Rolul Asistentei Medicale In Ingrijirea Pacientelor cu Cancer de San

Medicina

Rolul Asistentei Medicale In Ingrijirea Pacientelor cu Cancer de San

Byadmin ianuarie 1, 2024

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientelor cu cancer de sân

Cuprins

Argument………………………………………………………………………………………………..1
Introducere. Istoric………………………………………………………………………………………………………3
Capitolul I. Anatomia și fiziologia sânului ……………………………………………………………………….5
1.1. Anatomia sânului………………………………………………………………………………………………….5
1.2. Fiziologia sânului………………………………………………………………………………………………….6
Capitolul II. Cancerul de sân…………………………………………………………………………………………8
2.1. Definiție……………………………………………………………………………………………………………….8
2.2. Etiologie și factori de risc……………………………………………………………………………………….8
2.3. Anatomo-patologie. Clasificare……………………………………………………………………………..11
2.4. Depistare și diagnostic…………………………………………………………………………………………12
2.5. Simtomatologie. Examinări clinice și paraclinice……………………………………………………..13
2.6. Stadiile cancerului de sân…………………………………………………………………………………….15
2.7. Tratament profilactic……………………………………………………………………………………………16
2.8. Tratament chirurgical…………………………………………………………………………………………..17
Capitolul III. Metoda de îngrijire a pacientelor cu cancer de sân………………………………………19
3.1. Elaborarea planului de nursing……………………………………………………………………………..19
3.2. Îngrijirea pacientelor cu cancer de sân…………………………………………………………………..21
Capitolul IV. Planuri de nursing…………………………………………………………………………………..29
4.1. Cazul 1……………………………………………………………………………………………………………..29
4.2. Cazul 2……………………………………………………………………………………………………………..34
4.3. Cazul 3……………………………………………………………………………………………………………..40
Concluzii…………………………………………………………………………………………………………………46
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………47

Argument

Statistic cancerul reprezintă în lume dar și în țara noastră, a doua cauză de deces.

Pentru femei, cancerul de sân se află pe primul loc în ceea ce privește incidența bolii.

Ignoranța, spaima de diagnostic, lipsa educației sanitare dar și a unor programe hotărâte de prevenție și screening (depistarea cancerului în rândul populatiei fără risc) fac ca în țara noastră diagnosticul bolii să se realizeze în stadii avansate, când tratamentul rămâne numai paliativ și extrem de scump, în acest caz suferința pacientei fiind imensă.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru o pacientă cu cancer de sân.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

Obiectiv 1: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a sânului.

Obiectiv 2: Prezentarea generală a cancerului de sân

Obiectiv 3:Rolul autonom și delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientelor

cu cancer de sân.

Obiectiv 4: Procesul de îngrijire a unei paciente cu cancer de sân.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competențe profesionale:

1. Analizează semnele și simptomele specifice cancerului de sân.

2. Identifică problemele de dependență și stabilește diagnosticul de

îngrijire la o bolnavă cu cancer de sân.

3. Elaborează planul de îngrijire.

4. Pregătește pacienta pentru tehnici și investigații.

5. Asigură echipamentele și materialele necesare.

6. Pregătește materialele și medicamentația în vederea administrării.

7. Aplică intervențiile proprii și delegate.

8. Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate.

9. Implementează programe de educație pentru sănătate.

10. Evaluează rezultatele acțiunilor de educație pentru sănătate.

Aplicarea procesului de îngrijire la pacientele cu cancer de sân s-a finalizat prin analiza unor cazuri cu cancer de sân – cazuri pe care s-a elaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidențiat problemele de dependență specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la pacientele cu cancer de sân respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidențiate problemele de dependență, obiectivele de îngrijire, intervențiile autonome și delegate aplicate, precum și evaluarea intervențiilor aplicate.

Introducere. Istoric

Celulele maligne se nasc ca rezultat al evoluției evenimentelor genetice care includ expresia neregulata a factorilor de creștere sau a componentelor căilor lor de semnalizare.

Alterările genetice la nivelul căilor de semnalizare ale factorilor de creștere sunt în mod specific corelate cu anomalii de dezvoltare și cu o varietate de boli cronice incluzând degenerarea malignă.

Estrogenii stimulează sinteza ADN, ARN și proteică precum și activitatea enzimelor reglatoare cheie, reglând în final mișcarea celulelor prin ciclul celular și mitoză. Antiestrogenii au efecte opuse.

În afara expresiei factorilor de creștere polipeptidici și a receptorilor acestora, celulele mamare maligne prezintă supraexpresia mai multor oncogene, gene implicate în procesele reglatorii normale care, atunci când sunt supraexprimate, pot induce sau promova fenotipul malign.

Corespondentul normal al oncogenelor, respectiv protoocogenele, funcționează ca reglatori ai creșterii la nivelul celulelor normale. Alterari ale protooncogenelor se asociază cu inițiere, promoția și/sau menținerea tumorilor la nivelul oamenilor și animalelor.

Plecând de la o singură celulă, celulele cărora le dă naștere se divid la intervale egale rezultand celule fiice, cu un volum egal cu cel al celulei mame. Astfel volumul tumorii crește în mod exponențial cu timpul, adică tumora își dublează volumul la intervale egale de timp. Se consideră că, după 30 de dedublări tumora atinge diametrul de 1 cm, diametrul minim la care o tumoare mamară poate fi decelată clinic și mamografic.

Ca și creșterea locală, invazia țesutului glandular vecinătate se asociază cu fibroză, cu tendința de scurtare a ligamentelor lui Casper, producând retracția ligamentelor.

Această invazie este precedată de edem localizat al pielii, pe când cele mai multe căi limfatice sunt blocate și drenajul lichidului interstițial de la piele este impiedicat. În cele din urmă celulele tumorale ale pielii înlocuiesc pe cele normale ale pielii culminează cu formarea unei ulcerații.

Tumora crește în volum și noi arii cutante pot apărea invadate, prezentându-se sub formă de mici noduli sateliți adiacenți craterului ulcerat.

În timp ce distrucția cutantă progresează, vasele sanguine pot fi invadate de celule tumorale, care pătrund în circulație și trecând prin vena axilară sau venele intercostale vor fi diseminate prin circulația pulmonară în plămâni sau pe calea venelor vertebrate de deasupra sau dedesubt.

Când această diseminare este precoce și redusă cantitativ, majoritatea celulelor nu se grefează și sunt distruse prin mecanismele implicate în interacțiunea tumoare-gazdă.

În cele din urmă, ganglionii aderă unii la alții într-o masă conglomerată și tumora rupe capsula ganglionară și masa ganglionară, devine fixă la peretele intern al axilei. Ganglionii axilari fiind invadați de tumoră, celulele trec în lanțul ganglionar subclavicular, ganglionii care de asemenea se măresc în volum.

Alteori celulele canceroase trec pe calea trunchiului limfatic drept sau a canalului toracic în circulația sanguina inimă și plămâni.

Diseminarea sistemică este regulată și 95% din pacientele care decedează prin cancer de sân au metastaze la distanță. În ordineea frecvenței, aceste metastaze se produc: plămân (65%), ficat (56%), oase (56%).

Apariția metastazelor osoase se explică prin diseminarea sanguină, venele centrale anastomozându-se cu cele vertebrale. Restul metastazelor (pulmonare, hepatice, cerebrale) apar pe cale arterială, prin ramificarea aortei.

Capitolul I. Anatomia și fiziologia sânului
1.1. Anatomia sânului

Glandele mamare sunt situate de o parte și de alta a sternului, între al treilea și al cincilea spațiu intercostal și/sau între a 2-a și a 6-a pereche de coaste (cranio-caudal), între linia axilară ventrală și linia parasternală (lateromedial). Regiunea mamară este delimitată anterior de tegument, posterior de planul muscular pectoral, cranial, continuată fără delimitare netă cu regiunea subclaviculară, caudal de restul peretelui anterior al toracelui printr-un șanț – șanțul submamar.

Sânul are formă globuloasă, hemisferică și/sau piriformă, discoidală, cilindroconică. La polul anterior, spre vârf este plasat mamelonul – proeminență cilindrică și/sau conică de 1 – 1,5cm diametru.

Consistența este de asemenea variabilă. La nulipare consistența e fermă, rezistentă, elastică , în timp ce după naștere aceasta devine moale, elastica apoi flască.

Din punct de vedere structural se descriu: parenchimul, stroma, țesutul subcutanat și tegumentul.

Parenchimul e divizat în 15 până la 20 segmente sau lobi ce converg spre mamelon în aranjament radial si se deschid la nivelul lui. Lobii au formă piramidală cu vârful la papilă și baza la periferia glandei, fiind separați prin țesut conjunctivo- adipos. Fiecare lob e constituit dintr-o glandă tubulo-acinoasă bogat arborizată, tributară unui canal colector principal numit duct lactifer (canal galactofor ). Înainte de a ajunge la baza papilei, ductul lactifer prezintă o dilatație sacciformă numită sinusul lactifer. Ductul lactifer se continuă în substanța lobului realizând o rețea formată din: duct interlobular, duct intralobular. Ductul intralobular se termină în fund de sac sau muguri celulari plini (muguri de așteptare), care în sarcină devin acini sau alveole secretorii.

Stroma conține țesut conjunctivo-adipos, vase de sânge, linfatice și ramuri nervoase.

Sânul cuprinde țesutul glandular(glanda mamară) și țesutul celulo-adipos dispus între lobii și lobulii glandulari, împreună cu vasele sangvine și limfatice și nervii.

Conturul glandei prezintă 4 prelungiri:

axilară sau externă, care e cea mai frecventă și cea mai importantă din punct de vedere patologic, constituind o “coadă” axilară. Este atât de mare, încât formează o masă axilară vizibilă care se mărește premenstrual, în cursul lactației sau în congestiile mamare postpartum. Această prelungire poate preta la confuzii cu lipoamele sau adenopatiile regiunii axilare: de asemenea, când e sediul unui carcinom, poate induce în eroare pe clinician.

superioară sau subclaviculară;

internă sau parastemală;

inferioară.

Pe secțiune verticală sânul prezintă urmatoarele straturi: pielea; țesutul celulo-adipos pre- și retromamar; fascia glandei mamare și fascia axilară; glanda mamară.

1.2. Fiziologia sânului

Relația dintre glanda mamară și organele genitale interne se realizează cu ajutorul ovarelor, hipofizei și în mai mică măsură cu glandele suprarenală, epifiză și placentă.

Hormonii ovarieni care influențează dezvoltarea glandei mamare sunt: foliculina și progesteronul. Foliculina are o acțiune directă asupra dezltarii și proliferării sistemului canalicular al glandei mamare, iar complexul hormonal (foliculină și progesteron) determină dezvoltarea lobulo-alveolară completă. Cei doi hormoni ovarieni au o acțiune combinată asupra glandei mamare, asocierea lor făcându-se în condiții precise de timp și de doză, acțiunile lor având un caracter de succesiune și de asociere. Hipofiza anterioară intervine în procesul de lactație prin prolactină. Secreția prolactinei este inhibata de foliculină și testosteron.

Acești hormoni în acțiunea lor, se succed și se asociază în așa fel, încât progesteronul nu este activ decât dacă este precedat și asociat cu foliculină; prolactina nu acționează decât dacă organismul interesat suferă acțiunea prealabilă a hormonilor ovarieni. Începând din viața embrionară și până la moarte, glanda mamară suferă modificări epitelio-mezenchimatoase continue și lente (pubertatea și menopauza), peste care se suprapun modificări profunde, rapide și discontinue (menstratia și puerperalitatea).

La pubertate glandele mamare încep să se dezvolte, are loc proliferarea acinilor și a țesutului conjunctiv periacinos, pericanalicular și interlobular. Apoi glandele mamare sunt supuse modificărilor ciclice. În faza foliculinică se produce o proliferare a canalelor glandulare; în cursul fazei progestative are loc dezvoltarea acinilor însoțită de o creștere în volum a sânilor, o senzație de tensiune și chiar dureri, pe care femeile le semnalează, fie în timpul perioadei de ovulație (ziua 14, 15), fie mai ales, cu câteva zile înaintea hemoragiei menstruale. După menstruație, toate aceste reacții glandulare, conjunctive, edematoase, precum și senzațiile subiective ce le acompaniază, regresează complet. În perioadă puerperală glanda mamară trece prin mai multe faze:

fază proliferativă, când parenchimul secretor crește foarte mult, canalele galactofore se alungesc și se multiplică, numărul acinilor glandulari crește mult, ei se dezlta din mugurii epiteliali de la extremitățile și lațurile canalelor galactofore. Stroma glandei regresează, între acini se găsește o mică cantitate de țesut conjunctiv;

fază secretorie (colostrogena). Glanda mamară începe să producă lapte spre sfârșitul celei de-a 3-a sau începutul celei de-a 4-a luni a gravidității; această secreție este reprezentată de colostru și conține celule caracteristice foarte luminoase-corpusculii Donne. Această fază durează până în a 8-a sau a 10-a zi după naștere;

fază lactogenă – durează din ziua a 8-a la a 10-a, tot timpul perioadei de alăptare;

perioada înțărcării se însoțește de reducerea numărului și lumului acinilor și de diminuarea canalelor.

La menopază are loc dispariția progresivă a acinilor și transformarea fibroasă a mezenchimului. Canalele excretoare sunt singurele canale care încă persistă.

Capitolul II. Cancerul de sân
2.1. Definiție

Termenul de cancer se referă la un grup de afecțiuni caracterizate prin creșterea anormală și necontrolată a unor celule, care invadează țesuturile înconjuratoare și se pot împraștia (metastaza) la distanță de țesutul sau organul din care s-au format, pe cale sangvină, limfatică sau pe alte căi. Diferitele forme de cancer pot fi clasificate în funcție de tipul celular implicat, de țesutul sau organul afectat.

Un alt sinonim pentru cancer este acela de tumoră maligna (deci tumorile canceroase sunt maligne). Dar nu toate tumorile înseamnă cancer. O tumoră necanceroasă este benignă, ea nu crește și nu se întinde, așa cum face cancerul. În general, tumorile benigne nu sunt un pericol pentru viață. Puține cancere, cum ar fi cancerul sângelui (leucemia sau hemopatiile maligne), nu formează tumori.

Majoritatea cancerelor sunt numite după partea corpului pe care o afectează când se declanșează. Cancerul mamar se dezvoltă în țesutul sânului. El apare atât la femei, cât și la bărbați în țesutul mamar, dar cancerul sânului la barbați este mai rar.

În interiorul sânului se găsesc glandele care, după ce o femeie a născut, produc și eliberează laptele. Glandele ce produc laptele se numesc lobuli, iar tuburile care le leagă de mamelon se numesc ducte. Sânul însuși este format din lobuli, ducte și țesut gras, limfatic și conjunctiv (de legătură).

Limfa este un fluid clar care conține celule ale sistemului imunitar. Transportul limfei către ganglionii limfatici, care au mărimea unui bob de mazăre, se realizează prin vasele limfatice. Majoritatea ganglionilor limfatici ai sânului sunt localizați în axilă. Aceștia sunt numiți ganglioni axilari. Când celulele canceroase ajung în ganglionii limfatici, ele continuă să crească și cauzează mărirea acestor ganglioni. Dacă celulele canceroase au atins acești ganglioni, este foarte probabilă împraștierea lor și în alte părți ale corpului.

2.2. Etiologie și factori de risc

Riscul apariției cancerului glandei mamare în cursul vieții (a 100 ani) este de 7-10%, iar incidența este in creștere rapidă.

Vârsta medie afectată este reprezentată de decadele IV-VI de viață, fără diferență între cancerul mamar neinvaziv și cel invaziv. După menopauză, incidența acestei neoplazii continuă să crească cu o rata mult mai mică.

În ciuda unei incidențe în creștere, mortalitatea prin cancer al galndei mamare a rămas relativ stabilă de-a lungul ultimelor decade. Aceasta se poate datora:

manifestării bolii printr-o formă evolutivă mai puțin agresivă;

depistării în stadii incipiente a bolii neoplazice, o data cu introducerea de rutină a mamografiei de screening la populația cu risc;

precum și progresele tratamentului specific bolii;

Factorii de risc sunt utili pentru definirea categoriei de paciente care reprezintă risc crescut pentru apariția și dezvoltarea cancerului glandei mamare.

1. Sexul: reprezintă cel mai important factor de risc; cancerul glandei mamare dezvoltându-se într-un raport femei/barbați de 146/1.

2. Vârsta: rata incidenței cancerului mamar crește gradat, de la mai puțin 1/100.000 înaintea vârstei de 25 de ani, pâna la 397/100.000 în jurul vârstei de 80 de ani; vârsta medie în momentul diagnosticului fiind de 57 de ani.

3. Rasa: riscul apariției și dezvoltării cancerului glandei mamare la femeile albe este de 1,2 ori mai mare decât în cazul femeilor africane.

4. Etnicitatea: rata incidenței cancerului glandei mamare prezintă o divergență largă la nivelul diferitelor grupuri etnice. Grupurile din Asia prezintă o incidență mult mai redusă a cancerului glandei mamare, în timp ce grupurile de origine vest-europeană prezinta o incidență mai mare. Studiile efecutate la nivelul populației migratoare au demonstrat creșterea rapidă a incidenței cancerului mamar, la una sau două generații, până la valori ale incidenței întalnită în populația gazdă.

5. Factorii genetici:

a) Riscul familial: orice istoric familial de neoplazie malignă a glandei mamare crește riscul ca rudele de gradul I (în special) să dezvolte cancer mamar.

Rudele de gradul I (mamă, fiică, surori) prezintă un risc care variază în funcție de mai mulți factori, cum ar fi statusul menopauzal (cel premenopauzal) crește riscul și prezența bolii bilaterale.

b) Sindromul cancerului mamar ereditar: sindrom rar, cu transmitere autozonal – dominantă, justifică 5% din cazurile de cancer familial și se asociază cu risc de 50-80% de cancer mamar premenopauzal bilateral. Acest sindrom se corelează în majoritatea cazurilor cu mutații ale genelor supresor tumoral BRCA1 și BRCA2.

6. Factorii endocrini:

Vârsta apariției menarhivei, vârsta de instalare a menopauzei, paritatea, vârsta primei sarcini la termen ce reflecta stimularea prelungită a glandei mamare sub acțiunea estrogenilor, crește riscul apariției si dezvoltarii cancerului glandei mamare.

Menarha precoce (înainte de 12 ani) și menopauza tardivă (dupa 54 de ani) cresc riscul apariției și dezvoltării cancerului mamar de 2 ori comparativ cu menopauza naturală instalată înaintea vârstei de 45 de ani; menopauza precoce, naturală, indusă chirurgical scade acest risc.

Paritatea: deși nuliparitatea crește riscul cancerului mamar, prima sarcină după 35 de ani prezintă un risc chiar mai mare.

Hormonii estrogeni: substituția de hormoniestrogeni postmenopauzal pare să crească riscul apariției și dezvoltarii cancerului mamar cu circa 40%.

Estrogenii influențează riscul de apariție și dezvoltare a cancerului mamar, acționând sinergic cu alți factori reproductivi, prin stimularea proliferică a țesutului glandular mamar.

Proliferarea este corelată cu: accelerarea fazei de promoție a neoplaziei; diminuarea reparării mutațiilor; creșterea numărului de celule care prezintă un risc de degenerare malignă.

Folosirea recentă sau curentă a contraceptivelor orale s-a însoțit de o mică creștere a riscului relativ pentru apariția cancerului glandei mamare.

7. Factorii de mediu: multe studii au încercat să stabilească o corelație între aportul proteinelor animale, al caloriilor totale, al grăsimilor animale, al fibrelor, al microelementelor și riscul apariției cancerului glandei mamare. Corelația cu dieta, obezitatea asociată cu o creștere a frecvenței tumorilor induse de estrogeni cum ar fi cancerul endometrial și al glandei mamare.

Femeile cu status postmenopauzal prezintă niveluir serice mai mari ale estrogenilor provenite din conversia crescută la nivelul țesutului adipos al hormonilor androgeni suprarenali în hormoni estrogeni și cu niveluri serice mai mici ale globulinei care transportă hormonii circulanți, ceea ce duce la o concentratie mai mare a estrogenului liber. Obezitatea poate contribui la creșterea valorii serice a hormonilor estrogeni sintetizați la nivelul țesutului adipos.

8. Consumul de alcool: consumul zilnic al unor cantități de alcool de către femeile cu status premenopauzal se asociază cu nivele serice crescute ale estrogenilor totali și cu bio disponibilitatea acestora. Alcoolul consumat înaintea vârstei de 30 de ani este important în determinarea riscului de cancer mamar la femei.

9. Fumatul: nu pare a crește riscul general pentru apariția cancerului mamar, dar un studiu recent relevă o creștere semnificativă a riscului atunci când femeia tânără începe fumatul în primii 5 ani de la inceperea menarhiei.

10. Iradierea: expunerea la radiații înainte de 40 de ani prin fluoroscopii multiple (în cazul tuberculozei) și la radioterapie (pentru acnee, mastită postpartum, boala Hodgkin) precum și la radiațiile emise printr-un accident nuclear, poate determina apariția și dezvoltarea cancerului mamar după o perioadă de latență de 10-15 ani.

11. Traumatismele mici și repetate

Traumatismele mici și repetate la nivelul glandei mamare, inclusiv intervențiile chirurgicale în antecedente la nivelul parenchimului glandular mamar (numărul de biopsii mamare) reprezintă un factor de risc pentru apariția și dezvoltarea cancerului glandei mamare.

2.3. Anatomo-patologia. Clasificare

Există mai multe tipuri de tumori ale sânului. Marea majoritate sunt benigne, ceea ce înseamnă ca nu sunt canceroase. Aceste tumori (umflaturi) sunt deseori cauzate de modificari fibrochistice. Chisturile sunt pungi pline cu fluid. Termenul de fibros se referă la faptul că acesta formează țesutul de legatură sau țesutul cicatrizat. Modificările fibrochistice determină apariția tumorilor și a durerii. Acestea sunt tumori benigne, deci tumori care apar în interiorul sânului, dar nu metastazează. Pe de alta parte, cancerul mamar implică tumorile maligne.

Leziunile maligne ale sânului:

DCIS – Carcinomul ductal în situ. Este cancerul mamar detectat cel mai devreme (prima faza), stadiul 0. Se limiteaza la ducte. Toate femeile cu cancer în acest stadiu se pot vindeca. Cea mai bună metodă pentru a depista DCIS este mamografia.

IDC – Carcinomul ductal infiltrativ (invaziv). Acest cancer se dezvoltă pe traseul laptelui în duct, sparge peretele ductului și invadează tesutul gras al sânului. De aici se poate întinde și în alte părți ale corpului (poate metastaza). IDC este cel mai comun tip de cancer, apărând la aproximativ 80% din cazuri.

LCIS – Carcinomul lobular în situ. O tumoră care nu s-a împrăștiat mai departe de aria în care s-a dezvoltat se numește în situ. Deși nu este un cancer efectiv, LCIS creste riscul de îmbolnăvire de cancer mai târziu. Din această cauză, este important pentru o femeie cu LCIS să facă un examen fizic de două sau trei ori pe an. La fel de importantă este și realizarea unei mamografii în fiecare an.

ILC – Carcinomul lobular infiltrativ (invaziv). Acest cancer se dezvoltă în lobul. El poate metastaza către alte părți ale corpului. Doar 10-15% din cancere sunt de acest tip.

Leziuni benigne ale sânului:

Cele mai frecvente leziuni benigne ale sânului sunt modificările fibrochistice, tumorile benigne ale sânului și inflamațiile sânului.

Modificările fibrochistice cuprind cele două componente ale sânului – glandulara și stromala. În trecut erau denumite “boală fibrochistică”. Deoarece aceste modificări afectează cel puțin jumătate din toată populația feminină, este mai corect să fie denumite modificări, schimbări, decât boală. Afecțiunile fibrochistice sunt comune femeilor tinere, dar ele pot apărea la orice vârstă. Acestea sunt: fibroza, chisturile, hiperplazia epitelială și adenoza.

Tumorile benigne sunt: fibroadenomul; tumora Pyllodes; papilomul intraductal; tumora cu celule granulare; necroza grasă; iar ca inflamații: mastitele și ectazia ductală.

2.4. Depistare și diagnostic

Pentru a se asigura succesul în tratament, este necesară depistarea timpurie. Majoritatea ghidurilor internaționale de prevenție precizează următoarele condiții:

1. Femeile în vârstă de peste 20 de ani trebuie să-și autoexamineze sânii lunar.

2. Femeile între 20 și 39 de ani trebuie să se prezinte la medic pentru examenul clinic al sânilor la fiecare 3 ani.

3. Femeile de peste 40 de ani trebuie să se prezinte anual la examenul clinic, iar la orice suspiciune și ținând seamă de indicația medicului să efectueze mamografia.

4. Femeile de peste 50 de ani, în afară examenului clinic medical anual al sânului, trebuie să efectueze anual examenul mamografic.

Împreună aceste metode oferă șansa unui diagnostic timpuriu și a vindecării.

Mamografia este singură metodă eficientă de screening, atâta timp cât poate depista cancerul cu câțiva ani înainte că semnele și simptomele să devină evidente pentru medic și pentru pacient.

Mamografia este o radiografiere cu raze X a sânului. Ea poate fi folosită pentru a diagnostica boală de sân la femeia care are deja simptome, spre deosebire de screening, când se folosește pentru a descoperi boală în rândul femeilor asimptomatice (aparent nu au boală).

Screening-ul mamografic este o examinare cu raze X a sânilor femeilor asimptomatice, cu scopul de a detectă cancerul când este cu dimensiuni mici, greu de sesizat, atât la autocontrol, cât și de către medic. Detecția timpurie asigură succesul tratamentului. De obicei mamografia se realizează pentru ambii sâni în două poziții (câte 2 radiografii) pentru fiecare sân. Pentru anumite paciente este nevoie de filme suplimentare pentru a include mai mult țesut sau pentru a detalia imaginea.

Diagnosticul mamografic sau rezultatul mamografiei poate să fie negativ, ceea ce înseamnă că nu sunt modificări sugestive dar că pot există modificări benigne – fibroadenoame, chisturi, leziuni benigne care trebuie urmărite; de asemenea, el poate semnala leziuni maligne (cancere) de dimensiuni mici care să sugereze fie o intervenție chirurgicală cu examen biopsic intraoperator, fie o puncție biopsie pentru precizarea diagnosticului.

2.5. Simptomatologie. Examinări clinice și paraclinice

Cel mai comun semn de cancer de sân este apariția unui nodul sau a unei tumori noi în sân. Când aceasta este nedureroasă, dură și neregulată, este foarte probabil să fie cancer. Dar tumorile canceroase pot fi și rotunde, elastice și regulate.

Există totuși în proporție de până la 10%, și paciente care au durere în sân dar fără o masă tumorală palpabilă. Ceea ce este important este că atunci când apare ceva neobișnuit în sân se merge la medic.

Alte semne ale cancerului de sân pot fi:

modificarile persistente ale sânului, precum: îngroșarea tegumentului (pielii), tumefacția unei părți a sânului, iritația sau retracția tegumentului; ulcerația sânului;

durerea la nivelul mamelonului sau retracția acestuia;

eritemul (înroșirea), scarificarea sau eczematizarea mamelonului;

scurgerile sau secrețiile mamelonare, diferite de laptele matern;

adenopatia axilară uni sau bilaterală;

adenopatia supraclaviculară;

edemul brațului.

Examinări clinice și paraclinice:

Examinarea clinică a sânului trebuie efectuată de către medic sau, acolo unde nu exista medic, de către asistenta medicală, în fiecare an pentru femeile de peste 40 de ani. Între 20 si 30 de ani, examenul clinic se efectuează de către medic o dată la 3 ani.

El constă într-o inspecție a sânilor și a regiunilor învecinate în ceea ce privește forma, mărimea, culoarea sau orice modificare anormală. Apoi urmează examenul palpator al sânului și al ariilor ganglionare axilare și supraclaviculare. Examinarea se face fie în poziție verticală, fie în poziție orizontală.

Pe lângă mamografie și screening se mai pot efectua și alte examinări imagistice:

mamografia digitală – diferenta fata de cea standard consta în modul de stocare a imaginii. Aceasta nu se realizeaza pe film, ci electronic, fiind vizualizata pe un monitor de computer si putând fi trimisă la distanță;

mamografia stereotaxică – presupune compunerea imaginii bidi-mensionale cu ajutorul computerului și permite efectuarea unei biopsii pentru leziunile suspecte sau folosirea unor fire chirurgicale cu ajutorul unui ac fin pentru leziunile greu vizibile sau nepalpabile;

ecografia sânului – efectuată cu ajutorul ultrasunetelor, pentru diferențierea leziunilor solide de cele lichidiene, pentru detecția și evacuarea chisturilor și pentru examenul sânilor la femeile cu sânii denși;

ductografia – utilizată pentru detecția leziunilor la nivelul mame-lonului sau canalelor galactofore cu ajutorul unei substanțe de contrast;

scintigrafia sânilor, bazata pe injectarea intravenoasa a unei substanțe de contrast radioactive (Technetiu SestaMIBI), care se fixează preferențial – metoda mai puțin sensibilă ca mamografia;

tomografia cu emisie de pozitroni, bazată pe injectarea unei mici cantități de substanță de contrast FDG (fluorodeoxiglucoza), care este metabolizată de celule, mai ales în cele active, de exemplu în cele canceroase, asemenea zahărului;

tomografia computerizată, mai puțin utilă pentru diagnosticul cancerului mamar dar folosită pentru determinarea extensiei bolii.

2.6. Stadiile cancerului de sân

După stabilirea diagnosticului de cancer, urmează pasul al doilea: stabilirea extensiei bolii, adică a diseminării neoplazice. Această etapă este foarte importantă, deoarece tratamentul propus și recomandarile pentru recuperare depind de stadiul neoplasmului. Există mai multe sisteme pentru stadializarea cancerului. Sistemul de stadializare utilizat la noi în țară este cel al UICC (Uniunea Internațională de Luptă contra Cancerului), cunoscut ca Sistemul TNM. Este cea mai frecvent utilizată stadializare pentru cancerul mamar. Sistemul de stadializare TNM ofera trei noțiuni cheie :

Litera T, urmata de un număr de la 0 la 4, descrie dimensiunea tumorii și diseminarea la tegument sau la peretele toracic subiacent sânului. Un număr mare înseamnă o tumoră mai mare și/sau extinsă la țesuturile adiacente sânului.

Litera N, urmată de un număr de la 0 la 3, indică daca neoplasmul a diseminat în ganglionii limfatici din apropierea sânului sau dacă nodulii afectați sunt fixați pe alte structuri din regiunea axilară (din zona subrațului).

Litera M, urmată de 0 sau 1, indică dacă tumora canceroasă a diseminat (metastazat) în alte organe ale organismului sau în alți ganglioni limfatici care nu sunt situați în apropierea sânului.

Pentru a face această informație mai clară, descrierile TNM pot fi grupate într-un set de stadii mai simplu, notate de la 0 la 4.

În general, cu cât stadiul este mai mic, cu atât cancerul a diseminat mai puțin. Un stadiu mai mare, precum stadiul IV, înseamnă un cancer mult mai serios diseminat în alte organe.

După ce va vedea rezultatele testelor, medicul va spune stadiul bolii.

2.7. Tratament profilactic

O modalitate de prevenire ar fi autoexaminarea sânilor.

Pentru familiarizarea cu aspectul normal și consistența sânilor, autoexaminarea trebuie efectuată lunar. E important ca examenul să se facă aproximativ în aceeași zi a fiecărei luni. Dacă femeia se află în perioada menstruației, examinarea se face în ultima zi a menstrei, când sânii sunt mai puțin sensibili la palpare și mai puțin tumefiati. În caz de sarcină sau menopauză, se alege o zi la întâmplare, de exemplu prima zi din lună, în care se va face examinarea.

Primii trei pași se concentrează asupra modificărilor vizibile în forma și conturul sânilor:

În România, Institutul Oncologic recomandă prin cabinetele de prevenție:

pentru femeile de 40-45 de ani, autoexaminarea lunară a sânilor, examinarea clincă anuală a sânilor și mamografia la 3 ani;

pentru femeile de 45-50 de ani, autoexaminarea lunară a sânilor, controlul anual de către medic și efectuarea unei mamografii de screening la fiecare 2 ani.

pentru femeile peste 50 de ani, autoexaminarea lunară, examinarea anuală de către medic și mamografii anuale.

2.8. Tratament chirurgical

Majoritatea pacientelor cu neoplasm mamar vor fi supuse unui tip de intervenție chirurgicală. Scopul chirurgiei este să îndeparteze cât mai mult posibil din tumora malignă. Chirurgia se poate asocia cu alte terapii, precum chimioterapia, hormonoterapia sau radioterapia.

De asemenea, proba biopsica stabilește gradul tumoral. Acestea ajută la stabilirea prognosticului pacientei, deoarece cancerele cu un aspect asemănător țesutului mamar normal tind să crească și să disemineze mult mai lent. În general, un grad scazut înseamnă un cancer cu o creștere lentă, în timp ce un grad mai înalt înseamnă un cancer cu o creștere mai rapidă. Gradele sunt notate de la 1 la 4, 4 însemnând creștere rapidă. Eșantionul biopsic poate fi testat și din punctul de vedere al receptorilor hormonali, precum cei pentru estrogen și progesteron. Dacă deține receptori pentru acești hormoni, este desemnat ca ER-pozitiv sau PR-pozitiv. Astfel de neoplasme (cancere) tind să aibă un prognostic mai bun decât cele fără acești receptori și probabil că vor răspunde mult mai bine la terapia hormonală.

Intervenția chirurgicală poate fi practicată, de asemenea, cu scopul de a vedea daca neoplasmul a diseminat la ganglionii limfatici din regiunea axilară (disecție axilară), de a restabili un aspect cosmetic – mai aproape de normal (chirurgie reconstructivă) – și cu scopul de a ameliora simptomele cancerului avansat. Mai jos sunt prezentate câteva dintre cele mai uzuale tipuri de intervenții chirurgicale.

Lumpectomia: îndepartarea numai a formațiunii tumorale împreună cu o zona de țesut sănătos adiacent. Aproape totdeauna este urmată de șase saptamâni de radioterapie.

Mastectomia parțială: îndepărtarea a mai mult de un sfert din sân. De obicei, după această operație se administrează radioterapie externă pe o durată de șase săptămâni. Pentru majoritatea femeilor, lumpectomia și mastectomia parțială sunt la fel de eficiente ca și mastectomia propriu-zisă. Nu există nici o diferență în ratele de supraviețuire la pacientele tratate prin una sau prin alta dintre aceste proceduri. Alți factori pot influența alegerea celui mai bun procedeu chirurgical.

Mastectomia simplă sau totală: în această intervenție chirurgicală se îndepărtează întregul sân, dar fără ganglionii limfatici axilari sau țesutul muscular subiacent sânului. Mastectomia radicală modificată: îndepărtarea întregului sân și a unor ganglioni limfatici din zona axilară.

Mastectomia radicală: extirparea extensivă a sânului, ganglionilor limfatici și a musculaturii peretelui toracic. Astăzi această intervenție se practică rar, deoarece mastectomia radicală modificată s-a dovedit la fel de eficace, dar cu o mutilare redusă și efecte secundare mai puține.

Capitolul III. Metoda de îngrijire a pacientelor cu cancer de sân
3.1. Elaborarea planului de nursing

Pregătirea pacientei pentru diagnostic:

Impactul diagnosticului de cancer este foarte mare asupra psihicului pacientei;

Asistenta medicală are un rol foarte important și anume de a încuraja și a face mai facilă comunicarea dintre pacientă și medicul curant;

Este foarte important ca pacientei să i se câștige increderea, iar participarea afectivă și efectivă a pacientei să fie optimă;

Ea trebuie să fie antrenată să se implice activ în tratamentul bolii sale;

Pacientei trebuie să i se dea posibilitatea de decizie pentru a obține rezultate mai bune și a-i crește moralul;

Sunt foarte importante următoarele elemente:

Încurajarea pacientei de a pune întrebări referitoare la boala ei;

Se vor aduce la cunoștința pacientei acele informații pe care aceasta le solicită și nu cele pe care le crede necesare asistenta medicală;

Asistenta medicală se va asigura că pacienta a înțeles corect informațiile primite;

parte esențială din educația pacientei constă în obținerea suportului familial;

Familia – să fie direct implicată in această activitate deoarece membrii ei beneficiază de o mai mare încredere din partea pacientei;

Psihic pacienta percepe boala ca pe un fenomen organic, care îl scapă de sub control.

Aspecte benefice ale implicării pacientei în decizia terapeutică:

Reinstaurează și consolidează sentimentul de autonomie;

Ameliorează confortul psihic;

Încurajează complianța la tratament;

Crește încrederea în eficacitatea tratamentului;

Facilitează decizia clincă;

Respectă principiile autonomiei individului;

Inconveniențe ale implicării pacientei în decizia terapeutică:

Amplifică sentimentul de angoasă;

Diminuă încrederea în echipa medicală;

Declanșează un sentiment de regret, conducând la percepția tratamentului ca pe o „alegere gresită”;

Este o atitudine solicitantă pentru pacientă;

Ridică suspiciuni asupra profesionalismului personalului medical.

Pregătirea pacientei pentru intervenția chirurgicală: asistenta se va asigura că pacienta a înțeles natura intervenției chirurgicale și importanța ei pentru tratamentul și evoluția bolii; pacienta va fi intrebată despre antecedentelei ei chirurgicale: ele pot fi folosite pentru acceptarea acestei terapii; asistenta medicală îi va descrie toate manifestările evolutive și subiective care pot să apară inaintea și după intervenția chirurgicală; este indicat ca pacienta să fie prvenită despre eventualele dureri și localizarea acestora; de asemenea, pacientei i se vor expune toate posibilele efecte secundare care pot să apară în perioada postoperatorie (disfagie, frison, durere, greață, etc)

Diagnosticul de nursing preoperator are la bază anamneza ce include totalitatea reacțiilor pacientei la diagnostic și capacitatea sau modul de a le face față și încercarea de a le depăși.

Are la bază următoarele cauze:

Deficit de cunoștințe despre cancerul de sân și ce tratament are de urmat, posibilitatea alegerii tratamentului;

Anxietate, tristețe, frica de moarte legată de diagnosticul de cancer;

Frica legată de tratamentul specific, mai ales de chimioterapie și intervenție chirurgicală, schimbarea imaginii de sine ori o posibilă moarte;

Riscul pentru ineficacitatea de a face față (individual sau familiar) legat de diagnosticul de cancer de sân și asociat cu tratamentul ales;

Decizia de a se opune tratamentului ales, în primă fază negarea bolii și mai apoi posibilitatea de a renunța sau continua lupta împotriva bolii.

Diagnosticul nursing postoperator se bazează pe următoarele cauze:

Durere acută legată de actul chirurgical;

Plagă (deteriorarea integrității pielii) datorată actului chirurgical;

Riscul pentru infecție legat de plaga chirurgicală și prezența tubului de dren;

Alterarea imaginii de sine legată de pierderea sau alterarea sânului după intervenția chirurgicală;

Risc pentru scăderea adaptării legată de diagnosticul de cancer, tratament chirurgical, frica de moarte;

Deficit de autoîngrijire legată de imobilitatea parțială a membrului superior din partea operată;

Tulburări de percepție senzorială legată de senzația în brațul afectat sau peretele toracic;

Risc pentru disfuncție sexuală legată de pierderea unei părți a corpului, schimbarea propriei imagini și frica pentru răspunsul partenerului;

Deficit de cunoștințe: exerciții cu brațul pentru redobândirea mobilității membrului superior afectat;

Deficit de cunoștințe: îngrijirea mâinii și brațului după limfadenectomie axilară;

Potențiale complicații: limfedemul; hematomul și infecția.

Obiective:

Obiectivul major pentru pacient este creșterea cunoștințelor despre boală și tratament, reducerea pre și postoperatorie a fricii, anxietății și stresului emoțional, îmbunătățirea aptitudinii de a lua decizii, managementul durerii, menținerea integrității pielii, îmbunătățirea conceptului de sine, îmbunătățirea funcției sexuale și lipsa complicațiilor.

3.2. Îngrijirea pacientelor cu cancer de sân

1. Pregătirea fizică și psihică a pacientei

2. Pregătire generală: A. Bilanț clinic

B. Bilanț paraclinic

3.Pregătirea pentru operație (sau îngrijiri preoperatorii)

Scop:

Pregătirea pacientei înaintea intervenției chirurgicale este un element major de prevenire a infecțiilor postoperatorii. De ea depinde reușita operației și evoluția postoperatorie;

Neutralizarea surselor de suprainfecție care au originea: la nivelul pielii (incizie): la distanță (naso-faringian și vezică urinară);

Reducerea posibilităților de contaminare a pielii, prin utilizarea de antiseptice;

Depistarea și semnalarea unor leziuni cutanate, infecții ORL sau urinare recente ori vindecate paraziți externi, posibilități de alergie;

Pregătirea fizică și psihică a pacientei

Paciențelor ajunse la secția de chirurgie trebuie să li se asigure confort fizic și psihic.

Pacientele internate sunt agitate, speriate, inhibate de teama intervenției chirurgicale, de diagnosticul imprevizibil, de anestezie, de durere, de moarte.

Asistenta medicală are obligația ca prin atitudinea și comportamentul ei să înlăture starea de anxietate în care se găsește pacienta înainte de operație: să o ajute să-și exprime gândurile, grijile, teama; să îi insufle încredere în echipa operatorie; să îi explice ce se va întâmpla cu ea în timpul transportului și în sala de operație, în preanestezie, cum va fi așezată la masa de operație, când va părăsi patul, când va primi vizite; să o asigure că va fi însoțită și ajutată.

Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism, siguranță și promptitudine la solicitările tuturor pacienților, încât aceștia să capete încredere.

Pregătirea generală a pacientei

Bilanțul clinic: Asistenta medicală, printr-o observație clinică justă și susținută asupra pacientei are obligația: să observe și să consemneze aspectul general al pacientei, înălțimea și greutatea sa (obezitatea și cașexia), vârsta aparentă și reală, aspectul pielii (ne ajută să cunoaștem starea de hidratare sau deshidratare a organismului), ținuta, faciesul, mersul, starea psihică; să urmărească, atent și sistematic, necesitățile pacientei și manifestările de dependență generate de nesatisfacerea nevoilor, ca să poată stabili obiective evaluabile pentru o îngrijire pertinentă și de calitate; să ia cunoștință de situația globală în care se află pacienta și, într-o manieră selectivă, să remarce detaliile importante, schimbările care apar în evoluția lui și utile pentru explorarea preoperatorie; să culeagă date din diverse surse: foaia de observație, foaia de temperatură, familia pacientei, ceilalți membri ai echipei de îngrijire, însă principala sursă rămâne pacienta. Culegerea datelor să se facă cu mare atenție și minuțiozitate, pentru a nu scăpa problemele importante și pentru a se face o evaluare corectă a lor.

B. Bilanțul paraclinic: – completează examenul clinic; permite o apreciere exactă a stării viitoarei operate; rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul și corectitudinea cu care asistentele medicale au făcut recoltarea produselor biologice și patologice sau au pregătit bolnava pentru investigație.

Pregătirea preoperatorie sau îngrijirile preoperatorii:

În ziua precedentă: repaus; regimul alimentar să fie ușor digerabil și cu consum de lichide pentru menținerea tensiunii arteriale, dezintoxicarea și mărirea diurezei, diminuarea setei și acidozei postoperatorii.

Alte pregătiri pentru intervenție: antibioterapice când se anticipează apariția unei infecții postoperatorii; spălătura gastrică în intervenții laborioase pe stomac.

În seara zilei precendente: pregătirea pielii: se face baia generală, la duș (după clisma evacuatoare): spălatul părului, toaleta buco-dentară, toaleta nasului; se verifică regiunea inghinală, ombilicul, axilele, unghiile (scurte, fără lac de unhii), picioarele, spațiile interdigitale. Cu un aparat de ras propriu se rade părul cât mai larg în funcție de zonă, cât mai aproape de momentul intervenției pentru a evita proliferarea germenilor la nivelul escoriațiilor cutanate și se badijonează cu un antiseptic regiunea rasă, aplicând apoi pansament antiseptic uscat (în unele cazuri se pot folosi creme depilatoare).

Pregătirea tubului digestiv: clismă evacuatoare (cu excepția intervențiilor pe colon), nu se dau purgative- se face duș după clismă; alimentație lejeră: supă de legume, băuturi dulci sau alcaline.

În ziua intervenției bolnava nu mai bea, se face eventual o clismă cu 4 ore înaintea intervenției, se îndepărtează bijuteriile, se îndepărtează proteza dentară care se păstrează în cana cu apă, se rebadijonează cu un antiseptic colorat regiunea rasă. Se îmbracă pacienta cu lenjerie curată; se pregătesc documentele: foaia de observație, analize, radiografii, care vor însoți pacienta.

Transportul bolnavei în sala de operație: se face numai însoțită de asistenta medicală, care are obligația să predea pacienta asistentei de anestezie împreună cu toată documentația și alte observații survenite ulterior și foarte importante pentru intervenția chirurgicală. Transportul se face cu un brancard, pat rulant, cărucior în funcție de boală și bolnav. Bolnava trebuie așezat confortabil și acoperit .

În sala de preanestezie: se verifică regiunea rasă și se notează eventualele escoriații (eczeme, intertrigo etc.); se verifică starea de curățenie: regiunea inghinală, ombilicul, axilele, spațiile interdigitale, unghiile; se verifică dacă s-a îndepărtat proteza dentară; se pregătesc zonele pentru perfuzie prin badijonarea cu antiseptice colorate; instalarea sondei urinare " a Demeure" (sau după caz, se golește vezica urinară) de către asistenta de sală, după spălatul chirurgical al mâinilor, îmbrăcatul cu echipament steril, câmp steril în zona genito – urinară.

În sala de operație se execută ultima parte a pregătirii pacientei: se instalează și se fixează pacienta pe masa de operație, monitorizarea funcțiilor vitale, obținerea unui abord venos (branulă, cateter) în funcție de intervenție și de pacient, pregătirea câmpului operator, badijonarea cu alcool și curățirea pielii de antisepticul anterior; badijonarea cu tinctură de iod (sau alt antiseptic colorat) se face începând cu linia de incizie, de la centru către periferie și se termină cu zonele septice.

– ajută la instalarea câmpului steril textil (acesta este rolul medicului, dar poate fi și rol delegat pentru asistenta medicală).

Supravegherea postoperatorie a bolnavei începe din momentul terminării intervenției chirurgicale, înainte ca pacienta să fie transportată în salon; din acest moment devine obiectul unei atenții constante până la părăsirea spitalului. În general, bolnava este adusă în salon însoțit de medicul anestezist și de asistenta de anestezie, care va urmări respirația și modul în care este transportat și așezat în pat; transportul se face cu patul rulant sau cu căruciorul. Bolnava va fi acoperit pentru a fi ferit de curenți de aer sau schimbări de temperatură.

Asistenta medicală care o însoțește se va asigura că bolnava stă comod, este în siguranță și că tubulatura prezentă (dren, sonde, perfuzii) nu este comprimată. Poziția pe cărucior este de decubit dorsal, cu capul într-o parte pentru a nu-și înghiți eventualele vomismente. În timpul transportului asistenta medicală va urmări: aspectul feței (cianoza), respirația, pulsul, perfuzia.

Instalarea bolnavei se face într-o cameră cu mobilier redus și ușor lavabil, care va fi curată, bine aerisită, liniștită, în semiobscuritate, cu temperatura de 18-20°C (căldura excesivă deshidratează și favorizează hipotermia), prevăzută cu instalații do oxigen montate în perete, cu prize în stare de funcționare și cu aparatură pentru aspirație.

Complicații potențiale postoperator:

Infecția, hematom, limfedem, parestezie, durere în axilă și braț;

Mobilitate redusă a brațului ;

Intervenții postoperatorii:

Îndepărtarea bandajelor și evaluarea plăgii pentru a se depista eriteme, edeme, miros, scurgere; bandajul inițial poate fi bandaj cu leucoplast sau bandaj oclusiv înfășurat; de obicei se îndepărtează în primele 24 de ore; incizia poate rămâne descoperită pentru a se aerisi;

Se menține sonda de drenaj în rană: se poate evacua 100-200 ml drenaj serosanguin în primele 24 ore; dacă este sângeros sau excesiv trebuie anunțat medicul imediat;

Se examinează brațul de pe partea afectată pentru a se vedea edemele, eritemele, și combaterea durererii. Se face educarea pacientei cu privire la îngrijirea drenării, exerciții, rezultate;

Pacientele cu mastectomie pot avea bandaj elastic care trebuie să stea comod și nu strâns pentru a nu împiedica respirația;

Îngrijirea mâinii și a brațului pentru a preveni limfedemul și infecțiile:

După o mastectomie cu disecție axilară, brațul se poate tumefia pentru că s-au excizat nodulii limfatici și vasele cu care erau conectate. Circulația fluidului limfatic este încetinită îngreunând încercările corpului de a preveni infecțiile.

Precauții special luate de către pacientă pentru a preveni limfedemul și infecțiile:

Se vor evita arsurile datorate gătitului sau fumatului; se vor evita arsurile

solare;

Injecțiile, vaccinările, măsurările se fac pe celălalt braț dacă este posibil;

Se va folosi lama electrică cu cap îngust pentru a se rade sub axilă pentru

a reduce riscul de zgârieturi;

Greutățile se vor căra cu celălalt braț;

Nu se vor tăia niciodată pielițele de la unghii, se va folosi cremă de mâini

si loțiune ca inlocuitor;

Ceasul si bijuteriile vor fi purtate lejer dacă sunt puse totuși pe acesta;

Se vor purta mănuși protectoare când se folosesc detergenți puternici;

Se vor evita manșetele elastice la bluze și pijamale;

În afară de ingrijirea postoperatorie se indică următoarele îngrijiri nursing:

Creșterea mobilității brațului afectat:

Se încurajează flexarea și intinderea incheieturii mâinii și a cotului;

Se încurajează și folosirea brațului pentru spălarea pe față, pieptănarea părului, rujare sau spălare pe dinți;

Pacienta trebuie să evite abducția, inițial, pentru a ajuta la prevenirea formațiunii seroase;

Se sprijină brațul cu un bandaj trecut ca sprijin, pentru a preveni abducția brațului;

Se instruiește și se recomandă exercițiile fizice necesare care se pot face atunci când este permis.

Exerciții pentru recuperarea pacientei după operația de mastectomie:

Semenele și simptomele de infecție s-ar pueta să nu fie evidente în manifestare la pacientele mai in etate. Se vor evalua pacientele pentru schimbări ale stării metale și incontinență urinară.

Drenajul limfatic:

Se va instrui pacienta despre potențiala problemă a limfedemului – sunt susceptibile ca risc pacientele care suferă desecția nodulului axilei cu terapie cu radiații ale axilei;

Brațul afectat va fi ridicat pe perne, deasupra nivelului inimii și mâna deasupra cotului pentru a face ca gravitația să dreneze fluidul;

Pacienta va fi invățată să-și maseze brațul afectat dacă se prescrie creșterea circulațieie și descreșterea edemului; tratamentul pentru limfedem sever poate include și aplicarea bandajului elastic și/sau compresia pneumatică.

Educarea pacientei și a familiei:

Se va sfătui pacienta să sune chirurgul în caz de infecție, durere crescută sau edem pe braț;

Se va asigura că pacienta știe când este programată la control la medical chirurg;

Se va sublinia importanța mamografiei anuale, examinări clinice ale sânului si autoexaminarea sânilor lunar;

Familia să o sprijine și mai ales să o susțină moral.

La externare asistenta medicală se folosește de ocazie pentru a explică cum trebuie îngrijită cicatricea. Pentru a preveni iritația , bolnava poate purta în continuare un pansament ușor. Nu este recomandată folosirea loțiunilor și unguentelor la acest nivel, iar utilizarea deodorantelor la nivelul axilei de partea afectată trebuie amânată până la vindecarea completă a plăgii. Cu toate că edemul și roșeața cicatricii reprezintă un fenomen normal în primele săptămâni postoperator, fenomenele celsiene pericicatriceale arată o infecție și trebuie anunțat chirurgul. Înainte de externare asistenta medicală trebuie să ceară unui membru al familiei să aducă bolnavei, spre probă, un sutien care să nu fie strîmt, să nu aibă întărituri și în care să fie plasată o proteză de bumbac sau fibre poliesterice, proteza este furnizată de spital sau de firme specializate. Această proteză este purtată în general până când plaga se vindecă complet și medicul aprobă aplicarea unei proteze mai sofisticate, de obicei la peste 6-8 săptămâni de la externare.

Teste recomandate pentru urmărirea sânilor, în caz de masectomie parțială:

Autoexaminarea sânilor. Ar trebui efectuată lunar o autoexaminare a sânilor, care să includă o cercetare atentă pentru a descoperi dacă au apărut tumori, înroșiri sau aderențe. Este foarte important să fie corect efectuată în funcție de tipul intervenției chirurgicale (mamectomie cu sau fără reconstrucție, implant ori lumpectomie). Dacă nu v-ați autoexaminat niciodată singură sânii și ați suferit o operație, probabil veți dori să primiți instrucțiuni de la doctorul dumneavoastră sau de la asistentă despre felul cum se realizează corect acest lucru, pentru a putea face diferență dintre leziuni noi, țesutul normal al sânilor și eventualul implant.

Anamneză bolii. Medicul dumneavoastră trebuie să facă o anamneză riguroasă la fiecare trei luni În primii trei ani de după tratamentul primar, această deoarece în 60% până la 80% din acest interval de timp apar recurențe. Anamneza pentru următorii doi ani trebuie făcută la fiecare șase luni. După cinci ani, doctorul dumneavoastră va face acest lucru anual.

Examenul fizic trebuie efectuat cu atenție la fiecare trei luni în primii trei ani după terapia primară, apoi la fiecare șase luni pentru următorii doi ani. După această perioadă, examenul fizic se poate face anual.

În timpul examenului fizic, doctorul va cauta să observe orice schimbări fizice referitoare la starea dumneavoastră generală de sănătate și/sau orice simptome care ar putea sugera recurența cancerului ori extensia lui spre alte părți ale corpului. În intenția de a realiza un examen atent al sânilor, doctorul dumneavoastră va cerceta foarte atent întregul perete toracic și ariile ganglionare adiacente. Doctorul va cauta de asemenea orice modificări pulmonare sau neurologice, măriri de dimensiune ale ficatului sau sensibilități ale oaselor care ar putea însemna metastaza. De exemplu, vă va întreba despre starea dumneavoastră de sănătate în general sau despre orice alte simptome neobișnuite pe care le-ați avut. Vă va ausculta inima și plămânii, la fel cum vă va controla abdomenul, gâtul sau alte zone pentru a semnala eventualele modificări.

Mamografia. Orice femeie cu un diagnostic precedent de cancer mamar ar trebui să facă anual o mamografie. Dacă ați suferit o lumpectomie, ar trebui să faceți prima mamografie după șase luni de la încheierea tratamentului radiologic, apoi anual sau când vă este cerută de doctorul dumneavoastră. Dacă ați suferit o mastectomie, trebuie să faceți o mamografie și la sânul rămas. Unii doctori pot prescrie o mamografie și la țesutul rămas în zonă mastectomiei. Similar, se poate prescrie mamografie și dacă aveți un implant.

Examenul pelvian. Fiecare femeie ar trebui să efectueze un examen pelvian-ginecologic la intervale regulate. Pentru majoritatea femeilor, acesta trebuie să fie anual. Dacă ați suferit o histerectomie abdominală sau ovarectomie (extirparea ovarelor), el poate fi făcut mai rar. Dacă luați sau ați luat Tamoxifen ca metodă de prevenție, puteți manifesta un risc crescut pentru cancer uterin (de endometru) și doctorul vă va întreba în mod special despre scurgerile vaginale sau sângerari. Aceste întrebări vor fi puse de asemenea în timpul anamnezelor de rutină făcute și la următoarele vizite. De obicei nu este nevoie de un chiuretaj biopsic.

Dacă sunteți într-o condiție fizică bună și nu aveți nici un simptom, există câteva teste ce nu se recomandă de rutină pentru examinările următoare, deoarece nu au demonstrat că influențează supraviețuirea. Unele dintre acestea pot da rezultate eronate, fals pozitive, iar altele sunt foarte scumpe și nu sunt suportate de casele de asigurări, motiv pentru care trebuie plătite suplimentar de către pacient.

Capitolul IV. Planuri de nursing pentru 3 cazuri
4.1. Cazul 1

NUME SI PRENUME: A. V.

VARSTA: 52 ani

SEX: F

ÎNALȚIME:1,67 cm

GREUTATE: 71kg

NAȚIONALITATE: română

RELIGIE: ortodoxă

OCUPAȚIE: casnică

STARE CIVILĂ: căsătorită

MEDIUL DE PROVENIENȚĂ: urban

DOMICILIUL: Ilfov

CONDIȚII DE VIAȚĂ: corespunzătoare

DATA INTERNĂRII: 4.III.2014

DATA EXTERNARII: 27.III. 2014;

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: NEOPLASM MAMAR DREPT.

ANTECEDENTE PERSONALE:

-Prima menstruatie: la 15 ani

-Nr. sarcini la termen: 4

-Nr.avorturi: 1

-Menopauza la vârsta de: 47 ani

-Neagă boli cronice și infecto-contagioase

-Alte afecțiuni (apendicectomie în 1957;chist ovarian stâng operat)

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE:

-Bunica paternă -neoplasm de col uterin

ISTORICUL BOLII: debut clinic de aproximativ 2 luni, când bolnava sesizează prezența unei formațiuni tumorale la nivelul sânului drept, dureroasă la palpare, care începe să crească în dimensiune. Se prezintă la IOB pentru consult de specialitate, diagnostic și tratament.

Examenul clinic și mamografic relevă prezența unui neoplasm mamar.

Examenul biopsic din tumoare relevă prezența unui carcinom invaziv intrachistic.

Examenul radiologic (RX) – nimic activ pleuro-pulmonar.

EXAMENE DE LABORATOR:

A) Examinarea sângelui:

– TQ=11”

– VSH (la 1 ora) 13mm/h

– Hemoleucograma cu indicii

– Nr.eritrocite 4,85 mil/ul

– Volum eritrocitar mediu(VEM) 84,4fl

– Hematocrit 42,1%

– Nr. trombocite 215 mii/ul

– Volum trombocitar mediu(VTM) 9 fl

– Nr. leucocite 6,5 mii/ul

– Hemoglobina 13,3 g/dl

– Glucoza serica 89 mg/dl

– Uree serică 34,7 mg/dl

B) EXAMEN DE URINĂ

– Urocultura negativă

Se hotărăște în prim timp intervenția chirurgicală, decizia finală este de mastectomie radicală modificată de tip Madden.

Data efectuării intervenției: 10.III.2014

CULEGEREA DATELOR DUPĂ CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE:

1. A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE:

toracele simetric, normal conformat; respirație de tip costal superior; frecvența 21 resp/minut; nefumătoare; ritm respirator regulat; puls 80 pulsații/ minut; TA 140/70 mmHg; zgomote cardiace bine bătute; amplitudine respiratorie medie; colorația tegumentelor normală.

2. NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA:

servește masa de 3 ori pe zi; consumă lichide puține (sucuri, ceaiuri); cafea, alcool nu consumă.

3. NEVOIA DE A ELIMINA:

diureză 1500/24 h; micțiuni 3-4/zi; pacienta are un scaun pe zi.

4. NEVOIA DE A SE MIȘCA, A MENȚINE O BUNĂ POSTURĂ:

sistem osteoarticular integru, mobil; post-operator-limitarea mișcărilor brațului drept din cauza durerilor cauzate de intervenția chirurgicală; se deplasează singură, nu are nevoie de ajutor.

5. NEVOIA DE A DORMI:

durata somnului 8h/ noapte (înainte de internare); o dată cu internarea prezintă insomnie (doarme aproximativ 4h / noapte somn întrerupt); somnul de noapte este întrerupt din cauza durerilor postoperatorii și din cauza anxietății.

6. NEVOIA DE A SE IMBRACA, A SE DEZBRĂCA:

înainte de operație nu necesită ajutor la îmbrăcare

din cauza operației nu se poate îmbrăca/ dezbrăca singură, are nevoie de ajutor.

7. NEVOIA DE A MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE:

temperatura obișnuită 36,8°C; după operație se constată o ușoară creștere a temperaturii la 37,2°C.

8. NEVOIA DE A MENȚINE TEGUMENTELE CURATE ȘI INTEGRE:

înainte de operație obișnuia să facă duș; prezintă cicatrici abdominle din cauza intervențiilor suferite;

cavitatea bucală este bine îngrijită, se spală pe dinți regulat;

pacienta prezintă dificultate în efectuarea toaletei din cauza intervenției chirurgicale, are dureri axilare și nu prezintă o buna mobilitate a membrului inferior drept. Din cauza mastectomiei în bloc cu fascia marelui pectoral și a evidării axilare drepte, pacienta este dependentă de ajutorul asistentei medicale în efecuare toaletei personale.

9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE:

neliniște și suspiciune în legatură cu evoluția bolii; voce tremurata din cauza anxietății; sentiment de frustare în urma intervenției chirurgicale mutilante.

10. NEVOIA DE A COMUNICA:

în general este sociabilă și comunicativă; comunică bine cu echipa de îngrijire

11. NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINȚE ȘI VALORI:

este de religie ortodoxă; participă la ritualuri religioase ortodoxe.

12. NEVOIA DE A FI OCUPAT ȘI A SE REALIZA:

înainte de operație își îndeplinea activitățile casnice și gospodărești cu ușurință;

o dată cu operația are sentimentul de incompetență și nesiguranță, cere ajutorul

celor din jur ; acceptă ajutorul cadrelor medicale

13. NEVOIA DE A SE RECREA:

asculta radioul, urmărește programul TV.

14. NEVOIA DE A ÎNVĂȚA:

nu are cunoștinte despre modul în care se poate realiza recuperarea funcțională a membrului superior în urma intervenției chirurgicale;

dorește să știe cât mai multe despre boala sa ii despre tratamentul ce trebuie efectuat în continuare (radioterapie,chimioterapie) șii cere informații.

PLAN DE ÎNGRIJIRE pentru pacienta A.V. cu neoplam mamar drept

4.03.2014-27.03.2014

4.2. Cazul 2

NUME ȘI PRENUME: L.L.

VÂRSTA: 42 ani

SEX: feminin

ÎNĂLȚIME: 62cm

GREUTATE: 62kg

NAȚIONALITATE: română

RELIGIE: ortodoxă

OCUPAȚIE: avocată

STARE CIVILĂ: casatorită, 1 copil

MEDIU DE PROVENIENȚĂ: URBAN

DOMICILIUL: București

CONDIȚII DE VIAȚĂ : corespunzătoare

DATA INTERNĂRII: 30.03.2014

DATA EXTERNĂRII:30.04.2014

DIAGNOSTIC LA INTERNARE:Tumoară mamară stângă.

ANTECEDENTE PERSONALE:

-prima menstruație: la vârsta de 14 ani

-ciclul menstrual: U.M. 21/08/2000

-nr.sarcini la termen:1

-nr.avorturi:0

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE:

-neagă boli în familie

ALTE AFECȚIUNI:-neagă.

ISTORICUL BOLII:

Boala actuală a debutat în urmă cu 2 luni, bolnava depistând prin autopalpare o formațiune tumorală axilară pentru care se prezintă la medic, fiind îndrumată la IOB pentru diagnostic și tratament. Urmează 4 sereii de chimioterapie și în urma bilanțului terapeutic i se recomandă intervenția chirurgicală.

CLASIFICAREA TUMORII: T2N2M0, STD.III – A

PUNC ȚIA CITOLOGICĂ: din tumoara pozitivă

EXAMEN MAMOGRAFIC: relevă prezența unei tumori de 4/4 cm situată la unirea C.S.I./ C.I.I. și GAX4/3 cm.

EXAMENUL RADIOLOGIC: nimic activ pleuro-pulmonar

EXAMENE DE LABORATOR:

– calciu seric: 9,4 mg/ dl

– magneziu seric: 2,2 mg/ dl

– sodiu seric: 142 urg/l

– alaninaminotransferaza (GPT/ALAT/ALT) : 21 u/ l

– aspartataminotransferaza (GOT/ASAT/AST) :26 u/ l

– fosfataza alcalina: 70 u/ l

– lactat de hidrogenaza (LDH): 511

– bilirubina totală: 0,8 mg/dl

– glucoza serică: 95 mg/dl

– uree serică: 34,9 mg/dl

– creatinină serică: 0,8 mg/dl

– VSH: la 1h 6 mm/hg

– eritrocite: 4,75 mil/ ael

– hematocrit: 44,1%

– nr.trombocite: 272 mii/ ul

– nr.leucocite: 6,3 mii/ ael

– hemoglobina: 13,3 g/dl

EXAMEN SEROLOGIC:VDRL dubios +/-

– anti treponema palidum- micro -negativ

Se decide administrare de polichimioterapie neoadjuvanta tip EC. Se administrează 4 cicluri PCT x EC la intervale de 21 de zile între cure. După administrarea ultimei cure de chimioterapie s-a facut o nouă evaluare a bolii. Se constată că nodulul axilar și tumora a scăzut în dimensiuni, motiv pentru care se consideră oportuna intervenția chirurgicală. Operația ce v-a urma este MRM de tip Madden.

CULEGEREA DATELOR DUPA CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE:

1. NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE:

torace normal conformat; 18 resp/ min; respiratie de tip costal superior

puls 80 p/ min

TA 120/ 80 mmhg

colorația feței, tegumentelor, extremităților normale.

2. NEVOIA DE A BEA A MÂNCA:

consumă lichide în cantitate de 1500-2000 ml pe zi;

3. NEVOIA DE A ELIMINA:

3-4 micțiuni pe zi;

diureza 1800 ml/ zi;

urina normal colorată, fără elemente patologice;

un scaun pe zi de consistență normală.

4. NEVOIA DE A SE MIȘCA, A MENȚINE O BUNĂ POSTURĂ:

pacienta nu prezintă dificultate în efectuarea mișcărilor;

sistemul osteoarticular integru, mobil.

5. NEVOIA DE A DORMI, A SE ODIHNI:

somnul este întrerupt din cauza mediului intraspitalicesc;

somnul de noapte este întrerupt de apariția durerii;

6. NEVOIA DE A SE IMBRACA ȘI DEZBRĂCA:

face singură, nu necesită ajutor; îți alege hainele în funcție de ocazii și anotimp.

7. NEVOIA DE A MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE:

temperatura obișnuită 36,5° C.

8. NEVOIA DE A MENȚINE TEGUMENTELE CURATE ȘI INTEGRE:

pielea este de culoare normală și este integră; igiena corporală deosebită;

9. NEVOIA DE A EVTA PERICOLELE:

neliniște și suspiciune în legătura cu evoluția bolii;

neliniște în legatură cu aspectul fizic după efectuarea operației și integrarea în

familie.

10. NEVOIA DE A COMUNICA:

este sociabilă și comunicativă;

are un limbaj adecvat , vorbește în ritm moderat;

este în bune relații cu familia.

11. NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINȚE ȘI VALORI:

este o persoană religioasă; participă la slujbele religioase care au loc în capela institutului.

12. NEVOIA DE A SE REALIZA:

este mulțumită de postul pe care îl are, de copilul său și de familia sa.

13. NEVOIA DE A SE RECREA , A SE DESTINDE:

este o plăcere să se plimbe și să converseze;

în timpul liber citește foarte mult;

14. NEVOIA DE A ÎNVĂȚA:

solicită ajutorul asistentei medicale; nu se opune la propunerile cadrelor medicale;

dorește să fie informată despre boală;

dorește să știe cât mai multe în legatură cu evoluția bolii.

PLAN DE ÎNGRIJIRE pentru pacienta L.L. cu neoplam mamar stâng

30.03.2014- 30.04.2014

4.3. Cazul 3

NUME SI PRENUME: M. A.

VARSTA: 42 ani

SEX: F

ÎNALȚIME:1,72 cm

GREUTATE: 78kg

NAȚIONALITATE: română

RELIGIE: ortodoxă

OCUPAȚIE: funcționar public

STARE CIVILĂ: căsătorită

MEDIUL DE PROVENIENȚĂ: urban

DOMICILIUL: București

CONDIȚII DE VIAȚĂ: corespunzătoare

DATA INTERNĂRII: 2.III.2014

DATA EXTERNARII: 22.III. 2014;

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: NEOPLASM MAMAR DREPT.

ANTECEDENTE PERSONALE:

-Prima menstruatie: la 16 ani

-Nr. sarcini la termen: 1

-Nr.avorturi: –

-Neagă boli cronice și infecto-contagioase

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE:

-Bunica paternă -neoplasm sâni

ISTORICUL BOLII: debut clinic de aproximativ 2 luni, când bolnava sesizează prezența unei formațiuni tumorale la nivelul sânului drept, dureroasă la palpare, care începe să crească în dimensiune. Se prezintă la IOB pentru consult de specialitate, diagnostic și tratament.

Examenul clinic și mamografic relevă prezența unui neoplasm mamar.

Examenul biopsic din tumoare relevă prezența unui carcinom invaziv intrachistic.

Examenul radiologic (RX) – nimic activ pleuro-pulmonar.

EXAMENE DE LABORATOR:

A) Examinarea sângelui:

– TQ=13”

– VSH (la 1 ora) 12mm/h

– Hemoleucograma cu indicii

– Nr.eritrocite 4,85 mil/ul

– Volum eritrocitar mediu(VEM) 84,4fl

– Hematocrit 42,1%

– Nr. trombocite 215 mii/ul

– Volum trombocitar mediu(VTM) 9 fl

– Nr. leucocite 6,5 mii/ul

– Hemoglobina 13,5 g/dl

– Glucoza serica 87 mg/dl

– Uree serică 31,7 mg/dl

B) EXAMEN DE URINĂ

– Urocultura negativă

Se hotărăște în prim timp intervenția chirurgicală, decizia finală este de mastectomie radicală modificată de tip Madden.

Data efectuării intervenției: 10.III.2014

CULEGEREA DATELOR DUPĂ CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE:

1. A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE:

toracele simetric, normal conformat; respirație de tip costal superior; frecvența 21 resp/minut; nefumătoare; ritm respirator regulat; puls 80 pulsații/ minut; TA 140/70 mmHg; zgomote cardiace bine bătute; amplitudine respiratorie medie; colorația tegumentelor normală.

2. NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA:

servește masa de 3 ori pe zi; consumă lichide puține (sucuri, ceaiuri); cafea, alcool nu consumă.

3. NEVOIA DE A ELIMINA:

diureză 1500/24 h; micțiuni 3-4/zi; pacienta are un scaun pe zi.

4. NEVOIA DE A SE MIȘCA, A MENȚINE O BUNĂ POSTURĂ:

sistem osteoarticular integru, mobil; post-operator-limitarea mișcărilor brațului drept din cauza durerilor cauzate de intervenția chirurgicală; se deplasează singură, nu are nevoie de ajutor.

5. NEVOIA DE A DORMI:

durata somnului 8h/ noapte (înainte de internare); o dată cu internarea prezintă insomnie (doarme aproximativ 4h / noapte somn întrerupt); somnul de noapte este întrerupt din cauza durerilor postoperatorii și din cauza anxietății.

6. NEVOIA DE A SE IMBRACA, A SE DEZBRĂCA:

înainte de operație nu necesită ajutor la îmbrăcare

din cauza operației nu se poate îmbrăca/ dezbrăca singură, are nevoie de ajutor.

7. NEVOIA DE A MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE:

temperatura obișnuită 36,8°C; după operație se constată o ușoară creștere a temperaturii la 37,2°C.

8. NEVOIA DE A MENȚINE TEGUMENTELE CURATE ȘI INTEGRE:

înainte de operație obișnuia să facă duș; prezintă cicatrici abdominle din cauza intervențiilor suferite;

cavitatea bucală este bine îngrijită, se spală pe dinți regulat;

pacienta prezintă dificultate în efectuarea toaletei din cauza intervenției chirurgicale, are dureri axilare și nu prezintă o buna mobilitate a membrului inferior drept. Din cauza mastectomiei în bloc cu fascia marelui pectoral și a evidării axilare drepte, pacienta este dependentă de ajutorul asistentei medicale în efecuare toaletei personale.

9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE:

neliniște și suspiciune în legatură cu evoluția bolii; voce tremurata din cauza anxietății; sentiment de frustare în urma intervenției chirurgicale mutilante.

10. NEVOIA DE A COMUNICA:

în general este sociabilă și comunicativă; comunică bine cu echipa de îngrijire

11. NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINȚE ȘI VALORI:

este de religie ortodoxă; participă la ritualuri religioase ortodoxe.

12. NEVOIA DE A SE REALIZA:

înainte de operație își îndeplinea activitățile casnice și gospodărești cu ușurință;

o dată cu operația are sentimentul de incompetență și nesiguranță, cere ajutorul

celor din jur ; acceptă ajutorul cadrelor medicale

13. NEVOIA DE A SE RECREA:

asculta radioul, urmărește programul TV.

14. NEVOIA DE A ÎNVĂȚA:

nu are cunoștinte despre modul în care se poate realiza recuperarea funcțională a membrului superior în urma intervenției chirurgicale;

dorește să știe cât mai multe despre boala sa ii despre tratamentul ce trebuie efectuat în continuare (radioterapie,chimioterapie) șii cere informații.

PLAN DE ÎNGRIJIRE pentru pacienta M.A. cu neoplam mamar drept

2.03.2014-22.03.2014

Concluzii

Deși incidența cancerului mamar a scăzut în ultimii ani, numărul femeilor diagnosticate cu neoplazie a crescut simțitor.

Este o boală agresivă.

Majoritatea pacientelor sunt diagnosticate cu boală avansată, cu prognostic și supraviețuire reduse.

Orice diagnostic al cancerului mamar în stadiile timpurii mărește supraviețuirea îmbunătățind prognosticul, de aceea eforturile medicului trebuie focalizate în screening-ul cancerului mamar. Depistarea precoce se recomandă ca acțiune de rutină deoarece cancerul mamar satisface condițiile biologice pentru sceening; această se efectuează în primul rând la populația cu risc crescut. Metodele constau în general în mamografie.

Rezultatele actuale în cancerul mamar au devenit satisfăcătoare datorită eforturilor actuale de ameliorare diagnostică și terapeutică.

Ameliorarea rezultatelor este sperată a se obține prin utilizarea chimioterapiei neoadjuvante și radioterapiei externe.

La ameliorarea rezultatelor se speră a contribui noile citostatice, chimioterapia postoperatorie în formele rezecabile și utilizarea factorilor de creștere hematopoietici în formele metastatice.

Înțelegerea biologiei cancerului mamar oferă posibilitatea unor rezultate favorabile în cazurile diagnosticate precoce.

Corelarea între biologia cancerului și abordarea sa clinică și epidemiologica reprezintă metoda cea mai potrivită pentru un diagnostic precoce și tratament corect.

BIBLIOGRAFIE

AJCC, Manual for staging of Cancer, 4th ed., J.B. Lippincott, Philadelphia, 1993.

Florinel Bădulescu, Mihaela Dănciulescu, Roxana Mustață, Michael Schenker – Curs de oncologie clinică și nursig în oncologie – Editura Medicală Universală Craiova, 2003.

Florinel Bădulescu, Adriana Bădulescu, Mihai Georgescu Brăila “Patologia malignă a glandei mamare”, vol. I, Editura Medicală, București, 2007.

Florinel Bădulescu – Ghid de referință în oncologia medicală – Editura Medicală București, 2003.

Ilinescu I., Florinel Bădulescu – Cancerul glandei mamare din Tratat de clinică și patologie medicală, volumul I, Editura Didactică și Patologică, – București, 2000.

Lucreția Titirică, “ Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali” – Editura Viața Medicală Românească, București, 2004.

Manea Mădălina, “Bazele Științifice ale Nursing-ului” – Editura Alma, Craiova, 2005.

Mihai Georgescu Brăila – Curs de obstetrică – ginecologie – Editura Didactică și Pedagogică, R.A. – București, 2000.

Mircea Dediu, “Actualități privind tratamentul sistemic și stadializarea cancerului mamar “ , Editura Daya Satu Mare, 2007.

Sabina Berceanu, Adriana Bădulescu, Mihai Georgescu Brăila, Florinel Bădulescu – Patologia tumorală genito – mamară – Editura Didactică și Pedagogică, R.A. – București, 2000.