Rolul Administratiei Publice
C U P R I N S
INTRODUCERE
CAPITOLUL I “ROLUL ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE IN DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALA LA NIVEL LOCAL”
1.1 Conceptul de administratie publica locala
1.2 Atributiile administratiei publice locale
1.2.1 Atributiile consiliului local
1.2.2 Atributiile primarului si viceprimarului
1.2.3 Atributiile consiliului judetean
1.3 Rolul autonomiei locale in dezvoltarea economico-sociala
CAPITOLUL II “BUGETELE LOCALE – INSTRUMENTE DE CONDUCERE LA NIVEL LOCAL”
2.1 Conceptul de buget local
2.2 Veniturile si cheltuielile la nivel local
2.3 Buget local – instrument de realizare a politicii economice sociale la nivel local
CAPITOLUL III “MODALITATI DE COLECTARE SI INCASARE A IMPOZITELOR SI TAXELOR LA NIVEL LOCAL”
3.1 Dispozitii generale privind impozitele si taxele locale
3.2 Impozite si taxe locale
3.2.1 Impozitul pe cladiri
3.2.2 Impozitul si taxa pe teren
3.2.3 Taxa asupra mijloacelor de transport
3.2.4 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor
3.2.5 Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate
3.2.6 Impozitul pe spectacole
3.2.7 Taxa hoteliera
3.2.8 Alte taxe
3.3 Modalitati de incasare si colectare a impozitelor si taxelor
3.3.1 Plata directa si voluntara
3.3.2 Compensarea si restituirea
3.3.3 Executarea silita : Poprirea si sechestrarea mobiliara si imobiliara
=== Rolul Administratiei Publice ===
C U P R I N S
INTRODUCERE
CAPITOLUL I “ROLUL ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE IN DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALA LA NIVEL LOCAL”
1.1 Conceptul de administratie publica locala
1.2 Atributiile administratiei publice locale
1.2.1 Atributiile consiliului local
1.2.2 Atributiile primarului si viceprimarului
1.2.3 Atributiile consiliului judetean
1.3 Rolul autonomiei locale in dezvoltarea economico-sociala
CAPITOLUL II “BUGETELE LOCALE – INSTRUMENTE DE CONDUCERE LA NIVEL LOCAL”
2.1 Conceptul de buget local
2.2 Veniturile si cheltuielile la nivel local
2.3 Buget local – instrument de realizare a politicii economice sociale la nivel local
CAPITOLUL III “MODALITATI DE COLECTARE SI INCASARE A IMPOZITELOR SI TAXELOR LA NIVEL LOCAL”
3.1 Dispozitii generale privind impozitele si taxele locale
3.2 Impozite si taxe locale
3.2.1 Impozitul pe cladiri
3.2.2 Impozitul si taxa pe teren
3.2.3 Taxa asupra mijloacelor de transport
3.2.4 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor
3.2.5 Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate
3.2.6 Impozitul pe spectacole
3.2.7 Taxa hoteliera
3.2.8 Alte taxe
3.3 Modalitati de incasare si colectare a impozitelor si taxelor
3.3.1 Plata directa si voluntara
3.3.2 Compensarea si restituirea
3.3.3 Executarea silita : Poprirea si sechestrarea mobiliara si imobiliara
INTRODUCERE
In tara noastra, dupa Revolutia din Decembrie, problemele financiare au capatat valente noi. Tranzitia la economia de piata presupune adoptarea sistemului financiar, a instrumentelor si organelor financiare, tehnicilor si metodelor de lucru , recum si reglementarilor juridice cu caracter financiar.
In acest context, autoritatile publice sunt chemate sa identifice, sa trieze si sa ierarhizeze nevoile sociale a caror satisfacere este de competenta comunitatii nationale sau colectivitatii locale, sa stabilesca corect prioritatile fiecarei etape si sa gaseasca mijloacele optime de solutionare a acestora, tinand seama de caracterul restrans a resurselor financiare de care dispune societatea romaneasca.
Tot acestora le revine sarcina alegerii instrumentelor prin care se efectueaza prelevarile din veniturile populatiei si din profiturile S.C.- impozite, taxe si contributii – in functie de randamentul acestora si nu in ultimul rand de efectele pe care acestea le induc.
Comunitatile locale au autoritati administrative proprii care se delimiteaza de administratia centrala a statului, colectivitatile locale cunoscand mai bine potentialul in privinta resurselor financiare publice dar mai ales nevoile de interes general care trebuie satisfacute prin intermediul cheltuielilor publice pe plan local.
In lucrarea de fata am urmarit sa prezint sistemul de colectare a impozitelor si taxelor locale in scopul cunoasterii modului in care este structurata aceasta activitate.
In prima parte am dorit sa scot in evidenta rolul administratiei publice locale. Lucrarea cuprinde de asemenea probleme legate de conceptul de buget, in general si buget local, in special, instrument de conducere a activitatii la nivel local.
Este prezentata si o clasificare detaliata a veniturilor si cheltuielilor bugetelor locale, insistand in mod deosebit asupra celor la nivel de oras.
Administrarea veniturilor autoritatilor administratiei locale reprezinta una dintre componentele cele mai importante ale activitatii acestora, deoarece asigura resursele financiare indispensabile indeplinirii atributiilor prevazute de lege si a obiectivelor stabilite.
Din ansamblul veniturilor autoritatilor publice locale, impozitele si taxele locale reprezinta componenta majoritara, astfel ca activitatii de administrare a acestora trebuie sa I se acorde importanta cuvenita.
Administrarea impozitelor si taxelor locale cuprinde o serie de activitati care concura in mod unitar la obtinerea unei eficiente sporite in cadrul acestei componente.
De aceea, capitolul III analizeaza aspectele cele mai relevante ale procedurilor de colectare si incasare a impozitelor si taxelor la nivel local (plata directa si voluntara, compensarea si restituirea, executarea silita, poprirea si sechestrarea mobiliara si imobiliara).
In final, lucrarea prezinta un studiu de caz la Primaria Mioveni : modalitati de calculare si evidentiere a taxelor si impozitelor locale pe anul 2004 si estimari ale bugetelor locale detaliate la venituri pe capitole si subcapitole si la cheltuieli pe capitole, titluri si articole de cheltuieli si subcapitole, pe anii 2004 – 2007.
CAPITOLUL I “ROLUL ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE IN DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALA LA NIVEL LOCAL”
1.1 Conceptul de administratie publica locala”
Notiunea de administratie publica, in acceptiunea formal-organica evoca urmatoarele autoritati publice : Presedintele Romaniei, Guvernul, ministerele si alte organe subordonate direct Guvernului, organe centrale de specialitate autonome, institutii subordonate ministerelor, organe locale de specialitate subordonate ministerelor si conduse de prefect, organe autonome locale (consiliul judetean, consiliul local, primarul) si institutii subordonate acestora.
In sens material-functional, notiunea de administrare publica, evoca acte juridice si operatiuni materiale prin care se executa legea , fie prin emiterea de norme subsecvente, fie prin organizare sau, dupa caz, prestarea directa de servicii publice.
“Din definitie, desprindem urmatoarele note dominante:
– activitatea realizata numai de autoritati executive si administrative, pe care le intitulam autoritaile administratiei publice locale;
– activitate de aducere la indeplinire a legii (ceea ce inseamna adoptarea de acte normative cu forta juridica inferioara legii) sau, dupa caz, de organizare sau realizare efectiva a serviciilor publice;
– activitate ce se realizeaza in regim de putere publica prin intermediul prerogativelor acordate de Constitutie si legi, ce fac sa prevaleze interesul public (general) atunci cand este in conflict cu interesul particular”
Avand in vedere exigentele logicii formale si varietatea terminologiei din doctrina de drept public, apreciem ca pentru o mai buna intelegere a conceptiei noastre asupra administratiei publice sunt necesare explicatii mai ample.
Din definitie rezulta ca administratia publica este o specie a activitatii publice, o forma a vietii publice. La acest inceput de secol si mileniu, viata publica este din ce in ce mai complexa.
“Administratia publica de azi nu mai poate fi clasicul “executiv” pentru simplul motiv ca “fenomenul executiv” a devenit altul. La ora actuala, tinandu-se seama de noile realitati constitutionale, doctrina opereaza cu notiunea de “executiv” pentru a evoca activitatea publica, ce nu este nici legiferare si nici justitie, realizata de autoritati cu caracter constitutional si cu origine politica, care impulsioneaza activitatea
publica, formand de fapt, conducerea acesteia.”
Administratia publica nu mai este nici forma de realizare a puterii de stat (sau forma fundamentala de activitate a statului), pentru ca in sistemul democratic al Constitutiei Romaniei, ca de altfel in sistemul tuturor constitutiilor democratice, nu numai statul este persoana morala de drept public.
Fata de reglementarile din tara noastra, aceasta calitate in mod neidoielnic apartine si unitatilor administrativ-teritoriale.
Administratia publica locala in baza principiului autonomiei locale, este ca esenta, administratie publica si nu administratie de stat. Faptul ca unele autoritati administrative prin care se realizeaza autonomia locala au si atributii de administratie de stat nu inseamna ca toata activitatea lor este statala. Altfel, institutia autonomiei locale ar fi o pura fictiune, cum a fost in Romania socialista.
In statele democratice, administratia locala se bazeaza pe principiile descentralizarii si autonomiei locale. Aceasta necesita un cadru legislativ si mecanisme necesare adecvate privind finantele administratiilor locale. Prin asemenea reglementari se urmareste: delimitarea patrimoniului public aflat in proprietatea primariilor, de cel aflat in proprietatea statului; crearea instrumentelor administrative necesare autoritatilor locale pentru indeplinirea atributiilor care le revin acestora; asigurarea conditiilor pentru asumarea responsabilitatilor privind dezvoltarea locala.
Nu mai putin autonomia locala nu poate insemna “stat in stat”, motiv pentru care in toate sistemele democratice din lume intalnim “tutela administrativa” (controlul reprezentantilor Guvernului sau chiar ai sefului statului asupra autoritatilor administrative autonome locale, cu drept de atac in contenciosul administrativ).
Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale, comunale si orasenesti, ca autoritati deliberative si primarii, ca autoritati executive. Consiile locale si primarii se aleg in conditiile prevazute de legea privind alegerile locale.
Consiliile locale si primarii functioneaza ca autoritati ale administratiei publice locale si rezolva treburile publice din comune si orase, in conditiile legii.
In fiecare judet se constituie un consiliu judetean, ca autoritate a administratiei publice locale, pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. Consiliul judetean este ales in conditiile legii privind alegerile locale.
Consiliul local sau consiliul judetean, precum si primarul ales in cursul unui mandat, ca urmare a dizolvarii consiliului local sau judetean, respectiv a vacantei postului de primar, incheie mandatul precedentei autoritati a administratiei publice locale.
Problema consolidarii autonomiei locale este o preocupare universala universala, statele democratice contemporane fiind interesate de aplicarea principiului descentralizarii serviciilor publice, prin transmiterea, prin lege, a ami multor competente organelor puterii si administratiei locale. De altfel, trebuie subliniat ca aceasta preocupare pentru statele europene, se manifesta in conditiile in care ele nu au cunoscut efectele “centralismului democratic”. Dar, pe de alta parte, statele respective au avut grija intotdeauna sa coordoneze lucrurile in asa fel incat descentralizarea sa nu conduca si la divizarea natiunii. In acest context, justitia si apararea sunt servicii publice care nu pot fi descentralizate.
In fiecare judet si municipiul Bucuresti, Guvernul numeste cate un prefect. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale.
Prefectul poate ataca in total sau in parte , in fata instantei de contencios administrativ, hotararile adoptate de consiliul local sau de consiliul judetean, precum si dispozitiile emise de primar sau de presedintele consiliului judetean , in cazul in care considera aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale. Actul sau prevederile acestuia care au fost atacate sunt suspendate de drept.
Prefectul raspunde, in conditiile legii, administrativ, civil sau penal, dupa caz, la cererea autoritatilor administratiei publice locale sau judetene ale caror acte au fost atacate, in cazul in care instanta de contencios administrativ hotaraste ca actul administrativ a fost atacat in mod abuziv.
1.2 Atributiile administratiei publice locale
1.2.1 Atributiile consiliului local
Consiliul local are initiativa si hotaraste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in componenta altor autoritati publice locale sau centrale.
“Consiliul local are urmatoarele atributii principale:
– alege din randul consilierilor viceprimarul respectiv viceprimarii, dupa caz; stabileste in limitele normelor legale numarul de personal din aparatul propriu;
– aproba statutul comunei sau al orasului, precum si regulamentul de organizare si functionare a consiliului;
– avizeaza sau aproba, dupa caz, studii, prognoze si programe de
dezvoltare economico-sociala, de organizare si amenajare a teritoriului, documentatii de amenajare a teritoriului si urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare judeteana, regionala, zonala si de cooperare transfrontaliera, in conditiile legii;
– aproba bugetul local, imprumuturile, virarile de credite si modul de utilizare a rezervei bugetare; aproba contul de incheiere a exercitiului bugetar; stabileste impozite si taxe locale, precum si taxe speciale, in conditiile legii;
– aproba, la propunerea primarului, in conditiile legii, organigrama, statul de functii, numarul de personal si regulamentul de organizare si functionare a aparatului propriu de specialitate, ale institutiilor si serviciilor publice, precum si ale regiilor autonome de interes local;
– administreaza domeniul public si domeniul privat al comunei sau orasului;
– hotaraste darea in administrare, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica a comunei sau orasului, dupa caz, precum si a serviciilor publice de interes local, in conditiile legii;
– hotaraste vanzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate privata a comunei sau a orasului, dupa caz, in conditiile legii;
– infiinteaza institutii publice, societati comerciale si servicii publice de interes local; urmareste, controleaza si analizeaza activitatea acestora; instituie respectarea criteriilor generale stabilite prin lege, norme de organizare si functionare pentru institutiile si serviciile publice de interes local; numeste si eleibereaza din functie, in conditiile legii, conducatorii serviciilor publice de interes local, precum si pe cei ai institutiilor publice din subordinea sa; aplica sanctiuni disciplinare, in conditiile legii, persoanelor pe care le-a numit;
– hotaraste asupra infiintarii si reorganizarii regiilor autonome de interes local; exercita, in numele unitatii administrativ-teritoriale , toate drepturile actionarului la societatile comerciale pe care le-a infiintat; hotaraste asupra privatizarii acestor societati comerciale; numeste si elibereaza din functie, in conditiile legii, membrii consiliilor de administratie ale regiilor autonome de sub autoritatea sa;
– analizeaza si aproba, in conditiile legii, documentatiile de amenajare a teritoriului si urbanism ale localitatilor, stabilind mijloacele materiale si financiare necesare in vederea realizarii acestora; aproba alocarea de fonduri din bugetul local pentru actiuni de aparare impotriva inundatiilor, incendiilor, dezastrelor si fenomenelor meteorologice periculoase;
– stabileste masurile necesare pentru construirea , intretinerea si modernizarea drumurilor, podurilor, precum si a intregii infrastructuri apartinand cailor de comunicatii de interes local;
– aporba , in limitele competentelor sale, documentatiile tehnico – economice pentru lucrarile de investitii de interes local si asigura conditiile necesare in vederea realizarii acestora;
– asigura, potrivit competentelor sale, conditiile materiale si financiare necesare pentru buna functionare a institutiilor si serviciilor publice de educatie, sanatate, cultura, tineret si sport, apararea ordinii publice, apararea impotriva incendiilor si protectia civila, de sub autoritatea sa; urmareste si controleaza activitatea acestora;
– hotaraste, in localitatile cu medici sau cu personal sanitar in numar insuficient, acordarea de stimulente in natura si in bani, precum si de alte facilitati, potrivit legii, in scopul asigurarii serviciilor medicale pentru populatie; asemenea facilitati pot fi acordate si personalului didactic;
– contribuie la organizarea de activitati stiintifice, culturale, artistice, sportive si de agrement;
– hotaraste cu privire la asigurarea ordinii publice; analizeaza activitatea gardienilor publici, politiei, jandarmeriei, pompierilor si a formatiunilor de protectie civila, in conditiile legii, si propune masuri de imbunatatire a activitatii acestora;
– actioneaza pentru protectia si refacerea mediului inconjurator, in scopul cresterii calitatii vietii; contribuie la protectia, conservarea, restaurarea si punerea in valoare a monumentelor istorice si de arhitectura a parcurilor si rezervatiilor naturale, in conditiile legii;
– contribuie la realizarea masurilor de protectie si asistenta sociala; asigura protectia drepturilor copilului, potrivit legislatiei in vigoare; aproba criteriile pentru repartizarea locuintelor sociale; infiinteaza si asigura functionarea unor institutii de binefacere de interes local;
– infiinteaza si organizeaza targuri, piete, oboare, locuri si parcuri de distractie, baze sportive si asigura buna functionare a acestora;
– atribuiesau schimba, in conditiile legii, denumiri de strazi, de piete si de obiective de interes public local;
– confera persoanelor fizice romane sau straine, cu merite deosebite, titlul de cetatean de onoare al comunei sau al orasului;
– hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau straine, cu organizatii neguvernamentale si cu alti parteneri sociali, in vederea finantarii si realizarii in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public local; hotaraste infratirea comunei sau orasului cu unitati administrativ- teritoriale similare din alte tari;
– hotaraste, in conditiile legii, coperarea sau asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice locale din tara sau strainatate, precum si aderarea la asociatii nationale si internationale ale autoritatilor administratiei publice locale, in vederea promovarii unor interese comune;
– sprijina, in conditiile legii, activitatea cultelor religioase;
– asigura libertatea comertului si incurajeaza libera initiativa, in conditiile legii.”
Consiliul local exercita si alte atributii stabilite prin lege.
1.2.2 Atributiile primarului si viceprimarului
Comunele si orasele au cate un primar si un viceprimar, iar orasele resedinta de judet, cate doi viceprimari, alesi in conditiile legii. Viceprimarii nu pot fi in acelasi timp si consilieri.
Primarul participa la sedintele consiliului local si are dreptul sa-si exprime punctul de vedre asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii.
“Primarul indeplineste urmatoarele atributii principale:
– asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, a prevederilor Constitutiei, precum si punerea in aplicare a legilor, a decretelor Presedintelui Romaniei, a hotararilor si ordonantelor Guvenului; dispune masurile necesare si acorda sprijin pentru aplicarea ordinelor si instructiunilor cu caracter normativ ale ministrilor si ale celorlalti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, precum si a hotararilor Consiliului Judetean;
– asigura aducerea la indeplinire a hotararilor consiliului local in situatia in care apreciaza ca o hotarare este ilegala, in termen de 3 zile de la adoptare in sesizeaza pe prefect;
– poate propune consilului local consultarea populatiei prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotararii consiliului local ia masuri pentru organizarea acestei consultari, in conditiile legii;
– prezinta consiliului local, anual sau ori de cate ori este necesar, informari privind starea economica si sociala a comunei sau a orasului,
in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale, precum si informari asupra modului de aducere la indeplinire a hotararilor consilului local;
– intocmeste proiectul bugetului local si contul de incheiere a exercitiului bugetar si le supune spre aprobare consilului local;
– exercita functia de ordonator principal de credite;
– verifica, din oficiu sau la cerere, incasarea sau cheltuirea sumelor din bugetul local si comunica de indata consiliului local cele constatate;
– ia masuri pentru prevenirea si limitarea urmarilor calamitatilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, impreuna cu organele specializate ale statului; in acest scop poate mobiliza populatia, agentii economici si institutiile publice din comuna sau oras, acestea fiind obligate sa execute masurile stabilite in planurile de protectie si interventie elaborate pe tipuri de dezastre;
– asigura ordinea publica si linistea locuitorilor prin inermediul politiei, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor si unitatilor de protectie civila, care au obligatia sa raspunda solicitarilor sale, in conditiile legii;
– indruma si supravegheaza activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor contractuale;
– ia masurile prevazute de lege cu privire la desfasurarea adunarilor publice;
– ia masurile de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentatiilor sau a altor manifestari publice care contravin ordinii de drept ori atenteaza la bunele moravuri, la ordinea si linistea publica;
– controleaza igiena si salubritatea localurilor publice si produselor alimentare puse in vanzare pentru populatie, cu sprijinul serviciilor de specialitate;
– ia masuri pentru prevenirea si combaterea pericolelor provocate de animale, in conditiile legii;
– ia masuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localitatii si il supune spre aprobare consiliului local;
– asigura respectarea prevederilor planului urbanistic general, precum si ale planurilor urbanistice zonale si de detaliu;
– asigura repartizarea locuintelor sociale pe baza hotararii consiliului local;
– asigura intretinerea si reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau orasului, instalarea semnelor de circulatie, desfasurarea normala a traficului rutier si pietonal, in conditiile legii;
– exercita controlul asupra activitatilor din targuri, piete, oboare, locuri si parcuri de distractii si ia masuri pentru buna functionare a
acestora;
– conduce serviciile publice locale; asigura functionarea serviciilor de stare civila si de autoritate tutelara; supravegheaza realizarea masurilor de asistenta si ajutor social;
– indeplineste functia de ofiter de stare civila;
– emite avizele, acordurile si autorizatiile date in competenta sa prin lege;
– propune consiliului local spre aprobare, in conditiile legii, organigrama, statul de functii, numarul de personal si regulamentul de organizare si functionare a aparatului propriu de specialitate;
– numeste si elibereaza din functie, in conditiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, cu exceptia secretarului; propune consiliului local numirea si eliberarea din functie , in conditiile legii, a conducatorilor regiilor autonome, ai institutiilor si serviciilor publice de interes local;
– raspunde de inventarierea si administrarea bunurilor care apartin domeniului public si domeniului privat al comunei sau orasului;
– organizeaza evidenta lucrarilor de constructii din localitate si pune la dispozitie autoritatilor administratiei publice centrale rezultatele acestor evidente;
– ia masuri pentru controlul depozitarii deseurilor menajere, industriale sau de orice fel, pentru asigurarea igienizarii malurilor cursurilor de apa din raza comunei sau a orasului, precum si pentru decolmatarea vailor locale si a podetelor pentru asigurarea scurgerii apelor mari.”
Primarul indeplineste si alte atributii prevazute de lege sau de alte acte normative, precum si insarcinarile date de consiliul local.
Primarul deleaga viceprimarul sau, dupa caz, viceprimarilor, prin dispozitie emisa in cel mult 30 de zile de la validare, exercitarea atributiilor ce ii revin.
1.2.3 Atributiile consiliului judetean
Consiliul judetean, ca autoritate deliberativa a administratiei publice locale consitutita la nivel judetean, indeplineste urmatoarele atributii principale:
– alege din randul consilierilor un presedinte si doi vicepresedinti;
– aproba, la propunerea presedintelui, regulamentul de organizare si functionare a consiliului judetean, numarul de personal in limitele normelor legale, organigrama, statul de functii, regulamentul de
organizare si functionare a aparatului propriu de specialitate, a institutiilor si serviciilor publice, precum si a regiilor autonome de interes judetean;
– adopta strategii, prognoze si programe de dezvoltare economico- sociala a judetului sau a unor zone din cuprinsul acestuia pe baza propunerilor primite de la consiliile locale, dispune, aproba si urmareste in cooperare cu autoritatile administratiei publice locale comunale si orasenesti interesatem masurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestora;
– coordoneaza activitatea consiliilor locale ale comunelor si oraselor in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean;
– aproba bugetul propriu al judetului, imprumuturile, virarile de credite si modul de utilizare a rezervei bugetare, aproba contul de incheiere a exercitiului bugetar; stabileste impozite si taxe, precum si taxe speciale, in conditiile legii; hotaraste repartizarea pe comune, orase si municipii a cotei din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau din alte surse, in conditiile legii;
– administreaza domeniul public si domeniul privat al judetului;
– hotaraste darea in administrare, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica a judetului sau, dupa caz, a serviciilor publice de interes judetean, in conditiile legii; hotaraste cu privire la vanzarea, concesionarea si inchirierea bunurilor proprietate privata a judetului, in conditiile legii;
– hotaraste infiintarea de institutii publice si de servicii publice de interes judetean, in conditiile legii; numeste si elibereaza din functie, in conditiile legii, conducatorilor institutiilor si serviciilor publice pe care le-a infiintat si le aplica, daca este cazul, sanctiuni disciplinare, in conditiile legii;
– hotaraste asupra reorganizarii regiilor autonome de interes judetean; exercita in numele unitatii administrativ-teritoriale toate drepturile actionarului la societatile comerciale pe care le-a infiintat; hotaraste asupra privatizarii acestor societati comerciale;
– stabileste, pe baza consultarii autoritatilor administratiei publice locale comunale si orasenesti, proiectel de organizare si amenajare a teritoriului judetului, precum si de dezvoltare urbanistica generala a judetului si a unitatilor administrativ-teritoriale componente; urmareste modul de realizare a acestora in cooperare cu autoritatile administratiei publice locale comunale si orasenesti implicate;
– aproba construirea, intretinerea si modernizarea drumurilor, podurilor, precum si a intregii infrastructuri apartinand cailor de comunicatii de interes judetean; acorda sprijin si asistenta tehnica de
specialitate autoritatilor administratiei publice locale comunale si orasenesti pentru construirea, intretinerea si modernizarea drumurilor comunale si orasenesti; in acest sens consiliul judetean poate infiinta servicii publice specializate;
– aproba documentatiile tehnico-economice pentru lucrarile de investitii de interes judetean, in limitele si in conditiile legii;
– asigura, potrivit competentelor sale, conditiile materiale si financiare necesare in vederea bunei functionari a institutiilr de cultura, a institutiilor si serviciilor publice de educatie, ocrotire sociala si asistenta sociala, a serviciilor publice de transport de sub autoritatea sa, precum si a altor activitati, in conditiile legii;
– asigura sprijin financiar pentru actiuni culturale sau desfasurate de cultele religioase, precum si pentru activitati educativ-stiintifice si sportive;
– infiinteaza institutii sociale si culturale, precum si prentru protectia drepturilor copilului si asigura buna lor functionare, prin alocarea fondurilor necesare;
– analizeaza propunerile facute de autoritatile administratiei publice locale, comunale sau orasenesti, in vederea elaborarii de prognoze si programe de dezvoltare economico-sociala sau pentru refacerea si protectia mediului inconjurator;
– atribuie, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice locale din tara sau strainatate, precum si aderarea la asociatii nationale si internationale a autoritatilor administratiei publice locale, in vederea promovarii unor interese comune;
– hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau straine, cu organizatii neguvernamentale si cu alti parteneri sociali, in vederea finantarii si realizarii in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public judetean;
– hotaraste, in conditiile legii, asocierea cu consiliile locale, pentru realizarea unor obiective de interes comun, scop in care poate infiinta impreuna cu acestea institutii publice, societati comerciale si servicii publice;
– coordoneaza activitatile Corpului gardienilor publici, in conditiile legii, consiliul judetean indeplineste si alte atributii prevazute de lege.
1.3 Rolul autonomiei locale in dezvoltarea economico-sociala
Prin autonomie locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona,
in numele si interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, in conditiile legii. Acest drept se exercita de consiliile locale si primari, precum si de consiliile judetene, autoritati ale administratiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.
Prin colectivitate locala se intelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritoriala. Autonomia locala este numai administrativa si financiara fiind exercitata pe baza si in limitele prevazute de lege. Autonomia locala priveste organizarea, functionarea, componentele si atributiile, precum si gestionarea resurselor care, potrivit legii, apartin comunei, orasului sau judetului, dupa caz.
Comunitatile locale reprezinta colectivitati umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic si administrativ, care au autoritati publice diferite de cele ale statului. Autonomia financiara a acestora este absolut necesara, deoarece autonomia administrativa nu ar fi posibila fara autonomia financiara, care-i asigura suportul material al functionarii. Exista si un alt argumentputernic, si anume acela , conform caruia, comunitatile locale isi cunosc posibilitatile proprii privind resursele banesti de provenienta publica si, mai ales, nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de servicii publice pe plan local.
Raporturile dintre autoritatile administratiei publice locale din comune si orase si autoritatile administratiei publice de la nivel judetean se bazeaza pe principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii, cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor intregului judet.
In relatiile dintre autoritatile administratiei publice locale si consiliul judetean, pe de o parte, precum si intre consiliul local si primar , pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare. Exercitarea competentelor si atributiilor stabilite prin lege revine autoritatilor administratiei publice locale care se gasesc cel mai aproape de cetatean.
Stabilirea de competente si atributii pentru alte autoritati trebuie sa tina seama de amploarea si de natura raspunderii ce le revine, precum si de cerintele de eficineta si eficacitate. Autoritatile administratiei publice centrale nu pot stabili sau impune nici un fel de responsabilitati autoritatilor administratiei publice locale in procesul de descentralizare a unor servicii publice ori al crearii de noi servicii publice, fara asigurarea mijloacelor financiare corespunzatoare pentru realizarea respectivelor responsabilitati.
“Autoritatile administratiei publice centrale vor consulta, inainte de adoptarea oricarei decizii, structurile asociative ale autoritatilor administratiei publice locale, in toate problemele care le privesc in mod direct potrivit legii. In cadrul politicii economice nationale, comunele, orasele si judetele au dreptul la resurse proprii pe care autoritatile administratiei publice locale le gestioneaza potrivit atributiilor ce le revin, in conditiile legii. Resursele financiare ale autoritatilor publice locale
trebuie sa fie proportionale cu competentele si responsabilitatile prevazute de lege.”
Autoritatile administratiei publice locale administreaza sau, dupa caz, dispun de resursele financiare, precum si de bunurile proprietate publica sau privata ale comunelor, oraselor si judetelor, in conformitate cu principiul autonomiei locale.
Autoritatile administratiei publice locale au dreptul ca, in limitele competentelor lor, sa coopereze si sa se asocieze cu alte autoritati ale administratiei publice locale din tara sau strainatate, in conditiile legii. Pentru protectia si promovarea intereselor lor comune autoritatile administratiei publice locale au dreptul de a adera la asociatii nationale si internationale in conditiile legii.
Consiliile locale si consiliile judetene din unitatile administrativ- teritoriale limitrofe zonelor de frontiera pot incheia acorduri de cooperare transfrontaliera cu autoritatile similare din tarile vecine, in conditiile legii. Aceste acorduri se vor incheia numai in domeniile ce sunt de competenta consiliilor locale sau judetene, potrivit prezentei legi, cu respectarea legislatiei interne si a angajamentelor internationale asumate de statul roman.
Consiliile locale si consiliile judetene, care au incheiat acorduri de cooperare transfrontaliera, au dreptul sa participe, in alte state, la organismele create prin respectivele acorduri, in limita competentelor ce le revin potrivit legii. Initiativa autoritailor administratiei publice locale de a coopera si de a se asocia cu autoritati ale administratiei publice locale din strainatate, precum si de a adera la o asociatie internationala a autoritatilor administratiei publice locale va fi comunicata Ministerului Afacerilor Externe si Ministerului Administratiei Publice.
Acordurile sau conventiile incheiate de autoritatile administratiei publice locale nu angajeaza decat responsabilitatea consiliul local sau judetean care este parte la acestea, fiind supuse controlului de legalitate, iar actele emise in virtutea respectivelor acorduri sau conventii au in dreptul intern aceeasi valoare juridica si aceleasi efecte ca si actele administrative adoptate in conformitate cu prevederile legale.
Consiliile locale si consiliile judetene pot hotari asupra participarii cu capital sau bunuri, in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, la constituirea de msocietati comerciale sau la infiintarea unor servicii de interes public local ori judetean, dupa caz, in conditiile legii.
Controlul administrativ si controlul financiar al activitatii autoritatilor administratiei publice locale se exercita in limitele si in conditiile
prevazute de lege. In unitatile administrativ- teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor autoritatile administratiei publice locale vor asigura folosirea, in raporturile cu acestia si a limbii materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale legii si ale conventiilor internationale la care Romania este parte.
Comunele, orasele si judetele sunt unitati administrativ- teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizeaza si functioneaza autoritati ale administratiei publice locale.
Autonomia locala reprezinta un principiu care se refera atat la organizarea si functionarea administratiei publice locale, cat si la gestionarea de catre acestea, sub propria responsabilitate, a intereselor colectivitatii pe care o reprezinta.
Conform Legii administratiei publice locale, autoritatile administratiei publice locale prin care se realizeaza autonomia locala sunt consiliile locale (ca autoritati deliberative) si primariile (ca autoritati executive).
In aceeasi lege este stipulat :
– in scopul asigurarii autonomiei locale, autoritatile administratiei publice din comune, orase si judete, elaboreaza si aproba bugetele de venituri si cheltuieli si au dreptul sa instituie si sa perceapa impozite si taxe locale;
– finantele comunelor, oraselor si judetelor se administreaza conform principiului autonomiei locale;
– autoritatile administratiei publice locale au dreptul la resurse proprii suficiente, proportional cu competentele ce le revin potrivit legii, resurse de care pot dispune in mod liber.
Concluzionand, putem spune ca autonomia locala presupune:
– dreptul la resurse financiare proprii suficiente, de care unitatile administrativ- teritoriale sa poata dispune in mod liber in exercitarea competentelor lor;
– dreptul colectivitatii locale de a decide si de a conduce in limitele legii in treburile publice si in interesul comunitatii;
– descentralizarea sistemului veniturilor si cheltuielilor publice, perceperea directa, de catre autoritatile locale nu numai a impozitelor si taxelor locale, ci si a unei cote parti din celelalte impozite si taxe stabilite la nivel central.
Problematica generala a autonomiei locale pentru statele europene face obiectul Cartei Europene a Autonomiei Locale. Intocmita de catre Consiliul Europei pe baza unui proiect propus de Conferinta Permanenta a Autoritatilor Locale si Regionale din Europa, Carta Europeana a Autonomiei Locale a fost deschisa semnaturilor conform conventiei incheiate intre statele membre, din octombrie 1985.
Principiile generale enumerate in Carta Europeana a Autonomiei locale sunt:
– colectivitatile locale au dreptul, in cadrul politicii economice nationale, la resurse proprii adecvate de care sa dispuna liber, in
vederea exercitarii atributiilor lor;
– resursele financiare ale colectivitatii locale trebuie sa fie proportionale cu responsabilitatile stabilite pentru ele;
– cel putin o parte din resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din investitii si taxe locale, in proportiile stabilite la nivelul autoritatilor locale, in limitele legii;
– sistemul financiar din care fac parte resursele de care dispun colectivitatile locale trebuie sa fie de natura suficient de diversificata si dinamica, incat sa le permita sa urmareasca evolutia reala a costurilor exercitarii competentelor proprii;
– protectia colectivitatilor locale, mai slabe din punct de vedere financiar impune instituirea unor proceduri de ajustare sau a unor masuri echivalente care sa corijeze efectele repartitiei inegale a potentialelor surse de finantare cat si sarcina financiara ce le revine acestora;
– colectivitatile locale trebuie sa fie consultate, intr-o maniera adecvata, asupra modalitatilor in care le vor fi alocate resursele redistribuite;
– subventiile acordate colectivitatilor locale nu trebuie sa fie destinate (pe cat posibil) finantarii unor proiecte expres specificate. Acordarea subventiilor nu trebuie da aduca atingeri libertatii fundamentale a a utoritatilor locale de a-si stabili politici proprii;
– in scopul finantarii propriilor obiective de investitii, colectivitatile locale trebuie sa aiba acces, conform legii, la piata mondiala de capital.
O etapa importanta in punerea in practica a principiilor Cartii Europene a Autonomiei Locale este Legea privind impozitele si taxele locale a Autonomiei Locale Europene, fiind un act normativ.
CAPITOLUL II “BUGETELE LOCALE – INSTRUMENTE DE CONDUCERE LA NIVEL LOCAL”
2.1 Conceptul de buget local
Bugetul local are mai multe acceptiuni astfel :
“1. Buget – document prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile, in functie de sistemul de finantare a institutiilor publice.”
“2. Buget local – document prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile unitatilor administrativ- teritoriale.”
“3. Buget local pe ansamblul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti- totalitatea bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si bugetului propriu al judetului, respectiv al sectoarelor si al municipiului Bucuresti.”
Bugetele locale si celelelte bugete se aproba astfel:
– bugetele locale, bugetele imprumuturilor externe si interne si bugetele fondurilor externe nerambursabile, de catre consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz;
– bugetele institutiilor publice, finantate integral sau partial din bugete locale, de catre consiliile respective, in functie de de subordonarea acestora;
– bugetele institutiilor publice, finantate integral din venituri proprii, inclusiv rectificarea acestora, de catre conducerea institutiei cu avizul conform al ordonatorului principal de credite.
Pe parcursul exercitiului bugetar, consiliile locale pot aproba rectificarea bugetelor prevazute mai sus in termen de 30 zile de la data intrarii in vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum si ca urmare a unor propuneri fundamentale ale ordonatorilor principali de credite. Rectificarilor bugetelor locale li se vor aplica aceleasi proceduri ca si aprobarii initiale a acestora, cu exceptia termenelor din calendarul bugetar.
Autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele competente si responsabilitati in ceea ce priveste finantele publice locale:
– elaborarea si aprobarea bugetelor locale, in conditii de echilibru bugetar la termenele si potrivit prevederilor stabilite de lege;
– stabilirea, constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale, precum si a altor venituri ale unitatilor administrativ-teritoriale, prin compartimente proprii de specialitate, in conditiile legii;
– urmarirea si raportarea executiei bugetelor locale, precum si rectificarea acestora, pe parcursul anului bugetar, in conditii de echilibru bugetar;
– stabilirea si urmarirea modului de prestare a serviciilor publice de interes local, inclusiv optiunea trecerii sau nu a acestor servicii in raspunderea unor agenti economici specializati ori servicii publice de interes local, urmarindu-se eficientizarea acestora in beneficiul colectivitatilor locale;
– administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica si privata a unitatilor administrativ-teritoriale;
– contractarea directa de imprumuturi interne si externe pe termen lung, mediu si scurt si urmarirea achitarii la scadenta, a obligatiilor de plata rezultate din acestea;
– garantarea de imprumuturi interne si externe pe termen scurt, mediu si lung si urmarirea achitarii la scadenta a obligatiilor de plata rezultate din imprumuturile respective de catre beneficiari;
– administrarea fondurilor publice locale pe parcursul executiei bugetare, in conditii de eficienta;
– stabilirea optiunilor si a prioritatilor in aprobarea si in efectuarea cheltuielilor publice locale;
– elaborarea, aprobarea, modificarea si urmarirea realizarii programelor de dezvoltare in perspectiva a unitatilor administrativ- teritoriale ca baza a gestionarii bugetelor locale anuale;
– indeplinirea si a altor atributii, competente si responsabilitati prevazute de dispozitii legale.
Elaborarea proiectelor de buget locale se fundamenteaza pe propriile proiecte de buget ale administratiei proprii si ale institutiilor publice finantate din aceste bugete.
Proiectele bugetelor locale sunt supuse dezbaterii consiliilor locale ale unitatilor administrative (primarii si consilii judetene) si se aproba de catre acestea cu doua luni inainte de inceperea executiei anului financiar curent. Executia bugetelor locale revine organelor de decizie ale fiecarei unitati administrativ -teritoriale, prin organele financiare din structura administratiei publice locale.
Aparatul financiar local urmareste, in mod permanent, incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor in concordanta cu clasificatia bugetara. Repartizarea veniturilor si cheltuielilor pe categorii de bugete locale se stabileste de organele de decizie ale fiecarui judet, in functie de necesitatile formulate precum si de respectarea principiilor de echilibrare bugetara.
In conditiile in care cheltuielile prevazute in bugetele proprii nu pot fi acoperite integral din veniturile locale, in mod exceptional, se poate acorda, de la bugetul administratiei de stat centrale, anumite subventii. Prin legile bugetare anuale se pot autoriza unele unitati administrativ – teritoriale sa contracteze imprumuturi prin emisiuni de titlu de credit, rambursabile in maximum 10 ani, pe care le pot acizitiona populatia si agentii economici.
In structura bugetelor locale sunt cuprinse fonduri de rezerva de pana la 5% din totalul cheltuielilor, fonduri care se pot folosi la suplimentarea creditelor bugetare aprobate, in vederea finantarii actiunilor noi intervenite in cursul anului bugetar.
Aceste fonduri de rezerva se pot majora cu pana la 50% din disponibilitatile de credit bugetare care nu mai sunt necesare in cursul exercitiului bugetar.
In anumite cazuri, in bugetele proprii, veniturile depasesc cheltuileile aprobate, inclusiv rezerva bugetara legala, astfel ca diferentele respective se constituie in excedente bugetare, in limita de 2% din totalul veniturilor, urmand ca restul sa se verse la fondul de tezaur care se constituie la nivelul judetului.
Din fondul de tezaur se pot acorda imprumuturi temporare pentru acoperirea unor goluri de casa ale bugetelor unor unitati administrativ – teritoriale, rambursabile pana la sfarsitul anului bugetar.
La finantarea unor actiuni social-cuturale si acoperirea unor cheltuieli economice de interes local, se pot utiliza maximum 50% din sumele incasate peste cele aprobate, in urmatoarele conditii:
– depasirea incasarilor sa fie realizata pe total venituri proprii stabilite prin bugetul local respectiv;
– plusurile de venituri sa provina din activitatea anului respectiv si sa nu fie rezultatul unor modificari de legislatie sau al anumitor subevaluari constatate de organele de control fiscale;
– unitatea administrativ-teritoriala respectiva sa nu aiba imprumuturi nerambursabile.
Soldurile anuale excedentare ale bugetelor locale se pot utiliza in urmatoarea ordine:
– pentru rambursarea eventualelor imprumuturi din anii precedenti, nelichidate, inclusiv dobanda corespunzatoare;
– din suma ramasa, se varsa 50% la fondul de tezaur judetean, iar restul de 50% se constituie ca fond de rulment prorpiu care se utilizeaza pentru acoperirea eventualelor goluri de casa;
– pentru fondurile de tezaur se intocmesc anual conturi de executie a bugetului propriu judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.
Executia bugetara se incheie la data de 31.XII a fiecarui an. Orice venit neincasat si orice cheltuiala neefectuata pana la 31.XII se va incasa sau se va plati in contul bugetului pe urmatorul an
Ordonatorii de credite sunt de trei categorii: ordonatori principali, ordonatori secundari si ordonatori tertiari.
“Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt presedintii consiliilor judetene, primarul general al municipiului Bucuresti si primarii celorlalte unitati administrativ-teritoriale. Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept sau altor persoane imputernicite in acest scop.”
Ordonatorii principali de credite analizeaza modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale si prin bugetelor institutiilor publice, ai caror ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozitiilor legale.
Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice, ai caror conducatori sunt ordonatorii tertiari de credite, si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii cu respectarea dispozitiilor legale.
Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unitatilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si in conditiile stabilite de dispozitiile legale.
Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.
Ordonatorii de credite raspund de :
– elaborarea si fundamentarea proiectului de buget propriu;
– urmarirea modului de realizare a veniturilor;
– angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare aprobate si a veniturilor bugetare posibil de incasat;
– integritatea bunurilor aflate in proprietatea sau in administrarea institutiei pe care o conduc;
– organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si executie bugetara;
– organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de investitii publice;
– organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;
– organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale;
– alte atributii stabilite de dispozitiile legale.
Controlul financiar preventiv propriu si auditul public intern se exercita asupra tuturor operatiunilor care afecteaza fondurile publice sau patrimoniul public si privat si sunt exercitate conform reglementarilor legale in domeniu.
Angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectueaza de catre contabil, cu exceptia prevederilor legale.
Angajarea si ordonantarea cheltuielilor se efectueaza numai cu viza prealabila de control financiar preventiv propriu, potrivit legii.
Formarea si utilizarea fondurilor publice locale si contul de executie a bugetelor locale sunt supuse controlului Curtii de Conturi, potrivit legii.
2.2 Veniturile si cheltuielile la nivel local
Bugetul este documentul care prezinta previciunea pentru o anumita perioada de timp (an, semestru, trimestru, luna) atat a veniturilor cat si a cheltuielilor unei tari, unei unitati administrativ- teritoriale (comuna, oras, judet), unui agent economic, unei organizatii obstesti sau unei familii, facand posibila adaptarea modurilor corespunzatoare pentru incasarea la timp a veniturilor, facilitand efectuarea cheltuielilor potrivit destinatiei aprobate prin buget de organele competente, precum si luarea deciziei de operare a modificarilor permise de Legea finantelor publice, daca cerintele perioadei o impun.
Clasificatia bugetara a veniturilor si cheltuielilor este formata din doua parti distincte :
– clasificatia functionala a indicatorilor privind finantele publice, grupata la venituri si chletuieli in parti, capitole si subcapitole;
– clasificatia economica a chletuielilor bugetului de stat si bugetelor locale, grupata de titluri, in cadrul fiecarui titlu pe articole, iar unele articole desfasurate pe alineate.
Veniturile bugetelor locale. Veniturile locale reprezinta totalitatea resurselor financiare pe care autoritatile locale le percep direct si/sau le primesc de la Guvern sau de la alte surse publice sau private in vederea indeplinirii sarcinilor ce le-au fost atribuite.
Categoriile de venituri care formeaza resursele financiare ale unitatilor administrativ-teritoriale:
– venituri fiscale (impozite si taxe);
– alte venituri fiscale;
– veniturile nefiscale; venituri din capital;
– cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
– cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale, transferul cu destinatie speciala de la bugetul de stat, venituri cu destinatie speciala. Structura specifica a veniturilor se prezinta astfel:
“1. Venituri curente, care pot fi:
A. Venituri fiscale provenind din:
– impozite directe : impozitul pe profit, impozite si taxe de la populatie, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, impozitul pe cladiri si terenuri de la persoanele fizice si juridice, taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoane juridice, alte impozite directe;
– impozite indirecte : impozite pe spectacole, taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare, alte incasari de impozite indirecte.
B. Venituri nefiscale : varsaminte din profitul net al R.A. locale, alte varsaminte de la institutiile publice (venituri privind circulatia pe drumurile publice, veniturile punctelor de insamantari artificiale, lucrari de combatere a daunatorilor, veniturile circumscriptiilor sanitar veterinare), diverse venituri (recuperarea cheltuielilor de judecata, amenzi, concesiuni, inchirieri din alte surse).
2. Venituri din capital – resurse finaciare provenite din vanzarile de active detinute de autoritati (terenuri, cladiri, clasari, declasari) :
– venituri din valorificarea bunurilor ale unor institutii publice;
– venituri din vanzarea locuintelor construite din fondurile statului;
– venituri din privatizare.
3. Venituri cu destinatie speciala:
– venituri din fonduri pentru drumurile publice;
– venituri din fondul de locuinte;
– venituri din fondul de interventii;
– venituri din donatii si sponsorizari;
– sume acordate de persoane juridice si fizice in vederea participariila finantarea unor actiuni de interes public.
4. Prelevari de la bugetul de stat : cote si sume defalcate din impozitul pe venit.
5. Subventii : subventii primite de la bugetul de stat de catre bugetele locale pentru investitii finantate partial din imprumuturi externe, transferuri nerambursabile pentru diverse obiective (protectie sociala, investitii, etc.).
6. Imprumuturi : imprumuturi pentru investitii (interne sau externe), imprumuturi temporare, imprumuturi din fondul de rulment si incasari din rambursarea imprumuturilor acordate.”
Veniturile care se prevad in bugetele proprii ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti si al Consiliului General al municipiului Bucuresti:
A. Venituri proprii:
1. Impozitul pe profit de la R.A. si S.C. de sub autoritatea consiliilor locale;
2. Impozite si taxe de la populatie:
– impozitul pe cladiri de la persoane fizice;
– taxe asupra mijloacelor de transport detinute de persoane fizice;
– impozitul pe terenuri de la persoane fizice;
– alte impozite si taxe de la populatie.
3. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;
4. Impozitul pe cladiri si terenuri de la persoanele juridice:
– impozitul pe cladiri de la persoanele juridice;
– impozitul pe terenuri de la persoanele juridice.
5. Alte impozite directe:
– taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoanele juridice;
– impozitul pe terenul agricol;
– alte incasari din impozite directe.
6. Impozitul pe spectacole.
7. Alte impozite indirecte:
– taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare;
– taxe judiciare de timbru;
– taxe de timbru pentru activitatea notariala;
– taxe extrajudiciare de timbru;
– alte incasari din impozitele indirecte.
8. Varsaminte din profitul net la RA de sub autoritatea consiliilor locale.
9. Varsaminte de la institutiile publice:
– alte venituri privind circulatia pe drumurile publice;
– venituri din incasarea contravalorii lucrarilor de combatere a daunatorilor si bolilor in sectorul vegetal-servicii publice de protectie a plantelor (pentru bugetul Consiliului General al Municipiului Bucuresti);
– veniturile punctelor de insamantari artificiale;
– veniturile circumscriptiilor sanitar-veterinare;
– contributia lunara a parintilor sau sustinatorilor legali pentru intretinerea copiilor in cresa;
– varsaminite din disponibilitatile institutiilor publice si activitatilor autofinantate;
– contributii datorate de persoanele benefiaciare ale serviciilor cantinelor de ajutor social;
– taxe din activitati cadastrale si agricultura;
– alte venituri de la institutiile publice.
10. Diverse venituri:
– venituri din recuperarea cheltuielilor de judecata, imputatii si despagubiri;
– venituri din amenzi si alte sanctiuni aplicate potrivit dispozitiilor legale;
– restituiri din fonduri din finantarea bugetara locala a anilor precedenti;
– impozit pe venitul din concesionarea bunurilor SC sau a companiilor nationale la care statul este actionar majoritar, precum si RA;
– venituri din concesiuni si inchirieri ;
– penalitati pentru nedepunerea sau depunerea cu intarziere a declaratiei de impozite si taxe;
– incasari din valorificarea bunurilor confiscate, potrivit legii;
– venituri realizate din administrarea sau valorificarea bunurilor fostelor cooperative agricole de productie;
– venituri din inchirierea si concesionarea unor bunuri ale spitalelor;
– incasari din alte surse.
11. Venituri din valorificarea unor bunuri:
– venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice;
– venituri din vanzarea locuintelor construite din fondurile statului;
– venituri din privatizare;
– venituri din vanzarea unor bunuri ale spitalelor;
– venituri din vanzarea unor bunuri apartinand domeniului privat.
12. Cote defalcate din impozitul pe venit.
B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
C. Subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete.
D. Donatii si sponsorizari.
Cheltuielile bugetelor locale. In functie de resursele financiare publice aflate la dispozitie se dimensioneaza cheltuielile, repartizate pe destinatii, in concordanta cu obiectivele strategice de dezvoltare ale unitatilor administrativ-teritoriale.
Dimensionarea cheltuielilor se face in stransa legatura cu obiectivele prioritare care vizeaza rezolvarea problemelor de importanta deosebita.
In baza prevederilor Legii finantelor publice si Legii bugetelor anuale, prin bugetele locale se fundamenteaza cheltuielile grupate functional astfel:
1. Cheltuielile social-culturale, in care sunt cuprinse:
– cheltuieli pentru invatamant;
– cheltuieli pentru sanatate;
– cheltuieli pentru arta si cultura;
– cheltuielile pentru asistenta sociala.
2. Cheltuieli pentru gospodarie comunala si locuinte care cuprind sume alocate pentru:
– intretinerea si repararea strazilor;
– iluminatul public, salubritatea;
– intretinerea gradinilor, parcurilor si zonelor verzi, energia termica pentru populatie;
– alte actiuni de gospodarie comunala.
3. Cheltuieli pentru organele autoritatii executive, respectiv organele administratiei locale de specialitate.
4. Cheltuieli pentru actiuni economice care cuprind:
– cheltuieli pentru drumuri si poduri;
– cheltuieli pentru transportul in comun;
– investitii ale institutiilor publice si ale RA locale.
5. Cheltuieli pentru alte actiuni, respectiv pentru comandamentele militare si alte chletuieli.
6. Plati ale dobanzilor aferente imprumuturilor din fondul de tezaur.
7. Rambursari de imprumuturi, acordate din fondul de tezaur.
8. Fond de rezerva bugetar care se constituie la dispozitia Consiliului Judetean si a fiecarui Consiliu Local.
Cheltuielile care se prevad la bugetele proprii ale comunelor, oraselor, municipiilor sectoarelor municipiului Bucuresti si al Consiliul General al Municipiului Bucuresti:
1. Autoritati executive .
2. Invatamant:
– invatamant prescolar;
– invatamant primar si gimnazial;
– invatamant liceal;
– invatamant profesional;
– invatamant postliceal;
– invatamant special;
– internate, camine si cantine pentru elevi (alocatii de la bugetele locale in completarea veniturilor proprii) – pentru bugetele sectoarelor municipiului Bucuresti.
3. Sanatate:
– crese;
– alte institutii si actiuni sanitare.
4. Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret:
– biblioteci publice comunale, orasenesti, municipale;
– muzee;
– teatre si institutii preofesioniste de spectacole si concerte;
– scoli populare de arta;
– case de cultura, camine culturale;
– culte religioase;
– activitate sportiva;
– activitate de tineret;
– alte institutii si actiuni privind cultura, religia si activitatea sportiva si de tineret.
5. Asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii:
– centre de ingrijire si asistenta;
– centre de recuperare si reabilitare pentru minori cu handicap;
– centre de integrare prin terapie ocupationala;
– centre de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica;
– cantine de ajutor social;
– ajutor social;
– sustinerea sistemului de protectie a drepturilor copilului;
– servicii publice specializate pentru protectia copilului;
– camine pentru persoane varstnice;
– drepturile asistentului personal pentru copii si adulti cu handicap grav;
– alte actiuni privind asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii.
6. Servicii si dezvoltare publica si locuinte:
– intretinerea si repararea strazilor;
– iluminat, salubritate;
– intretinerea gradini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive si de agrement;
– locuinte
– alimentari cu apa, statii de epurare pentru ape uzate, colectoare, statii de pompare;
– retele, centrale si puncte termice, canalizare;
– amenajari hidrotehnice de interes local, intravilan;
– introducere de gaze naturale in localitati;
– electrificari rurale;
– alte actiuni privind servicii, dezvoltare publica si locuinte.
7. Agricultura si silvicultura:
– combaterea daunatorilor si bolilor in sectorul vegetal – servicii publice de protectie a plantelor;
– puncte de insamantari artificiale;
– circumscriptii sanitar-veterinare;
– centre judetene si locale de consultanta agricola.
8. Transporturi si comunicatii:
– drumuri si poduri;
– transportul in comun;
– alte cheltuieli in domeniul transporturilor si comunicatiilor.
9. Alte actiuni economice:
– prevenire si combatere inundatii si gheturi;
– sustinerea programelor de dezvoltare regionala;
– alte cheltuieli pentru actiuni economice.
10. Alte actiuni:
– centre militare;
– protectie civila;
– alte cheltuieli;
– Fondul Roman de Dezvoltare Sociala.
11. Fond pentru garantarea imprumuturilor externe, dobanzilor si comisioanelor aferente:
– fond pentru garantarea imprumuturilor externe, dobanzilor si comisioanelor aferente contractelor garantate de stat;
– fond pentru garantarea imprumuturilor externe, dobanzilor si comisioanelor aferente contractate/garantate de autoritatile administratiei publice locale.
12. Dobanzi aferente datoriei publice si alte cheltuieli:
– dobanzi aferente datoriei publice locale interne;
– dobanzi aferente datoriei publice locale externe;
– cheltuieli ocazionate de emisiunea si plasarea titlurilor de valoare in conditiile legii;
– diferente de curs aferente datoriei publice locale externe.
13. Transferuri catre alte bugete:
– transferuri din bugetele locale pentru sustinerea sistemului de protectie a copilului.
14. Plati de dobanzi:
– dobanda datorata trezoreriei statului in cadrul planului de redresare;
– dobanzi si comisioane la imprumuturi externe contractate de stat.
15. Rambursari de imprumuturi acordate:
– rambursare imprumuturi acordate din trezoreria statului;
– rambursarea imprumuturilor interne pentru investitii;
– rambursarea imprumuturilor externe pentru investitii;
– rambursarea imprumuturilor externe contractate de stat.
16. Fondul de rezerva bugetara:
– fondul de rezerva bugetara la dispozitia consiliilor locale.”
Veniturile si cheltuielile bugetelor, precum si celelalte venituri si cheltuieli evidentiate in afara bugetului local, cumulate la nivelul unitatii administrativ -teritoriale, alcatuiesc bugetul general al unitatii administrativ – teritoriale, care dupa consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, va reflecta dimensiunea efortului financiar public in unitatea administrativ-teritoriala pe anu respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, dupa caz.
Creditele bugetare aprobate se utilizeaza pentru finantarea functiilor administratiei publice locale, programelor, proiectelor, activitatilor, actiunilor, obiectivelor si a altor asemenea, potrivit scopurilor prevazute in legi si alte reglementari, si vor fi angajate si folosite in stricta corelare cu gradul previzionat de incasare a veniturilor bugetare.
Prin aprobarea bugetelor se autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, dupa caz. Sumele aprobate la partea de cheltuieli, prin bugete, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si efectueaza plati, reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite.
Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate . Angajarea si utilizarea creditelor bugetare in alte scopuri decat cele aprobate atrag raspunderea celor vinovati, in
conditiile legii. Pentru actiunile multianuale se inscriu in buget, distinct, creditele de angajament si creditele bugetare.
In vederea realizarii actiunilor multianuale ordonatorii de credite incheie angajamentele legale, in limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv.
Veniturile bugetelor locale se constituie din:
– venituri proprii formate din: impozite, taxe, contributii, alte varsaminte, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit;
– sume defalcate de la bugetul de stat;
– subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete;
– donatii si sponsorizari.
Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinatii, respectiv pe actiuni, activitati, programe, proiecte, obiective, se efectueaza in concordanta cu atributiile care revin autoritatilor administratiei publice locale, cu prioritatile stabilite de acestea in vederea functionarii lor si in interesul colectivitatilor locale respective.
Fundamentarea si apobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectueaza in stricta corelare cu posibilitatile reale de incasare a veniturlor bugetelor locale, estimate a se realiza. Trecerea de catre Guvern in administrarea si finantarea autoritatilor administratiei publice locale, a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizarii unor activitati, precum si a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizarii acestora dupa cum urmeaza:
– in primul an, prin cuprinderea distincta, in legea bugetului de stat, a resurselor necesare finantarii cheltuielilor publice transferate sau noilor cheltuieli publice, precum si a criteriilor de repartizare;
– in anii urmatori, prin cuprinderea resurselor respective in ansamblul sumelor alocate unitatilor administrativ-teritoriale, cu exceptia celor nominalizate distinct prin legea bugetului de stat.
Veniturile si cheltuielile se includ in buget in totalitate in sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor, care au stabilite destinatii distincte.
Procesul bugetar este deschid si transparent, acesta realizandu-se prin :
– publicarea in presa locala sau afisarea la sediul autoritatilor administratiei publice locale a proiectului de buget local si a contului anual de executie a acestuia;
– dezbaterea publica a proiectului de buget local, cu prilejul aprobarii acestuia;
– prezentarea contului anual de executie a bugetului local in sedinta publica.
Veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur document pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice locale.
Se interzic retinerea si utilizarea de venituri in regim extrabugetar si constituirea de fonduri publice locale in afara bugetelor locale, daca legea nu prevede astfel. Toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala. Veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate, in conditiile legii, pe o perioada de un an, care corespunde exercitiului bugetar. Toate operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar in contul unui buget apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv.
Veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si, respectiv, pe categorii de cheltuieli grupate dupa natura economica si destinatia acestora. Cheltuielile unui buget se acopera integral din veniturile bugetului respectiv.
Este interzisa efectuarea de plati direct din veniturile incasate, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel. Cheltuielile au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale. Nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute de lege si nici nu poate fi angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Nici o cheltuiala din fonduri publice locale nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare si surse de finantare. Dupa aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte normative cu implicatii asupra acestora, dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuarii veniturilor sau a majorarii cheltuielilor bugetare aferente exercitiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale respective.
2.3 Bugetul local – instrument de realizare a politicii economice sociale la nivel local
Finantele publice locale reprezinta totalitatea relatiilor sociale si economice, a operatiunilor financiare pe care le realizeaza (in limitele stabilite de lege) o autoritate locala, in cursul indeplinirii atributiilor sale prevazute de lege, in acord cu un mandat specific acordat de alegatorii sai.
Administratia locala functioneaza in baza principiului descentralizarii si autonomiei locale in toate tarile democratice.
Comunitatile locale au autoritati administrative proprii care se delimiteaza de administratia centrala a statului. Astfel, colectivitatile locale isi cunosc mult mai bine potentialul in privinta resurselor financiare publice, dar mai ales nevoile de interes general care trebuie satisfacute prin inermediul cheltuielilor publice pe plan local.
Astfel, separarea finantelor publice locale de finantele centrale se face din ratiuni de eficienta , pentru ca descentralizarea administrativa fara o anumita autonomie financiara a comunitatii locale nu poate fi functionala.
Exista servicii publice de a caror realizare se pot ocupa mult mai bine autoritatile din teritoriu: invatamantul, ordinea publica, transportul in comun la nivel local, construirea de drumuri, iluminatul public, gospodaria comunala, acestea fiind finantate din bugetul local.
Principiile care guverneaza administratia publica locala sunt urmatoarele: autonomia locala, descentralizarea serviciilor publice, eligibilitatea autoritatilor administratiei publice locale, legalitatea, consultarea cetatenilor in solutionarea problemelor de interes local, autonomia financiata si fiscala in ceea ce priveste bugetul propriu.
Sursele de finantare ale bugetului local sunt: impozite si taxe locale, chirii, redevente sau preturi de utilizare, transferuri financiare de la bugetul de stat, imprumuturi, alte surse (venituri ce provin din amenzi si contraventii, din utilizarea si vanzarea bunurilor municipale).
Uneori aceste surse nu sunt suficiente pentru finantarea cheltuielilor publice, in acest sens intervin politicile fiscale stabilite de Ministerul Finantelor, in sensul ca se efectueaza transferuri financiare de la bugetul statului(este si suma defalcata din impozitul pe salarii, cote defalcate din TVA).
Aceste transferuri au o destinatie precisa si anume:
– subventi pentru energia termica;
– subventii si ajutoare sociale;
– finantarea cheltuielilor de personal din invatamant.
In privinta autornomiei financiare, raportul finante publice centrale – finante publice locale este diferit in fiecare tara. Gradul de centralizare financiara difera in functie de concentrarea administratiei tarii, in masura in care organele locale sunt subordonate conducerii centrale.
Principiile descentralizarii financiare ale bugetelor locale reprezinta cerinte ale stabilitatii finantelor publice ale tarii:
– principiul diversitatii este explicat pe seama varietatii de forme a masurii diferite a solicitarii de bunuri si servicii publice;
– principiul echivalentei consta in finantarea serviciilor publice, explicat pe seama beneficiilor geografice pe care acestea le aduc cetatenilor;
– principiul acceptarii costului descentralizarii, determinat de diferentele fiscale regionale, care se interfereaza cu raspandirea zonala a activitatii economice;
– principiul redistribuirii si stabilizarii centralizate, impus de faptul ca unitatile administrativ locale nu dispun de instrumente macroeconomice necesare pentru infaptuirea unor obiective de importanta nationala;
– principiul compensarii fluxurilor financiare dintre colectivitati, cauzate de transferuri involuntare de venituri pe seama deosebirilor economice, fapt care prejudiciaza infaptuirea programelor de cheltuieli pentru unele dintre ele.
Prevenirea lor implica interventia guvernamentala cu masuri corective;
– principiul asigurarii serviciilor sociale vitale prin autoritatile centrale. Guvernul trebuie sa ofere minimum de servicii publice esentiale (sanatate, educatie, siguranta sociala) tuturor cetatenilor tarii;
– principiul accesului echitabil la resursele financiare publice, determinat de situatia unor colectivitati locale a caror balanta dintre nevoi si capacitatea de finantare a acestora este deficitara, necesitand transferuri guvernamentale;
– principiul echilibrului financiar, potrivit caruia repartizarea intre nivelurile de autoritate publica ale finantelor publice trebuie sa asigure exercitarea conducerii in limita atributiilor si competentelor ce revin fiecareia.
Functionarea bugetelor finantelor locale pe baza descentralizarii financiare beneficiaza de tehnici comune finantelor publice generale. Se realizeaza efecte care se refera la urmatoarele aspecte:
– la preluarea unor atributii ale autoritatilor publice centrale;
– la cresterea necesarului de resurse financiare pentru finantarea cheltuielilor locale, ceea ce a dus in ultima vreme, la obtinerea dreptului de a se imprumuta pe piata de capitaluri;
– autoritatile locale au castigat competente largi in materie de control juridic si bugetar si dispun de un sistem contabil propriu;
– descentralizarea financiara incepe sa functioneze dincolo de limita de la care aria utilizarii bunurilor si serviciilor publice de interes national incepe sa se restranga, iar costul comparativ al luarii deciziilor la nivel central devine prea ridicat.
Deci, organizarea bugetelor finantelor locale pe baza autonomiei financiare a administratiei locale permite degrevarea finantelor centrale
de o seama de cheltuieli, reducerea numarului si amplorii fluxurilor banesti intre cele doua niveluri structurale ale finantelor publice, precum si o mai clara urmarire a modului cum sunt folosite fondurile constituite.
CAPITOLUL III “MODALITATI DE COLECTARE SI INCASARE A IMPOZITELOR SI TAXELOR LA NIVEL LOCAL”
3.1 Dispozitii generale privind impozitele si taxele locale
Impozitele si taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale, ale unitatilor administrativ- teritoriale si sunt reglementate prin ordonanta guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale.
Resursele financiare constituite din impozitele si taxele locale se utilizeaza pentru cheltuieli publice a caror finantare se asigura de la bugetele locale in conditiile legii.
Persoanele fizice si persoanele juridice, denumite in continuare contribuabili, datoreaza impozitele si taxele locale reglementate prin lege. Sunt asimilati persoanelor fizice contribuabilii care desfasoara activitati economice pe baza liberei initiative ori exercita in mod individual sau prin asociere, orice profesie libera.
Prin persoane juridice se intelege acele entitati reprezentate de persoanele fizice inregistrate legal, ce au un patrimoniu distinct in scopul desfasurarii unei activitati, precum:
– comerciantii si filialele acestora, inclusiv unitatile economice ale persoanelor juridice de drept public, precum si cele ale organizatiilor politice, sindicale, patronale si cooperatiste, institutiilor publice, asociatiilor si fundatiilor, cultelor religioase si altele;
– cultele religioase si unitatile locale ale acestora, cu personalitate juridica.
Sunt asimilate persoanelor juridice si sucursalele si reprezentantelor autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei, apartinand persoanelor fizice sau juridice straine.
Sunt exceptate institutiile si unitatile care functioneaza in subordinea sau in coordonarea Ministerului Educatiei si Cercetarii.
3.2 Impozite si taxe locale
3.2.1 Impozitul pe cladiri
Impozitul pe cladiri este anual si se datoreaza de catre contribuabili pentru cladirile aflate in proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate si de destinatia acestora.
In cazul cladirilor proprietate publica si privata a statului ori a unitatilor lor administrativ-teritoriale aflate in administratia ori in folosinta dupa caz, a contribuabililor, impozitul pe cladiri se datoreaza de catre cei care le au in administrare sau in folosinta.
“Cladirea reprezinta orice constructie care serveste la adapostirea de oameni, animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalatii si de altele.”
Pentru stabilirea impozitul pe cladiri datorat de persoane fizice la dimensionarea unei cladiri se are in vedere suprafata construita desfasurata care se determina prin insumarea suprafetelor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a celor situate la subsol. In calcul nu se cuprind suprafetelor podurilor, cu exceptia mansardelor precum si cele ale treptelor si teraselor neacoperite.
Impozitul pe cladiri in cazul persoanelor fizice se calculeaza prin aplicarea cotei de 0,2% in mediul urban si de 0,1% in mediul rural asupra valorii de impozitare a cladirii, detrminata potrivit criteriilor si normelor de evaluare.
“In cazul contribuabililor ce detin mai multe cladiri cu destinatia de locuinta altele decat cele inchiriate, impozitul pe cladiri se majoreaza dupa cum urmeaza:
– cu 15% pentru prima cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;
– cu 50% pentru cea de a doua cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;
– cu 75% pentru cea de a treia cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;
– cu 100% pentru cea de a patra cladire in afara celei de la adresa de domiciliu.”
Ordinea numerica a proprietatilor se determina in raport de anul dobandirii cladirii, indiferent sub ce forma, rezultat din documentele care atesta calitatea de proprietar.
Contribuabilii au obilgatia sa depuna o declaratie speciala la compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in a caror raza teritoriala isi au domiciliul precum si la cele in a caror raza teritoriala sunt situate cladirile respective.
Modelul declaratiei speciale mentionate se aproba prin normele metodologice referitoare la impozitele si taxele locale.
Impozitul pe cladiri in cazul contribuabililor se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite prin consiliile locale care poate fi cuprinsa intre 0,5 – 1% asupra valorii de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea acestora conform prevederilor legale in vigoare.
Daca persoanele juridice nu au efectuat nici o reevaluare a cladirilor incepand cu anul 1998 pana la data intrarii in vigoare a
prezentei ordonante, cota impozitului pe cladiri este de 3-5% aplicata la valoarea de inventar a cladirii pana la data primei reevaluari inregistrata in contabilitatea acestora.
Pentru cladirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar, impozitul pe cladiri se determina asupra valorii negociate intre parti si inscrise in contract si se datoreaza de catre proprietar.
Incepand cu data transferului de proprietate catre beneficiar a cladirilor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar, impozitul se determina prin aplicarea cotelor pana la data primei reevaluari inregistrate in contabilitate.
La determinarea impozitului pe cladiri se au in vedere atat cladirile aflate in functiune cat si cele in rezerva sau conservare.
Cladirile aflate in functiune si a caror valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii sunt supuse in continuare impozitului pe cladiri calculat pe baza valorii de inventar inregistrate in contabilitate.
Cladirile dobandite in cursul anului indiferent sub ce forma se impun cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care acestea au fost dobandite, impozitul se calculeaza proportional cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului.
Scaderea de la impunere, in cursul anului pentru situatiile de dezafectare, demolare, dezmembrare sau distrugere a cladirilor precum si de transfer a dreptului de proprietate ori locatiune asupra cladirilor dupa caz, se face cu incepere de la data de intai a lunii urmatoarecelei in care s-a produs una din aceste situatii.
Scaderea se acorda proportional cu partea din cladire supusa unei astfel de situatii precum si cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal. Lista cuprinzand cladirile care nu sunt supuse impozitului pe cladiri sunt in Anexa 2.
Impozitul pe cladiri se stabileste pe baza dec;aratiei de impunere depuse de contribuabili in conditiile prezentei ordonante si se plateste trimestrial in patru rate egale astfel : pana la 15.03, 15.06, 15.09, 15.11.
3.2.2 Impozitul si taxa pe teren
Contribuabilii care detin in proprietate terenuri situate in municipii, orase si comune in intravilanul sau extravilanul localitatilor datoreaza impozit pe teren.
Impozitul pe teren se stabileste anual in suma fixa pe metru patrat de teren in mod diferentiat in intravilanul localitatilor pe ranguri de localitati si zone, iar in extravilanul localitatilor pe ranguri de localitati si categorii de folosinta a terenurilor pe zone.
In cazurile in care terenurile situate in intravilanul localitatilor sunt inregistrate in registrul agricol la alta categori de folosinta decat cea de terenuri cu constructii acestea se vor supune impozitului pe teren.
Incadrarea terenurilor pe zone si categorii de folosinta in intravilan si extravilan se face ce catre consiliile locale, in functie de pozitia terenurilor fata de centrul localitatii, de retelele edilitare, precum si de alte elemente specifice fiecarei unitati administrativ- teritoriale conform documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, registrelor agricole, evidentelor specifice cadastrului imobiliar edilitar sau a altor evidente agricole ori cadastrale.
Pentru terenurile dobandite in cursul anului indiferent sub ce forma, impozitul pe teren se datoreaza de la data de intai a lunii urmatoare celei in care acestea au fost dobandite, proportional cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal.
In situatia in care in cursul anului se modifica rangul localitatii, impozitul pe teren se modifica corespunzator noii incadrari a localitatii incepand cu data de 01.01 a anului urmator celui in care a intervenit aceasta modificare.
Impozitul pe teren nu se aplica asupra terenurilor pentru care se plateste taxa de teren datorata.
Scaderea de la impunere in cursul anului pentru oricare dintre situatiile care corespund dispozitiilor legale in vigoare se face cu incepere de la data de 01 a lunii urmatoare celei in care s-a produs acea situatie proportional cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal.
Pentru terenurile proprietate publica si privata a statului sau a unitatilor administrativ – teritoriale aflate in administrarea sau folosinta RA sau SC si altor persoane juridice utilizate in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura acestea datoreaza taxa pe teren care se stabileste in aceleasi conditii ca si impozitul pe teren.
Pentru terenurile ocupate de drumuri si cai ferate contribuabilii datoreaza taxa pe teren ce se stabileste anual in lei pe km diferentiata dupa cum urmeaza:
– pentru drumuri 200.000 lei/km;
– pentru cai ferate normale 400.000 lei/km;
– pentru cai ferate inguste 200.000 lei/km.
Taxa se datoreaza numai pentru liniile ferate si drumurile pana la accesul in incinta unitatii. Impozitele si taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale ale unitatilor administrativ – teritoriale fiind reglementate prin prezenta ordonanta.
Informatiile referitoare la impozitele si taxele locale sunt de interes public, autoritatile administratiei publice locale avand obligatia sa asigure accesul liber si neingradit la acestea. Resursele financiare constituite din impozitele si taxele locale se utilizeaza pentru cheltuielile publice a caror finantare se asigura de la bugetele locale in conditiile legii.
“Persoanele fizice si cele juridice denumite in continuare contribuabili datoreaza impozitele si taxele locale reglementate prin prezenta ordonanta. Sunt asimilati persoanelor fizice contribuabilii care desfasoara activitati economice pe baza liberei initiative ori exercita in mod individual sau prin asociere orice profesie libera.”
“Prin persoane juridice sunt entitatile reprezentate de persoane fizice inregistrate legal ce au un patrimoniu distinct in scopul desfasurarii unei activitati precum:
– comerciantii si filialele acestora definiti astefl de cadrul comercial inclusiv unitatile economice ale peroanelor juridice de drept public precum si cele ale organizatiilor politice, sindicale, patronale si cooperatiste institutiilor publice, asociatiilor si fundatiilor, cultelor religioase si altor asemenea;
– cultele religioase si unitatile locale ale acestora cu personalitate juridica.”
Sunt asimilate persoanelor juridice in sensul prezentei ordonante si sucursale si reprezentantele autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei, apartinand persoanelor fizice sau juridice starine si alte asemenea.
Sunt exceptate institutiile si unitatile care functioneaza in subordinea sa in coordonarea Ministerului Educatiei si Cercetarii.
3.2.3 Taxa asupra mijloacelor de transport
Contribuabilii care detin mijloace de transport cu tractiune mecanica datoreaza o taxa anuala stabilita in functie de capacitatea cilindrica a acestora pentru fiecare 500 cmc sau fractiune din acestia.
Pentru autovehicule de transport marfa cu masa totala maxima autorizata de peste 12 tone precum si pentru combinatiile acestora, taxa este cea prevazuta de lege.
Resursele financiare provenite din taxa asupra mijloacelor de transport se vor utiliza in exclusivitate pentru lucrari de intretinere, modernizare, reabilitare si constructie a drumurilor de interes local si judetean si constituie venit in proportie de 60% la buget local si 40% la bugetul judetean.
Pentru Bucuresti taxa constituie venit in proportie de 60% la bugetele sectoarelor si respectiv 40% la bugetul municipiului Bucuresti. Pentru remorci, semiremorci si rulote, taxele anuale se stabilesc in functie de capacitatea acestora.
Sunt scutite de taxa autoturismele, motocicletele cu atas si motociclurile care apartin persoanelor cu handicap locomotor si care sunt adaptate handicapului acestora.
Capacitatea cilindrica a motorului si capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii cu factura de cumparare sau cu alte documente legale din care sa rezulte acestea.
Taxa asupra mijloacelor de transport pe apa care apartin contribuabililor se stabileste anual, pentru fiecare mijloc de transport.
Navele fluviale de pasageri, barcile si luntrile folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul in Delta Dunarii, Insula Mare a Brailei si Insula Balta Ialomitei nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport.
“Taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza incepand cu data de 01 a lunii in care au fost dobandite, iar in cazul instrainarii sau radierii in timpul anului din evidentele autoritatilor in care sunt inmatriculate, taxa se da la scadere incepand cu data de 01 a lunii in care a aparut una din aceste situatii.”
Pentru mijloacele de transport ce fac obiectul contractelor de leasing taxa se datoreaza de catre proprietar. Taxa asupra mijloacelor de transport se determina de catre compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in a acror raza teritoriala contribuabilii isi au domiciliul, sediul sau punctele de lucru dupa caz, pe baza declaratiei de impunere depuse in conditiile prezentei ordonante.
Institutiile publice, precum si persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de calatori in comun in regim urban su suburban sunt scutite de plata taxei asupra mijloacelor de transport.
Transportul de calatori in comun in regim urban si suburban se refera si la cel care parcurge o distanta in afara localitatii daca se practica tarife stabilite in conditiile transportului in comun.
Taxa asupra mijloacelor de transport se plateste trimestrial in patru rate egale astfel: 15.03, 15.06, 15.09, 15.11.
Pentru mijloacele de transport dobandite in cursul anului, taxa datorata se repartizeaza in sume egale, termenele de plata ramase pana la sfarsitul anului.
Persoanele fizice sau juridice straine care solicita inmatricularea temporara a mijloacelor de transport au obligatia de a achita integral taxa datorata la data luarii in evidenta de catre compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale.
3.2.4 Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor
Pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor contribuabilii datoreaza taxe diferentiate.
Taxa pentru eliberarea autorizatiilor de construire se calculeaza pe baza valorii de proiect declarate de solicitant in cererea pentru eliberarea autorizatiei de construire in conformitate cu priectul prezentat.
La terminarea lucrarilor beneficiarii autorizatiei de construire in termen de 15 zile de la data expirarii termenului de executare stabilit prin aceasta sunt obligati sa declare structurilor specializate in domeniul amenajarii teritoriului si al urbanismului ale autoritatilor administratiei publice locale valoarea reala a lucrarilor in vederea regularizarii taxei pentru autorizatia de construire.
Structurile specializate mentionate vor regulariza taxa pentru autorizatia de construire pe baza valorii reale a lucrarilor declarate de catre solicitant in termen de 15 zile de la data expirarii termenului de executare stabilit prin autorizatia de construire.
Pentru persoanele fizice, in cazul in care valoarea lucrarilor declarate de catre solicitant este mai mica decat valoarea determinat, regularizarea taxei se va face pe baza valorii astfel calculate. Cuantumul taxelor prevazute se stabileste intre aceste limite de catre consiliile locale sau judetene, dupa caz.
Taxele prevazute la acest capitol se platesc prealabil eliberarii sau vizarii dupa caz, a certificatelor, avizelor si autorizatiilor. Pentru eliberarea certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire de catre presedinti, consiliilor judetene, cu avizul primarilor comunelor, taxele datorate constituie venit in proportie de 50% la bugetul local si de 50% la bugetul judetean.
Pentru municipiul Bucuresti taxele datorate pentru eliberarea certificatelor de urbanism si a autorizatiilor de construire se fac venit la bugetul municipiului Bucuresti sau ale sectoarelor acestuia, dupa caz, potrivit atributiilor stabilite prin lege primarului general, respectiv primarilor de sectoare. Dovada platii taxei se pastreaza la structura specializata a autoritatilor administratiei publice locale care au eliberat documentele respective.
3.2.5 Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate
Contribuabilii care beneficiaza sub diverse forme de serviciul de reclama si publicitate sunt obligati sa incheie contracte in acest sens si datoreaza bugetelor locale pe raza carora se efectueaza publicitatea o taxa de reclama si publicitate care poate fi cuprinsa intre 1% si 3% din valoarea contractului exclusiv TVA aferenta.
Pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afisaj, panouri sau alte asemenea mijloace publicitare beneficiarii datoreaza o taxa care poate fi cuprinsa intre 65.000 lei/an/mp si 130.000 lei/an/mp sau fractiune de mp.
Cota procentuala si cuantumul taxei prevazut in suma fixa se stabilesc de catre consiliile locale in a caror raza teritoriala se realizeaza publicitatea in limitele prevazute mai sus.
Taxa datorata se plateste lunar de catre cel care efectueaza reclama si publicitatea la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale in a acrei raza se realizeaza serviciul pana la data de 10 a lunii urmatoare pe toata perioada desfasurarii contractului incepand cu luna in care taxa a devenit exigibila.
Taxa devine exigibila la data intrarii in vigoare a contractului de prestare a serviciului de reclama si publicitate. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate se plateste anticipat de catre beneficiarul publicitatii, proportional cu numarul de luni de utilizare, la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale pe a carei raza este expus afisul publicitar.
In situatiile in care mijloacele de reclama si publicitate au o durata mai mare de un an, taxa se plateste pana la data de 31.01 a fiecarui an.
Contribuabilii au obligatia sa o achite trimestrial la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza teritoriala isi desfasoara activitatea in patru rate egale astfel: 15.03, 15.06, 15.09, 15.11.
Institutiile publice nu datoreaza taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate. Taxa nu se datoreaza pentru panourile de identificare si avertizare a instalatiilor energetice.
3.2.6 Impozitul pe spectacole
Contribuabilii care organizeaza manifestari artistice, competitii sportive activitati artistice si distractive de videoteca si discoteca denumite in continuare spectacole datoreaza impozit pe spectacole calculat in cote procentuale asupra incasarilor din vanzarea biletelor de intrare si abonamentelor sau in suma fixa/mp in functie de suprafata incintei unde se desfasoara spectacolul mai putin valoarea timbrelor instituite potrivit legii.
Institutiile publice nu datoreaza impozitul pe spectacole.
“Pentru manifestarile artistice si competitiile sportive impozitul pe spectacole se stabileste asupra incasarilor din vanzarea abonamentelor si a biletelor de intrare prin aplicarea urmatoarelor cote:
– 2% pentru manifestarile artistice de teatru, opera, opereta, filarmonica, cinematografice, muzicale de circ precum si pentru competitiile sportive interne si internationale;
– 5% pentru manifestarile artistice de genul festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea manifestari artistice ori distractive care au un caracter ocazional.”
“Pentru activitatile artistice si distractive de videoteca si discoteca, impozitul pe spectacole se stabileste in functie de suprafata incintei in care se desfasoara spectacolul pe zi de functionare dupa cum urmeaza:
– in cazul videotecilor de la 500lei/mp/zi la 1000 lei/mp/zi;
– in cazul discotecilor de la 1000lei/mp/zi la 2000 lei/mp/zi.”
Cuantumul impozitului se stabileste de catre consiliile locale in a caror raza administrativ – teritoriala se ralizeaza activitatiel artistice si distractive. Pentru determinarea impozitului pe spectacole asupra nivelurilor mentionate se aplica coeficientii de corectie.
Platitorii de impozit pe spectacole au obligatia de a inregistra abonamentele si biletele de intrare la compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in a caror raza teritoriala isi au sediul si de a afisa tarifele la casele de vanzare a biletelor si la locul de desfasurare a spectacolelor.
Pentru spectacolele organizate in deplasare sau in turneu este obligatorie vizarea biletelor de intrare si abonamentelor la compartimentul de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in a caror raza teritoriala se desfasoara spectacolele.
Platitorii de impozit pe spectacol au obligatia sa depuna o declaratie care va contine suprafata incintei precum si zilele in care se desfasoara spectacolele pana cel tarziu la data de 15 inclusiv pentru luna urmatoare.
Impozitul pe spectacole se plateste lunar pana la data de 15 inclusiv a lunii urmatoare celei in care se realizeaza venitul la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale in a acrei raza se desfasoara spectacolul.
Platitorii de impozit pe spectacole raspund de exactitatea calculului
si de varsarea la timp a impozitului.
Pentru sumele cedate in scopuri umanitare pe baza de contract, din incasarile obtinute din spectacole nu se datoreaza impozit.
Platitorii impozitului pe spectacole au obligatia sa tina evidenta acestuia si sa depuna lunar pana la data de 15 inclusiv a lunii urmatoare celei in care se realizeaza venitul la compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in a caror raza de competenta platitorul isi are sediul sau domiciliul, decontul de impunere sau declaratia, potrivit modelelor aprobate prin normele metodologice referitoare la impozitele si taxele locale.
Tiparirea, inregistrarea, vizarea, evidenta si gestionarea dupa caz a abonamentelor si biletelor de intrare la spectacole se fac potrivit normelor tehnice aprobate prin hotararea Guvernului la initiativa Ministerului Administratiei Publice impreuna cu Ministerul Finantelor Publice, cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor si al Ministerului Tineretului si Sportului in termen de 60 zile.
“Platitorii impozitului pe spectacole sunt, de asemenea obligati:
– sa respecte normele tehnice privind tiparirea, inregistrarea, vizarea, evidenta si gesionarea dupa caz a abonamentelor si biletelor de intrare la spectacole;
– sa elibereze bilete de intrare la spectacole pentru toate sumele incasate si sa nu practice tarife mai mari decat cele inscrise pe bilete;
– sa puna la dispozitia organelor de control documentele care atesta calculul si plata impozitului pe spectacole.”
Incalcarea normelor tehnice privind tiparirea, inregistrarea, vizarea, evidenta si gestionarea dupa caz, a abonamentelor si biletelor de intrare la spectacole constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei.
Cuantumul amenzilor se va actualiza conform prevederilor legale. Sanctiunea se aplica platitorilor de impozite pe spectacole.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre primar si imputernicitii acestuia, precum si de catre persoanele imputernicite in acest scop din cadrul Ministerului Administratiei Publice, Ministerul Finantelor Publice, Ministerului Culturii si Cultelor si Ministerului Tineretului si Sportului.
3.2.7 Taxa hoteliera
Pentru sederea in municipii, orase sau comune, consiliile locale pot hotari instituirea taxei hoteliere daorate de persoanele fizice in varsta de peste 18 ani.
Taxa se determina pe baza cotei stabilite de consiliile locale intre 0,5 si 5% aplicata la tarifele de cazare practicate de unitatile hoteliere.
Taxa hoteliera se incaseaza de catre persoanele juridice prin intermediul carora se realizeaza cazarea, odata cu luarea in evidenta a persoanelor cazate si se varsa la bugetul local in primele 10 zile ale fiecarei luni pentru luna precedenta.
In cazul in care taxa hoteliera este inclusa in chitanta sau in costul biletului de odihna si tratament persoanele juridice vor varsa la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale suma incasata cu acest titlu, recuperata de la agentiile de turism prin intermediul carora a fost valorificata chitanta sau biletul de odihna si tratament in primele 10 zile ale fiecarei luni pentru luna precedenta.
In exercitarea atributiilor ce le revin in administrarea domeniului public si privat al unitatilor administrativ-teritoriale consiliile locale sau judetene dupa caz pot institui taxe zilnice cuprinse intre 1.000 lei si 100.000 lei pentru utilizarea temporara alocurilor publice si pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura si arheologie.
Consiliile locale pot institui taxe zilnice cuprinse intre anumite limite pentru detinerea in proprietate sau in folosinta dupa caz de utilaje destinate sa functioneze in scopul obtinerii de venit. Categoriile de utilaje se stabilesc de catre consiliile locale.
Consiliile locale pot institui taxe pentru vehicule lente in suma fixa pentru fiecare vehicul ce pot fi cuprinse intre 26.000 lri/an si 260.000 lei/an.
Sumele provenite din taxe constituie venituri proprii ale bugetelor locale si se platesc anticipat.
3.2.8 Alte taxe
In exercitarea atributiilor ce le revin in administrare domeniului public si privat al unitatilor administrativ-teritoriale, consiliile locale sau judetene, dupa caz, pot institui taxe zilnice cuprinse intre 1.000 lei si 100.000 lei pentru utilizarea temporara a locurilor publice si pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de
arhitectura si arheologice.
Consiliile locale pot institui taxe zilnice, cuprinse intre limitele prevazute in alineatul precedent, pentru detinerea in proprietate sau in folosinta, dupa caz, de utilaje destinate sa functioneze in scopul obtinerii de venit. Categoriile de utilaje se stabilesc de catre consiliile locale.
Consiliile locale pot institui taxe pentru vehiculele lente, in suma de fixa, pentru fiecare vehicul, ce pot fi cuprinse intre 26.000 lei/an si 260.000 lei/an.
Sumele provin din taxele prevazute in alineatele precedente constituie venituri proprii ale bugetelor locale si se platesc anticipat.
Pentru stabilirea taxelor locale mentionate in primele trei alineate, consiliile locale vor avea in vedere criteriile prevazute in normele metodologice mentionate in lege.
3.3 Modalitati de incasare si colectare a impozitelor si taxelor
3.3.1 Plata directa si voluntara
“Obligatia bugetara reprezinta obligatia ce revine contribuabilului, corelativa a dreptului de creanta pe care il detine statul in temeiul legii, inscrisa intr-un titlu. Obligatia bugetara consta in plata impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume ce reprezinta resurse financiare publice.”
Obligatiile fata de bugetul de stat se consemneaza in inscrisuri denumite titluri de creanta. In cele mai multe cazuri, sumele datorate bugetului de stat se determina individual de catre contribuabil si se inscriu in declaratia privind obligatia de plata la bugetul de stat. Pe langa acest document, in cazul diferentelor de impozite si taxe stabilite de organele de control, documentul prin care sunt evidentiate obligatiile de plata astfel determinate este procesul-verbal de control. Diferentele stabilite in urma controalelor nu se includ in declaratia privind obligatiile de plata la bugetul de stat.
Pe langa titlurile de creanta enumerate mai sus pot fi mentionate procesele verbale de constatare a contraventiilor, hotararile judecatoresti, procesul-verbal de calcul al dobanzilor si penalitatile de intarziere.
“Platitor al obligatiei bugetare este contribuabilul, persoana fizica sau juridica sau alta persoana. Plata obligatiilor bugetare se face de catre o alta persoana decat contribuabilul pe baza unei intelegeri, voluntar sau daca legea obliga aceste alte persoane sa plateasca pentru
contribuabil.
Voi detalia in cele ce urmeaza modalitatile in care o terta persoana poate face plata obligatiilr contribuabilului. Plata obligatiilor de catre o alta persoana poate fi facuta:
– voluntar: o persoana, alta decat debitorul, plateste obligatiile acestuia fara ca intre cei doi sa existe o intelegere in acest sens si fara ca dispozitiile legale sa prevada aceasta obligatie;
– in baza unui mandat acordat de catre contribuabil: plata impozitului este facuta de o alta persoana insa, in acest caz, acesta avand un mandat expres din partea contribuabilului, pentru efectuarea platii obligatiei bugetare. Mandatul (imputernicirea) poate fi scris, dar pentru a fi oncadrat in aceasta categorie este suficienta si numai imputernicirea verbala;
– in baza unui contract (conventii) incheiat cu debitorul (debitorul persoanei obligate sa plateasca). Partile convin, pe baza unui contract, ca indeplinirea obligatiei de catre partea care are obligatia de plata prin virarea sumelor nu in contul creditorului, ci in contul impozitelor, taxelor sau obligatiilor datorate de catre creditor.
Plata obligatiilor bugetare trebuie facuta de catre persoanele desemnate de dispozitii legale. In aceasta categorie se cuprind si:
– platitorii de venituri pe care legea ii obliga sa calculeze, sa retina si sa vireze impozitul. Numarul acestor situatii este deosebit de mare. Este intalnit in cazul contributiilor individuale (CAS, CASS), in cazul impozitului pe veniturile din salarii, impozitul pe veniturile nerezidentilor ori al taxei de sedere in statiuni balneoclimaterice;
– persoana care exercita ocrotirea parinteasca, tutorele sau curatorul debitorului;
– persoana care preia in tot sau in parte obligatiile debitorului- persoana juridica supusa reorganizarii. In acest caz, sunt obligate, conform raspunderii proportionale: persoana juridica care isi sporeste patrimoniul prin absortia debitorului; persoana juridica care se infiinteaza ca urmare a fuziunii debitorului cu alta persoana juridica; persoanele juridice care infiinteaza ca urmare a divizarii totale a debitorului sau care isi sporec patrimoniul ca urmare a acesteia; debitorul, persoanele juridice infiintate ori care isi sporesc patrimoniul ca urmare a divizarii partiale a debitorului.”
Potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, societatile care dobandesc bunuri prin efectul divizarii raspund fata de creditori pentru obligatiile societatii care si-a incetat existenta prin divizare, proportional cu valoarea bunurilor dobandite.
Cu toate acestea, societatile pot hotari in actul de reorganizare si altfel de proportii. Daca nu se poate stabili societatea raspunzatoare pentru o obligatie, societatile care au dobandit bunuri prin divizare raspund solidar. Modul de distribuire a obligatiilor se include in planul de fuziune sau divizare care se publica in Monitorul Oficial, partea a IV-a si poate fi contestat de orice creditor in termen de 30 de zile de la data publicarii.
Mostenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat, cu exceptia mostenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiul de inventar, ce nu poate fi obligat la palata decat in limita valorii bunurilor dobandite prin succesiune, iar in cazul in care preda toate bunurile succesiunii organului de executare, este exonerat si de aceasta obligatie.
Mostenitorul care nu a acceptat mostenirea sau a renuntat la aceasta nu poate fi obligat la plata sumei datorate de debitor.
Persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment.
In cazul in care judecatorul sindic a dispus anagajarea raspunderii persoanelor, organele de executare ale Ministerului Finantelor Publice vor incepe procedura de executare silita impotriva acestora.
Persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata, care vor fi: contractul de ipoteca pentru bunuri imobile (teren si/sau contructii) si contractul de gaj pentru bunuri mobile.
Reprezejntantii fiscali, potrivit dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit si Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata.
Alte persoane, in conditiile O.G. Nr. 61/2002 si O.G. Nr. 39/2003.
Raspunderea administratorului intervine in doua situatii:
1. In cazul in care societatea este declarata insolvabila;
2. In cazul in care societatea inregistreaza obligatii restante.
Primul dintre cazurile care poate atrage rapunderea este cel in care societatea inregistreaza obligatii restante si in lipsa bunurilor sau veniturilor care sa poata fi executate silit este declarata insolvabila. Pentru a putea fi declarata insolvabila, societatea trebuie sa se afle intr-una din urmatoarele situatii:
– nu are venituri sau bunuri urmaribile;
– cand dupa incetarea executarii lilite portnite impotriva societatii raman debite neachitate;
– nu este gasita la ultimul sediu cunoscut si la acesta ori in alte locuri unde exista indicii nu se gasesc venituri sau bunuri urmaribile;
– societatea isi inceteaza existenta si au ramas neachitate obligatii bugetare.
In acest caz, raspunderea se poate angaja fata de mai multe categorii de persoane:
– orice persoan fizica sau juridica care, in cei trei ani anteriori datei declararii insovabilitatii, cu rea-credinta, cumpara sau dobandeste in alt mod active de la debitorii care isi provoaca astfel insolvabilitatea;
– administratorii, asociatii sau actionarii semnificativi, potrivit legii, si alte persoane care exercita sau au exercitat in mod legal administrarea si care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea vointa, sub orice forma, bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia ori prin nedeclararea schimbarii sediului social.
Potrivit Ordonanatei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate actionar semnificativ este persoana care, nemijlocit si singura ori prin intermediul sau in legatura cu alte persoane actionand in mod concertat, exercita drepturi aferente unor actiuni care cumulate fie ar reprezenta ce putin 10% din capitalul social al emitentului, fie i-ar conferi cel putin 10% din totalul drepturilor de vot in adunarea generala.
Cel de-al doilea caz, prevazut la pct.2, este cu mult mai periculos pentru ca nu este necesara decat conditia existentei in sarcina societatii a unor obligatii restante in aceasta situatie, raspunderea se angajeaza numai fata de administrator. Pentru angajarea raspunderii este necesara indeplinirea uneia din urmatoarele conditii:
– au determinat, cu rea credinta, acumularea de obligatii bugetare restante pe o perioada de 12 luni consecutive;
– au sustras bunurile debitorului de la executarea silita.
Raspunderea se stabileste prin parcurgerea urmatoarelor etape:
1. Se stabileste un proces-verbal care contine motivele de fapt si de drept pentru care este angajata raspunderea persoanei in cauza;
2. Procesul-verbal se aproba de conducerea unitatii fiscale.
3. Pe baza procesului-verbal aprobat se intocmeste titlul de creanta care consemneaza cuantumul obligatiei stabilite a fi platite solidar cu societatea. Sumele vor cuprinde dobanzi, penalitati de intarziere si penalitati.
4. Titlul de creanta se transmite persoanei in sarcina careia a fost stabilita obligatia de plata.
5. Daca titlul de creanta nu este contestat in termen de 15 zile, acest document devin titlu executoriu;
6. In cazul in care persoana repsonsabila nu va efectua plata in termenul indicat in titlul de creanta, organul de executare va incepe procedura de executare silita impotriva acesteia daca s-a obtinut titlul executoriu potrivit punctului 5..
“Termene de plata. Obligatiile bugetare sunt scadente la termenele prevazute de actele normative prin care se stabilesc in cazul in care in aceste reglementari nu sunt stabilite termenele de plata, aceste termene se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice. Termenul general de plata este data de 25 a fiecarei luni.”
Termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii obligatiei bugetare stabilite fie prin acte de control, fie prin procesul- verbal de calcul al dobanzilor si penalitatilor de intarziere pe baza evidentei pe platitor, astfel:
– daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1-15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;
– daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16-31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare.
In cazul in care termenul de plata a obligatiei bugetare expira intr-o zi nelucratoare, plata se considera in termen daca este efectuata in ziua lucratoare urmatoare.
Pentru sumele stabilite prin procesele-verbale de control, executarea silita poate incepe mai repede, direct cu comunicarea somatiei, deoarece procesul-verbal semnat de contribuabil sau comunicat ulterior acestuia reprezinta si instiintare de plata.
“Suspendarea obligatiei de plata. Exercitarea cailor de atac, fie ca sunt contestatiile impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, fie ca sunt formulate in baza Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ sau sunt contestatii la titlu formulate in baza Ordonantei Guvernului nr. 61/2002, nu suspenda obligatia de plata a debitorului. La cererea debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, autoritatile administratiei publice locale vor dispune suspendarea obligatia de plata a creantelor bugetare, pana la solutionarea contestatiei, cu constituirea unei garantii la nivelul sumei contestate. Aceasta garantie poate fi sub forma de scrisoare de garantie bancara, gaj sau ipoteca, precum si orice alta forma de garantie prevazuta de lege.
Garantia se restituie sau se ridica, dupa caz, de catre organele competente numai in cazul in care contestatia a fost admisa.”
Modul de efectuare al platii. Plata obligatiilor bugetare se face in numerar, prin decontare bancara, mandat postal sau prin anularea de timbre mobile.
Stingerea obligatiei de plata se realizeaza:
– in momentul depunerii sumelor la casieriile trezoreriilor sau in momentul anularii timbrelor, in cazul platii directe sau al platii prin anularea de timbre mobile;
– la data creditarii contului bugetar corespunzator, data ce corespunde creditarii contului general al Trezoreriei Statului deschis la Banca Nationala a Romaniei, in cazul efectuarii platii prin decontare bancara sau prin mandat postal;
– la data debitarii contului platitorului pentru obligatiile determinate in vama;
– prin compensare, executare silita sau prescriptie.
Ordinea de efectuare a platii. Potrivit O.G. 61/2002, incepand cu data de 01.01.2003, ordinea efectuarii platii impozitelor si taxelor este impartita in trei categorii:
– obligatii cu termene de plata in anul curent;
– obligatii bugetare reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri bugetare datorate si neachitate pana la data de 31.12 a anului precedent, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora;
– dobanzile, penalitatile de intarziere si penalitatile de orice fel aferente obligatiilor bugetare pentru anul anterior;
– obligatii viitoare.
Astfel, prioritate la plata au obligatiile curente: impozitele, taxele, contributiile si celelalte sume datorate in anul curent, plata se va face in ordinea vechimii acestora. Desigur ca pentru a limita calculul dobanzilor si penalitatilor de intarziere este recomandata plata cu precadere a debitelor.
In a doua etapa trebuie platite debitele restante la data de 31.12 anului anterior. Practic, in fiecare an, obligatiile neachitate in anul in care sunt datorate vor fi incadrate in cea de a doua categorie in cadrul acesteia si ordinea platii este diferita de ce a obligatiilor curente. Plata acestora se face in ordinea vechimii si, deosebit de important, se achita mai intai totalitatea debitelor si apoi se face plata dobanzilor si penalitatilor de intarziere aferente acestora.
In cazul in care nu este respectata ordinea de efectuare a platilor descrisa mai sus, oricare creditor bugetar (Ministerul Finantelor Publice,
Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si celelalte institutii care gestioneaza impozite, taxe, contributii) va putea schimba destinatia platilor efectuate, in plus, este prevazuta obligatia de comunicare a acestei schimbari.
3.3.2 Compensarea si restituirea
“Compensarea este o procedura de stingere a obligatiilor bugetare ce se aplica in situatia in care, in calitate de contribuabil, persoana fizica sau juridica, are in acelasi timp obligatii de plata la buget si sume de restituit sau de rambursat.”
“Restituirea sumelor de la buget este strans legata de procedura compensarii obligatiilor bugetare, deoarece in toate cazurile in care este solicitata restituirea, organele fiscale vor parcurge mai intai procedura de compensare.
Sunt supuse procedurii de compensare sau restituire urmatoarele sume:
– cele platite fara existenta unui titlu de creanta;
– cele in plus fata de obligatia bugetara;
– cele platite ca urmare a unei erori de calcul sau ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
– cele de rambursat de la bugetul de stat (in cazul TVA si accize);
– cele stabilite prin hotarari sau decizii ale organelor jurisdictionale sau administrative;
– cele ramase dupa efectuarea distribuirii;
– cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, precum si cautiunea depusa in temeiul hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.”
Organele competente sa efectueze procedura de compensare si restituire a sumelor platite in plus la bugetul de stat sunt:
– unitatile fiscale in evidenta caruia este inregistrat contribuabilul;
– autoritatile administratiei publice locale (consilii locale si judetene) – alte institutii publice abilitate sa administreze venituri bugetare;
– directiile regionale vamale, pentru obligatiile datorate in vama.
Compensarea poate fi facuta la cerere sau din oficiu, iar restituirea poate fi facuta numai la cerere. Asadar, daca in cazul unei plati suplimentare pentru un anumit impozit suma poate fi utilizata din oficiu, de organul fiscal pentru acoperirea unei restante, restituirea unei sume nedatorate se realizeaza numai la cererea expresa a contribuabilului.
In vederea efectuarii compensarii obligatiilor bugetare la cerere, este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:
– cererea sa fie depusa in cadrul termenului legal de prescriptie de 5 ani de la data incheierii anului financiar in care a luat nastere dreptul la compensare sau la restituire;
– cererea sa contina expres suma solicitata a fi compensata si sa fie prezentate elementele (documentele, dispozitiile legale) din care rezulta ca suma de compensat nu se cuvine bugetului;
– sa contina suma si natura obligatiilor datorate bugetului de stat, pentru care se solicita stingerea prin compensare;
– sa fie anexate documentele din care rezulta ca suma a fost platita in contul veniturilor bugetare (ordin de plata, chitanta).
Pe baza cererilor de compensare, organele fiscale intocmesc un dosar care cuprinde urmatoarele documente:
– cererea de compensare, semnata personal sau de catre imputernicit in baza unei procuri legalizate, sau nota de constatare a organului fiscal in cazul compensarii din oficiu;
– pentru contribuabili, persoane fizice, o copie de pe contul fiscal personal si de pe contul fiscal in care a aparut plusul, pentru veniturile cu debit(impozitul pe venit) sau documentul din care sa rezulte operatiunea de virare a sumei, in cazul celor fara debit (taxe de timbru);
– nota de constatare a organului de control cu rezultatul verificarii, in cazul restituirii de accize sau ramburasri de TVA sau nota de constatre intocmita de organul fiscal, ca urmare a cererii de compensare depuse pentru alte obligatii bugetare.
Rezultatul verificarii se inscrie sub forma de referat pe cererea platitorului si se aproba de catre conducatorul organului fiscal, urmand ca pe baza acestuia sa se intocmeasca Nota privind compensarea impozitelor si taxelor varsate in plus la buget. Pe baza notei, compensarea va fi inregistrata atat in evidenta contabila, cat si in contabilitatea trezoreriei.
Cererile de compensare si de restituire trebuie sa fie solutionate in termen de 30 de zile de la data inregistrarii documentatiei complete. In cazul in care nu sunt efectuate in termen, se poate sesiza instanta de contencios administrativ, conform prevedrilor Legii nr. 29/1990.
Datorita lipsei unui sistem informatizat de gestionare a platirorilor de impozite, compensarea din oficiu se realizeaza in putine cazuri, aceasta procedura fiind in general folosita in cazul persoanelor fizice. In cazul persoanelor juridice, compensarea din oficiu se realizeaza, de regula, in cazul in care se supune verificarii de catre organele de control atunci cand se solicita rambursarea TVA sau daca societatea este supusa unui control fiscal.
Indiferent de modalitatile in care organul fiscal ia cunostinta de indeplinirea conditiilor pentru efectuarea compensarii din oficiu, acesta este obligat sa infiinteze in scris, despre efectuarea compensarii, in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii. Aceasta obligatie exista si in cazul in care compensarea se efectueaza la cerere.
Pana la data de 30 mai 2003, pentru obligatiile bugetare stinse prin compensare, data stingerii era data inregistrarii acestei operatiuni in conturile corespunzatoare de venituri ale bugetelor respective de catre unitatile de trezorerie si contabilitate publica. Astfel, calculul dobanzilor nu se mai oprea la data la care compensarea a devenit posibila, ci continua pana cand procesul verbal de compensare intocmit de organele administratiei fiscale se inregistreaza la trezoreria locala si aceasta efectueaza operatiunea in conturile de venituri ale bugetului.
Incepand cu data de 31.05.2003, ca urmare a modificarii OG 61/2003 prin Legea 232/2003 pentru aprobarea OG 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-bancara, data pana la care se calculeaza dobanzi si penalitati este data depunerii cererii de compensare.
La cerere, eventualele sume de restituit ramase dupa compensarea obligatiilor bugetare restante pot fi lasate la dispozitia organului fiscal pentru a fi utilizate la stingerea unor obligatii bugetare (care la data efectuarii compensarii nu erau scadente).
Restituirea se efectueaza in baza referatului aprobat de conducerea organului fiscal numai in urmatoarele cazuri:
– nu exista alte obligatii bugetare restante din anul curent sau din anii precedenti;
– dupa compensare mai raman sume platite in plus si nu se solicita compensarea acestor sume cu obligatii bugetare viitoare.
Dupa aprobarea restituirii sumelor solicitate, organul fiscal dispune restituirea sumelor respective trezoreriei teritoriale.
In cazul in care contribuabilul beneficiaza de esalonari sau amanari la plata obligatiilor bugetare, orice suma de rambursat de la bugetul de stat se va compensa in mod automat cu obligatiile pentru care s-au acordat inlesnirile la plata, inclusiv cu dobanzile datorate pentru perioada derularii esalonarii sau amanarii la plata datorate in luna in care se face compensarea.
Dupa incheierea operatiunii de compensare a sumelor esalonate cu cele de rambursat de la bugetul de stat, organul fiscal va intocmi un nou grafic de plata respectand numarul de rate ramase din esalonare.
Organul fiscal care a efectuat compensarea va comunica debitorului ratele de esalonare care au fost stinse, precum si noul grafic de plata. Recalcularea dobanzilor datorate pe perioada esalonarii sau amanarii la plata se face numai la cererea contribuabilului.
Compensarea TVA. In cazul procedurii compensarii se disting reguli speciale in ceea ce priveste TVA. Prima exceptie de la procedura de compensare a altor impozite consta in compensarea TVA fara acordul organului fiscal. Aceasta compensare interna fara interventia organului fiscal, are loc intre TVA de plata si TVA de rambursat, consemnand operatiunea in decontul de TVA.
Cea de a doua exceptie consta in compensarea obisnuita intre TVA de rambursat si celelalte obligatii de plata la bugetul de stat si se realizeaza pe baza cererii de compensare prevazute in anexa la Normele metodologice de aplicare a Legii 345/2002, aprobate prin HG 598/2002.
Rambursarea TVA se efectueaza de organele fiscale teritoriale, in termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de rambursare. Rambursarea se face pe baza documentatiei stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice si al controlului anticipat efectuat de organul de control fiscal.
Pentru sumele de rambursat aferente operatiunilor, pentru care nu se face control anticipat, termenul de rambursare este tot 30 zile de la data depunerii cererii de rambursare, conform noilor modificari aduse de Legea 79/2003.
3.3.3 Executarea silita
“Executarea silita a obligatiilor bugetare reprezinta procedura pein intermediul careia statul careia statul in calitate de titular al unei creante bugetare, recunoscute printr-un titlu executoriu, constrange, cu ajutorul organelor sale competente, sa efectueaze plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a celorlalte sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale.”
Astfel, in situatia in care nu s-a imdeplinit obligatia la termenul legal de plata (scadenta), statul este in drept sa treaca la executarea silita a creantei bugetare. Procedura executarii silite urmeaza a fi declansata din oficiu de catre organele fiscale, nefiind necesara interventia unor alte organe ale statului care sa autorizeze executarea silita. Organele fiscale au obligatia ca, in momentul in care constata
neplata la scadenta a sumelor cuvenite bugetului de stat, sa procedeze la realizarea acestora pe calea executarii silite in temeiul OG 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, cu modificarile si completarile ulterioare.
Daca prevederile acestui act normativ se aplica pentru obligatiile datorate bugetului de stat al asigurarilor sociale si al celui de sanatate, pentru bugetele locale este aplicabila OG 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale. Acest act normativ nu creeaza noi proceduri fata de cele prevazute in OG 61/2002, ci delimiteaza mai clar referirile la organele competente sa efectueze procedura de colectare a creantelor bugetelor locale.
“Conditiile prealabile executarii silite. Pentru inceperea executarii silite este necesar sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
– executarea sa fie inceputa, pentru fiecare tip de obligatie bugetara, de organul care are competenta sa efectueze executarea silita
– creanta bugetara sa fie certa, lichida si exigibila, iar dreptul statului sa fie constatat printr-un titlu executoriu;
– dreptul statului de a cere executarea silita sa nu fie prescris prin implinirea termenului de prescriptie;
– debitorului sa-i fie transmisa, in prealabil, instiintarea de plata.”
Organele de executare sunt acele organe fiscale care au, prin lege competenta sa aplice procedura de executare silita. Astfel, sunt abilitate sa efectueze procedura de executare silita urmatoarele organe:
– directiile generale ale finantelor publice judetene pentru marii contribuabili inregistrati in evidenta acestora si Directia generala de administrare a marilor contribuabili din municipiul Bucuresti si din judetul Ilfov;
– administratiile finantelor publice ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale municipiilor, oraselor si comunelor pentru ceilalti contribuabili;
– Directia Generala a Vamilor prin directiile regionale vamale si unitatile vamale operative, pentru creantele determinate de organele vamale;
– serviciile de specialitate ale consiliilor locale, Consiliului General ale municipiului Bucuresti si ale consiliilor judetene, pentru creantele care apartin bugetelor comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor;
– serviciile de specialitate ale celorlalti creditori bugetari : casele judetene de sanatate, casele teritoriale de pensii, agentiile teritoriale pentru ocuparea fortei de munca, celelalte institutii care administreaza fonduri speciale astfel cum sunt prezentate in Capitolul -Fonduri speciale; incepand cu data de 01.01.2004, stabilirea, constatarea, controlul, urmarirea si incasarea contributiei de asigurari sociale, contribuitiei pentru somaj , contributiei pentru asigurari sociale de sanatate si contributiei de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale se vor realiza sub coordonarea Agentiei de colectare a contributiilor, institutie publica cu personalitate juridica ce se va infiinta prin hotarare a Guvernului, in subordinea Ministerului Finantelor Publice;
– imputernicitii proprii ai institutiilor pentru creantele incasate, administrate, contabilizate si utilizate de catre acestea, provenite din venituri extrabugetare si cele rezultate din raporturi juridice contractuale.
Titlul executoriu. Executarea silita poate incepe numai pentru sumele neachitate la scadenta si care nu sunt platite nici pana la data comunicarii somatiei. Totodata, sumele neachitate trebuie sa fie consemnate intr-un document denumit titlu executoriu.
Titlul executoriu este inscrisul care, intocmit in conformitate cu dispozitiile egale de catre organul competent, ori definit ca atare de lege ca avand acest caracter, permite punerea in executare silita a creantei pe care o constata. Va prezentam in continuare principalele titluri executorii:
– documentele denumite titluri executorii intocmite de organele fiscale;
– dispozitiile de urmarire intocmite de organele de control;
– procesele verbale de constatare a contraventiilor intocmite de organele constatatoare;
– procesele verbale de stabilire a dobanzilor, penalitatilor si penalirtatilor de intarziere, precum si a cheltuileilor de executare silita;
– declaratiile contribuabililor privind impozite, taxe si contributii care devin titluri executorii la expirarea termenului de plata.
Instiintarea de plata. Instiintarea de plata nu este o masura de executare silita, ci numai o masura prealabila acesteia.
Daca obligatiile bugetare nu au fost stinse prin plata sau prin alte modalitati (anulare, prescriptie, scadere, compensare), in termen de 15 zile de la primirea instiintarii de plata, se va incepe procedura de executare silita prin comunicarea somatiei. Conditia prealabila inceperii executarii silite constand in obligatia organelor de execuatare de a comunica instiintarea de plata are numai un caracter administrativ. Neindeplinirea acesteia nu conduce la desfiintarea masurilor de executare silita, ci angajeaza raspunderea functionarilor care le-au declansat fara a comunica instiintarea de plata.
De la conditia necesara inceperii executarii silite constand in comunicarea instiintarii de plata exista si exceptii.
In cazul urmatoarelor documente, la expirarea termenului de plata prevazut in acestea, executarea silita poate fi pornita imediat, fara a mai fi necesara instiintarea de plata:
– procesul verbal de control pentru stabilirea diferentelor de obligatii fata de bugetul de stat;
– procesul verbal de calcul al dobanzilor, al penalitatilor si penalitatilor de intarziere pentru nevirarea in termenul legal al sumelor datorate cu titlu de obligatii fata de bugetul de stat, calculate si retinute la sursa;
– procesul verbal de constatare a contraventiilor;
– nota de constatare intocmita in cadrul procedurii incepute pentru nedepunerea declaratiilor;
– decizia de impunere pentru plati anticipate, decizia de impunere anuala, in sfera impozitului pe venit.
Termenul de prescriptie. Executarea silita nu mai poate fi inceputa atunci cand de la data la care organul de executare o putea incepe a trecut un termen expres prevazut de lege, denumit termen de prescriptie.
“Termenele de prescriptie aplicabile obligatiilor bugetare au fost diferite in functie de natura acestora si de data la care au fost stabilite. In prezent, ca urmare a modificarilor aduse de OG 61/2002, este aplicabil un singur termen de prescriptie a dreptului de a incepe executarea silita. Anterior datei de 01.01.2003 erau aplicabile trei termene de prescriptie. Aceasta diferentiei este importanta deoarece pana la incasarea integrala a restantelor sunt aplicabile termene diferite, in functie de data la care organele fiscale aveau posibilitatea de a incepe executarea silita. Astfel:
1. Pentru obligatiile bugetare generate dupa data de 01.01.2003, unicul termen de prescriptie este de 5 ani de la data incheierii anului financiar in care a luat nastere dreptul de a incepe executarea silita;
2. Anterior datei de 01.01.2003 erau aplicabile urmatoarele termene de prescriptie a dreptului de a incepe executare silita:
– pentru impozite, taxe, contributii, precum si pentru majorarile de intarziere aferente acestora, termenul de prescriptie este de 5 ani;
– pentru alte obligatii bugetare decat cele de la pct. 1 si majorarile de intarziere aferente acestora (despagubiri, cheltuieli de judecata, cheltuieli judiciare, amenzi civile si penale, penalitati si penalitati de intarziere) si pentru amenzi aplicate inainte de 24 August 2001, termenul de prescriptie este de 3 ani;
– pentru amenzi contraventionale aplicate dupa data de 24 August 2001, termenul de prescriptie este de 2 ani.”
Termenele mentionate mai sus sunt in continuare aplicabile pentru obligatiile pentru care dreptul de a incepe executarea silita s-a nascut anterior datei de 01.01.2003.
Termenul de prescriptie nu curge liniar, ci poate fi intrerupt sau suspendat. Situatiile care determina intreruperea sau suspensarea termenului de prescriptie sunt prevazute de art. 139 si art. 140 din OG 61/2002. Intreruperea termenului de prescriptie presupune curgerea unui nou termen de la data situatiei care a determina. Suspendarea termenului de prescriptie consta in oprirea cursului acestuia pe perioada respectiva si reluarea cursului termenului din momentul in care situatia care a determinat suspendarea a incetat.
Procedura executarii silite.
Organele de executare silita aplica masurile de executare asupra tuturor bunurilor mobile si imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor sale banesti numai in limita valorii necesare realizarii creantei bugetare. Daca in cazul persoanelor fizice OG 61/2002 enumera bunurile exceptate de la executarea silita, in cazul persoanelor juridice nu exista bunuri neurmaribile, cu exceptia sumelor necesare platii drepturilor salariale.
Somatia. Inaintea inceperii executarii silite, organul de executare este obligat sa comunice debitorului o somatie. Somatia este primul act de executare silita si este obligatorie, indiferent de modalitatea de executare ce va fi aplicata. Organele de executare pot folosi concomitent sau succesiv urmatoarele modalitati de executare silita:
– executarea silita prin poprire;
– executarea silita a bunurilor mobile;
– executarea silita a bunurilor imobile;
– executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini;
– executarea silita a unui ansamblu de bunuri.
In situatia in care plata nu se face in termen de 15 zile de la primirea somatiei, se aplica modalitatile de executare silita, toate cheltuielile de executare efectuate din acest moment fiind in sarcina debitorului. Este de subliniat ca executarea silita prin poprire, precum si cea asupra bunurilor mobile poate fi inceputa concomitent cu transmiterea somatiei.
Pentru inceperea executarii silite odata cu somatia in cazul executarii silite mobiliare sunt necesare indicii ca debitorul poate substitui ori sustrage de la urmarire bunurile.
Comunicarea somatiei trebuie sa urmeze o procedura bine determinata in Normele Metodologice de aplicare a OG 61/2002, aprobate prin Ordinul ministrului finatelor publice nr. 1785/2002, neindeplinirea cu rigurozitate a acestora putand atrage anularea tuturor actelor de executare indeplinite ulterior.
Poprirea reprezinta acea forma de executare silita prin care creditorul urmareste sumele pe care o terta persoana le pastreaza sau are obligatia sa vi le plateasca. Ea presupune indisponibilizarea sumelor la tert (debitor) si obligarea acestuia de a plati direct creditorului urmaritor (organul de executare), ceea ce va datoreaza in calitate de creditor.
Poprirea se infiinteaza de catre organul de executare, dupa expirarea termenului de 15 zile de la data comunicarii somatiei, printr-o adresa de infiintare a popririi insotita de o copie certificata de pe titlul executoriu, care se transmit tertului poprit. Comunicarea se face prin posta, cu confirmare de primire.
Poprirea va fi adusa la cunostinta debitorului pentru a-i da posibilitatea de a contesta masurile de executare silita nelegale. Poprirea nu este supusa validarii, astfel ca ea devine executorie din momentul in care tertul poprit confirma existenta unor obligatii fata de dumneavoastra in cazul in care nu face aceasta confirmare, poprirea este infiintata dupa 5 zile de la data la care tertul poprit a primit adresa de infiintare a popririi.
In cazul in care va aflati in calitate de tert poprit va recomandam sa procedati dupa cum urmeaza. Deoarece poprirea se infiinteaza si in situatia in care nu faceti confirmarea catre organul de executare, va sfatuim ca in intervalul de 5 zile sa comunicati organului de executare daca datorati sau nu debitorului sume de bani. In caz contrar, desi nu aveti obligatii fata de debitor, neefecuand comunicarea, riscati aplicarea unor amenzi, avand in vedere faptul ca poprirea este considerata infiintata.
Executarea prin decontare bancara. O categorie aparte in cadrul popririi o reprezinta executarea silita prin decontare bancara. Desi este in fapt tot o poprire, marea parte a dispozitiilor comune popririi fiind aplicabile si in acest caz, exista specific acestei proceduri cateva dispozitii speciale:
– posibilitatea inceperii executarii prin decontare bancara odata cu comunicarea somatiei, pe perioada de 15 zile prevazuta in aceasta sumele necesare acoperirii sumelor inscrise in titlul executoriu fiind indisponibilizate;
– din momentul indisponibilizarii si pana la achitarea integrala a obligatiilor bugetare, societatea bancara nu va face nici o plata care ar diminua suma supusa indisponibilizarii, cu exceptia sumelor necesare platii salariilor.
In cazul in care popririle infiintate de organul de executare pentru colectarea creantelor bugetului de stat genereaza imposibilitatea continuarii activitatii economice ori incetarea sau diminuarea activitatii, se poate solicita suspendarea temporara a popririi conturilor bancare. Solicitarea de suspendare se adreseaza organului de executare si se solutioneaza de catre directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti. Suspendarea se poate acorda o singura data in cadrul anului calendaristic si consta in:
– suspendarea temporara totala a executarii silite prin decontare bancara, pentru o perioada de maximum doua luni, asupra tuturor conturilor bancare deschise de debitor, daca debitorul este in imposibilitatea de a rambursa ratele scadente si dobanzile aferente pentru credite obltinute cu garantie guvernamentala;
– suspendarea temporara partiala a executarii silite prin decontare bancara, pentru o perioada de maximum 6 luni, pe toate conturile sau pe o parte din conturile bancare, in proportie de pana la 50% din suma indisponibilizata prin aceasta suspendare sau care urmeaza a fi indisponibilizata din incasarile zilnice.
Executarea silita a bunurilor mobile. Bunurile mobile urmaribile ale dumneavoastra sunt supuse executarii silite, prin aceasta modalitate, numai in masura in care este necesar pentru acoperirea creantei bugetare.
Dupa comunicarea somatiei, activitatea de executare silita continua prin sechestrarea bunurilor mobile supuse urmaririi, in cazul in care acestea nu au fost anterior indisponibilizate prin aplicarea sechestrului asigurator.
In mod exceptional, este prevazuta posibilitatea ca masura sechestrului sa poata fi aplicata odata cu somatia de plata, in situatia in care se constata existenta pericolului evident de instrainare sau de sustragere de la urmarire a bunurilor.
Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta.
In cazul in care bunurile sechestrate sunt lasate in custodie, aceasta nu presupune si interdictia utilizarii lor. Sigilarea bunurilor se utilizeaza numai in cazurile in care se constata ca exista pericol de substituire sau de degradare. Asadar, se poate contesta masura de sigilare nejustificata a bunurilor sechestrate intrucat aplicarea acestei masuri trebuie sa fie bine justificata.
Executarea silita asupra bunurilor imobile. Ca si in cazul executarii silite mobiliare, bunurile imobile detinute in proprietate, cu exceptiile prevazute de lege, sunt supuse executarii silite numai in masura in care este necesar pentru acoperirea creantei bugetare.
Executarea silita asupra bunurilor imobile incepe prin intocmirea procesului verbal de sechestru al imobilului, care se inscrie la biroul de publicitate imobiliara pe raza caruia se afla imobilul.
Din momentul intocmirii procesului verbal de identificare a imobilului, acesta este indisponibilizat, nemaiputadu-se dispune de el decat cu aprobarea organului de executare. Sechestrul asupra imobilelor are efectul unei ipoteci legale.
Valorificarea bunurilor supuse executarii silite. Organele de executare silita pot valorifica bunurile imobile ale debitorului prin una din urmatoarele modalitati:
– vanzare directa;
– vanzare in regim de consignatie (numai pentru bunurile mobile);
– vanzarea facuta de debitor numai cu acordul organului de executare (la o valoare ce nu poate fi mai mica decat cea de evaluare);
– vanzarea prin licitatie publica;
– alte modalitati prevazute de lege (vanzarea in rate aplicabila numai in cazul bunurilor imobile, darea in plata urmata de trecerea in proprietatea statului a bunurilor imobile).
Inaintea valorificarii bunurilor, acestea vor fi evaluate. Atunci cand evaluarea bunurilor mobile sechestrate necesita cunostinte de specialitate, evaluarea se va realiza de catre persoane fizice sau juridice specializate, cum ar fi: Corpul expertilor de pe langa Ministerul Justitiei, persoane de specialitate de pe langa societatile de asigurare- reasigurare sau societati bancare, precum si alte persoane juridice ce au mentionat in actul de infiintare desfasurarea unei astfel de activitati.
Documentul prin care se efectueaza evaluarea se anexeaza la procesul verbal de sechestru, un exemplar comunicandu-se debitorului. Atunci cand se constata modificari ale preturilor de circulatie pe piata libera a bunurilor, cand valoarea bunului s-a modificat prin deteriorari sau prin amenajari, organul de executare efectueaza o noua evaluare.
Dupa valorificarea bunurilor, organul de executare intocmeste un proces verbal de eliberare sau de distribuire a sumelor realizate prin executare silita. In cadrul acestuia va enumera mai intai cheltuielile de executare silita, debitele, dobanzile si penalitatile de intarziere pentru care a inceput executarea silita .
In cazul in care raman sume neacoperite, pentru diferenta va incepe o noua executare silita, iar in cazul in care exista un excedent, diferenta va fi restituita.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Administratiei Publice (ID: 125791)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.