Rolul Asistentei Medicale In Ingrijirea Pacientilor cu Ulcer Gastro Duodenal

Cuprins

Introducere

Partea I

Capitolul 1. Ulcerul gastro-duodenal

1.1.Definitie

1.2.Noțiuni de fiziologie a stomacului și a duodenului

Capitolul 2. Clasificarea ulcerului gastro-duodenal

Capitolul 4.Morfopatologie, Etiopatogeneză, Fiziopatologie

4.1 Morfopatologie

4.2. Etiopatogeneză

4.3. Fiziopatologie

Capitolul 5. Simptomatologia ulcerului gastro-duodenal

Capitolul 6. Diagnosticul pozitiv/ diferențial

6.1.Diagnosticul pozitiv

6.2.Diagnosticul diferențial

Capitolul 7. Evoluție și prognostic

Capitolul 8. Complicații

8.1. Hemoragia digestivă

8.2.(a) Perforația

8.2.(b). Penetrația

8.3. Stenozele digestive

8.4. Ulcerele rezistente sau refractare sunt ulcerele care după 8 săptămâni de tratament nu se vindecă, rezolvarea lor fiind chirurgicală .

Capitolul 9. Tratamentul

9.1. Tratamentul profilactic (profilaxia):

9.2.Tratamentul curativ 31

Capitolul 10. Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienților cu ulcer gastro-duodenal

10.1 Regimul alimentar

10.2 Rolul asistentei medicale în asigurarea condiților de îngrijire

10.3 Igiena generala și corporală

10.4 Rolul asistentei medicale în stabilirea diagnosticului.

10.5 Rolul asistentei medicale este de a asista la interviu și de a ajuta pacientul să înteleagă întrebarea.

Partea a II a

Cercetări personale

1. Scopul lucrării

1.1 Material și metode de cercetare

1.2 Rezultate și discuții

1.2.1 . Repartiția pacienților cu UG

1.2.2. Repartiția pacienților cu UD

Studii de caz

Concluzii

Bibliografie

,,Ai grijă de corpul tău,

pentru că e singurul loc unde

va trebui să trăiești”

Jim Rohn

Introducere

Din timpuri imemoriabile se cunoaște existența unor practici medicale. Cea mai reprezentativă figură a acelor timpuri rămâne Hipocrate din Kos ( 406-375 î. e. n.), denumit și ,, părintele medicinei”, pentru spiritul său de observație, varietatea de tratamente, care de altfel stau în mare măsură și la baza medicinei moderne.

Nursingul reprezintă un domeniu sacru în care se asistă viața între sănătate și moarte, de aceea respectul pentru viață trebuie să ramâna crezul actului de îngrijire

Asistentul medical are un rol deosebit în îngrijirea pacienților, din acest motiv prima sarcină a oricarei îngrijiri este aceea de cunoaștere a bolnavului în funcție de gradul urgenței în complexitatea sa psihosomatică

Helicobacter pylori

Helicobacter pylori este un microorganism gram negativ, de forma spiralata care este adaptat sa traiasca in mediul acid, fiind considerat pricipalul factor etiologic în producerea ulcerelor gastro-duodenale. Afecțiunile inflamatorii în zona gastro-duodenală superioară dețin un loc important în gastroenterologia contemporană.

Ulcerul gastric și duodenal reprezintă o problemă de sănătate foarte importantă , atât sub aspect clinic, al diagnosticului, cât și terapeutic, boala interesând întreg organismul. Evoluția ulcerului gastric și duodenal este îndelungată. Datorită consecințelor sale economice și sociale, ulcerul gastro-duodenal reprezintă un adevărat handicap pentru subiectul bolnav. Asistența unui bolnav cu ulcer gastro-duodenal este un proces îndelungat, dacă nu chiar continuu pe toată viața.

Alegerea acestei teme mi s-a părut oportună deoarece medicina nu se limitează doar la cunoștințe teoretice; cunoașterea bolilor nu ca un scop în sine, ci în cederea combaterii și prevenirii lor.

Partea I

Capitolul 1. Ulcerul gastro-duodenal

1.1.Definitie

Ulcerul gastro-duodenal este o eroziune intr-un segment al mucoasei gastrice sau duodenale, caracterizat prin episoade de activitate simptomatice sau asimptomatice care alterneaza cu perioade de remisiune cu tendința spontana spre vindecare sau complicații.[ 15].

Aparatul digestiv este alcătuit din tubul digestiv ( cavitatea bucală, laringe, faringe, esofag, stomac, intestin subtire, intestin gros) și glandele anexe (pancreasul, ficatul și glandele salivare).[ 1, 2, 20]

Stomacul

Este porțiunea cea mai dilatată a tubului digestiv( situată intre esofag, proximal și duoden, distal). Acesta este un organ cavitar, având o capacitate de 1300-1500 cmc.[ 1, 18, 20]

Din punct de vedere topografic, stomacul este situat in etajul supramezocolic și se proiectează anterior, in epigastru și hipocondrul stâng.

Configuratia externa a acestuia

Stomacului i se descriu: două margini(stânga-mica curbura si dreaptă-marea curbură), doi pereți(anterioară-ventrală și posterioară-dorsală) și două orificii( superior-cardic și inferior-piloric).

De asemenea stomacul prezintă : o portiune verticală ( pars digestoria), care este sudivizată în: porțiunea cardiacă (pars cardiaca) care se caracterizează doar prin prezența la nivelul mucoasei a glandelor cardice , fundul gastric sau fornixul sau camera cu aer a radiologilor , corpul stomacului si o porțiune orizontală( Pars pylorica), cu două segmente: antrul piloric și canalul piloric

Mijloacle de fixare

Stomacul este menținut în locul său de către: presa abdominală, continuitatea cu esofagul și duodenul , pediculii vasculo-nervoși.

Configurația interioară a stomacului este foarte neregulată din cauza numeroaselor plice ale mucoasei( Plicae gastricae) care sunt (longitudinale, transversale , oblice),fiind mai accentuate pe stomacul gol. Mucoasa prezintă o serie de șanțuri mult mai fine, ce delimitează niște câmpuri in formă circulară numite arii gastrice, la suprafața cărora se pot observa niste plici viloase, în care se deschid glandele gastrice prin intermediul unor invaginații înguste,numite foveole gastrice sau cripte.[ 19, 20].

Structura stomacului

În constituția sa anatomică intră 4 tunici. De la exterior spre interior acestea sînt: tunica seroasă, tunica musculară, stratul submucos, tunica mucoasă.

-Tunica seroasă este reprezentată de peritoneu.

-Tunica musculară ce cuprinde trei straturi de fibre: ( superficial –format de fibre longitudinale, mijlociu-de fibre circulare și profund-de fibre oblice sau ansiforme)

-Stratul subseros, format din țesut conjunctiv lax,în care se găsesc rețele vasculare,limfatice, fibre nervoase.

-Tunica mucoasă, constituită din: epiteliul cilindric unistratificat, corion, glande și musculara mucoasei. Glandele gastrice se impart, după regiuni și funcții in: glande juxtacardiale ( secretă mucus), glandele fundice și ale corpului gastric (secretă pepsinogen, HCl, mucus), glande pilorice ( predominant mucogene).

Vascularizație și inervație. Arterele stomacului provin din cele trei ramuri care pornesc din trunchiul celiac: artera hepatică, artera splenică si artera gastrică stângă.Ramurile lor se anastomozează și formează două arcade arteriale dispuse de-a lungul celor două curburi ale stomacului. Venele gastrice stânga și dreaptă, se varsă direct în trunchiul venei porte. Limfaticele duc limfa către ganglionii regionali si, mai departe , spre canalul toracic. Nervii stomacului sunt de natură vegetativă parasimpatică( cea mai mare parte fiind ramuri ale nervilor vagi )și simpatică (plexul celiac). Ramurile fine din nervul vag si din plexul celiac formează rețele in tunica musculară ( plexul mienteric Auerbach ) și in stratul submucos ( plexul submucos Meissner).

Duodenul (duodenum)

Este prima porțiune a intestinului subțire și se deosebește de jejunileon prin faptul că este fixat de peretele abdominal posterior( fiind situat între stomac și jejun).Forma este asemanatoare unei potcoave sau unui segment de cerc, cu concavitatea orientată in sus și spre stânga.Lungimea duodenului se consideră că este de 12 lățimi de degete, aproximativ 25 cm. Duodenul este situat profund, fiind aplicat pe coloana vertebrală. Raportat la zonele de topografie clinică ale peretelui abdominal anterior, duodenul se proiectează în epigastru și în zona ombilicală.[1, 2, 20].

Duodenul prezintă 4 segmente :

D I-porțiunea superioară;

D II – porțiunea inferioară;

D III-porțiunea orizontală;

D IV-porțiunea ascendentă si flexura duodenală;

Mijloacele de fixare.

Duodenul este menținut de către presa abdominală.

Configurația interioară. In duoden vom întâlni plice circulare Kerkring și vilozitați intestinale, ambele caracteristice pentru întreg intestinul subțire.Plicele circulare lipsesc în partea superioară a duodenului,ele aparând în porțiunea descendentă.

La nivelul ceui de al II lea segment întâlnim : papila duodenală mare (Papilla duodeni major)- pe care se deschid împreună ductul coledoc si ductul pancreatic și papila duodenală mică (Papila duodeni minor), pe ea deschizandu-se ductul pancreatic ascensor.

Structura duodenuui

În structura duodenului intră cele patru tunici :

-tunica seroasa sau peritoneul duodenului

-tunica musculară

-tunica submucoasă

-tunica mucoasă

Vascularizație și inervație

Duodenul și capul pancreasului au raporturi foarte intime, ceea ce face ca și vascularizația lor sanguină să aibă relatii strînse.

Arterele duodenului provin din artera gastro-duodenală. Venele pancreaticoduodenale se varsă fie în vena mezenterică superioară, fie direct în vena portă. Limfaticele se îndreaptă spre nodurile hepatice sau celiace. Nervii provin din nervii destinați ficatului sau din plexul celiac.

1.2.Noțiuni de fiziologie a stomacului și a duodenului

Digstia gastrică

Transformările mecanice și chimice pe care le suferă alimentele în interiorul stomacului poartă numele de digstie gastrică. Aceasta este rezultanta a două funcții principale ale stomacului : secretorie și motorie [3, 19].

Funcția secretorie a stomacului constă în elaborarea sucului gastric de către glandele mucoasei gastrice. Acesta este un lichid incolor, clar / ușor opalescent, acid ( pH 1-1,5), densitate 1002-1009; se secretă 1500ml/24 de ore; debitul crește în perioadele digestive si este nul în perioadele interdigestive. Compozitia chimică a sucului gastric este: apă (99% ) și rezidu uscat (1%): substanțe anorganice- HCl, NaCl, KCl, fosfați, bicarbonați: substanțe organice-enzime,mucină.

Secreția de HCl este un proces complex; alimentele sunt stimulul fiziologic al sectreției. Aspirarea sucului gastric este metoda de determinare a debitului secretor. Secreția poate fi apreciată: bazal ( Basal acid output-BAO)-exprimă capacitatea celulelor parietale de a secreta HCl în absența unor stimuli exogeni; stimulare maximală (Maximal acid output-MAO) cu histamină, pentagastrină, insulină- exprimă raspunsul secretor al celulelor parietale sub influența unui stimul exogen. BAO se poate aprecia în două condiții: a-secreția bazală[ pe timp de 1 oră; b-secreția nocturnă pe 12 ore. HCl produce: denaturarea proteinelor, transformă pepsinogenul în pepsină, transformă Fe3+ în Fe 3- ,stimulează eliberarea de secretină, precipită caseinogenul din lapte, solubilizează colagenul, exercită o acțiune bactericidă. Odată cu introducerea examenului endoscopic și al biopsiei, determinarea secreției de HCl și-a pierdut din importanța.[ 3, 19]

Mucusul gastric este un gel, constituit din mucină, apă, electroliți și celule descuamate, avand rol de: lubrifiant pentru particulele alimentare în pasajul lor către duoden; protector, împiedică acțiunea pepsinei si a HCl asupra celulelor epiteliale gastrice. Enzimele sunt: pepsină, labferment, lipaza gastrică, lizozim, gelatinază, factorul intrinsec. Pepsina, secretată în formă inactivă de pepsinogen, activată de HCl, produce degradarea partială a proteinelor, rezultând polipeptide (albumoze și peptone), produce coagularea laptelui. Labfermentul, chimozina sau renina gastrică ( la sugar) coagulează laptele. Lipaza gastrică scindează hidrolitic grasimile emulsionate; are importanță mare la sugar. Lizozimul, are acțiune bactericidă. Factorul intrinsec Castle, sectretat de glandele fundice,se combină cu vitamina B12 , care poate să fie astfel absorbită (în ileon). Gelatinaza, lichefiază gelatina.[3].

Reglarea secreției de sec gastric se realizează prin mecanism nervos și umoral.

Reglarea nervoasă: – parasimpatic ( nerv vag) acționează direct asupra celulelor parietale (oxintice), și indirect asupra celulelor antrale stimulând activitatea celulelor G să secrete gastrina.

Reglarea umorală se realizează prin: gastrină și histamină (din mucoasa gastrică)

Legat de ingestia de alimente, reglarea secreției gastrice se realizează în trei faze: cefalică, gastrică și intestinală

Faza cefalică se realizează prin mecanisme nervoase necondiționate și condiționate.

Mecanisme necondiționate – stimularea receptorilor gustativi de către alimente determină impulsuri ce ajung pe calea nervului vag la nucleul gstro-secretor din bulb; pe calea nervului vag sunt descarcate impulsuri secretorii pentru glandele gastrice ( ,, prânz fictiv’’ –I.P.Pavlov). Centrul gastro-secretor din bulb primește impulsuri și de la hipotalamus și cortex.

Mecanisme condiționate – secreția gastrică este declanșata de: excitații vizuale, auditive, olfactive privind alimentele; cronologia orelor de masă; obiceiurile alimentare. În această fază domină mecanismul nervos vagal și mai puțin cel umoral prin gastrină.

Faza gastrică începe cu pătrunderea alimentelor în stomac.

Mecanismul nervos este declanșat de distensia pereților gastrici de către alimente; distensia antrului determină stimularea secretiei gastrice prin reflex vago-vagal și prin eliberarea de gastrină.

Mecanismul umoral se realizează prin : gastrină ( stimulează secreția gastrică, crește fluxul sanguin la nivelul mucoasei gastrice, stimulează tonusul și motilitatea gastrică) și histamină( acțiune excitantă asupra celulelor oxintice)

Inhibiția secreției se produce când pH-ul sucului gastric este în jurul valorii de 2 de către prostaglandinele de tip E ( acizii nesaturați din mucoasa gastrică).

Faza intestinală începe cu pătrunderea chimului în duoden.

Mecanismul nervos: distensia duodenului

Mecanism umoral stimulator: gastrina intestinală ( primele porțiuni ale duodenului

Mecanism umoral inhibitor: enterogastron ( eliberat de mucoasa duodenală) , inhibă secreția de HCl, pepsina și motilitatea gastrică; alte mecanisme inhibitorii sunt: acidifierea duodenului, secretina, ș.a…[3].

Motricitatea gastrică [6]

Procesul de amestecare și evacuare a conținutului gastric, se realizează prin două feluri de contracții: tonice și peristaltic

Funcțional se descriu două regiuni:

proximală ( fornix și 1/3 din corp) specializată pentru depozitare ( se relaxează la creșterea volumului conținutului-,, relaxare receptivă’’) .

distală( restul) specializată prin triturare și amestecare (chimul gastric )-unde peristaltice ( amestecă sucul gastric cu conținutul). La baza fenomenelor motorii gastrice stau complexele contractile propulsoare. Evacuarea depinde de volumul și compoziția conținutului. [3]

Coordonarea motricitații gastrice.

Inervația extrinsecă a stomacului reprezentată de nervii vagi si simpatici, constituie căile aferente și eferente a unor reflexe ce influențează motilitatea gastrică. Stimularea nervilor parasimpatici produce în mod obișnuit o creștere a forței contracției peristaltice, fără modificarea ritmului contractil , pe când stimularea nervilor simpatici, o inhibiție a activitații musculare. Deoarece motilitatea gastrică nu este definitiv abolită prin denervare, înseamnă că organul poseda autonomie. Automatismul gastric depinde de doi factori: de prezența plexurilor nervoase Meissner și Auerbach și de propietațiile intrinseci ale musculaturii netede.

Digestia intestinală este reprezentată de totalitatea transformarilor fizice și chimice pe care le suferă alimentele în interiorul intestinului subtire, la acest proces complex participă trei organe importante: pancreasul prin secreția de suc pancreatic, ficatul prin secreția de bilă și intestinul subțire prin secreția sucului intestinal ( enteric) și prin mișcările intestinului.[19]

Sucul pancreatic, este produsul de secreție al pancreasului exocrin , are un pH =8, se secretă 1-1,5 l/24 ore. Compoziția chimică a sucului pancreatic este: apă (98%) și rezidu uscat (2%)- substanțe organice și anorganice. Substanțele anorganice sunt: Na+, K+, Ca2+, Mg2+ , similari cu cei din plasmă și bicarbonat, în concentrație mai mare decat în plasmă. Substanțele organice sunt enzime: proteolitice (tripsina, chimotripsina, elastaza, carboxipeptidaza, ribonucleaza, dezoxiribonucleaza) lipolitice( lipaza, fosfolipaza), amilolitice (amilaza). Ele produc descompunerea completă a tuturor tipurilor de alimente.

Reglare secreției de suc pancreatic este dublă: nervoasă ( nervul vag stimulează secreția exocrină) și umorală ( secretină, pancreozimină) cu predominanța ultimei.

Bila este produsul de secreție și excreție hepatic. Nu este un suc digestiv propiu-zis pentru că nu conține enzime ( singura enzimă este fosfataza alcalină). Bila hepatică are o reacție alcalină (pH-7 sau 8),iar bila veziculară este ușor acidă (pH-6 sau 7). În 24 de ore ficatul secretă 600-800 ml de bilă, bila veziculară este de 10 ori mai concentrată. Bila hepatică este formată din apă (97%),substanțe organice și anorganice (3%). Substanțele anorganice sunt formate din săruri de Na, K, Mg, Ca (bicarbonați,fosfați,cloruri). Substanțele organice sunt: acizii și sărurile biliare, pigmenții biliari, colesterolul și diferite grăsimi. Acizii biliari și sărurile biliare joacă

cel mai important rol fiziologic în digestia și absorbția intestinală. Deși bila se secretă în mod continuu, eliminarea ei în intestin se face intermitent,în cursul perioadei de digestie. Aportul bilei în digestie se reduce doar la acțiunea sărurilor biliare de a emulsiona grăsimile.

Reglarea secreției biliare printr-un mecanism dublu: nervos și umoral

Factorii principali care reglează secreția biliară sunt sărurile biliare și unele substanțe alimentare , ca grăsimile și produșii de descompunere a proteinelor alimentare.[3]

Sucul intestinal este produsul de secreție al glandelor Lieberkuhn din mucoasa intestinală, este un lichid vâscos, albicios, cu un pH de 7-8. Cantitatea de suc intestinal secretată în 24 de ore este cuprinsă intre 1000-3000 ml. Este format din apă, săruri minerale și substanțe organice. Sărurile minerale sunt reprezentate de săruri ca Na, K, Ca, Mg, cele mai importante fiind clorura și bicarbonatul de sodiu, care-i dau pH-ul alcalin. Substanțele organice sunt: mucusul intestinal și diferite enzime. Glandele Brunner (existente numai în duoden) elaborează un mucus vâscos,alcalin, care protejază mucoasa duodenală față de acidul clorhidric din stomac. Secreția glandelor din mucoasa duodenală este stimulată de factori chimici locali (pH-ul chimului), de factori hormonali (secretina, colecistochinina, enterocrinina) și de factorii nervoși (vagul).

Motilitatea intestinală. Mișcarile intestinului asigură contactul alimentelor cu sucurile digestive și deci mărirea suprefeței de atac a alimentelor de catre enzime, înaintarea masei alimentare de-a lungul tubului digestiv. Aceste mișcari complexe sunt de 3 feluri: peristaltice, segmentare și pendulare.

Reglarea mișcărilor intestinului subțire este dubla, nervoasă și umorală. Plexurile Meissner și Auerbach, se află sub dependența centrilor nervoși din măduva spinării și encefal. Nervul vag aduce impulsuri care măresc intensitatea mișcărilor intestinului, iar nervul splahnic reduce intensitatea mișcarilor acestuia. Mecanismul umoral se bazează pe eliberarea de serotonină .[3]

Capitolul 2. Clasificarea ulcerului gastro-duodenal

Din punct de vedere al evoluției de disting:

Ulcerul cronic

Ulcerul acut

Ulcerul cronic este vechi, cu evoluție îndelungată, ce generează o leziune caloasă, scleroasă ce penetrează în organele vecine.

Ulcerul acut manifestat prin simptome clasice,durează 1-4 săptămani, după care suferința dispare,chiar fară tratament

Capitolul 3. Epidemiologie

Prevalența globală este de 10% din populatie. Boala ulceroasă se întalnește la orice vârstă.Ulcerul gastro-duodenal apare cel mai frecvent la vârsta de 20-40 de ani( pentru localizare duodenală) și 30-50 de ani (pentru localizare gastrică). Ulcerul duodenal este de 2-3 ori mai frecvent decât ulcerul gastric.Mortalitatea prin boala ulceroasă se estimează ca fiind de 1%.Mortalitatea prin ulcer gastric este mai mare decat cea prin ulcer duodenal. Ulceru gastric este intalnit mai des în mediul rural,iar ulcerul duodenal în cel urban.

Studiile au arătat că la nivelul stomacului, Helycobacter pylori este responsabilă de 7 cazuri din 10 de ulcer,iar la nivelul duodenului de 9 cazuri din 10.

Prevalența globală a infecției cu H.P, este strâns colerată cu condițiile social-economice. La adultul tânar incidența este de 50%. Ultimele date statistice au arătat ca > 60% din populația planetei este afectată de această boală. S-a constatat prezența H.P la copii (în jurul vârstei de 5 ani- evoluție spre ulcer gastri sau duodenal), la tineri ( în jurul vârstei de 20 de ani –evoluție spre ulcer peptic), la vârstnici ( în jurul vârstei de 50 de ani- evoluție spre ulcer gastric sau duodenal).

Capitolul 4.Morfopatologie, Etiopatogeneză, Fiziopatologie

4.1 Morfopatologie

Ulceru cronic este o pierdere de substanță,numită crater, care depașește musculatura mucoasei ,putând interesa submucoasa, stratul muscular sau penetrând întregul perete gastric sau duodenal.In funcție de profunzimea unei leziuni parietale, ulcerul adevarat trebuie deosebit de abraziuni, eroziuni sau ulcerații. Majoritatea ulcerelor sunt unice, însă în 5-10% din cazuri pot apărea ulcere duble sau multiple.

Localizarea.Ulcerele gastrice se localizează mai frecvent la nivelul unghiului gastric, sau deasupra sa, pe mica curbură, însă pot fi localizate și pe marea curbură, antral, pe fețe, piloric sau prepiloric. Ulcerele duodenale se localizează pe peretele posterior.

Forma. Forma UG este rotundă în stadiul acut, însă devine neregulată pe masură ce procesul de vindecare evoluează. Cea a UD poate fi rotundă,neregulată sau liniară.

Marginile sunt bine tăiate,ștanțate și regulate.

Dimensiunile sunt variabile: de la ulcerele gigant 3-4 cm până la ulcerele abia vizibile.[ 10, 13]

4.2. Etiopatogeneză

Factorii implicați în ulceroză pot fi clasificați în:

factori individuali( factori genetici sau bolile asociate)

factori de mediu( alcool, fumat,stres, medicamente, alimentație)

4.3. Fiziopatologie

Mecanismele fiziologice nu sunt complet elucidate. În prezent se cunoaște alterarea a două categorii de factori capabili să producă ulcerul: exacerbarea factorilor ulcerogeni, numiți și factori de agresiune ( acid, pepsină, săruri biliare, gastrită activă cu H. Pylori) și diminuarea factorilor ulcero-protectori sau factori de apărare ( mucus, secreție de bicarbonat, integritatea barierei de celule epiteliale) ori de un deficit al procesului de reparație.

În funcție de ponderea mecanismelor predominant implicate în ulceroză, se pot identifica diferite tipuri etiopatogenice de ulcer:

ulcere H.pylori pozitive

ulcere produse de aspirină sau AINS;

Capitolul 5. Simptomatologia ulcerului gastro-duodenal

Debutul bolii poate fi:

-caracteristic, prin sindrom ulceros (în UD);

-atipic ( în UG după 60 de ani);

-printr-o complicație ( hemoragie sau perforație) în ambele ulcere, la tineri.

Sindromul ulceros cuprinde urmatoarele simptome:

Durere cu următoarele caracteristici:

Ritmicitatea zilnică. Durerile apar la un anumit interval după ingestia alimentelor: în UG la ½-1 oră (precoce); în UD la 2-3 ore (tardiv) și nocturn și se însoțesc de senzația de foame (,, foame dureroasă’’), care se calmează după ingestia de alimente (durere-alimente-sedare) și alcaline.

Periodicitate sezonieră. Durerile apar zilnic, în perioade de 3-4 săptămâni, mai ales primăvara și toamna, alternând cu perioade de acalmie de luni sau ani. Ritmicitatea și periodicitea este caracteristică pentru UD necomplicat. Ritmicitatea nu este respectată de UG și de ulcerul dublu (UG+UD). Pe măsură ce UG și UD se cronicizează și se asociază cu alte boli digestive, perioadele de acalmie se scurtează.

Localizarea durerii – în epigastru, la stânga liniei mediane în UG al micii curburi, pe linia mediană în ulcerul piloric și la dreapta liniei mediane în UD.

Intensitatea durerii este variabilă, maximă în ulcerele situate în vecinătatea sfincterelor ( cardia, pilor).

Pirozisul și eructațiile, sunt mai frecvente în UD ( reflux duodeno-gastric în esofag).

Vărsăturile ( alimentare și acide) sunt mai frecvente în UG ( în absența stenozei pilorice) și se datoresc gastritei de asociere.

Apetitul este păstrat sau crescut în UD și diminuat pâna la anorexie în UG.

Constipația este prezentă mai ales în UD, datorându-se dietei lipsite de celuloză și clinostatismului prelungit din perioadele dureroase.

In funcție de localizarea ulcerului se pot asocia și alte simptome: în UG juxtacardial-dureri retrosternale, sughiț și disfagie; în ulcerul piloric-vărsături alimentare abundente,iar în UD postbulbar-dureri lombare drepte.[10, 14].

Capitolul 6. Diagnosticul pozitiv/ diferențial

6.1.Diagnosticul pozitiv

Diagnosticul pozitiv se face luând în considerare datele clinice și utilizând una ditre metodele morfologice de diagnostic. Din istoric trebuie reținută durerea cu caracterele ei, eventualele simptome ce o însoțesc ( grețuri, vărsături,slăbirea în greutate), evoluția în timp și existența eventualilor factorilor agravanți: consumul de medicamente (antiinflamatoarele îndeosebi), fumatul, bolile asociate, prezența ulcerului în familie.[ 7, 12]

Examenul obiectiv:

-stare generală bună ( în general);

-facies eritemic (exces de factor antianemic intrinsec în UD), sau palid (în ulcerele hemoragice); facies caracteristic ,, ulceros ’’( supt , cu pomeții proeminenți); facies peritoneal sau hipocratic (în peritonită).

-inspecția abdomenului-făra semne deosebite;

-palparea epigastrului- sensibilitate,în funcție de localizarea ulcerului. Prin palpare poate fi provocat clapotajul, a carui apariție tardiv, poate indica o stenoză pilorică sau atonie gastrică;

-percuția poate furniza date asupra volumului gastric, a cantitătii de gaze, asupra localizării și dimensiunilor tumorilor gastrice;

-auscultația este o metodă prin care se percep fenomenele acustice (clapotaj).

Clinic

-triada: durere, vărsături alimentare acide și pirozis, cu ritmicitate zilnică și periodicitate sezonieră în UD și anamneză necaracteristică în UG.

Paraclinic:

Secreția gastrică. Testul maximal cu histamină arată normo- sau hipo-aciditate în UG și hiper-aciditate în UD.

Hemoragiile ,,oculte” în materiile fecale, sunt prezente în perioada de activitate a ulcerelor gastrice sau duodenale și absente în perioada de acalmie.

Examenul radiologic ( cu substanță de contrast –bariu) este esențial pentru diagnosticul de ulcer ( 80-90%),evidențiind:

-semne directe

-semne indirecte

Gastro- duodeno-scopia este indicată în două situții:

-simptomatologia sugestivă de ulcer, dar ex.radiologic negativ;

-diagnostic diferențial între UG și cancerul gastric (biopsie- ex.citologic).

Evidențierea infecției cu H.plylori trebuie să tină cont nu doar de mijloacele existente, ci și de performanțele testului pre- și post-terapeutic și de circumstanțele care pot da rezultate fals negative în utilizarea testelor directe.

Metodele invazive (biopsia) sunt: cultură, histologie, test rapid cu uree

Metode noninvazive sunt: serologie, test rapid sânge capilar (ser), test imunoenzimatic pentru detectatrea antigenelor bacteriene în materiile fecale (MF).

.Examen biologic ( laborator: VSH, HLG, probe hepatice, glicemie, colesterol și examen sumar de urină.

6.2.Diagnosticul diferențial

Se poate face cu toate tulburările funcționale sau organice din abdomenul superior.

Capitolul 7. Evoluție și prognostic

Ulcerul gastric și duodenal sunt boli cronice cu evoluție îndelungată, perioadele de activitate alternând cu cele de acalmie, în cursul cărora

pot să apară complicații imediate (perforația și hemoragia digestivă) și tardive ( malignizarea și stenoze digestive).

O agresiune , de obicei medicamentoasă, poate duce la redeschiderea ulcerului sau direct la manifestarea unei complicații.[6.]

Capitolul 8. Complicații

Complicațiile majore ale ulcerelor gastrice și duodenale sunt:

Hemoragia

Perforația

Penetrația

Stenoza

Ulcerele rezistente sau refractare

8.1. Hemoragia digestivă

Este relativ mai frecventă (10-20%). Aceasta se poate exterioriza prin melenă sau hematemeză, însoțită de transpirații reci, paliditate, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială. ( șoc hemoragic) sau hemoragii oculte și repetate, urmate de o anemie firiptivă . Sincopa este posibilă când volumul sângerării este de 1000-1500 ml. [7, 10, 12]

8.2.(a) Perforația

Este una dintre cele mai grave complicații ale UD și UG. Aceasta apare brusc, violent in zona epigastrică, iar după câteva ore cuprinde întreg abdomenul, însoțită de stare de șoc și vărsături. Netratat în primele 7 ore, ulcerul perforat evoluează către peritonită acută generalizată cu prognostic rezervat. Ulcerele vechi, caloase , perforate evoluează celmai adesea către o peritonită închistată.

8.2.(b). Penetrația

Este posibilă în UG și UD posterioare.

8.3. Stenozele digestive

Sunt de trei feluri:

Stenoza pilorică

Mediocastrică

Cardiei

Stenoza pilorică este caracterizată cinic prin: vărsaturi conținând alimente ingerate cu 1-2 zile înainte, dureri epigastrice continue, clapotaj gastric, senzație de plentitudine.Stenoza poate fi: funcțională sau organică; cea organică impune intervenția chirurgicală.

Stenoza mediogastrică. Stomacul binocular este expresia unui UG cicatrizat, examenul radiologic stabilește diferența.

Stenoza cardiei se datorează localizării juxtcardiale a ulcerului. Simptomatologia este de tip esofagian: durere retrosternală și epigastrică precoce, disfagie.

8.4. Ulcerele rezistente sau refractare sunt ulcerele care după 8 săptămâni de tratament nu se vindecă, rezolvarea lor fiind chirurgicală .

Capitolul 9. Tratamentul

Tratamentul UG și UD continuă să fie constituit din tratament medical și tratament chirurgical,însă mai sunt prezente si tratamentul profilactic sau tratamentul curativ.

Mijloacele terapeutice sunt: medicamentoase, chirurgicale, , balneo-fizioterapice, igienice, dietetice.

Mijoacele medicamentoase: Antiacide ( bicarbonat de Na, Al, Mg, carbonat de Ca): Anticolinergice ( neselective: atropina ; selective: pirenzepina, telenzepina); Inhibitori ai H2( histamina, cimetidina, ranitidina); Inhibitori de pompă de protoni (omeprazol); Antidepresivele triciclice( trimipramina); Antigastrinice (proglumid, secretină); Citoprotectoare ( prostaglandine, sucralfat, bismut);Antibacteriene ( triterapii, quadruterapii-antibiotice+antisecretor);Prokinetice ( metroclopramid,cisaprida).

Mijloace chirurgicale: -indicații absolute (ulcerele complicate:hemoragia digestivă masivă, stenoza , perforația) și relative (ulcerele necomplicate cu recidive repetate). După intervenșia chirurgivală urmează o perioadă de readaptare funcțională în jur de 3 luni.

Procedee:

– rezectie gastrică parțială cu anastomoză termino-laterală

– rezectie gastrică parțială cu anastomoză termino-terminală

-vagotomie tronculară sau selectivă

3. Mijloace balneo-fizioterapice. Cura internă cu ape alcaline este indicată în ulcerele gastro-duodenale cronice, necomplicate,în perioada de acalmie.

4. Mijloacele igienice:

-microclimat în spital,acasă, loc de muncă;

-evitarea eforturilor fizice mari, spitalizare sau repaus relativ

-evitarea suprasolicităriilor psiho-emoționale

-îngrijirea bolnavului- nursing

5. Mijloace dietetice

Regimul alimentar va fi de protecție a mucoaselor gastrice și duodenale ( termic,chimic sau mecanic).În ulcerul acut necomplicat se urmărește introducerea alimentelor treptat,în cel cronic complicat la fel, însa acesta se prelungește 2-3 ani. Dietoterapia este utilă post-operator în complicațiile bolii ulceroase (hemoragie,perforație, penetrație).

Dieta

Tabelul

9.1. Tratamentul profilactic (profilaxia):

Primară- de prevenire a bolii

Secundară- a recidivelor bolii

Terțiară- de prevenire a complicațiilor

9.2.Tratamentul curativ

La internare- ca primă urgență

În continuare- până la ieșirea din spital

După externare- până la vindecare / stabilizare [12, 15].

Capitolul 10. Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienților cu ulcer gastro-duodenal

Ulcerul gastro-duodenal este o boala de care ne putem feri, doar dacă cunoaștem cauzele care o pot determina. Aceste cauze pot fi de mai multe feluri:

Cauze determinante;

Cauze favorizante ;

Cauze predispozante.

Cauzele determinante sunt reprezentate de:

– supraeforturile psihice și fizice;

– traumatismele psihice grave de lungă durată;

– emoțiile cu caracter puternic și stilul de viață agitat.

Cauzele favorizante constă în:

– medicația iritantă;

– alimentația slabă cantitativ și calitativ;

– puncte de infecție în organism;

10.1 Regimul alimentar

Odată aparută această boală în organism,anumite mâncăruri pot agrava sau ameliora evoluția acestuia. Se consideră că produsele lactate pot neutraliza aciditatea gastrică, pot captuși stomacul înlăturând durerile gastrice.Potrivit unor cercetări efectuate s-a ajuns la concluzia că anumite alimente cu conținut de celuloză, legume și fructe, cereale, pâine integrală, pot duce la prevenirea recidivei ulcerului duodenal.

Fumatul este foarte periculos, acesta încetinid procesul de închidere a ulcerului și riscul de recidivă al acestuia. Potrivit unor studii de cercetare persoanele fumătoare sunt mai predispuse la infecția cu H. Pylori.

Alcoolul lezează leziunea ulceroasă, ducând astfel la aparitia durerii gastrice.

Stresul. În profilaxia acestei boli este foarte important să existe o viață normal echilibrată, cu evitarea stresului. Stresul poate intensifica durerea ulceroasă.

10.2 Rolul asistentei medicale în asigurarea condiților de îngrijire

Ulcerul gastro- duodenal poate duce la pierderea calități vieții, poate modifica relațile sociale la nivel de familie, profesional, ce generează anumite probleme sociale, acestea impunând asistentei medicale depunerea unui efort deosebit în realizarea unui mediu de îngrijire optim.

10.3 Igiena generala și corporală

Asistenta medicală are un rol foarte important în asigurarea și efectuarea igienei bolnavului, un element important referindu-se la:

menținerea unei curățeni riguroase a saloanelor și aerisirea periodică a acestora, aplicând măsuri de asepsie și antisepsie;

curățenia așternuturilor și a lenjeriei de corp, se urmărește ca lenjeria să nu fie mototolită sau strânsă pentru a nu favoriza apariția escarelor;

Toaleta bolnavului se v-a efectua la patul acestuia, sub forma de baie totală sau parțială. Curățarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni.

Scopul efectuării acesteia este de îndepartare de pe suprafața corporală a stratului comos, impregat de secrețiile glandelor sebacee sau sudoripare, având ca efect crearea unei stări de confort pentru bolnav, activarea circulației cutanate.

Daca bolnavul se poate deplasa, este indicată efectuarea băii generale în sala de duș.

Alimentația

Poate fi facută pasiv sau activ , în funcție de starea pacientului, asigurându-se o poziție cat mai comodă, acesta fiind așezat sprijinit, asistenta medicală fiind în permanență alături de el ajutândul.

Indiferent de modul de administrare al alimentelor, asistenta medicală va avea în vedere orarul meselor și va respecta numărul de calorii necesare.

Pacientul trebuie educat de către asistenta medicală cu privire la o alimentație sănătoasă. În cazul pacienților cu ulcer gastro-duodenl alimentația are un rol primordial. Se va administra un regim cât mai complex posibil, suficient ca aport caloric.

Asistenta medicală asigură regimul de protecție gastrică individualizată, înainte de fiecare masă, acesta va întreba pacientul daca a prezentat dureri epigastrice.Pacientul va fi cântărit cel puțin o dată pe săptămână pentru a putea observa scăderile în greutate.

Dacă pacientul prezintă inapetență datorită senzației de greață și vărsături, asistenta medicală va alimenta pacientul parenteral pentru ca acesta să fie echilibrat nutrițional și hidroelectrolitic. După încetarea vărsăturilor , aceasta va incepe rehidratarea treptată a pacientului, cu cantitați mici de lichide reci. Aceasta va face bilanțul lichidelor ingerate și eliminate.

10.4 Rolul asistentei medicale în stabilirea diagnosticului.

Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine, a cauzei și a tratamentului necesar se urmărește:

anamneza;

examenul clinic / obiectiv;

examenele paraclinice și de laborator.

Anamneza este foarte importantă pentru orientarea diagnosticului etiologic.

Anamneza este metoda de investigație clinică, prin care medicul află , din relatările pacientului starea de sănătate a acestuia, istoricul bolilor, istoricul vieții cât și antecedentele heredo-colaterale. În cadrul anamnezei obținem informații de ordin obiectiv.

În contextul progreselor medicinei contemporane, anamneza iși păstrează importanța si valoarea sa în elaborarea diagnosticului.

10.5 Rolul asistentei medicale este de a asista la interviu și de a ajuta pacientul să înteleagă întrebarea.

Medicul înscrie în FO datele culese în rubricile: antecedente personale fiziologice și patologice , antecedentele heredo-colaterale, precum și condițiile de viață și de muncă.

– datele bibliografice ale pacientului: numele, sexul, vârsta, adresa,starea civilă.

– motivele internării cuprind: simptomele majore ( durere, febră, vertij, tuse etc.)

– istoricul bolii are o imensă valoare diagnostică, acesta va cuprinde descrierea amănunțită și precisă a tuturor semnelor și simptomelor bolii, de la îceputul ei, din cursul evoluției și până în momentul actual.

În raport cu caracterele semiologice (circumstanțe de apariție, intensitate, localizare, mod de debut, frecvența) simptomele se impart în:

simptome de ordin general- ce nu sunt caracteristice pentru o boală;

simptome de ordin local- reprezentate de manifestări clinice , cu anumite particularitați semiologice.

Pentru a valorifica datele anamnestice cat mai bine, în eleborarea diagnosticului se va preciza:

data la care a debutat boala- de distinge dacă este acut/ cronic;

modul de debut- debut brusc/ insidios; caracter brutal;

localizarea simptomelor;

intensitatea simptomelor;

evoluția simptomelor.

Este foarte important de precizat factorii declanșatori/ amelioratori /agravatori, precum și asocierea altor simptome.

Examenul clinic / obiectiv- ne poate orienta sau sugera existența unor boli,însă nu poate fi suficient pentru elaborarea unui diagnostic.

În prima etapă,se va efectua un examen general de ansamblu, ce va orienta și va permite să apreciem starea generală a bolnavului, starea de conștiență sau gradul de slăbire etc.

În a doua etapă, vom explora în mod sistematic diferite aparate și organe ( aparatul respirator, aparatul cardiovascular, aparatul digestiv, aparatul locomotor.)

În examenul obiectiv întâlnim cele patru metode clasice de explorare semiologică:

inspecția;

palparea;

percuția;

auscultația.

Examenul obiectiv va fi practicat în condiții adecvate, privind spațiul necesar,patul/ masa de examinare, pentru a evita condiții incomode care ar putea împiedica explorarea anumitor regiuni. Este deasemenea necesar asigurarea unui climat și confort adecvat în ceea ce privește buna iluminare și temperatura camerei de examinare.

Rolul asistentei medicale este foarte important în această etapă de diagnostic; aceasta ajutând bolnavul să se dezbrace si îi explică acestuia scopul acestui examen,îl ajută la schimbarea poziților de examinare cerute de medic și îl susține fizic și psihic pe tot parcursul examinării.

Asistenta medicală are obligația să suprevegheze și să participe activ la administrarea medicației, știind foarte bine regulile generale de administrare a medicamentelor, precum și efectele secundare ale acestora. O deosebită importanță pentru asistenta medicală o are și cunoașterea căilor de administrare a medicamentelor, aceasta putând fi: orală, enterală sau parenterală, precumși tehnicilor de injectare a tratamentului medicamentos parenteral ( i.m., i.v.,), cu respectarea regulilor de asepsie și antisepsie. Va urmării funcțile vitale și va nota în foaia de observație valorile acesteia, pentru a putea constata efectul medicației și diminuarea simptomelor bolii.

,,Prima bogație a omului este sănătatea”

Ralph Waldo Emerson

Partea a II a

Cercetări personale

Ulcerul gastric și duodenal reprezintă o problemă de sănătate, boala interesând întreg organismul, reprezintă un adevărat pericol pentru subiectul bolnav. Evoluția acestei boli este una îndelungată având complicații majore. Asistența medicală a unui pacient cu UGD fiind un proces îndelungat, uneori continuu pe parcursul vieții. Prin urmare abilitatea și competența echipei de îngrijire, constituie cheia aplicării procesului de îngrijire pentru dobândirea și stabilirea sănătății.

Alegerea subiectului este motivată de faptul ca numărul persoanelor care au această boală a crescut semnificativ în ultimii ani.

Scopul lucrării

Prezenta lucrare propune cunoașterea mai bună a condițiilor de mediu și de viață a pacienților cu UG-D, studierea numărului de cazuri de ulcer gastric /duodenal, acut / cronic; complicat /necomplicat, efectuarea unor planuri de îngrijire pentru pacientul cu ulcer gastro-duodenal, precum și nivelul de dependență, sursele de dificultate și tipuri de diagnostic nursing, pentru pacienții cu ulcer gastro-duodenal.

Obiective :

Studierea repartiției pacienților cu UG, UD în funcție de sexul bolnavului, mediul de proveniență și pe grupe de vârstă;

Studierea comparativă a pacienților cu UG și UD;

Repartiția pacienților cu UG-D ,în funcție de factorii de risc;

Factorii de risc în producerea deceselor la pacienții cu UG-D;

Efectuarea unor planuri de îngrijire ale pacientilor cu UG-D;

Tipuri de diagnostic nursing pentru pacienții cu UG-D.

Material și metode de cercetare

Caracteristica generală a persoanelor incluse în studiu

Studiul retrospectiv a fost efectuat, pe o perioadă de opt luni de zile ( 01.01.2015-01.08.2015), asupra pacienților internati în secția Gastroenterologie a Spitalului Județean de Urgență Sibiu. Dintr-un total de 550 de pacienți internați, am selectat un lot de 105 pacienți diagnosticați cu ulcer gastric și duodenal, asupra cărora s-au efectuat prelucrări statistice.

Lotul de 105 pacienți a fost împarțit în 2 grupe:

Pacienți cu ulcer gastric (UG);

Pacienți cu ulcer duodenal (UD).

Grupa 1

( n= număr de pacienți)

Grupa 2:

Studiul a fost realizat pe analiza din foile de observație ale pacienților. Am luat în cosiderare următorii parametri: date generale ale pacienților (sex, vârstă, mediu de proveniență, antecedente heredo-colaterale), comportament față de mediu (fumatul,alimentația,consumul de băuturi alcoolice).

1.2 Rezultate și discuții

Grupa 1.

1.2.1 . Repartiția pacienților cu UG

UG a fost prezent la 20 de femei și 18 bărbați ,dintr-un total de 38 de pacienți.

UG a fost întâlnit la 21 de pacienți din mdiul urban, respectiv la 17 pacienți din mediul rural, dintr-un total de 38 de pacienți.

UG a fost întâlnit mai frecvent în decada de vârstă de a 6-a (65-74 ani).

Grupa 2.

1.2.2. Repartiția pacienților cu UD

UD a fost prezent la un număr de 52 de bărbați și 15 femei, din totalul de 67 de pacienți.

UD a fost întâlnit la un număr de 42 de pacienți din mediul urban și 25 din mediul rural, dintr-un total de 67 de pacienți.

Decada de vârstă cea mai afectată este a 4-a (45-54 ani).

Grupa 1.

Grupa 2.

În lotul de 105 pacienți, 38 (36 %) pacienți sunt cu UG: acut 26 (25 %) pacienți; cronic 10 (10 %) pacienți; nespecificat 2 ( 2 %) pacienți. Din același lot, 67 (64 %) pacienți sunt cu UD: acut 43 ( 41 %) pacienți; cronic 24 ( 23 %) pacienți.

UG necomlicat a fost întâlnit la 11 ( 10 %) pacienți iar cel complicat la 27 ( 26 %) pacienți. UD necomplicat a fost prezent la 23 ( 22 %) de pacienți iar cel complicat la 44 ( 42 %) pacienți.

Grupele 1 și 2

1. Studierea comparativă a pacienților cu UG, UD, în funcție de sex, mediul de proveniență ți pe grupe de vârstă, poate fi observată în: Tabelul VII, Tabelul VIII, Grafic IX.

Tabel I.

Grupa I Grupa I

UG acut 26 ( 24, 7619%) / cronic 12 ( 11, 42857%);

UG complicat 27 ( 25,71428 %) / UG necomplicat 11 ( 10,47619 %);

Bărbați 18 ( 17,14285%) / Femei 20 ( 19, 0476 %);

Rural 17 ( 16, 19047%) / Urban 21( 20%).

Tabel II.

Grafic VII

UD acut (41%) = UG acut (25%);

UD cronic (23%) = UG cronic (11 %);

UD complicat (32%) = UG complicat (26%);

UD necomplicat (22 %) = UG necomplicat (10%);

UD bărbați (49 %) = UG bărbați (17 %);

UD femei (19 %) = UD femei (14%);

UD rural (24 %) = UG rural (16 %);

UD urban (40 %) = UG urban (20 %).

4.3 Repartiția pacienților cu UG-D, în funcție de factorii de risc.

Tabel III. Factorii de risc implicați în producerea UG-D

Grafic VIII

Grafic IX. a Factorii de mediu

Grafic IX .b Agenții medicamentoși

Factorii de risc în producerea deceselor la pacienții cu UG-D reprezentați de localizarea ulcerului, la stadiul evolutiv al acestuia, (acut sau cronic; complicat sau necomplicat) și de particularitățile individuale ale pacientului ( vârstă, sex, mediul de proveniență).

Tabel IV. Factorii de risc în producerea deceselor

Din totalul de 105 cazuri , au fost înregistrate două decese.

Studii de caz

Datele pe care le-am cules au fost interpretate după cele 14 nevoi fundamentale ale Virginiei Henderson.

Cazul nr 1.

Culegerea datelor

Date de identitate: Nume și prenume : I.M.

Vârsta: 56 ani și 8 luni

Sex: Masculin

Domiciliul: Județul Sibiu, Oraș Avrig

Ocupație: Agricultor

Motivele internării: -dureri epigastrice sub formă arsui

-scaune sanguinolente de culore închisă

-transpirații nocturne

– inapetență

– scădere ponderală

– grețuri, vărsături alimentare și biloase

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: neagă

Antecedente personale, fiziologice și patologice: HTA.

Condiții de viață și de muncă: corespunzătoare

Comportamente( alcool,fumat, etc): consumator de alcool, fumator ( 25 ani).

Medicatia administrată inaintea internării: Enalapril 1-0-0

Istoricul bolii:

Pacient în vârstă de 56 de ani, cunoscut cu HTA, se prezintă la serviciul de urgență acuzând dureri epigastrice sub formă de arsuri, senzație de greață și vărsături, scaune cu urme sanghinolente de culoare închisă, inapetență, scădere ponderală.

Examenul Obiectiv : stare generală agravată, subponderal, tegument palid, murmur vezicular bilateral prezent, zgomote cardiace aritmice , TA- 160/ 80mmHg, AV-109b/min.

Evaluarea datelor în funcție de nevoi, analiza datelor.

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

Nevoia de a se alimenta și a se hidrata

3. Nevoia de a elimina

4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

5. Somnul și odihna

6 . Alegerea îmbrăcăminții corespunzătoare-îmbrăcarea/ dezrăcarea.

7 . Menținerea temperaturii corporale în limitele normale.

8 . Păstrarea curățeniei corpului și protecția tegumentelor.

9. Evitarea pericolelor

10. Nevoia de a comunica

Pcaientul este o persoană comunicativă, acesta comunică verbal cu personalul medical și cu colegii de salon.

11. Nevoia de a acționa după credințele și valorile sale

Pacientul acționează conform propiilor credințe și valori.

12. Nevoia de a se realiza

13. Nevoia de a se recreea

14. Nevoia de a învăța

Cazul nr 2.

Culegerea datelor

Date de identitate: Nume și prenume: D.I.

Vârsta: 49 ani și 2 luni

Sex: Feminin

Domiciliul: Județul Sibiu, Oraș Sibiu.

Ocupație: Casnică

Motivele internării: Dureri abdominale epigastrice, cu senzație de apăsare

Scadere ponderală

Senzație de balonare

Astenie, fatigabilitate

Senzație de greață și vărsături

Inapetență

Anamneză

Antecedente heredo-colaterale: mama (UG).

Antecedente( personal-fiziologice):- menarha 14 ani

-sarcini 4

– nașteri 3

– 1 avort

( pesonal-patologice) :- Ulcer peptic cu gastrectomie( în urma cu 5 ani) HTA, Chist renal stâng, Diabet insipid .

Condiții de viață și de muncă: bune

Comportamente( fumat, alcool etc..): Fumat –DA, Cafea – DA

Istoricul bolii: Pacientă în vârstă de 49 de ani, se internează pentru dureri epigastrice,balonări, senzație de greață , astenie și fatigabilitate, cu scădere ponderală accentuată (10 kg in 3/4 luni).

Examen obiectiv: Stare generală medie, orientată temporo-spațial, mucoase și tegumente palide, TA 150/70mmHg, AV 77 b/min.

Evaluarea datelor în funcție de nevoi, analiza datelor.

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

2. Nevoia de a se alimenta și a se hidrata

3. Nevoia de a elimina

4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

5. Nevoia de a dormi și a se odihni.

6. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

7. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca.

8. Nevoia de a fi curat, de a proteja tegumentul.

9. Nevoia de a evita pericolele

10. Nevoia de a comunica

Pacienta este interesată și receptivă de evoluția favorabilă a afecțiunii de care suferă.

11. Nevoia de a acționa după credințele și valorile sale.

12. Nevoia de a se realiza

13. Nevoia de a se recrea

14. Nevoia de a învăța

Concluzii

Boala ulceroasă, rămâne chiar și în secolul XXI , una foarte complexă, plurifactorială, factorii de risc major fiind Helicobacter pylori, AINS, Alcoolul, Fumatul, Stresul, Alimentația.ș.a..

Factorii de risc implicați în producerea ulcerului sunt: factorii de mediu, mai ales alimentația; factorii genetici; agenții medicamentoși ( în special AINS și beta-blocantele, rezerpina); condițiile de stres .

Studiul comparativ al grupelor I și II arată predominanța UD,față de UG: forma acută ( UG-D) fiind aproape dublă față de cea cronică, deasemenea predomină formele complicate față de cele necomplicate.

Raportul B/F pentru UG-D este de 2/1, mai frecvent fiind în mediul urban decât în mediul rural.

Din totalul de 105 cazuri, luate în studiu, au fost înregistrate 2 decese.

Recomandări practice :

1. Identificarea bacteriei H. Pylori este obligatorie la toți pacienți cu ulcer gastro-duodenal, în vederea inițierii unui tratament antiulceros adecvat.

2. Persoanele cu afecțiuni cronice și care necesită tratament medicamentos de lungă durată ( AINS, corticoterapie, beta-blocante, rezerpină, etc), au nevoie de consult periodic de specialitate, precum și medicamente pentru protecția mucoaselor gastrică ți duodenală.

3. Modul de viață trebuie să fie fără excese, cu un regim alimentar adecvat, fără abuz de cafea, alcool, tutun,ș.a…

Bibliografie

1. Albu I. Anatomie topografică, Editura ALL, 1994.

2. Albu I. Anatomia omului, Viscerele, vol. I, Litografia IMF Cluj Napoca, 1974.

3. Baciu I. Fiziologie, Editura didactică și pedagogică, 2005.

4. Beldean Luminita, Aritimon Mihaela, Psihologie Nursing, Editura ,, Alma Mater’’, Sibiu, 2004.

5. Beldean Luminita, Coldea Liliana si colab., Aspecte nursing in afectiuni ale aparatului digestiv si renal, Editura Universitatii ,, Lucian Blaga’’, Sibiu, 2000.

6. Borundel C. Medicină internă, Editura ALL, 2009.

7. Bruckner I. Medicină internă, Editura medicală, București, 1980.

8. Coldea Liliana, Beldean Luminita si colab., Nevoi fundamentale-Interventii nursing, editura ,,Alma Mater’’, Sibiu, 2003.

9. Creangă Elena, Helicobacter pylori, Chișinău, 2007.

10. Domnișoru L. D. Gastroenterologie practică, Editura Porto Franco, 1993.

11. Enăchescu M. Cartea medicului de familie, Editura medicală, 1972.

12. Georgescu Ș., Pascu O. Tratat de gastroenterologie clinică, vol.I, Editura tehnică, București, 1996.

13. Gherasim L. Medicină internă, Bolile digestive, pancreatice și hepatice, Vol.III, Editura medicală, București 1999.

14. Gherman I. Boli digestive, Editura medicală, 2011

15. Grigorescu M. Tratat de gastroenterologie, Editura național, 2008

16. http:// www.Romedic.ro Infecția digestivă cu H. Pylori.

17. Ifrim M. și colab., Atlas de anatomie umană, vol. I, III, Editura științifică și enciclopedică, 1984.

18. Marza Geta, Beldean Luminita , Teorii, concepte, modele de nursing, Editura Medicală, 2010.

19. Mogos Gh., Ianculescu A. Compendiu de anatomie și fiziologie, Editura științifică, București, 2000

20. Papilian V. Anatomia omului vol.I, Editura ALL, 2011

21. Păunescu V. Jurnal de chirurgie, vol. 3, nr.3, Iași

22. Plattie Patricia, Worker S., Unerstanding Nursing care, fourth edition, Churchill Livingstone, 1995.

23. Titirică L. Explorări funcționale și îngrijiri speciale acordate bolnavului, Editura Viața medicală românească, București, 2008.

24. Titirică L, Ghid nursing, Editura Viața medicală românească , București, 2008.