Rolul Asistentei la Pacientul cu Proces Cariochinetic Laringian

MOTIVATIA

„Medicul îl vindecă pe bolnav,însă asistentul medical se îngrijește de el.Acest lucru necesită, de obicei eforturi. Pentru a le ridica moralul pacienților pe care, de exemplu,că au o boală cronică sau că nu mai au mult de trăit îi distruge atât pe cale afectivă cât și pe plan fizic.Trebuie să fi o mamă pentru cel bolnav.”-CARMEN GILMARTI ,SPANIA

Prin aceste proiect ne propunem să evidențiem și să indentificăm modalități de evaluare,investigare recuperare și de îngrijire a unui pacient cu neoplasm de laringe prin care se ia legătura de continuitate între pregătirea teoretică dobândită în școală și pregătirea practică dobândită prin învățământ clinic în unitățile de ORL.

INTRODUCERE

Cancerul malign reprezintă localizarea în țesuturi normale ale laringelui a unui proces malign.

Cancerul laringian reprezintă 3% din toate cancerele și cel mai frecvent de căi aeriene după cel pulmonar , se dezvoltă din epiteliu pavimentos (din regiunea supraglotică),epiteliu pseudostratificat ciliat-(regiunea glotică)epiteliu cilindric,pluristratificat(regiunea subglotică).Incidența carcinomului epidermoid al capului și gâtului (SCCHN),în Europa a fost 36/100 000 la populația masculină și 7/100 000 la populația feminină, iar mortalitatea a fost 18 și respectiv 3/100 000.Cancerul de laringe este mult mai frecvent la bărbați (raport11:1) și mai ales la fumători.Alcoolismul se întâlnește la 40% din pacienți, ciroza hepatică fiind găsită frecvent. Aproximativ 1% din totalitatea formelor de cancer îți au originea la nivelul laringelui , carcinomul laringian cuprinde 45% din carcinoamele capului și gâtuluiEste adeseori asociat cu consumul excesiv de alcool și tutun . Carcinomul Laringian apare cel mai des la barbați cu vârsta de peste 60 de ani.Cele mai utilizate tratamente în cazul pacienților cu carcinom laringian sunt radioterapia, chimioterapia și intervenția chirurgicală.Datele arheolgice descoperite in ultimul timp atesta ca, de-a lungul istoriei, atat oameni cat si animalele au suferit de cancer. Numele de ,,cancer’’ia fost dat de Hipocrat ,considerat Parintele Medicinei,care a folosit pentru prima data termeni de ,,carcinos’’si ,,carcinom’’ pentru a descrie tumorile care ulcereaza si pe cele care nu ulceraza.Cancerul de laringe se, dezvoltă de obicei,timp de mulți ani, astfel încât aceste tipuri de cancere sunt de 65 sau mai mari.

Cancerul de laringe-manifestare clinica a bolii este un tip de tumoră malignă rară care se întalnește mai mult la barbați decât la femei ,varsta fiind între 50-70 anii.În România Cancerul laringian se situează pe locul 7 la bărbati și 27 la femei.

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA LARINGELUI

Laringele,numit cutia vocala a organismului este un organ situat între trahee și baza limbii,prin intermediul laringelui,aerul este directionat către trahee în timpul inspirului,iar în timpul deglutitiei laringele închide trahee pentru a preveni aspiratia alimentelor.Este organul responsabil pentru fonație ,realizată prin vibrațiile corzilor vocale.

Cancerul de laringe este un tip de tumoară malignă rară care se dezvoltă mai frecvent la bărbati.Factori de risc implicați în dezvoltarea sa sunt:-fumatul acesta cauzează cele mai multe cancere ale laringelui ,fumători înrăiti fiind cei mai afectați :-consumul sporit de alcool ,persoanele care consumă cantități mari de alcool în mod constant sunt mai predispuse acestui tip de cancer ;-combinația dintre fumat și consum de alcool;-expunerea constantă(în cadrul locului de muncă),la substanțe toxice precum vapori de vopsea ,praful de cărbune ,solvenți,rumeguș etc.

Este un organ cu dublă funcție:conduct aero-vector și organ al fonației.

Laringele are o formă de piramidă triunghiulară trunchiată cu baza în sus.Baza comunică cu laringi-faringele printr-un orificiu , numit aditus laringis, care anterior este delimitat de epiglotă, posterior de cartilajele aritenoide și lateral de repliuri apiglotico-aritenoidiene întinse între epiglotă și cartilajele aritenoide.

În grosimea acestor plici se află cartilajulcuneiforme.Vârful laringelui se continuă jos cu traheea.

Fețele antero-laterale ale laringelui sunt formate de cele doua lame ale cartilajului tiroid și de arcul cricoidului.Între cartilajul tiroid și arcul cricoidului se află mușchiul și ligamentul tirocricoidiene.Deasupra celor două lame ale cartilajului tiroid se află membrana tirohioidiană care ajunge la osul hioid.

Fețele antero-laterale ale laringelui vin în raport cu glanda tiroidă și cu mușchii infrahioidieni.

Fața posterioară a laringelui proemină în faringe și este formată din cele două cartilaje aritenoidiene și din pecetea cartilajului cricoid.De o parte și de alta sunt două șanțuri, șanțurile piriforme.Marginea anterioară (mărul lui Adam)este reprezentată de muchia unde cele două lame laterale ale cartilajului tiroid se unesc.Este mai proieminent la bărbați.Vine în raport cu istmul glandei tiroide.

Marginile posterioare ale laringelui sunt reprezentate de marginile posterioare ale cartilajului tiroidian și vin în raport cu artera carotidă comună,vagul și vena jugulară internă.

Laringele este un organ complex ce funcționeză ca un sfincter la nivelul jocțiuni dintre tractul digestiv și tractul respirator și participă la protecția căilor respiratorii,respirației și fonației.Funcțiile se clasifică în funcție de prioritate;-prima fiind protecția căilor respiratorii inferioare;-a doua fiind respirația;-iar a treia este reprezentată de funcția de fonație.Din faringe,aerul ajunge în laringe,o structură cartilaginoasă compusă din plăci și inele de cartilj,osicioare, mușchi și ligamente.

STRUCTURA LARINGELUI:

Laringele este format din cartilaje legate între ele prin ligamente și articulații.Asupra cartilajelor acționează mușchii laringelui.La interior este tapetat de o mucoasă, sub care se găsește o submucoasă.

CARTILAJELE LARINGELUI:

Se disting:cartilaje neperechi(cartilajul tiroid cartilajul cricoid și epiglota) și perechi(aritenoide,cuneiforme,cartilaje sesamoide și corniculate).Toate cartilajele,prezentate în continuare, sunt formate din cartilaj de tip hialin,exceptând epiglota care este formată din cartilaj de tip elastic.

Laringele este alcătuit din mai multe cartilagii:

CARTILAJUL TIROID are formă de carte deschisă, este format din două lame unite pe linia mediană la nivelul marului lui Adam.În partea anterioară a laringelui,sub hioid, deasupra arcului cricoidului, înaintea epiglotei.Fața anterioară a lamelor laterale prezintă o creastă pe care se inseră mușchii sternotiroidian și tirohioidian .Fața posterioară privește spre interiorul laringelui și e în raport cu epiglota.Marginea inferioară privește arcul cricoidului și oferă inserție mușchiului și ligamentului tirocricoidian.Pe marginea superioară se află incizura tiroidiană, lateral de care se prinde membrana tirohioidiană.Marginile posterioare se prelungesc în sus cu coarnele superioare și în jos cu coarnele inferoare ,care se articulează cu cartilajulcricoid(articulația tirocricoidiană)

CARTILAJUL EPIGLOTIC are formă de frunză cu pețitolul în jos.Înapoia cartilajului tiroid pe care îl depășește în sus.De la baza epiglotei pleacă, spre radacina limbii,ligamentele glosoepiglotice care ridică plicile glosoepiglotice.Tot de la bază pleacă, spre hioid ligamentul hioepiglotic.Vârful epiglotei este legat de cartilajul tiroid prin ligamentul tiroepiglotic.

CARTILAJUL CRICOID

Are formă de inel cu pecetea așezată posterior.Intercalat între tiroid și trahee.Lama cartilajului cricoid prezintă două suprafețe articulare superioare pentru baza aritenoidelor și două suprafețe inferioare pentru coarnele inferioare ale cartilajului tiroid.Arcul cricoidului este situat anterior.

CARTILAJELE ARITENOIDE

Are formă de piramidă triunghiulară, cu baza în jos.În partea posterioară a laringelui, deasupra lamei cartilajului cricoid.Prezintă trei fețe:fața laterală are o creastă numită creasta arcuată;fața medială privește spre interiorul laringelui;fața posterioară participă la formare feței posterioare a laringelui.Baza cartilajului aritenoid se articulează cu lama cartlajului cricoid și prezintă două procese :unul muscular (posterior), pe care se prind mușchii cricotiroidieni (lateral și posterior)și unul anterior (vocal),pe care se se prinde plica vocală.

CARTILAJELE CORNICULATE

Este situat la vârful cartilajelor aritenoidiene.

CARTILAJELE CUNEIFORME

Este situat în plicile aritenoepiglotice.

CARTILAJELE SESAMOIDE

Este situat în plicile vocale.

Epiglota

Este un cartilagiu sub de formă de frunză cu pețiol funcționează ca o supapă împotriva intrării alimentelor înghițite la nivelul căilor respiratori inferioare.În timpul deglutiției laringele este ridicat anterosuperior.Acest lucru împinge epiglota în baza limbii, determinind acoperirea orificiului superior al laringelui.În partea superioară epiglota este atașată de osul hioid prin ligamentul hioepiglotic.În partea inferioară sau la nivelul pețiolului se atașează la nivelul suprafeței interne a cartilajului tiroid puțin deasupra comisurii anterioare prin intermediul ligamentului tiroepiglotic. Suprefeța cartilajului epiglotic are multiple depresiuni, iar mucoasa prezintă glande ce secretă mucus.Epiglota poate fi împărțită într-o porțiunea suprehioidiană și una infrahioidiană.Porțiunea suprahioidiană este liberă, atât pentru pentru fața laringiană, cât și pentru fața linguală.Prin reflectarea mucoasei de la nivelul suprafeței laringiene a epiglotei la nivelul bazei limbii rezultă trei falduri:

-faldurile laterale glosoepiglotice;

TESUTUL ELASTIC AL LARINGELUI

Este reprezentat de două porțiuni:

-membrana pătrată a laringelui, supraglotic

-conul elastic și ligamentele vocale ale laringelui, la nivel glotic și infraglotic

Membrana pătrată este atașată în porțiunea superioară la nivelul marginii laterale a epiglotei, iar în porțiunea inferioară, la nivelul cartilajelor aritenoide și corniculate.Această structură supraiacetă alcătuiesc faldurile ariepiglotice.Fiecare fald formează o porțiune din peretelemedial al fiecărui sinus piriform.Marginea inferioară a membranei pătrate alcătuieșteligamentele vestibulare.

Conul elastic este o structură elastică mai groasă ce se atașează în porțiunea inferioară la nivelul marginii superioare a cartilajului cricoid.În porțiunea superioară se atașează la nivelul comisurii anterioare a cartilajului tiroid și la nivelul apofizelor vocale a aritenoidelor.În porțiunea superioară conul este elastic se îngroșă și formează membrana cricotiroidiană, iar la nivelul liniei mediane aceasta se îngroșă și formează ligamentul cricotiroid .Extensia superioarăa conului formează membrana tiroglotică.Deoarece, de obiceieste incompletă această membrană formează o barieră incompetentăîn ceea ce privește limitarea extinderii în porțiunea inferioară a neoplasmelor transglotice.

MUSCULATURA LARINGELUI

Musculatura intrisecă:

Mușchi intriseci ai laringelui sunt acei mușchi ce sunt localizați la nivelul endolaringelui , ei modificând diametrul orificiului glotic și dimensiunile corzilor vocale. Ei sunt reprezentați de mai mulți aductori și de un singur abductor. Cu excepția mușchiului interaritenoid, musculatura intrisecă este pereche acești mușchi având o funcție sincronă.

Musculatura extrisecă :

Musculatura extrisecă este reprezentată de acei mușchiai laringelui ce au drept scop, ridicarea,coborârea sau stabilizarea acestuia.Mușchi care contribuie la ridicarea laringelui sunt:

– mușchiul tirohioidian;

-mușchiul digastri

-mușchiul stilohioidian

-mușchiul geniohioidian

-mușchiul milohioidian

-mușchiul stilofaringian

Acești mușchi au un rol important în ridicarea și deplasarea spre anterior a laringelui în timpul deglutiției.

Principali mușchi ce realizează coborârea laringelui sunt:

-mușchiul omohioidian;

-mușchiul strenotiroidian;

-mușchiul stenohioidian;

Acești mușchi coboară laringele in timpul inspirului.

Alți mușchi laringieni extriseci sunt reprezentați de:

-constrictorii superior, mijlociu și inferior;

-mușchiul cricofaringian.

Funcționarea corespunzătoare a acestor mușchi este importantă pentru realizarea refluxului de deglutiție

.

Mușchiul cricotiroid este localizat la nivelul feței externe a cartilajului laringian.De obicei prezintă două burți; porțiunea rectă și porțiunea oblică.Porțiunea rectă se atașează de la nivelul porțiunii laterale al arcului anterior a cartilajului cricoid până la marginea inferioarăa cartilajului tiroid, având o direcție verticală.A doua burtă sau partea oblică de asemenea se atașează de la nivelul marginii anterolaterale a arcului cricoidian și are o direcție oblică până la nivelul cornului inferior a cartilajului tiroidian.Când mușchi cricotiroidieni atât cel drept cât și cel stâng se contractă,determină rotația cricoidului și articulației cricotiroidiene .Această acțiune aduce arcul anterior al cricoidului spre superior,la nivelui marginii inferioare a lamei tiroidiene , în timp ce pecedea cricoidului se deplasează în jos.Această deplasare crește

distanța dintre procesele vocale și comisura anterioară. Rezultatul acestei complexe acțiuni este coborârea,întinderea și subțierea corzii vocale în timp ce le aduce spre linia mediană.Aceasta se traduce prin producerea sunetelor cu o frecvență mai înaltă.

Musculatura intrinsecă

Mușchii intriseci ai laringelui sunt acei mușchi ce sunt localizați la nivelul endolaringelui , ie modificând diametrul orificiului glotic și dimensiunile corzilor vocale .Ei sunt reprezentați de mai mulți adductori și doar de un singur abductor.Cu excepția mușchiului interaritenoid, musculatura intrisecă este pereche, acești mușchi având o funcție sincronă.

Mușchiul cricoaritenoidian posterior

Este singurul abductor al corzilor vocale și își are originea într-o depresiune de la nivelul feței posterioare a pecetei cricoidului,iar fibrele sale au o direcție oblică,superioară și laterală, inserându-se la nivelul aprofizei musculare a cartilajului aritenoid.Este alcătuit din două burți, una orizontală și una verticală.Contracția acestuia aduce apofizele spre medial ,posterio ți inferior în timp ce lateral are loc rotația și ridicarea apofizelor vocale. Această acțiune determină abducția elongația și subțierea corzilor vocale.Funcția complexă a acestui mușchi determină:

-burta verticală și cea obilică determină în mod normal abducția corzilor vocale îin timpul respirațieiîn timp ce;

-burta orizontală determină ajustarea pozițieiapofizelor vocale în timpul fonației.

Mușchiul cricoaritenoidian lateral

Este principalul atagonist a mușchiului cricoaritenoid posterior. Își are originea la nivelul marginii posterioare a cartilajului cricoid, iar fibrele sale se inseră în porțiunea anterioră a apofizelor musculare.Contracția acestui mușchi aduce apofizele musculare antero-lateral,iar la nivelul apofizelor vocale determină adducția și coborârea acestora.Rezultatul acțiunii este adducția, elongația și subțierea corzilor vocale.

Mușchiul interaritenoidian sau ariepiglotic

Este singurul mușchi intrisec fără pereche, alcătuit din două tipuri de fibre musculare.Fibrele trasversale trec de la nivelul feței posterioare a unui aritenoid la nivelul feței posterioare a celuilalt aritenoid.Prin contracția acestui mușchi, cartilajele aritenoide se apropie.Fibrele oblice trec de la nivelul feței a unui aritenoid la nivelul apexului celuilalt aritenoid , contracția acestor fibre determină îngustarea orificiului superior al laringelui.

Mușchiul tiroaritonoidian

Se împarte într-un mușchi tiroaritonoidian intern și unul extern, cel intern fiind bine dezvoltat decât cel extern.Mușchiul tiroaritenodian extern își are originea la nivelul comisurii anterioare și se inseră la nivelul feței laterale a cartilajului aritenoid.Contracția sa determină și adducția corzilor vocale false.Tiroaritoidianul extern mai trimite și câteva fibre musculare la nivelul membranei pătrate.Mușchiul tiroaritonoidian intern sau mușchiul vocal își are originea la nivelul comisuri anterioareși se inseră la nivelul apofizei vocale, trimițând câteva fibre la nivelul conului elastic.Contracția sa determină adducția, scurtarea, îngroșarea și coborârea corzilor vocale.

Structura internă a laringelui

Este alcătuit din 3 compartimente separate prin intermediul a doua falduri.Cele 3 compartimente sunt reprezentate de:-ventricul

-vestibul

-cavitatea infraglotică

Ventricolul sau sinusul Morgagni

Este spțiul dintre corzile vocale false și corzile vocale adevărate.În porțiunea anterioară a capătului ventricolul se găsește diverticolul cunoscut sub denumirea de sac laringian.Dilatații anormale ale sacului determină apariția de laringocele.

Vestibulul este porțiunea laringelui de la nivelul vârfului epiglotic până la nivelul corzilor vocale false.Vestibulul este delimitat anterior de către epiglotă, lateral de faldurile ariepiglotice , de cartilajele aritenoide și corniculate, împreună cu mușchiul interartenoidian posterior.Faldurile vestibulare sunt formate de proieminența detrminată de mucoasă la nivelul ligamentului vestibular.Submucoasa ventricolului conține numeroase glande seromucinoase.Secreția acestor glande determină protecția mecanică și imună a corzilor vocale.

Sinusurile piriforme

Deși fac parte din hipofaringe, acestea sunt alcătuite din faldurile ariepiglotice, cartilajele aritenoide,membrana tirohioidiană și fața internă a lamelor cartilajului tiroid.Superior sunt delimitate de feldurile glosoepiglotice, iar inferior corespunde orificiului sfincterului esofagian superior.

Mucoasa laringelui

Laringele este căptușit de o tunică mucoasă ce se continuă în jos cu mucoasa traheei, iar în sus cu mucoasa faringelui.Această tunică prezintă o culoare rozie dar în anumite porțiuni, precum marginea medială a corzilor vocale, este albicioasă.

Structura sa este reprezentată de corion, ce este un țesut conjuctiv cu numeroase fibre elasti și epiteliu.

Epiteliu este de două tipuri:-epiteliu columnar pseudostratificat ciliar

-epiteliu scuamos

În mare parte suprafața laringelui este căptușită de epiteliu columnar pseudostratificat ciliar,însă porțiunea superioară a epiglotei, porțiunea superioară a faldurilor ariepiglotice și marginea liberă a corzilor vocale sunt acoperite de un epiteliu scuamos.

Tunica mucoasă prezintă și numeroase glande ce sunt organizate în trei zone anume:

-în corzile vocale

-în plicile ariepiglotice

-pe fața posterioară a epiglotei

La nivelul corianului se găsește țesutul limfoid organizat în fuliculi limfatici, mai numeroși la nivelul epiglotei și ventriculilor

Submucoasa este alcătuită din țesutul conjuctiv lax, infiltrarea acesteia determinând apariția edemului glotic cu instalarea dispnee și chiar a asfixiei.

Spațiul preepiglotic

Este localizat anterior de epiglotă, superior este delimitat de ligamentul hioepiglotic și mucoasa de la nivelul valeculelor, iar inferior este delimitat de ligamentul tiroepiglotic.Anterior este delimitat de membrana tirohioidiană,de suprafața internă a lamelor tiroidului.Lateral, spațiul preepiglotic se deschide la nivelul la nivelul spațiilor paraglotice.

Spațiul paraglotic

Se gasește deasupra și dedesupt de corzile vocale false și adevărate și joacă un rol important în extensia neoplasmului în direcție transglotică și extralaringiană(constituie un punct slab în extensia neoplasmelor).Medial este delimitat de membrana pătrată , ventricul și conul elastic, lateral este delimitată de pericondrul lamei tiroidului și membrana cricotiroidiană, anterosuperior comunica cu spațiul preepiglotic, iar posterior este delimitată de mucoasa sinusurilor piriforme.

Corzile vocale

Sunt două „falduri vocale” ca o bandă de țesut muscular neted , care sunt așezate în laringe sau „ caseta de voce” într-un V.

Coardele vocale conțin fibre elastice ele fiind acoperite cu un epiteliu, care captușește interiorul pereților laringelui.În producerea vocii joacă rol numai de coardele vocale inferioare , la emiterea sunetelor cele superioare nu perticipă acestea fiind cele false.

Producerea sunetelor se mai numește și fonațiune.Este provocată de expulzarea modulată a aerului din plămâni, în cursul treceri lui prin strâmtoarea glotică, adică prin coardele vocale.O dată cu mobilizarea mușchilor expiratori are loc și o adaptare adecvată a tensiunii coardelor vocale. Prin urmare a acestor procese, în cazul când buzele coardelor sunt foarte apropiate (orificiul glotic îngust), sunetele care se produc sunt înalte.

Când glota este larg deschisă, sunetele sunt grave, profunde.Sunetele sunt expresia exclusivă a acestor vibrații.

Vascularizația

Arterele provin din artera laringee și inferioară.

Limfeticile au un rol important în înțelegerea extensiei neoplasmuluide laringe.Aceste se împarte într-un grup superficial intramucos și unul profund submucos.Cel profund se împarte la rândul său într-o jumătate dreaptă și una stângă ce nu comunică între ele .aceste la rândul lor pot fi împărțite într-o porțiune supraglotică, glotică.Drenajul structurilor supraglotice urmărește traiectul vaselor laringiene superioare și tiroidiene superioare, astfel limfaticile drenează de la nivelul sinusului piriform la nivelul ganglionilor jugulari profunzi din jurul bifurcației carotidiene.Drenajul limfatic al ventricolului este diferit față de alte structuri supraglotice.Corzile vocale adevărate nu prezintă limfatice de aceea neoplasmul localizat la acest nivel are un prognostic favorabil.Porțiunea subglotică a laringelui prezintă două sisteme limfatice de drenaj, unul urmărește vasele tiroidiene inferioare și se termină la nivelul porțiunii lanțului ganglionare subclaviculare, paratraheale și esotraheale.Celălalt sistem drenează la nivelul ganglionilor cervicali profunzi, dar și la nivelul ganglionilor prelaringieni.

Inervația laringelui

Este servită de două remuri ale nervului vag și anume:

-nervul laringelui superior ce deservește atât inervația senzitivă cât și motorie pentru mușchiul cricotiroidian;

-nervul laringeu inferior ce deservește numai inervația motorie, acționând mușchi intriseciai laringelui cu excepția mușchiului cricoidian

Structuri învecinate

Loja laringotraheală prezintă doua lamine:-posterioară;

-anterioară

Prin contact cu laminele anterioare,intră în contact cu:

-superior sau suprajugular cu fascia pretraheală și linia albă infrahiodiană;

-mislociu sau retroglandular cu loja fibroasă tiroparatiroidiană;

-inferior sau infraglandular cu structurile conjuctive cervicomediastinale;

Lamina posterioară separă loja laringotrahealăde fața anterioară a esofagului Se continue superior cu lamina propie a mucoasei sinusurilor piriforme, iar inferior cu septurile intertraheoesofagiene și interbronhoesofagiene.

Loja laringotraheală,în porțiunea laterală aderă la fascia carotidiană, de la vertebra C3 până la vertebra C6,formând unghiurile traheoesofagiene.Laringele corespunde posterior vertebrelor cervicale C3-C6.La nou născuți, laringele este situat la nivelul vertebrelor cervicale C1-C4, poziția sa definitivă fiind cea de la 12 ani.Laringele se mobilizeză odată cu :-masticația;

-deglutiția;

-respirația;

-vorbirea;

-mișcările coloanei vertebrale;

În timpul flexiei coalonei vertebrale cervicale, laringele coboară , iar în timpul extensiei acesteia ,laringele se ridică.În timpul masticației , atunci când mandibular se ridică acesta coboară și când mandibular coaboară,laringele se ridică.De asemeni în timpul inspirului laringele se coboară,iar în timpul expirului acesta se ridică.

1.2. Fiziologia laringelui

Fiziologia urmărește cele trei funcți principale ale laringelui reprezentate de:

-respirație;

-fonație;

-protecția căilor aeriene inferioare;

Se mai adaugă la aceste și :-funcția de tuse și expectorație;

-funcția de reglarea presiunii intratoracice și de circulație a sângelui;

-funția de fixare intratoracice;

Funcția de respirație

Faptul că sficterul de la nivelul laringelui trebuie să fie deschis în timpul inspirului pentru ca respirația să decurgă normal.De asemenea, deschiderea faldurilor trebuie să fie sincronă.Centru medulator respirator, îmreună cu sistemul nervos central, mențin funcția respiratorie normală.Acestea determină deschiderea sincronă a glotei și coboarârea diafragmului în timpul inspirului.Deschiderea glotei se realizează prin intermediul acțiunii mușchiului cricoaritenoidian posterior.În caz de hiperpnee, cricrotiroidianul se contractă ritmic cu cricoaritenoidianul, contracția ambilor mușchi determină creșterea diametrului glotei, atât în diametrul antero-posterior, cât și în diametrul orizontal. Cricotiroidianul îndeplinește rolul de mușchi inspirator accesor în cazul în care este secționat nervul laringeu superior sau în cazul paraliziei de nerv recurent bilateral.Paralizia bilaterală produce dispnee, ce va determina contracția mușchiului cricotiroid, apărând adducția și paralizia corzilor vocale.Secționarea unilaterală a nervului laringeu superior împiedică adducția completă a corzilor vocale.Ritmicitatea impulisurile transmise de nervul frenic la nivelul mușchiului cricoariteroidian posterior poate fi crescută prin hipercapnee și obstrucție ventilatorie. De asemeni trebuie avut în vedere și rolul laringelui în realizarea expirului, durata expiruliu depinzând de rezistența ventilatorie produsă de glotă.Contracția cricotiroidianului, împreună cu aritenoidianul posterior, va determina deschiderea maximă a glotei și o rezistență ventilatorie scăzută.Astfel contracția cricotiroidianului în timpul expirului , apare când presiunea subglotică criticăeste excesivă și concomitent presiunea subglotică este pozitivă.

Funția de fonație

Laringele raspunde la comenzile de la nivelul central,de la centru motor și de la centrul vorbirii.Sunt trimise semnale la nivelul cortexului motor din girusul precentral și la nucleii motorii din trunchiul cerebral și măduva spinării.Aceste semnale sunt trasmise la nivelul laringelui și la nivelul mușchilor responsabili de limbaj și fonație.Vocea apare în urma vibrațiilor corzilor vocale ce sunt realizate de contracția adductorilor abductorilor laringelui, dacă există o activitate exagerată a abductorilor se instalează disfonia spastică.Foarte importanți pentru relizarea fonției sunt nervii laringei, cel superior inervând mușchiul cricotiroidian și cel inferior inervând ceilalți mușchi intriseci.Realizarea vocii necesită trei componente și anume:

-o forță ce pune în acțiune mecanismul mecanismul fonator reprezentate de plamân și de mușchi toracici ;

-un mod de realizare a vibrațiilor sonore ce se produce prin intermediu corzilor vocale;

-un spațiu de rezonanță ce este reprezentat de vestibulul laringian, faringe, cavitate nazală, cavitate bucală și cușca toracică.

Funcția de tuse și expectorție

Pentru realizarea tusei,glota se închide forțat,fapt ce determină creșterea presiunii intratoracice, după care aerul este expulzat mult brusc,glota deschizându-se și secrețiile fiind antrenate și eliminate.Dacă glota nu s-ar închide, nu s-ar putea realiza o astfel de presiune prin acumularea aerului, secrețiile nemaiputând fi eliminate.

Funcția de reglare a presiunii intratoracice și de circulație a sângelui

Datorită variaților de presiune ce apar la nivelul cuștii toracice în timpul inspirului și expirului,presiuni negative în inspir și pozitive în expir este influențată circulția sanguină intratoracice. În momentul inspirului, când presiunea este negativă, cușca toracică se comportă ca o pompă ce aspiră sângele în vasele mari intratoracice.Dacă închiderea glotei este modificată prin diferite procese patologice, apare staza vasculară.

Funcția de fixare toracică

Pentru realizarea unor eforturi fizice mari este necesar sprijinul membrelor superioare prin intermediul centurii scapulare pe cutia toracică.Acest lucru se poate realiza doar prin rigidizarea cutiei toracice ce apare în urma unui inspir profund, urmat de închiderea glotei.De asemenea, prin închiderea glotei, se reușește și crește presiunii intraabdominale, presiune ce este necesară pentru realizarea defecației sau nașterii pe cale naturală. Dacă glota nu se închide, diafragmul este mobilizat în sus de contracția mușchilor abdominali fără realizarea presiunii necesare.

Funcția reflaxa.

Datorită bogatei sale inervații, laringele este sediul unor reflexe vago-vagale.Iritația mecanică sau chimică a endogenului poate declanșa aritmie, bradicardie, stop cardiac.Reflexul

ROLUL ASISTENTEI LA PACIENTUL CU PROCES CARIOCHINETIC LARINGIAN

Definiție:Este proces malign, care se dezvoltă din epiteliu plat pavimentos, scuamos în regiunea vestibulară, epiteliu pseudostratificat ciliar, columnar (regiunea glotică), epiteliu cilindric ciliat,pluristratificat (regiunea subglotică).Cancerul laringian este localizarea în țesuturile normale ale laringelui a unui proces malign.

Etiologie

Este obscură, ca pentru toate cancerele în general, însă se cunosc o serie de factori favorizanți dintre care vârsta(între 40-70 de ani) sexul masculin în proporție de 99%din cazuri.Femeile fac rar (sub 1% din cazuri)cancere de laring.

Simtomatologia:Simtomele funcționale cu care un bolnav suferind de cancer laringian se poate prezenta la medicul generalist sunt în raport cu localizarea sau sediu anatomotografic al tumorii și cu perioada de evoluție a acestuia.

Localizarea cancerului pe coarda vocală este cea mai frecventă.

Simtomul cardinal al debutului este răgușeala sau disfonia care este precoce, persistentă și progresivă.Medicul generalist trebuie sa cunoască foarte bine una din legile fundamentale ale patologiei oncologice ai laringelui,,orice barbat și astăzi mai mult ca în trecut orice femeie trecută peste 30 de ani și care suferă de o ragușeală instalată de peste 3 săptămâni trebuie trimisă la serviciu O.R.L. în vederea unei explorări fizice și funcționale a laringelui”.

Un al doilea simtom asociat dar de mai mică importanță este o tuse de iritație uscată și chintoasă.

În perioada de stare , de invazie și de infiltrare, disfonia se intensifică, vocea este detimbrată, spartă și apare un alt simptom funcțional:o dispnee provocată, fie de creșterea exofitică a tumorii care diminuă spațiu glotic, fie de infiltrare de anchiloaza, articulatiilor cricoaritenoide. Mai exact bolnavul prezintă o dispnee de efort și de asociere a unui element spastic. În general, în cancerul corzilor vocale, dispneea se constituie în mod lent și progresiv ceea ce iî permite bolnavului sa se adapteze aceste diete de aer.Tusea ca simptom de întovarașire, este mai frecventă și poate ocaziona accese de laringospasm cu sufocație.

În acest stadiu mai apare și o salivație, uneori cu striațiuni cu sânge uneori și cu o durere cu caracter nevralgic, iradiind spre urechea din partea bolnavă, pe măsură ce tumoarea infiltrează nervii senzitivi.

Medicul generalist palpând exolaringele și fața anterioară și laterală a aripei tiroidei de partea bolnavă, constată o sensibilitate crescută comparativ cu cea controlaterală și o diminuare a crepitațiilor normale ale cartilajelor laringelui.

Cea de-a 3 a perioadă evolutivă este cea terminală, de asfixie ți cașexie.Simtomele funcționale au o intensitate maximă:disfonia ajunge aproape la afonie, dispneea face necesară tranheotomia durerea este tot mai vie și se complecteză cu disfagia, care împiedică considerabil alimentarea bolnavului.

O a 2 formă mai rară decât precedenta, anatomotopografică a cancerului laringian este reprezentată de cancerul benzii ventriculare. Este o localizare supraglotică, în care disfonia este tardivă (apare după extinderea la corzile vocale)De aceea este vorba de cancer pelfid, înșelător, care în marea majoritate a cazurilor este depistată tardiv.Semnul principal este dispneea care se instalează mai timpuriu și evoluează mai rapid . Durerea este uneori discretă provocând bolnavului numai accese de tuse.

Pe masura dezvoltării tumorii, caracterul durerii se precizează ;ea devine manifestată spre ureche de partea respectivă (atât tusea cât și aligia auliculară se explică prin iritația ramurilor senzitive ale nervului laringeu superior ram pneumogastric și prin conexiunile cu ramură auriculară a vagului. Tumorea benzi ventriculare si a regiuni supraglotice fiind mai bine vascularizate, iar sputele hemoitopice sunt mai frecvente ca în cancerul corzilor vocale.

O altă localizare periculoasă prin insioditatea ei a cancerului în laringe este cea din ventricolul Morgagni.Cancerul care se tratează tartiv este cel ventricular, adică după ce se extinde la formațiunile vecine, capabile să manifeste o suferință clinică.

O altă localizare este cea din regiunea subglotică care este la fel de insidioasă și de periculoasă ca și precedenta.Bolnavul devine disfonic adică cu întârziere, în momentul în care cancerul subglotic este extins pe cale submucoasă la corzile vocale.Simtomul care îngrijorează bolnavul major și primar este dispneea progresivă.

Cancerul vestibuloepiglotic este o altă localizare care se dezvoltă la bolnavii foarte tinerii sau foarte vârstnici și care se trădează obișnuit prin disfagia precoce.Medicul generalist poate stabili diacnosticul prezumtiv a unui cancer laringian printr-unul din simptomele care domină tabloul clinic:disfagie, dispnee, disfonie, nevralgii și adenopatia.

Semnele endolaringiene se poate stabilii pe baza laringoscopiei indirecte sau a endoscopiei laringiene.Acesta permit observarea tumoriicare pot fii exofitică, ulcerovegetantă,infiltrativă.

De asemenea laringoscopia stabilește sediu și extensia tumorii,mobilitatea aritenoizilor și a corzilor vocale.

Radiologic,radiografia de profil și tomografia frontală permit precizarea poziției masei tumorale și a extensiei sale.

Evoluție:Cancerul netratat, indiferent de forma histoligică și de localizare evoluează spre obstrucție complectă a lumenului laringian, către extensie ganglionară, metastaze la distanță,cașexie și moarte.

Stările precaceroase sunt în trei stadii:

1.Gradul I-hiperplazie și/sau keratoză cu sau fără displazie ușoară;

2.Gradul III-displazie moderată:

3.Gradul III-displazie severă și carcinom în situ.

Tablou clinic în cancerul laringian:

Simptomatica cancerului Laringian `este variată și depinde de localizarea procesului în laringe gradul de extindere și forma de proliferare a tumorii.

Deosebim trei forme de proliferare în cancerul Laringian:

1)exofită(papilomatoasă)-cu bază extinsă, limite bine determinate, gradul de invazie mic, pronostic relativ favorabil, suprafață tuberoasă`și papilară;

2)endofită sau infiltrativ ulceroasă-proces infiltrativ, însoțit de ulcerație, pronostic nefavorabil, limitele nu se determină bine ,țesuturile adiacente sunt invadate , duc la imobilizarea laringelui pe termen scurt;

3)mixtă-este o formă de îmbinare dintre exofită și endofită;

Regiunea vestibulară este cel mai des afectată.Dintre elementele structurale cel mai des afectată este epiglota.în stadiul inițial cancerul Laringian se manifestă prin câteva simptome clinice.

Simptomele principale sunt:

Disfonia- apare și în cazul tumorilor glotice dar și situate în subglota care ajung să afecteze și coarda vocală fie prin interesarea mobilității acesteia, fie prin invazia directă, merge până la afonie.

Dispneea-se instalează insidios și adesea se prezintă ca dispnee de efort.În cancerele localizate în subglotă din cauza spațiului endolaringian redus la acest nivel și prezenței cartiljului cricoid se observă instalarea dispneii în situația în care este obstruat peste o treime din lumenul endolaringian.

Disfagia- poate fi cauzată de infiltrarea musculaturii faringiene, întreruperea plexului faringian sau datorită volumului tumoral prin extensia tumorală la plicile ariepiglotice și la hipofaringe.În caz de imobilizare a corzii vocale,căile aeriene distale nu mai pot fi protejate corespunzător, cu aspirație, în special la administrarea de lichide.

Durerea și discomfortul se pot manifesta sub formă de:-jenă faringiană,senzația de corp străin,odinofagie(durere la deglutiție),tumorile coroanei laringiene(epiglota,repliuri ariepiglotice,aritenoizi,etaj supreglotic sinusuri piriforme), depinzând de marimea tumorii, fixarea sructurilor laringiene, infiltrare tumorală.

Clasificarea cancerului de laringe:

TUMOARĂ PRIMARĂ(T)

Tx-Tumoară primară nu poate fi apreciată

T0-Nu există date despre tumoara primară

Tis-Carcinom în situ

SUPRAGLOTA

T1-Tumoară limitată la un subsediu al glotei cu corzi vocale cu mobilitate normală

T2-Tumoară ce invadează mucoasa unuia sau mai multori subsedii adiacente subglotei sau glotei sau regiuni dincolo de supraglotă (ex.mucoasa bazei limbii,peretele medial al sinusului piriform fără fixarea laringelui.

T3-Tumoară limitată la laringe sau invadând oricare din următoarele-zona retrocricoidiană,spațiul preepiglotic sau eroziunea minimă a cartilajului tiroid –ex corticala internă.

T4-Tumoara depășește laringele invadând țesuturile din jurul laringelui prin erodarea cartilajului tiroidian sau invadează alte țesuturi din jur,traheea,tiroida,țesuturile moi ale gâtului inclusiv mușchii extrinseci profunzi ai limbii,mușchi sternotiroidieni,glanda tiroidă,esofagul

T4a-Tumoara invadează prin erodarea cartilajului tiroidian sau invadează tesuturi dincolo de laringe precum,traheea,tiroida,țesuturile moi ale gâtului inclusiv mușchii extriseci profunzi ai limbii,mușchiisterno tiroidieni, glanda tiroidă, esofagul.

T4b-Tumoara invadează spațiul prevertebral,inglobează artera carotidă,sau invadează mediastinul.

Glota

T1-Tumoara limita la corzile vocale poate prinde comusurile anteriară sau posterioară dar cu mobilitate normală.

T1a-Tumoara invadează prin erodarea cartilajului tiroidian sau invadează țesuturi dincolo de laringe precum, traheea,tiroida,țesuturile moi ale gâtului inclusiv mușchii axtrinseci profunzi ai limbii,mușchii sternotiroidieni,glanda tiroidă,esofagul o coardă vocală.

T1b-Tumoara prinde ambele corzi vocale.

T2-Tumoara se extinde la supraglotă sau subglotă,cu posibilă afectare a mobilității corzii vocale

T3-Tumoară limitată la laringe cu fixarea corzii,sau invadează spațiul paraglotic, sau cu o mică eroziune cartilaginoasă.

T4-Tumoara depășește laringele invadând țesuturile din jurul laringelui prin erodarea cartilajul tiroidian sau invadeazăalte țesuturi din jur,traheea, tiroida,faringele.

T4a-Tumoara depășește laringele invadând țesuturile din jurul laringelui prin erodarea cartilajului tiroidian sau invadează alte țesuturi din jur , traheea, tiroida,țesuturile moi ale gâtului inclusiv mușchii extriseci profunzi ai limbii,mușchii sternotiroidieni,glanda tiroidă,esofagul.

T4b-Tumoara invadează spațiul preverterbral,înglobează artera carotidă,sau invadează mediastinul.

SUBGLOTA

T1-Tumoară limitată la subglotă

T2-Tumoara se extinde la corzile vocale care pot fi mobile sau hipomobile

T3-Tumoară limitată la laringe dar cu afectarea mobilității corzilor vocale

T4-Tumoara invadează cartilajele cricoid sau tiroid,sau se extinde la alte țesuturi dincolo de laringe(ex.traheea,țesuturile moi ale gâtului, glanda tiroidă,esofagul).

Cancerul regiuni inferiare-supraglotice în această regiune tumorile se dezvoltă relativ mai rar constituind 2-3%.În stadii avansate apare tusea care devine din ce în ce mai pronunțată , duce la tulburări de respirație, apar eliminări de spută cu striuri sangvinolente ,pot intervenii, dureri de intensitate diferită, stenoză laringiană, hemoragii.

Cancerul regiunii medii sau glotice are un specific al său ocupă locul al doilea în structura cancerului Laringian, constituind 20-23%.Simtomul esențial al acestei localizări este disfonia de intensitate diferită ,de la ragușeală până la afonie totală,dispnee.

TRATAMENT

Tratamentul cancerului laringian se face în 4 metode:chirurgicală,radiologică,chimiocitostatică și imunologică

Decizia terapeutică în cancerele laringelui este dificilă deoarece trebuie avut în vedere echilibrul între riscul vital și conserverea funcției ,tendința de a oferi pacienților un tratament conservator poate asocia un risc crescut de recidivă, ce poate fi însă diminuat prin controale periodice (suficient motivate în cazurile ce nu au beneficiat de terapii radicale).Recidiva locală poate fii bine controlată prin mijloacele terapeutice existente, dacă diagnosticul este stabilit precoce.În toate situațiile strategia terapeutică ar trebui stabilită în cadrul unei echipe multidisciplinare.Starea de nutriție a pacientului trebuie corectată și menținută la un nivel adecvat.Se recomandă corectarea problemelor stomatologice înainte de inițierea radioterapiei.

TRATAMENT CHIRURGICAL

-adenopatii-evidare ganglionară funcțională, radicală, uni,bilaterală după caz

-tumori primare și pot fi endoscopic,laser CO2,laringectomii parțiale sau laringectomii totale asociate sau nu RT,etc.

COMPLICAȚIi

-drenaj colecție purulentă

-legături vasculare-sângerări din tumoră,adenopatie

-plastie fistule,aducerea de lambouri musculo-cutanate etc.

TRATAMENT RADIOTERAPEUTIC

Postoperator-la 4-6 săptămâni postoperator în fracționarea clasică 2Gy pe zi,5 zile pe saptămână

Pre-postoperator

-în caz de refuz al operației

-în caz de contraindicații pentru chirurgie-ex:boli cardiace,tulburări de cuagulare etc.

-în stadiile I și II la alegerea pacientului sau necesitatea păstrării vocii

-în stadiile III și IV pentru salvarea organului plus chimioterapie după protocol

CHIMIOTERAPIE

-nu s-a dovedit că îmbunătățește prognosticul final dar poate fi folosit în inducția iradieri

-pentru sensibilizare, în asociere cu RT

-în asociere cu CHT,Chirurgia

Combinarea chimioterapiei cu radioterapia îi crește eficiența.Radiochimioterapia se poate folosi atât în înainte cât și după intervenția chirurgicală.Chimioterapia se poate face, atât în timpul radioterapiei , săptămânal sau la 3-4 saptaămâni.

INVESTIGATII

Biopsia și examen histo-patologic

Se face prin larigoscopie indirectă, dar mai bine laringoscopia directă.

Investigații paraclinice pentru confirmarea cancerului laringian

Tomografia laringelui

Examen endoscopic

Radiografia laterală a laringelui

Examen endoscopic-fibrolarigoscopia

Confirmarea morfologică a diagnozei

Investigații pentru gradul de extindere a cancerului

Examen endoscopic

Examen laringoscopic

Tomografia mediastinului

Tomografie computerizată

Radiografia cutiei toracice

Examenul ultrasonografic al organelor cavității abdominale

-Anamneză

-Examen fizic

-Investigații paraclinice:-analize clinice biochimice;-analiza generală a sângelui;

-analiza generală a urinei;

-glicoza în sânge;

-ureea;

-creatinina;

-bilirubina;

-proteina totală;

-albumina;

-ALT,AST

-a-amilza

-coagolograma-indicele-protrombinic

-timpul de trombină

-activitatea fibrinolitică

-ionograma-Na,K,Ca,Cl

-grupa de sânge și Rh-factor

-RPR

-SIDA

-ECG

-Spirometria

Investigație necesare pentru spitalizare în sectiile ORL:

-analiza sângelui și a urinei

-ureea, creatinina,bilirubina,transaminazele,glucoza în sânge

-grupil sangvin și Rh-factor

Tratamentul cancerului Laringian:

Tratamentul chirurgical, tratamentul combinat( chirurgicala plus radioterapie în diferite succesivitate), tratament chimioterapeutic, tratament radioterapeutic.

Se efectuează în funcție de extinderea leziunii tumorale.

În stadiile l și ll-se efectueaza rezecție de laringe

În stadiile llla-laringectomie

În stadiu lllb-laringectomie plus operație la căile limfatice cervicale

În stadiul lv-chirurgicale

Complicatii :

l.Imediate

1)complicații intraoperatorii-șoc hemoragic, hemoragie

2)hemoragie tardivă; după câteva zile după operație prin eliminarea sfacelui unor țesuturi necrotice de diverse cauze , cei care au insuficiență respiratorie fac hipoxie îndelungată

3)emfize cutanat – acesta apare în primele zile postoperator prin mecanism de supapă provocat de tuse.Aerul intră cu presiune subcutan, în timp ce posibilitatea de eliminare sunt limitate.

4)hematom subcutan și serom-este sursa de sângerare minoră și intermitentă, lipsa unui drenaj eficient.

ll.tardive

După câteva zile :

-supurarea plăgii

-sfascel al plăgii

După radiere:

-senzația permanentă de uscare a gurii

-modificari ale dinților,căderea lor,posibile fracturi ale mandibulei în urma extracției dentare

-înroșirea tegumentului gâtului

-apariția unei umflături sub bărbie

DIAGNOSTIC

Medicul va întreba despre siptomele și istoricul medical ,după care efectuează un examen medical .Testele include:

Laryngoscopy-este studiat print-un tub subțire , care este introdus în gură.

Biopsia-pentru celulele de cancer laringian se va scoate un eșantion de țesut pentru a testa.

Radiografia toracică-ca test se folosește raze x pentru a fotografia organele din jur și laringele.

Computer tomografie(CT)-se fac fotografii din interiorul laringelui cu raze x.

Rezonanța tomografie(RMN)-la acest test se folosesc unde magnetice,pentru a face fotografii din interiorul laringelui.

Scopul spitalizării e vindecarea bolnavilor, de aceea trebuie create condiții care cresc capacitatea de vindecare a organismului.

Mucoasele laringelui este mai sensibilă la factorii nocivi de mediu extern, de aceea aerul din camera bolnavului trebuie să fie proaspăt și curat umed și nu prea cald.Temperatura aerului cea mai potrivită este 20-23 grade C cu umiditate 50%.Asistenta va asigura aerisirea care poate fi continuă, dacă temperatura permite, timp în care pacienții sunt înveliți.Asigurarea repausului fizic și psihic.Supravegherea pacientului este una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale.Observarea medicului este discontinuă,intermitentă el vede pacientul la vizite sau cu ocazia aplicării unor tratamente ,în restul zilei se găsește sub supravegherea asistenteicare trebuie să culeagă toate datele relativ la starea generală și la evolușia bolii sale.Asistenta trebuie să raporteze medicului tot ce observă în cursul zilei la pacient,însă pentru ca informațiile ei să fie între-adevăr complete și valoroase ea trebuie să știe să facă observațiile sistematice,metodice și să cunoască ce anume trebuie să observe.Pacientul va fi ferit de răceală.

CAZ CLINIC

DATE DESPRE SPITALIZARE

SITUAȚIA FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ

ANTECEDENTE

ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

TABLOUL CLINIC

NEVOI FUNDAMENTALE

POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE

REGIM IGIENO-DIETETIC

Alimente permise:pâine albă veche de o zi,cartofi fierți sau piure,orez,paste făinoase,fructe făra coajă și fara sâmburi doar din compot,legume tăiate și fierte,lapte de vacă, iaurt,smântână,carne slabă de vită,pește slab,găină fiartă,ulei, unt.Alimentele nu se vor consuma fierbinții și se vor fi masticate foarte bine.

Alimente interzise:condimente(boia, piper,hrean,oțet,muștar),tutrun,alcool,sosuri nedietetice,rentașuri cafea în exces,fructe cu coajă sau sâmburi,miere și alte dulciuri concentrate.După trei săptămâni de la operație rația calorică va fi adaptată în funcție de vârstă sex, talie și profilul activității desfășurate.

FUNCTII VITALE

INVESTIGATII DE LABORATOR

EXAMINARI PARACLINICE SUPLIMENTARE

TRATAMENT ÎN SPITAL

Alergic la:

TRATAMENT LA DOMICILIU

Pentru o recuperare trebuie luate o serie de masuri:-repauz vocal, nu în totalitate,utilizarea cât mai puțin a vocii,să evite vorbitul la telefon,locuința trebuie să aibe un anumit grad de umiditate, să existe o ușoară hidratare,pacienutul trebuie să evite să mai fumeze și să bea

CONCLUZII GENERALE

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE

EDUCATIE PENTRU SANATATE

Fisa Traheostoma tehnica

Traheostemia constă în realizarea unui orificiu la nivelul trahee –prin incizie chirurgicală ,intoducerea unei canule prin acest orificiu în scopul asigurări respirației pe această cale .Canula corect introdusă în trahee va avea ca efect:apariția fluxului aerian zgomotos prin canulă ,afonie, apariția de cele mai multe ori a tusei,ameliorarea insuficienței respiratorii.

Rolul asistentei în efectuarea traheostomiei este:

Pregătirea materialelor și instrumentarului necesar;

-canule pentru taheostomiei;

-trusă pentru traheostomie ;

-casoletă cu câmpuri sterile ;

-casoletă cu comprese sterile;

-mănuși sterile;

-seringi și ace sterile;soluții pentru anestezie locală;

-soluții antiseptice;

Pregătirea psihică a pacientului;

-explicarea procedurii;

Pregătirea fizică a pacientului;

-așezarea în poziția de decubit dorsal cu capul în hiperextensie;

Realizarea câmpului operator;

-dezinfecția cu alcool iodat a regiunii cervicale,anterior și lateral;

Servirea medicului cu instrumentar necasar efectuării anesteziei locale și inciziei

După introducerea canulei fixarea acesteia în jurul gâtului cu ajutorul unei meșe.

Îngrijiri după traheostomie;

-supravegherea atentă a permeabilității canulei;

-observarea plăgii(eventuale sângerări)

-toaleta plăgii(dacă apar cruste ,aceste se îmoaie fără a introduce soluții antiseptice în orificiu)

-umidificarea aerului inspirat ;

-schimbarea canulei la intervale stabilite de medic;

-efectuarea toaletei cavității bucale de 3 ori/zi;

-piesa interioară a canulei va fi curățată frecvent cu soluții

-instruirea pacientului și familiei privind îngrijirea la domiciliu;

Decanularea;

-durează aproximativ o săptămână;

-scoaterea canulei se face progresiv, timp de câteva pe zi, pacientul fiind supravegheat atent;

-dacă apar semne de hipoventilație se reintroduce, urmând ca în următoarele zile să se prelungească progresiv perioadele fără canulă;

-trebuie precedată de o bună pregătire psihică a pacientului,care s-a dezobișnuit să respire pe nas și are teamă de asfixie,mai ales în timpul nopții;

ASPIRAȚIA TRAHEOSTOMEI

Scop;

-prevenirea obstrucției căilor aeriene respiratorii prin stagnarea secrețiilor;

-prevenirea infecției pulmonare determinată tot de stagnarea secrețiilor

Materiale necesare;

-dispozitiv de aspirație;

-sonde sterile;

-mănuși sterile;

-prosop;

-soluție sterilă pentru umectare sondei;

-comprese sterile;

Intervenții;

-asigurarea intimității;

-pregătirea psihică a pacientului;

-pregătirea fizică a pacientului-poziția semișezând, dacă nu este contraindicată;

-asamblarea echipamentului de aspirație;

-umectarea sondei ce urmează a fi introdusă prin canulă;

-introducerea sondei ce urmează a fi introdusă prin canulă;

-introducerea sondei cu mișcări blânde prin orificiu canulei;

-aspirarea secrețiilor timp de cel mult 10 secunde(pentru a nu produce hipoxie)

-se repetă aspirarea după oxigenarea pacientului;

-după terminarea procedurii se curăță canula de traheostomie;

-sonda va fi curățată cu ser fiziologic după fiecare aspirație;-cilindrul sondei să fie adecvat;secrețiile trebuie considerate contaminate și de aceea asistenata va lua măsurile ce se impun:mască,mănuși.ochelari de protecție în timpul efectuării

CONCLUZIE

Pacientul are stare generală bună,a fost învățat să-și schimbe canula singur, asistat de personalul medical, respiră bine,după 14 zile de internare se externează.

BIBLIOGRAFIa

1)ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI,COMPEDIU;CEZAR TH. NICULESCU,BOGDAN VOICULESCU,CRISTIAN NIȚĂ,RADU CÂRMACIU, CARMEN SĂLĂVĂSTRU,CĂTALIN CIORNEI

2)OTORINGO LARIGOLOGIE;DORIN SARAFOLEANU ;EDITURA MEDICALĂ BUCUREȘTI 1993

3)GHID DE NURSING CU TEHNICI DE EVALUARE ȘI ÎNGRIJIRI CORESPUNZĂTOARE NEVOILOR FUNDAMENTALE VOL l;LUCREȚIA TITIRCĂ,ELENA DOROBANȚU,GHERGHINICA GAL,MONICA SEUCHEA,MARIA ZAMFIR,GEORGETA BALTĂ,LUDMILA RACHIERU LIANA PÂRVU VALERIA GHIDU.