Rolul Analizei de Intelligence In Combaterea Si Prevenirea Terorismului

Cuprins:

Introducere………………………………………………………………………………3

Cap .1. Analiza de intelligence ca Proces vs. Produs……………………………………………..5

Procesul analitic – metode și instrumente………………………………………………5

Produsul analitic și factorul decizional…………………………………………………..9

Fenomenul terorist schimbă paradigma în analiza de intelligence…………..12

Cap.2 OSINT –instrument pentru combaterea și prevenirea terorismului……………14

2.1 Notiuni introductive despre OSINT…………………………………………………………………….14

2.2 New Media –armă nonmilitară a teroriștilor………………………………………….16

2.3 OSINT- modalitate de combatere a amenitării teroriste în New Media…………….22

Cap. 3 Propaganda teroristă- adepții IS analiză cauzală…………………………………24

Concluzii……………………………………………………………………………………..31

Bibliografia………………………………………………………………………………….33

Introducere

În Europa atacurile teroriste nu au loc în fiecare zi, totuși fenomenul terorist este perceput de europeni ca fiind una dintre principalele amenițări la aderesa securități. Care sunt metodele prin care acționează că să instaureze teroare, chiar și atunci când nu acționează cu arme tradiționale și cum reacționează oragnizațiile abilitate în vederea stopării acestui trend violent? Dezvoltarea tehnologiei informaționale este utilă pentru progresul societății secolului XXI dar în același timp crează un mediu favorabil pentru o răspândire a propagandei teroriste și a mesajelor extremist. În acest context, câmpul de luptă s-a transferat în mediul virtual și poroblematica se poate trata în următorii termini “ Jihadism 2.0” vs. Intelligence 2.0

Așadar principala armă de acțiune a teroriștilor, în lumea Occidentală, este informația. Dacă ne raportăm la o analiză a mediului global din punct de vedere al securității, atât cea militară cât și cea nonmilitară, putem observa o dinamică a evenimentelor, care demontează „liniștea” instalată după încheierea războiului rece. Războiul împotriva terorii, un fenomen care a fost perceput ca o cruciadă a Occidentului asupra lumii islamice a generat numeroase conflicte cu un grad de violență foarte ridicat ( evoluția atacurilor grupării teroriste IS- de la începutul anului și până în prezent) .Identificarea evoluțiilor acestor evenimente, înțelegerea contextului geopolitic în care se desfășoară, posbilitatea de a stabilii tendințe , toate aceste provocări analitice se pot rezolva cu ajutorul procesului de intelligence. Analiza de intelligence este cea care răspunde la întrebarea “ce se întâmplă/ ce se va întâmpla?”

Lucrarea de fața își propune să cerceteze cum poate analiza de intelligence să combată dar mai ales să prevină fenomenul terorist analizând în mod mai aprofundat doar o direcție de manifestare cea din spațiul virtual. În mod evident,accentul ca măsură de combatere a fost pus pe o metodă a analizei de intelligence care are deasemenea ca suport, în obținerea datelor, tot spațiul virtual, mai exact sursele deschise.

Primul capitol al lucrării prezintă noțiuni teoretice despre analiza de intelligence care marchează delimitarea dintre procesul analitic și produsul analitc. S-a urmărit astfel identificarea principalilor pași, a metodelor, și a instrumentelor utilizate pentru a reda un produs analitic eficient care poate sta la baza deciziilor cu caracter strategic. Produsul analitic a fost conceptualizat în strânsă legătură cu factorul decizional, a fost evidențată conexiunea dintre forma finală a produsului final și cerințele decidentului. Produsul analitic este atașat de procesul de informare a decidentului în activitatea de intelligence. De asemenea, acest capitol de început curprinde o descriere a modului în care fenomenul terorist, mai exact atentatele de la 9/11 au condus la modificarea paradigmei în intelligence. Practic scimbarea poate fi rezumată în următoarele cuvinte: “de la need to know la need to share”.

Cel de-al doilea capitol cuprinde o analiză asupra principalei forme de manifestare a terorismului din zilele noastre – propaganda teroristă în spațiul New Media și metoda de combatere a acestui trend prin OSINT.

Ultimul capitol constă în realizarea unui studiu de caz care analizează utilizând metoda Fishbone- (metodă de analiză cauzală) principalele cauze ce au dus la succesul propagandei teroriste din ultimul an. Practic de la începutul în anul 2014 peste 3000 mii de europeni s-au alăturat grupării Statului Islamic iar principala cauză prin care se reușeste atragerea unui număr atât de mare este prezența intensă pe toate platformele de socializare. În momentul de față comunitățile europene realizeă strategii complexe de combatere a terorismului, subiectul fiind discutae la toate întâlnirile de nivel interanaționl ce tratează problematica securității

Toate aspectele prezentate in lucrurea ar trebui să formeze o imagine mai clară a ceea ce însemnă analiza de intelligence utilizată ca metodă de combatere și prevenire a fenomenului terorist.

Cap .1. Analiza de intelligence ca Proces vs. Produs

Procesul analitic – metode și instrumente

Indiferent de sursa din care este obținut intelligence-ul, acesta, este supus unui proces analitic care nu constă în procesarea informațiilor ci în identificarea unor forme specifice de incertitudine și felul în care este gesitonată sau exploatată. La baza procesului de analiză pentru obținerea unui rezultat eficient trebuie aleasă și gândită o metodă caracterizată de simplitate. Astfel este foarte important atunci când analizăm informațiile să ne stabilim pașii care vor duce la realizarea unui produs final.

Definirea proiectului analitic este un pas foarte important deoarece sursele care furnizează un set de metode analitice, cum ar fi metoda Dephi, metoda ACH, metoda secnariilor nu precizează și situațiile în care acestea trebuie aplicate prin care se găsesc cele mai bune rezultate. Este esențial ca în acest pas să stabilim cu exacitate mediul de analiză: ne confruntăm cu o problem care ține de situația internă –( securitatea economică, societală a unui stat), de zona externă- (cum ar fi amenințările, riscurile provenite dintr-un anumit mediu de referință precum traficul de carne vie, de droguri) sau sunt combinate ambele medii? Un alt element pe care trebuie să-l identificăm este nivelul de analiză: facem referire la o problemă operațională, punctuală, de exemplu un caz de trafic de droguri într-o anumită zonă sau la un aspect de nivel strategic cum ar fi tendința fenomenului terorist într-o regiune? Important ca în faza definirii proiectului să stabilim obiectului analizei. Acesta este diferit în funcție de tipul analizei, astfel: pentru analiza strategică, cele mai utilizate metode sunt cele care încearcă să explice de ce a avut loc un anumit eveniment, ce anume se întâmplă în momentul actual și ce se va întâmpla în viitor , analiza diagnostic se utilizează asupra fenomenelor percum terorism, migrație, criză economică. Dacă ne referim la analiza operațională, în acest caz trebuie să se stabilească și să se evalueze conexiunile între diverse persoane , locuri, entități evenimente și să se ofere o imagine asupra impacutului acestora.

O altă etapă a primului pas este stabilirea întrbării fundamentale a proiectului. Identificarea întrbării întru-un mod corect poate influența procentajul ridicat de valoarea a produsului final. Heuer și Person propun rezolvarea acestui task prin metoda redefinirii subiectului : reformularea acestuia fără a se pierde semnificația anterioară pentru a putea identifica dacă acestă nouă abordare poate aduce idei noi, lărgirea sau restrângerea ariei de analiză, întoarcerea subiectului la 180 de grade ( în loc să ne gândim ce capabilități militare ale insurgenților din Ucraina vor fi utilizate la următorul atac poate ar fi util să ne gândim la negarea acestei afirmații ce capabilități nu vor folosi).

Pasul unu presupune și identificarea cauzelor solicitării analizei astfel: produsul analitic a fost cerut din partea unui beneficiar, decident politc, a apărut urmare a evoluțiilor înregistrate la nivel internațional în mediul de securitate sau este un aspect care reiese din obligațiile zilnice ale organizației , în acest context este important de știut și care este feedback-ul beneficiarului cât cunoaște din problema pe care a supus-o procesului analitic?

Stabilirea elementelor constituente ale problemelor aflate în analiză este pasul doi în procesul analitic. Pilonul de suținere în rezolvarea cerițelor este întrebarea cheie identificată anterior iar prima etapă constă în identificarea actorilor principali fie că vorbim de persoane sau entități. În cazul actorilor este definitoriu să aplicăm metoda descompunerii, spre exemplu , atunci când avem o grupare teroristă putem stabili orientarea ideologicei declarate, a capacității de acțiune, a scopurilor nedeclarate a conducerii. Dacă obiectul analizei este un stat puem utiliza metoda PEMS (studiul situației politice, economice militare și sociale). Urmează studiul legăturior dintre actori, contextul în care au loc interacțiunile comparația cu situații similare, spre exemplu putem identifica legaturi între modul de acțiune al grupării Al- Qaida și Islamic State, recomandabil este să urmărim evoluțiile din punct de vedere cronologic ordonând astfel evenimentele sau acțiunile reprezentative pentru analiza noastră. Cronologia ne poate ajuta să identificăm și evenimentele care ar putea avea loc raportându-ne la cele deja existente situație în care putem identifica gradul de risc al prezenței unor lebede negre ,concept promovat de Taleb, ce poate fi mult mai util decât orice soluție strategică. Dacă ne raportăm la analiza ce implică un nivel operativ este recomandat să folosim metoda rețelelor sociale (SNA) prin care putem identifica tipul de relație, de interacțiune, de vecinătăți și fluxurile care există într-un anumit set de actori folosind o abordare de rețea (unele dintre cele mai cunoscute programe fiind UCInet 6, i2 Analyst’s Notebook 8, Sentinel Visualizer5). Rob Johnson a identificat un set de variabile care pot fi utilizate în analiza rețelelor sociale astfel: variabile sistemice care cuprind variabilele organizaționale (cu referire la diagramele de lucru, conducerea, practicile de conducere, cultura organizațională,, istoria tradițiile organizației) și variabilele de mediu (influețele externe asupra organizației, nevoile și solicitările consumatorului, constrângerile politice); variabile sistematice au o influență direct asupra procesului de analiză (se referă la modul în care informația este acumulată, valabilitatea și corectitudinea acesteia, modul de înmagazinare, analiză și procesare strategiile specifice pentru luare deciziilor); variabile primare au un impact asupra performanței analitice a individului , influențează în mod direct produsul analitic (suma experiențelor de viață ale analistului, factorii familiali de mediu culturali, lingvistici etnici religioși) practic, în acest context, amintesc și de o dezbatere intens prezentă în lumea intelligence-ului referitoare la încadrarea acestui domeniu- intelligence este artă sau știință; a patra categorie de variabile comunicaționale vizează interacțiunea inter și intragroup (comunicarea formală și informală în interiorul unei organizații, între organizații și între indivizi și grupurile la care fiecare își revendică apartenența socială.

Acești doi pași utilizați în procesul analitic pot deveni un model complex prin impelmentarea de metode și instrumente specifice perezntate ,mai jos, astfel:

Definirea problemei utilizează ca instrumente analitice- dezvoltarea problemei, hărți mentale, liste inițiale percum și diagrama Gantt. Acestea ajută la stabilirea problemei de analizat prin identificarea elementelor fundamentale, reprezentarea vizuală surprinde factorii cheie, listele au ca scop enumerarea factorilor de risc generali și specifici iar diagramele facilitează programarea și gestionarea proiectelor.

Culegerea, organizarea și evaluarea datelor se face prin scanarea mediului și presupune achiziționarea și utilizarea informațiilor sutilizând soluții informatice cum ar fi Informațion Management Platform , soluție oferită de ZyLab, pentru colectarea, indexarea și procesarea datelor din diverse surse, o altă soluție specializată ar fi Language Weaver care ajută la traducerea datelor, aproape în timp real din mai multe limbi.

Generarea și testarea ipotezelor se face prin programe de tip ACH , Delphi sau prin scenarii. ACH-ul este o tehnică prin care se identifică un set de alternative mutual exclusive ipoteza infirmată de cele mai puține dovezi fiind cea mai plauzibila. Delphi este o metodă ce presupune prezența unor experți și este aplicată pe un număr de runde, în prima rundă se satbilesc factorii interni sau externi care influențează de exemplu o organizație teroristă. Ideea de bază este dată de ajungerea la un consens al experților asupra unei probleme. Scenariile reprezintă un proces prin care sunt evaluate evnimente viitoare posibile prin luarea în considerare a unor rezultate alteranitive aceste scenarii se pot face pe 6 luni , unu- trei ani ca exemplu pot da evolutiile conflictelor din Ucraina.

Construirea corpului argumentativ este o etapă complexa care dispune de un număr marede tehnici, exeprineța analistului și poate chiar intuiția pot ajuta la alegerea celei mai bune tehnici. Astfel se pot utiliza următoarele instrumente:brainstorming ( acumularea generală de date și tehnici de creativitate utilizate pentru identificarea de soluții, riscuri , ideii asupra problemelor vizate, prin utilizarea unor echipe de specialiști în domeniu) PEST( identifică informații relevante de ordin politic, economic,socio- cultural, legal și de mediu), analiza de rețea ( clarifică legăturile și relațiile dintre diferite entități), starbursting ( presupune generarea de întrebări), analiza de impact (are la bază psihologia aplicată), analiza de impact încrucișat ( tehnică de prognoză care examinează factorii și fenomenele cu ris pronunțat, în scopul de terminării probabilității modificării fenomenului supus observării);analiza bayesiană (este o interferență statistică în care probabilitățile sunt inetrpretate ca grade de credibilitatte); analiza de capacitate (evaluează abilitățile unei entități de a realiza un obiectiv aplicând forme diverse de influență cum ar fi cele militare, politice , economice, psihologice) analiza comparativă (detrmină existența unor elemente identice sau diferite între două elemente cu scopul de a elabora evoluția unui fenomen); analiza contextuală (integrează oproblemă data în procese și fenomene mai largi, pentru identificarea unor premise reale care pot duce la lansarea unor ipoteze cu un grad ridicat de probabilitate); analiza de conțnut(reprezintă un ansamblu de tehnici de cercetare cantitativă/calitativă a cominicării verbale/nonverbale, constțând în identificarea și descrierea obiectivă și sistematică a conținutului manifest/latent al comunicării); analiza factorială ( este o tehnică statistico- matematică pentru reducerea datelor).

Emiterea concluziilor trebuie să raspundă la întrebarea “ ce ar fi dacă?” se lansează, astfel, o provocare pentru ideiile preexistente cu privire la problemă punându-se accentul asupra evoluțiilor, inclusive a celor mai puțin probabile. Etapa este completată și de arborele decizional care se utilizează atunci când scenariile sunt nesigure.

Informarea beneficiarului poate avea diverse forme important este ca beneficiarul să afle informația clară și corectă de care are nevoie. Un exemplu de model de informare este dat de anliza SWOT- tehnică prin care se evidențiază punctele tari și slabe, oportunitățile și riscurile, informarea mai poate fi realizată și prin transmiterea de rapoarte, prin participarea beneficiarului la întâlnirii, seminarii, work-shopuri, acestea din urmă, chiar dacă sunt consumatoare de timp reprezită un bun prilej de întâlnire al beneficiarului cu analiști și colectorii de informație.

Identificarea și măsurarea erorilor în analiză , prin tehnica denumită Key Assumptions Ceck, se utilizată sistematic explică și se provoacă presupunerile care ghidează interpretarea probelor. Etapa este completată și de diagrama influențelor/ relevanței. Valorificarea validității afirmațiilor se realizează prin tehnica backcasting prin care se pornește de la presupunera că un eveniment

Identificarea răspunsurilor la provocări de securitatea pot fi identficate prin metodele și tehnicile de analiză alături de intuiția celui care realizează produsul. Este important , însă de știut că atât instrumentarul analitic structurat cât și intuiția nu pot duce la obținerea unui rezultat fezabil dacă sunt utilizate separat.

Produsul analitic și factorul decizional

Produsul analitic este evidențiat prin prisma optimizării relației dintre furnizorul de intelligence și a consumatorului de informație de securitate națională. Amenințările asimetrice și incertitudinile multiple au dus la o schimbarea de paradigmă atunci când ne raportăm la relația menționată mai sus. Practic toate informațiile ce au plecat către decident au acccentuat principiul “need to share” completat de principiul “need to know” care se afla la baza produsului analitic până la desfășurarea evenimentelor din 9/11.2001.

Produsul analitic este atașat de procesul de informare în activitatea de intelligence. Informarea constituie activitatea specializată de elaborare a documentelor de informare și transmiterea acestora către beneficiarii legali abilitați ce au competențe în domeniul securității naționale.. Important este să existe o comunicare permanentă între cei care au realizat produsul de intelligence și beneficiari prin transferul de date care se fac în baza unor suporți precum: avertizări, estimări de risc, rapoarte și evaluări referitoare la securitatea, note informative și sinteze. În redactarea acestor produse analitice trebuie să avem în vedere o organizare logică a ideiilor și o argumentare susținută de fapte reale, un astfel de proces presupune respectarea unori rigori precum: acuratețea – redarea cât mai fidelă a situației de fapt prin evitarea impreciziilor a inexacităților mai ales atunci când se face referire la denumirea instituțiilor și a localităților la nume și date de identificare ale persoanelor ; concizia face referire la necesitatea concentrării mesajului astfel încât să aibe un impact cât mai direct asupra receptorului; claritatea- eliminarea ambiguităților în prezentarea faptelor, evitarea cuvintelor polisemnatice și tehnice, în mod excesiv, astfel încat mesajul să poată fi înteles și de nespecialiști în domeniu. Dacă facem referire la perspectiva decizională eficiența produsului analitc depinde de: realizarea unei convergențe depline între nevoile de informare ale factorilor de decizie în stat și conținutul informației, având în vedere că noile cerințe ale beneficiarului sunt implicit influențate de informațiile recepționate anterior; gradul de cunoaștere a subiectului informării de către beneficiar, respectiv percepția sa asupra problemei semnalate; contextual social, politic, geopolitc, geoeconomic , militar în acest sens fiind necesară o permanent ancorare în actualitate în actualitate, inclusive din perspectiva considerării posibilelor influențe induse de evoluții adiacente asupra situației ce face obiectul informării; transmiterea în timp real a informațiilor către beneficiari are o influență deosebită asupra factorului decisional, informațiile care ajung cu întârziere devin inutile, pe de altă parte, evoluțiile accelerate ale situației pot modifica semnificativ datele problemei, astfel încât informația respective să nu mai aibă corespondent în realitate.

Un produs analitic capătă valoare atunci când rezultatele obținute sunt aplicate în procesul decizional, o prognoză exactă asupra poate să nu genereze niciun fel de impact la nivel politic, dacă este redactată într-un mod neatractiv pentru decident , astfel consider că este foarte important să cunoaștem profilul psihologic al beneficiarului. La modul general , specialiști în domeniu, au identificat o serie caracteristici comune, atunci când ne referim la percepția beneficiarului asupra analizei de inteligence astfe: Steinberg susține că”decidenții politici pretind de la analiști de intelligence ceva ce aceștia din urmă nu pot oferii: certitudini.

De asemenea, decidentul va considera că analiști sunt oarecum decuplați de la realitățile politice cotidiene, pentru că aceste realități nu se reflectă. întodeauna în substanța analizelor transmise. Același decident mai consider că analistul vede “partea goală apaharului” sau chiar exagerază atunci când vobesc despre anumite riscuri, afirmația este susținută și de John McLaughlin, comunitatea analiștilor este centrată, pe o cultură a scepticismului, a identificării inamicului, a amenințării, în vreme ce lumea politică se bazează pe o cultură a optimismului, a încrederii, fără de care nu ar putea câștiga voturile cetățenilor.

Practica a evidențiat că decidenții par a fi interesați de informații, implicit de cele de securitate națională la trei momente diferite din istoria derulării unui eveniment, însă din motive diferite: ante–factum atunci când au anticipat configurarea unui eveniment, decidenții pot fi ineresați să înțeleagă semnificația dimensiunii și a formei de manifestare a acestuia, precum și să perceapă implicațiile evenimentului; iminența luării unei decizii- interesul politicienilor este legat de identificarea alternativelor de acțiunie; post–factum după materializarea amenințării/factorilor de risc, decidenții politici devin mai atenți la informările serviciilor special, având în vedere reducerea impactului ori limitarea urmărilor negative.

Pentru a întelege mai bine care este relația dintre produsul analitic și factorul decizional expun mai jos câteva exemple de reacții ale decidenților politici cu privire la modul de abordare al produselor analitice: Churchill, spre exemplu, dorea să cunoască detalii tactice sau operaționale pe care să le analizeze el însuși în loc să se bazeze pe evaluările trimise de specialiși; majoritatea dictatorilor precum Hitler, Saddam Hussein sau Ceaușescu luau în considerare analizele serviciilor de informații numai atunci când acestea corespundeau propriilor viziuni asupra lumii; președintele George Bush, care anterior deținuse funcția de director al CIA, prefer să decidă singur care din analizele primate era cea mai utilă și solicita de mai multe ori informații neprocesate în susținerea analizelor de intelligence. Colin Powell, fost secretar de stat al SUA avea următorul mesaj pentru comunitatea de informații americana:” Spuneți-mi ce știți, spuneți-mi ce nu știți, spuneți-mi ce credeți că se petrece și asigurați-vă că faceți diferența în mod clar între ele.”

În concluzie pot spune că obiectivul analizei de intelligence este să descopere și să prezinte beneficiarilor de informații riscurile sau pericolele care există în spatele evoluților unor anumite situații, care de multe ori nu sunt ceea ce par a fi. Analistul nu poate oferi soluții

dar prin identificarea principalilor factori de risc poate crea o imagine reală asupra unui eveniment astfel încât decidentului să îi fie mai facilă luare unei decizii în momente cheie.

Fenomenul terorist schimbă paradigma în analiza de intelligence

Dezbaterile pe mariginea acestui subiect au început după evenimentele din 9/11, atentatele au fost considerate , la acea vreme un eșesc analitic, ,în condițiile în care au existat dovezi care sunsțineau faptul că informațiile disparate cu privire la intențiile atacatorilor existau deja în sistem, dar, din diferite motive nu au fost luate în calcul. Controversele legate de modul în care au fost exploatate informațiile referitoare la Irak și Afganistan și războiul împotriva terorismului, criza din Georgia și cea economică, dacă ne apropiem de zilele noastre putem face referire la anexarea Crimeei de către Federația Rusă sau la acțiunile derulate de Moscova în estul Ucrainei. Toate aceste evenimente au dus la o schimbare de paradigmă a procesului analitic dorindu-se posibilitatea dezvoltării unui nou model de analiză în cadrul unei noi etape în cadrul istoriei analizei de intelligence.

Modelul are la bază platforme colaborative și o colaborare intensă între, organizațiile de intelligence , mediul academic și sectorul privat. Un alt factor care a impus crearea unui nou model de analiză a fost revoluția informațională în acest sens rapoartele americane date publicității au evidențiat carențele modelului clasic de intelligence, în special în sfera relaționării și a fluxurilor de informații. S-a constat că blocajele au determinat acumularea unui volum considerabil de informații relevante care nu au putut fi integrate la nivelul cunoașterii generale de către instituțiile abilitate în domeniu. Soluțiile propuse au fost cuprinse în documente organice precum Petriot Act (Titlul IX, Improved Intelligece), Intelligence Reform and Terrorism, Prevention Act sau 500 Days:Integration and Collaboration Plan și s-au materializat în înființarea unor structuri integratoare precum Director of National Intelligence. Evoluția tehnologică și a mediului informational au impus și apariția unor noi termeni de specialitate precum information sharing, collective intelligence, crowdsourcing( a fost introdus în anul 2006 de către Jef Howe și reprezită practica unei organizații de a externalize anumite sarcini către o comunitate cu scopul de a folosi fondul de resurse de care dispun gruparile umane) sau foresight.

Schimbarea de paradigmă în intelligence a fost abordată intens de specialiști în domeniu prin evidențierea dihtonomiilor de genul paradigma tradițională vs.paradigma nouă, proces de intelligence liniar versus proces de intelligence de tip rețea toate identifică faptul că necesitatea schimbării se datorează apariției amenințărilor asimetrice și a riscurilor non-tradiționale. Astfel că noua paradigmă de intelligence se confruntă cu amenițări rezultate din acțiunile unor entități non statale , cum ar fi grupările teroriste,neconvenționale dinamice și nonliniare în manifestări fără constrângeri pe linia operațiunilor desfășurate. Noul model de analiză în intelligence trebuie să țină cont de explozia de date infomaționale transpuse în formă digitalizată și plurilingvistică,iar acest lucrur presupune o rapidă adaptabilitate la noile tehnologii informaționale și o implementare de noi instrumente de intelligence specifice erei informaționale în care ne aflăm. În același timp noua paradigmă abordată în analiza de intelligence își propune să obțină ,în timp real, prin metode precum OSINT, date cu valoare operativă. Volumul mare de informații existent pe piață și viteza de propagare a acestora sunt printre principali factori care au dus la modificarea de paradigmă în analiza de intelligence.

Noua paradigmă de intelligence nu ar trebui să însemne „CNN plus secrete” și nu ar trebui redusă la jurnalism de foarte bună calitate asezonat cu informații confidențiale. Cred că una dintre misiunile de bază ale serviciilor de informații va deveni specializarea în analize extinse la toate sursele disponibile (all sources analysis), pe teme de securitate națională sau care prezintă importanță majoră pentru factorii de decizie.

Cap.2 .OSINT –instrument pentru combaterea și prevenirea terorismului

2.1 Notiuni introductive despre OSINT

Urmare a impactului tehnologiilor în viața de zi cu zi și în cultură, viteza de circulație a cunoașterii a crescut, rețelele de cunoaștere globală având capacitatea de a distribui, aproape instantaneu, informația la nivel global. Astfel informația tinde să devină marfa de bază a viitorului, tot asa după cum, în erele industrial și agrară, aceleași roluri le-au îndeplinit capitalul și forța de muncă. În consecința, celor menționate mai sus, pot spune că, dacă ne raportăm la mediul de securitate revoluția tehnologică a atras după sine și o „ revolutie” în OSINT. Globalizarea comunicațiilor și dezvoltarea rapidă a tehnologiilor au generat manifestarea unor riscuri “clasice” de Securitate întrun mediu nou, cel virtual. Astfe riscuri precum criminalitatea organizată retelele de crimă informatică, spionajul electronic sau multiplicarea capacităților de acțiune teroristă, prin uilizarea Internetului au căpătat o viteză de propagare și acțiune care este destul de greu de combătut fară un sprijin eficient al OSINT-ului. Sursele deschise de informare,în special prin canale media, reprezentând o capabilitate extrem de importantă pentru munca de intelligence și pentru elaborarea politicilor în domeniul securității statale.

Datorită apariției unei societăți informaționale, care a fost definită de către Jan van Dijk și Manuel Castells ca fiind o societate în care structurile și activitățile sociale cheie sunt organizate în jurul unor rețele informaționale procesate electronic, activitatea de intelligence trebuie înțeleasă din perspectiva cunoașterii colective a organizației structurată în rețele, ceea ce presupune mutații semnificative în planul viziunii, competențelor și culturii organizaționale.

Un prim pas în abordarea acestei schimbării a fost acordarea unei importanțe deosebite atât la nivel practic cât și teoretic domeniului OSINT.

Pentru a întelege mai bine acest domeniu prezint, mai jos, câteva elemente teoretice care evidențiază rolul OSINT în analiza de intelligence. Atunci când facem referire la OSINT este esențial să identificăm care este diferența dintre informațiile obținute din surse deschise și informația de securitate obținută din acestea, raportându-ne la obiectivul OSINT. Difernța a fost subliniată de NATO Open Source Intelligence Handbook astfel; acea informație neclasificată, care a fost descoperită deliberat, selectată, filtrată și diseminată pentru o audiență specifică în vederea răspunderii la o anumită solicitare. […] Aplicate într-un mod sistematic, produsele OSINT pot reduce cererile de colectare a informațiilor secrete, limitând aceste solicitări doar la acele subiecte la care nu se poate oferi un răspuns din surse deschise”

Tot în acest manual informațiile obținute sunt clasificate în următoarele categorii: datele(Open Source Data) emisiuni radio/ datele (Open Source Data/ OSD) – emisiuni radio/ TV, tipărituri, imagini sau semnale neprelucrate (fotografii, casete, imagini satelit, scrisori personale etc.); informațiile (Open Source Information/ OSINF) – sunt date care au fost corelate, procesate, pentru a realiza o informare de interes general; au o arie largă de răspândire: mass-media, cărți, comunicate; informațiile obținute din surse deschise (Open Source Intelligence/ OSINT) – rezultate din prelucrarea și analiza OSD și OSINF pentru a răspunde unei solicitări și care contribuie la elaborarea produsului final integrat, creând „informația secretă”;informațiile obținute din surse deschise – validate (OSINT-V) – sunt informațiile cu un grad ridicat de certitudine.

Obținerea de informații prin OSINT are la bază sursele deschise, acestea includ următoarele tipuri de informare: mass –media tradițională, posturi de radio și de televiziune; biblotecile; internetul și new media; literatura gri care este rezultatul institutelor de cercetare, think-tank-urile, corporațiile, guvernele, partidele politice și mediile academice (producătoare de cursuri, disertații, studii pe teme economice, culturale, politico-militare). Tote cele menționate, oferă posibilitatea identificării unor informații utile și valide însă accentul studiilor de specialitate ai ultimilor ani este pus pe conceptul de new media. O definiție a acestui termen a fost data de către Dennis Murphy, în „Fighting Back: New Media and Military Operations”, ca fiind „orice mijloc care permite unui spectru larg de utilizatori (de la indivizi la entitati statale) sa creeze și să disemineze informații în timp real sau aproape în timp real, care au capacitatea să influențeze o audiență largă (regională sau mondială) folosind tehnologii de comunicații standardizate și având ca platformă unificatoare Internetul”.

De cele mai multe ori se vorbește despre new media (emerging media sau web 2.0) în antiteză cu media clasice (presă în format print, televiziune, radio etc.), deși, în realitate, new media presupune juxtapunerea formelor clasice de mass-media cu tehnologiile de interacțiune și comunicare specifice world wide web. Conținutul media astfel rezultat capătă forme noi, paradigma comunicării dintre emițător și receptor reconceptualizându-se sub forma unui proces continuu de feedback și feedforward.

Exploatarea surselor deschise prin intermediul unor instituții specializate a avut loc, cu precădere, la patru ani, după momentul 9/11 când Comisia pentru investigarea atentatelor a recomandat înființarea unei Agenții de Surse Deschise. Astfel în noimembrie 2005, s-a înființat Open Source Center/OSC instituție independentă de stat care, pe lângă elaborarea de produse informative pentru Guvernul american și alți beneficiari, are sarcina de a pregăti analiști de intelligence în scopul îmbunătățirii eficienței exploatării surselor deschise. OSC este structurat pe baza Serviciului de Monitorizare a Mass-Media Externe (Foreign Broadcast Information Service/ FBIS) din cadrul CIA. Printre sarcinile OSC se află: selectarea informațiilor, traducerea unor materiale de interes, elaborarea de documente de informare, colaborarea cu agențiile din cadrul Comunității Naționale de Informații. Încercări similare în ceea ce privește OSINT au fost realizate și la nivelul NATO și al Uniunii Europene (UE). În vreme ce Organizația Nord-Atlantică a acordat o atenție sporită metodologiei privind managementul OSINT, în plan european au fost create structuri de cooperare în domeniul intelligence-ului provenit din surse deschise, prin înființarea, printre altele, a Agenției Europene de Apărare, a „EU JointSitCen” și a EUROSINT FORUM.

.

2.2 New Media –armă nonmilitară a teroriștilor

New media reprezintă “orice capacitate care împuternicește o gama largă de actori- individual prin intermediul statelor națiune de a crea sau a disemina în timp real informații care au capacitatea de a afecta un public larg. Acest fenomen implică mijloace precum social media sau chair translatarea mass mediei tradiționale- ziare posture de televiziune sau radio- pe platforme online- care, pe lângă conținut de informații preluat, include, în zilele noastre și clasicele acțiunii Comment- Share.”

În analiza de intelligence new media este o sursă importantă de culegere a informaților dar atunci când este utiliziată de către teroriști, devine un risc major al securității internaționale. Unul dintre conceptele care caracterizează fenomenul terorist în spațiul media este ad- terorismul. Definit de către Cristian Delcea, psiholog, ca fiind” reclama sau publicitatea terorismului, o formă de comunicare, făcută prin intermediul mass media, de către teroriști cu intenția de persuasiune și teroare. Este o armă eficientă de manipulare și intimidare folosită de liderii grupărilor teroriste, care se folosesc de mass –media adresând un mesaj de teroare atât către oamenii nevinovați, cât și față de guvernelor statelor NATO și UE care sunt împotriva lor.” Teroriști au realizat că fără mediatizarea actelor scopul lor nu este pe deplin atins. Opinia publică devine foarte ușor de manipulat atunci când este sensibilizată de imagini în care victime inocente sunt amenințate, torturate sau decapitate, iar revolta acestora se manifestiă, indirect asupra autorităților publice sau a decidenților care conduc statele din care oemneii supuși terorii fac parte. Modul de propaganda al teroriștilor a fost foarte bine exemplificat de gruparea Al –Qaida care utiliza postul de televiziune Al Jazzera căruia îi oferea exclusivitate asupra unor acțiuni întreprinse sau trimiteau pe adresa postului TV casete cu înregistrări ale unor astfel de acte ( personae răpite care solicit răscumparaea, interviuri ale unor lideri teroriști, declarații publice). În prezent gruparea Statul Islamic promovează online un material jurnalistic pentru disiminarea mesajelor. Numele revistei este DABIQ (numele unui oraș din Siria) , primul număr a apărut în luna iulie a anului 2014, este produsă Alhaiat( traducere- viață) Media Center- centrul media al Statului Islamic. Prin matererialele publicate Statul Islamic vrea să determine cât mai mulți cititori să să lupte alături de ei. Astfel majoritate numerelor prezintă articole “care prevestesc o luptă între Islam și Occident, având ca actor principal pe președintele Barack Obama ce a fost reprezentat drept cruciat care va determina prăbușirea imperiului american modern.” Revista reprezintă un instrument prin care se încearcă atragerea unui număr cât mai mare de adepți și o modalitate prin care Statul Islamic își face cunoscute planurile și strategiile de atac. Un exemplu în acest sens poate fi articolul publicat în luna mai a acestui an denumit “Furtuna Perfectă” prin care “gruparea Stat Islamic susține că ar putea achiziționa o bombă nucleară în decurs de un an și afirmă că un atentat împotriva Statelor Unite ar „ridiculiza atacurile din trecut”. Articolul este atribuit fotoreporterului britanic John Cantlie care este ținut ostatic de mai bine de doi ani. Chiar dacă aceste afirmații nu sunt suținute de fapte concrete și sunt doar lansarea unor ipoteze menite să instaureze panica în rândul opiniei publice internaționale este important să conștientizăm că modul de manifestare a terorșitilor în spațiul new media a căpatat o dimensiune importantă în ultimii ani. O altă latură de manifestare, a fenomenul terorist, intens utilizată, este cea a rețeleor sociale, Facebook și Twitter, lucru susținut și de Gilles de Kerchove, oficialul european ce coordonează la nivelul UE măsurile de contraterorism, acesta a lansta o invitație către cei mai importanți provaideri de social media pentru a înbunătății planul European de contracarare a propagandei ISIS derulată pe internet. “Am dori ca aceste companii să dezvolte propia variantă de răspuns la acestă amenițare”. Faptul că social media este un mijoc de propaganda intens utilizat de către teroriști a fost evidențiat și în raportul Europol din 2014, astfel specialiști precizează că “internetul este utilizat ca un instrument de planificare, inițiere recrutare, comunicare instruire și propaganda toate acestea ducând la o accelerare a autoradicalizării în rândul cetățenilor UE.” Urmare a studiilor de specialitate s-a constatat că cea mai mare prezență a propagandei teroriste este pe rețeau de socializare Twitter, Statul Islamic controlând aproape 50.000 de conturi . Susținătorii au fost identificați în ultimile trei luni ale anului 2014 și localizați în zone din Irak și Siria. Informațiile sunt prezentate într-un raport intitulat “The Isis Twitter Census” scris de JM Berger și Jonathon Morgan analiști la Brookins Institution.

Studiul relefă faptul că cele mai multe conturi au fost create în anul 2014 și că 73% dintre suținătorii gruparii postează mesaje în limba araba, 18% în engleză și 6% în franceză. Cei mai mulți dintre cei care au creat aceste conturi se află în Siria și Irak, zone contolate de gruparea Statului Islamic de unde deducem că Twiterrul este un instrument preferat de teroriști pentru transmiterea mesajelor către public. “JM Berger atrage atenția că SI nu va ezita să exploateze orice tehnologie pe care ar putea să o folosească în avantajul ei, iar în ce privește tehnologia informației această grupare este mai avansată decât alte organizații teroriste.”

Aaron Zelin expert, pe problematica grupărilor jihadiste, la Wshinton Institute susține că cele mai importante conturi asociate ISIS diseminează mesaje ale conducerii organizației, operațiuni militare, activități ale organizației și înregistrări video care prezintă viața de zi cu zi sub conducerea grupării. Următoarele tipuri de conturi sunt cele deținute de personae care nu au legături directe cu gruparea, dar care redistribuie mesajele. Zelin afirmă că aceste conturi sunt o modalitate de propaganda nu una de recrutare acesta având loc, în cea mai mare parte pe aplicații de tip WhatsApp și Skype unde comunicarea se face în mod direct de la persoană la persoană. Twiterr poate fi utilizat ca mijloc de contact între o persoană radicalizată și un recrutor dar conversația se mută rapid pe un serviciu de mesagerie direct sau alte platforme de comunicare. Aploarea fenomenului este confirmată și de către șeful Pentagonului Ash Carter, care a declarat că IS: “este o grupare teroristă alimentată de social media, așa cum nu am mai văzut până acum. Omeni care se află foarte departe de orice camp de luptă și de orice experiență a radicalismului sunt ademeniți prin social media.”

Facebook reprezintă o altă rețea socială pe care teroriști au utilizat-o cu succes, astfel întru-un raport publicat de Departament of Homeland Security, în anul 2010, se precizează faptul că teroriști utilizează Facebook-ul pentru următoarele scopuri:”ca un mod de a distribuii informații tactice și operaționale, referioare la fabricarea bombelor, mentenanța și folosirea armelor și tactici de tragere; o modalitate de promovare site-urilor extremist prin postarea de link-uri pe diferite forumuri de discuții; ca un mediu de mediatizare a ideologiilor și a mesajelor extremiste; ca o sursă bogată de informare pentru stabilirea scopurilor și a tacticilor viitoare.”

Rezulatele propagandei să vad în cifre, parctic într-un an, numărul europenilor recrutați să place către Irak și Siria a crescut de la câteva sute la trei mii potrivit celor mai recente date oferite Gilles Kerchove.

Combaterea acestui mod de acțiune este una destul de complicată, din cauza volumului mare de date a faptului că spațiul cibernetic se caracterizează prin lipsa frontierelor, dinamism și anonimat. Implementarea măsurilor este un proces de lungă durată care presupune o colaborare internațională a instituților abilitate dar și a companiilor din mediul privat. În acest sens Directorul Agenției Centrale de Informații, Jhon Brennan, a declarat , în luna martie a acestui an că rețelele de socializare fac tot mai dificilă lupta împotriva terorismului: "Noile tehnologii pot ajuta grupari precum ISIL sa coordoneze operatiuni, sa atraga noi recruti, sa-si extinda propaganda si sa-i inspire pe simpatizantii de pe intreaga planeta sa actioneze in numele lor; amenintarea globală din partea terorismului este mult amplificata de lumea interconectata de astazi, unde un incident izbucnit intr-un colt al planetei poate starni instantaneu o reactie la mii de mile departare si unde un singur extremist poate intra pe internet si poate invata cum ca comita un atac fara sa iasa din casa". Afirmațiile au fost făcute într-un discurs susținut la centrul de reflecție Council on Foreign Relations. Șeful CIA subliniază nevoia unei cooperări între guverne și industria privată pentru a-i identifica și a-i prinde pe extremiști. Îngrijorare cu privire la acest subiect vine și din parte Marii Britanii, șeful agenției de Securitate a avertizat unele companii IT din Statele Unite că au devenit un canal de comunicare pentru teroriști, iar acest lucru este periculos pentru omenire. Pe de alta parte, Hannigan nu este multumit de faptul ca giganti IT precum Microsoft, Google,Yahoo si Apple vor sa cripteze serviciile pe care le ofera si produsele pe care le realizeaza pentru a proteja clientii de "ochii" curiosi ai agentiilor guvernamentale. Europa a reacționat și ea prin măsuri de combatere concrete astfel autoritățile franceze au reușit să semneze un accord cu principali operatori de pe internet stabilind o platformă de bune practice prin care se dorește crearea unei etichete commune care să perimită retracgerea mai rapidă de pe internet a conținuturilor ilicite. Reszulatul constă în faptul că organizațiile statului vor avea o imagine mai clară a situației, data de numărul cererilor de retragere de pe Web iar operatorii vor putea soluționa mai rapid respectivele cereri. Până la momentul aplicării acestei procedure autoritățile francize trebuia să respectem o procedură scrisă în limba engleză, lucru care îngreuna soluționarea problemeor. Tot în cadrul acordului s-a stabilit crearea unui grup de contact permanent între ministerul de interne și operatori. Concret în Frnața în luna martie au fost blocate cinci site-uri jihadiste, din ordinal autorităților francize, iar Twitter a susținut că a răspuns favorabil la 43 la sută din cererile de blocaj venite din partea autorităților franceze. În Marea Britanie conform The Guardian în școlile biritanice se implementează o aplicație pentru monitorizarea traficului pe Internet ca o măsură de prevenire a fenomenului de radicalizare a tinerilor elevi. Aplicația identifică cuvintele cheie precum “mireasă jihadă”, “mori o singură data” sau “jihobbyist” cuvinte specifice celor care doresc să se alăture unei cause jihadiste. Acesta este un proiect pilot care a fost foarte bine primit în rândul profesorilor care reușesc, acum să identifice cu mai multă ușurință elevi vulnerabili. Un mesaj de cooperare și de soluționare a fost transmis și de către Uniunea Europeană în rezoluția data la începutul acestui an privind măsurile de combatere a terorismului. Documentul specific următoarele: “Uniunea Europeană ia act cu îngrijorare de utilizarea tot mai frecventă a internetului și a tehnologiilor de comunicații de către organizațiile teroriste pentru a-și răspândi discursul de ură, a radicaliza și mai mult persoanele nemulțumite și a recruta mai mulți combatanți pentru organizații teroriste precum ISIL (Statul Islamic al Irakului și Levantului) sau Al-Qaida și diversele sale ramuri, cum ar fi Frontul Al Nusra din Siria, precum și pentru a comite acte de terorism; solicită insistent societăților care se ocupă de internet și de media sociale să-și intensifice cooperarea cu autoritățile de aplicare a legii pentru a restricționa accesul la materiale teroriste online, precum și pentru a detecta și elimina propaganda teroristă online, și solicită Comisiei și statelor membre să intensifice să promoveze de urgență campanii de sensibilizare pentru a contracara radicalizarea de pe internet, printr-o serie de acțiuni mai puternice, proactive și creative, care să vizeze elaborarea unor contra-discursuri pozitive precis orientate, precum și să inițieze o serie de campanii de combatere a discursurilor instigatoare la ură. România este deasemenea preocupată de acest subiect în acest sens pe 28 mai 2015 a avut loc o conferință denumită “Combaterea terorismului și nevoia unei culture a securități” .Concluziile participanților au stabilit că cea mai vulnerabilă categorie care răspunde propagandei teroriștilor este reprezentată de tineri ( numărul neoficial al celor care s-au alăturat statului Islamic fiind de 5000). În acest sens s-a apreciat că soluționarea constă în crearea unei culture a securități prin elaborarea de programe educaționale care să ajute la conștientizarea riscului și să ofere anumite repre care să ii ajute să se ferească de propaganda subtilă a teroriștilor.

2.3 OSINT- modalitate de combatere a amenitării teroriste în New Media

În zilele noastre atunci când vorbim despre terorism majoritatea oamenilor se gândesc la Statul Islamic iar atunci când facem referire la analiza de intelligence trimiterea evidentă poatee fi către sursele deschise –OSINT. Din acestă perspectivă subliniez faptul că , sursele deschise sunt o indtrument prin care terorismul s-a făcut remarcat în toată lumea versus. sursele deschise reprezintă un instrument important în elaborarea analizelor strategice care pot avea ca rezultat combaterea sau prevenirea actelor teroriste. Astfel apariția Statului Islamic (denumit și ISIS sau ISIL) a generat noi provocări de securitate. În ciuda brutalității fără precedent de care a dat dovadă în Irak și Siria, ISIS a reușit să determine un număr mare de tineri din diverse părți ale Europei până în Asia de Sud și de Sud-Est să se alăture agendei terorii. Făcând uz de mijloacele media, în special de social-media, gruparea a fost în măsură să contribuie la radicalizarea acestora în vederea săvârșirii unor acte de terorism în afara sferei sale geografice de influență proximă.  ISIS prezintă un grad ridicat de cunoaștere în ceea ce privește modalitățile de utilizare a mijloacelor din mass – media pentru propagarea mesajului său prin film ce par realizate cu profesionalism fiind postate pe You Tube sau Twitter. În acest sens ziarul New York Times prezintă faptul că” serviciile de intelligence sunt îngrijorate de abilitatea teroriștilor în a utiliza astfel de arme mai puțin letale: clipuri video ce prezită stări de fapt, imagini ale solului înregitrate de drone aeriene sau mesaje multilingve transmise pe Twitter”. Dacă sursele deschise au devenit o armă pentru teroriști – OSINT- în opinia mea, reprezintă modalitatea prin care putem combate acest fenomen cel puțin la nivel de colectare a informațiilor esențiale în elaborare unor analize ce au ca scop avertizarea. Important fiind ca în acestă eră informațională Osint-ul sa fie cu un pas înaintea ad-terorismului

Domeniul OSINT are ca principal pilon de suținere cercetarea spațiului on-line prin intermediul noilor tehnologii. Evoluția în acest sens trebuie să fie caracterizată de o strânsă legătură între experții OSINT și experții în domeniul IT care pot identifica produse software optime cu rol de colectare, procesare, analiză și diseminare. Totodată este important atunci când vrem să identificăm cum poate OSINT să combată amenițările teroriste din New Media să nu uităm de interconecțiunea dintre OSINT și SOCMINT. Social Media Intelligence definește activitatea specifică organizațiilor de intelligence în vederea exploatării informațiilor vehiculate pe platformele de socializarea. Având în vedere că fenomenul terorist a căpătat o nouă abordare definiă “Jihadism 2.0” putem considera SOCMINT ca fiind principala metodă de combatere.

Scopul OSINT-ului însă este acela de a genera avertizări timpurii prin analiza informațiilor colectate din sursele deschise. Dacă ne raportăm la propaganda teroristă un instrument important îl reprezintă analiza social media . Astfel datele oferite pe spațile virtuale precu Twitter și Facebook ne pot ajuta să identificăm comunitățile cu predispoziție la violență, ideiile extremiste lansate și modalitățile de recrutare. Intervenția OSINT în acest spațiu este una vitală doarece una din etapele produsului analitic obținut este dat de validitatea surselor, deci putem fi siguri că atunci când au fost elaborate un buletin informativ, o sinteză sau anliză asupra fenomenului terorist datele sunt verificate . Astfel se pot lua decizii strategice cu privire la metode de combatere.

Combaterea fenomenului terorist prezent în New Media presupune, prin intermediul OSINT identificarea următoarelor situații: prezența unor personae carismatice și gradul de expunere a indivizilor la propaganda, în acest context analiza are ca scop reconstituirea rețelei sociale și identificarea zonelor active de interacțiune între cel care difuzează mesaje și audiență; se mai urmărește analiza conținutului și impactul ideiilor emise rezultatul fiind identificarea principalilor promotori de ideii principale, colaboratori și victime. Prin analiza realizată cu ajutorul OSINT se oferă soluții valide necesre satisfacerii exigențelor procesului de cunoaștere. Astfel prin colectarea gestionarea și analizarea datelor prelevate din surse deschise despre modatlitatea de acțiune a teroriștilor în spațiul New Media se realizează produse care au ca scop detectarea , anticiparea și gestionarea riscurilor și a amenințărilor.

În concluzie putem spune că dezvoltarea mijlocelor de comunicare creează noi provocări pentru mediul global de securitate. Internetul oferă o serie de beneficii precum costuri minime, facilități de minima anonimizare și o creștere a vitezei de transfer al informației dar toate aceste beneficii sunt preferate și de membrii organizațiilor teroriste de accea este nevoie ca OSINT să asigure o supraveghere permanentă a spațiului virtual.

Cap.3 Propaganda teroristă- adepții IS analiză cauzală

În zilele noastre una dintre principalele amnințări la adresa securității internaționale este propaganda teroristă, un fenomen care prin intermediul Internetului se porpagă cu o viteză uluitore în toate coluțurile lumii și care a reuși, într-o perioadă foarte scurtă de timp, să atragă un număr îngrijorător de adepți. Franța, Marea Britanie , Rusia, Germania, Belgia sunt țări în care numărul adepților și a celor care au plecat să lupte pentru cauze jihadiste este în continuă creștere. Metodele de propaganda sunt sofisticate , se utilizează tehnici din marketing, există o bună cunoașere a pisihologiei umane și se acționează asupra vulnerabilităților comportamentale mai ales în rândul tinerilor. Postarea videoclipurilor pe Yotube care descriu activitatea în timp real a teroriștilor, mesajele transmise pe Twiterr sunt principalele forme de manipulare utilizate. Grupul țintă al teroriștilor este reprezentat, în mare parte , de tineri care au ca vulnerabilitate evidentă viața socială. Paradoxul este că deși modul de acțiune este unul foarte violent rata de reușită în atingerea scopurilor propagandiste este una foarte mare.

Prin utilizarea analizei cauzale, utilizând sursele deschise, am încercat să identific care sunt cauzele ce au dus la succesul propagandei teroriste. Analiliza cauzală este utilă în analiza OSINT, atât la nivel tactic, cât și strategic. Folosirea acesteia ușurează munca analistului prin organizarea ideiilor și înțelegerea subiectului analizat, cu ajutorul prezentării detaliilor unui eveniment sau evoluție. Considerată a fi o metodă descriptivă, analiza cauzală are și o serie de valențe predictive, furnizând informații care ajută la direcționarea procesului de căutare al informațiilor. Diagrama Fishbone sau Ishikawa (după numele celui care a inventat-o) este un instrument, des utilizat în analiza cauzală, care transpune cauzele sub o formă grafică pentru a avea o abordarea mai organizată a procesului în rezolvarea problemei.

Studiul de caz are la bază indentificarea principalelor cauze care a dus la succesul propagandei teroriste. Astfel prin elaborarea diagramei Fishbone am identificat patru cauze principale care sunt împrărțite în două categorii cauze ce țin de realaționarea directă a recrutului cu teroristul și cauze conexe politicii internaționale privind măsurile de combatere a fenomenului. Lipsa acestora din urmă sau implementarea ineficientă pot duce la creearea unui mediu propice existenței propagandei. Tototodată pentru realizarea unei imaginii complexe asupra acestui fenomen am identificat și cauze secundare. Dezvoltare și analiza cauzelor , prin susțineara cu informații valide, din surse deschise, poat duce la identificarea unor măsuri de stopare sau încetinire a fenomenului.

Cauzele propuse se identifică în cele trei tipuri existente într-o analiză cauzală și anume: cauze fizice- elemente material tangibile, cauze umane- generate de deficiențe în acțiunile umane și cauze organizaționale produse de sisteme, procese sau politici disfuncționale.

Diagrama Fishbone – Cauzele succesului propagandei teroris

Cauzele sociale identificate ca facând parte din cele principale au o influență majoră asupra propagandei teroriste. Vizibilitatea grupării teroriste este asigurată de mass- media și mediile online , medii în care Statul Islamic a dezvoltat o strategie de propaganda și recrutare foarte riguroasă care pune accentul în special pe generația tânără. Astfel urmare a analizelor media și a specialiștilor în terorism s-a constatat faptul că prin intermediul Twitter, Facebook și Instagram membrii statului Islamic transmit aproape în timp reale actele de cruzime pe care la comit își prezintă modul de viață și diseminează mesaje extremist. Un exemplu concret de propagandă poate fi dat prin prezetarea producției “Flames of War”care a fost prezentat în toate mediile online. Filmul prezintă un luptător jihadist ce este îmbrăcat în uniformă militară, vorbește la început în limba araba iar mai apoi în limba engleză. Acesta se află la comanda unui pluton de execuție care elimină un grup de militari din armata siriană.

Teroriști intesifică propaganda în mediul online pentru a atrage cât mai mulți adepți. Modul în care acționează a fost foarte bine descris, într-un material publicat de o jurnalistă franceză denumit “ În pielea unei jihadiste”. Sub protecția unui nume fals aceasta se lasă racolată de șeful unei brigăzi jihadiste, apropiat a lui Abu Bakr al-Baghdadi, pentru a descoperii care este modul real de acțiune al jihadiștilor în procesul de recrutare. Abordarea este una foarte directă acccentul discuțiilor este pus pe fundamente religiose, conversațiile sunt foarte dese și au socopul clar de recrutare într-un timp cât mai scurt. Mediatizarea fenomenului, propaganda

intensă, prin transmiterea permanent a mesajelor, existența unor recrutori foarte bine pregătiți în arta convesațională și în metode de manipulare asigură succesul în atragerea unui număr mare de adepți.

Percepția occidentalilor față de musulmani este o altă cauză care ajută la reușita propagandei teroriste. Astfel în majoritatea țărilor din Occident musulmani trăiesc la marginea orașelor , în așa numitele ghetouri, lucru care stârnește un sentiment de frustrare în rândul musulmanilor și o atitudine răzbunătoare față de occidentali.Pe de altă parte occidentali nu înțeleg modul în care musulmani își însușesc conceptele religioase de aceea atunci când ne raportăm la acest subiect vom percepe situațiile în abordarea de “ciocnire a civilizațiilor”. Integrarea minoriăților musulmane este un subiect de maximă importanță care responsabilizează Uniunea Europeană în vederea luării unor măsuri atât pe plan intern ,prin elaborarea unor soluții care să ajute la adaptarea musulmanilor în spațiul occidental ,cât și pe plan extern prin “abordarea unei strategii de control a imigrației provenită din statele cu populație musulmană.”

Urmare a conflictelor izbucnite în spațiul arab, în ultima perioadă, “musulmani văd în globalizare principalul vinovat pentru înapoierea economică a statelor musulmane” iar occidental percep acestă națiune responsabilă pentru actele teroriste. Pe fondul acestor precizări propaganda teroristă în rândul musulmanilor din Occident devine foarte facilă.

Cauzele economice sunt, poate unele dintre cele mai importante , atunci când ne referimi la modul în care Staul Islamic își racolează oamenii. În Europa din cauza creșterii ratei șomajului în rândul tinerilor, motivația financiară a devenit una esențială. Astfel în mometul racolării membrii Statului Islamic promit bani, mașini și au în vedere asigurarea transportului și a banilor de cheltuială până la când se ajung la destinația finală. Astfel, conform mărturiilor făcute de jurnalista franceză care a fost implicată direct în process sum ape care a primit-o a fost de cinci sute de dolari. Totodată specialiști în combaterea și prevenirea terorismului susțin că cei care se alătură statului Islamic pot câștiga douăsute treizeci și unu de lire pe lună,în tabăra de pregătire. Suma crește în funcție de performanțele celui recrutat. Pentru Statul Islamic, luptătorii veniți din Occident , reprezintă un mare câștig, deoarece aceștia vin cu informații legate de stilul de viață al occidentalilor, motiv pentru care tratamentul oferit este unul mai special. Practic, spre deosebire de luptătorii racolați din zonele conflictuale, occidentali primesc bani, maișini soții ca o formă de mulțumire pentru informațiile oferite.

Cauzele ideologice reprezintă un reper atunci când încercăm să analizăm modul de acțiune propagandistă al teroriștilor, ideea pricipală promovată constă în faptul că toate faptele întreprinse au o motivație religioasă. Metodele de răspândire a doctrinelor religioase au dus la o absorție a ideologiei jihadiste de către comunitatea musulmană ce se află pe continentul european. Îngrijorător este că terndul în acest domeniu este acela de autoradicalizare. Practic pe fondul unei conoașteri superficiale a credinței musulmane, majoriateatea creștinilor și a musulmanilor nepracticanți intră într-un proces de autoradicalizare care are ca rezultat final intrarea în gruparea teroristă și impilicarea individuală în realizarea de atacuri teroriste. Procesul de radicalizare, a occidentalilor se realizează în mediile online unde au fost create pagini web ce au un conținut extremist, care este prezentat de liderii carismatici ai grupării într-o formă atractivă punându-se accentul pe elemnte pozitive promovate de religia musulmană ce pot transforma un adept într-un erou. Un caz de autoradicalizare care a avut consecințe nefaste, resimțite de toată comunitatea occidentatlă este cel al atacatorilor de la redacția reviste Charlie Hebdo (atacul de la Paris care a avut loc pe 7 ianuarie 2015). În acest caz un grup de tineri occidentali au decis să comită un atac terorist , despre care la o anliză superficială, putem spune că a avut o motivație religioasă. Practic atentatul a avut drept justificare apariția unor caricaturi ce îl înfățișau pe profetul Mohamed, motivația religioasă fiind susținută și de strigătul pe care atacatorii l-au folosit înaitea atacul ”Allahu Akbar!” în traducere “ Dumnezeu este cel mare”. Urmare a acestor afirmații putem spune că la baza atacurilor au stat considerențe religioase, ipoteza este însă contrazisă dacă identificăm câteva elemente din viața de zi cu zi a unuia dintre principali atatcatori Cherif Kouchi, conform surselor mediatice despre viața cotidiană a acestuia s-a constata că, Cherif nu avea o activitate intensă religioasă susținută de apartenența la o comunitate sau de fercventarea moscheielor ceea ce denotă o lipsă a educației teologice. El avut o interpretare personală a religiei care a dus la o formă de manifestare a autoradicalismului. Radicalizarea are success din cauza mutațiilor fenomenului religios promovate în Occident făcând referire aici la următoarele aspecte: religiozitatea personală care ia locul religiei colective punându-se accent pe formularea și exprimarea individuală a credinței pesonale. Astfel în noua aboradrea religioasă se evidențază atașamentul singular al crediciosului într-un mediu secular, aprofundarea credinței se face prin cunoaștere proprie lucru ce duce la sfidarea autorității tradiționale și la crearea unei perspective fundamentaliste asupra legilor divine. Erodarea autorității și influenței instituțiilor religioase tradiționale favorizeăză deasemenea fenomenul de autoradicalizare. Tineri adepți ,chiar dacă fac referire la reprere importante din religie, ei se află nu se indentifică cu islamul parcticat de părinții lor și nici cu tradițiile cultuturii societăților musulmane. Islamul din care ei fac parte este unul inventat și are ca principal scop opunerea față de Occident. Cei care aleg să se alăture grupărilor teroriste vin de la periferia lumii musulmane adică din Occident: Belgia furnizează de o sută de ori mai mulți jihadiști pentru Statul Islamic decît Egiptul, raportat la numărul de populație musulmană pe care le au cele două țări. Adepții Statului Islamic cresc într-o cultură occidentală a comunicării, a spectacolului și a violenței, ei reprezintă o ruptură generațională , ei nu sunt integrați în comunitățile religioase locale (moschei de cartier), practică autoradicalizarea pe internet, caută un jihad global dar nu se interesează de luptele concrete ale lumii musulmane. Practic ei nu sunt agenții islamizării societății, ci caută realizarea fantasmelor lor de eroism nesănătos.”

Cauzele conexe politicii internaționale creează un mediu favorabili sucesuului propagandei teroriste. Identificare întârziată a măsurilor ce trebuie luate pentru oprirea acestui fenomen și complexitatea modului în care teroriști acționează sunt factori care transformă acestă amenințare într-o vulnerabilitate principală a secuității internaționale. Practic organismele abilitate terbuie să acționeze într-un timp foarte scurt asupra unui fenomen care devine de necontrolat. Demersuri în acest sens au fost făcute , Summitul G7 din vara acestui an a avut ca principal temă de dezbatere metode de combatere a propagandei teroriste în mediul online,totodată Uniunea Europenă a stbilit rezoluții prin care se solicit identificare unor instrumente care să stopeze acest fenomen. Țările din Europa, care se confruntă cu acesată problem, precum Marea Britanie, Franța, Germania, Belgia încercă să implementeze programe specifice de combatere a problematicii. Urmare a întalinirilor oficiale s-a stabilit că este nevoie de elaborarea unor progarame, mai ales în rândul tinerilor, prin care să se dezvolte o cultură de Securitate și tot în acest sens se dorește o strânsă colaborare cu promotorii internetului precum Google Twiterr, Facebook care pot indentifica conturile ce conțin mesaje extremist solicitând blocarea acestora. Elaborarea de programe educaționale în învățământ care să promoveze conștientizare, gravității alăturării față de grupările teroriste, riscurile la care tineri se supun atunci când accesează astfel de materiale reprezintă un pas foarte important în soluționarea problemei. Procesul de combatere se află în defășurare nu este un proces individual al guvernelor ci presupune o colaborare cu organizațiile internaționale, societatea civilă și sectorul privat. Un exemplu concret de acțiune ce combate propaganda teroristă este oferit în baza Strategiei de combatere a radicalizării și recrutării realizat de Uniunea Europeană. În acest context s-a reușit crearea unei rețele de coștientizare a radicalizării care conextează organizațiile și actori locali implicați în acțiuni de combatere a fenomenului. Practic Comisia Europeană sprijină financiar această rețea pentru realizarea de material audio-video prin care se prezintă contraargumente în lupta cu cei care promovează radicalismul,jihadismul sau terorismul în general. O altă măsură importantă a fost oferită de către Europol care în luna martie în cadrul Consililui Uniunii Europene a propus crearea unei instituții EU Internet Referral Unit. Acesta va devein funcțională începând cu luna iulie a acestui an și va avea ca principal rază de acțiune monitorizarea conținutului de pe Internet ,ce face referire la terorism și extremismul violent. Concluzionând acest studi am droit să identific principalele cauze care duc la succesul propagandei teroriste din ulmii ani. Cifrele celor care se alătură grupării sunt cu adevărat îngrijorătoare după cum arată raportul prezetat de Soufan Group la mijlocul anului 2014.

Astfel crearea unei imaginii de anamblul asupra vulnerabilităților exploatate de teroriști, reprezintă în opinia mea un element important care poate ajuta la implementarea unor strategii sigure. Trebuie ținut cont și de fapul că implementarea procesului de combater nu trebuie să fie una de lungă durată deoarece acțiunile de propaganda se desfășoară în timp real și sunt din ce în ce mai agresive.

Concluzii

Prezeta lucrare își dorește să reprezinte un punct de pornire către un studiu, personal, aprofundat asupra modului în care analiza de intelligence poate combate o amenițare asimetrică precum fenomenul terorist care are un grad ridicat de violență și care își face,dince în ce maimult, simtită prezența în societatea civilă. Întrebarea la care am încercat să răspund este dacă ne putem adapta unei forme neconvenționale a războiului, care presupune o luptă cu arme non – militare, pe deoparte analiza de intelligence prin OSINT și celelate discipline asociate , SOCMINT, SIGINT, HUMMINT și pe de altă partea strategiile de propaganda ale teroriștilor care inclund forme ale manipulării în masa foarte bine analizate și structurate. Dacă adăugăm în acestă imagine viteza cu care ciruculă informația, volumul mare de date existente și evoluțiile tehnologice care carcaterizează spațiul cybernetic, problematica devine una foarte complex și necesită un studiu aprofundat atât la nivel teoretic cât și la nivel pratctic.

În concluzie pot spune că obiectivul analizei de intelligence este să descopere și să prezinte beneficiarilor de informații riscurile sau pericolele care există în spatele evoluților unor anumite situații, care de multe ori nu sunt ceea ce par a fi. Analistul nu poate oferi soluții, dar prin identificarea principalilor factori de risc poate crea o imagine reală asupra unui eveniment astfel încât decidentului să îi fie mai facilă luare unei decizii în momente cheie. John McLaughlin a descris relația dintre decident și analist prin următoarea metaforă “ un fost director al unei agenții centrale de intelligence definea analistul de intelligence drept cineva care, dacă simte miros de flori, începe să se uite după sicriu”. Maniera în care produsul final devine un factor catalizator al deciziei publice reprezintă succesul activității de intelligence.

În contextual actual, în care trăim, când informația poate fi diseminată în timp real de la un colț în altul al lumii, afirm că o posibilă soluție pentru combaterea fenomenului terorist este intelligenceul colaborativ reprezentat,în opinia mea de conceptul Smart Nation care nu trebuie să fie nu doar un concept teoretic ci și un mod de viață

Smart Nation nu înseamnă o responasabiltate civică exclusivă de obținere a informațiilor ci presupune o conștientizare a cetățanului, a faptului că prin cunoașterea informației poate contribui la realizarea securității naționale. Iată un exemplu concret de atitudine carecteristică Smart Nation , Centrul de Media al Statului Islamic este, din punctul meu de vedere, o sursă deschisă importantă din care se poate afla care este strategia de acțiune. Practic prin traducerea și analiza tuturor numerelor revistei DABIQ se pot identifica informații relevante ce pot ajuta la prevenirea și combaterea viitoarelor acțiuni teroriste. Un alt exemplu de combatere a fenomenului terorist care poate avea la bază conceptul de crowdsourcing, poate nu foarte bine definit, deoarece cererea de intervenție nu a venit din partea unei organizații guvernamentale sau de orice natură, ci a fost o implicare volutară, este cel al hackerilor de la Anonimus. Aceștia au lansat în luna februarie a acestui an o campanie de luptă împotriva mijoacelor pe care IS le utilizează în sapațiul online. Prin aceste acțiuni cei de la Anonimus au anuțat că au o bază de date cu numele și e- mailurile ideologilor și susținătorilor IS care activează online identificând principali activiști. Implicarea celor de la Anonimus, în combaterea și prevenirea terorismului on line, poate că nu e una dintre cele mai potrivite, dar poate fi tratată ca un subiect de analiză în procesul de crowdsourcing.

Astfe prin implementarea unor măsuri de bune practici ce vizează combaterea terorismului și printr-o colaborare eficinetă între organizațiile de intelligence, mediul academic și societatea civilă putem stopa efectele catstrofale ale fenomenului terorist.

Bibliografie :