Rolul Asistentei Medicale In Ingrijirea Pacientiilor cu Fibrom Uterin

Medicina

Rolul Asistentei Medicale In Ingrijirea Pacientiilor cu Fibrom Uterin

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Motivția lucrării ………………………………………………………………………………….. 3

Scurt istoric al afecțiunii ………………………………………………………………………. 5

CAPITOLUL I – ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA ORGANULUI AFECTAT

1.1 Anatomia organului afectat………………………………………………………… 6

1.2 Fiziologia organului afectat ………………………………………………………. 16

CAPITOLUI II – AFECȚIUNEA ……………………………………………………

2.1 Definiție …………………………………………………………………………………..

2.2 Etiologie ………………………………………………………………………………….

2.3 Fiziopatologie …………………………………………………………………………..

2.4 Anatomie patologică ………………………………………………………………….

2.5 Tabloul clinic ……………………………………………………………………………

2.6 Forme clinice ……………………………………………………………………………

2.7 Investigații ……………………………………………………………………………….

2.8 Diagnostic ………………………………………………………………………………..

2.8.1 Diagnostic pozitiv……………………………………………………………………

2.8.2 Diagnostic diferențial ………………………………………………………………

2.9 Tratament ………………………………………………………………………………..

2.9.1 Tratament profilactic ………………………………………………………………

2.9.2 Tratament igienico-dietetic ……………………………………………………….

2.9.3 Tratamentul medicamentos ………………………………………………………

2.9.4 Tratament chirurgical ………………………………………………………………

2.10 Evoluție. Prognostic. Complicații ………………………………………………

CAPITOLUL III – ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU FIBROM UTERIN ……………………………………………

3.1 ROLUL PROPRIU ………………………………………………………………………

3.1.1 Asigurarea condițiilor de spitalizare …………………………………………….

3.1.2 Rolul asistentei medicale în examinarea clinică a pacientului ……………

3.1.3 Supravegherea pacientului …………………………………………………………

3.1.4 Rolul asistentei medicale în alimentația pacientului……………………….

3.1.5 Pregătirea preoperatorie și îngrijirea postoperatorie ………………………

3.1.6 Rolul asistentei medicale în educația sanitară a pacienților ……………..

3.2 ROLUL DELEGAT …………………………………………………………………….

3.2.1 Rolul asistentei medicale în examinarea paraclinică …………………………

3.2.2 Rolul asistentei medicale în administrarea tratamentului …………………..

CAPITOLUL IV – STIUDIU DE CAZ ………………………………………………..

Caz nr. I ……………………………………………………………………………………………

Caz nr. II ……………………………………………………………………………………………

Caz nr. III …………………………………………………………………………………………..

CONCLUZII ……………………………………………………………………………………..

PROPUNERI SI NOUTĂȚI …………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………..

ANEXE ………………………………………………………………………………………………

=== Cuprins cap 3 si cap 4 ===

CAPITOLUL III – ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU FIBROM UTERIN ……………………………………………

3.1 Pregătirea preoperatorie și îngrijirea postoperatorie ………………………

3.2 Supravegherea pacientei în cele mai întâlnite cazuri de complicații postoperatorii ………………………………………………………………………………

3.2.1 Stimă de sine scăzută ………………………………………………………..

Senzație de micțiune ………………………………………………………….

Constipație/Diaree ……………………………………………………………

Aplicare ineficientă a perfuziilor …………………………………………

Disfuncții sexuale …………………………………………………………….

Deficit cognitiv ……………………………………………………………..

CAPITOLUL IV – STUDIU DE CAZ ………………………………………………..

Caz nr. I ……………………………………………………………………………………………

Caz nr. II ……………………………………………………………………………………………

Caz nr. III …………………………………………………………………………………………..

Capitolul V – CONCLUZII

Capitolul VI – BIBLIOGRAFIE

− BIBLIOGRAFIE

1. Prof. Dr. Angelescu N., Propedentica medico-chirurgicală, Ed. Medicală, București, 1995.

2. Dr. Baltă G., Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor, vol. I, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1988.

3. Negruțiu I. și colab., Obstetrică-Ginecologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981.

4. Proca E., Tratat de patologie chirurgicală, vol. VII, Ed. Medicală, București, 1986.

5. Rădulescu C., Ginecologie, vol. II, Ed. Medicală, București, 1995.

6. Surcel V.I., Fibromul uterin, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990.

7. Titircă L., Ghid de nursing, Ed. Viața Medicală Românească, București, 1995.

1. Mozes C., Tehnica îngrijirii bolnavului, ed. a VII-a, Editura Medicală, București, 2009.

2. Titircă L., Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali, Editura Viața Medicală Românească, București, 2000.

3. Titircă L., Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate bolnavului – ediție adăugită și revizuit,. Editura Viața Medicală Românească, București, 1997.

4. Borundel C., Manual de Medicină Internă pentru Cadre Medii, Editura Bic All, București, 2002.

5. Chiru F., Chiru G., Morariu F., Îngrijirea omului bolnav și a omului sănătos, Editura Cison, București, 2003.

6. Romoșan I., Tratat de Patologie Medico-Chirurgicală – Medicină Internă pentru Stomatologie, fascicula a II-a, LITO UMF Timișoara, 2003.

7. Gherasim L. (sub red.), Medicină Internă. Bolile cardiovasculare și metabolice, ed. a II-a. Ed. Medicală, București, 2004.

8. Ionescu R. (sub red). Esențialul în Reumatologie, ed. A II-a. Editura Medicală Amaltea,

București, 2007.

9. Asociația de Nursing: Udman F., Stanciu M., Gulie E. și colab. Proceduri de Nursing/partea a II-a, Editura Ex-Ponto, Constanța, 2009.

10. De Wit S.C., Essentials of Medical/Surgical Nursing, W.B. Saunders Company, 1998.

11. Stroescu V., Bazele Farmacologice ale Practicii Medicale, Editura Medicală, București, 2001.

12. Frances Fisch Bach, Manual of Laboratory&Diagnostic Test, 7th Edition, Lippincott Williams&Wilkins, 2003.

13. Marcean C., Tratat de Nursing, Editura Medicală, București, 2011.

14. Moldoveanu M., Geriatrie și Geropatologie pentru asistenți medical, Editura ALL, București, 2011.

=== Cap 3 ===

3.1 Pregătirea preoperatorie și îngrijirea postoperatorie

Pregătirea preoperatorie se face în colaborare cu medicul anestezist-reanimator, medicul specialist și, la nevoie, cu sprijinul medicului cardiolog și internist. În funcție de condițiile generale ale femeii (vârstă, stare fizică, psihică) și de natura intervenției planificate, pregătirile sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare. Dar următoarele evaluări sunt necesare în oricare dintre cazuri:

Evaluarea psihologică are o mare importanță, deoarece, pe lângă anxietatea dată de intervenția în sine, se adaugă teama că fibromul uterin este o tumoră malignă.

Evaluarea biologică se face prin anamneză, examen clinic și examen de laborator, adaptate fiecărui caz în parte. Se va stabili astfel terenul pe care urmează să se intervină, prevăzând eventualele dificultăți de anestezie operatorii sau postoperatorii, cauzate de vârsta înaintată, obezitate, HTA, antecedente flebitice, insuficiență respiratorie.

Aprecierea momentului operator ține seama de terenul bolnavei, perioada ciclului menstrual. În mod obișnuit, o intervenție chirurgicală este bine să se facă după menstruație, dar pentru histerectomie nu se ține cont de acest aspect. Singura excepție o face asocierea unei posibile endometrioze, care recomandă ca operația să fie făcută la mijlocul ciclului, când leziunile sunt minime, sau la începutul ciclului, când este necesară confirmarea diagnosticului.

Rolul asistentei în îngrijirea preoperatorie este foarte important. Aceasta trebuie să explice pacientei întreaga procedură și să se asigure că amănuntele ei sunt clar înțelese, oferind în același timp sprijin emoțional, dacă este necesar. Trebuie să asigure pacienta că anestezia va elimina orice fel de durere în timpul operației și că după terminarea intervenției i se va administra o medicație menită să diminueze orice disconfort. O femeie care înțelege cum se va desfășura întreaga procedură și lucrurile la care să se aștepte după operație va fi mai puțin anxioasă.

Pregătirea propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicația directă a medicului, în seara precedentă intervenției. Îi va administra pacientei un barbituric (Fenobarbital) care va asigura acesteia un somn odihnitor. Este necesar să spele cu grijă și atenție zona abdominală și cea perineală cu apă călduță și soluții dezinfectante, iar, dacă i se cere, să radă complet această zonă, să o degreseze cu alcool, iar la pacientele pregătite pentru histerectomie totală să facă o spălătură vaginală cu o soluție antiseptică și să introducă în vagin o meșă sterilă înainte de operație. Dacă este necesar, asistenta îi administrează pacientei supozitoare cu glicerină sau clisme evacuatoare și îi cere să golească complet vezica. Această formă de precauție ajută la prevenirea contaminării cu agenți patogeni din materiile fecale sau din urină în timpul operației. Pregătirea tubului digestiv se va face cu alimente fără reziduu, cu o săptămână înaintea operației, cu un laxativ ușor cu două zile preoperator, iar în seara dinaintea operației, o clismă evacuatoare. În continuare, asistenta trebuie să administreze medicația stabilită de doctor și să verifice dosarul individual pentru a vedea dacă formularul de aprobare a fost semnat.

Îngrijirea postoperatorie. Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea efectuând atât îngrijiri autonome, cât și delegate la indicația medicului. Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârșitul operației și vindecarea completă a bolnavei. În timpul operației, asistenta pregătește salonul și patul pentru primirea pacientei, într-un salon cu paturi puține, cât mai izolat de zgomote. Temperatura camerei să nu depășească 20-22 ºC, lumina să fie cât mai redusă, patul să fie cu lenjerie curată, prevăzut cu mușama și aleză și accesibil din trei părți. Transportul bolnavei de la sala de operații se face cu căruciorul. Asistenta medicală pregătește la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi și ace sterile de unică folosință, garou, alcool, tăviță renală, sonde vezicale, ploscă urinară, medicamente (cardiotonice, analeptice, calmante) necesare în urgență.

În perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va supraveghea foarte atent, până la apariția reflexelor de deglutiție, tuse. Bolnava este transportată din sala de operație cu o perfuzie fixată de asistenta anestezistă. Asistenta de salon va verifica poziția acului și ritmul perfuziei, supraveghind-o cu atenție. După sosirea pacientei în salon, asistenta va monitoriza permanent: tensiunea arterială, pulsul, respirația și faciesul pacientei, va nota în fișa de observație calitatea lor și va raporta medicului orice schimbare survenită. Monitorizarea funcțiilor vitale se va face pană la revenirea completă a conștienței, deoarece pot apărea complicații ca: tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie.

Poziția pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o parte, pentru a se evita înecarea cu vărsături și a grețurilor. De asemenea, asistenta va administra medicația prescrisă postoperator și, de câte ori este necesar, medicație calmantă prescrisă de medic.

Asistenta medicală va supraveghea bolnava, pe zile, până la externare. Imediat postoperator, va urmări: aspectul general (facies, tegumente), temperatura, semnele vitale (respirație, puls, tensiunea arterială), reluarea tranzitului intestinal, diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor, rehidratarea și reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentația.

În prima zi postoperator, se urmărește pulsul, tensiunea arterială, debitul prin tubul de dren, plaga și se raportează medicului orice modificare în starea pacientei. Ca tratament, dacă este necesar, se administrează cardiotonice, transfuzii de sânge izo-grup, izo-Rh, săruri clorate și glucozate. Se continuă oxigenoterapia cu intermitență și se combate durerea administrând analgezice. Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai amar în cantități moderate și fracționate, dacă s-a reluat tranzitul intestinal.

În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os și va începe mobilizarea ei, pentru a produce o stimulare a circulației de întoarcere la nivelul membrelor inferioare. Se vor face mișcări pasive la început, și apoi active ale membrelor inferioare.

În a treia zi, alimentația se îmbogățește treptat, trecându-se la supă strecurată. După primul scaun, se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt. Dacă mai este nevoie, se vor combate durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu este productiv.

În a patra zi, dacă tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicația medicului, se administrează o fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de clismă evacuatorie. Se completează alimentația cu carne slabă și piureuri de zarzavat. Se urmărește plaga operatorie și se face mobilizarea mai intensă, se permite deplasarea prin salon.

În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe fără să obosească, va ajuta medicul să scoată o parte din fire.

În a șasea zi, se trece la o alimentație completă, variată, vitaminizantă.

În a șaptea zi, asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.

Externarea după operație se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin complicații.

După operație, asistentei medicale îi mai revin următoarele sarcini:

Să observe eventualele semne de hemoragie. Hemoragia este mai des întâlnită în urma histerectomiei vaginale decât a celei abdominale.

Să monitorizeze semnele vitale la fiecare 4 ore, să ausculte plămânii la fiecare schimb de tură, măsurând capacitatea de inspirație și expirație. Aceste date sunt niște indicatori importanți ai statusului hemodinamic și ai eventualelor complicații care pot apărea.

O dată ce a fost îndepărtat cateterul, să măsoare cantitatea de urină eliminată.

Să evalueze complicațiile, incluzând infecții, răni sau hemoragii, tromboflebită sau inflamații pulmonare.

Să evalueze scurgerile vaginale, să facă instructajul pacientei pentru îngrijirea perianală.

Să îndemne la ingerarea de lichide.

Să învețe pacienta să se miște, să tușească, să respire adânc și să se ridice din pat cât mai curând.

Să palpeze zona abdomenului și să observe plaga la fiecare schimb de tură.

Să sugereze pacientei să-și restricționeze activitatea fizică timp de 4-6 săptămâni. Ridicarea greutăților, urcarea scărilor, irigațiile, tampoanele și raporturile sexuale trebuie evitate. Pacienta trebuie să evite băile în cadă și dușul până când încetează sângerările. Infecția și hemoragiile sunt un mare risc postoperator; restricționarea anumitor activități și evitarea introducerii unor materiale străine în vagin ajută la reducerea acestor riscuri;

Să explice pacientei că ar putea să resimtă oboseală timp de câteva zile după operație și că trebuie să se odihnească în mod regulat;

Să explice că apetitul ar putea să se diminueze și eliminarea scaunului va fi ceva mai lentă. Acestea sunt doar efecte secundare ale anesteziei generale, intervenției în zona abdomenului inferior din timpul operației și pierderea tonicității mușchilor din această zonă în timp ce este goală.

Să indice pacientei care sunt semnele complicațiilor care ar trebui raportate de urgență în momentul apariției lor:

Temperatură mai mare de 37.7 C°;

Sângerări vaginale mai abundente decât cele din perioada menstruală sau care au o culoare roșu aprins;

Incontinență urinară, arsuri la micțiune, senzații de urinare sau urinări dese;

Durere accentuată.

Să încurajeze pacienta să-și exprime orice sentiment negativ despre sine și despre propria stare, corectând orice prejudecată sau eroare de gândire. Unele paciente pot crede că operația de histerectomie poate avea drept urmări creșterea în greutate, sfârșitul activității sexuale sau pilozitate facială.

Să informeze pacienta cu privire la beneficiile și riscurile terapiei de substituție cu hormoni, dacă aceasta este recomandată. Dacă au fost îndepărtate și ovarele, femeia va intra automat la menopauză și în acest caz i se va recomanda terapia hormonală.

Să instruiască pacienta să se prezinte în mod regulat la control ginecologic, chiar și după histerectomie.

3.2 Supravegherea pacientei în cele mai întâlnite cazuri de complicații postoperatorii

3.2.1 Stimă de sine scăzută

Stima de sine scăzută poate fi legată de:

Grijile în legătură cu posibilitatea de a mai avea copii, schimbările care privesc feminitatea, efectul asupra relației sexuale;

Conflictele religioase.

Poate fi observată prin:

Exprimarea unor griji specifice sau prin comentarii vagi despre rezultatul operației; frica de respingere sau față de reacția celorlalți;

Autoizolare, depresie.

Ce se urmărește:

Verbalizarea grijilor și sugerarea unor modalități sănătoase de a le face față;

Verbalizarea acceptării de sine în noua situație dată și adaptarea la schimbarea petrecută în corp și în imaginea de sine.

Rolul practic al asistentei:

Să acorde timp pentru ascultarea empatică a grijilor și temerilor pacientei și să discute despre percepția de sine a acesteia legată de viitor și de schimbările inevitabile din stilul său de viață.

Să evalueze nivelul de stress pe care îl trăiește pacienta, să identifice lucrurile pe care consideră că le-a pierdut și să o încurajeze să le exprime în mod deschis.

Să ofere informații clare, subliniind ceea ce i-a spus deja înaintea operației; acest lucru îi dă posibilitatea pacientei să asimileze mai bine noile informații și să le aplice mai ușor.

Să scoată în evidență puterea individuală a pacientei și să identifice acele momente anterioare în care aceasta a făcut față cu succes momentelor dificile.

Să creeze un mediu deschis pentru pacientă astfel încât aceasta să poată vorbi cu naturalețe despre problemele legate de sexualitate, ajutând-o să-și exprime credințele și valorile legate de acest subiect delicat, să descopere concepțiile greșite, miturile care pot interveni în adaptarea la noua situație.

Să observe orice tendință spre retragere în sine, afirmații negative despre propria persoană, autorespingere sau griji despre schimbările care au intervenit.

Să-i recomande pacientei consiliere profesională dacă este cazul.

3.2.2 Senzație de micțiune

Senzația de micțiune poate fi legată de:

Traume mecanice, manevrele chirurgicale, prezența edemului local, hematom;

Deteriorare senzitivă/motorie cauzată de paralizia unor mușchi.

Poate fi observată prin:

Senzația de vezică plină, nevoia de a urina;

Cantități mici de urină, urinare frecventă sau absență a acesteia;

Incontinență urinară;

Distensia vezicii urinare.

Ce se urmărește:

Golirea regulată și completă a vezicii urinare.

Rolul practic al asistentei:

Să observe schema procesului de urinare și să monitorizeze întregul proces.

Să palpeze vezica, să ia la cunoștință eventuala stare de disconfort, senzație de plin sau imposibilitate de a urina.

Să asigure măsurile de rutină privitoare la procesul de urinare (intimitate, poziție normală, apă care să curgă în chiuvetă, aplicare de apă caldă în zona perineală).

Să indice o igienă perianală riguroasă și folosirea cateterului (dacă este necesar).

Să observe caracteristicile urinei (culoarea, limpezimea, mirosul).

Să golească vezica urinară lent și ușor, deoarece atunci când se acumulează o cantitate mare de urină, golirea bruscă a vezicii realizează o tensiune puternică asupra arterelor pelviene care favorizează acumularea de sânge în vene.

Să manevreze cateterul cu răbdare și atenție, să nu miște brusc tubul pentru a asigura o drenare ușoară a urinei și a evita staza/retenția și infecția locală.

Să verifice volumul rezidual de urină după golirea vezicii.

3.2.3 Constipație/Diaree

Constipație/Diaree poate fi legată de:

Factori fizici: intervenție chirurgicală în zona abdomenului, cu manevre în zona intestinală, slăbirea musculaturii abdominale.

Durere/disconfort în zona abdominală sau perineală

Schimbări în alimentație.

Ce se urmărește:

Să se înregistreze sunetele peristaltismului intestinal.

Să se mențină paternul obișnuit de eliminare fecală.

Rolul practic al asistentei:

Să ausculte sunetele mișcărilor intestinale. Să observe distensia abdominală, prezența greții/vomei.

Să ajute pacienta să stea pe marginea patului și în timp ce merge.

Să sugereze un consum adecvat de lichide, inclusiv sucuri de fructe, atunci când acesta este redus.

Să execute băi de șezut.

În caz de greață sau vomă să reducă rația de alimente după cum i se indică de către medic.

Să mențină tubul nazo-gastric, dacă acesta este prezent.

Să ofere lichide ușoare și apoi să treacă treptat la alimente solide conform gradului de toleranță

Să folosească tubul rectal, să facă aplicații calde pe abdomen, dacă este necesar.

Să administreze medicația adecvată acestui caz, de ex. Laxative, ulei mineral, ser fiziologic călduț.

3.2.4 Aplicare ineficientă a perfuziilor

Aplicarea ineficientă a perfuziilor poate fi cauzată de:

Hipovolemie

Reducerea sau întreruperea fluxului sanguin din cauza congestiei pelviene, inflamării postoperatorii a țesuturilor, stazei venoase.

Traume intraoperatorii sau presiune asupra vaselor pelviene din cauza poziției litotomice din timpul histerectomiei vaginale.

Ce se urmărește:

Să se demonstreze că perfuzia funcționează în mod adecvat prin evidențierea semnelor vitale stabile, pulsului normal, o bună circulație capilară, stare mentală obișnuită, urinare normală.

Absența edemului sau a semnelor de formare a trombilor.

Rolul practic al asistentei:

Să monitorizeze semnele vitale, să măsoare pulsul, să observe caracteristicile urinei și să evalueze schimbările de stare mentală.

Să inspecteze pansamentele și absorbantele perianale observând culoarea, cantitatea, mirosul și urmele de absorbție. Să le cântărească comparativ cu cele uscate pentru a concluziona dacă pacienta sângerează peste normal.

Să aplice lovituri ușoare pe spatele pacientei, spunându-i să tușească des și să facă exerciții de respirație.

Să evite poziția Fowler înalt (poziție semi-șezând la 90 °), presiunea dedesubtul genunchilor și încrucișarea picioarelor.

Să arate pacientei exerciții ale picioarelor și să o încurajeze să meargă cât mai curând posibil.

Să urmărească semnul Homans, eritemul, umflarea extremităților sau durere bruscă în piept însoțită de dispnee.

Să aplice bandaje sau ciorapi anti-embolici.

Să încurajeze folosirea spirometrului portabil pentru a ajuta extinderea plămânilor și minimalizarea atelectaziei.

3.2.5 Disfuncții sexuale

Disfuncțiile sexuale pot fi cauzate de:

Modificări ale structurii/funcțiilor corpului, cum ar fi scurtarea canalului vaginal, schimbări ale nivelului de hormoni, scăderea libidoului.

Posibile schimbări ale modului de răspuns sexual cum a r fi lipsa contracțiilor uterine în timpul orgasmului, disconfort vaginal, durere în timpul actului sexual (dispareunie).

Ce se urmărește:

Să se verbalizeze înțelegerea schimbărilor care au intervenit în anatomia/funcția sexuală.

Să se discute despre îngrijorările legate de imaginea corporală, rolul sexual, dezirabilitatea față de partener din punct de vedere sexual etc.

Să se identifice practicile sexuale dezirabile/acceptabile și câteva alternative care să ajute exprimarea sexuală.

Rolul practic al asistentei:

Să asculte comentariile pacientei, mai ales umorul deghizat și remarcile întâmplătoare.

Să informeze cât mai exact pacienta despre anatomia/funcția sexuală și despre efectele procedurii medicale.

Să identifice factorii și valorile culturale care ar putea influența revenirea la o relație sexuală satisfăcătoare.

Să ajute pacienta să devină conștientă de starea sa psihică, de tristețe sau depresie, și să se confrunte cu aceasta.

Să încurajeze partenera să poarte un dialog deschis cu partenerul de viață, prin care să-și împărtășească gândurile și preocupările.

Să sugereze soluții la problemele care pot apărea, de exemplu amânarea actului sexual atunci când este obosită, folosirea unor mijloace alternative de exprimare sexuală, folosirea unor poziții care să nu pună presiune pe zona operată, folosirea unui lubrifiant vaginal.

Să discute despre senzațiile sau disconfortul resimțit, și despre schimbările care au intervenit în acest sens (durerea vaginală poate fi destul de accentuată după intervenția chirurgicală sau sensibilitatea vaginală poate fi scăzută din cauza traumei chirurgicale. Deși cea din urmă revine relativ rapid, uneori poate dura câteva săptămâni sau chiar luni până la refacerea ei completă. În plus, schimbarea dimensiunilor vaginului, modificarea nivelului de hormoni și pierderea senzației ritmice a contracțiilor uterului în timpul orgasmului pot provoca insatisfacție sexuală.

Să sugereze la apelarea unui consilier profesionist în domeniu dacă este cazul.

3.2.6 Tulburări cognitive

Tulburările cognitive pot fi legate de:

Absența unor părți ale memoriei (amintiri);

Interpretarea eronată a unor informații;

Lipsa de familiaritate față de sursele de informații.

Pot fi observate prin:

Punerea de întrebări sau cererea de informații;

Urmarea inexactă a instrucțiunilor, apariția unor complicații previzibile.

Ce se urmărește:

Verbalizarea înțelegerii stării în care se află și a posibilelor complicații;

Identificarea legăturii dintre simptomele apărute și intervenția chirurgicală și găsirea unor metode de a le face față;

Verbalizarea înțelegerii nevoii de a urma o terapie.

Rolul practic al asistentei:

Să reanalizeze efectele procedurii chirurgicale și urmările sale, de exemplu pacienta trebuie să știe că nu va mai avea menstruație și nici nu va mai putea avea copii în cazul în care intervine menopauza chirurgicală și că este posibil să aibă nevoie de terapie cu hormoni de substituție.

Să discute despre problemele care pot apărea în timpul perioadei de recuperare, de exemplu labilitatea emoțională, sentimentul de depresie, tristețe, oboseală excesivă, tulburări de somn, probleme urinare.

Să discute despre limitarea activităților și să le încurajeze pe cele ușoare la început, cu perioade dese de odihnă și creșterea intensității acestora treptat în funcție de toleranță. Să sublinieze importanța răspunsului individual în timpul recuperării. Dozarea efortului este necesară pentru a păstra mai multă energie utilizată de organism în procesul de refacere a țesuturilor.

Să identifice restricțiile individuale, cum ar fi evitarea ridicării greutăților și activitățile solicitante (datul cu aspiratorul, alergatul etc.), statul pe scaun sau condusul îndelungat, să evite dușurile și băile de cadă până când medicul nu premite aceste lucruri.

Să reanalizeze recomandările de limitare a activității sexuale pentru o perioadă de timp.

Să identifice nevoile alimentare ale pacientei, de exemplu o dietă bogată în proteine, suplimente de fier etc.

Să ia în considerație terapia cu hormoni de substituție, deoarece aceasta are efecte benefice pe termen lung, incluzând scăderea riscului de boli cardiovasculare, protejarea împotriva osteoporozei, îmbunătățirea stării psihice.

Să încurajeze administrarea medicamentelor prescrise de către medic, cu regularitate.

Să discute despre posibilele efecte secundare ca: creșterea în greutate, pigmentarea pielii sau acneea, creșterea sensibilității sânilor, dureri de cap, fotosensibilitate.

Să recomande încetarea fumatului în timpul terapiei cu estrogeni.

Să învețe pacienta să îngrijească singură incizia, în mod adecvat.

Să accentueze importanța continuării monitorizării medicale pentru o perioadă mai lungă de timp, pentru a detecta eventualele complicații și pentru a îndepărta orice neclaritate prin întrebări și explicații.

Să identifice semnele și simptomele care apar prin evaluare medicală (febră/frisoane, schimbări în aspectul secrețiilor vaginale sau al inciziei chirurgicale, sângerări de culoare roșu aprins). Detectarea precoce și tratarea complicațiilor încă de la începutul apariției lor (mai ales în caz de infecție sau hemoragie) poate preveni situații periculoase pentru sănătatea pacientei.

=== Cap 4 si cap 5 ===

CAPITOLUL IV − STUDII DE CAZ

CAZ CLINIC NR.1

Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie Filantropia, București, Compartimentul de Oncologie Ginecologică, Octombrie 2010.

DATE GENERALE DESPRE PACIENTĂ

Nume, Prenume: A.C.

Vârstă: 51 ani

Sex: Feminin

Greutate: 68 kg

Înălțime: 1,65 cm

Stare civilă: căsătorită, are o fată de 28 ani

Obișnuințe: fumează 20-25 țigări/zi, cafea consumă 1 cană/zi.

Alergică la penicilină.

Grupă sanguină: B III, Rh +

Antecedente personale: menarhă la 13 ani, ciclu cu flux normal, 1 sarcină, fără avorturi, hepatita „B“ cu 10 ani în urmă, apendicectomie cu 20 de ani în urmă, gastrită hiperacidă.

Diagnostic de internare: Fibrom uterin confirmat prin examen clinic și carcinom epidermoid cu celule mari cheratinizate. Înaintea intervenției chirurgicale pacienta este supusă unor examinări paraclinice.

Intervenția constă în: Histerectomie abdominală radicală.

APLICAREA PROCESULUI DE NURSING

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale:

1.Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

Pacienta prezintă căi respiratorii superioare libere și integre;

Toracele este normal conformat;

Respirație normală, amplă, cu o frecvență de 17 respirații/minut;

Mucoasa respiratorie este umedă cu secreții abundente.

Zgomote cardiace egale, 72 pulsații/minut, tensiunea arterială 120/80 mmHg.

Tegumentele sunt reci, prezintă o colorație roză.

2. Nevoia de a se hidrata și a se alimenta

Bolnava servește mesele de obicei cu un orar relativ regulat.

Prezintă mucoase de culoare roză, fără ulcerații, început de parodontoză.

Masticația este ușoară, digestia rapidă, cu rare episoade diareice.

Îi plac prăjiturile, laptele și pastele făinoase, consumă zilnic aproape 1800-2000 ml lichide, prin cafea, ciorbe, apă minerală, sucuri de fructe etc.

3.Nevoia de a elimina

Pacienta prezintă micțiuni spontane nedureroase cu o frecvență de 7-8 /zi, de culoare galbenă cu aspect clar-transparent și o diureză de 1600-1800 ml/24 de ore.

Tranzitul intestinal este normal spre diareic.

4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

Pacienta este o fire agitată, anxioasă, prezintă o coordonare armonioasă a mișcărilor, este politicoasă, cu rare episoade de irascibilitate, îi place să vorbească mult.

După operație este adinamică, se simte ușor slăbită, nu are forță fizică totală, stă în pat mult și citește.

Refuză să se ridice din pat singură, din cauza fricii de a nu ameți.

5. Nevoia de a se odihni și a dormi

Pacienta doarme bine, somnul este odihnitor, însă adoarme greu și se trezește târziu.

Are un somn zilnic de 6-7 ore.

Și în spital adoarme cu dificultate, acuzând semne de anxietate.

6. Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca

Pacienta afirmă că îi place să poarte haine lejere, se machiază în fiecare zi.

Se îmbracă adecvat mediului ambiant și circumstanțelor sociale.

În spital are vestimentație proprie, nu pijamale.

7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.

Este o persoană curată, îngrijită, face duș zilnic dimineața, este foarte preocupată de aspectul estetic.

Pielea este curată, unghiile sunt date cu lac protector.

8. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

Pacienta prezintă tegumente reci cu transpirații minime.

Afirmă că îi place toamna.

Temperatura ei normală se încadrează între valorile 36,1 – 36,7 .

9. Nevoia de a evita pericolele

Se adaptează mediului în care trăiește și lucrează, știe să evite conflictele ce pot surveni.

Se adaptează ușor unor situații noi. Uneori are accese de mânie dar reușește să revină repede la o stare de calm.

Despre starea sa actuală de sănătate și despre boala ei cunoaște puțin, este îngrijorată și vrea să știe la ce se poate aștepta.

10. Nevoia de a comunica

Doamna A.C. este o persoană sociabilă, volubilă, vorbește cu plăcere despre ea, despre familie și locul de muncă.

Îi place să vorbească despre litoral și să descrie țările pe care le-a vizitat.

11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia

Nu se lasă ușor convinsă de argumentele celorlalți, decât dacă sunt logice.

Este de religie ortodoxă, este o persoană cu frica lui Dumnezeu. Se roagă zilnic pentru sănătatea ei și a familiei sale.

Dorește mult să se vindece și are încredere că Dumnezeu o va ajuta.

12. Nevoia de a fi util, de a se realiza

Din spusele personale rezultă că este mulțumită de ceea ce a realizat până la momentul acesta în viața ei.

Dorește să revină cât mai repede posibil acasă, să se întâlnească cu membrii familiei.

13. Nevoia de a se recrea

Îi plac emisiunile politice de la TV, dintre telenovele are puține preferințe.

Știe să gătească bine.

Îi place să cultive plante aromatice în jardiniere.

Urmărește cu plăcere seriale de comedie.

14. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea

Pacienta se interesează de boala ei, se adresează cu încredere pentru informații personalului medical care se ocupă de îngrijirea sa, inclusiv medicului care a executat intervenția.

Culegerea datelor cuprinde informații pre- și postoperatorii, obținute direct de la pacientă prin intermediul unui dialog efectuat în ziua a 3-a postoperator.

S-au găsit următoarele probleme de dependență:

Incomoditate, disconfort

Obiective:

Pacienta trebuie să capete un confort psihic și fizic adecvat.

Intervenții autonome:

Am asigurat condiții de microclimat benefic (lumină de veghe, salon aerisit, temperatură potrivită etc.)

Am discutat cu pacienta în vederea identificării cauzelor, creându-i astfel o senzație de bine siguranță și încredere.

Am facilitat contactul cu alte paciente având același diagnostic și cu membrii familiei.

Intervenții delegate:

Am administrat tratamentul prescris de medic, anxiolitice (Alprazolam tablete), sedative (Midazolam injectabil).

Evaluare:

Pacienta este mai liniștită pe parcursul zilei.

După 6 zile postoperator se oprește administrarea de sedative i.m.

Adoarme ușor, mai repede, are un somn odihnitor.

Durere

Obiective:

Pacienta trebuie să resimtă o scădere a intensității durerii în următoarele 2 zile.

Pacienta trebuie să înceteze să mai acuze dureri la mobilizarea în vederea efectuării necesităților fiziologice.

Intervenții autonome:

Am încurajat pacienta să descrie cât mai exact durerea și să sesizeze momentul de remisie sau de agravare.

Am manifestat totodată înțelegere și compasiune față de suferința pacientei.

Am asigurat confortul pacientei prin așezarea ei într-o poziție cât mai comodă, poziție antalgică, care să nu jeneze operația.

Am explicat pacientei că durerea este temporară și se cere răbdare, curaj și înțelegere din partea ei, pe toată durata tratamentului.

Pentru asigurarea confortului, am rugat-o să susțină locul inciziei chirurgicale în timp ce tușește, și să efectueze exerciții respiratorii la ridicarea din pat.

Am folosit metode de stimulare locală, cutanate, prin aplicarea locală de agenți fizici (gheață).

Intervenții delegate:

Am administrat medicația prescrisă, cu respectarea riguroasă a orarului și a dozei recomandate.

Medicație antalgică (Tramadol, Algifen – metamizol) pe cale injectabilă.

Evaluare:

Pacienta declară ameliorarea durerii în decursul a 48 de ore.

Pacienta nu mai acuză deloc dureri locale în următoarele 3-4 zile.

Alterarea tegumentelor și a fanerelor

Obiective:

Pacienta trebuie să prezinte tegumente intacte și plaga chirurgicală să fie curată.

Pacienta să fie capabilă să efectueze singură autoîngrijirea, igiena personală.

Pacienta să nu prezinte complicații cutanate, urinare, gastrice.

Pacienta să aibă o stare de echilibru fizic și psihic general.

Intervenții autonome:

Am pansat plaga chirurgicală în condiții de asepsie.

Am aplicat comprese sterile pe plagă.

Am ajutat pacienta să efectueze igiena personală.

Am încurajat pacienta în progresele obținute.

La nevoie, am golit zilnic punga colectoare de la cateterizarea vezicală, am notat cantitatea de urină în foaia de observație a pacientei, la fel și aspectul.

Cantitatea zilnică este de 500- 800 ml în primele 2 zile.

Am ajutat pacienta în vederea recoltării urinei, cerând colaborarea ei.

Am ajutat pacienta la efectuarea toaletei în vederea asigurării unui grad de curățenie riguros atât local, cât și general.

Ca să se asigure o atmosferă plăcută și liniștitoare, am cerut acceptul pacientei în vederea efectuării oricărei tehnici de îngrijire.

Am explicat necesitatea tubului de dren și a altor manopere efectuate.

Am ajutat pacienta în alimentația sa, explicând rolul unei nutriții sănătoase în vindecarea bolii, asigurând o reechilibrare hidro-electrolitică normală, bogată în minerale și vitamine.

Intervenții delegate:

La indicația medicului, am făcut reechilibrarea hidro-electrolitică a pacientei pe cale parenterală (i.v.), în primele 2 zile după operație.

Am montat perfuzii glucozate cu adaos de vitamine și preventiv antibiotice.

Evaluare:

Pacienta începe să prezinte treptat o stare de echilibru fizic și psihic general după efectuarea intervențiilor propuse.

Pacienta poate acum să efectueze singură îngrijirea personală.

Gastrită – greață, vărsături, dureri localizate epigastric

Obiective:

Diminuarea simptomatologiei.

Respectarea dietei prescrise.

Intervenții autonome:

Am instituit regim alimentar special individualizat.

I-am recomandat mese mici la intervale scurte.

I-am asigurat o atmosferă calmă în timpul servirii meselor.

Am informat-o despre necesitatea respectării regimului și a medicației prescrise.

Am susținutfruntea pacientei în timpul vărsăturilor (atunci când a fost cazul).

Am efectuat educație pentru sănătate.

Intervenții delegate:

Am administrat medicația impusă de medic (antiacide, inhibitori ai enzimei protonice, antisecretolitice, pansamente gastrice, antiemetice etc.)

Evaluare:

Pacienta nu mai prezintă dureri abdominale, grețuri, arsuri retrosternale.

Respectă cu rigurozitate regimul dietetic indicat.

Refuz de a se mobiliza

Obiective:

Pacienta trebuie să se mobilizeze cât mai repede posibil.

Pacienta trebuie să fie capabilă să facă plimbări singură în salon, fără ajutor asistat.

Intervenții autonome:

Am ajutat pacienta la schimbarea poziției în pat în primele zile.

Am masat ușor regiunile predispuse la escare.

Am încurajat-o să efectueze exerciții active și pasive la nivelul articulațiilor.

I-am sugerat să se ridice la marginea patului și să facă măcar câțiva pași.

I-am explicat pacientei necesitatea mobilizării cât mai rapide.

Am învățat pacienta cum să tușească corect, protejând cu mâna plaga.

Am încurajat pacienta în progresele făcute.

Intervenții delegate:

Pacienta a primit antalgice, numai la nevoie, la recomandarea medicului.

Evaluare:

Pacienta se ridică singură la marginea patului.

Pacienta se plimbă singură prin salon la 2-3 zile după începerea intervențiilor.

CAZ CLINIC NR. 2

Clinica de Ginecologie I, Cluj-Napoca, Februarie 2013

DATE GENERALE DESPRE PACIENTĂ

Nume, Prenume: G.M.

Vârstă: 58 ani

Sex: Feminin

Stare civilă: căsătorită, are o fată de 34 ani și un băiat de 31 ani.

Greutate: 72 kg

Înălțime: 1,62 cm

Obișnuințe: nu fumează, nu consumă alcool, cafea cu lapte consumă 2 căni/zi, merge pe jos zilnic cel puțin 4 km.

Alergică la antibiotice din grupul penicilină.

Grupă sanguină: A II, Rh +

Antecedente personale: menarhă la 12 ani, ciclu neregulat, menopauză survenită la vârsta de 50 ani, 2 sarcini, 4 avorturi, apendicectomie la vârsta de 13 ani, hipertensiune arterială.

Diagnostic de internare: Fibrom uterin confirmat prin examen clinic, cu debut rapid, în urmă 8-9 luni. Înaintea intervenției chirurgicale pacienta este supusă unor examinări paraclinice.

Intervenția constă în: Miomectomie – conservarea completă a uterului cu extirparea fibromului.

APLICAREA PROCESULUI DE NURSING

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

– pacienta prezintă torace normal conformat, bronhii neiritate, plămâni integri care participă simetric la mișcările respiratorii;

– frecvența respiratorie din cauza stării postnarcotice este de 23 respirații/minut;

– ritmul respirației este regulat;

– amplitudinea respirației este superficială, cu pauze egale între respirații;

– mucoasa respiratorie este umedă, de culoare roz;

– postoperator, pacienta are puls de 73 pulsații pe minut și TA = 120/80 mmHg;

– colorația tegumentelor este roz.

2. Nevoia de a bea și a mânca

– cavitate bucală integră, prezintă ușoară edentație, mucoasă bucală umedă, de culoare roz, gingiile sunt aderente la dinți;

– nu prezintă proteză dentară, masticația fiind, eficace, cu gura închisă;

– reflexul de deglutiție este prezent, digestia este lentă;

– orarul meselor era de trei mese principale și trei gustări pe zi;

– preferă dulciurile, legumele, pastele făinoase, brânzeturile, unele fructe;

– se hidratează normal, 1800-2000 ml/zi prin consum de: sucuri, apă minerală, supe;

– după intervenția chirurgicală, pacienta prezintă dificultăți în a se alimenta, prezentând o ușoară deshidratare din cauza pierderii de sânge;

– pacienta a fost alimentată permanent timp de două zile prin perfuzie cu

glucoză 5%, în această perioadă având un regim hidric cu ceai amar;

– după două zile s-a restabilit tranzitul intestinal și s-au introdus în alimentație supe strecurate, zeamă de compot, sucuri de fructe, în cantități suficiente, fără a depăși 1500 ml/24h. Pe parcurs, s-a îmbogățit cu supă de zarzavaturi, iar după primul scaun s-au introdus pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt, carne fiartă;

3. Nevoia de a elimina

– eliminarea urinei se face prin micțiuni spontane, nedureroase, cu o frecvență de cinci micțiuni pe zi, de culoare galbenă, cu aspect clar, transparent, diureza fiind cuprinsă între 1600 – 1900 ml/24h;

– pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml. Din această cauză are tegumentele roz-palide, ușor uscate, pliu cutanat persistent, senzație de sete;

– eliminarea fecalelor este normală, un scaun pe zi, de obicei dimineața imediat după trezire, cu o consistență păstoasă, omogenă și o culoare de obicei brun închis.

4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

– postoperator, în primele două zile, din cauza pierderii de sânge, pacienta s-a simțit slăbită, capacitatea de efort a fost redusă, pacienta prezentând oboseală, amețeli și slăbiciune fizică;

– după intervenția chirurgicală s-a mobilizat cu ajutor, apoi singură, motiv pentru care a prezentat un mers ezitant, dar echilibrat;

– acceptă o poziție de decubit dorsal cu capul întors într-o parte, genunchii flectați, cu o pătură făcută sul sub genunchi și își schimbă singură poziția;

5. Nevoia de a dormi și a se odihni

– înainte de internare, pacienta avea un somn liniștit, adormea ușor,

durata somnului fiind de 6-7 ore pe noapte;

– în timpul spitalizării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte,

pacienta adormind ușor, dar somnul îi este întrerupt de dureri la

nivelul plăgii operatorii.

6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

– pacienta preferă vestimentația ușoară, elegantă, încălțămintea cu toc mic;

– nu suportă curele în jurul mijlocului și nici bluze strânse pe gât.

7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

– bolnava nu a prezentat febră;

– după intervenția chirurgicală a prezentat subfebrilitate ( 37,7 ºC ), iar după trei zile revine la 36,5 – 37 ºC.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, a-și proteja tegumentele și

mucoasele

– pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate;

– fosele nazale sunt ușor înfundate;

– pacienta este foarte interesată de a fi curată și îngrijită, de obicei își efectuează toaleta singură, se machiază zilnic cu atenție;

– după intervenția chirurgicală, bolnava necesită pansament steril timp de 3 zile, schimbat zilnic;

– după 4 zile plaga este curată, iar tegumentele normal colorate;

– în fosa iliacă dreaptă are un tub de dren, care s-a menținut timp de 3 zile.

9. Nevoia de a evita pericolele

– pacienta este o persoană mai degrabă prudentă, nu ia decizii impulsive, știe pe cât posibil să evite pericolele;

– acum persistă o teamă în ceea ce privește intervenția chirurgicală, uneori se izolează, tace și atunci devine pesimistă.

10. Nevoia de a comunica

– în general, îi place să converseze cu cei din jur, abordând discuții pe teme diferite;

– acum vorbește uneori cu întreruperi, se bâlbâie, își pierde ideile, devine timidă și chiar plânge;

– din partea familiei are multă înțelegere și sprijin.

11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia

– pacienta este de religie ortodoxă, ca toți cei din neamul ei;

– frecventează des slujbele religioase, ține posturile principale;

– seara citește fragmente din Biblie.

12. Nevoia de a fi util, a se realiza

– pacienta este mulțumită de realizările obținute până în prezent;

– acum se neliniștește pentru cei doi copii, în ceea ce privește alimentația lor și aspectul financiar;

– se simte inutilă și este nemulțumită de faptul că nu poate fi alături de familie.

13. Nevoia de a se recrea

– pacienta obișnuia să urmărească documentarela TV;

– îi place mult să citească romane de dragoste, să coasă și să-și îngrijească cele două pisici.

14. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea

– nu are cunoștințe în ceea ce privește autoîngrijirea după externare;

– dorește să afle cât mai multe informații despre evoluția postoperatorie, de aceea pune multe întrebări.

În urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi fundamentale, am stabilit următoarele nevoi alterate:

– nevoia de odihnă;

– nevoia de a evita pericolele;

– nevoia de a comunica;

– nevoia de a se mișca;

– nevoia de a învăța.

S-au găsit următoarele probleme de dependență:

Incomoditate, disconfort

Obiective:

Pacientei i se va ameliora durerea în decurs de 1h.

Pacienta nu va mai avea dureri peste 2 zile.

Intervenții autonome:

I-am explicat pacientei să-și caute poziția cea mai bună, în care să nu simtă durere.

Am administrat pacientei calmante ale durerii: Algocalmin 1f. de 2 ml i.m.

Evaluare:

După 1 h, pacienta nu a mai prezentat dureri de intensitate mare la nivelul

plăgii, iar după 2 zile nu a mai prezentat nici un fel de durere.

Dificultăți în a se odihni

Obiective:

Stabilirea unui orar de somn regulat: pacienta să doarmă 7 h pe noapte, fără treziri intermitente și fără sedative.

Intervenții autonome:

I-am recomandat pacientei să facă scurte plimbări în timpul zilei.

Am asigurat condiții optime de microclimat.

I-am administrat Diazepam − 1 tb/zi, de 10 mg, seara, Fenobarbital − 1f./zi de 15 mg, seara.

Evaluare:

Pacienta se odihnește noaptea și are un somn liniștit, continuu, de aproximativ 7 h.

Alterarea tegumentelor

Obiective:

Pacienta nu va mai prezenta complicații la nivelul plăgii operatorii.

Intervenții autonome:

Am explicat pacientei importanța păstrării tegumentului curat la nivelul plăgii și protejarea acesteia cu mare atenție.

Am făcut toaleta plăgii cu tinctură de iod și cu benzină iodată.

Am tamponat plaga cu apă oxigenată, am aplicat tampoane uscate, apoi am pansat-o.

După 4 zile am scos tubul de dren.

Am ajutat medicul să scoată firele.

Evaluare:

La 4 zile după operație, pacienta prezintă tegumente integre, curate și fără infecție sau alte complicații.

Diminuarea mobilității

Obiective:

Pacienta să aibă tonusul muscular normal și să-și refacă forța musculară.

Intervenții autonome:

Am planificat un program de exerciții individuale, în funcție de capacitatea și de rezistența pacientei.

Am participat zilnic la mobilizarea pacientei postoperator, prin mișcări pasive și apoi active de poziție.

Evaluare:

Pacienta prezintă un tonus muscular normal iar forța musculară este refăcută aproape în întregime.

Perturbarea imaginii de sine

Obiective:

Pacienta nu va mai fi anxioasă în decurs de 3 zile.

Pacienta va avea o imagine de sine pozitivă, după 3 zile.

Intervenții autonome:

I-am explicat pacientei necesitatea intervenției chirurgicale și eficacitatea ei, încurajând-o cu privire la actul operator care a avut loc.

Am discutat cu pacienta pentru a înlătura ideea de mutilare și a o liniști.

Am rugat-o să evite frigul, efortul și stresul.

Evaluare:

Pacienta și-a recăpătat echilibrul psihic și calmul după 3 zile.

Pacienta a început să se adapteze traumei chirurgicale.

Deficit de cunoaștere despre auto-îngrijire

Obiective:

Pacienta trebuie să înțeleagă toate restricțiile privitoare la alimentație, controlul durerii și a efortului fizic, cât și la limitarea activității sexuale pentru o perioadă de timp.

Intervenții autonome:

I-am explicat pacientei necesitatea respectării unor restricții, cum ar fi: regim alimentar bogat în proteine, limitarea efortului fizic la munci grele, în casă timp de cel puțin 1 lună și interdicția raporturilor sexuale timp de 2 luni.

I-am sugerat auto-administrarea de calmante pentru controlul durerii, atunci când este cazul.

Evaluare:

Pacienta a luat la cunoștință despre auto-îngrijirea la domiciliu, a înțeles restricțiile temporare și le aplică cu succes.

CAZ CLINIC NR. 3

Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sârbu“, București, Iunie 2012

DATE GENERALE DESPRE PACIENTĂ

Nume, Prenume: E.S.T.

Vârstă: 48 ani

Sex: Feminin

Stare civilă: divorțată, are un băiat de 24 ani.

Greutate: 60 kg

Înălțime: 1,73 cm

Obișnuințe: fumează ocazional, nu consumă alcool, nu consumă cafea, merge cu bicicleta aproape zilnic 20 km.

Nu prezintă alergii medicamentoase.

Grupă sanguină: 0, Rh +

Antecedente personale: menarhă la 17 ani, ciclu regulat, menoragie de 4 luni, 1 sarcină, tumoră benignă la sânul drept descoperită în urmă cu 2 ani, 1 avort, hipertiroidie, ovare polichistice.

Diagnostic de internare: Polifibromatoză uterină, complicată cu hemoragie, confirmat prin examen clinic, cu debut lent, în urmă cu 4-5 luni. Înaintea intervenției chirurgicale pacienta este supusă unor examinări paraclinice.

Intervenția constă în: Histerectomie laparoscopică totală.

APLICAREA PROCESULUI DE NURSING

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

– pacienta prezintă torace normal conformat, plămâni intacți, bronhii nedilatate.

– frecvența respiratorie, din cauza stării postnarcotice, este de 20 respirații/min.;

– pulsul = 79 pulsații/min., TA = 120/80 mmHg;

– tegumente reci.

2. Nevoia de a bea și a mânca

– cavitate bucală integră, nu prezintă edentație, un început de paradontoză, afte bucale în curs de vindecare.

– orarul meselor era de 2 mese principale și 2 gustări, de preferință paste făinoase, fripturi de carne de pui, legume puține, ouă;

– după intervenția chirurgicală prezintă dificultăți în a se alimenta din cauza stării postoperatorii, până la reluarea tranzitului intestinal (care s-a normalizat a doua zi postoperator);

– setea este prezentă, având un grad ușor de deshidratare, din cauza pierderii de sânge;

– după intervenția chirurgicală, pacienta a fost alimentată parenteral timp de două

zile, prin perfuzii de Glucoză 10 %;

– în această perioadă, pacienta a avut un regim hidric cu ceai amar;

– în a treia zi, i se administrează sucuri naturale de fructe, zeamă de

compot, fără a depăși 1000 – 1500 ml/zi;

– alimentația se îmbogățește treptat cu ciorbe sau supe de zarzavat, iar după

primul scaun s-a introdus pâine prăjită, branză de vaci, cartofi fierți, smântână 12% grăsime, iaurt, carne slabă de vițel fiartă;

– alimentația devine bogată și vitaminizantă.

3. Nevoia de a elimina

– eliminarea urinei se face spontan, nedureros, cu o frecvență de 6-7 micțiuni

pe zi, de culoare galbenă, cu aspect clar;

– diureza este cuprinsă între 1900 – 2000 ml/24h;

– pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 120 ml, din cauza căreia s-a

manifestat prin sete, tegumente și mucoase uscate, pliu cutanat persistent.

4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

– aparat locomotor integru, cu articulații mobile, permițându-i pacientei o independență totală în ceea ce privește mișcarea;

– acum, capacitatea de mișcare este redusă și prezintă oboseală, slăbiciune fizică, uneori amețeli;

– imediat după operație, pacienta adoptă o postură de decubit dorsal cu capul întors într-o parte; își schimbă singură poziția în pat.

5. Nevoia de a dormi și a se odihni

– înainte de internare, pacienta avea un somn relativ liniștit, adormea greu, durata

somnului era de 6-7 ore pe noapte, obișnuia să doarmă și în timpul zilei

1-2 ore, după programul de la serviciu;

– cu ocazia internării, durata somnului s-a redus la 4-5 ore pe noapte, seara adoarme greu, somnul este agitat și se gândește mereu la efectele pe termen lung ale operației.

6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

– pacienta se îmbracă adecvat variat în funcție de cerințe și circumstanțe;

– acum are nevoie de ajutor, deoarece este slăbită după pierderile de sânge prin metroragie și actul operator.

7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

– pacienta nu are febră;

– după intervenția chirurgicală prezintă subfebrilitate, dar după 1 zi temperatura revine la limitele fiziologice.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, a-și proteja tegumentele și mucoasele

– pacientei îi place să fie tot timpul curată, uneori își dezinfectează mâinile folosind alcool medicinal;

– acum prezintă dificultăți în a-și efectua singură igiena, necesitând ajutor;

– tegumentele sunt palide și reci din cauza metroragiei îndelungate;

– după actul chirurgical, pacienta prezintă o plagă operatorie în regiunea abdominală, necesitând pansament steril timp de 2 zile, schimbat zilnic;

– în prima zi postoperator, necesită toaleta organelor genitale externe la pat;

– a doua zi, pacienta este capabilă să-și realizeze singură îngrijirile igienice;

– în fosa iliacă stângă prezintă un tub de dren adaptat la o pungă colectoare.

9. Nevoia de a evita pericolele

– pacienta nu este prudentă în general, îi place să riște deseori, dar știe să evite pe cât posibil pericolele;

– acum este anxioasă, temându-se de complicații și neoplasm.

10. Nevoia de a comunica

– pacienta este o fire sociabilă, comunicativă, curioasă;

– îi place să dicute cu celelalte paciente din salon;

– a rămas în relații amicale cu fostul soț;

– și-a exprimat emoțiile, gândurile și sentimentele în legătură cu problema sa.

11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia

– pacienta este de religie catolică, liber aleasă la vârsta de 25 de ani;

– acordă o importanță deosebită respectării intimității și politeții, deși uneori este indiscretă, mai ales cu membrii familiei;

– când are timp, merge la biserică;

– este flexibilă în opinii, cu vederi largi; nu îi plac conflictele dar nu se dă în lături de la dezbateri pe teme filosofice.

12. Nevoia de a fi util, a se realiza

– pacienta este mulțumită de realizările sale profesionale;

– din punct de vedere familial, nu regretă divorțul și nu o deranjează situația de mamă singură;

– dorește să se însănătoșească repede, pentru a se ocupa în continuare de profesia sa.

13. Nevoia de a se recrea

– îi place să se plimbe, să fie activă, înoată de 3-4 ori pe săptămână și este vizitată de prieteni,

colegi și rude.

14. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea

– pacienta este interesată să afle cât mai multe informații despre evoluția postoperatorie și despre ce are voie să facă după externare.

În urma studierii datelor, am remarcat următoarele nevoi alterate :

– nevoia de a respira și a avea o bună circulație;

– nevoia de a bea;

– nevoia de a fi curat și de a păstra tegumentele integre.

S-au găsit următoarele probleme de dependență:

Durere postoperatorie

Obiective:

Pacientei i se vor ameliora durerile după 1 oră;

Pacienta nu va mai prezenta nici o durere peste 2 zile.

Intervenții autonome:

I-am asigurat pacientei o poziție potrivită, în care să nu mai prezinte dureri.

Am administrat pacientei Algocalmin 1f. de 2 ml, i.m. 1-0-1.

Intervenții delegate:

La indicația medicului, am administrat și Fortral 1f. i.m.

Evaluare:

După 1h pacienta nu mai prezintă dureri la nivelul plăgii.

În 24h durerea a cedat în intensitate.

După 2 zile, pacienta nu mai prezintă nici un fel de durere.

Risc de apariție a complicațiilor la nivelul plăgii operatorii

Obiective:

Pacienta nu va mai prezenta complicații la nivelul plăgii.

Intervenții autonome:

Am explicat pacientei cât este de importantă păstrarea tegumentelor curate și aseptizate la nivelul plăgii.

Cât timp pacienta a fost în narcoză, am menținut o igienă riguroasă la nivelul plăgii și în jurul ei.

Am făcut toaleta plăgii cu tinctură de iod și benzină iodată, de 2 ori/zi, după care am aplicat un pansament uscat protector;

După 3 zile, i-am scos tubul de dren și am izolat bine plaga.

Am ajutat medicul să scoată firele.

Evaluare:

După 3 zile, pacienta prezenta tegumente integre și curate, fără să apară complicații.

Deshidratare

Obiective:

Pacienta va fi echilibrată hidro-electrolitic.

Intervenții autonome:

Am făcut bilanțul lichidelor intrate și eliminate;

Am monitorizat funcțiile vitale;

La indicația medicului, am montat perfuzie cu Glucoză 5%, 1500 ml, 60 pic./min.

Evaluare:

După 12h, pacienta este hidratată normal.

Alimentație inadecvată, greață și vărsături

Obiective:

La 3 zile după operație, pacienta se va putea alimenta și hidrata normal.

Intervenții autonome:

La ieșirea din narcoză, am supravegheat vărsăturile, am observat aspectul, mirosul și cantitatea acestora;

Am așezat pacienta pe pat cu capul într-o parte, fără pernă, pentru a împiedica aspirarea vărsăturilor.

Până la ieșirea din narcoză, i-am umezit buzele cu ceai amar, apoi am hidratat-o conform indicațiilor medicului, iar după 2 zile, pacienta a reluat treptat alimentația diversificată.

Evaluare:

După 2h pacienta numai are vărsături.

După 24h s-a hidratat și alimentat normal, fără să prezinte semne de deshidratare.

CAPITOLUL V − CONCLUZII

În urma elaborării lucrării de față, reiese că fibromul uterin este o boală destul de des întâlnită la femei, ce pune probleme majore organismului uman, de aceea, în activitatea lor, asistentele medicale, trebuie să dea dovadă de o conduită corectă în îngrijirea și educația bolnavelor. Astfel, responsabilitățile esențiale ale asistentei medicale sunt de a promova păstrarea sănătății și înlăturarea suferinței pacientelor.

Respectul față de viață, față de demnitatea umană și față de drepturile omului fac parte din îngrijirea medicală, iar aceasta nu trebuie să fie influențată de considerente privind naționalitatea, religia, culoarea, vârsta, sexul, opiniile politice sau statutul social.

Asistenta medicală acordă îngrijiri pentru sănătatea individului, familiei și colectivității, coordonându-și activitatea împreună cu alte persoane ce muncesc în alte discipline din domeniul sănătății.

Asistenta medicală are rolul de a observa modificările survenite în corpul și în viața pacientei, modificări care trebuie raportate medicului, de a nota zilnic în foaia de observație a parametrilor fiziologici, de a recolta produse biologice și patologice, de a aplica măsurile de tratament igieno-dietetic.

Asistentei medicale îi revine datoria de a asigura condiții favorabile − aerisirea zilnică a salonului, schimbarea lenjeriei de pat și de corp, de câte ori este necesar −, întocmirea unui plan de îngrijire, administrarea tratamentului indicat de medic. Reprezentând treapta cea mai înaltă a cadrelor medii sanitare, asistenta participă îndeaprope la aplicarea metodelor moderne de investigație și tratament ale bolnavelor și are cunoștințe de specialitate.

Unei bune asistente medicale nu îi pot lipsi calități ca: punctualitatea, devotamentul față de pacientele internate, datoria păstrării secretului medical, atitudinea corespunzătoare gravității bolii pacientelor. De multe ori, în activitatea sa, ea se poate confrunta cu surse de dificultate reprezentate de lipsa de voință sau cunoștințe a pacientelor, descurajare, tristețe, teamă, anxietate, pierderea încrederii în imaginea de sine, chiar și furie. Însă competența ei rezidă tocmai în cunoașterea surselor de dificultate și în adaptarea îngrijirilor acordate în aceste situații, atât din punct de vedere fizic, cât și psiho-emoțional, din inițiativă proprie, fără să fie determinată de recomandarea medicului.

În urma procesului de nursing, se tinde să se obțină ameliorarea dependenței, iar ideal ar fi câștigarea independenței pacientei. Rolul profesional al asistentei medicale îi oferă ocazia să comunice cât mai eficient și mai deschis cu pacienta și cu familia acesteia, de a fi un bun educator, furnizor de îngrijire, manager al activităților pacientei, dar și mediator, găsind modul cel mai corespunzător de îngrijire de care este nevoie de la caz la caz.

Ea este ca o mamă ce acționează conform nevoilor copilului și trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse. De aceea, asistenta medicală a fost supranumită „mamă profesionistă“.

Virginia Henderson definește nursingul astfel, rezumând într-un mod exact și corect rolul complet al asistentei medicale:

„Să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-și afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuți individul, fie bolnav sau sănătos, să-și folosească fiecare acțiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoașterea necesare pentru a o face, și să acționeze în așa fel încât acesta să-și poarte de grijă singur cât mai curând posibil“.

CAPITOLUL VI − BIBLIOGRAFIE