Rolul Asistentei Medicale In Ingrijirea Pacientului cu Toxiinfectii Alimentare

CUPRINS

INTRODUCERE

Motto

Motivația lucrării

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I

Date generale. Definiție

Etiopatogenie

Manifestări clinice

Diagnostic

Tratament

Prevenție și control- Rolul asistentei medicale

PARTEA PERSONALĂ

CAPITOLUL II

Scopul și obiectivele lucrării

Materiale și metodă

Cercetare statistică

Prezentarea cazurilor clinice

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Motto: “Alimentul să vă fie medicament, iar medicamentul să vă fie aliment!”

Hypocrate

Motivația alegerei temei

Deși in ultimele decenii pe plan mondial și național s-au înregistrat progrese importante în ceea ce privește nivelul general de viață, condiții de igienă, cunoștințe sanitare ale populației, mijloace de impiedicare a multiplicării germenilor, ne confruntam totuși cu numeroase specii microbiene ce au capacitatea de a inșela sau manipula sistemul imunitar.

Astfel, obiectivul lucrării este de a prezenta evoluția și diversele aspecte de producere a fenomenului de toxiinfecție alimentară, precum și principalele metode de combatere, facilitate de către tratamentul și diagnosticul atribuit fiecărui pacient in parte în funcție de afecțiunea suferită.

Obligația asistentei medicale constă în menținerea sănătății fizice și psihice a pacientului, în ameliorarea suferințelor, în respectul vieții și al demnității persoanei umane, fară discriminări în funcție de vârstă, sex, rasă, etnie, religie, naționalitate, condiție socială, ideologie politică sau orice alt motiv. Respectul datorat persoanei umane nu încetează nici după decesul decesul acesteia.

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I

Date generale. Definiție

Bolile cu origine alimentară ocupă o pondere semnificativă în patologia actuală, numărul îmbolnăvirilor datorate alimentelor fiind într-o creștere continuă. Aceste aspecte sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât agenții cauzatori sunt confirmați în mai puțin de 40-60% din cazuri.

În ciuda legislației stricte în vigoare privind domeniul alimentar, toxiinfecțiile alimentare continuă să îmbolnavească populația și să aibă uneori efecte dezastruoase ajungând până la deces atunci când sunt întrunite anumite condiții de sensibilitate din partea organismului receptor. Toxiinfecțiile alimentare nu sunt maladii recente, dar totusi sunt foarte actuale, acestea fiind recunoscute intr-o formă empirică inca din secolele trecute. Cu toate că microorganismele nu fuseseră încă puse în evidență, oamenii știau că pot să apară îmbolnăviri în urma consumului unor alimente cu conținut nociv.

“Center for Disease Control” din SUA relatează faptul că aproximativ 48.000.000 de americani se îmbolnăvesc anual din această cauză. În ultimii ani, mass media a atras atenția asupra unor focare de îmbolnăviri cauzate de alimente, în ciuda măsurilor stricte de prevenire care sunt stipulate în acte legislative specifice fiecărei țări și în legi ce reglementează comerțul mondial și comunitar.

Toxiinfecțiile alimentare sunt adesea confundate cu alte tipuri de îmbolnăviri cu tropism digestiv, de aceea se simte nevoie unei definiții. Așadar, toxiinfecțiile alimentare reprezintă boli acute cu manifestări gastrointestinale sau neurologice, apărute la consumatorii unor alimente intens contaminate cu bacterii, toxine sau metaboliți toxici bacterieni cu debut brutal si fenomene toxice generale.

Denumirea de toxiinfecție este adecvată, deoarece se referă atât la componența toxică, cât și la cea infecțioasă, prezente concomitent și în proporții variabile în cursul acestor boli acute.

În general, prin toxiinfecții alimentare se înțeleg doar acele boli produse fie de bacterii patogene, fie de toxinele lor, în urma ingestiei unor alimente masiv contaminate, deosebindu-se de intoxicațiile alimentare produse prin toxine minerale sau vegetale.

Toxicitatea unei substanțe depinde de mai mulți factori:

– Proprietățile fizice și chimice ale substanței

– Concentrația substanței

– Calea de pătrundere în organism a toxicului

– Viteza de răspândire în organism

– Vârsta persoane intoxicate (vârstnicii și copiii sunt mai afectați)

– Timpul de acțiune al toxicului

– Greutatea persoanei intoxicate

– Starea de sănătate ( afecțiuni hepatice, afecțiuni renale și alte condiții patologice cresc toxicitatea unei substanțe)

– Toleranța individuală

Nu orice tulburare digestivă poate fi o toxiinfecție alimentară, alte stări morbide manifestate ca sindroame digestive ar putea fi:

– Starea alergică: hipersensibilitatea la unele componente alimentare- alergia la albuș de ou, alergia indusă de consumul de lapte, de căpșuni, sau alergia la polen;

– Stări de incompatibilitate: diferite zaharuri consumate de subiecți umani cu disfuncție pancreatică (diabetici) la care se determină starea diareică; excesul de proteine la subiecți umani cu disfuncții renale care se manifestă cu diaree toxică;

– Starea idiosincrazică: idiosincrazia este o senzibilizare directă manifestată la primul contact cu un anumit aliment; imediat dupa ingestia alimentului apare diareea pasageră (evacuarea acestuia nedigerată sau semidigerată)

– Starea toxică: intoxicația cu diferite substanțe (reziduuri, metale grele, pesticide,etc). Diferiți agenți fizici și chimici se pot manifesta și prin tulburări digestive;

Tabel I. Etiologia și mecanismul patogenic al toxiinfecțiilor alimentare

Toxiinfecția alimentară produsă de Stafilococ – apare dupa consumul de carne, lapte, ouă, brânză, maioneză. Se dezvoltă mai ales în alimentele care conțin proteine și sare în cantități mari: brânzeturi sau lactate de orice fel.

Cazurile cele mai frecvente de infecție stafilococica sunt reprezentate de populația consumatoare de produse lactate cumpărate pe piață de la vânzătorii ambulanți care le depozitează in condiții improprii

Enterotoxinele produse de S. aureus sunt proteine termo-stabile.

Esterichia coli- survine dupa consumul de carne de vită incomplete preparată termic sau lapte nefiert. Din punct de vedere patogenic, exista 3 tipuri de toxine produse de E.coli:

ETEC- enterotoxigen (cel mai frecvent); EATC- enteroaderent; EHEC- enterohemoragic;

Salmonella- bacterie ce prezintă o rezistență în creștere pentru numeroase antibiotice, aceasta reprezintă cea mai frecventă cauză pentru toxiinfecții alimentare. Apare dupa ingestia de carne, preparate din carne, mezeluri, ouă ( în special de rață), lapte nefiert, produse proaspete ( roșii, pepene verde)

Toxiinfecția alimentară produsă de Campylobacter- apare dupa consumul de carne de pui sau lapte de vacă nefiert. Se produce printr-o enterotoxină holera-like, o toxină Shigella- like și pot fi invazive ca salmonelele.

Folosirea materiilor prime salubre (controlate) precum și respectarea lanțului caloric și frigorific pentru alimente reprezintă cele mai mari șanse de a evita o toxiinfecție. Aceste considerații justifică din plin rigoarea ce trebuie respectată privind regulile de igienă pentru controlul siguranței sanitare a alimentelor.

Etiopatogenie

Toxiinfecțiile alimentare apar sporadic atunci când o singură persoană a consumat un aliment ce a fost contaminat, dar cel mai des apar sub formă de focare epidemice în familii sau colectivități.

Pentru a defini un focar de toxiinfecție alimentară vor fi îndeplinite urmatoarele criterii:

– evidențierea prin anchetă epidemiologică a alimentului incriminat ca sursă de infecție în familii sau colectivități (cantine studențești, tabere, șantiere, nunți, parastase, etc) oferind indicații importante pentru a preciza cauza declanșatoare îmbolnăvirii și oferind posibilitatea de a se lua măsuri imediate pentru limitarea cazurilor și aplicarea tratamentului adecvat, chiar înainte de obținerea rezultatelor de laborator;

– apariția unei simptomatologii similare la două sau mai multe persoane după consumul unui aliment comun

Este necesară prezența unor serii de factori favorizanți din partea microorganismului (doza suficientă, virulența și toxigenitatea respectivă) dar și din partea macroorganismului (afecțiunile asociate, reducerea rezistenței organismului) pentru declanșarea procesului infecțios. Bacteriile condiționat patogene își modifică proprietățile biologice sub acțiunea diferiților factori externi, fapt de care se va ține cont în tratarea aspectelor etiopatogenetice ale acestor afecțiuni.

Epidemia de toxiinfecție alimentară este rezultatul infectării în masă a unui grup de persoane, care a consumat același aliment contaminat, amploarea epidemiei depinzând de numărul consumatorilor respectivi. Epidemii de toxiinfecții alimentare pot apare in spitale, în cursul voiajelor intercontinentale, după alimente servite în avion. În ultimul timp apariția toxiinfecțiilor alimentare este legată mai ales de alimentația colectivă sau publică.”

Factori favorizanți ai toxinelor alimentare

Toxiinfecțiile alimentare se înscriu printre afecțiunile acute digestive având și un caracter sezonier cu o incidență deosebit de crescută în timpul verii, anotimpul calduros fiind factor favorabil al multiplicării germenilor parogeni.

În teritoriile riverane apelor curgătoare sau marine, consumul alimentelor obținute prin pescuit face să domine ca etiologie vibrionii parahemolitici și clostridiile botulinice. Stafilococul auriu, Salmonella și Clostridium perfringens domină etiologic în lunile de vară, iar Campylobacter jejuni- primăvara. Intoxicațiile cu ciuperci sunt mai frecvente primăvara si vara.

Abaterile de la normele sanitar-uzuale, lipsa de supraveghere sanitar-veterinară a animalelor supuse tăierii, a condițiilor precare de igienă din abatoare și înterprinderi alimentare, cantine, lipsa unui control medical al personalului din sectorul alimentar, deficiența stării culturale și educației sanitare a populației reprezintă cause importante ale apariției toxiinfecțiilor alimentare. Agenții cauzali ai acestor infecții nu modifică întotdeauna proprietățile organoleptice ale alimentelor astfel încât alimentele contaminate pot fi consumate în cantități mari, neputându-se evita izbucnirea.

Sursa de infecție în toxiinfecțiile alimentare este constituită atât de animale cât și de om Sunt frecvent implicate prin contaminare carnea și preparatele din carne (în special mezelurile, tocăturile), de origine porcină, bovină sau aviară, peștele si preparatele din pește; laptele și derivatele lactate contaminate frecvent cu Salmonella, Stafilococi (brânză sărată), Yersinia enterocolitica; ouăle (mai ales cele de rață) și praful de ouă, maionezele; preparate de cofetărie: creme, inghețată, frișcă, etc, contaminate cu Stafilococi sau Salmonele; orez fiert și păstrat mai mult timp (Bacillus cereus), cartofi, fasole, comserve de legume și salate ce pot conține anumite bacterii.

Sursa de infecție umană este reprezentată de omul bolnav dar și purtătorii sănătoși găzduiesc și elimină microorganisme patogene din diferite cavități. Stafilococul este prezent în infecțiile cutanate, în infecții respiratorii și digestive superioare, fiind eliminat prin tuse, expir, strănut, contaminând astfel direct alimentul.

Căile de transmitere și modul de contaminare

Toxiinfecțiile alimentare se transmit prin intermediul alimentelor. Acestea pot fi contaminate direct (laptele sau carnea ce provin de la animale bolnave, , ouă de rață, etc), sau pot fi contaminate ulterior prin contactul cu excreții de la animale bolnave sau purtătoare de germeni, prin utilaje sau ambalaje contaminate, prin insecte sau rozătoare, sau prin intermediul personalului bolnav sau purtător de germeni care manipulează animalele.

Alimentele contaminate produc îmbolnăviri când conțin un număr mare de germeni sau cantități de toxină capabile să declanșeze boala. Acestea sunt posibile în urmatoarele cazuri:

– Alimentul contaminat este un mediu favorabil dezvoltării germenului respectiv;

– Temperatura la care este păstrat alimentul permite o “cultivare” a germenului si elaborare de toxină (evitarea depozitării prelungite la 10-60 C, viteza de multiplicare este cu atât mai rapidă cu cât se situează la mijlocul acestui interval, aproape de ceea ce se numește temperatura camerei precum și mâncarea menținută lângă o sursă de caldură reprezintă exemplul tipic ce trebuie evitat; de asemenea gustările reci sau produsele de patiserie ce rămân expuse prea mult într-o vitrină frigorifică ce funcționează defectuos prezintă un pericol real pentru consumator);

– Nerespectarea regulilor stricte de spălare și curățare a fructelor, legumelor și nu în ultimul rând a veselei în care urmează a fi preparate sau păstrate alimentele;

– Realizarea condițiilor de anaerobioză pentru bacteriile anaerobe (alimente conservate în recipiente închise ermetic sau substrat de ulei) precum și depășirea termenului de valabilitate a alimentelor

– Prelucrarea termică insuficientă pentru distrugerea microorganismelor respective

Receptivitatea și frecvența îmbolnăvirilor

Receptivitatea este generală, toxiinfecțiile alimentare nu dau imunitate. Receptivitatea individuală variază în funcție de doza de serotip (în cazul salmonelelor), de aliment, de vârstă, de starea individuală a organismului.

Frecvența îmbolnăvirilor în rândul consumatorilor de alimente contaminate variază intre 18-100%. Numai o doză mare infectată realizează un tablou clinic de toxiinfecție alimentară, o doză mică infectată determină doar o infecție inaparentă sau tulburări digestive minore. Cu cât doza infectată este mai mare, cu atât incubația bolii este mai scurtă și gravitatea mai mare. Cei mai receptivi sunt copiii, batrânii și bolnavii cronici ce nu pot manifesta forme grave de boală. Cele mai multe cazuri de toxiinfecții alimentare sunt provocate de Salmonella, urmate de Stafilococi.

Manifestări clinice

Din punct de vedere clinic, toxiinfecțiile alimentare pot îmbrăca două forme în funcție de predominanța caracterului infecțios sau a celui toxic:

– Forma infecțioasă ce se datorează multiplicării germenilor din alimentele consumate și se caracterizează printr-o incubație mai lungă, cu evoluție febrilă, cefalee, greață, vărsături, diaree, dureri abdominale și poate duce chiar și la deces. Acest tip de boală este provocat în special de germenii din familia Enterobacteriacee. Dacă este corect tratată, durata bolii este de 3-5 zile , după care urmează dispariția simptomelor.

– Forma toxică este cauzată de toxinele elaborate de germeni (Stafilococ, B. botulinic, etc) în alimentele contaminate și se caracterizează printr-o perioadă de incubație foarte scurtă, cu vărsături, diaree, stare de intoxicație și febră moderată sau chiar absentă. Durata bolii este scurtă, de 24 de ore sau mai puțin, cu excepția Botulismului în care boala se prelungește foarte mult.

Datorită evoluției scurte a bolii și a variabilității germenilor incriminați, în toxiinfecțiile alimentare nu se instalează o imunitate solidă față de agenții patogeni respectivi.