Rolul Agriculturii In Dezvoltarea Economica. Oportunitati Si Amenintari Pentru Romania

Cuprins

Introducere

CAPITOLUL 1. Rolul agriculturii în dezvoltarea economică-noțiuni introductive

1.1 Rolul agriculturii în dezvoltarea economică – noțiuni și concepte teoretice

Particularitati ale cererii și ale ofertei la nivelul pieței produselor alimentare la scară globală

Agricultura și globalizarea

Agricultura și produsele alimentare-tendințe

CAPITOLUL 2. Privire de ansamblu asupra situației agricole la nivelul Uniunii Europene

2.1 Instrumente legislative ale Uniunii Europene

2.2. PAC-principal instrument de echilibrare a piețelor agricole din UE

2.3 Finanțarea agriculturii la nivelul Uniunii Europene

2.4. Relatiile economice in domeniul agricol ale UE cu principalii jucatori economici (SUA, China, Japonia)

2.5 Criza și agricultura in UE

2.6. Perspective de viitor ale agriculturii pentru UE

CAPITOLUL 3. Agricultura României-amenințări și oportunități. O perspectivă macroeconomică asupra rolului agriculturii în raport cu creșterea economică a României

3.1. Situația actuală a agriculturii în raport cu celelalte ramuri economice

3.2. Programul Național de Dezvolare Rurală

3.3. Obiective pentru dezvoltarea durabilă a României (orizonturi 2013-2020-2030)

3.4. Agricultura României și Fondurile Europene

3.5 România și relațiile economice la nivel agricol (import-export)

3.6 Analiza SWOT a agriculturii românești

3.7. Investițiile străine directe din România în domeniul agriculturii

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Lista tabelelor existente în lucrare

Tabel 2.1 Proprietățile agricole sub 5ha în UE……………………………………………………….23

Tabel 2.2 Cheltuielile Uniunii Europene destinate sectorului agricol în 2011………………………31

Tabel 2.3 Importurile produselor agricole UE-SUA (2011)…………………………………………34

Tabel 2.4 Exporturile produselor agricole UE-SUA (2011)…………………………………………34

Tabel 2.5 Principalele produse agroalimentare exportate de UE28 spre China (2013)……..………36

Tabel 2.6 Principalele produse agroalimentare importate de UE28 din China (2013)………..…….37

Tabel 2.7 Principalele produse agroalimentare exportate de UE28 spre Japonia (2013)…………….38

Tabel 2.8 Principalele produse agroalimentare importate de UE28 din Japonia (2013)…………….38

Tabel 3.1 Axa 1: Creșterea competitivității sectoarelor agroalimentar și forestier din România……43

Tabel 3.2 Axa 2: Menținerea și îmbunătățirea calității mediului rural din spațiul rural…………….44

Tabel 3.3 Axa 3: Încurajarea diversificării economiei rurale și îmbunătățirea calității vieții din spațiul rural…………………………………………………………………………………………. 45

Tabel 3.4 Axa4: Îmbunătățirea guvernanței locale și promovarea potențialului endogen al spațiului rural………………………………………………………………………………………………….45

Tabel 3.5 Analiza SWOT a agriculturii românești………………………………………………….48

Lista figurilor existente în lucrare

Figura 1.1 Structura producției mondiale de proteine……………………………………………………………….13

Figura 2.1 Denumire de origine protejată……………………………………………………………………………….22

Figura 2.2 Indicație geografică protejată…………………………………………………………………………………22

Figura 2.3 Logo pentru produsele ecologice…………………………………………………………23

Figura 2.4 Reglementările piețelor agricole în cadrul UE……………………………………………27

Figura 2.5 Comerțul cu produse agricole al UE……………………………………………………..33

Figura 3.1 Ponderea valorii adăugate brute din agricultură, vânătoare și pescuit în total VAB, în 

România și unele țări europene, în perioada 2001 – 2010 ………………………………………….41

Introducere

Înțelegerea sistemului de funcționare al economiei trebuie să fie un interes principal pentru fiecare dintre noi. Raporturile economice se realizează la fiecare pas, atăt ca simplu cetățean, cât și la nivelul companiilor dar și între state. Trebuie deci să cunoaștem mecanismele de funcționare ale acestui sistem, și să ne adaptăm atunci când ceva se schimbă.

Economia nu mai e aceea care a fost în anii 70-80. Nici măcar cea de după anii 90. Sectoarele economice (primar, secundar și terțiar) și-au modificat din ce în ce mai mult ponderea în creșterea economică, maiales în ultimele decenii, odată cu schimbările și modernizarea societății (creșterea importanței serviciilor, a industriei etc.).

Lucrarea de față abordează o temă tot mai dezbătută în zilele noastre, și anume agricultura și rolul pe care aceasta îl joacă în economia secolului 21. Cu toate că societatea se dezvoltă într-un mod din ce în ce mai alert, iar nevoile noastre sunt în continuă creștere, alimentația va rămâne cea mai mare necesitate pentru omenire.

Ne propunem prin această lucrare să expunem elementele principale ce caracterizează agricultura, să punctăm câteva dintre caracteristicile și atuurile importante ale ei, dar și să punctăm neajunsurile și problemele ce se ridică, încercând să găsim soluții și răspunsuri fiabile.

Este deci obligatoriu ca această ramură economică să se adapteze și ea din punct de vedere tehnologic, maiales într-un context în care populația Globului este în continuă creștere. Noi mijloace de producție și prelucrare, îmbunătățirea speciilor, găsirea de metode pentru o alimentație cât mai sănătoasă, dar și politici mult mai eficiente în sectorul agricol sunt doar câteva dintre soluțiile propuse pentru îmbunătățirea sectorului agricol.

Această lucrare de licență se bazează pe informații preluate din cărți de specialitate, rapoarte ale instituțiilor europene, articole și memo-uri, dar și site-uri de profil, fiind alcătuită din trei capitole:

-capitolul 1- Rolul agriculturii în dezvoltarea economică – noțiuni și concepte teoretice. În această secțiune se explică câteva concepte de bază pentru lucrarea de față, se expune o viziune de ansamblu asupra situației actuale la nivel mondial (cerere și ofertă, structura producției agricole, tendințe în alimentație etc.). Se încearcă de asemenea în capitolul 1 găsirea unei corelații între alimentație și globalizare, maiales din perspectiva schimbării modului în care omenirea se hrănește odată cu desființarea barierelor și liberalizarea comerțului.

-capitolul 2- Privire de ansamblu asupra situației agricole la nivelul Uniunii Europene. Aria de problematizare în acest capitol se reduce la Uniunea Europeană. Vorbim despre instrumentele legislative care reglementează sectorul agricol, punând un mare accent pe Politica Agricolă Comună (PAC), ca principală componentă în acest sens. De asemenea, capitolul 2 expune câteva probleme cu privire la finanțările ofeerite de UE pentru agricultură, dar se vorbește și despre relațiile Uniunii Europene cu ceilalți mari jucători de pe piața economic a lumii: Statele Unite ale Americii, China și Japonia. Ultima parte a capitolului 2 este dedicată problemei legate de criza economică și impactul acesteia asupra agriculturii dar și câteva idei cu privire la perspectivele de viitor în domeniul studiat.

-capitolul 3- Agricultura României-amenințări și oportunități. O perspectivă macroeconomică asupra rolului agriculturii în raport cu creșterea economică a României. Acest capitol reprezintă studiul de caz al lucrării de licență și este dedicate situației țării noastre în raport cu sectorul agricol. Se expun aici aspecte precum locul ocupat de agricultură în ansamblul întregii economii naționale, programele și politicile existente în acest sens, obiectivele României în viitor în legătură cu sectorul agricol. De asemenea, se regăsește o analiză a raporturilor economice ale României cu alte țări, dar și o analiză SWOT a agriculturii autohtone.

CAPITOLUL 1 Rolul agriculturii în dezvoltarea economică-noțiuni introductive

1.1 Rolul agriculturii în dezvoltarea economică – noțiuni și concepte teoretice

Pornim această cercetare de la premisa că agricultura este unul dintre segmentele importante care susțin dezvoltarea macroeconomică a României. Influențată de factori benefici precum teren roditor, climă prielnică, forță de muncă din ce în ce mai pregătită ș.a, aceasta are mari șanse să contribuie la o creștere a PIB-ului în următorii ani, dar și la un trai mai ridicat al țării. De asemenea, ea poate juca un rol deosebit în ceea ce privește crearea unei piețe interne mai dinamice, mai concurențiale, cu mai multe produse autohtone.

Nu putem însă porni acest demers științific fără să explicăm unele concepte ce vor sta la baza lucrării de față. Se vor expune câțiva termeni ce vor fi piloni principali, cuvinte cheie de-a lungul acestei cercetări.

Agricultura- “este , știința , arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală și animală (…) prin cultivarea sistematică a anumitor plante și creșterea animalelor.” De asemenea, se poate vorbi despre agricultură ca fiind primul proces existențial întreprins de om, înainte ca el să fie considerat proces economic. Rezumându-se în primă fază la mijloc de supraviețuire, putem să îi spunem instinct, el se va dezvolta de-a lungul vremii,maiales în evul mediu ajungând la primul raport economic, și anume trocul. Odată cu apariția banilor, domeniul va deveni din ce în ce mai complex, ajungându-se în zilele noastre la relații de import-export între țările lumii.

Creștere economică- În ceea ce privește acestconcept, există mai multe păreri și teorii. Asta și datorită faptului că termenul definește un proces dinamic, în continuă evoluție și schimbare, analizat din mai multe puncte de vedere. Deși un subiect important și pus în discuție de majoritatea economiștilor, problema creșterii economice este una abordată destul de recent.

Creșterea economică ca subiect de sine stătător este abordată abia în a doa jumătate a secolului XX. Cel care a pornit acest motor de studiu este John Maynard Keynes, în perioada interbelică. Deși aceasta poate fi privită din unghiuri diferite, fiind influențată de mai mulți factori, în sens larg, “creșterea economică este rațiunea economiei de a exista”. Dacă privim puțin definiția dată de Aristotel economiei: “arta sau știința (nomos) bunei gestiuni a gospodăriei (oikos)”, putem deduce că prin creștere conomică se dorește un progres economic, ce se materializează în venituri, printr-o administrare cât mai eficientă a resurselor.

La nivel științific, creșterea economică definește “creșterea cantității de efecte (economice) utile, într- o perioadă dată”, “creșterea produsului pe locuitor”, sau “creșterea pe termen lung a capacității unei țări de a asigura aprovizionarea crescândă a populației cu diferite bunuri economice”.

Factorii economici- sunt factori ai căror influență pozitivă se concretizează în creștere economică. Economia, nu poate funcționa de sine stătătoare, ca un ciclu prestabilit. Ea este influențată de unele aspecte care pot suferi schimbări între timp și contribuie la bunul mers al sistemului. Factorii care influențează creșterea economică sunt:

-factorul uman (ofertă de muncă, educație)

-material (mașini, echipamente, infrastructură)

– informațional-tehnologic (noi descoperiri, inginerie, management)

– alți factori (social-politici). (stabilitate politico-socială, instituții)

Dacă restrângem analiza strict în domeniul agriculturii, factorii care influențează acest domeniu sunt de fapt în principal factori de mediu, dar și aspect ce țin de factorul uman și economic:

-factorul natural

-clima

-condițiile meteorologice

– nivelul precipitațiilor

-aerul

-suprafața de teren deținută

-tipul culturilor cultivate

-economia ca ansamblu

Factorii naturali cuprind pământul, resursele naturale, pădurile și apele, relieful, resursele minerale etc.

Pământul joacă în agricultură un rol esențial, ajungând să aibă o valoare tot mai mare.

“Principala însușire a pământului o constituie fertilitatea și mai ales capacitatea de sporire continuă a acestei fertilități, dacă pământul este folosit în mod rațional Prin fertilitatea solului se înțelege însușirea de a acumula, păstra și pune la dispoziția plantelor substanțele nutritive, apa, aerul de care au nevoie pentru creșterea și der influență pozitivă se concretizează în creștere economică. Economia, nu poate funcționa de sine stătătoare, ca un ciclu prestabilit. Ea este influențată de unele aspecte care pot suferi schimbări între timp și contribuie la bunul mers al sistemului. Factorii care influențează creșterea economică sunt:

-factorul uman (ofertă de muncă, educație)

-material (mașini, echipamente, infrastructură)

– informațional-tehnologic (noi descoperiri, inginerie, management)

– alți factori (social-politici). (stabilitate politico-socială, instituții)

Dacă restrângem analiza strict în domeniul agriculturii, factorii care influențează acest domeniu sunt de fapt în principal factori de mediu, dar și aspect ce țin de factorul uman și economic:

-factorul natural

-clima

-condițiile meteorologice

– nivelul precipitațiilor

-aerul

-suprafața de teren deținută

-tipul culturilor cultivate

-economia ca ansamblu

Factorii naturali cuprind pământul, resursele naturale, pădurile și apele, relieful, resursele minerale etc.

Pământul joacă în agricultură un rol esențial, ajungând să aibă o valoare tot mai mare.

“Principala însușire a pământului o constituie fertilitatea și mai ales capacitatea de sporire continuă a acestei fertilități, dacă pământul este folosit în mod rațional Prin fertilitatea solului se înțelege însușirea de a acumula, păstra și pune la dispoziția plantelor substanțele nutritive, apa, aerul de care au nevoie pentru creșterea și dezvoltarea lor, însușire folosită și amplificată prin munca omului.” Fertilitatea acestuia contribuie într-o mare măsură la rezultatele agricole, prin urmare la resursele și veniturile unei țări. Nu este deci de mirare că se încearcă din ce în ce mai mult dezvoltarea de soluții pentru contracararea deteliorării calității acestuia, iar irigațiile și îngrășămintele ajută și ele la obținerea de producții consistente.

Factorii de mediu pot reprezenta și principalul dezavantaj al agriculturii. Asta deoarece ei nu pot fi controlați, iar planurile făcute în ceea ce privește producția pot să nu se realizeze. Acesta este și motivul pentru care de multe ori, predicțiile specialiștilor în legătură cu rezultatele din agricultură nu se realizează.

Ultimul factor amintit ca fiind în strânsă legătură cu agricultura este economia (atât la nivel macroeconomic, cât și la scară mondială). La fel ca și factorii de mediu, și acesta poate dăuna bunei dezvoltări a agriculturii. Interdependențele dintre ele sunt atât din sensul economie-agricultură, cât și invers.

De exemplu:

-nivelul ratele de schimb influențează prețurile, cheltuielile, dar și volumul investițiilor

-politica monetară afectează creditele, motor important în derularea unei afaceri

-nivelul fiscalității și puterea de absorbție a taxelor și impozitelor își pun amprenta asupra nivelului de dezvoltare al infrastructurii.

În ceea ce privește statele în curs de dezvoltare, apar unele probleme la nivel macroeconomic privite prin prisma acestei relaționări între sisteme. Dereglările sunt cauzate de aspecte precum protecționismul la nivel de importuri, dar la nivel de politici care afectează rata de schimb, în corelație cu fenomenul de ISI (Import Substitutions Industrialisation).

Diferența între statele în curs de dezvoltare și cele industrializate (dezvoltate), în ceea ce privește creșterea economică există deoarece:

-puterea guvernelor statelor dezvoltate de a abosrbi taxe este mult mai mare

-inflația este mai ridicată în statele în curs de dezvoltare

-Statele industrializate au o putere mai mare de a lucra cu bani proprii, nu împrumutați

Particularitati ale cererii și ale ofertei la nivelul pieței produselor alimentare la scară globală

Vom vorbi în acest subcapitol la nivel global despre nevoile populației în ceea ce privește alimentația și modul în care ele reușesc să fie satisfăcute, adică despre cerere și ofertă.

Cererea individuală reprezintă relația dintre cantitatea dintr-un bun cerută de consumator la un moment dat și prețul bunului respectiv.

Oferta individuală se definește ca fiind relația dintre cantitatea dintr-un bun oferită de producător și prețul acelui bun într-o perioadă de timp.

Deși termenii explicați anterior se referă la mediul microeconomic, considerăm necesară înțelegerea acestora pentru a putea privi situația la scară macro și globală.

Consumul “reprezintă cheltuirea unei părți din venitul obținut într-o perioadă de timp, în scopul utilizării bunurilor și serviciilor cumpărate, destinate satisfacerii trebuințelor individuale și/sau colective. “

Consumul reprezintă, în viziunea lui John Maynard Keynes “singurul scop și singura țintă” a tuturor tipurilor de activități economice. De aici deducem logic că și scopul agriculturii este acela de a produce bunuri (prodese alimentare) în vederea consumului lor viitor. Odată cu trecerea timpului, multitudinea de produse ce au început să fie disponibile consumatorilor au produs o schimbare în stiulul acestora de viață și asupra alegerilor pe care le fac.

Datorită creșterii continue a populației, crește și cantitatea de alimente necesare pentru a acoperi nevoile acestui număr tot mai mare de oameni. Astfel, este necesar ca în următorii 40 de ani se dubleze suprafața de teren agricol, pentru a se putea face față necesarului de alimente. În aceste condiții, specialiștii încearcă să găsească echilibrul între terenul agricol lucrat și păstrarea planetei pentru generațiile următoare. O altă problemă care se pune în discuție este și cea a dispunerii populației pe glob și capacitatea oamenilor de a-și adapta modul de viață la aceste schimbări. Concret, se estimează că populația Uniunii Europene va scădea în deceniile următoare cu până la 20%, pe când continental Asiatic va fi cu 25% mai populat.

Până în momentul de față însă, proporțiile în ceea ce privește alimentația rămân aceleași, produsele de bază având în continuare cea mai mare pondere pe piață:

Fig. 1.1 Structura producției mondiale de proteine

În ceea ce privește cerealele, la nivel global, în 2013 s-au produs 2500 milioane de tone, cu 500 de milioane de tone mai mult ca în 2010 și cu aproape 500 de milioane de tone mai mult ca în 2005. Pe de altă parte, și consumul a crescut de la 2035 milioane de tone în 2005 la 2270 milioane tone în 2010 și 2400 milioane tone în 2013. Diferența între producție și consum a fost fie reprezentată de surplus, fie a fost destinată schimburilor între țări. Astfel, se evidențiază cantități mari de produse cerealiere care merg spre Thailanda, dar și importuri de către Egipt și Mexic.

Din acest total, ponderi mari de cereale produse și consumate pe piață le au grâu și orezul, acestea înregistrând creșteri (atât ca cerere, cât și ca ofertă). Astfel, producția de grâu la nivel global a fost de 710 milioane de tone în 2013, față de 650 milioane tone în 2010. Cantitatea de orez produsă în 2013 a fost de 495 milioane tone, față de 460 milioane tone în 2010.

Oferta de produse agro-alimentare este deci una dinamică, care se adaptează rapid nevoilor consumatorilor. Vom expune în continuare câteva cifre orientative pentru anul 2012 cu privire la capacitatea de producție a pieței la nivel global:

-Disponibilul total de alimente a fost de 147 kg/capita

– 368 milioane tone de cartofi cultivați

-107 milioane tone de banane

-69 milioane tone de portocale

-Disponibilul de carne a fost de 42kg/capita

-2 miliarde de pui (din care 56 % în Asia)

-7 miliarde ouă

-1.4 miliarde bovine

-1 miliard ovine

-156 milioane tone pește

Valoarea mondială a producției agricole pentru anul 2012 a fost estimată la 3.269.457 milioane de dolari.

Există totuși, pe lângă cererea globală și o cerere locală de produse, cerere ce ține și de tradițiile și cultura zonelor respective. Astfel, putem sesiza unele diferențe în ceea ce privește consumul de alimente principale.

Consumul de produse alimentare este influențat de mai mulți factori, atât la scară mare, cât și la nivel de individ. Astfel, religia, clima, zona geografică pot influența alimentația oamenilor. Spre exemplu, regăsim un consum de orez mai ridicat de peste 50% din aportul zilnic de calorii (date referitoare la anul 2002) în Asia, acolo unde clima permite dezvoltarea acestui aliment.

Sorgul are o pondere de peste 50% în sursa de calorii a populaței din Nordul Africii, fiin cereal principal pentru obținerea pâinii. Din contră, în totalitatea continentului European, dar și în America de Nord, o parte a Americii de Sud și Australia, există o cerere majoră de grâu. În Mexic, în centrul Americii de Sud și în partea central-sudică a Africii, alimentația se bazează preponderant pe porumb. (vezi și anexa 1)..

Cât despre consumul de carne, europenii se evidențiază ca fiind cei mai mari consumatori de carne de porc. În Asia, dar și în Africa, unde regăsim majoritatea islamicilor, regăsim un procent mai mic în ceea ce privește consumul de carne de porc, însă un procent mai mare de carne de vită. Acest tip de carne se regăsește cu preponderență și în alimentația Africii și a Americii de Sud.În ceea ce privește carnea de pasăre, ea este regăsită într-un procent important în alimentația populației din Statele Unite și în sudul Africii. Mare consumator de carne de pasăre este și Australia. Cea mai multă carne de pește se regăsește în alimentația japonezilor (vezi și anexa 2).

La nivel individual, obiceiurile alimentare pot fi influențate de aspecte precum veniturile, preferințele, necesarul de calorii în funcție de locul de muncă etc.

Și în ceea ce privește băuturile, există preferințe la nivel de regiuni. Astfel, Brazilia, Statele Unite ale Americii și China sunt consumatoare majore de bere (peste 50kg/capita, conform unui studiu din 2002), pe când Franța, Italia, Germania, Australia se evidențiază printr-un consum mai mare de vin (50-100kg/capita) (A se vedea și anexa 3).

Agricultura și globalizarea

Când vine vorba de globalizare, primul cuvânt care ne vine în minte este uniformizare. Specialiștii vorbesc despre un fenomen de convergență ce transcede granițele statelor, ajungându-se la un model unic, precum cel al americanizării, valabil și în cazul alimentației.

Raportându-ne la agricultură, situația pare a fi destul de complexă. Asta datorită faptului că, deși scopul liberalizării comerțului și globalizarea în acest sector este de a mări producția de alimente, dar și de a crește productivitatea în muncă, la o analiză mai atentă, efectele sunt contrare, cu precădere în statele din Sud (Africa), unde ne confruntăm încă cu fenomenul malnutriției . Astfel, între 2010-2012, unul din 8 oameni de pe Glob, aproximativ 870 milioane în total, sufereau de foame. Dintre aceștia, 852 milioane trăiesc în zonele subdezvoltate ale lumii. Există o relație între prosperitate și accesul la resurse alimentare, chiar dacă societățile care consumă mai multe alimente nu sunt neapărat cele care mănâncă cel mai bine. Dar chiar și așa, acest aspect contribuie la clasificarea țărilor în dezvoltate și subdezvoltate. Agricultura va juca mereu un rol important în această dezvoltare, ținând cont de nevoia de hrană pe perioadă nelimitată de timp a populației lumii.

Se delimitează trei etape în dezvoltarea agriculturii:

-epoca pre-agricolă-se caracterizează prin alimentație sălbatică: pescuit, vânat, culegerea plantelor oferite de natură, specific Preistoriei

-epoca agricolă- activitatea agricolă reprezintă principal sursă de alimentație. Apar agrosistemele.

-epoca industrială- agricultura devine globală. Se evidențiază o pondere din ce în ce mai mare a sectorului industriei în activitatea agricolă și în producția de alimente, luând naștere conceptual de agro-industrie.

Un rezultat al globalizării asupra agriculturii este Diviziunea Internațională a Muncii. Aceasta a făcut ca statele să se specializeze (aici contribuind și clima) pe producerea unor sortimente specifice de alimente (cacao în Coasta de Azur, arahide în Senegal, cafea în Brazilia) ..Ca și consumatori, suntem puși în situația de a alege ceea ce consumăm. Nu trebuie negat însă faptul că globalizarea influențează oarecum populația, ajungându-se la o piață dirijată.

Pe de altă parte însă, fenomenul a reușit să fie repede plăcut însă datorită caracterului universal de care dă dovadă, oferind posibilitatea ca cei din Europa, de exemplu, să aibă acces la informații, idei, obiecte culturale din Asia sau Australia. Gilles Fumey folosește termeni precum “voiajori la masă” sau “turiști alimentari” pentru a sublinia acest avantaj al globalizării.

După cel de-al Doilea Război Mondial, avem la dispoziție nenumărate sortimente de alimente , datorită progresului în domeniu(maial conservarea prin congelare și vidare). Contraefectul însă, spune el, este cel asemenea învinsului dintr-o bătălie: odată cucerită o zonă, băștinașii vor contraataca. Astfel, țările încep să țină la preparatele și obiceiurile naționale.

Globalizarea a avut însă un rol benefic pentru marile multinaționale din domeniul alimentației. Acestea au reușit, cu ajutorul trecerii frontierelor naționale să înregistreze venituri substanțiale, prin plasarea produselor pe piețele externe.

Astfel, în 2010, Nestlé a avut o cifră de afeceri de peste 65 miliarde de euro, iar principalul nume în industria lactatelor, Danone, a acumulat peste 15 miliarde de euro. Tyson Foods Inc., printre cei mai mari producători de carne la nivel global, a înregostrat vânzări de peste 23 miliarde de euro. În acest top mondial, majoritatea brandurilor sunt de origine americană (ConAgra, Heinz,Kellogg ș.a), iar faptul că vedem aceste produse pe toate rafturile este un exemplu destul de elocvent pentru a concluziona că globalizarea și-a atins scopul și este mai în formă ca niciodată (A se vedea și anexa 4).

Agricultura și produsele alimentare-tendințe

Creșterea continuă a populației se reflectă și într-o cerere mai mare de produse alimentare. În acest sens, se fac estimări că populația globului va ajunge la 10.5 miliarde de locuitori până în 2050 , find nevoie astfel de o intensificare strategică a productivității agricole.

Criza economică și-a pus accentul și asupra pieței produselor alimentare, dereglare alimentată și de secetele severe din unele țări ale lumii , sursă de produse importante (a se vedea cazul Argentinei și a Vietnamului). La acestea se adaugă și interdicția Rusiei de a exporta grâu între anii 2010 și 2011, lucru ce a dus la creșterea prețului pâinii. Privind cu atenție statisticile din ultimii ani, sesizăm totuși cu ușurință creșterea continuă a cheltuielilor cu produsele alimentare.

Astfel, în 2010, la nivelul Uniunii Europene, 956.2 miliarde de euro s-au cheltuit doar cu alimente și băuturi. Conform aceluiași studiu, 2011 aduce cheltuieli de 1017 miliarde de euro, în același domeniu. La nivel global, cel mai bine stă Noua Zeelandă, unde sectorul alimentar reprezintă peste 30% dină totalul vânzărilor din manufactură. Tot în 2010, statisticile arată că o gospodărie consumă, la nivelul UE, 13% din venituri pentru alimente și produse non-alcoolice.

Într-o societate modernă, în care dacă nu ești o companie în pas cu actualitatea nu exiști, consumatorul este motorul care face piața să funcționeze, cel care inovează. Acest lucru se poate face prin observarea nevoilor și preferințelor lui, dar și prin anticiparea a ceea ce el își va dori pe viitor. Realizarea acestor lucruri va duce la menținerea concurenței pe piață, la creșterea calității produselor etc. Pe termen lung, evoluția se va reflecta și în consumul la scară largă,rezultă venituri mai mari la nivel macroeconomic.

Cel mai nou trend în ceea ce privește alimentația sunt alimentele ecologice. Motivele pentru care oamenii au ales acest nou stil de viață pot fi dorința de a consuma din nou legume și fructe proaspete, dar și o atitudine pozitivă în raport cu mediul înconjurător, aflat într-o continuă degradare.

Astfel, datele reieșite din studiul Lumea Agriculturii Ecologice 2007 arată că între 2002 și 2005, volumul vânzărilor globale de alimente și băuturi ecologice a ajuns la pragul de 25.5 milarde de euro, cu 43% mai mult față de perioada anterioară.

Doar la nivelul Uniunii Europene, anul 2004 a însemnat pentru agricultura ecologică venituri de 11 miliarde de euro, Danemarca fiind fruntașă în topul țărilor cu consum de alimente ecologice, 60 de euro per capita, urmată de Suedia cu 43 de euro, Germania și Austria, 40 de euro. În 2009 veniturile au crescut cu încă 7 milarde de euro, ajungând la 18 miliarde de euro, piața de profil fiind evaluated către specialiști la peste 40 miliarde de euro.

Această nouă înclinație pentru alimentele crescute fără îngrășăminte chimice nu se reflectă doar în sume. Astfel, în 2010, la nivel global, 37 milioane de hectare erau cultivate cu produse ecologice, cu 6% mai mult față de 2009, în top aflându-se Australia, Argentina și Statele Unite ale Americii. Din acest total, Uniunea Europeană deține 25%. La sfârșitului anului 2011, pe Glob existau 37,2 milioane de hectare de teren cultivate bio, înregistrându-se în același an 1.8 milioane exploatații certificate în acest sens. Pe primele locuri în clasament se află Australia cu 12 milioane hectare, cultivate ecologic, Statele Unite ale Americii și China cu aproape 3 milioane hectare fiecare Africa un million de hectare.

Nici România nu stă rău la acest subiect. Dacă în 2007, suprafața cultivată ecologic era de 65000 de hectare, în 2012, aceasta ajunge la 1746400 hectare.

De asemenea, la fel de “la modă” este curentul vegetarian. Este bine-cunoscută tradiția indienilor în acest stil de viață, însă care sunt motivele pentru care tot mai multă lume adoptă acest regim și cât de actual este el la scară globală?

Există mai multe opinii și argumente în ceea ce privește acest aspect. Statisticile făcute de specialiști în domeniu subliniază faptul că, pe când un hectar de teren arabil poate susține 5.5 persoane cu o dietă mixtă, aceaași suprafață de pământ poate hrăni 17 vegetarieni. Datorită acestui aspect poate, dar și a atracției pentru un stil de viață sănătos, o școală primară din New York este prima școală din Statele Unite care a adoptat în totalitate bucătăria vegetariană.

Mai mult ca niciodată, acest stil de viață este promovat prin toate mijloacele mass-media: blog-uri, articole, cărți etc. De asemenea, există filme și interview-uri cu celebrități care militează pentru acest stil de viață.

Britanicii și germanii sunt pe primul loc în Europa după numărul de vegetarieni, cu un procent de 9% în 2013, Franța însumează 2%, pe când Portugalia doar 0.2%. Cifrele arată că în Statele Unite ale Americii, 7.3 milioane de oameni nu mănâncă deloc carne în 2008 (A se vedea și anexa 5).

Grupul Mintel din SUA, brand recunoscut pentru produsele vegetariene, declara în 2008 o cifră de afaceri de 1.4 miliarde de dolari, pe când Soyatech&SPINS ajungea în 2009 la vânzări de 2.1 miliarde de dolari.

Nici în Marea Britanie lucrurile nu stau rău pentru firmele producătoare de produse non-animaliere. 2012 aducea venituri de 949 milioare de lire sterline doar pe piața de profil, față de 428 milioane în anul 2000.

CAPITOLUL 2. Privire de ansamblu asupra situației agricole la nivelul Uniunii Europene

2.1 Instrumente legislative ale Uniunii Europene

Legislația din cadrul Uniunii Europene este una ce se dorește a fi integrată în sistemul juridic al fiecărui stat membru. Astfel, la nivelul UE există un set de legi transnaționale, valabile pentru toate cele 28 de țări. Legile comune ajută la asigurarea echilibrului în cadrul Uniunii și la eliminarea discrepanțelor între sistemele juridice și modul lor de aplicare la nivel național.

Principalele izvoare care stau la baza sistemului legislativ comun sunt:

-Tratatul privind Uniunea Europeană; Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

-acordurile internaționale,

-principiile generale ale dreptului Uniunii,

-actele de drept derivat sau secundar.

În vederea adoptării acestor legi, Comisia, Consiliul și Parlamentul UE au fiecare îndatoriri proprii și își impart sarcini, pornind de la planificări anuale și multianuale, și până la amendarea propriu-zisă a actelor juridice. Aceste aspecte au fost reglementate de către Tratatul de la Maastricht și întărite de către Tratatul de la Lisabona.

Conform articolului 4 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, agricultura face parte, alături de mediu, transporturi, energie ș.a. din categoria domeniilor în care Uniunea Europeană își partajează compentențele cu statele membre, deciziile adaptându-se nevoilor și condițiilor fiecăreia dintre acestea. Principala pârghie pentru a reuși în acest demers sunt Politicile sectoriale. În număr de 13, ele acoperă următoarele segmente: coeziunea, agricultura, pescuitul, mediul, sănătatea, drepturile consumatorilor, transportul, turismul, energia, industria, cercetarea, ocuparea forței de muncă, azilul și imigrația, precum și fiscalitatea, justiția, cultura, educația și sportul.

2.2. PAC-principal instrument de echilibrare a piețelor agricole din UE

Uniunea Europeană conștientizează importanța sectorului agricol, atât ca parte componentă a indicatorilor economici (exemplu PIB, PNB) ce evidențiază ponderea acestuia în dezvoltarea economică, cât maiales în viața indivizilor, ca element fundamental pentru supraviețuire. Acest aspect a dus inevitabil la adoptarea de politici, măsuri legislative și mijloace prin care agricultura să se transforme într-un domeniu competitiv și performant, capabil să asigure bunăstare, atât pe plan social, cât și economic sau ecologic etc.

Politica Agricolă Comună (PAC) constituită de Uniunea Europeană este un motor de antrenare a sectorului agricol din țările membre, presupunând plăți directe pentru agricultori în vederea perfecționării și creșterii productivității muncii din acest sector, acordându-se în același timp o mare importanță protejării mediului înconjurător. Bine-înțeles, atragerea de către agricultorii europeni a acestor subvenții presupune respectarea unor norme în ceea ce privește terenurile, producția și activitatea agricolă.

PAC a fost lansată în 1962, având ca principale obiective consolidarea productivității agriculturii dar și asigurarea unui nivel de trai din ce în ce mai ridicat pentru persoanele din mediul rural. Cu toate că aceste scopuri au rămas în picioare și astăzi, Uniunea Europeană se confruntă și cu alte provocări pe care PAC încearcă să le soluționeze: securitatea alimentară, schimbările climatice, gestionarea resurselor și sprijinirea zonelor rurale. Acestea sunt prioritățile pentru o bună funcționare a sistemului economico-agricol, în condițiile unei dinamici tot mai accentuate a populației, a climei și a nevoilor societății secolului 21.

Această politică a fost necesară pentru a se putea aplica norme comune în cadrul Uniunii, într-o perioadă de creștere tot mai mare a populației și a diversității relațiilor economice globale, aspecte greu de controlat de politici statale diferite. De asemenea, producția agricolă la o scară din ce în ce mai ridicată devenea imposibilă fără o sustenabilitate economică din partea unor autorități superioare.

Astfel, conform alineatului 4, articolul 38 din Tratatul de funcționare al Uniunii Europene, se stipulează că: Funcționarea și dezvoltarea pieței interne pentru produsele agricole trebuie să fie însoțite de instituirea unei politici agricole comune.

Politica agricolă comună conține trei dimensiuni:

-măsuri de susținere a pieței: necesare datorită caracterului incert al acestui sector, în condițiile în care nevoile alimentare rămân constante;

-sprijinul pe venit: plăți directe care au drept scop sprijinirea agricultorilor

-dezvoltarea rurală: conține programe naționale/regionale de dezvoltare

Constatăm că, de-a lungul vremii, PAC a trebuit să se adapteze schimbărilor intervenite în dezvoltarea societății. Astfel, dacă la început s-a promovat creșterea volumului produselor agricole, dupa 1982, când s-a ajuns la fenomenul de supra-producție, prin apariția așa numiților ´´munți de alimente´´, fermierii au început să fie încurajați (inclusiv prin plățile directe) spre direcții precum: creșterea productivității prin plăți directe la hectar și pe cap de animal, producția de produse sănătoase, de calitate superioară și ecologice etc.

Pentru a veni în ajutorul cetățenilor europeni, fie ei producători sau consumatori, Uniunea Europeană a introdus sisteme de calitate pentru recunoașterea produselor specific precum:

Fig. 2.1-Denumire de origine protejată

Fig 2.2-Indicație geografică protejată

Fig 2.3-Logo pentru produsele ecologice

Pe de o parte,acestea îi ajută pe producători, prin garantarea calității și provenienței produselor, iar de cealaltă parte, consumatorul beneficiază de un plus de informații, acre să în ajute în luarea deciziei de a cumpăra. Totodată, prin intermediul unor stimulente financiare (stimularea agriculturii bio), se promovează renunțarea la îngrășăminte chimice și pesticide, modalități de eliminare a deșeurilor de pe exploatații. La acestea se adaugă activități de agro-turism și păstrarea peisajului pitoresc, în situația în care ne confruntăm cu dificultăți precum clima în continuă schimbare, nevoia de conservare a resurselor, protejarea bio-diversității și a resurselor acvatice.

Se pune însă problema unei ineficienței parțiale a Politicii Agricole Comune în cazul statelor în curs de dezvoltare (ex. România), state ce se bazează încă preponderant pe o agricultură de subzistență. Deși numarul populației din statele post-comuniste angrenate în sectorul agricol este destul de ridicat, productivitatea muncii nu tinde spre valori foarte mari, motivul fiind nivelul foarte scăzut al interesului pentru competivitate și performanță. Asta duce ca plățile directe să fie trecute direct în consumul agricultorilor, netransformându-se în investiții.

În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva date cu privire la situația fiecărui stat membru UE28, în funcție de terenurile agricole sub 5 hectare, până în 2007. Prin prezentul tabel încercăm să subliniem ideea că statele post-comuniste, în curs de dezvoltare, dețin un număr ridicat de parcele reduse ca dimensiune, semn principal al lipsei de mobilizare spre o agricultură extensivă.

Tabel 2.1 Proprietățile agricole sub 5 ha din UE

Legendă: Numar de parcele x1000

Dinamica mecanismelor din cadrul PAC s-a reflectat automat și în felul în care este administrat bugetul de către aceasta. Astfel, chiar dacă plafonul se menține la 1% din cheltuielile publice ale UE, banii sunt distribuiți diferit, în funcție de prioritățile stabilite (vezi Anexa 6).

PAC contribuie la scăderea emisiilor provocate de muncile agricole prin acordarea subvențiilor directe în corelație cu îndeplinirea condițiilor de mediu. Astfel, se dorește îndeplinirea dezideratului de creștere durabilă și a respectării Tratatului de la Kyoto.

Dezvoltarea mijloacelor de producție, a tehnologiilor tot mai performante la scară mare, dar și creșterea populației duc iminent la necesitatea creșterii suprafețelor fermelor. Iar mărirea acestora aduce automat, pe lângă capacitatea de a satisface un volum mai mare de nevoi (personale și nu numai), și la venituri mai mari pentru agricultori rezulatate din exploatarea suprafețelor extinse . Se poate obseva că o agricultură extensivă aduce venituri mai ridicate atât prin comerțul cu produsele agricole rezultate (recolte mai mari), cât și prin subvențiile ce se acordă pentru a stimula agricultorii.

Eurobarometrul realizat între 23 noiembrie și 2 decembrie 2013 în cele 28 de state UE, pe un eșantion de 27919 cetățeni din diferite grupuri, atât din punct de vedere demographic, cât și social arată că:

-mai mult de trei sferturi dintre europeni cred că Politica Agricolă Comună adduce beneficii cetățenilor Uniunii Europene iar peste 90% dintre ei susțin principalele schimbări ale politicii PAC.

-europenii cred în importanța agriculturii și în dezvltarea zonelor rurale, ca fiin aspect importante pentru viitor (53%, cu 7% mai mult ca în 2009).

-majoritatea celor intervievați susțin lupta pentru securitatea alimentației și diversitatea acesteia în UE.

Organizarea Pieței Comune

Se pune însă în discuție necesitatea unei piețe comune în ceea ce privește produsele agricole. Articolul 40 din din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede ca organizarea unei piețe comune să îndeplinească următoarele sarcini:

(a) reguli comune de concurență;

(b) coordonarea obligatorie a diferitelor organizări naționale ale pieței;

(c) organizarea europeană a pieței.

Uniunea Europeană poate interveni pe piață, în unele cazuri, prin prețuri de intervenție. Acestea sunt: sunt prețurile la care se fac achizițiile publice, respectiv vânzările publice. Prin ele se stabilesc plafoane de prețuri pentru produsele agricole pe piața internă.

Consolidarea piețelor comune are ca și rezultat și o bună administrare a produselor agricole. Se poate intervene deci prin prețuri minime garantate, prin subvenții etc. Prin schema de mai jos încercăm să schițăm modul în care se reglementează piețele agricole și subsistemele lor:

Fig 2.4 Reglementarea piețelor agricole în cadrul UE

Se intervine de obicei atunci când prețurile scad în asemenea măsură încât riscă să ducă la prăbușirea pieței, intervenția având loc prin trei mijloace principale: prețuri indicator (teoretice), prețuri garantate (nu se poate scădea prețul de pe piață sub acestea) și prețuri prag (prețurile sub care produsele importate nu pot intra în Uniunea Europeană).

De asemenea, se poate interveni și atunci când stocul de produse agro-alimentare rămân nevândute de către fermieri din cauza prețului foarte mic. Astfel, surplusul este cumpărat de la cetățeni, urmând unul dintre următoarele trasee: sunt revândute pe piață, exportate la prețuri minime sau distruse.

Comerțul cu alimente este din ce în ce mai dinamic, relațiile economice între state fiind din ce în ce mai strânse. Fără o organizare clară și reguli bine stabilite, statele nu pot face față singure nici în ceea ce privește producția, nici traseul parcurs pe piață al produselor agricole.

Pentru a se acoperi toate aspectele care ar putea pune în dificultate buna funcționare a pieței, Uniunea Europeană intervine pe 6 paliere: nivelul prețului; situația pieței; tipul produsului, calitatea produsului, spațiul, timpul.

Plățile directe

Anul 2003 aduce noi schimbări în legătură cu regulamentul de acordare a plăților directe către fermieri. Astfel,se hotărăște la Luxemburg în dara de 26 iunie, mai multe măsuri ce schimbă sistemul Politicii Agricole Comune de până atunci. Prima este decupluarea ajutoarelor în funcție de cantitatea produsă și înlocuirea acesteia cu o plată unică pe exploatație, La aceasta se adaugă ecocondiținalitatea, compatibilitatea cu regulile Organizației Mondiale a Sănătății etc.

Beneficiază de plăți directe: culturile arabile, inclusiv cerealele, cartofii pentru amidon, inul fără destinația fibre, uleiul de măsline, leguminoasele cu semințe, inul, cânepa, viermii de mătase, bananele, stafidele, tutunul, semințele, hameiul, orezul, carnea de vită și vițel, laptele și produsele lactate, carnea de oaie și capră.

Schema de plăți unice (SPU)

Sistemul de plăți directe trece prin unele schimbări și ajunge să fie consolidat prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Conform acestui regulament, se trece la o plată unică la hectar, (PU), cu scopul de a asigura un venit stabil pentru agricultori. Plățile se acordă în una sau două tranșe, între 1 decembrie și 30 iunie anul următor, ținându-se cont de o schemă de plată ce cuprinde: plafoane naționale, rezerve naționale, drepturi de plată dar și puneri în aplicare de tip istoric, regional și parțial.

Ecocondiționalitatea

Pentru ca plățile să se facă integral, fermierii trebuie să respecte două reguli de bază: să respecte cerințele în materie de mediu, prin păstrarea în bune condiții a terenurilor agricole, dar și pe cele în materie de gestionare. Astfel, se impun sau se interzic practici, cu scopul de a se îndeplini cerințele cu privire la bunăstarea animalelor, păstrarea în bune condiții a terenurilor agricole, siguranța alimentară etc.

Modularea

Presupune un mecanism menit să reducă după reguli clare plățile directe ce depășesc 5000 de euro/an.

2.3 Finanțarea agriculturii la nivelul Uniunii Europene

Pentru ca acordarea ajutoarelor pentru agricultură să fie acordate echitabil și pentru a se putea monitoriza situația în fiecare an, Uniunea Europeană a creat politici bazate pe legi pentru ca acest lucru să se poată realiza.

PAC este formată din doi piloni principali: primul pilon, care se ocupă de organizarea comună a pieței unice și plățile directe, iar pilonul doi care însumează politice pentru dezvoltarea rurală. Pentru fiecare dintre aceștia s-a creat un fond plătit din bugetul Uniunii Europene. Astfel, pilonului I îi corespunde Fondul European Agricol de Garantare (FEAGA), iar pilonului II i se adresează Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR).

1.Fondul European Agricol de Garantare

Primele aspecte legate de crearea unei piețe comune a produselor agricole au fost puse în discuție chiar în primii ani după crearea ideii de Uniune Europeană. Astfel, în 1962, iau naștere primele organizări comune a piețelor (OCM), precum și Fondul de Orientare și de Garanție Agricole (FEOGA). Aceste proiecte au trebuit însă dezvoltate, pentru o mai bună monitorizare, dar și pentru a facilita punerea lor în practică. Drept urmare, în 1964, FEOGA se împarte în două secțiuni: garantare (cu scopul de a finanța cheltuielile ce reieșeau din punerea în practică a politicilor)-finanțată în totalitate de UE și orientare (avea drept scop finanțarea măsurilor de dezvoltare rurală și politică structurală)-susținută prin cofinanțare.

Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, prevede ca FEOGA să se împartă în FEGA și FEADR, component existente și astăzi. De asemenea, în același regulament se stipulează și domeniile ce intră sub incidența FEGA: finanțează sau, uneori, cofinanțează împreună cu statele membre cheltuielile aferente organizării comune unice a pieței (OCP), sprijinul direct acordat exploatațiilor, contribuția financiară a Uniunii la acțiunile de informare și de promovare pentru produseleagricole pe piața internă și în țările terțe, precum și diverse cheltuieli punctuale și parțialeale Uniunii, cum ar fi acțiunile veterinare, de colectare și de utilizare a resurselor genetice.

2. Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală

Agenda 2000 introduce cel de-al doilea pilon al PAC, Fondul European de Dezvoltare Rurală (FEADR). Pilonul cuprinde 4 axe principale:

-ameliorarea competitivității sectoarelor agricol și forestier

-ameliorarea mediului înconjurător și a peisajului

-ameliorarea calității vieții în zonele rurale și încurajarea diversificării economiei rurale

-constituirea de capacități locale pentru ocuparea forței de muncă și diversificare (axa LEADER).

Axa 1 urmărește îmbunătățirea sectoarelor agricol și silvic prin:

– promovarea cunoasterii si ameliorarea capitalului uman

-restructurarea si dezvoltarea capitalului fizic

– masuri pentru imbunatatirea calitatii produselor

-masuri de tranzitie, specifice noilor state membre (sprijinirea exploatațiilor agricole de semisubzistență,sprijinirea înființării grupurilor de producători.

Axa 2 se va baza pe măsuri precum plăți compensatorii pentru zone defavorizate, acțiuni de agromediu, prime pentru împăduriri ș.a.

Axa 3 are ca scop îmbunătățirea calității vieții din spațiul rural și diversificarea economiei rurale prin:

– masuri pentru diversificarea economiei rurale

-masuri de imbunatatire a calitatii vietii

– masuri de perfectionare si informare pentru elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare locala

Axa 4 este cea pe care se pune un accent tot mai mare și prin care se încearcă înmulțirea parteneriatelor public-privat, strategiilor de dezvoltare rurală, dar și finanțarea programelor de cooperare.

În intervalul 2007-2013, FEADR a beneficiat de un buget de 96 miliarde de euro, pentru îndeplinirea acestor scopuri.

Contribuția PAC este una consistent pentru dezvoltarea fiecărui stat membru în parte. În tabelul de mai jos se poate urmări situația cheltuielilor din bugetul UE destinat sectorului agricol pentru anul 2011.

Tabel 2.4 Cheltuielile Uniunii Europene destinate sectorului agricol (2011)

Surse: Coloana (1): Comisia Europeană

Coloana (2): Comisia europeană

2.4. Relatiile economice in domeniul agricol ale UE cu principalii jucatori economici (SUA, China, Japonia)

Deși populația Uniunii Europene reprezintă doar 7% din totalul global, ea reușește de câteva decenii să se mențină în topul celor mai puternice economii ale lumii.

Ultimii 10 ani au adus câteva schimbări în topul celor mai puternice economii, Uniunea Europeană rămânând însă pe primul loc, cu 15 %, respectiv 13% din volumul relațiilor import/export la nivel global. Exporturile de produse agricole ale UE în 2010 au reprezentat doar 7%.UE, PE SECTOARE

Deși procentul corespunzător comerțului cu produse agricole reprezintă un procent destul de mic la prima vedere, acesta este reprezentat de sume considerabile:

Fig 2.5 Comerțul cu produse agricole al UE

Sursa: Comisia Europeană

În milioane de euro. Media din perioada 2008-2010.

Relațiile economice ale Uniunii Europene cu SUA

Cele mai puternice două uniuni, cea a statelor europene și cea a celor 50 de pe continentul American, au avut încă de la început relații foarte strânse, fie că au fost de ordin politic, economic, militar etc.

Printre primele acte prin care se consolidează relațiile dintre UE și SUA este Acordul dintre Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) și Guvernul Statelor Unite ale Americii din 29 mai 1958. Conform acordului, părțile contractante se angajează să coopereze periodic, când este necesar, pentru promvarea aplicării pașnice a energiei atomice.

Cea mai mare pondere a fost însă de departe cea de ordin economic, cu precădere comercial. În ceea ce privește produsele agricole, se poate observa schemele următoare:

Tabel 2.3 Exporturile produselor agricole UE-SUA 2012 (15 mld. euro)

Tabel 2.4 Importurile produselor agricole UE-SUA 2012 (8.3 mld. euro)

Aceste relații au fost mereu reglementate, pentru a da cele mai bune rezultate. Spre exemplu, apare în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene la data de 34.03.2006 acordul între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind comerțul cu vin. El cuprinde reguli și rigori care au scopul de a asigura cele mai bune relații comerciale cu produse viticole. Se prevăd idei precum:

-termenul ´´vin´´ reprezintă o băutură obținută exclusiv prin fermentarea alcoolică

totală sau parțială a strugurilor proaspeți, zdrobiți sau nezdrobiți, sau a mustului de struguri, eventual cu adaos de orice component al strugurilor proaspeți autorizat de partea producătoare în conformitate cu practicile oenologice autorizate de organismele de reglementare ale părții pe teritoriul căreia este produs vinul

– vinul prezintă o concentrație alcoolică dobândită de minimum 7 procente (7 %) și de maximum 22 procente (22 %)

– vinul nu a fost supus nici unui adaos de colorant artificial, de aromă sau de apă nejustificat de necesități tehnice.

Un alt aspect reglementat prin acord este de către cele două puteri este comerțul cu banane, semnat în 2009. Acesta prevede tarife special pentru importurile de banane între cele două continente, precum și nediferențierea distribuitorilor sau nefavorizarea lor.

De asemenea, este demnă de amintit și Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2012 referitoare la relațiile comerciale și economice cu Statele Unite. Cu un volum comercial bilateral de 702,6 miliarde EUR și un volum al investițiilor bilaterale evaluat la 2,394 trilioane EUR, în 2011, cele două economii reprezintă împreună aproximativ jumătate din producția economică global și aproape o treime din fluxurile comerciale mondiale, ceea ce face din acest parteneriat cea mai importantă relație economică din lume.

Relațiile economice ale Uniunii Europene cu China

Strânse legături economice există și între Uniunea Europeană și China.

Uniunea Europeană se află pe locul 3 în relațiile de import ale Chinei și al patrulea loc în

Ceea ce privește exporturile. În același timp, China este a treia sursă de importuri pentru UE și pe locul 7 când vine vorba de exporturi.

La fel ca în cazul relațiilor cu SUA, cea mai mare parte a comerțului dintre UE și China se desfășoară cu produse industriale, pe când comerțul cu produse agricole înregistrează mai puțin de 3% din importurile și exporturile dintre UE și China. În ultimii 5 ani ai secolului 20, exporturile UE către China au crescut cu aproape 11,8% pe an, pe când importurile europene de produse industriale din China au crescut cu o medie anuală de 22% pe an.

Pentru anul 2013, situația în ceea ce privește comerțul cu produse agroalimentare dintre cele două mari puteri se prezintă astfel:

Tabel 2.5 Principalele produse agroalimentare exportate de UE28 spre China în 2013

Tabel 2.6 Principalele produse agroalimentare importate de UE28 din China în 2013

Relațiile economice ale Uniunii Europene cu Japonia

Între 1995-2000 comerțul dintre Uniunea Europeană și Japonia a crescut

doar cu 8,4% având o valoare de 44,8 miliarde Euro pentru importuri și 86 miliarde Euro

pentru exporturi. Astfel, cota de piață a Japoniei în comerțul exterior al Uniunii Europene

a de la 7,8% în 1995 la 6,6% în 2000. Cu toare acestea, Uniunea Europeană a fost a doilea partener comercial al Japoniei. Țările europene care înregistrează cele mai mari fluxuri comerciale cu Japonia sunt Germania, Marea Britanie și Franța.

În tabelul de mai jos se pot obeserva date concrete cu privire la relațiile economice dintre Uniunea Europeană și Japonia, date referitoare la anul 2013:

Tabel 2.7 Principalele produse agroalimentare exportate de UE28 spre Japonia în 2013

Tabel nr. 2.8 Principalele produse agroalimentare importate de UE28 din Japonia în 2013

Fiind date aceste cifre, Uniunea europeană, rămâne cea mai mare putere economic a lumii, cu un PIB în 2012 de 12 945 402 milioane EUR, devansând de departe SUA și China, ajunsă în top 3.

2.5 Criza și agricultura in UE

Criza izbucnită în 2007-2008 a afectat toate ramurile economiei, inclusiv agricultura. Primul efect negativ al crizei a fost scăderea considerabilă a cererii la multe produse de bază, înregistrându-se astfel în 2009 o diminuare a valorilor în ceea ce privește comerțul mondial cu 12% .

Totodată, efectele crizei s-au resimțim în domeniul agricol și prin sistemul financiar-bancar. Instituțiile bancare au început să refuse în această perioadă acordarea de credite pentru fermieri, fapt ce a dus la scăderea veniturilor aferente acestei ramuri cu 40% în 2009, la nivelul zonei euro.

Uniunea Europeană nu a rămas indiferentă la aceste efecte și a încercat să găsească măsuri pentru a se ajunge din nou pe linia de plutire. Ca primă măsură, se încearcă revizurirea tuturor măsurilor PAC, pentru ca acestea să se modeleze pe nevoile impuse de criză. Se subvenționează astfel fermierii cu 5 miliarde de euro în plus, în perioada 2009-2010, bani ce se adresează investițiilor din agricultură, protecției mediului și îmbunătățirii infrastructurii.

În ciuda intervențiilor financiare ale Uniunii Europene, prețurile alimentelor au suferit schimbări majore datorate atât crizei, cât și altor factori:

•creșterea demografică accentuată

• încălzirea globală

• creșterea costurilor cu combustibilul

• creșterea cererii de produse alimentare din țările

populate ca India și China

• dezastre naturale ce se regăsesc în distrugerea

recoltelor peste tot în lume

• cursa pentru biocombustibili

Aceste dezechilibre se reflect foarte mult în viața de zi cu zi a cetățenilor, asta dacă ținem cont de faptul că, de exemplu în România anului 2010, cea mai mare parte a cheltuielilor de consum sunt dedicate cheltuielilor pentru produse alimentare (40,8%). Germania alocă 10.4 %, iar media la nivelul UE este de 14.2%.

Pe lângă aceste aspect, omenirea trebuie să se lupte cu încă o problemă: Anual se pierd 5-7 milioane de hectare de teren din cauza schimbărilor climatice, în condițiile în care până în 2050, producția de alimente va trebui să crească cu 70% pentru a face față cererii populației care va crește la 9 miliarde de persoane, conform FAO.

Chiar dacă criza a afectat sectorul agricol, așa cum am menționat anterior, el nu a suferit atât de mult în comparație cu alte ramuri economice. După ce focarul crizei, considerat a fi 2008, a trecut, agricultura începe să își revină. Putem sesiza astfel că venitul agricol pe lucrător este de exemplu în Germania cu 22% mai mare în 2010 decât 2009 și cu 125% mai mare în comparație cu 2005. Pe primul loc este însă Danemarca, cu 54.8 procente mai mult în același interval 2010/2009, și cu plus 77% față de 2005. (A se vedea anexa 7)

2.6. Perspective de viitor ale agriculturii pentru UE

Observăm deci că agricultura rămâne un sector cu potențial, asupra căruia organismele Uniunii Europene merită să își păstreze atenția, ca și până acum. Este necesar astfel ca să se păstreze trendul de permanentă dinamică a politicilor din acest sector, pentru a putea face față noilor provocări. Se impune stimularea în continuare a competitivității și adoptarea de politici durabile, favorabile mediului și stimulatoare pentru creșterea productivității.

Strategia 2020 a fost adoptată în 2010 cu scopul ca pe perioada unui deceniu să reușească să găsească soluții la problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană. Se dorește întărirea pieței unice, pentru ca europenii să aibă acces din ce în ce mai ușor la produsele de care au nevoie. Uniunea Europeană beneficiază de un sector agricol prosper și de înaltă calitate, fapt ce poate reprezenta un avantaj pentru dezvoltarea viitoare a Comunității.

Inițiativa emblematică: „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, regăsită în Strategia 2020 menționează necesitatea unei viziuni proiectate în viitor, pentru a răspunde nevoii de creare a unui mediu cu cât mai puține emisii de dioxid de carbon și o eficientizare a utilizării resurselor. Aceste aspecte includ prevenirea dezastrelor și reacția la acestea, precum șiexploatarea contribuției pe care politicile de coeziune, agricolă, de dezvoltare rurală etc. o au în lupta cu schimbările climatice.

3. Agricultura României-amenințări și oportunități. O perspectivă macroeconomică asupra rolului agriculturii în raport cu creșterea economică a României

3.1. Situația actuală a agriculturii în raport cu celelalte ramuri economice

Afirmația conform căreia agricultura are un rol major în dezvoltarea economică a României se bazează pe câteva argumente pe care le considerăm solide.

În primul rând, regăsim o pondere destul de mare a veniturilor din agricultură în PIB (6.2 % în 2011). Deși procentul este într-o continuă scădere din 1990 încoace (lucru care nu este neapărat rău, deoarece poate exprima creșterea economică a altor sectoare economice), acesta rămâne unul ridicat, comparativ cu alte țări membre a Uniunii Europene (Ungaria, Polonia-4%).

Schema de mai jos surprinde evoluția situației agriculturii românești ca pondere a valorii adăugate brute, în raport cu alte state postcomuniste:

Fig 3.1 Ponderea valorii adăugate brute din agricultură, vânătoare și pescuit în total VAB, în 

România și unele țări europene, în perioada 2001 – 2010 (%)

Există din păcate și aspecte negative ce țin de această pondere ridicată a agriculturii în țara noastră. Datele statistice din 2010 arată faptul că România deținea în acel an 3, 85 milioane de ferme, din totalul de 12 milioane existente la nivelul UE. Acest fapt este reprezentat de fenomenul de fragmentare accentuată a exploatațiilor agricole. (a se evdea și anexa 8)

Dinamica suferită de ponderea agriculturii în PIB nu este una întâmplătoare, asta deoarece se încearcă să se pună accentul tot mai mult pe sectorul serviciilor, sector cu o valoare adăugată mai mare. Acesta deține în prezent aproximativ 50% din PIB, puțin totuși în comparație cu media Uniunii Europene, iar industria a ajuns la 28% . Cu toate acestea însă, agricultura are și va avea în următorii ani o importanță ridicată în economia țării.

În al doilea rând, se evidențiază o relație strânsă între agricultură și economie în ansamblul său. Conform Mariei Vincze, se evidențiază patru canale prin care se creaza această interdependență:

Cresterea producției agricole (cu implicații în sectorul secundar, dar și prin prețuri)

Cererea de bunuri și servicii non-agricole necesare muncii ajută la dezvolatrea altor ramuri (bunuri de consum, utilaje etc.)

Implicații asupra acumulării de capital

Relații cu piața muncii, atât prin recrutare, cât și prin eliberarea persoanelor pentru alte domenii.

În ceea ce privește piața muncii din agricultură, România se află pe locul 2, după Polonia, având agrenate în acest sector peste 1.5 milioane de persoane (1.610.300 lucrători în agricultură, din totalul de 9.736.100 de la nivelul întregii Uniuni Europene). Se pune astfel problema găsirii de soluții pentru o eficientizare a muncii din domeniul agricol, dat fiind faptul că aici se pierde 29% din forța de muncă la nivel național. În același timp, există deficiențe de forță de muncă în sistemele de industrie alimentară, transportul și depozitarea de mărfuri etc.

3.2. Programul Național de Dezvolare Rurală

Așa cum am menționat și în capitolul 2, Strategia 2020 își propune să lupte pentru crearea unui mediu cât mai favorabil generațiilor viitoare. În ceea ce privește agricultura, se dorește creșterea calității atât mijloacelor de producție, cât și a produselor în sine.

Inițiativa emblematică 7: O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, face referire la crearea unui echilibru între toate politicile ce fac referire la păstrarea mediului înconjurător la un nivel calitativ cât mai ridicat.

Pentru a se atinge obiectivele propuse de Strategia 2020, România trebuie să își amelioreze unele aspecte importante din acest sector:

– îmbunătățiri funciare – diminuarea fragmentării pământurilor (prea multe suprafețe agricole sub 5 ha).

– prin creșterea numărului de terenuri irigate

– creșterea competitivității în sectorul agricol

– acces mai ușor la informații de interes pentru fermieri etc.

Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013 este adoptat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Acesta cuprinde 16 capitole ce încearcă să găsească soluții viabile pentru problemele cu care se confruntă sectorul agricol din România.

Programul pornește de la premise că, in ciuda elementelor mai puțin pozitive (PIB la un nivel scăzut-doar 1.1% din PIB-ul Comunității Europene în 2013, România se bucură de o suprafață considerabilă (238000 km2),fiind pe locul 2 după Polonia, și reprezentând un potențial considerabil, dacă ținem cont de faptul că peste 87% din suprafață reprezintă zone rurale.

PNDR reprezintă de fapt elementul cheie de aplicare a Fondului European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, pilonul responsabil de plățile directe al Politicii Agricole Comune, cu un fond pentru perioada 2007-2013 de 7.5 miliarde de euro.

Programul este împărțit pe 4 axe principale, axe ce coincid cu cele care stau la baza FEADR. Fiecare axă este împărțită în subaxe, cunoscute sub numele de măsuri, fiecare caracteristică unui alt aspect.

Tabel 3.1 Axa 1: Creșterea competitivității sectoarelor agroalimentar și forestier din România:

Tabel 3.2 Axa 2: Menținerea și îmbunătățirea calității mediului rural din spațiul rural:

Tabel 3.3 Axa3: Încurajarea diversificării economiei rurale și îmbunătățirea calității vieții din spațiul rural:

Tabel 3.4 Axa4: Îmbunătățirea guvernanței locale și promovarea potențialului endogen al spațiului rural:

Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020

Programul Național de Dezvoltare Rurală aferent perioadei 2014-2020 aduce unele schimbări considerabile față de cel precedent. Astfel, cele 24 de măsuri se transform în 14, se va acorda un mai mare interses agromediului, stimulării tinerilor fermieri, investițiilor în ferme, industriei alimentare și infrastructurii rurale.

Printre principalele puncte țintite de noul propram, se numără:

-Modernizarea și creșterea viabilității exploatațiilor agricole prin consolidarea acestora, deschiderea către

piață și procesare aproduselor agricole.

– Încurajarea întineririi generațiilor de agricultori prin sprijinirea instalării tinerilor fermieri.

– Dezvoltarea infrastructurii rurale de bază ca precondiție pentru atragerea investițiilor în zonele rurale și

crearea de noi locuri de muncă și implicit la dezvoltarea spațiului rural.

– Încurajarea diversificării economiei rurale prin promovarea creării și dezvoltării IMM-urilor în

sectoarele nonagricole din mediul rural.

– Încurajarea dezvoltării locale plasate în responsabilitatea comunității prin intermediul abordării

LEADER. Competența transversală a LEADER îmbunătățește competitivitatea, calitatea vieții și

diversificarea economiei rurale, precum și combaterea sărăciei și excluderii sociale.

– Promovarea sectorului pomicol, ca sector cu nevoi specifice, prin intermediul unui subprogram dedicat.

3.3. Obiective pentru dezvoltarea durabilă a României (orizonturi 2013-2020-2030)

România își propune ca în următoarele decenii să ajungă la unele nivele mai ridicate ale indicatorilor economici, fapt ce să ne permită să concurăm cu celelalte state ale UE în ceea ce privește nivelul de trai.

Spre exemplu, un raport pozitiv al balanței import export în favoarea exporturilor ar reprezenta un atuu pentru țara noastră, reprezentând capacitatea de a aduce venituri prin valorificarea bunurilor proprii, fiind o dovadă a dezvoltării unui stat.

De asemenea, un consum mai ridicat de alimente, de la 1000 E/ an în 2010 la 2000E/an în 2020 ar scoate în evidență o creștere evident a nivelului de trai. (A se vedea și anexa 9)

România încearcă să își amelioreze aspectele semnalate la nivelul întregii Uniunii Europene. Astfel, până în 2030 se dorește o atenție sporită acordată mediului și schimbărilor climaterice, transportul durabil, sănătatea publică etc.

3.4. Agricultura României și Fondurile Europene

Fondurile europene au venit în sprijinul multor români din 20074 până astăzi. Fie că este vorba de începerea unei afaceri, sau de extindere a unei ferme, bine-cunoscutele proiecte au avut efecte pozitive asupra economiei României.

        Documentele de specialitate oferă informații cu privire la bilanțul economic al țării noastre de la aderare până astăzi. Se poate astfel observa că România este un beneficiar net al Uniunii Europene, înregistrând o absorbție netă de aproape 14.000 de milioane de euro în perioada 2007-2014. (A se vedea și anexa 10)

Un mare dezavantaj al României este slaba absorbție a fondurilor, în raport cu celelalte state membre. Astfel, până la 4 aprilie anul curent, am reușit să luăm de la Comisia Europeană doar 45 % din suma care ne-a fost alocată (prefinanțări și rambursări). Ne aflăm astfel la coada clasamentului, cu 15 procente în urma mediei europene (60%).

O cauză posibilă a acestei rate scăzute de absorbție este inaccesibilitatea creditării: 40 % din români nu au acces la servicii financiare, iar pentru cei care au, costul rambursării rămâne încă un impediment.

3.5 România și relațiile economice la nivel agricol (import-export)

De asemenea, agricultura a contribuit la venitul național al României și prin relațiile economice cu exteriorul. Deși per ansamblu, situația nu este una tocmai favorabilă în ceea ce privește balanța import-export, există totuși paliere care aduc rezultate pozitive: În ceea ce privește cerealele, România a importat în 2013 în valoare de 227.081 de milioane de euro și a exportat în valoare de peste 1 miliard de euro. De asemenea, în materie de animale vii, datele oferite de Institutul Națioanal de Statistică arată că, în 2013, s-au importat produse însumând 103.923 milioane de euro, pe când exporturile au ajuns la suma de 202.775 milioane de euro.

În ceea ce privește plantele vii și cele de floricultură, importurile au atins suma de 60.882 de milioane de euro, pe când exportul a fost de doar 2.924 de milioane de euro. Importurile de legume, plante, rădăcini și tuberculi au ajuns tot în 2013 la valoarea de 133.353 de milioane de euro pe când exporturile au valorat 42.210 milioane de euro.
Țara noastră a importat fructe comestibile de 191.872 de milioane de euro și a exportat în valoare de 34.400 de milioane de euro. În materie de cafea, ceai, mate și condimente, am importat în valoare de 106.350 de milioane de euro și am exportat în valoare de 9.784 de milioane de euro.

Un sector în care România stă din nou puțin mai bine este cel al semințelor, furajelor și oleagenoaselor, exporturile ridicându-se la aproximativ 73 de milioane de euro, pe lângă 66 milioane, cât au reprezentta importurile.

Deși pare greu de crezut, România are balanță negativă în ceea ce privește laptele, mierea și ouăle: tot în 2013, am importat produse în valoare de 188.818 milioane de euro și a exportat produse în valoare de 91.899 de milioane de euro. Asta în ciuda afirmației ministrului agriculturii: "Potențialul pe care îl avem în zootehnie este extrem de important, mai ales pe vaca de lapte. Suntem țara care are cele mai mari suprafețe de pășuni, cu 4,5 milioane hectare". 

3.6 Analiza SWOT a agriculturii românești

O analiză SWOT a agriculturii la nivel național ne poate fi benefică pentru a ne forma o idee de ansamblu asupra situației, să scoatem în evidență părțile positive și să le ameliorăm pe cele care ne țin în loc.

Tabel 3.5 Analiza SWOT a agriculturii românești

3.7 Investițiile străine directe din România în domeniul agriculturii

Investițiile în agricultură se află în top 3 posibilități de investire pentru străini, după industria energetic și cea auto.

Anul 2012 a adus pentru România investitiții străine directe în domeniul agriculturii de 1.4 miliarde de euro, reprezentând, împreună cu silvicultura și pescuitul 2.4% din totalul ISD.

Chiar dacă procentul pare unul destul de mic, trebuie menționat faptul că, pe lângă industrie, este singura ramură care a prezentat creșteri în acest an (315milioane de euro).

Unul dintre motivele pentru care România este atât de căutată în ceea ce privește segmental agricol este faptul că străinii au posibilitatea de a cumpăra în condiții foarte simple terenuri, unul dintre investitorii străini domeniu deținând deja 70000 de hectare., pe care le închiriază.

Avantajul investițiilor străine directe ar fi, pe lângă profituri pentru statul roman, și accelerara sistemului agricol autohton. Investitorii vin cu mașini și utilaje performante, fapt ce ar duce la o eficientizare a activității de profil.

Concluzii

Agricultura secolului 21 este caracterizată, așa cum am susținut și în lucrarea de față, de un proces continuu de dinamică, pornind de la schimbările intervenite în legătură cu mijloacele de producție (tehnologizare intensivă), și ajungând la modul în care omenirea se hrănește (alimente bio, diversificare datorată globalizării etc.).

În ciuda stadiului tehnologic dezvoltat pe care agricultura la atins, există totuși factori (clima, aerul, nivelul precipitațiilor), pe care omul nu îi poate controla și care pot să influențeze într-o măsură considerabilă producția.

Globalizarea a avut și ea un cuvânt greu de spus în ceea ce privește agricultura. De la migrația forței de muncă (între continente sau între țările aceluiasi continent), la schimbarea tot mai accentuată a modului în care ne hrănim (creșterea consumului de orez în Europa,a produselor din lanțurile de fast-food-uri americane ș.a.), diferențele față de deceniile trecute sunt evidente.

Beneficii importante în acest sens au avut multinaționalele, care au reușit să își crească considerabil cifra de afaceri prin plasarea produselor pe tot mai multe piețe.

În căutarea de noi soluții pentru rezolvarea complexelor probleme cu care se confruntă agricultura, atât la nivel mondial, cât și la scară europeană, au fost puse la punct noi concept și politici , de care sunt legate speranțele de eliminare a foametei și a săraciei.

Agricultura bio oferă numeroase și evidente avantaje, atât producătorilor și consumatorilor cât si mediului. Și aceasta este valabil atât pentru țările industrializate, cât și pentru cele în curs de dezvoltare, unde agricultura ecologică este mai mult o agricultură de subzistență ( autoconsum și nu orientată spre o economie de piață).

Este greu de crezut că un ansamblu de 28 de state ar reuși, fără ajutorul unei puteri supra naționale, precum Uniunea Europeană, să facă față provocărilor economice actuale: creșterea populației, calamități uriașe, relații economice tot mai complexe.

În acest context, Uniunea Europeană adoptă Politica Agricolă Comună (PAC), instrument ce își propune să reglementeze sectorul agricol. Principalul obiectiv al PAC este creșterea productivității din acest sector, dar și creșterea nivelului de trai pentru persoanele din mediul rural.

Un mecanism de ameliorare a situației la nivelul agriculturii este reprezentat de subvențiile din fondurile europene. Fie că se acordă pentru încurajarea tinerilor fermieri, pentru producția de alimente bio etc., ele sunt un sprijin pentru agricultori și duc la un sistem mai competitiv și la un venit mai ridicat pentru aceștia.

Se dorește în același timp, prin stimulentele financiare oferite, și o responsabilizare a cetățenilor. Astfel, producția bio are un dublu beneficiu: atât pentru oameni, cât și pentru mediu. Pac își propune prin măsurile sale, să reducă deșeurile provocate de procesele agricole, dar și să protejeze mediul și bio-diversitatea, puse în pericol de agro-turism.

Tot prin intermediul PAC, Uniunea Europeană își permit să intervină pe piață, prin fixarea unor prețuri minime garantate, în cazuri speciale (ouă, lapte, orez), dar și prin subvenții suplimentare (carne, cereale etc.).

Aminteam anterior de globalizare, ca mijloc de antrenare al piețelor, inclusiv cea a produselor agricole. S-a ajuns astfel la relații tot mai complexe între Uniunea Europeană și alte mari puteri ale lumii. Ultimii ani scot în evidență valori tot mai mari rezultate din import-export, ce au adus venituri considerabile pentru UE.

Atât Statele Unite ale Americii (prin Acordul dintre Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Guvernul acestora), cât și China și Japonia sunt printre principalii parteneri de schimb ai Uniunii Europene.

Un rol considerabil la avut PAC și în lupta cu criza. Perioada de recesiune (caracterizată de o scădere considerabilă a veniturilor), a dus automat la o cerere tot mai scăzută de produse, la o creștere a ratei șomajului etc. Pentru ca situația să nu denaturize, afectând grav fermierii, Uniunea Europeană vine cu o subvenționare mai consistentă a fermierilor, pentru a îi impiedica să renunțe, speriați de efectele negative pomenite mai sus.

Se preconizează totuși că agricultura va rămâne un sector puternic. La acest deziderat contribuie și producția deosebită din ultimul an, datorată condițiilor meteo favorabile, dar și politicilor ce continuă a fi luate în acest sens (Strategia 2020).

Având ca premise cele amintite, dar și o bine-cunoscută tradiție în ceea ce privește domeniul agricol, România s-a angajat să se alăture statelor cu o agricultură dezvoltată și concurențială. Situația actual este una promițătoare, dacă luăm în calcul faptul că procentul din PIB al agriculturii în țăra noastră este unul superior altor țări europene. De alfel, mâna de lucru, din ce în ce mai bine-pregătită și la valori considerabile ,contribuie și ea în acest sens.

Pe de altă parte însă, ne confruntăm încă cu o fărâmițare la cote ridicate a fermelor românești, fapt ce împiedică în mare măsură atingerea unui nivel competitiv al piețelor agricole autohtone, rămând în continuare puternici marii latifundiari.

Situația se poate însă schimba, datorită faptului că Uniunea Europeană încurajează, prin intermediul fondurilor oferite, să încurajeze eliminarea treptată a agriculturii de subzistență, trecându-se la un alt nivel, mai productiv și mai competitiv.

Sunt necesare în realizarea tuturor obiectivelor propuse, atât la nivelul Uniunii Europene în ansamblu, cât și în ceea ce privește România, măsuri eficiente, punerea în aplicare a celor existente și antrenarea populației pentru a sprijini acest demers.

Lucrarea de față și-a propus expunerea unei imagini de ansamblu a situației agriculturii la scară macroeconomică, prin scoaterea în evidență a atuu-rilor existente, dar și prin încercarea de a puncta neajunsurile, pentru ca ele să fie remediate și să nu mai fie un zid în calea unei agriculturi europene (și românești) puternic tehnologizate, de calitate și competitive.

Bibliografie

Agricultura României-Analiza Swot. Care sunt plusurile și minusurile în sectorul agricol românesc? 13decembrie 2013, http://www.agroinfo.ro/economic/vegetal/agricultura-ecologica/subiecte-la-zi/politic/agricultura-romaniei-analiza-swot-care-sunt-plusurile-si-minusurile-in-sectorul-agricol-romanesc

Alianța Ro PAC 2014-2020, Propunere PNDR 2014-2020, 26.09.2013

Al 5-lea raport financiar al Comisiei privind Fondul european de garantare agricolă – FEGA 2011 și anexele; „Al 5-lea raport financiar privind Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală – FEADR 2011”.

Banca Națională a României, Institutul Național de Statistică, Investițiile străine directe în România în 2012, Direcția Statistică din Banca Națională a României, 2013

Bassini, Andreea, Scarpetta, Stefano, The driving forces of economic growth: panel data evidence for the OECD countries, OECD economic studies no 33/2001

Baudin, p., L’Europe face à ses marchés agricoles, Economica, Paris, 1993

Businessday.ro, Pe ce cheltuim banii – o comparație România vs alte țăi din UE, 30.09.2010, http://businessday.ro/09/2010/pe-ce-cheltuim-banii-o-comparatie-romania-vs-alte-tari-din-ue/

Business 24, România, ținta investitorilor străini din agricultură, 15martie 2013, http://www.business24.ro/macroeconomie/agricultura/romania-tinta-investitorilor-straini-in-agricultura-1526444

Care sunt domeniile din agricultură cu care România s-ar putea impune pe piața europeană, 25aprilie 2014, http://www.recolta.eu/actualitate/care-sunt-domeniile-din-agricultura-cu-care-romania-s-ar-putea-impune-pe-piata-europeana-25035.html

Cererea agricolă, http://ec.europa.eu/agriculture/organic/consumer-confidence/consumer-demand_ro

Cererea globală de alimente va crește cu 100% până in 2050, http://www.business24.ro/lifestyle/stil-de-viata/cererea-globala-de-alimente-va-creste-cu-100-la-suta-pana-in-2050-1502599

Ciobanu , Gheorghe, Macroeconomie, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012

Ciubotaru, Andrei-Iulian Ce este agricultura?!, www.agriculturaromânească.ro/produse/ce-este-agricultura-223-t10.html

Cîrchelan, Andrei, Anghel, Iulian, România, la 15 procente distanță de media UE a absorbției fondurilor nerambursabile și, în continuare, pe ultimul loc în Europa, Ziarul Financiar, 16 aprilie 2014

Clarise Didelo, Cartes des gouts, cartes du monde, nr.6/2009, http://confins.revues.org/5863

Competența legislativă, Procedura legislativă ordinară, http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/0081f4b3c7/Law-making-procedures-in-detail.html

Comisia Europeană, Agricultura Uniunii Europene-un răspuns la nevoile și așteptările societății, Bruxelles, 2008

Comisia Europeană, EU agricultural trade with China, http://ec.europa.eu/agriculture/trade-analysis/statistics/outside-eu/china-factsheet_en.pdf

Comisia Europeană, EU agricultural trade with Japan, http://ec.europa.eu/agriculture/trade-analysis/statistics/outside-eu/japan-factsheet_en.pdf

Comisia Europeană, Eu agricultural trade with the US, http://ec.europa.eu/agriculture/trade-analysis/statistics/eu-us-trade/2012_en.pdf

Comisia Europeană, Politica agricolă comună (PAC) a UE:pentru hrana noastră, pentru cadrul rural și pentru mediul în care trăim, Bruxelles, 2013

Comisia Prezidențială pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii, Cadrul național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și a spațiului rural în perioada 2014-2020-2030

Comitetul Consultativ privind Coeziunea Teritorială, Priorități de dezvoltare teritorială naționale în atingerea obiectivelor Strategiei 2020, noiembrie 2012

Comunicare a Comisiei: EUROPA 2020,O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, Bruxelles, 2010

Curtea de Conturi Europeană, Raportul 5/2011, Schema de Plată Unică (SPU):Aspecte care trebuie abordate în vederea consolidării gestiunii financiare a acestui mecanism, Luxemburg, 2011

Creșterea populației: provocarea definitorie a secolului 21, Revista Nato, http://www.nato.int/docu/review/2011/climate-action/Population_growth_challenge/RO/index. htm

Data & Trends of the European Food and Drink Industry, Bruxelles, 2011

Data & Trends of the European Food and Drink Industry, Bruxelles, aprilie 2013

Departamentul pentru Afaceri Europene, Reforme naționale pentru creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii la orizontul anului 2020, București, martie 2011

*** Dicționar economic, http://www.dictionar-economic.com/index.php?do=search

Diemer, Arnaud, Mondialisation et specifites socioculturelles, MCF IUFM D’Auvergne, 2001

Drăgoi, Andreea, Efectele Crizei asupra Politicii Agricole Comune, Tribuna economică, nr. 6/2013

FAO Cereal Suppy and Demand Brief, 06/02/2014, http://www.fao.org/worldfoodsituation/csdb/en/

FAO Statistical Yearbook, World food and Agriculture, Rome, 2013

FIBL, IFOAM, The world of Organic Agriculture, Statistics and Emerging Trends 2012, Bonn, 2012

Financiarul.ro, Constantin: Producția alimentară globală trebuie să crească cu 70% până în anul 2050, 31octombrie 2012, http://www.financiarul.ro/2012/10/31/constantin-productia-alimentara-globala-trebuie-sa-creasca-cu-70-pana-in-anul-2050/

Fișă de informare nr. 33. Schimbările climatice și rolul agriculturii pentru combaterea efectelor acestora,2009, Site-ul Camerei Deputaților a României, http://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2009/fi_477.pdf

Fodor, Ștefan, Szekely, Erno, Factorii de mediu care influențează creșterea și dezvoltarea plantelor, http://www.recolta.eu/arhiva/factorii-de-mediu-care-influenteaza-cresterea-si-dezvoltarea-plantelor-6283.html

Fumey, Gilles, Mondialisation et diversité alimentaire, http://www.cercle-richelieu-senghor.org/index.php?option=com_content&view=article&id=167

Gavrilescu, Dinu, Interdependențe între dezvoltarea durabilă a agriculturii și a spațiului rural românesc cu țările membre ale UE, Ed. Expert, București, 2007

Ginsberg, Caryn , The Market for Vegetarian Foods, http://www.vrg.org/nutshell/market.htm#market

Globalisation of agriculture and rising food insecurity, Third World Network, http://www.twnside.org.sg/index.htm

Guvernul României, Programul de Convergență 2014-2017

Hygia Consult, Ce modificări adduce noul PNDR 2014-2020 pentru fermierul român, 7ian2014, http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_35579/Ce-modificari-aduce-noul-PNDR-2014-2020-pentru-fermierul-roman.html#axzz31IqCPAO4

Imbrescu, Ion, Dr. Ion Imbrescu, Macroeconomie-note de curs, http://www.feaa.uvt.ro/attachments/article/239/Macroeconomie%20-%20Cap%204.%20Cresterea%20si%20dezvoltarea%20economica.%20Fluctuatiile%20act~.pdf

Institutul European din România, Politica Agricolă, 2003

Jurnalul Oficial al Comunităților europene, Acord între Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) și Guvernul Statelor Unite ale Americii, 19.03.1959

Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, Acord între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind comerțul cu vin, 24.03.2006

Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, Acord privind comerțul cu banana dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii, 09.06.2010

La Bio dans le monde, capitol 2, 2012, p. 2, http://www.agencebio.org/sites/default/files/upload/documents/4_Chiffres/BrochureCC/CC2013_chap2_Monde.pdf

L´alimentation et l´agriculture en chiffres, http://www.fao.org/resources/infographics/infographics-details/fr/c/203565/

Lennepkade, Nicolai Van, Le vegetarisme en Europe et dans le monde (Carte), 21mai 2013, http://www.vegactu.com/actualite/carte-des-vegetariens-dans-le-monde-6921/

Manger trop ou trop peu?, http://www.crdp-montpellier.fr/themadoc/mangertrop/reperes2.htm

Massot, Albert , Finanțarea Politicii Agricle Comune, Parlamentul European, 2013

Massot, Albert, Instrumentele PAC și reformele acestora, Parlamentul European, 2013

Massot, Albert , Politica Agricolă Comună în cifre, Parlamentul European, 2013

Massot, Albert , Primul pilon al PAC:I-Organizarea comună a pieței unice,Parlamentul European, 2013

Massot, Albert, Primul pilon al PAC: II- Ajutorul direct pentru exploatații, Parlamentul European, 2013

Massot, Albert, Al doilea Pilon al PAC: Politica de dezvoltare rurală, Parlamentul European, 2013

Medrega, Claudia , Schimbarea economiei României în ultimii zece ani. Ce modificări a adus criza și ce va urma?, Ziarul financiar, 19 aprilie 2013, http://www.zf.ro/analiza/schimbarea-economiei-romaniei-in-ultimii-zece-ani-ce-modificari-a-adus-criza-si-ce-va-urma-10764247

Ministerul Afacerilor Externe, Politica Agricolă Comună, 2008, http://www.mae.ro/node/1625

Ministerul Afacerilor Externe, Posibile direcții ale agriculturii în viitor, 25.03.2011, http://ue.mae.ro/node/637

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Analiza SWOT general PNDR 2014-2020, http://www.mapam.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-swot-generala-pndr-2014-2020-vers2.pdf

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Programul Național de Dezvoltare Rurală, versiunea consolidată decembrie 2012

Ministerul Fondurilor Europene, Acord de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014-2020, februarie 2014

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României.Orizonturi 2013-2020-2030, București, 2008

Naghiu Al., Apostu S., Alimente și alimentație în mileniul III, Agricultura-știință și practică, nr. 1-2, 2009

Naglič, Vesna, Papadopoulou, Danai, Izvoarele și domeniile de aplicare ale dreptului Uniunii Europene, 2013, http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.2.1.html

Natura în calitate de factor de producție, http://economie-politica.blogspot.ro/2008/12/natura-in-calitate-de-factor-de.html?view=classic

Nechita, Radu, Introducere în microeconomie, Editura Efes, Cluj-Napoca, 2006

Nicolae, Larisa, Ce domenii pot face România din nou atrăgătoare pentru investitorii străini, Business24, 16 august 2013, http://www.business24.ro/macroeconomie/crestere-economica/ce-domenii-pot-face-romania-din-nou-atragatoare-pentru-investitorii-straini-1534063

Nițu, Costin, Investitorii străini descoperă agricultura românească, Curierul Național, 30octombrie 2013, http://www.curierulnational.ro/Economie/2013-10-30/Investitorii+straini+descopera+agricultura+romaneasca

Noi cifre privind agricultura ecologică la nivel mondial, http://biosens.ro/blog/noi-cifre-privind-agricultura-ecologica-la-nivel-mondial/

Parlamentul European, Politicile sectoriale, http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=theme5.html

Pană, Marin, De ce importă alimente țara țăranilor. Ungurii și bulgarii ne dau lecții la productivitatea agricolă. În timp ce ne vând produsele lor, curs de guvernare.ro, 31.05.2011, http://cursdeguvernare.ro/de-ce-importa-alimente-tara-taranilor-ungurii-si-bulgarii-ne-dau-lectii-la-productivitatea-agricola.html

Pascariu , Gabriela Carmen, Politici Europene, Suport de curs, Universitatea Al. I. Cuza, Iași, fără an

Pascariu, Gabriela Carmen, Dezvoltare rurală și fonduri europene. Rolul administrației publice , Centrul de Studii Europene Iași, http://www.eudirect.ro/old/pdfs/drfe.pdf

Pavlova, T.N. , Medkova, I.L. , Vegetarianismul și viitorul planetei, http://ecology.md/md/section.php?section=health&i d=7185

Pingali, Prabhu L., Evenson, Robert E., Agriculture Economics, cap. 4, Editura Elsevier BV, 2010

Ponderea agriculturii în PIB, în scădere de la 19% în 1990 la 6.2% în prezent, http://www.cotidianul.ro/ponderea-agriculturii-in-pib-in-scadere-de-la-19-in-1990-la-62-in-prezent-152569/

Pouch, Thiery ,La crise et le secteur agricole, Mouvement pour Une Organisation Mondiale de l´Agriculture, Revue Chambres d’agriculture n°1013, juin 2012

Pițurcă, Aurel, Istoria economiei naționale,-suport de curs, Universitatea din Craiova, fără an

Programul Național de Dezvoltare Regională-PNDR, http://www.fonduristructurale.ro/Detaliu.aspx?t=dezvoltarerurala

Rabontu Cecilia Irina, Niculescu George, Criza alimentară și posibilele repercursiuni asupra României, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 2/2011

Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2012 referitoare la relațiile comerciale și economice cu Statele Unite (2012/2149(INI))

Rezultatele analizei documentare : Sectorul agricultură și dezvoltare rurală, mai 2013, p. 3, http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/Dezbateri%20parteneriale/Rezultatele%20analizei%20documentare/03.06.2013/12.Agriculture%20and%20rural%20development_22%20mai.pdf

Riesco, Sonia et al., Food Consumption in Europe towards 2020, in eight trends, Editura AZTI-Tecnalia, Bizkaia, 2012

Sinteze ale legislației UE, Schema de plată unică pe suprafață, http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/general_framework/ag0003_ro.htm

Stan, Ștefan, Cea mai mare amenințare pentru prețul alimentelor, http://www.zf.ro/business-international/cea-mai-mare-amenintare-pentru-pretul-alimentelor-11438139

Statistics Industry Sales Figures, https://www.vegsoc.org/sslpage.aspx?pid=754

Șerban, Dragoș, Fertilitatea naturală a terenului agricol, din punct de vedere economic, http://agroromania.manager.ro/articole/stiri/fertilitatea-naturala-a-terenului-agricol-din-punct-de-vedere-economic-10967.html

Toderiță, Alexandra , Soluții financiare din bani europeni pentru fermieri români, raport nr. 20, aprolie 2013

Toma, Adriana, Cum stă România la importul și exportul de produse alimentare și materii agricole în 2013, http://www.recolta.eu/actualitate/cum-sta-romania-la-importul-i-exportul-de-produse-alimentare-i-materii-agricole-in-2013-23589.html

Vegetarianism in America, http://www.vegetariantimes.com/article/vegetarianism-in-america/

Versiunea Consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, Bruxelles, 2010

Vincze, Maria , Economie Agroalimentară. Teorii și realități, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012

Voion, Elena, Susanu, Mihai , Ghid privind Politica Agricolă Comună și dezvltarea rurală, AEDD Iași, 2010-2012

Zaharia, Rodica , Brăilean, Tiberiu, Uniunea Europeană și economia globală-suport de curs, Univ. Al I. Cuza Iași

http://www.businessdictionary.com/definition/import-substitution-industrialization-ISI.html

http://www.madr.ro/ro/agricultura-ecologica/dinamica-operatorilor-si-a-suprafetelor-in-agricultura-ecologica.html

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:2006R1898:20080710:RO:HTML

http://www.efin.ro/imm/consultanta_marketing/ce_este_o_indicatie_geografica

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-10-142_ro.htm

http://ec.europa.eu/agriculture/statistics/factsheets/pdf/eu_en.pdf

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tag00002

http://ec.europa.eu/agriculture/survey/index_en.htm

http://europa.eu/about-eu/facts-figures/economy/index_ro.htm

Anexe

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8

Ponderea fermelor agricole în total ferme, pe țări membre UE-27, în 2010 (%)

Anexa 9

Anexa 10

Bibliografie

Agricultura României-Analiza Swot. Care sunt plusurile și minusurile în sectorul agricol românesc? 13decembrie 2013, http://www.agroinfo.ro/economic/vegetal/agricultura-ecologica/subiecte-la-zi/politic/agricultura-romaniei-analiza-swot-care-sunt-plusurile-si-minusurile-in-sectorul-agricol-romanesc

Alianța Ro PAC 2014-2020, Propunere PNDR 2014-2020, 26.09.2013

Al 5-lea raport financiar al Comisiei privind Fondul european de garantare agricolă – FEGA 2011 și anexele; „Al 5-lea raport financiar privind Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală – FEADR 2011”.

Banca Națională a României, Institutul Național de Statistică, Investițiile străine directe în România în 2012, Direcția Statistică din Banca Națională a României, 2013

Bassini, Andreea, Scarpetta, Stefano, The driving forces of economic growth: panel data evidence for the OECD countries, OECD economic studies no 33/2001

Baudin, p., L’Europe face à ses marchés agricoles, Economica, Paris, 1993

Businessday.ro, Pe ce cheltuim banii – o comparație România vs alte țăi din UE, 30.09.2010, http://businessday.ro/09/2010/pe-ce-cheltuim-banii-o-comparatie-romania-vs-alte-tari-din-ue/

Business 24, România, ținta investitorilor străini din agricultură, 15martie 2013, http://www.business24.ro/macroeconomie/agricultura/romania-tinta-investitorilor-straini-in-agricultura-1526444

Care sunt domeniile din agricultură cu care România s-ar putea impune pe piața europeană, 25aprilie 2014, http://www.recolta.eu/actualitate/care-sunt-domeniile-din-agricultura-cu-care-romania-s-ar-putea-impune-pe-piata-europeana-25035.html

Cererea agricolă, http://ec.europa.eu/agriculture/organic/consumer-confidence/consumer-demand_ro

Cererea globală de alimente va crește cu 100% până in 2050, http://www.business24.ro/lifestyle/stil-de-viata/cererea-globala-de-alimente-va-creste-cu-100-la-suta-pana-in-2050-1502599

Ciobanu , Gheorghe, Macroeconomie, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012

Ciubotaru, Andrei-Iulian Ce este agricultura?!, www.agriculturaromânească.ro/produse/ce-este-agricultura-223-t10.html

Cîrchelan, Andrei, Anghel, Iulian, România, la 15 procente distanță de media UE a absorbției fondurilor nerambursabile și, în continuare, pe ultimul loc în Europa, Ziarul Financiar, 16 aprilie 2014

Clarise Didelo, Cartes des gouts, cartes du monde, nr.6/2009, http://confins.revues.org/5863

Competența legislativă, Procedura legislativă ordinară, http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/0081f4b3c7/Law-making-procedures-in-detail.html

Comisia Europeană, Agricultura Uniunii Europene-un răspuns la nevoile și așteptările societății, Bruxelles, 2008

Comisia Europeană, EU agricultural trade with China, http://ec.europa.eu/agriculture/trade-analysis/statistics/outside-eu/china-factsheet_en.pdf

Comisia Europeană, EU agricultural trade with Japan, http://ec.europa.eu/agriculture/trade-analysis/statistics/outside-eu/japan-factsheet_en.pdf

Comisia Europeană, Eu agricultural trade with the US, http://ec.europa.eu/agriculture/trade-analysis/statistics/eu-us-trade/2012_en.pdf

Comisia Europeană, Politica agricolă comună (PAC) a UE:pentru hrana noastră, pentru cadrul rural și pentru mediul în care trăim, Bruxelles, 2013

Comisia Prezidențială pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii, Cadrul național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și a spațiului rural în perioada 2014-2020-2030

Comitetul Consultativ privind Coeziunea Teritorială, Priorități de dezvoltare teritorială naționale în atingerea obiectivelor Strategiei 2020, noiembrie 2012

Comunicare a Comisiei: EUROPA 2020,O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, Bruxelles, 2010

Curtea de Conturi Europeană, Raportul 5/2011, Schema de Plată Unică (SPU):Aspecte care trebuie abordate în vederea consolidării gestiunii financiare a acestui mecanism, Luxemburg, 2011

Creșterea populației: provocarea definitorie a secolului 21, Revista Nato, http://www.nato.int/docu/review/2011/climate-action/Population_growth_challenge/RO/index. htm

Data & Trends of the European Food and Drink Industry, Bruxelles, 2011

Data & Trends of the European Food and Drink Industry, Bruxelles, aprilie 2013

Departamentul pentru Afaceri Europene, Reforme naționale pentru creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii la orizontul anului 2020, București, martie 2011

*** Dicționar economic, http://www.dictionar-economic.com/index.php?do=search

Diemer, Arnaud, Mondialisation et specifites socioculturelles, MCF IUFM D’Auvergne, 2001

Drăgoi, Andreea, Efectele Crizei asupra Politicii Agricole Comune, Tribuna economică, nr. 6/2013

FAO Cereal Suppy and Demand Brief, 06/02/2014, http://www.fao.org/worldfoodsituation/csdb/en/

FAO Statistical Yearbook, World food and Agriculture, Rome, 2013

FIBL, IFOAM, The world of Organic Agriculture, Statistics and Emerging Trends 2012, Bonn, 2012

Financiarul.ro, Constantin: Producția alimentară globală trebuie să crească cu 70% până în anul 2050, 31octombrie 2012, http://www.financiarul.ro/2012/10/31/constantin-productia-alimentara-globala-trebuie-sa-creasca-cu-70-pana-in-anul-2050/

Fișă de informare nr. 33. Schimbările climatice și rolul agriculturii pentru combaterea efectelor acestora,2009, Site-ul Camerei Deputaților a României, http://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2009/fi_477.pdf

Fodor, Ștefan, Szekely, Erno, Factorii de mediu care influențează creșterea și dezvoltarea plantelor, http://www.recolta.eu/arhiva/factorii-de-mediu-care-influenteaza-cresterea-si-dezvoltarea-plantelor-6283.html

Fumey, Gilles, Mondialisation et diversité alimentaire, http://www.cercle-richelieu-senghor.org/index.php?option=com_content&view=article&id=167

Gavrilescu, Dinu, Interdependențe între dezvoltarea durabilă a agriculturii și a spațiului rural românesc cu țările membre ale UE, Ed. Expert, București, 2007

Ginsberg, Caryn , The Market for Vegetarian Foods, http://www.vrg.org/nutshell/market.htm#market

Globalisation of agriculture and rising food insecurity, Third World Network, http://www.twnside.org.sg/index.htm

Guvernul României, Programul de Convergență 2014-2017

Hygia Consult, Ce modificări adduce noul PNDR 2014-2020 pentru fermierul român, 7ian2014, http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_35579/Ce-modificari-aduce-noul-PNDR-2014-2020-pentru-fermierul-roman.html#axzz31IqCPAO4

Imbrescu, Ion, Dr. Ion Imbrescu, Macroeconomie-note de curs, http://www.feaa.uvt.ro/attachments/article/239/Macroeconomie%20-%20Cap%204.%20Cresterea%20si%20dezvoltarea%20economica.%20Fluctuatiile%20act~.pdf

Institutul European din România, Politica Agricolă, 2003

Jurnalul Oficial al Comunităților europene, Acord între Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) și Guvernul Statelor Unite ale Americii, 19.03.1959

Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, Acord între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind comerțul cu vin, 24.03.2006

Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, Acord privind comerțul cu banana dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii, 09.06.2010

La Bio dans le monde, capitol 2, 2012, p. 2, http://www.agencebio.org/sites/default/files/upload/documents/4_Chiffres/BrochureCC/CC2013_chap2_Monde.pdf

L´alimentation et l´agriculture en chiffres, http://www.fao.org/resources/infographics/infographics-details/fr/c/203565/

Lennepkade, Nicolai Van, Le vegetarisme en Europe et dans le monde (Carte), 21mai 2013, http://www.vegactu.com/actualite/carte-des-vegetariens-dans-le-monde-6921/

Manger trop ou trop peu?, http://www.crdp-montpellier.fr/themadoc/mangertrop/reperes2.htm

Massot, Albert , Finanțarea Politicii Agricle Comune, Parlamentul European, 2013

Massot, Albert, Instrumentele PAC și reformele acestora, Parlamentul European, 2013

Massot, Albert , Politica Agricolă Comună în cifre, Parlamentul European, 2013

Massot, Albert , Primul pilon al PAC:I-Organizarea comună a pieței unice,Parlamentul European, 2013

Massot, Albert, Primul pilon al PAC: II- Ajutorul direct pentru exploatații, Parlamentul European, 2013

Massot, Albert, Al doilea Pilon al PAC: Politica de dezvoltare rurală, Parlamentul European, 2013

Medrega, Claudia , Schimbarea economiei României în ultimii zece ani. Ce modificări a adus criza și ce va urma?, Ziarul financiar, 19 aprilie 2013, http://www.zf.ro/analiza/schimbarea-economiei-romaniei-in-ultimii-zece-ani-ce-modificari-a-adus-criza-si-ce-va-urma-10764247

Ministerul Afacerilor Externe, Politica Agricolă Comună, 2008, http://www.mae.ro/node/1625

Ministerul Afacerilor Externe, Posibile direcții ale agriculturii în viitor, 25.03.2011, http://ue.mae.ro/node/637

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Analiza SWOT general PNDR 2014-2020, http://www.mapam.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-swot-generala-pndr-2014-2020-vers2.pdf

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Programul Național de Dezvoltare Rurală, versiunea consolidată decembrie 2012

Ministerul Fondurilor Europene, Acord de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014-2020, februarie 2014

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României.Orizonturi 2013-2020-2030, București, 2008

Naghiu Al., Apostu S., Alimente și alimentație în mileniul III, Agricultura-știință și practică, nr. 1-2, 2009

Naglič, Vesna, Papadopoulou, Danai, Izvoarele și domeniile de aplicare ale dreptului Uniunii Europene, 2013, http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.2.1.html

Natura în calitate de factor de producție, http://economie-politica.blogspot.ro/2008/12/natura-in-calitate-de-factor-de.html?view=classic

Nechita, Radu, Introducere în microeconomie, Editura Efes, Cluj-Napoca, 2006

Nicolae, Larisa, Ce domenii pot face România din nou atrăgătoare pentru investitorii străini, Business24, 16 august 2013, http://www.business24.ro/macroeconomie/crestere-economica/ce-domenii-pot-face-romania-din-nou-atragatoare-pentru-investitorii-straini-1534063

Nițu, Costin, Investitorii străini descoperă agricultura românească, Curierul Național, 30octombrie 2013, http://www.curierulnational.ro/Economie/2013-10-30/Investitorii+straini+descopera+agricultura+romaneasca

Noi cifre privind agricultura ecologică la nivel mondial, http://biosens.ro/blog/noi-cifre-privind-agricultura-ecologica-la-nivel-mondial/

Parlamentul European, Politicile sectoriale, http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=theme5.html

Pană, Marin, De ce importă alimente țara țăranilor. Ungurii și bulgarii ne dau lecții la productivitatea agricolă. În timp ce ne vând produsele lor, curs de guvernare.ro, 31.05.2011, http://cursdeguvernare.ro/de-ce-importa-alimente-tara-taranilor-ungurii-si-bulgarii-ne-dau-lectii-la-productivitatea-agricola.html

Pascariu , Gabriela Carmen, Politici Europene, Suport de curs, Universitatea Al. I. Cuza, Iași, fără an

Pascariu, Gabriela Carmen, Dezvoltare rurală și fonduri europene. Rolul administrației publice , Centrul de Studii Europene Iași, http://www.eudirect.ro/old/pdfs/drfe.pdf

Pavlova, T.N. , Medkova, I.L. , Vegetarianismul și viitorul planetei, http://ecology.md/md/section.php?section=health&i d=7185

Pingali, Prabhu L., Evenson, Robert E., Agriculture Economics, cap. 4, Editura Elsevier BV, 2010

Ponderea agriculturii în PIB, în scădere de la 19% în 1990 la 6.2% în prezent, http://www.cotidianul.ro/ponderea-agriculturii-in-pib-in-scadere-de-la-19-in-1990-la-62-in-prezent-152569/

Pouch, Thiery ,La crise et le secteur agricole, Mouvement pour Une Organisation Mondiale de l´Agriculture, Revue Chambres d’agriculture n°1013, juin 2012

Pițurcă, Aurel, Istoria economiei naționale,-suport de curs, Universitatea din Craiova, fără an

Programul Național de Dezvoltare Regională-PNDR, http://www.fonduristructurale.ro/Detaliu.aspx?t=dezvoltarerurala

Rabontu Cecilia Irina, Niculescu George, Criza alimentară și posibilele repercursiuni asupra României, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 2/2011

Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2012 referitoare la relațiile comerciale și economice cu Statele Unite (2012/2149(INI))

Rezultatele analizei documentare : Sectorul agricultură și dezvoltare rurală, mai 2013, p. 3, http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/Dezbateri%20parteneriale/Rezultatele%20analizei%20documentare/03.06.2013/12.Agriculture%20and%20rural%20development_22%20mai.pdf

Riesco, Sonia et al., Food Consumption in Europe towards 2020, in eight trends, Editura AZTI-Tecnalia, Bizkaia, 2012

Sinteze ale legislației UE, Schema de plată unică pe suprafață, http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/general_framework/ag0003_ro.htm

Stan, Ștefan, Cea mai mare amenințare pentru prețul alimentelor, http://www.zf.ro/business-international/cea-mai-mare-amenintare-pentru-pretul-alimentelor-11438139

Statistics Industry Sales Figures, https://www.vegsoc.org/sslpage.aspx?pid=754

Șerban, Dragoș, Fertilitatea naturală a terenului agricol, din punct de vedere economic, http://agroromania.manager.ro/articole/stiri/fertilitatea-naturala-a-terenului-agricol-din-punct-de-vedere-economic-10967.html

Toderiță, Alexandra , Soluții financiare din bani europeni pentru fermieri români, raport nr. 20, aprolie 2013

Toma, Adriana, Cum stă România la importul și exportul de produse alimentare și materii agricole în 2013, http://www.recolta.eu/actualitate/cum-sta-romania-la-importul-i-exportul-de-produse-alimentare-i-materii-agricole-in-2013-23589.html

Vegetarianism in America, http://www.vegetariantimes.com/article/vegetarianism-in-america/

Versiunea Consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, Bruxelles, 2010

Vincze, Maria , Economie Agroalimentară. Teorii și realități, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012

Voion, Elena, Susanu, Mihai , Ghid privind Politica Agricolă Comună și dezvltarea rurală, AEDD Iași, 2010-2012

Zaharia, Rodica , Brăilean, Tiberiu, Uniunea Europeană și economia globală-suport de curs, Univ. Al I. Cuza Iași

http://www.businessdictionary.com/definition/import-substitution-industrialization-ISI.html

http://www.madr.ro/ro/agricultura-ecologica/dinamica-operatorilor-si-a-suprafetelor-in-agricultura-ecologica.html

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:2006R1898:20080710:RO:HTML

http://www.efin.ro/imm/consultanta_marketing/ce_este_o_indicatie_geografica

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-10-142_ro.htm

http://ec.europa.eu/agriculture/statistics/factsheets/pdf/eu_en.pdf

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tag00002

http://ec.europa.eu/agriculture/survey/index_en.htm

http://europa.eu/about-eu/facts-figures/economy/index_ro.htm

Anexe

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8

Ponderea fermelor agricole în total ferme, pe țări membre UE-27, în 2010 (%)

Anexa 9

Anexa 10