Rolul Asistentei Medicale In Ingrijirea Pacientului cu Atac de Panica

=== 7678084666dddf362b0c8bb42740112b50fbf77e_365222_1 ===

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ȘCOALA POSTLICEALĂ „HENRI COANDĂ” ORADEA

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ATAC DE PANICĂ

PROF. COORDONATOR :

AS. MED. GEN :

BOCHIS RAMONA

ABSOLVENT :

ORADEA

2016

CUPRINS

Motto………………………………………………………………………………1

Motovatia lucrarii …………………………………………………………………2

Introducere…………………………………………………………………………3

CAP. 1.ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL ……………………4

CAP.3 .NURSINGUL PACIENTULUI CU ATAC DE PANICA……………15

3.1.Principii generale în narsingul pacientului cu atac de panică ………………15

3.2.Rolul și atribuțiile asistentei medicale în nursingul psihiatric……………..15

3.2.1.Procesul Nursing……………………………………………………………………………15

3.2.2. Planul nursing ……………………………………………………………17

3.3.Conduita de urgență a asistentei medicale în cazul unui bolnav cu

cu atac de panică ………………………………………………………………18

3.4.Observația bolnavului cu atac de panica ……………………………………19

3.5.Administrarea medicamentelor și supravegherea bolnavilor ………………..20

3.6. Externarea pacientului ……………………………………………………21

3.7.Tehnici-Tehnica perfuziei …………………………………………………21

CAP. 4.ÎNGRIJIRI SPECIFICE …………………………………………………24

Cazul clinic nr.1. …………………………………………………………………24

Plan de ingrijire …………………………………………………………………26

Cazul clinic nr.2 ……………………………………………………………… 28

Plan de ingrijire …………………………………………………………………29

Cazul clinic nr.2 ………………………………………………………………30

Plan de ingrijire ………………………………………………………………32

CONCLUZII……………………………………………………………………33

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………34

=== 7678084666dddf362b0c8bb42740112b50fbf77e_365222_2 ===

MOTTO

Motto 1 : Recunoaște ceea ce ai înaintea ochilor și ceea ce este ascuns îți va fi dezvăluit

Emil Cioran

Motto 2 :O boală a minții este o boală a organismului, și vice-versa.

Madrianne Arvore

Motto 3 :Santatea consta in pacea cu temperamentul

Alexander Pope

Motto 3 :Sănătatea este un cuvânt mare. Ea cuprinde nu numai corpul, ci mintea si spiritul ci si perspectiva unui om

James H. West

MOTIVATIA LUCRARII

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acestei lucrări, studiind și literatura de specialitate, am dorit să pun în lumină importanța studiilor care descriu ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ATAC DE PANICĂ din punct de vedere atât clinic și subiectiv cât și în observații.

Menționez faptul că lucrarea oferă un volum impresionant și inedit de informații care se adresează personalului medical angajat în activitatea de îngrijire și recuperare ,întrucât aici sunt abordate o paletă largă de manifestări patologice, care oferă o bogată documentare teoretică și practică despre unele aspecte mai puțin dezvoltate în literatura de specialitate în ceea ce privește atacul de panica.

Am ales această temă pentru lucrarea mea ,întrucât , pe parcursul stagiilor efectuate am constatat efectele favorabile ale îngrijirilor medicale de calitate și satisfacția pacienților cu atac de panica.

O altă motivație care m-a determinat să aleg această temă a fost ideea de a aduce în actualitate literatura de specialitate care tratează acest subiect și a da un concept nou noțiunii de îngrijire medicală , privind ingrijirile acordate pacientilor cu atac de panica.

Cu alte cuvinte ,motivul acestei lucrări este :

● Studiul vizând incidența, prognosticul și evaluarea tuturor posibilităților de diagnostic și tratament a atacului de panica;

● Gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în recuperarea atacului de panica;

● Realizarea evaluării inițiale, aplicarea tratamentului și evaluarea finală.

INTRODUCERE

Păstrarea sănătății și lupta contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale omului și de aceea din cele mai vechi timpuri și până în urmă cu câteva decenii , aproape toate cuceririle științifice medicale au fost utilizate în mod exclusiv pentru a folosi vindecării bolnavului .Din momentul în care medicina a avansat și a început să se orienteze către aspectul preventiv al activităților medicale ,obiectivele prioritare ale activității sanitare sunt astăzi cele profilactice.De altfel , cuvântul sănătate , care evocă o stare atât de prețioasă fiecăruia , apare frecvent în vorbirea curentă .De-a lungul anilor s-au efectuat numeroase cercetări în care medicina a căpătat un conținut tot mai întins și mai adânc.

Lucrarea ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ATAC DE PANICĂ ,tratează o temă de actualitate deoarece atacul de panică este pentru medicina practică și pentru cercetarea medicală o problemă ce trebuie rezolvată la fiecare pacient diagnosticat.

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acestei lucrări, studiind și literatura de specialitate, am dorit să pun în lumină manifestarea atacului de panică deoarece acesta,în multe cazuri ,are consecințe ,alterând sănătatea pacienților.

Lucrarea ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ATAC DE PANICĂ prezintă o temă de actualitate ,deoarece această afecțiune joacă un rol deosebit de important pentru sănătatea umană.De menționat că modul de preluare al datelor din literatura de specialitate, în partea teoretică, este concis iar partea de cercetare, prezintă contribuția personală, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în ceea ce privește atacul de panică.

Lucrarеa dе față arе un caractеr științific sub aspеctul dеzbatеrii inеditе în cееa cе privеștе particularităție clinice ale atacului de panică fiind structurată în 4 capitole:

●Primele două capitole constituiе fundamеntarеa tеorеtică a lucrării,făcând o scurtă incursiune atât în anatomia sistemului nervos central cât și în descrierea bolii în sine.

●Capitolele 3 și 4 sunt prеmеrgătoarе cеrcеtării prin prezentarea a 3 cazuri clinice și prezintă contribuția mea personală .

Concluziilе ofеră o analiză succеptibilă și pеrtinеntă asupra lucrării deoarece se poate deduce faptul că atacul de panică are elemente definitorii în procesul de diagnosticare și îngrijire pentru sănătate .

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în anul 201

CAPITOLUL 1

ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Pentru a aprofunda pe larg tema propusă trebuie făcută o scurtă incursiune în sistemul nervos central pentru a vedea cum poate atacul de panbică să-l afecteze în mod negativ .Sistemul nervos recepționează,transmite și integrează informațiile din mediul extern și intern ,pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate ,motorii și secretorii .Prin funcția reflexă care stă la baza activității sale, sistemul nervos contribuie la realizarea funcțională a organismului și a echilibrului dinamic dintre organism și mediul înconjurător Sistemul nervos ca structură și funcție este subâmpărțite în :

Sistemul nervos al vieții de relație ( somatic) ,care asigură echilibrul organismului cu condițiile variabile ale mediului ;

Sistemul nervos al vieții vegetative ,care reglează activitatea organelor interne .

Țesutul nervos este alcătuit din neuroni,cellule diferențiate specific,care generează și conduc impulsurile nervoase ,și cellule gliale care formează un țesut de support sau interstițial al sistemului nervos .

Neuronul este unitatea morfofuncțională a sistemului nervos , este o celulă de formă stelată ,piramidală,rotundă,avalară ,având una ,două sau mai multe prelungiri :neuroni unipolari,pseudopolari,bipolari și multipolari.( Figura 1)

Figura 1.Neuronul

Corpul cellular formează substanța cenușie din nevrax și ganglionii somatic și vegetative extranevraxiali .El este delimitat de o membrană lipoproteică ,neurilema ,are citoplasmă-neuroplasmă ,ce conține organite citoplasmatice și un nucleu ,obișnuit central , cu unul sau mai mulți nucleoli.Unele organite celulare –mitocondrii ,complex Golgi ,reticul endoplasmatic , lizozomii –sunt prezente și în alte cellule ,iar altele sunt specifice neuronului –corpusculii Nissl și neurofibrele .

Corpusculii Nissl-corpii tigroizi- sunt constituiți din mase dense de reticul endoplasmatic rugos ,la nivelul cărora au loc sintezele proteice neuronale .Neurofibrilele apar ca o rețea omogenă de fibre care traversează întreaganeuroplasmă ;au rol în transportul substanțelor și de susținere .

Prelungirile neuronale sunt dendritele și axonul .Dendritele și axionii constituie căile de conducere intranevraxiale ( de la măduva spinării până la scoarța emisferelor cerebrale și invers ) și nervii extranervaxiali .

Nervii transmit impulsurile nervoase de la organelle receptoare spre centrii nervoși-nervii senzitivi –sau de la centri spre organelle efectoare ( musculature striată a glandelor endocrine și exocrine ) –nervi motori .Neuronii realizează o vastă rețea , fiind legați între ei prin sinapse .Acestea sunt formațiuni structural specializate ,care se realizează între axonul neuronului presinaptic și dendritele sau corpul cellular al neuronului postsinaptic.

Propietățile fundamentale ale neuronilor sunt excitabilitatea ( capacitatea materiei vii de a răspunde prin manifestări specific la acțiunea unor stimulu –fizici , chimici – și este maximă la nivelul sistemului nervos ) și conductibilitatea ( este propietatea de autoapărare a impulsurilor nervoase prin axoni poână la terminațiile acestora ,unde unele sunt transmise , fie unui alt neuron , fie ,printr-o siunapsă neuronală , fie unui organ efector , producând un răspuns characteristic( contracție muscular , secreție glandular ) .Sistemul nervos periferic acționează ca un releu pentru transmiterea mesajelor între sistemul nervos central și mușchii capului ,glandele și organelle de simț .Creierul și măduva spinării formează unitatea central care prelucrează impulsurile .

Ele primesc mesaje prin fibrele sensitive de la organelle de simț și receptorii le selectează și analizează și după acea transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii producând un răspuns adecvat al mușchilor și glandelor.

Funcția de analiză sau de procesare poate fi relative simplă pentru unele activități ce se desfășoară în măduva spinării ,dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înaltă complexitate implicând participarea a mii de neuroni diferiți .Deși mulți neuroni senzitivi se termină și mulți neuroni motorii au originea în creier majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au funcția de a filtra ,a analiza și a stoca informațiile.

Întregul Sistem Nervos Central necesită un aport substanțial de sânge care furnizează oxigenul și substanțele nutritive .El este protejat de două tipuri de învelișuri .Primul este osos ( craniul care adăpostește creierul și coloana vertebrală care adăpostește măduva spinării ) . Cel de-al doilea este construit din trei membrane fibroase denumite meninge.Acestea acoperă în întregime creierul și măduva spinării .Lichidul Cefalo Rahidian ( LCR) este un fluid limpede apos care circulă în meninge ,în măduva spinării și în ventriculii cerebrali .Are un effect de amortizare ajuând astfel la protejarea șesutului nervos vital față de agresiuni .

Lichidul cefalo rahidian printr-un orificiu îngust ,în schimbul al treilea și apoi , printr-un canal și mai îngust ,apeductul cerebral ,în cel de-al patrulea care este puțin mai larg .

De aici iese prin orificii ale planșeului ventriculului în niște spații ( cisterne) pline de lichid care înconjoară Trunchiul Cerebral de la baza creierului .După aceea lichidul circulă către partea superioară a creierului ( emisferele cerebrale) și este reabsorbit de către proeminențe special denumite vilozități arahnoidiene ,de pe arahnoida,una dintre cele trei meninge .

Măduva spinării este o coloană de țesut nervos aproximativ cilindrică ,în lungime de 40 cm care este situată în interiorul canalului vertebral de la creier la vertebrele inferioare .Este compusă din aglomerări de neuroni și fascicule de fibre nervoase .( Figura 2)

Figura 2.Maduva spinarii

Materia cenușie –denumire a aglomerărilor necesare are formă de H pe secțiune transversal cu un corn posterior și unul anterior în fiecare jumătate.Cel anterior este compus din neuroni motorii,în timp ce cornul posterior conține corpii celulari ai neuronilor de asociație și senzitivi .Materia cenușie este înconjurată de material albă .Aceasta este împărțită în trei cordoane și conține fascicule ascendente și descendente care corectează creierul creierul la măduva spinării în ambele direcții .

Fasciculele descendente propagă impulsurile mororii de la creier la sistemul nervos periferic,fasciculele externe duc impulsurile sensitive către creier.

Funcțiile măduvei spinării .Activitatea sistemului nervos se realizează prin actul reflex care acționează asupra unui anumit câmp receptor și are ca substrat anatomic arcul reflex ,constituit din : calea aferentă , un centru și calea eferentă

Funcția reflexă stă la baza activității sistemului nervos . Datorită ei se realizează legătura între părți ale organismului și dintre organism și mediul înconjurător .În substanța cenușie a măduvei spinării se află centrii unor importante reflexe somatic și vegetative .

Reflexele somatic medulare sunt de două tipuri : monosinaptice ( propioceptive ) și polisinaptice ( extero și propioceptive ) .

Reflexele vegetative mai importante sunt :

*reflexe cardioacxceleratoare și pupilo-dilatator ,au centrii în coarnele laterale ale măduvei cervicodorsale ;

*reflexe vasoconstrictoare ,au centrii în măduva dorsolombară ;

*reflexele de micțiune ,defecație și sexual au centrii localizați în segmentele lombosacrale medulare ( coarnele laterale și comisura cenușie) .

Funcția de conducere a măduvei spinării se realizează pe căi lungi ( de protecție ) ascendente și descendente și căi scurte ( de asociație sau intersegmentare ) .

Creierul, creierul poate fi împărțit în trei regiuni distincte: creierul posterior, creierul mijlociu și creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizată în zone separate, care controlează funcții distincte, toate interconectate cu alte porțiuni ale creierului. (Figura 3)

Cea mai mare structură a creierului posterior este cerebelul. Această zonă are, în principal, activități motorii. Ea trimite impulsuri care produc mișcările inconștiente ale mușchilor, astfel postura și echilibrul sunt menținute și acționează în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mișcărilor corpului.

Trunchiul cerebral continuă măduva spinării și este format din bulb , punte și mezencefal ( pedunculi cerebrali ,coliculi cvadrigemeni ) . Trunchiul cerebral, leagă creierul cu măduva spinării. cuprinde părți din creierul posterior, tot creierul mijlociu și o parte din cel anterior.

Aici este locul de încrucișare al tuturor căilor aferente și eferente, astfel încât partea stângă a corpului este controlată de partea dreaptă a creierului și viceversa.Variatele structuri ale trunchiului cerebral – incluzându-le pe cele denumite bulb (medulla oblonga) și puntea, care fac parte din creierul posterior, și formația reticulată (uneori, denumită sistem reticulat activator), care face parte din creierul mijlociu – au funcții vitale.

Ele controlează frecvența cardiacă, presiunea arteriala, deglutiția, tusea, respirația și somnul. Controlul gradului de conștiență este una dintre cele mai importante funcții ale creierului. Formația reticulată este cea care filtrează afluxul de informații decide care este destul de importantă pentru a fi transmisă la creier.

Căile nervoase din intregul organism trimit ramuri către formația reticulată și o alimentează cu un flux constant de semnale cu origine în celulele nervoase. În consecință, acest fapt determină formația reticulată să emită semnale către toate zonele creierului la centrii adecvați, unde semnalele sunt preluate, colaționate și prelucrate.Dacă această capacitate de conducere scade sau este impiedicată să apară, partea din creier denumită cortex cerebral devine inactivă și persoana devine inconștientă.

Diencefalul sau creierul intermediary ,situate în prelungirea trunchiului cerebral și sub emisferele cerebrale ,este alcătuit din mai multe mase de substanță nervoasă.( Figura 4)

Figura 4

Talamusul este cea mai voluminoasă formațiune cenușie diencefalică ,este constituit din mai mulți nuclei care realizează conexiuni între nuclei bazali ,cerebel ,bulb ,măduvă și scoarța cerebral .Talamusul conține și neuroni de asociație cu rol în integrarea impulsurilor de la mai mulți nuclei talamici ,alături de neuroni nespecifici care stabilesc conexiuni subcorticale

Metatalamusul este format din două perechi de corpi geniculați :

-unii laterali –stație de releu a căii vizuale

-iar alții mediali-stație de releu a căii acustice .

Epitalamusul este format dintr-un nucleu în care se închid reflexele olfactivo-somatice ( mișcările capului și corpului legate de miros ) și glanda epifiză .

Hipotalamusul se află la baza creierului, sub cele două emisfere cerebrale. El este situat imediat sub o altă structură importantă din creierul anterior, talamusul, care funcționează ca un releu telefonic între măduva spinării și emisferele cerebrale.Hipotalamusul este, în fapt, o colecție de centri nervosi specializați, care sunt conectați cu alte zone importante din creier și cu glanda hipofiză. Este regiunea creierului implicată în controlul unor funcții vitale, cum ar fi mâncatul, dormitul și termoreglarea.Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin.Hipotalamusul are căi nervoase care îl conectează cu sistemul limbic, care este strâns legat de centrul olfactiv din creierAceastă porțiune a creierului are, de asemenea, conexiuni cu arii ce controlează alte simțuri, comportamentul și organizarea memoriei.

Emisferele cerebrale sunt separate prin fisura interemisferică și legate în partea bazală prin formațiuni de substanță albă : corpul calos ,trigonul cerebral ,comisurile albe ,anterioară și posterioară . Fiecare emisferă cerebrală are trei fețe :

-convexă sau externă ( în raport cu bolta craniului ),

-medială sau internă

– bazală . (Figura 5)

Figura 5. Emisferele cerebrale

Partea cea mai mare din creier este reprezentată de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate în creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal și sunt esențiale pentru gândire, memorie conștiență și procesele mentale superioare. Acesta este locul unde toate celelalte parți ale creierului transmit mesajele pentru a fi luată o decizie. Creierul mare este împărtit pe linia mediană în două jumătați, cunoscute sub numele de emisfere cerebrale. Ele sunt unite la bază printr-un fascicul gros de fibre nervoase, denumite corp calos. Deși fiecare reprezintă imaginea în oglindă a celeilalte, ele au funcții complet diferite și conlucrează prin intermediul corpului calos.În interiorul emisferelor cerebrale există o aglomerare de substanță cenușie (celule nervoase) denumită ganglioni bazali.Aceste celule formează un sistem complex de control, care coordonează activitatea musculară, ceea ce permite corpului să îndeplinească diferite tipuri de mișcări liber și inconștient. Acest tip de activitate musculară este implicat în balansarea brațelor în timpul mersului, în expresia feței și în poziționarea membrelor înainte de ridicarea în picioare sau de mers

Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm de materie cenușie cu aspect cutat reprezentând suprafața exterioară a creierului .Această parte a creierului este dezvoltată necesitând plieri /Între pliuri sunt șanțuri adânci care impart fiecare din cele două emisfere ale cortexului în 4 zone numite lobi

.Fiecare din acești lobi îndeplinește una sau mai multe funcții specifice .

Lobul temporal servește pentru auz și miros .

Lobul parietal pentru pipăit și gust .

Lobul occipital pentru văz .

Lobul frontal pentru mișcare ,vorbire și gândire .

În fiecare din acești lobi există porțiuni care recepționează mesajele senzoriale dintr-o singură zonă a corpului .

Procelese corticale fundamentale . Viața psihică este considerată a fi rezultatul a trei comportamente ,strâns legate între ele :

-comportamentul de cunoaștere ( gândirea , atenția ,orientarea , învățarea ,memoria ) cu ajutorul cătuia omul cunoaște realitatea și pătrunde în descifrarea ei ;

-comportamentul volițional , constând din totalitatea hotărârilor ,deciziilor și în perseverența îndeplinirilor lor .La baza activității corticale stau reflexele condiționate ,datorită cărora organismul se adaptează permanent și adecvat la condițiile în continuă schimbare ale mediilor extern și intern .

Inhibiția corticală se menține atât timp cât simțul semnalează scoarței o anumită modificare la care organismul trebuie să se adapteze .Ea poate fi :

-inhibiția internă ( condiționată) specific scoarței cerebrale poate de mai multe tipuri ,în funcție de mecanismul de producere .

– inhibiția externă( necondiționată) apare atunci când în timpul elaborii RC sau al desfășurării unei anumite reacții condiționate,intervine un alt stimul necunoscut care inhibă RC ,deoarece inhibă focarul cortical EC-prin inducție negativă care apare ca urmare a unui excitant foarte puternic .

CAPITOLUL 2

ATAC DE PANICĂ

Definiție .Atacul de panică reprezintă o stare de anxietate paroxistică care apare brusc și manifestă printr-un sentiment de frică însoțit de o serie de manifestări psihice și somatic dominate de teama unor consecințe grave așa cum ar fi atacul cerebral,infarctul miocardic sau moartea.

Etiopatogenie.Atacul de panică apare pe fondul unei anxietăți mascate.După unii autori cel puțin 28 % din populația general a avut un atac de panică.Bolnavul crede că are o boală gravă.Cauzele favorizante pot fi reprezentate de factori genetici,de structura personalității ,de consumul în exces de alcool,de cafea.și de unele medicamente.Iar cauzele declanșate pot fi reprezentate de stresuri psihice,de evenimente sociale ,familial,personale și profesionale negative.Iar bolnavii cu atac de panică au o vulnerabilitate mai mare la stres.De multe ori însă atacul de panică nu apare imediat după stresul major,ci abia după acumularea mai multor stresuri curente.

Simptomele.După cum se arată în DSM IV revizuit, bolnavul cu atac de panică poate să prezinte :

● palpitații puternice;

●senzația de sufocare;

●durere toracică;

●transpirații;

●tremurături;

●senzația de greață;

●amețeli;

● senzația de irealitate ;

●senzația de pierdere a controlului;

●frica de moarte, parestezii;

●Bufeuri ,transpirații ,leșinuri

●frisoane sau valuri de căldură. ( Tabelul 1.

Tabelul nr.1.Criteriile de diagnostic a atacului de panică

Sindromul Stendhal, hiperculturemia sau sindromul Florența este o tulburare psihosomatică care determină bătăi cardiace rapide, amețeală, leșin, confuzie și chiar halucinații atunci când un individ este expus operelor de artă frumoase sau în cantitate mare aglomerate într-un singur spațiu.

Sindromul Paris reprezintă o afecțiune psihiatrică care afectează turiștii care vizitează capitala Franței și care au fost profund impresionați de filme precum Amelie sau cafenele cochete. A fost descris prima data în anul 2004.Sindromul se manifestă prin transpirație, halucinații, senzație de persecuție și ameteală, majoritatea victimelor fiind, de obicei, din Japonia. Din cauza modului în care orașul este prezentat în mass-media, în special cea din Japonia, mulți vizitatori asteaptă să vadă un Paris prietenos, boem, liniștit, cu orchestre la colțuri de stradă și care miroase a Chanel no. 5, insă când ajung acolo, își dau seama că realitatea este puțin diferită, notează publicația „The Atlantic". In cazul sindromului Irsusalim, o vizită în Orașul Sfânt poate fi o experientă atât de tulburătoare încât să declanșeze probleme psihice. Incărcătura religioasă a acestui oraș, sacru pentru creștini, evrei și musulmani deopotrivă, este atât de mare încât unii încep să predice în plină stradă ori să strige în gură mare că sunt Iisus ori Regele David.

Diagnosticul pozitiv.Pentru a putea stabili diagnosticul de atac de panică,bolnavul trebuie să aibă cel puțin 4 din cele 13 semne și simptome.

Diagnosticul diferențiar. O teorie la fel de interesantă asupra apariției

atacului de panică,este și teoria lui Back conform căreia anumite modele sau strategii comportamentale care au avut o valoare adaptativă din punct de vedere evoluționist devin dezadaptative în societatea contemporană odată ce aceste strategii devin exagerate .Există o legătură puternică între schemele atacului de panică și pattenturile comportamentale .Schemele atacului de panică sunt structuri relativ stabile de procesare a informației .Deși pot fi recunoscute,evaluate,iar interpretările lor pot fi verificate ,schemele atacului de panică nu sunt pe întregime conștiente .Caracteristicile acestor scheme sunt :

●instalează teama sau frica dând semnificație evenimentelor;

●pot fi recunscute și descrise în funcție de nivelul lor de activare și manifestare ;

●pot avea un conținut idiosincratic ;

●variază în funcție de rolul pe care îl joacă ;

Fiecare atac de panică are profilul lui care poate fi caracterizat prin cognițiile de bază și strategiile compensatorii asociate acestor cogniții .

În afara unui istoric stabilit sau a unei alte dovezi de boală,leziuni ,sau disfuncție cerebrală,un diagnostic cert în ceea ce privește apariția atacului de panică,necesită prezența a două sau mai multe din următoarele caracteristici :

●Capacitate constant redusă de a persevera în activități cu scop ,mai ales când implică lungi perioade de timp și satisfacții amânate ;

●Comportament emoțional alterat , caracterizat prin teamaă,frică,tremor;

●Schimbare rapidă spre iritabilă sau scurte explozii de mânie și agresiune;

●Dezinhibarea expresiei necesităților și impulsurilor fără a lua în considerare consecințele sau convețiile sociale;

●Instalarea atacului de panică sub forma suspiciunii și excesivă preocupare pentru o unică temă, de obicei abstractă

●Alterare marcată a debitului și fluidității verbale .

În literatura de specialitate se consideră că, criteriile de diagnostic ale atacului de panică sunt identice. Marea problemă a atacului de panică este reprezentată de diagnosticul diferențial,deoarece atacul de panică este o tulburare autoimună care dispare după 10-20 minute,dar care prezintă o simptomatologie relativ asemănătoare cu a unor boli foarte grave , așa cum ar fi AVC din teritoriul arterei bazilare,astmul cardiac,astmul bronșic și infarctul miocardic.De aceea marea problemă este aceea de a diferenția atacul de panică de celelalte boli organice .Cea mai precaută modalitate ar fi aceea de a exclude mai întâi bolile organice și abia apoi de a stabili diagnosticul de atac de panică.

Evoluția bolii.Atacul de panică apare brusc și durează aproximativ 10-20 de minute,după care simptomele scad în intensitate.Dacă atacul de panică se repetă,atunci avem de-a face cu tulburări de panică, în care bolnavul este dominat de frica că vor urma și alte atacuri de panică și de un comportament care să evite circumstanțele în care a apărut atacul de un comportament care să evite circumstanțele în care a apărut atacul de panică,de agrogobie,adică teama de a se afla în spații mari de teama de a pleca de acasă,de purtarea unor medicamente cu care să trateze eventualele atacuri de panică și altele.

Prognostic este rezervat.Cadrul familial este particular în aceste situații; atacul de panică este, într-un anume fel secundar tulburării de comportament, sau cele două tulburări sunt determinate în mod independent. La ora actuală se consideră că numai 18 % din pacienții cu atac de panică se află sub tratament.Abordarea terapeutică a pacienților cu atac de panică va depinde de problemele identificate. Se impune o apropiere de pacienții cu atac de panică prin întâlniri regulate, discuții cu aceștia și familial lor.

Tratamentul. În tratamentul atacului de panică se poate apela la medicația psihotropă și la psihoterapie.

Tratamentul psihotrop .În tratamentul atacului de panică se pot folosi medicamentele anxiolitice și antidepresive.Dintre anxiolitice se pot utilize Alprazolomul ,Clonazepamul ,Bromazepamul și Medazepamul .Iar dintre antidepresive care au și un effect anxiolitic se pot utilize Prozacul ,Paroyetina și Sertalina.De remarcat că antidepresivele au un effect anxiolitic mai îndelungat și nu prezintă riscul de dependență.

Psihoterapia.Se apelează de obicei la o psihoterapie cognitive comportamentală,prin care I se explică bolnavului mecanismele de apariție a bolii și posibilitățile de prevenire și combatere a bolii .

Monitorizarea tratamentului cu antidepresive triciclice .Fiecare psiholog cunoaște că un număr de pacienți ramân refractari la tratamentul cu diverse antidepresive .În unele cazuri se obțin rezultate prin creșterea ori diminuarea dozelor ,prin mărirea intervalelor dintre prize sau prin mișcarea acestor intervale.Având în vedere diversele efecte secundare ale preparatelor antidepresive ,unii psihologi prescriu doze reduse .

CAPITOLUL .3 .

NURSINGUL PACIENTULUI CU ATAC DE PANICA

3.1.Principii generale în narsingul pacientului cu atac de panică

Pornind de la literatura de specialitate , trebuie menționat faptul că narsingul psihiatric este un domeniu aparte față de narsingul caracteristic bolilor somatice ,deși interacționează cu acestea ,s-a născut necesitatea stringentă de a aprofunda în acest capitol , îngrijirile de care un pacient cu atac de panică are nevoie .

Existența sau apariția atacului de panică, poate influența total sau parțial funcționarea globală a pacientului ,în așa măsură încât acesta nu va putea de unul singur sau nici chiar cu sprijinul aparținătorilor să se adapteze la cerințele unei vieții armonioase în societate .

In această situație pacientul cu atac de panică trebuie îndrumat spre îngrijire profesională psihiatrică temporară sau permanentă.

Asistenta medicală se va axa ,în activitatea sa , pe consecințele stării de boală ,pacientul cu atac de panică fiind ajutat să-și regăsească modul de funcționare normală.

3.2.Rolul și atribuțiile asistentei medicale în nursingul psihiatric

Rolul asistentei nu se rezumă doar la acordarea îngrijirilor curative curente și obișnuite .

Nursa are rol activ în educația sanitară a pacientului cu atac de panică , în prevenirea apariției complicațiilor sau a agravării afecțiunii deja existente , prin descoperirea și raportarea la timp , a eventualelor probleme , medicului curant .

3.2.1.Procesul Nursing

Procesul nursing se desfășoară în cinci etape :

Culegerea de date – este primul pas de a culege informații despre pacient .Datele pot fi subiective sau obiective și ajută asistenta să ia decizii inteligente în legătură cu diagnosticul nursing .Culegerea de date se desfășoară comform unui plan :

●colectarea de informații obiective sau subiective despre pacient ;

●verificarea datelor obținute ;

●comunicarea informațiilor obținute prin culegerea de date.

Informațiile culese de asistentă despre pacient pot fi stabile ( nume , prenume , vârsta , sex , buletin ) și instabile sau variabile ceea ce înseamnă acele date care se află într-un proces de continuă schimbare .Principalele mijloace pentru culegerea datelor cu privire la pacientul cu atac de panică sunt :

Observarea pacientului –presupune o capacitate intelectuală deosebită de a sesiza prin intermediul simțurilor , detaliile lumii exterioare.Observarea este un proces mintal activ . Asistenta trebuie să se ferească de subiectivism, de judecăți preconcepute , de rutină și superficialitate și de lipsa de concentrație și continuitate ;

Interviul este un instrument de cunoaștere a personalității . Este eficient dacă se ține cont de anumiți factori :alegerea momentului oportun pentru pacient ; respectarea orei de tratament .Interviul presupune capacitatea asistentei de a manifesta un comportament care să reflecte o atitudine de acceptare , capacitatea de ascultare , atitudine de respect , capacitatea de empatie .În cazul în care interviul inițial nu poate fi finalizat , trebuie să se revină nu înainte de a menționa pacientului .

Analiza și interpretarea- reprezintă identificarea nevoilor de sănătate actuale sau potențiale și a problemelor bazate pe culegerea de date .Etapa de analiză se desfășoară după un plan :

●Interpretarea datelor ( validarea datelor și ordonarea datelor prescrise ) – înseamnă a da un semn , a explica originea sau cauza problemelor de dependență , mai exact înseamnă a define sursele de dificultateAnaliza de interpretare a datelor este o etapă important a procesului nursing pentru că ea conduce asistenta la stabilirea diagnosticului de îngrijire ;

●Colectarea datelor adiționale sau suplimentare după caz ;

●Identificarea și comunicarea diagnosticului nursing ;

●Determinarea confluențelor intre nevoile pacientului și atitudinea membrilor sanitari .

Surse de informație –pot fi obținute de la pacient sau de la aparținătorii acestuia

Diagnosticul nursing-sau îngrijirea pornește de la informațiile culese și de la departajarea manifestărilor de dependență .Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă și precisă care descrie reacția pacientului la o problemă de sănătate .Pe baza diagnosticelor de îngrijire se aleg intervențiile de îngrijire și se vizează atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilăUn diagnostic nursing este o problemă de sănătate actuală sau potențială care conduce la intervenții autonome .Un diagnostic nursing trebuie formulat clar ,concis ,centrat pe pacient ,legat de o problemă , bazat pe problem reale .Diagnosticul nursing este baza pentru planificarea intervențiilor independente .

Evaluarea îngrijirilor- reprezintă o completă reapreciere a întregului plan de îngrijire .

Evaluarea finală cuprinde :

●stabilirea criteriului de evaluare și evaluarea atingerii obiectivelor

●identificarea factorilor care afectează atingerea obiectivelor .

Pentru o evaluare eficace asistenta va urmări următoarele etape :

●starea obiectivelor și aprecierea capacității pacienților în raport cu obiectivul stabilit

●aprecierea măsurii în care au fost atinse obiectivele

●identificarea factorilor care au împiedicat profesia pacientului

●identificarea nevoilor noi sau a problemelor noi apărute .

În planul nursing evaluarea este consemnată emițând progresele pacientului în funcție de obiectivele propuse .În cadrul procesului nursing după executarea etapelor de apreciere , diagnostic , planificare , implementare și evaluare dacă obiectivele nu au fost atinse se trece la reanalizarea proceselor nursing.Efectele adverse ale medicației psihotrope aplicate în atacul de panică trebuie cunoscute foarte bine de către asistenta medicală .Asistenta medicală ,la indicația medicului va administra medicamentele potrivite Efectele adverse ale medicației psihotrope aplicate pacientului cu atac de panică ,trebuie cunoscute foarte bine de către asistenta medicală ,care are datoria de a le semnnala medicului psihiatru.

3.2.2. Planul nursing

Definirea planului nursing înseamnă stabilirea unui plan de intervenție , prevederea etapelor , a mijloacelor de desfășurare dar și a precauțiilor care trebuie luate .Planul de intervenție ține cont și de prescripțiile medicale și cuprinde :obiectivele de îngrijire și intervenție .De reținut este faptul că planul de îngrijire se stabilește pornind de la nivelul și capacitatea pacientului cu atac de panică fapt pentru care el are dreptul de a participa la deciziile privind atingerea obiectivului principal de a duce persoana la un grad optim de independență în satisfacerea nevoii proprii .

Obiectivele de îngrijire vor arăta clar și concis care sunt rezultatele pe care pacientul, familia , colectivul și asistenta medicală speră să să le obțină dar și care sunt intervențiile inteprinse de asistentă și pacient pentru a atinge scopul stabilit .

Aceste obiective au următoarele caracteristici :specificitate,(aparține fiecărui subiect ) ;performanță ;implicarea persoanei ; realism .

Intervenția permite asistentei medicale să-și aleagă modul de acționa pentru a corecta problema de dependență a pacientului cu atac de panică și poate fi evaluată numai dacă se indică ora , momentul zilei când se aplică durata și continuitatea lorAplicarea îngrijirilor are ca scop să ajute pacientul cu atac de panică sa își mențină independența sau măcar un oarecare nivel de independență. În cadrul planului de îngrijire , planificarea și executarea îngrijirii vor fi consemnate o singură dată într-o rubrică intervenții.Această rubrică va cuprinde :cui i se adresează acțiunea și natura acțiunii , orarul și intervenția nursei .Nu se efectuează niciodată acte de îngrijire fără a se cunoaște efectul așteptat :

●se vor observa atent reacțiile pacientului cu atac de panică;

●se vor modifica intervențiile

●se vor implica pacientul și familia

●se va pregăti mediul înconjurător terapeutic

Există riscul ca în timpul îngrijirilor să apară reacții :

●anxietatea ( un sentiment de inconfort și tensiune )

●frica ( sentiment resimțit de persoană față de un pericol fizic sau psihic )

●sentimentul de neputință și modificarea schemei corporale

●pierderea unei ființe dragi sau statut social .

Aceste situații pot fi atenuate de asistentă dacă dă dovadă de prezență umană și căldură fiind gata să ajute pacientul cu atac de panică .

3.3.Conduita de urgență a asistentei medicale

în cazul unui bolnav cu cu atac de panică

Activitatea și atitudinea asistentei medicale în prezența unui pacient cu cu atac de panică este deosebit de complexă și necesită conștiinciozitate perfectă , un înalt grad de responsabilitate și cunoștințe de specialitate .

Obiectivele la pacienții cu cu atac de panică urmăresc asigurarea repaosului la pat, supravegherea funcțiilor vitale ( monitorizarea funcțiilor vitale și aprecierea clinică a gravității stării pacientului ,aplicarea măsurilor terapeutice) examinări de laborator , particularități terapeutice,măsurarea TA) .

Activitatea și atitudinea asistentei medicale în prezența unui pacient cu cu atac de panică este următoarea :

●Face vizita medicală matinală alături de medicul de specialitate și urmărește indicațiile cu privire la atitudinea, tratamentul , regimul alimentar și igiena pacientului cu cu atac de panică, ;

●Se asigură că bolnavii sunt pregătiți pentru aplicareatra tamentului psihotrop

●Examinează zilnic bolnavii și consemnează în foaia de observație evoluția, și tratamentul corespunzător;

●La sfîrșitul internării întocmește epicriza .

●Prezintă medicului șef de sectie, situația bolnavilor pe care îi are în îngrijire și solicită sprijinul acestuia ori de câte ori este necesar;

●Intocmește și semnează condica de medicamente pentru bolnavii pe care îi îngrijește; supraveghează tratamentele medicale .

●Recomandă și urmărește zilnic regimul alimentar al bolnavilor cu cu atac de panică;

●Controlează și răspunde de întreaga activitate de ingrijire a bolnavilor cu cu atac de panică desfășurată de personalul mediu auxiliar sanitar cu care lucrează;

●Asigură și răspunde de aplicarea tuturor măsurilor de igienă și antiepidemice, precum și a normelor de protectia muncii în sectorul de activitate pe care îl are în grijă ;

●Întocmește formele de externare ale bolnavilor și redactează orice act medical, aprobat de conducerea spitalului în legătură cu bolnavii pe care îi are, sau i-a avut în îngrijire ;

●Se preocupă în permanență de ridicarea nivelului profesional propriu;

●Depune o activitate permanentă de educație sanitară a bolnavilor cu atac de panică și aparținătorilor.

În schimb , conduita de urgență la bolnavul cu cu atac de panică în faza de spitalizare se bazează pe alte criterii ( conduita în spital ,monitorizarea funcțiilor vitale ; controlează HTA .

Grija asistentei medicale se orientează spre persoana bolnavă ,iar intenția sa se va centra nu atât asupra boli ,cât asupra pacientului însuși privit ca o persoană, în totalitate .

Comportamentul profesional al asistentei medicale , trebuie caracterizat prin următoarele attribute :

●asimilarea temeinică la cel mai înalt nivel a cunoștințelor teoretice și deprinderilor practice proprii ramuri medicale date

●stăpânirea metodelor și tehnicilor de investigație și de terapie

●elaborarea operativă și în cunoștință de cauză a tratamentului

●crearea unui mediu adecvat de muncă în unitatea medicală.

3.4.Observația bolnavului cu atac de panica

Pacientul este abordat ca subiect și ca paricipant activ la procesul de tratament și vindecare .Relația pacient-asistent medical va fi cea de seamăn ,de persoana apropiată.

În cadrul observației pacientului cu cu atac de panică se va acorda maximă atenție următoarelor aspecte :

●tendința privind starea de veghe sau somn ( stare de somnolență sau dimpotrivă insomnie)

●dacă prezintă altă formă de modificare a stării de conștiență ( stupoare)

●frecvența de activitate a bolnavului dacă întreprinde activități care nu concord cu situația

●modificările psihopatologice atitudinea pacientului față de medicația pozitivă sau negativă

●dacă bolnavul corelează forma de terapie cu starea lui de boală actual

Alături de aceste observații se vor urmări cele 14 nevoi ale Virginiei Andreson , care pune accent pe nevoile pacientului .

În primele zile de la internare pacientul se simte inconfortabl .

Unii pacienți își exteriorizează teama ,alții par a fi plini de încredere în propriile forțe , alții pot deveni chiar agresivi .

Timiditatea sau dimpotrivă, agresivitatea lui pot reprezenta forme de manifestare a dificultăților lui pe plan relațional .

Prin atitudinea lor cadrele medicale vor trebui să impună respect ,fără a se aștepta să fie tratate în același fel.Se va ține cont de faptul că bolnavul este preocupat să cunoască numele cadrului medical, decât locul acesteia în ierarhie .

De la început trebuie precizat faptul că bolnavul reacționează față de boala pe care a contractat-o , în mod real sau numai imaginar, în funcție de structura personalității sale , în funcție de particularitățile psihismului său .

În fața agresiunii unei boli , bolnavul în cauză își mobilizează , de regulă toate mecanismele de apărare , reacție care urmărește menținerea stării de echilibru . Această imobilizare țintește un dublu effect:

●pe de-o parte, de a anhila starea de teamă și de anxietate, pe care o aduce cu sine sau mai bine zis o generează boala survenită în organism ;

●pe de alta , de a stabili noi relații între pacient și boală, așadar între organism și lumea interioară și între pacient și societate , așadar între organism și lumea exterioară .

În afară de categoria bolnavilor care reacționează față de boală prin fenomenul regresiunii , există o a doua categorie de bolnavi care au reacții agresive . Spre deosebire de comportamentul docil și dependent al bolnavilor din prima categorie .

3.5.Administrarea medicamentelor și supravegherea bolnavilor

Administrarea medicamentelor trebuie executată sub supraveghere deosebită,deoarece medicația psihotropă poate prezenta multe efecte secundare .

Asistenta trebuie să cunoască modul de administrare al medicamentelor substituitive care este foarte variat:peroral, subcutanat,intramuscular,în perfuzii intravenoase sau sub formă de triturare.Consecințele psihice ale atacului de panică necesită o susținută psihoterapie.

Bolnavii trebuie eliberați din complexele lor de inferioritate și ajutați la alcătuirea planului lor de viitor privind alegerea unei profesii sau încadrare în societate.

Asistenta medicală trebuie să respecte indicațiile medicului în aplicarea unui tratament corespunzător și să ofere toate indicațiile necesare în vederea continuării tratamentului din momentul în care bolnavii vor părăsi spitalul.

Asistenta trebuie să recunoască manifestările prodromale,anunțând imediat medicul și luând măsurile necesare de pregătire până la sosirea acestuia,în funcție de starea bolnavului .

3.6. Externarea pacientului

În acordarea îngrijirii trebuie să se țină cont de resursele pacienților cu atac de panică în vederea recâștigării independenței, conform obiectivelor fixate, asistenta pregătește bolnavul pentru ieșirea din spital, informându-l asupra regimului de viață, alimentar, riscuri, să-și autoevalueze acțiunile desfășurate în stagiile practice să realizeze acțiuni educative în scopul prevenirii complicațiilor și menținerii gradului de sănătate.

3.7.Tehnici

Tehnica perfuziei

Hidratarea organismului pe cale intravenoasă exclude deficiențele de resorbție,lichidul perfuzat ajungând direct în circulația sanguină.Introducerea lichidelor pe cale intravenoasă se face prin perfuzie.

După viteza de scurgere a lichidului, deosebim două forme de hidratare pe cale intravenoasă:

Hidratarea prin perfuzie rapidă prin injecții massive de lichide.Prin această metodă se introduce deodată cantități mari de lichide-până la 500-1000 ml- în sistemul venos,în jet continuu,fără întrerupere,administrarea lichidului fiind repetată,la nevoie,la intervalele fixate de medic.Această metodă se utilizează în cazurile în care hidratarea trebuie efectuată de urgență,pentru înlocuirea lichidului circulant și ridicarea tensiunii arteriale .

Pregătirea instrumentelor și materialelor necesare-aparat de perfuzie .Tubul de perfuzie are intercalate ,de obicei ,în apropierea canulei ,un tub de sticlă,pentru a se putea controla dacă scurgerea lichidului este continuă și nu circulă vu bule de aer .

-ace pentru puncție venoasă pe cale transcutanată.Dacă venele bolnavului,nu sunt prea evidente,atunci se va lega în venă po canulă,de sticlă,sau mai bine,dintr-un material plastic,neascuțită,cu extremitatea umflată sub foemă de olivă. În acest caz vena trebuie descoperită pe cale chirurgicală și asistenta are sarcina de a pregăti instrumentele și materialele necesare:un bisturiu,2-3 pense hemostatice,o pensă chirurgicală și una anatomică,sondă canelată,foarfece ascuțite,material de sutură și de legătură,tampoane sterile,novocaină și seringă pentru anestezie locală;tubul de material plastic poate fi introdus în venă și prin lumenul canulei metalice cu care s-a pătruns în vena transcutanat și care apoi se retrage;

-o tăviță renală;

-benzi de leucoplast pentru fixarea acului și a tubului de cauciuc pe pielea bolnavului;

-o mușama și un prosop steril sub membrul în care se face perfuzia;

-lichidul de perfuzat în sticle RCT închise cu dop de cauciuc și armătură metalică,încălzit la baie de apă.

Pregătirea bolnavului și alegerea venei pentru administrarea lichidului.Administrarea intravenoasă a lichidelor se face în decubit dorsal,în una din venele bine vizibile și proeminente.

În vederea acestui scop se pot utilize venele de la plica cotului,vena safenă internă-dacă bolnavul nu este obez- venele maleolare. În stările de șoc,când venele sunt colorate,perfuzia intravenoasă se face prin puncția transcutanată a venei subclaviculare.

Aceasta este totdeauna larg deschisă și datorită calibrului mare , nu opune rezistență jetului de lichid iar canula poate fi menținută pe loc timp îndelungat.

Membrul în care se face perfuzia se duce în abducție,fiind sprijinit pe o măsuță sau de o pernă mai dură,acoperită cu o mușama și un prosop steril;se dezinfectează tegumentele după metoda obișnuită.

Dacă introducerea canulei va necesita descoperirea chirurgicală a venei,atunci locul inciziei va fi izolat prin câmpuri sterile,ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale,iar instrumentele chirurgicale și materialele necesare pentru anestezie vor fi pregătite pe o măsuță acoperită cu un camp steril.

Tehnica perfuziei intravenoase.Aparatul montat și încărcat se evacuează de aer și lichidul rece din tub,după metoda cunoscută.Introducerea transcutanată a canulei se face la fel ca și în cazul injecțiilor intravenoase.

În cazul abordării chirurgicale a venei,se racordează tubul aparatului la canula legată în venă.

Apoi se deschide imediat pensa Hoffmann pentru a permite scurgerea lichidului din rezervor în venă. După ce s-a verificat că perfuzia lichidului se face fără obstacol ,asistenta va fixa cu benzi de leucoplast pavilionul acului și porțiunea imediat vecină a tubului de pielea bolnavului,pentru a împiedica deplasarea canulei .

Viteza se controlează cu ajutorul ceasului,pe gradațiile rezervorului aparatului iar dacă aceasta nu este gradat,se va aplica la exteriorul lui,paralel cu axul vasului,o bandă de leucoplast,care va fi gradată cu ajutorul unor cantități cunoscute de lichid,introduse într-un alt vas,de formă și mărime identică.

Întreruperea perfuziei se face înainte ca rezervorul să se golească,pentru a împiedica pătrunderea aerului în vene.Retragerea acului și oprirea hemoragiei de la locul puncției venoase se fac la fel ca și după orice injecție intravenoasă.

Dacă perfuzia s-a făcut prin abordarea chirurgicală a venei,îndepărtarea canulei va fi făcută de medic.Administrarea lichidelor pe cale intravenoasă cu ajutorul a două seringi umplute în mod alternativ nu trebuie folosită,căci refluarea sângelui prin canulă,în timpul cât se schimbă seringile,face ca metoda să fie foarte migăloasă și însoțită de pierderi de sânge.

Accidente , incidente și complicații.Introducerea bruscă a unei mari cantități de lichide în circulație poate supraâncărca inima ,dând semne de insuficiență circulatorie,ca dispnee,dureri precordiale. În acest caz se întrerupe imediat curentul de lichid și se continuă cu un ritm mai lent,după ce au dispărut fenomenele supraâncărcării inimii .Pătrunderea aerului în cantitate mai mare în curentul circulator dă naștere la embolie gazoasă,însoțită de sincopă cardiacă.Ea se previne prin expulzarea aerului din tub înainte de introducerea canulei în venă și întreruperea perfuziei înainte de a se goli lichidul din rezervor și tub.

CAPITOLUL 4

ÎNGRIJIRI SPECIFICE

Cazul clinic nr.1.

Nume și Prenume : P. M

Sexul : Feminin

Data Nașterii :10.10.1956

Mediu :Urban

Data internării :18.03.2016

Data externăriI :22.03.2016

Dg. la internare :Atac de panica,agitație , verbală , senzația de sufocare; senzația de greață;amețeli ,ischemie miocardică silențioasă, dureri retrosternale cu caracter de apăsare,zdrobire ,transpirații reci ,iradierea durerii în membrul superior stâng,bufeuri.

Motivul prezentării : Bolnava se prezintă în serviciul de urgență al Spitalului județean ,în stare de agitație,stare febrilă abundentă , tremor al membrelor superioare însoțite de cefalee ,astenie fizică și psihica marcată -drept pentru care se dispune internarea de urgență a pacientei în Secția de Psihiatrie .

Doamna P. M. este de profesie ingineră, actualmente pensionară, a fost căsătorită 25 ani și are 2 copii căsătoriți. Locuiește singură, în condiții foarte bune, într-un apartament cu 3 camere .Din informațiile obținute de la aparținători reiese faptul că starea pacientei s-a înrăutățit în urma divorțului de soț și s-a accentuat și mai mult în ultimele 2 zile știind că va trebui să împartă prin intremediul unui partaj , jumătate din bunurile deținute .

Aparținătorii spun , că în general mariajul pacientei a fost armonios, echilibrat , dar odată cu ieșirea la pensie a soțului acesta a hotârât introducerea divorțului ,moment care a declanșat de fapt pentru prima dată primele semene deatac de panica.Aparținătorii recunosc că bolnava are mereu teama de a nu isi pierde bunurile.

Temperamental a fost o persoană ativă, i-au placut mult excursiile împreună cu soțul și prietenii,dar în prezent nu poate accepta situația în care se află și suferă foarte mult din cauza bolii .

Domna P. M a fost fumătoare timp de 10 ani , consuma cafea ( 3 ceaști / zi ) și alcool în cantități moderate.De un an a încetat să mai fumeze, dar consumă alcool . A lucrat într-un mediu de stres psihic, având o muncă de răspundere – (aproximativ 10-12 ore/zi). În momentele de luciditate ,își cunoaște diagnosticul si fiziopatologia bolii, este revoltată pentru ce i s-a întâmplat și deși are teamă de tratament (efectele secundare), dorește să-și amelioreze starea de sănatate dar nu este cooperantă fiind în continuă stare de agitație,afirmand mereu ca ii este frica ,dar nu specifica de ce anume .

Anamneză

Antecedente fiziologice: prima menstră la 17 ani , menopauza instalată la 48 ani.

Din antecedentele heredocolaterale reținem : mama a decedat în urma unui AVC

Antecedentele personate :

Nu prezintă alergii medicamentoase

Istoricul Bolii :Boala actuală a debutat în luna februarie, cu o stare de oboseală accentuată, inapetență,stare de agitație și transpiratii, frica de moarte, parestezii,bufeuri ,transpirații ,leșinuri ,frisoane sau valuri de căldură.

Consultând medicul, i se recomandă internarea de urgență în Spitalul de Psihiatrie urmând medicație psihotropă cu Alprazolom,temporizandu-se astfel elucidarea diagnosticului; între timp starea generală se deteriorează.

Examen fizic general

Starea generală – alterată

Tip constituțional – astenic

Stare de nutriție – deficitară (inapetență)

Talie 175 cm, G 60 kg – scădere ponderală 10 kg In 3 luni

Tegumente palide, mucoase umede, limba fără depozit, bipocratism digital

Sistem osteo-articular și muscular- Integru,

Articulații -mobile,

Aparatul respirator – expectorație minimă cu triuri sangvine ,voce bitonată , dispnee respiratorie la eforturi mici R 25/min

Aparatul cardio- vascular -ritm regulat AV 70/minut , zgomote cardiace ritmice bine batute, fără sufluri supraadăugate

Puls palpabil în toate punctele periferice o TA 150/75 mmHg

Aparat urinar – Loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice, urina normala macroscopică. Diureza 1200/zi

Examene biochimice – Hb 12,6 g % ,trombocite 150.000 /mmc ,leucocite 6.200 / mmc ,Nn-72% Ns – 2 % , Eo – 3 % , Lf- 15 %, Mo -8 % , VSH 75 mm/1 ora ; L=10000mmc Hgb=13% ; F=180mg% ; G=130mg% ; U=80 mg% ; U=80 mg% ;C=2,4mg% ;A.U=1-2mg% ;

Biochimie sangvină , glicemie ll0 mg/ml , uree 25 mg % , creatinină 0,9 mg% , TGO 20 U.I. ,TGP 24 U.I.

Examen sumar urina -D – 1200, albumină, glucoza – absent sediment fără elemente patologice.

Tratament. Alprazolomul – (1 tb/ oral) ; Diazepam (2tb /oral)

Plan de ingrijire

Cazul clinic nr.2

Nume și Prenume :S.N

Sexul : Masculin

Data Nașterii :1.06.1966

Mediu :Rural

Data internării :8.02.2016

Data externăriI :12.03.2016

Dg. la internare : cefalee,agitație fizică, debit verbal incoerent,tremor ale membrelor inferioare și superioare, transpirații cefalee ,senzația de pierdere a controlului ,frica de moarte, parestezii.

Motivul prezentării : Bolnavul se prezintă în serviciul de urgență al Spitalului în stare de agitație,stare febrilă abundentă , tremor al membrelor superioare însoțite de cefalee ,astenie fizică și psihica marcată , senzația de pierdere a controlului ,frica de moarte, parestezii,ca urmare a unui accident de masina major.Se dispune internarea lui de urgență în secția de Psihiatrie .

Domnul S. N. este șef de echipă în depoul CFR ,este căsătorit de 20 de ani , are o fiică studentă .Locuiește cu soția, în condiții foarte bune, într-un apartament cu 2 camere .Din informațiile obținute de la soție reiese faptul că starea pacientului s-a înrăutățit în urmă cu 4 zile ,cand pe fondul oboselii a suferit un accident de masina major.

Domnul S.N nu este fumător , dar consumă cafea și alcool în exces .Din relatările soției , ia medicamente cu destinație necunoscută ,amestecate cu alcool,după care urmează episoade agressive

Pacientul lucrează într-un mediu de stres psihic, având o muncă de răspundere.

În momentele de luciditate ,își cunoaște viciul ,este conștient că provoacă multă stare de agitație în jurul lui ,încearcă să se tempereze singur ,dar sfârșește tot prin a concuma alcool în cantități excessive .

Anamneză

Antecedente fiziologice: fără importanță

Din antecedentele heredocolaterale reținem : tata ,consummator de alcool , a decedat în urmă cu 6 luni de ciroză hepatică.

Antecedentele personate : fără importanță

Istoricul Bolii :Boala actuală a debutat în, urma 4 zile cu o stare de agitatie frica,tremor.

Consultând medicul, i se recomandă internarea de urgență în Spitalul de Psihiatrie urmând medicație psihotropă cu ,temporizandu-se astfel elucidarea diagnosticului; între timp starea generală se deteriorează.

Examen fizic general

Starea generală – alterată

Tip constituțional – atletic

Stare de nutriție – deficitară (inapetență)

Talie 185 cm, G 98 kg Tegumente palide, mucoase umede, limba fără deposit .

Sistem osteo-articular și muscular- Integru,

Articulații -mobile,

Aparatul respirator – expectorație minimă cu triuri sangvine ,voce bitonată , dispnee respiratorie la eforturi mici R 25/min

Aparatul cardio- vascular -ritm regulat AV 70/minut , zgomote cardiace ritmice bine batute, fără sufluri supraadăugate

Puls palpabil în toate punctele periferice o TA 150/75 mmHg

Aparat urinar – Loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice, urina normala macroscopică. Diureza 1200/zi

Examene biochimice – Hb 12,6 g % ,trombocite 150.000 /mmc ,leucocite 6.200 / mmc ,Nn-72% Ns – 2 % , Eo – 3 % , Lf- 15 %, Mo -8 % , VSH 75 mm/1 ora ; L=10000mmc Hgb=13% ; F=180mg% ; G=130mg% ; U=80 mg% ; U=80 mg% ;C=2,4mg% ;A.U=1-2mg% ;

Biochimie sangvină , glicemie ll0 mg/ml , uree 25 mg % , creatinină 0,9 mg% , TGO 20 U.I. ,TGP 24 U.I.

Examen sumar urina -D – 1200, albumină, glucoza – absent sediment fără elemente patologice.

Tratament. Carbazepim- (1 tb/ oral) ; Diazepam (1 tb /oral)

Plan de ingrijire

Cazul clinic nr.3

Nume și Prenume :V.B

Sexul : Masculin

Vârsta :56

Mediu :Rural

Data internării :2.01.2016

Data externăriI :12.01.2016

Dg. La internare : amețeală,pierderea cunoștinței,dispnee,cefalee,inapetență , palpitații puternice ,senzația de sufocare.

Motivul prezentării : Bolnavul se prezintă în serviciul de urgență al Spitalului acuzând simptomele mai sus mentionate.Starea pacientului se datoreaza unor vesti in ceea ce priveste decesul unei rude ,plecata din tara.Este în evidență la medicul cardiolog .Se dispune internarea lui de urgență în secția de Cardiologie

Domnul V.B. fost miner ,timp de 40 de ani , actualmente pensionar este căsătorit de 50 de ani .Locuiește cu soția, în condiții foarte bune, într-un apartament cu 2 camere .Din informațiile obținute de la soție reiese faptul că starea pacientului s-a înrăutățit în urmă cu 3 zile ,cand au aflat ca fratele sau, a decedat in Italia in conditii necunoscute.

Soția spune , că în general mariajul a fost liniștit,dar condițiile de muncă au fost extrem de grele ,drept pentru care pacientul recunoaște singur că toată viața a fumat ,și a băut băuturi alcoolice neglijând mesele ,și totodată neglijând sfaturile medicale.sSoția ,consideră că internarea lui în secția Psihiatrie este inevitabilă.Soția recunoaște că de la un timp, bolnavul are dese accese de furie , este agresiv ,consumă alcool , cafea și tutun , în cantități exagerate.

În momentele de luciditate ,își cunoaște viciul ,este conștient că provoacă multă stare de agitație în jurul lui ,încearcă să se tempereze singur ,dar sfârșește tot prin a consuma cafea în cantități excesive fără a-și lua tratamentul recomandat de medic.

Anamneză

Antecedente fiziologice: fără importanță

Din antecedentele heredocolaterale reținem :

Antecedentele personate : fără importanță-neagă orice informație

Istoricul Bolii :Boala a debutat în urma cu 3 zile, cu o stare de agitație accentuată, durere toracică ,transpirații ,tremurături ,senzația de greață ,amețeli,temporizandu-se astfel elucidarea diagnosticului; între timp starea generală se deteriorează

Pentru inimă Examenul fizic ( semne )

Inspecție :Poziția pacientului,culoarea tegumentelor și mucoaselor ( paloare cianoză)

Palpare -se stabilește șocul apexian

Percuție –se stabilește matitatea cardiacă

Examen fizic general

Starea generală – alterată

Tip constituțional – astenic

Stare de nutriție – deficitară (inapetență)

Talie 185 cm, G 98 kg

Tegumente palide, mucoase umede, limba fără deposit .

Sistem osteo-articular și muscular- Integru,

Articulații –mobile,

Aparatul respirator – expectorație minimă cu triuri sangvine , dispnee respiratorie la eforturi mici R 25/min

Aparatul cardio- vascular –ritm neregulat AV 70/minut , zgomote cardiace ritmice bine batute, fără sufluri supraadăugate

Puls palpabil în toate punctele periferice o TA 180/75 mmHg

Aparat urinar – Loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice, urina normala macroscopică.

Examene biochimice – Hb 12,6 g % ,trombocite 150.000 /mmc ,leucocite 6.200 / mmc ,Nn-72% Ns – 2 % , Eo – 3 % , Lf- 15 %, Mo -8 % , VSH 75 mm/1 ora ; L=10000mmc Hgb=13% ; F=180mg% ; G=130mg% ; U=80 mg% ; U=80 mg% ;C=2,4mg% ;A.U=1-2mg% ;

Biochimie sangvină , glicemie ll0 mg/ml , uree 25 mg % , creatinină 0,9 mg% , TGO 20 U.I. ,TGP 24 U.I.

Examen sumar urina –D – 1200, albumină, glucoza – absent sediment fără elemente patologice.

Tratament. Prozac , Sertalina

Plan de îngrijire

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare , trebuie ținut cont de faptul că evoluția medicinii , a terapeuticii , a posibilităților de vindecare , au dus ,în mod inevitabil , la schimbarea aspectului , a evoluției și a prognosticului în numeroase episoade care au loc la pacienții hipertensivi.

Așa cum s-a observat pe parcursul acestei lucrări , atacul de panica , este definită ca o boală de mare importanță medico-socială, cu evoluție de lungă durată, mai ales când tratamentul recomandat de medicul de specialitate nu se respectă.

Consider că pentru o bună cunoaștere a bolii asistenta trebuie să cunoască simptomatologia,etiopatogenia,formele clinice,tratamentul,

investigațiile paraclinice și de laborator și prognosticul .

O preocupare a medicinii preventive constă în descoperirea timpurie , prin metodele cele mai sensibile , ale acestor stări de tranziție . în stadiul lor biochimic , înainte de a ajunge boală cronică.

Ceea ce pot concluziona cu precizie,bineânțeles studiind și literatura de specialitate , pot menționa faptul că în ultimii ani,în psihiatrie s-au făcut enorme progrese de diagnostic și tratament,pentru a obține rezultate favorabile în ceea ce-i privește pe pacienții care prezinta atac de panica.

BIBLIOGRAFIE

VICTOR PAPILIAN – Anatomia Omului, vol. II, editura didactica si Pedagogica, Bucuresti,1989

Prof.Dr. D.A.JDANOV –Cartea Sănătății ,editura Medicală ,București ,2002

Prof. FLORIN TUDOSE – Dimensiunile Psihiatriei, Editura Medicală, București, 2011

RADU VRASTI –Măsurarea stării mentale ,Editura Polirom , Iași, 2005

GHE. MOGOS, ALEXANDRU IONCULESCU – Anatomia Si Fiziologia Omului, Editia A – IV – A

C. MOZES – Tehnica Ingrijirii Bolnavului – Editura Medicala, Bucuresti, 1978

A. METAXATOS – Tehnici Generale De Ingrijire a Bolnavilor