Rolul Activitatilor Extracurriculare Si a Programului National ,,scoala Altfel,, In Formarea Personalitatii Elevilor din Ciclul Primar

=== 4cfc241e40d7c371fdef2e05141152dd5b4c4e17_502141_1 ===

Introducere

O adăugare relativ recentă a sistemului educațional românesc, săptămâna numită „Școala Altfel” a generat, ca orice noutate în educația formală, discuții extinse pentru și împotrivă printre profesori.

„Școala Altfel” este un proiect educațional propus și implementat în viața școlară în 2011 prin Ordinul Primului Ministru nr. 4292 din luna mai, care a completat Legea Educației nr. 1/2011 si prin Hotărârea Guvernului nr. 81/2010.

În fiecare an, în anexa la Ordinul Primului Ministru privind structura anului școlar, ministerul oferă indicații și sugestii cu privire la abordarea, înțelegerea și planificarea pentru aceste zile în anul școlar, când programul se schimbă complet. Acestea sunt grupate în următoarele categorii de probleme (a se vedea anexa la Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Sportului și Tineretului nr. 4292 / 2011 privind structura anului școlar 2011-2012, Anexa la Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Sportului și Tineretului nr. 3637 / 19.06.2014 privind structura anului școlar 2014-2015):

Dispoziții generale;

Planificarea și aprobarea programului;

Conținutul și organizarea programului;

Monitorizare și evaluare;

Exemple de bună practică.

Cadrul teoretic și metodologic

Săptămâna „Școala Altfel” va fi realizată ca un program educațional acoperit de câteva principii:

a) include toți elevii;

b) se desfășoară în timpul celui de-al doilea semestru și durata acestuia este aceeași în întreaga țară. Este impus de calendarul oficial și transmis școlilor prin ordin al ministrului;

c) se concentrează asupra activităților extra-curriculare.

Așa cum este definit în documentele furnizate de autoritatea din domeniul educației, și anume Ministerul Educației, Cercetării și Științei – viziunea explicită a programului este de a implica toți elevii împreună cu profesorii lor în desfășurarea diverselor activități, nu numai cele menționate în curriculumul național – pentru a stimula participarea, interesul și implicarea elevilor prin valorificarea talentelor, intereselor și preocupărilor lor. Și toate acestea într-un cadru non-formal (a se vedea Ordinul Ministrului, nr. 4292/2011).

Acest lucru se face prin înlocuirea claselor normale, conform calendarului stabilit la începutul anului școlar, cu diverse activități axate pe educație, informare, cultură, artă, sport, educație pentru valori, educație civică etc. realizate într-un mod organizat, sub supravegherea unității școlare de care aparțin elevii și cadrele didactice. Prin urmare, în această săptămână, programul de clasă obișnuit va fi înlocuit de un program diferit, care are loc în conformitate cu un alt program.

Trebuie remarcat faptul că, de obicei, în această perioadă există o varietate de competiții educaționale, cum ar fi concursurile olimpice școlare la nivel național pentru disciplinele din programele școlare și o serie de alte competiții educaționale oficiale, ceea ce duce la eliminarea elevilor care participă la aceste competiții educaționale din săptămâna „Școala Altfel” și integrarea acestora într-un program special de instruire intensă.

În ceea ce privește planificarea și aprobarea desfășurării efective a acestui program, învățăm din specificațiile găsite în documentele oficiale ale școlii că activitățile cu elevii trebuie să respecte următoarea procedură (a se vedea anexa la Ordinul ministrului nr.3637 / 19.06.2014 privind Structura anului școlar 2014-2015):

1. „Începând cu primul semestru al anului școlar, profesorii cer elevilor, părinților lor și chiar reprezentanților comunităților locale să prezinte sugestii și propuneri cu privire la tipurile de activități pentru care manifestă un interes.

2. Propunerile vor fi discutate mai târziu, împreună cu elevii și părinții lor în ședințele semestriale, dar și cu profesorii din comisiile școlii, cu scopul de a obține un consens în stabilirea și acceptarea unui program școlar general, care șă răspundă nevoilor și obiectivelor educaționale specifice comunității.

3. Până la o dată stabilită – care de obicei se încadrează la începutul anului calendaristic – și la care se face referire în documentele oficiale, fiecare unitate școală decide în comisia profesorilor și aprobă în consiliul de administrație detaliile activităților care fac parte din programul ”Școala Altfel”: tipuri de activități, durata acestora, mobilitatea elevilor, stabilirea de parteneriate, acorduri de cooperare cu diverse alte instituții, delegarea responsabilităților etc.”

Luând în considerare interesele și opțiunile concrete ale tuturor actorilor care participă la activitatea educațională, o gamă largă de proiecte educaționale se pot forma pentru a deschide noi orizonturi de cunoștințe și de interes pentru elevii de toate vârstele.

Profesorii pot avea ca scop stimularea colaborării dintre clasele unei școli, stabilirea de parteneriate cu alte unități școlare, cu cluburi sportive, cu cluburi pentru copii, cu diverse instituții culturale (muzee, filarmonice, teatru) sau cu instituții de învățământ superior etc. Documentele care reglementează acest program în școală, menționează că „tipurile de activități care pot fi organizate pot include:

– activități culturale;

– activități tehnice și științifice;

– activități sportive;

– activități de educație pentru cetățenia democratică, promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariatul, organizațiile caritabile, implicarea activă în societate, responsabilitatea socială, relațiile și comunicarea etc.);

– activitățile educației pentru sănătate și stilul de viață sănătos (inclusiv cele referitoare la dependența de calculator / Internet, regulile de siguranță în navigarea pe Internet etc.);

– activitățile de educație ecologică și protecția mediului (inclusiv colectarea selectivă a deșeurilor, economisirea energiei, energia alternativă etc.);

– activități de educație pentru trafic / siguranța rutieră,

– educație pentru răspunsuri corecte în situații de urgență etc.” (a se vedea anexa la Ordinul ministrului educației, cercetării, sportului și tineretului nr.3637 / 19.06.2014 privind structura anului școlar 2014-2015).

Forma în care pot fi desfășurate aceste activități oferă opțiuni multiple: „schimburi de experiență, proiecte comunitare, vizite de studiu, campanii de prevenire a comportamentelor deviante, educație de la egal la egal, școli de creație, tabere, stagii, voluntariat.

În ceea ce privește monitorizarea și evaluarea, există următoarele prevederi, pe care le prezentăm sintetic (a se vedea Ordinul ministrului nr.3637 / 19.06.2014):

– „pe baza numărului de ore, aceste activități corespund activităților formale desfășurate în cadrul procesului educațional;

– de la momentul aprobării programului de către consiliul școlii, acest program și activitățile conexe devin obligatorii pentru toți elevii;

– se elaborează criterii de evaluare pentru toate activitățile desfășurate. Acestea sunt aprobate de Consiliul profesoral și de consiliul de administrație.

– activitățile vor fi evaluate de către conducătorul școlii și consilierul școlar, precum și de către șeful comisiei de asigurare și evaluare a calității.

– Consiliul Profesorilor, împreună cu reprezentanții părinților, analizează calitatea activităților organizate, rezultatele lor educaționale, precum și procedurile de îmbunătățire a planificării și organizării programului;

– rezultatele centralizate ca un raport vor fi integrate de către inspectoratul teritorial în raportul anual final pentru analiza activității educaționale din județ ” (MO nr. 3637/1414).

Recapitularea exemplelor de bune practici este un capitol care completează metodologia prezentată de autorități în 2011 și care încheie lucrările referitoare la acest proiect educațional, cum ar fi:

– „cele mai bune activități organizate sunt promovate / făcute cunoscute prin intermediul mai multor mijloace: mass-media, postări de pe pagina de Internet a școlii etc.;

– pe baza instrumentelor de evaluare transparente, școlii i se permite să selecteze doar o singură activitate cu care să participe la etapa județeană a celor mai interesante activități organizate ca parte a programului „Școala Altfel”;

– se ține cont de o singură activitate în fiecare zonă menționată mai sus: culturală, artistică, tehnică, științifică, sportivă, comportament democratic și responsabilitate socială, educația pentru sănătate și stilul de viață sănătos, educația ecologică și protecția mediului, abilitățile de viață, consilierea și orientarea” (a se vedea Ordinul ministrului nr.3637 / 19.06.2014).

Din 2011 până în prezent, acest proiect a avut mai mult de un nume; astfel, pentru 2011, 2012 și 2013 s-a numit săptămâna „Școala Altfel”; în 2014 și 2015 proiectul a fost numit „Să știi mai multe, să fii mai bun!”

Metodologia de cercetare

Obiectivul studiului

Obiectivul nostru de studiu este de a realiza o analiză calitativă, în ceea ce privește punctele forte și punctele slabe ale modului în care a fost înțeles și implementat proiectul educațional „Școala Altfel”. Dorim să știm cum educatorii folosesc această oportunitate oferită oficial – și anume educația non-formală – pentru o mai bună înțelegere și apropiere de copii, pentru „descoperirea” lor, pentru a-și găsi pasiunile, preocupările, proiectele și visele. De asemenea, suntem interesați de impactul participării la acest proiect asupra dezvoltării strategiilor educaționale pe care le pot adopta ulterior în educația formală.

De asemenea, suntem interesați de impactul participării elevilor și cadrelor didactice în acest proiect asupra dezvoltării strategiilor educaționale pe care le adoptă ulterior în educația formală. Nu în ultimul rând, încercăm o scurtă analiză a unor programe implementate deja de către profesorii cu care am discutat și care sunt luați în considerare ca exemplu.

Participanți

În acest studiu, am inclus un număr de 10 școli din Ploiești și cât mai mulți profesori din învățământul primar și secundar. De asemenea, pentru acest mic studiu, am luat în considerare opiniile elevilor de la școala primară (N = 20).

Instrumente

Pentru a atinge obiectivele pe care le-am propus în această micro-cercetare, am folosit metoda grupului de focus pe bază de interviu ghidat. Discuțiile, dezbaterile și schimbul de experiențe au început de la una din următoarele propuneri, lansate în grupul de discuții.

Descrieți într-o manieră sintetică, folosind 5 adjective, proiectul Săptămâna „Școala Altfel”.

Ce veți lua în considerare atunci când propuneți și planificați activitățile săptămânii „Școala Altfel”?

Din experiențele dumneavostră anterioare, ce comentarii puteți face cu privire la implicarea și răspunsurile elevilor la activitățile desfășurate?

Ce feedback ați primit?

Ce aveți de reproșat acestui proiect, care sunt corecțiile pe care le-ați face?

Care sunt, după părerea dumneavostră, punctele forte ale acestui program educațional?

Care sunt, după părerea dumneavostră, slăbiciunile acestui program educațional?

Pentru a obține răspunsuri la întrebările formulate ca obiective ale micro-cercetării noastre, am analizat documentele, observând natura și tipurile de activități aprobate de către profesorii investigați în eșantion, în programele propuse și implementate în anul școlar 2014-2015.

Rezultate

Analiza grupului de discuții a generat discuții extinse și aprinse în rândul profesorilor din învățământul preșcolar și primar și al diriginților de clasă din școlile secundare. Observăm interesul lor față de subiect și bucuria de a împărtăși propriile experiențe, precum și disponibilitatea aproape declarată de a învăța din alte experiențe, de a se bucura – în cel mai bun sens al cuvântului – de creativitatea și inspirația colegilor lor în stabilirea extra programului de activități curriculare.

Cum primesc inițiativa Ministerului cadrele didactice care pun în practică acest program educațional? Alegem ca răspunsuri cele mai luminante unele dintre descrierile date în cuvinte-cheie: „creativ, relaxant și benefic, atractiv, divers, oportun, așteptat, interesant, provocator, intens, extenuant, o noutate, etc”.

La întrebarea la ce se concentrează pe deplin profesorii atunci când planifică în mod specific aceste activități desfășurate într-un cadru non-formal, care sunt criteriile pe care le iau în considerare atunci când sugerează aceste activități, răspunsurile sunt diverse și observăm că acestea sunt subsumate principiilor pedagogice și regulilor psihologice fundamentale care fundamentează învățarea, motivația, captarea atenției elevilor, menținerea interesului lor pentru cunoaștere. Răspunsurile sunt, prin urmare, „corecte din punct de vedere politic”, cel puțin declarativ. Astfel, sugestia pentru activități trebuie să se bazeze, grupând sintetic ideile exprimate, pe:

– dorința de consecvență cu interesele cunoscute ale elevilor, cu teme de actualitate pentru elevi și pentru care aceștia manifestă îngrijorare;

– implicarea mai multor parteneri;

– implicarea și oferirea de stimulente părinților;

– dorința de diversificare și penetrare în diverse domenii: cultural, sportiv, tehnic, științific, artistic;

– dorința de a dezvolta cultura muncii voluntare la copii;

– dorința de a oferi anumite contexte de învățare pentru elementele de bază ale educației morale și civice: prietenie, ajutor reciproc, dăruire etc.

Cum reacționează elevii? Care este implicarea lor în această săptămână de „Școala Altfel”? La aceste întrebări, comentariile profesorilor intervievați sunt aproape unitare, îmbinându-se într-un răspuns sugestiv: Plăcere! Prin urmare, feedbackul este pozitiv. Elevii participă cu interes, se simt apreciați în fața colegilor și cadrelor didactice atunci când li se oferă ocazia și contextul de a vorbi despre ceea ce fac, de a-și arăta pasiunile, de a-și împărtăși preocupările, altele decât subiectele impuse de școală, care sunt adesea seci și în afara sferelor lor de interes real.

Rezultatul este o bună implicare generală, o motivație sporită pentru învățare și pentru școală. Este o săptămână în care aceștia sunt mai implicați, mai vocali, povestesc cadrele didactice cu care am discutat în cadrul întâlnirii grupului de discuții, dar acest lucru este explicabil spun ei, deoarece copiii sunt într-adevăr interesați să arate ceea ce știu, ceea ce le place.

Proiectul nu se confruntă cu multe critici. Observăm totuși câteva idei:

– faptul că are loc în cursul anului școlar;

– unele activități nu pot fi realizate deoarece realizarea lor implică o mulțime de aprobări birocratice de la diferite organisme de conducere: școală, inspectoratul școlar, declarații de acceptare de la fiecare părinte (de exemplu, în cazul excursiilor în afara orașului) etc.;

– în această perioadă, activitățile se suprapun cu faza națională a concursurilor olimpice școlare, ceea ce duce automat la eliminarea din acest program a copiilor participanți la olimpiade, care trebuie să se pregătească intens într-un cadru formal în acest moment etc.

Analiza din punct de vedere al punctelor forte și a punctelor slabe scoate în evidență următoarele idei, care, pentru noi, reprezintă concluzii. Programul Săptămâna „Școala Altfel” sparge rutina educațională pentru elevi, profesori și școală. Foarte important, profesorii simt că acest proiect este o bună ocazie pentru a-și cunoaște elevii la un nivel mai profund.

Dincolo de „lecția zilnică” și de metodele uneori rigide pe care școala le adoptă pentru evaluarea elevilor, acest proiect poate oferi învățătorilor și elevilor descoperiri, descoperiri care vin să completeze sau chiar să coreceze etichetele pe care elevii le atribuie de obicei și care au un puternic impact psihologic asupra stimei de sine, imaginii de sine si personalității lor. De asemenea, activitățile din această săptămână contribuie la creșterea spiritului de echipă, a coeziunii grupurilor, a consolidării legăturilor de prietenie și a îmbunătățirii aptitudinilor sociale ale copiilor.

Există, evident, și unele slăbiciuni. Acestea sunt menționate și înțelegem că acestea se datorează unei înțelegeri destul de slabe a conceptului fundamental al acestui proiect sau, mai rău, unei dezangajări intenționate a profesorilor în sugerarea și desfășurarea de activități cu adevărat valoroasee pentru elevi. Iată câteva idei care participă la discuțiile împărtășite în acest sens:

– nu toți profesorii au înțeles ce înseamnă acest program;

– unii profesori desfășoară foarte puține activități, nu acordă sprijin în realizarea unor acțiuni intense, coordonate, cu un mesaj real pentru elevi;

– unele instituții transformă această săptămână de „Școala Altfel” într-o săptămână făcută pentru a aduce profit;

– absența fondurilor necesare activităților mai complexe etc.;

Pe baza acestor considerente, adaug că săptămâna „Școala Altfel” sau programul educațional „Să știi mai multe, să fii mai bun!” poate avea succes numai în condițiile în care profesorii înțeleg și arată disponibilitatea și interesul pentru a proiecta activități care oferă o oportunitate pentru auto-cunoaștere, pentru o comunicare reală, să dezvolte abilitățile sociale, dorința de învățare și curiozitatea intelectuală.

=== 4cfc241e40d7c371fdef2e05141152dd5b4c4e17_503147_1 ===

Un program relativ recent al sistemului educațional românesc, săptămâna numită „Școala Altfel” a generat, ca orice noutate în educația formală, discuții extinse pentru și împotrivă printre profesori.

„Școala Altfel” este un proiect educațional propus și implementat în viața școlară în 2011 prin Ordinul Primului Ministru nr. 4292 din luna mai, care a completat Legea Educației nr. 1/2011 si prin Hotărârea Guvernului nr. 81/2010.

În fiecare an, în anexa la Ordinul Primului Ministru privind structura anului școlar, ministerul oferă indicații și sugestii cu privire la abordarea, înțelegerea și planificarea pentru aceste zile în anul școlar, când programul se schimbă complet. Acestea sunt grupate în următoarele categorii de probleme (a se vedea anexa la Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Sportului și Tineretului nr. 4292 / 2011 privind structura anului școlar 2011-2012, Anexa la Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Sportului și Tineretului nr. 3637 / 19.06.2014 privind structura anului școlar 2014-2015):

Dispoziții generale;

Planificarea și aprobarea programului;

Conținutul și organizarea programului;

Monitorizare și evaluare;

Exemple de bună practică.

Cadrul teoretic și metodologic

Săptămâna „Școala Altfel” va fi realizată ca un program educațional acoperit de câteva principii:

a) include toți elevii;

b) se desfășoară în timpul celui de-al doilea semestru și durata acestuia este aceeași în întreaga țară. Este impus de calendarul oficial și transmis școlilor prin ordin al ministrului;

c) se concentrează asupra activităților extra-curriculare.

Așa cum este definit în documentele furnizate de autoritatea din domeniul educației, și anume Ministerul Educației, Cercetării și Științei – viziunea explicită a programului este de a implica toți elevii împreună cu profesorii lor în desfășurarea diverselor activități, nu numai cele menționate în curriculumul național – pentru a stimula participarea, interesul și implicarea elevilor prin valorificarea talentelor, intereselor și preocupărilor lor. Și toate acestea într-un cadru non-formal (a se vedea Ordinul Ministrului, nr. 4292/2011).

Acest lucru se face prin înlocuirea claselor normale, conform calendarului stabilit la începutul anului școlar, cu diverse activități axate pe educație, informare, cultură, artă, sport, educație pentru valori, educație civică etc. realizate într-un mod organizat, sub supravegherea unității școlare de care aparțin elevii și cadrele didactice. Prin urmare, în această săptămână, programul de clasă obișnuit va fi înlocuit de un program diferit, care are loc în conformitate cu un alt program.

Trebuie remarcat faptul că, de obicei, în această perioadă există o varietate de competiții educaționale, cum ar fi concursurile olimpice școlare la nivel național pentru disciplinele din programele școlare și o serie de alte competiții educaționale oficiale, ceea ce duce la eliminarea elevilor care participă la aceste competiții educaționale din săptămâna „Școala Altfel” și integrarea acestora într-un program special de instruire intensă.

În ceea ce privește planificarea și aprobarea desfășurării efective a acestui program, învățăm din specificațiile găsite în documentele oficiale ale școlii că activitățile cu elevii trebuie să respecte următoarea procedură (a se vedea anexa la Ordinul ministrului nr.3637 / 19.06.2014 privind Structura anului școlar 2014-2015):

1. „Începând cu primul semestru al anului școlar, profesorii cer elevilor, părinților lor și chiar reprezentanților comunităților locale să prezinte sugestii și propuneri cu privire la tipurile de activități pentru care manifestă un interes.

2. Propunerile vor fi discutate mai târziu, împreună cu elevii și părinții lor în ședințele semestriale, dar și cu profesorii din comisiile școlii, cu scopul de a obține un consens în stabilirea și acceptarea unui program școlar general, care șă răspundă nevoilor și obiectivelor educaționale specifice comunității.

3. Până la o dată stabilită – care de obicei se încadrează la începutul anului calendaristic – și la care se face referire în documentele oficiale, fiecare unitate școală decide în comisia profesorilor și aprobă în consiliul de administrație detaliile activităților care fac parte din programul ”Școala Altfel”: tipuri de activități, durata acestora, mobilitatea elevilor, stabilirea de parteneriate, acorduri de cooperare cu diverse alte instituții, delegarea responsabilităților etc.”

Luând în considerare interesele și opțiunile concrete ale tuturor actorilor care participă la activitatea educațională, o gamă largă de proiecte educaționale se pot forma pentru a deschide noi orizonturi de cunoștințe și de interes pentru elevii de toate vârstele.

Profesorii pot avea ca scop stimularea colaborării dintre clasele unei școli, stabilirea de parteneriate cu alte unități școlare, cu cluburi sportive, cu cluburi pentru copii, cu diverse instituții culturale (muzee, filarmonice, teatru) sau cu instituții de învățământ superior etc. Documentele care reglementează acest program în școală, menționează că „tipurile de activități care pot fi organizate pot include:

– activități culturale;

– activități tehnice și științifice;

– activități sportive;

– activități de educație pentru cetățenia democratică, promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariatul, organizațiile caritabile, implicarea activă în societate, responsabilitatea socială, relațiile și comunicarea etc.);

– activitățile educației pentru sănătate și stilul de viață sănătos (inclusiv cele referitoare la dependența de calculator / Internet, regulile de siguranță în navigarea pe Internet etc.);

– activitățile de educație ecologică și protecția mediului (inclusiv colectarea selectivă a deșeurilor, economisirea energiei, energia alternativă etc.);

– activități de educație pentru trafic / siguranța rutieră,

– educație pentru răspunsuri corecte în situații de urgență etc.” (a se vedea anexa la Ordinul ministrului educației, cercetării, sportului și tineretului nr.3637 / 19.06.2014 privind structura anului școlar 2014-2015).

Forma în care pot fi desfășurate aceste activități oferă opțiuni multiple: „schimburi de experiență, proiecte comunitare, vizite de studiu, campanii de prevenire a comportamentelor deviante, educație de la egal la egal, școli de creație, tabere, stagii, voluntariat.

În ceea ce privește monitorizarea și evaluarea, există următoarele prevederi, pe care le prezentăm sintetic (a se vedea Ordinul ministrului nr.3637 / 19.06.2014):

– „pe baza numărului de ore, aceste activități corespund activităților formale desfășurate în cadrul procesului educațional;

– de la momentul aprobării programului de către consiliul școlii, acest program și activitățile conexe devin obligatorii pentru toți elevii;

– se elaborează criterii de evaluare pentru toate activitățile desfășurate. Acestea sunt aprobate de Consiliul profesoral și de consiliul de administrație.

– activitățile vor fi evaluate de către conducătorul școlii și consilierul școlar, precum și de către șeful comisiei de asigurare și evaluare a calității.

– Consiliul Profesorilor, împreună cu reprezentanții părinților, analizează calitatea activităților organizate, rezultatele lor educaționale, precum și procedurile de îmbunătățire a planificării și organizării programului;

– rezultatele centralizate ca un raport vor fi integrate de către inspectoratul teritorial în raportul anual final pentru analiza activității educaționale din județ ” (MO nr. 3637/1414).

Recapitularea exemplelor de bune practici este un capitol care completează metodologia prezentată de autorități în 2011 și care încheie lucrările referitoare la acest proiect educațional, cum ar fi:

– „cele mai bune activități organizate sunt promovate / făcute cunoscute prin intermediul mai multor mijloace: mass-media, postări de pe pagina de Internet a școlii etc.;

– pe baza instrumentelor de evaluare transparente, școlii i se permite să selecteze doar o singură activitate cu care să participe la etapa județeană a celor mai interesante activități organizate ca parte a programului „Școala Altfel”;

– se ține cont de o singură activitate în fiecare zonă menționată mai sus: culturală, artistică, tehnică, științifică, sportivă, comportament democratic și responsabilitate socială, educația pentru sănătate și stilul de viață sănătos, educația ecologică și protecția mediului, abilitățile de viață, consilierea și orientarea” (a se vedea Ordinul ministrului nr.3637 / 19.06.2014).

Din 2011 până în prezent, acest proiect a avut mai mult de un nume; astfel, pentru 2011, 2012 și 2013 s-a numit săptămâna „Școala Altfel”; în 2014 și 2015 proiectul a fost numit „Să știi mai multe, să fii mai bun!”

Studii de caz privind ,,Școala Altfel”

Metodologia de cercetare

Obiectivul studiului

Obiectivul nostru de studiu este de a realiza o analiză calitativă, în ceea ce privește punctele forte și punctele slabe ale modului în care a fost înțeles și implementat proiectul educațional „Școala Altfel”. Dorim să știm cum educatorii folosesc această oportunitate oferită oficial – și anume educația non-formală – pentru o mai bună înțelegere și apropiere de copii, pentru „descoperirea” lor, pentru a-și găsi pasiunile, preocupările, proiectele și visele. De asemenea, suntem interesați de impactul participării la acest proiect asupra dezvoltării strategiilor educaționale pe care le pot adopta ulterior în educația formală.

De asemenea, suntem interesați de impactul participării elevilor și cadrelor didactice în acest proiect asupra dezvoltării strategiilor educaționale pe care le adoptă ulterior în educația formală. Nu în ultimul rând, încercăm o scurtă analiză a unor programe implementate deja de către profesorii cu care am discutat și care sunt luați în considerare ca exemplu.

Participanți

În acest studiu, am inclus un număr de 10 școli din Ploiești și cât mai mulți profesori din învățământul primar și secundar. De asemenea, pentru acest mic studiu, am luat în considerare opiniile elevilor de la școala primară (N = 20).

Instrumente

Pentru a atinge obiectivele pe care le-am propus în această micro-cercetare, am folosit metoda grupului de focus pe bază de interviu ghidat. Discuțiile, dezbaterile și schimbul de experiențe au început de la una din următoarele propuneri, lansate în grupul de discuții.

Descrieți într-o manieră sintetică, folosind 5 adjective, proiectul Săptămâna „Școala Altfel”.

Ce veți lua în considerare atunci când propuneți și planificați activitățile săptămânii „Școala Altfel”?

Din experiențele dumneavostră anterioare, ce comentarii puteți face cu privire la implicarea și răspunsurile elevilor la activitățile desfășurate?

Ce feedback ați primit?

Ce aveți de reproșat acestui proiect, care sunt corecțiile pe care le-ați face?

Care sunt, după părerea dumneavostră, punctele forte ale acestui program educațional?

Care sunt, după părerea dumneavostră, slăbiciunile acestui program educațional?

Pentru a obține răspunsuri la întrebările formulate ca obiective ale micro-cercetării noastre, am analizat documentele, observând natura și tipurile de activități aprobate de către profesorii investigați în eșantion, în programele propuse și implementate în anul școlar 2014-2015.

Rezultate

Analiza grupului de discuții a generat discuții extinse și aprinse în rândul profesorilor din învățământul preșcolar și primar și al diriginților de clasă din școlile secundare. Observăm interesul lor față de subiect și bucuria de a împărtăși propriile experiențe, precum și disponibilitatea aproape declarată de a învăța din alte experiențe, de a se bucura – în cel mai bun sens al cuvântului – de creativitatea și inspirația colegilor lor în stabilirea extra programului de activități curriculare.

Cum primesc inițiativa Ministerului cadrele didactice care pun în practică acest program educațional? Alegem ca răspunsuri cele mai luminante unele dintre descrierile date în cuvinte-cheie: „creativ, relaxant și benefic, atractiv, divers, oportun, așteptat, interesant, provocator, intens, extenuant, o noutate, etc”.

La întrebarea la ce se concentrează pe deplin profesorii atunci când planifică în mod specific aceste activități desfășurate într-un cadru non-formal, care sunt criteriile pe care le iau în considerare atunci când sugerează aceste activități, răspunsurile sunt diverse și observăm că acestea sunt subsumate principiilor pedagogice și regulilor psihologice fundamentale care fundamentează învățarea, motivația, captarea atenției elevilor, menținerea interesului lor pentru cunoaștere. Răspunsurile sunt, prin urmare, „corecte din punct de vedere politic”, cel puțin declarativ. Astfel, sugestia pentru activități trebuie să se bazeze, grupând sintetic ideile exprimate, pe:

– dorința de consecvență cu interesele cunoscute ale elevilor, cu teme de actualitate pentru elevi și pentru care aceștia manifestă îngrijorare;

– implicarea mai multor parteneri;

– implicarea și oferirea de stimulente părinților;

– dorința de diversificare și penetrare în diverse domenii: cultural, sportiv, tehnic, științific, artistic;

– dorința de a dezvolta cultura muncii voluntare la copii;

– dorința de a oferi anumite contexte de învățare pentru elementele de bază ale educației morale și civice: prietenie, ajutor reciproc, dăruire etc.

Cum reacționează elevii? Care este implicarea lor în această săptămână de „Școala Altfel”? La aceste întrebări, comentariile profesorilor intervievați sunt aproape unitare, îmbinându-se într-un răspuns sugestiv: Plăcere! Prin urmare, feedbackul este pozitiv. Elevii participă cu interes, se simt apreciați în fața colegilor și cadrelor didactice atunci când li se oferă ocazia și contextul de a vorbi despre ceea ce fac, de a-și arăta pasiunile, de a-și împărtăși preocupările, altele decât subiectele impuse de școală, care sunt adesea seci și în afara sferelor lor de interes real.

Rezultatul este o bună implicare generală, o motivație sporită pentru învățare și pentru școală. Este o săptămână în care aceștia sunt mai implicați, mai vocali, povestesc cadrele didactice cu care am discutat în cadrul întâlnirii grupului de discuții, dar acest lucru este explicabil spun ei, deoarece copiii sunt într-adevăr interesați să arate ceea ce știu, ceea ce le place.

Proiectul nu se confruntă cu multe critici. Observăm totuși câteva idei:

– faptul că are loc în cursul anului școlar;

– unele activități nu pot fi realizate deoarece realizarea lor implică o mulțime de aprobări birocratice de la diferite organisme de conducere: școală, inspectoratul școlar, declarații de acceptare de la fiecare părinte (de exemplu, în cazul excursiilor în afara orașului) etc.;

– în această perioadă, activitățile se suprapun cu faza națională a concursurilor olimpice școlare, ceea ce duce automat la eliminarea din acest program a copiilor participanți la olimpiade, care trebuie să se pregătească intens într-un cadru formal în acest moment etc.

Analiza din punct de vedere al punctelor forte și a punctelor slabe scoate în evidență următoarele idei, care, pentru noi, reprezintă concluzii. Programul Săptămâna „Școala Altfel” sparge rutina educațională pentru elevi, profesori și școală. Foarte important, profesorii simt că acest proiect este o bună ocazie pentru a-și cunoaște elevii la un nivel mai profund.

Dincolo de „lecția zilnică” și de metodele uneori rigide pe care școala le adoptă pentru evaluarea elevilor, acest proiect poate oferi învățătorilor și elevilor descoperiri, descoperiri care vin să completeze sau chiar să coreceze etichetele pe care elevii le atribuie de obicei și care au un puternic impact psihologic asupra stimei de sine, imaginii de sine si personalității lor. De asemenea, activitățile din această săptămână contribuie la creșterea spiritului de echipă, a coeziunii grupurilor, a consolidării legăturilor de prietenie și a îmbunătățirii aptitudinilor sociale ale copiilor.

Există, evident, și unele slăbiciuni. Acestea sunt menționate și înțelegem că acestea se datorează unei înțelegeri destul de slabe a conceptului fundamental al acestui proiect sau, mai rău, unei dezangajări intenționate a profesorilor în sugerarea și desfășurarea de activități cu adevărat valoroasee pentru elevi. Iată câteva idei care participă la discuțiile împărtășite în acest sens:

– nu toți profesorii au înțeles ce înseamnă acest program;

– unii profesori desfășoară foarte puține activități, nu acordă sprijin în realizarea unor acțiuni intense, coordonate, cu un mesaj real pentru elevi;

– unele instituții transformă această săptămână de „Școala Altfel” într-o săptămână făcută pentru a aduce profit;

– absența fondurilor necesare activităților mai complexe etc.;

Pe baza acestor considerente, adaug că săptămâna „Școala Altfel” sau programul educațional „Să știi mai multe, să fii mai bun!” poate avea succes numai în condițiile în care profesorii înțeleg și arată disponibilitatea și interesul pentru a proiecta activități care oferă o oportunitate pentru auto-cunoaștere, pentru o comunicare reală, să dezvolte abilitățile sociale, dorința de învățare și curiozitatea intelectuală.

Programul „Școala Altfel” inițiat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost conceput ca o alternativă pentru a cultiva atitudini pozitive față de schimbare și spre dezvoltarea competențelor sociale necesare în contextele reale ale vieții. Este adresată tuturor actorilor implicați în procesul educațional (elevi și profesori, părinți și reprezentanți ai comunității locale, factori de decizie).

M. Fullan specialistul care se ocupă de schimbările sistemului educațional în lucrările sale afirmă că profesorii sunt (sau ar trebui să fie) agenții schimbării. Programul „Școala Altfel" poate fi interpretat, pe de o parte, ca un exemplu adecvat de aplicare a paradigmei constructiviste la sistemul educațional și, pe de altă parte, ca o „provocare” de a face față schimbării.

Ambele perspective sunt reprezentanți ai aceluiași concept: școala în societatea postmodernă. Mai mult, postmodernismul se aplică unei societăți care în prezent întreprinde un proces tranzitoriu, aspect care, prin urmare, sporește complexitatea problemei, datorită competențelor pe care cadrele didactice și directorii școlii trebuie să le demonstreze pentru a putea implementa un astfel de program.

Pentru a măsura eficiența acestui program la diferite niveluri ale educației, avantajele și limitele sale, tipurile de competențe cerute de la elevi și profesori, am inițiat o cercetare care vizează evaluarea impactului programului național „Școala Altfel”. Rezultatele acestei cercetări pot sta la baza elaborării unui program de formare continuă pentru cadrele didactice, precum și a unor sugestii pentru optimizarea acestui program național.

Școala Altfel – sau paradigma constructivistă în educație

În afară de dezbaterile inițiate de programul „Școala Altfel”, acesta este încă un bun exemplu de practică adecvată pentru fiecare aspect care presupune utilizarea paradigmei constructiviste în educație. Merită subliniat faptul că paradigma constructivistă este cea care oferă astăzi cadrul necesar pentru înțelegerea dezvoltării ființei umane în conformitate cu noile teorii privind procesul de învățare umană, teoria inteligențelor multiple, inteligența emoțională și a unui curriculum bazat pe competențe.

Programul Școala Altfel” promovează principiul constructivist al procesului de învățare prin intermediul activităților curriculare și extra-curriculare, prin contexte reale de învățare, utilizând experiența directă și motivația intrinsecă și intensificând cooperarea. Utilizarea „contextelor reale” favorizează dezvoltarea competențelor, ceea ce corespunde viziunii actuale a rolului pe care îl joacă școala în formarea elevilor pentru o lume dinamică.

După cum precizează H. Siebert, conceptul de „calificări obținute” este înlocuit de teza de dezvoltare a competențelor. „Competențele sociale, personale și meta-cognitive sunt mai complexe decât calificările obținute ca urmare a unor „programe de formare” respectate. Competențele sunt construite în realitate, în contexte sociale și profesionale și exclusiv prin experiență”. Cu alte cuvinte, programul „Școala Altfel” a promovat principiile paradigme constructiviste în cadrul educației și personalul didactic, a aplicat, a testat și a evaluat aceste principii utilizând activitățile pe care le-au proiectat.

Școala Altfel – o provocare pentru toți actorii sistemului educațional

Programul „Școala Altfel” a reprezentat o provocare pentru reprezentările despre modul în care se poate studia și învăța într-o manieră diferită. Termenul diferit în sine a creat deconstrucții și reconstrucții ale activităților educaționale clasice, din punct de vedere constructivist. Activitățile educaționale trebuie proiectate, implementate și evaluate în mod diferit. Din această perspectivă, programul a fost un adevărat test al capacității profesorilor de a schimba și de a inova, încercând în același timp rezistența la schimbare a tuturor actorilor implicați.

Într-o lucrare care a devenit una dintre cele clasice ale domeniului, Huberman arată că o inovație este o îmbunătățire care este „măsurabilă, deliberată, durabilă și puțin probabil să aibă loc frecvent”. Același autor arată că inovațiile sunt în general legate de transformarea sistemului educațional într-unul profesional și că acestea implică o schimbare corespunzătoare a atitudinilor și activităților cadrelor didactice.

Pentru a susține acest punct de vedere, pedagogul român L. Vlăsceanu identifică două tipuri de inovații introduse în sistemul educațional la inițiativa cadrelor didactice și a factorilor de decizie politică, la diferite niveluri ierarhice. Primul tip este numit „schimbarea pedagogică a practicilor educaționale” și se referă la mijloacele didactice și metodele didactice, cărțile școlare și strategiile de predare, învățare și evaluare.

Având în vedere criteriile menționate, progrmul „Școala Altfel” a fost o schimbare complexă, care, indusă de factorii de decizie politică, a adus cu ea schimbări în practica educațională. Era obligatoriu ca personalul didactic să găsească alte modalități de a proiecta activități didactice și extra-didactice, de a folosi resurse comunitare, de a stabili parteneriate cu colegii din alte școli, într-un cuvânt de a schimba practicile educaționale cunoscute.

Una dintre întrebările care apar cu privire la profesorul care lucrează în săptămâna „Școala Altfel” este: „Care sunt competențele pe care acest profesor trebuie să le aibă? / Avem nevoie de un profesor „diferit”, de un profil de competență diferit?” Sau este suficient să avem un profesionist dacă considerăm că „profesorul educator este cel care știe să aplice și să-și aprecieze competențele în orice situație dată; el știe să ia măsuri în funcție de situație; el este capabil să raționeze în fața unor noi situații, astfel încât să se adapteze și să domine noua situație”.

În cercetarea noastră despre profesor ca gânditor critic am demonstrat că un profesor postmodern, care este un gânditor critic, are un comportament inovativ. O mulțime de studii au demonstrat că școlile au nevoie de profesori postmoderni competenți. Cultura pedagogică a cadrelor didactice trebuie să fie completată de abilitățile și modelele imperative și explicative ale fenomenelor educaționale pe care le poate oferi pedagogia socială și sociologia educațională.

Designul cercetării

Scopul acestui studiu este de a identifica percepțiile elevilor, profesorilor și părinților despre programul național „Școala Altfel”. Să identifice mijloacele de organizare, implementare, evaluare și utilizare a programului din mai multe perspective (cele ale elelvilor, părinților și profesorilor) pentru a-l optimiza; de a sugera câteva direcții de optimizare a programului „Școala Altfel” pentru unitățile școlare din toată țara..

Studiul a fost realizat în perioada 4-7 aprilie 2012, când chestionarele au fost administrate de personalul proiectului al Universității Transilvania din Brașov și de către colaboratorii numiți de inspectoratele școlare locale din Brașov, Harghita și Covasna. Discuțiile cu personalul didactic, eelvii și focus-grupul cu directorii școlilor au fost, de asemenea, parte a metodelor de cercetare utilizate în această cercetare și au avut loc până la sfârșitul lunii mai 2012. Cercetarea a fost efectuată pe 1500 de elevi, 500 de cadre didactice și 500 de părinți. A fost proiectat și aplicat un chestionar pentru elevi, profesori, directori de școală și părinți. Studiul a fost realizat în douăzeci de școli primare și secundare din România.

Rezultate și discuții

Datele colectate prin chestionare au fost analizate dintr-o perspectivă calitativă și cantitativă. Analiza cantitativă a arătat că majoritatea elevilor consideră programul „Școala Altfel” ca fiind relaxant, după cum reiese din răspunsurile la întrebarea: „Cum ați descrie programul „Școala Altfel?” Programul este considerat a fi în mare parte relaxant și interesant și mai puțin ca fiind exigent: relaxant -3,86; interesant – 3,74; educativ- 3,27; util -3,00; exigent – 1,89.

Cea mai mare realizare a programului, din perspectiva elevilor, este sporirea interesului pentru școală și pentru procesul educațional. Acest lucru, alături de paradigma constructivistă, subliniază necesitatea adaptării școlare și a practicilor educaționale la sarcini autentice și contexte reale de învățare.

Din analiza întrebărilor de tip deschis a rezultat că activitățile care au fost foarte apreciate de către elevi au fost cele legate de: activități sportive (42%), excursii (35%) vizite la muzeu (12%) concerte (11% ). Aceasta relevă un aspect vulnerabil: pe de o parte, numărul relativ redus de activități apreciate și, pe de altă parte, faptul că elevii apreciază în cea mai mare parte activitățile extrașcolare și tind să uite de cele curriculare „diferite”, aspect care este confirmat de discuțiile pe care le-am avut și cu profesorii.

Elevii au dezvăluit, de asemenea, deficiențele programului:

– lipsa unei game mai largi de activități;

– plasarea programului „Școala Altfel”chiar înainte de săptămâna de vacanță de sărbători;

– caracterul obligatoriu al programului (absența este marcată în cattalog) – cea mai mare parte a acestei probleme este valabilă pentru elevii de liceu care urmează să absolve;

– natura exigentă a programului.

Considerăm punctele slabe pe care elevii le-au arătat, că sunt probleme care necesită soluții urgente. Gama redusă de activități, adesea redusă la activități extrașcolare cum ar fi excursii sau vizite, poate da impresia de activități „extra școlare”, procesul de învățare devenind secundar. Această impresie este subliniată de plasarea programului chiar înainte de vacanța de sărbători. Faptul că elevii consideră natura obligatorie a programului ca o problemă, demonstrează încă o dată că există o percepție greșită a programului (Excursia nu trebuie să fie obligatorie!

Au declarat elevii în discuțiile pe care le-am avut). Aceste opinii subliniază existența unei mentalități tradiționale conform căreia procesul de învățare are loc doar într-un mediu formal, în interiorul clasei. Rolul cadrelor didactice în schimbarea atitudinii față de procesul de învățare devine foarte important în acest moment. Cu toate acestea, în ciuda acestor deficiențe, analiza cantitativă demonstrează că percepția elevilor asupra programului „Școala Altfel” este în general una pozitivă.

Percepțiile cadrelor didactice asupra programului sunt destul de interesante. Deși există diferențe între categoriile de profesori, majoritatea covârșitoare (73,45%) consideră programul „Școala Altfel” ca fiind obositor și exigent.

Punctele slabe ale programului din perspectiva cadrelor didactice sunt următoarele:

– plasarea programului în aceeași săptămână pentru întreaga școală (ceea ce a dus la supraaglomerarea și reprogramarea anumitor activități etc.);

– lipsa unor resurse materiale și financiare pentru a acoperi în mod eficient toate activitățile programate;

– programul solicitant.

Punctele slabe evidențiate de cadrele didactice au o bază solidă și constituie aspecte care trebuie îmbunătățite. Dacă trebuie să analizăm comparativ rezultatele, există o diferență între profesori în ceea ce privește atitudinea față de acest program. Cadrele didactice din școala primară și grădinița au fost cele mai deschise către acest program, care s-a tradus într-o gamă mai largă de activități (în afară de excursii și vizite au organizat concursuri, spectacole, proiecte, au dezvoltat parteneriate) și au dus la percepția pozitivă atât de către elevi cât și de către părinți, a activităților cadrul acestui program. Discuțiile pe care le-am avut cu cadrele didactice arată că variabila principală care face diferența este volumul și calitatea culturii pedagogice prezente în categoriile respective de profesori. O perspectivă importantă asupra programului „Școala Altfel” este cea a părinților. Ca aspecte pozitive ale programului, cele enumerate sunt:

– participarea la diferite activități a condus la o mai bună înțelegere a aptitudinilor și competențelor elevilor;

– programul a întărit relația de colaborare dintre părinți și școală.

Punctele slabe ale programului din punctul de vedere al părinților au fost:

– programul s-a dovedit a fi costisitor;

– plasarea programului cu o săptămână înainte de vacanța de sărbători a indus ideea de „vacanță”;

– programul este destul de exigent.

Percepția părinților asupra programului este importantă deoarece părinții pot contribui la îmbunătățirea programului prin sugestii sau prin implicarea directă. Din nou, există diferențe în ceea ce privește percepția părinților copiilor din învățământul primar, care se implică mai mult decât copiii de liceu. Aceste rezultate pot duce la o concluzie importantă, și anume că atragerea părinților în astfel de programe duce la creșterea gradului de conștientizare și responsabilitate atât pentru aceștia, cât și pentru elevi, pentru schimbarea atitudinii față de școală și pentru utilizarea reală a spiritului de colaborare și cooperare.

După interpretarea datelor colectate, se pot lua în considerare următoarele concluzii teoretice și practice:

– programul „Școala Altfel” a inspirat cercetări legate de următoarele domenii problematice: care sunt competențele pe care trebuie să le aibă un profesor care lucrează în programul „Școala altfel?” Ce activități didactice și extra-didactice ar trebui proiectate și implementate pentru un impact formativ pe termen lung? Ce modalități de evaluare a impactului programului sunt utile? Următoarele moduri de optimizare a programului au ieșit din cercetarea actuală: plănuiirea unui „program diferit de școală” la un moment dat ales de profesori și elevi / părinți împreună, pentru a maximiza efectele formative, pentru a evita suprapunerea activităților etc. ; găsirea unor resurse materiale și financiare în comunitatea locală pentru a reduce costurile acestui program; programarea activităților pe un interval mai mare de timp (de exemplu, o lună) pentru a spori efectele formale și pentru a reduce natura exigentă a programului.

– una dintre implicațiile practice ale studiului a fost implementarea unui program de formare continuă a cadrelor didactice cu privire la proiectarea, implementarea și evaluarea activităților didactice și extradidactice necesare unui astfel de program (din anul 2014, programul de instruire continuă sub numele de „Să știi mai multe, să fii mai bun!”, care nu numai că duce la ideea de informare / învățare – „să știi mai multe”, ci și la ideea de dezvoltare și evoluție prin competență – „să fii mai bun”.

– sugerăm ca un astfel de program să fie conceput pornind de la un set de competențe care pot fi restructurate în conformitate cu cerințele programului care se desfășoară an de an și cu caracteristicile profesionale ale cadrelor didactice. Ne referim în principal la programele de formare continuă a cadrelor didactice pentru a promova / valoriza potențialul pedagogic al activităților extrașcolare. Programul de formare a profesorilor poate fi proiectat și organizat într-o structură modulară, după cum urmează:

Tabelul 1. Programul de formare a cadrelor didactice