Rolul Activitatilor Extracurriculare In Dezvoltarea Personalitatii Scolarului Mic

LUCRARE DE LICENȚĂ

ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ȘCOLARULUI MIC

Cuprins

Introducere

Capitolul I PROFILUL PSIHOPEDAGOGIC AL VÂRSTEI ȘCOLARE MICI

I.1 Caracterizarea generală a școlarului mic

I.2 Particularitățile fizice ale școlarului mic

I.3 Particularitățile psihice ale școlarului mic

Capitolul II FACTORII IMPLICAȚI ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ȘCOLARULUI MIC

II.1 Personalitatea – delimitări conceptuale

II.2 Ereditatea, mediul, educația – factori ai dezvoltării personalității

II.3 Educația și formele educației

Capitolul III ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE – LOCUL ȘI ROLUL LOR ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

III.1 Activitatea extracurriculară o componentă a procesului educațional în formarea personalității școlarului mic

III.2 Tipuri de activități extracurriculare

III.3 Excursia școlară mijloc de educație

3.3.1 Noțiuni introductive

3.3.2 Clasificarea excursiilor

3.3.3 Valorile formative ale excursiei școlare

Capitolul IV PREZENTAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE PRIVIND ROLUL EXCURSIEI ȘCOLARE ÎN PROCESUL DE DEZVOLTARE A PERSONALITĂȚII ȘCOLARULUI MIC

IV.1 Premisele teoretice ale cercetării pedagogice

IV.2 Coordonatele generale ale cercetării

IV.2.1 Scopul și obiectivele cercetării

IV.2.2 Ipoteza cercetării

IV.2.3 Variabilele cercetării

IV.2.4 Locul desfășurării

IV.2.5 Perioada de desfășurare a cercetării

IV.2.6 Eșantion de subiecți

IV.2.7 Eșantion de conținut

IV.3 Sistemul metodologic și instrumentele de cercetare utilizate

IV.4 Organizarea și desfășurarea cercetării pedagogice

IV.4.1 Etapa preexperimentală/constatativă

IV.4.2 Etapa experimentului formativ

IV.4.3 Etapa post-experimentală

IV.5 Prezentarea și interpretarea rezultatelor

Capitolul V CONCLUZII

Bibliografie

Anexe

Introducere

În orice domeniu de activitate este necesară cunoașterea proprietăților materialului de prelucrat, pentru a putea utiliza cele mai potrivite unelte și tehnologia adecvată. Această cerință se impune cu atât mai mult în domeniul educației, unde se modelează „materialul uman”, care are o multitudine diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute, unele fiind imprevizibile. Dată fiind importanța educării și formării personalității școlarului mic, se pune problema căilor și mijloacelor prin care se pot realiza acestea.

Școala, prin rolul său, asigură cadrul adecvat în care se desfășoară un complex de formarea a elevilor, atât sub aspect instructiv, cât și sub aspect educativ. Ea este un factor important care contribuie la educarea și dezvoltarea personalității umane. Dar, oricât de bine ar fi organizate și oricât de bogate ar fi conținuturile disciplinelor de învățământ, de multe ori nu se poate acoperi nevoia de cunoaștere, de exploatare sau de investigare a școlarului mic, acesta fiind în perioada de vârstă, în care dorește să fie mereu implicat în diverse activtăți în care să se simtă cu adevărat important, să poată să se manifeste liber, să-și arate talentul sau să-și satisfacă dorințele și curiozitățile.

Acestea fiind spuse, eu consider că activitățile extracurriculare sunt cele care răspund nevoilor și provocărilor copiilor, cele care vin și complectează procesul instructiv-educativ realizat în școală. Activitățile extracurriculare, riguros pregătite, ajută la dezvoltarea unor aptitudini speciale, la antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, la cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, la facilitarea integrării în mediul școlar și la fructificarea talentelor.

Acestea sunt doar câteva din motivele pentru care consider că școala trebuie să acorde o atenție deosebită timpului liber al copilului și să organizeze cât mai multe activități extracurriculare de calitate, care să-i implice activ pe elevi, să-i provoace la căutări, cugetări, alegeri, acțiuni. Dar totodată, este important ca aceste activități să acopere cât mai multe și variate domenii, care să poată răspundă intereselor copiilor și să ducă la dezvoltarea personalității lor, sub toate aspectele.

Activitatea extracurriculară are o deosebită influență formativă asupra școlarilor mici în toate formele ei de organizare: excursii, vizite, plimbări, concursuri, spectacole, programe artistice etc.. În cadrul acestor activități elevii sunt puși în situația de a se confrunta cu situații noi prin acțiuni directe sau de a utiliza în diferite contexte cunoștințele sau deprinderile dobândite în timpul lecțiilor școlare.

Activitățile extracurriculare sunt activități complementare activității de învățare realizată la clasă, ele urmăresc lărgirea și adâncirea informației, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale științei, atrag copilul la viața socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut și util, orientează elevii către activități utile care sa le întregească educația școlară, contribuind în mare măsură la formarea personalitații. Personal, cred că școala ar trebui să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme și de aceea am optat să aleg această temă pentru lucrarea de licență: „Rolul activităților extracurriculare în dezvoltarea personalității copilului mic”.

CAPITOLUL I PROFILUL PSIHOPEDAGOGIC AL VÂRSTEI ȘCOLARE MICI

I.1 Noțiuni introductive

Perioada școlară mică (6/7 ani – 10/11 ani) este reprezentată de intrarea copilului în școală și până la terminarea ciclului elementar. Această perioadă a școlarității mici este descrisă de unii autori, ca fiind un fel de sfârșit al copilăriei, cu particularități de vârstă asemănătoare ca cele preșcolare sau ca etapă de debut a adolescenței. În această perioadă se dezvoltă caracteristici importante și se realizează progrese importante în activitatea psihică datorită conștientizării procesului învățării.

Învățarea, intens solicitată în școală, devine tipul principal de activitate. Astfel, activitatea școlară va solicita foarte tare intelectul și are loc un proces gradat de achiziții de cunoștințe prevăzute în programele școlare și, drep urmare, școlarului mic i se vor dezvolta strategii de învățare, i se va conștientiza rolul atenției și cel al repetiției și își va forma deprinderi de scris-citit și calcul. Învățarea are tendința să ocupe un loc important în viața de zi cu zi a elevului mic.

În mica școlaritate se modifică regimul de viață al copilului. Adaptarea școlară devine fundamentală, odată cu prezența unor dificultăți ce trebuie depășite de multe ori cu renunțarea la unele activități plăcute, ca jocul, și implicarea în acțiuni ce pot sa nu aducă sentimente de mulțumire imediate. Pentru aceasta, micul elev trebuie să se disciplineze, să se organizeze și să investească un efort continuu în finalizarea comportamentelor sale. În această perioadă, se dezvoltă noi motivații și se adoptă noi strategii de acțiune, interesele capătă o natură mai obiectivă, se reduce egocentrismul și crește sociabilitatea.

Până la intrarea în școală, prin intermediul părinților și al grădiniței, copilul își formează o serie de capacități intelectuale, afective, de deprinderi generale de autoservire, de reguli de conduită și o anumită receptivitate și sensibilitate mentală. Acestea toate la un loc asigură organizarea unor capacități și disponibilități psihice ce vor permite desfășurearea conform cu cea a unei activități complexe cum este cea școlară.

Adaptarea copilului în școală, se axează pe atenția față de un alt adult decât cei din familie. Acest adult – învățătorul sau învățătoarea – joacă un rol fundamental în viața copilului. Învățătorul/învățătoarea sunt cei care supraveghează asupra punerii în practică a regulilor școlare și sociale și cei care antrenează energia psihică, modelează activitatea intelectuală a copilului și organizează viața școlară în totalitatea ei.

În această perioadă de vârstă, universul școlarului mic este format dintr-o serie de evenimente care îl fac să fie într-o schimbare contiună. Copilul descoperă în fiecare zi lucruri noi, iar corpul său reacționează progresiv la aceste schimbări. Deși transformările fizice sunt vizibile în această etapă, trebuie acordată o atenție deosebită și asupra modificărilor din planul psihic, deoarece aceste modificări au cel mai puternic impact asupra vieții școlarului în această etapă a vieții.

I.1 Particularitățile fizice ale școlarului mic

Un aspect principal din existența elevului mic, îl constituie transformările de care acesta are parte în perioada de vârstă cuprinsă între 6/7 și 10/11 ani. Sub aspectul dezvoltării fizice, sunt de reținut, în primul rând, indicii creșterii ponderale și staturale. Aceste transformări fizice din această perioadă de vârstă, sunt importante pentru că raportat la ele se pot organiza activități extrașcolare care să se potrivească preferințelor elevului, dar mai ales capacității acestuia de a participa la ele.

În această perioadă a școlarității mici, se intensifică în organism metabolismul calciului, care are importante consecințe asupra dentiției și a procesului osificării. Apar primii molari iar dentiția provizorie este înlocuită de cea permanentă.

Procesul de osificare nefiind terminat, este nevoie o deosebită atenție asupra poziției corecte în bancă, pentru a nu se produce deformări ale coloanei vertebrale. Sistemul muscular este în plină dezvoltare, școlarul mic are nevoie de mișcare, aceasta putând fi realizată prin jocuri în aer liber, excursii și alte activități extrașcolare potrivite lor.

Mușchii mici de la degete nu sunt încă destul de dezvoltați și de aceea elevii din clasa I întâmpină uneori greutăți la scris. Activitățile care cer finețea și precizia mișcărilor ca de exemplu desenul, scrisul sau lucrul manual, ajută la dezvoltarea mușchilor fini ai mâinii.

Disponibilitățile fizice se integrează treptat dinamicii solicitărilor psihice. Procesele de maturizare evoluează la nivelul sistemului nervos. Cresc mai ales lobii frontali ceea ce constituie punctul de plecare pentru organizarea și dezvoltarea legăturilor funcționale implicate în citire și scriere, ca dimensiuni ale însușirii limbii și ale cultivării limbajului individual.

Dezoltarea fizică diferă de la un copil la altul, ei încep să fie conștienți de felul cum se reflectă în ochii celorlalți.

I.1 Particularitățile psihice ale școlarului mic

„Profilul psihologic individual include totalitatea trăsăturilor și caracteristicilor proprii fiecărui copil, prin care se diferențiază de ceilalți copii în cadrul aceleiași vârste. El nu rezultă dintr-o simplă enumerare sau însumare a particularităților de vârstă, ci sinteza nuanțelor prin care acestea se manifestă într-un caz individual.” (Nicola I., 1996, pag.105)

La vârsta de 6-7 ani, copiii devind școlari, își schimbă activitatea de până acum, jocul, dar și relațiile cu ceilalți. Este vârsta la care începe procesul de formare a noțiunilor științifice și a proceselor gândirii. Este perioada când activitatea principală devine învățătura.

Din punct de vedere intelectual, asistăm la un salt major în procesul gândirii al elevului. De la gândirea intuitivă se trece la gândirea operativă. În această etapă, operațiile sunt încă concrete și continuă să fie legate de acțiunea cu obiecte. Astfel, gândirea este legată încă de realitate și pentru că operațiile sunt concrete, Piaget numește această perioadă ca fiind stadiul „inteligenței concrete”.

Sub efectul influențelor educative și al dezvoltării psihice, gândirea se organizează în jurul noțiunilor fundamentale cum ar fi cele de spațiu, de timp, de număr. Toate acestea formează gândirea logică și permit înțelegerea realității înconjurătoare.

Datorită memoriei, capacitatea de cunoaștere crește treptat. Toate procesele memoriei înregistrează salturi majore și evidente, astfel școlarul mic poate învăța și memora cu ușurință.

Gândirea școlarului mic progresează de la concret-intuitiv, la general și se dezvoltă operațiile gândirii sinteza, analiza, comparația, generalizarea, abstractizarea și clasificarea.

În această perioadofilul psihologic individual include totalitatea trăsăturilor și caracteristicilor proprii fiecărui copil, prin care se diferențiază de ceilalți copii în cadrul aceleiași vârste. El nu rezultă dintr-o simplă enumerare sau însumare a particularităților de vârstă, ci sinteza nuanțelor prin care acestea se manifestă într-un caz individual.” (Nicola I., 1996, pag.105)

La vârsta de 6-7 ani, copiii devind școlari, își schimbă activitatea de până acum, jocul, dar și relațiile cu ceilalți. Este vârsta la care începe procesul de formare a noțiunilor științifice și a proceselor gândirii. Este perioada când activitatea principală devine învățătura.

Din punct de vedere intelectual, asistăm la un salt major în procesul gândirii al elevului. De la gândirea intuitivă se trece la gândirea operativă. În această etapă, operațiile sunt încă concrete și continuă să fie legate de acțiunea cu obiecte. Astfel, gândirea este legată încă de realitate și pentru că operațiile sunt concrete, Piaget numește această perioadă ca fiind stadiul „inteligenței concrete”.

Sub efectul influențelor educative și al dezvoltării psihice, gândirea se organizează în jurul noțiunilor fundamentale cum ar fi cele de spațiu, de timp, de număr. Toate acestea formează gândirea logică și permit înțelegerea realității înconjurătoare.

Datorită memoriei, capacitatea de cunoaștere crește treptat. Toate procesele memoriei înregistrează salturi majore și evidente, astfel școlarul mic poate învăța și memora cu ușurință.

Gândirea școlarului mic progresează de la concret-intuitiv, la general și se dezvoltă operațiile gândirii sinteza, analiza, comparația, generalizarea, abstractizarea și clasificarea.

În această perioadă se dezvoltă intens limbajul oral și cel scris, care este determinat de formarea deprinderii de citit-scris. Toate obiectele de învățământ participă la dezvoltarea limbajului, prin utilizarea noțiunilor specifice fiecărui obiect studiat.

În ceea ce privește dimensiunea afectivă, putem spune că în centrul trăirilor afective se află rezonanța socială a activității școlare. Elevul de vârstă școlară mică, reacționează la diverse stări afective, ca cele de plăcere, de durere, de tristețe, de bucurie, de satisfacție sau de insatisfacție la reușitele sau nereușitele sale școlare.

Registrul emoțiilor este foarte extins. Cele mai importante trăiri afective ale copilului în această etapă sunt emoțiile și sentimentele. Acestea sunt legate de situațiile concrete în care se află elevul, emoțiile putând fi contradictorii, cu efecte pozitive sau negative asupra vieții școlarului mic.

Vârsta școlară mică oferă teren fertil pentru dezvoltarea imaginației și a creativității, ceea ce îi va da posibilitatea copilului să domine orice timp și spațiu. Prin intermediul imaginației orizontul cunoașterii umane se lărgește considerabil, omul fiind singura ființă capabilă de a realiza unitatea dintre trecut, prezent și viitor. Formele ei de manifestare sunt: reproductivă, creatoare, visul de perspectivă, reveria sau visul din timpul somnului. În perioada școlară mică se dezvoltă mai ales imaginația reproductivă cât și cea creatoare.

Imaginația reproductivă este solicitată mereu în procesul înțelegerii și învățării, mai ales în cazul cunoștințelor ce se referă la fenomene și lucruri necunoscute. Astfel, îi permite copilului să înțeleagă mai profund timpul istoric, raportul dintre evenimente și fenomene și să reconstituie fapte și evenimente petrecute demult. În jurul vârstei de zece ani, ca urmare a cunoștințelor dobândite, copilul este capabil să ordoneze cronologic datele achiziționate și să cunoască elemente istorice în fluxul lor de desfășurare.

Pe lângă imaginația reproductivă, care este stimulată de situațiile în care trebuie să reconstituie imaginea unei realități, se dezvoltă și imaginația creatoare, care este stimulată de joc, fabulație, povestire, compunere, de activități practice, muzicale și de contactul cu natura. La copiii preșcolari și școlari mici, capacitatea de creație este foarte activă, dar gustul încă neformat și tehnicile artistice rudimentare. Prin toate acestea imaginația stimulează în mod cu totul deosebit și dezvolatarea personalității.

Școala are un rol important în această etapă a dezvoltării psihice și fizice, mediul familial de asemenea, are și el contribuții considerabile, dar rolul activității școlare este hotărâtor. Acțiunea acestor doi factori, familia și școala, trebuie să fie mereu coordonată pentru a se manifesta solidar și complementar, fiecare acționând prin mijloacele specifice de care dispune, asupra elevului mic.

CAPITOLUL II FACTORII IMPLICAȚI ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ȘCOLARULUI MIC

II.1 Personalitatea – delimitări conceptuale

Personalitatea reprezintă un ansamblu unitar, integral și dinamic de însușiri, procese și structuri psihofiziologice și psiho-sociale, care diferențiază modul de conduită al unui om în raport cu alții, asigurându-i o adaptare originală la mediu, strâns legată de o activitate conștientă și eficientă

Creșterea, maturizarea și dezvoltarea ființei umane sunt elemente stadiale ale formării personalității. Dezvoltarea ființei umane se realizează atât ca etapă de creștere (o evoluție în principal cantitativă), cât și ca etapă de maturizare (o evoluție calitativă) – cum ar fi de exemplu trecerea de la structura infantilă la structura adultă a personalității individului.

Dezvoltarea ființei umane ca evoluție calitativă complexă de creștere și maturizare este privită în perspectivă filogenetică și ontogenică. Din perspectivă filogenetică (grecescul filos – istoric și genesis – nașterea) dezvoltarea individului este influențată de evoluția generațiilor anterioare prin intermediul eredității. Din perspectivă ontogenică (grecescul ontos – individ și genesis – naștere), dezvoltarea omului, îndeosebi ca personalitate, este influențată de evoluția sa în timpul vieții sale individuale, de la naștere până la moarte.

Între cele două perspective ale dezvoltării ființei umane există interacțiune, astfel că posibilitățile perspectivei filogenetice sunt prezente și acționează în perspectivă ontogenică, integrându-se, atenuându-se sau perfectându-se, iar posibilitățile perspectivei ontogenice se amplifică, contribuind la dezvoltarea personalității. (Bontaș I., 1994, pag. 34)

Unul dintre conceptele cele mai importante și mai controversate ale psihologiei și

științelor educației este conceptul de personalitate. Pedagogia ca știință a educației și implicit a modalităților de transformare în sens pozitiv și pe termen lung a personalității umane este direct implicată și interesată în înțelegerea cât mai exactă a conceptului de “personalitate” și a factorilor care guvernează structura și dinamica acestuia.

Definiția acordată conceptului de personalitate cunoaște o varietate mare de sensuri. Știința contemporană, în ciuda marilor progrese înregistrate, nu a ajuns nici ea la o explicație unitară cu privire la personalitatea umană, la structura și dinamica acesteia. Explicația s-ar putea regăsi în constatarea că ființa umană este probabil una dintre cele mai elaborate și complexe fenomene din întregul univers cunoscut.

II.2 Ereditatea, mediul, educația – factori ai dezvoltării personalității

Pedagogia, pe baza cercetărilor pluridisciplinare (de filosofia educației, de psihologie și sociologie, de genetică etc.) , a reușit să stabilească factorii principali implicați în dezvoltarea personalității. Acești factori sunt: ereditatea ca factor intern, mediul ca factor extern și educația ca factor intern și extern în procesul formării personalității. “Ereditatea reprezintă ansamblul dispozițiilor (predispozițiilor, posibiliăților, caracterelor sau potențelor) de natură anatomofiziologice, înnăscute sau transmise prin mecanismele și informațiile genetice dela generațiile anterioare la generațiile tinere prin intermediul părinților”. (Bontaș I., 1994, pag. 36)

Pe cale ereditară se transmit caracteristici ale speciei, ale familiei și ale părinților. Ca factor intern al dezvoltării, ereditatea include un complex de elemente de ordin biologic și psihofuncțional.

Zestrea ereditară constituie o premisă necesară pentru dezvoltarea psihică. Ea nu produce direct aptitudinile și atitudinile, capacitățile și interesele, caracterul și concepția despre lume a individului iar valorificarea acestor potențialități ereditare sunt mijlocite de mediu și de modalitățile de organizare a activității celui care se dezvoltă.

Conceptul de mediu reprezintă ansamblul condițiilor și factorilor ce caracterizează și definesc spațiul existenței individului. Mediul include astfel totalitatea elementelor cu care subiectul uman interactionează, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltării sale. În funcție de caracterul indirect sau direct al influenței exercitate de către mediu asupra existenței și dezvoltării individului facem distincția între condiții și factori de mediu. Condițiile de mediu exprimă trăsăturile generale, globale, ale spațiului de existență și exercită asupra dezvoltării individuale o influență indirecta, iar factorii de mediu se referă la influențele fizice și socio-culturale directe.

Mediul, cu toate componentele sale, pot transforma și modela eficient personalitatea individului.

Cel de-al treilea factor al dezvoltării personalității este educația, ea având o pondere și o importanță mare în determinarea personalității umane. Termenul de educație provine din latinescul „educo-educare (educere) – a crește, a cultiva, a îndruma, a educa; „educatio” – creștere, cultivare, îndrumare, educație.

Educația este un fenomen socio-uman care asigură transmiterea acumulărilor teoretice (informațiilor) și practice (a abilităților) obținute de omenire de-a lungul dezvoltării social-istorice pentru dezvoltarea tinerelor generații în special, a omului în general, în vederea formării personalității și pregătirii lor pentru viață, pentru integrarea lor în activitățile social-utile, ca și pentru dezvoltarea societății. (Bontaș I., 1994, pag.14)

Educația are o contribuție specifică importantă la formarea și dezvoltarea personalității, în interacțiune cu ceilalți doi factori, ereditatea și mediul. Datorită calităților, funcțiilor și caracteristicilor ei, printre care subliniem caracterul organizat, conștient, intenționat, cu un conținut selectat și îndrumat de specialiști, educația, fără a diminua cu nimic rolul celorlalți doi factori, are un rol îndrumător în interacțiunea factorilor dezvoltării personalității.

II.3 Educația și formele educației

În condițiile în care și ereditatea și mediul sunt prezențe obligatorii, dar având contribuții diferite în raport cu sensul procesului dezvoltării ontogenice, umanitatea a perfecționat în timp un mecanism special de creștere a controlului asupra procesului dezvoltării individuale. Acest rol îl îndeplinește educația.

Educația poate fi definită ca activitatea specializată, specific umană, care mijlocește și diversifică raportul dintre om și mediul său, favorizând dezvoltarea omului prin intermediul societății și a societății prin intermediul omului. (Cosminovici A., Iacob L., 1999, pag. 30)

Pornind de la toate acestea, educația apare ca fiind legătura dintre potențialitatea de dezvoltare (ereditatea individului) și oferta de posibilități a mediului. Ea face mediera între ceea ce s-ar putea (ereditatea) sub aspectul conținutului, momentului, nivelului, intensității, duratei, formei, mijlocului etc., și ceea ce se oferă (mediul). Astfel, devine evident faptul că dezvoltarea poate apărea doar dacă se menține un optim între ceea ce poate, vrea sau știe individul la un moment dat și ceea ce i se oferă. Oferta trebuie să fie stimulativă, totdeauna cu un grad mai înaltă decât poate, vrea sau știe individul. O ofertă prea ridicată, ca și una banală, poate perturba dezvoltarea psihică.

Evident dependentă de ceilalți doi factori (eraditatea și mediul) și fără a avea puteri nelimitate (de exemplu nu poate „reechilibra” o ereditate profund afectată și nici nu poate compensa un mediu defavorabil – foame, violență, abandon), educația acționează programat și cu știință în sensul dezvoltării ființei umane. Datorită faptului că educația este prin activitatea sa umană specializată în dezvoltare individului, este unul din argumentele pentru care lucrările de psihopedagogie prezintă educația ca factor principal al dezvoltării ontogenice.

Pornind de la varietatea situațiilor de învățare și de la gradul diferit de intenționalitate acțională, educația se poate obiectiva în trei ipostaze: educația formală, educația nonformală și educația informală.

Educația formală este actul oficial complex de transmitere a cunoștințelor teoretice și practice și de asimilare (învățare) a acestora de către tânăra generație, în special, dar și de către om în general, în cadrul instituționalizat, adică în cadrul instituților de învățământ de toate gradele: școlare, postșcolare, universitare și postuniversitare. Este actul pedagogic complex, programat, organizat, intenționat, conștient, îndrumat, care asigură predarea (comunicarea) și învățarea (dobândirea) cunoștințelor teoretice și practice într-un cadru activ și interactiv profesor-elev (student), în vederea dezvoltării personalității și pregătirii profesionale a elevilor și studenților.

Educația nonformală se referă la activitățiile organizate în mod sistematic, create în afara sistemului formal și care oferă tipuri selectate de învățare, specifice elevilor. În funcție de vârstă și interese, se elaborează programe variate, vizând obiective ale dezvoltării generale (lărgirea orizontului de cultură), ori obiective specifice, precum cele de îmbogățire a cunoștințelor din anumite domenii, dezvoltarea unor aptitudini speciale.

Prin natura și specificul ei, educația nonformală atestă însușiri proprii, precum: varietate și flexibilitate, diferențierea conținuturilor și a tehnicilor de lucru, caracterul opțional sau facultativ al activităților, implicarea în actul organizării, în stabilirea obiectivelor, conținuturilor sau a persoanelor implicate.

În educația nonformală, din etapa școlară, se pot diferenția o serie de caracteristici proprii determinate de specificul conținuturilor care, în general, urmăresc desfășurarea unor activități cu caracter formativ, coordonate de cadre didactice, în colaborare cu părinții, cu elevii și cu organizații social-culturale (cercuri pe discipline, competiții culturale sau sportive, festivități tematice, vizite la muzee, excursii etc.), toate desfășurate în scopul influențării formative a participanților.

Educația nonformală poate să se îmbine cu educația formală pentru a contribui la dezvoltarea integrală și complexă (multilaterală) a personalității. Această formă de educație, datorită specificului varietății, conținuturilor și acțiunilor, poate spori receptivitatea, interesul, atractivitatea și antrenarea elevilor în diferite genuri de activități culturale, științifice etc., putând influența pozitiv și educația formală.

Educația informală cuprinde totalitatea influențelor educative ce se exercită în mod spontan și neîntrerupt asupra tuturor laturilor personalității umane. Aceste influențe se plasează în afara unui cadru instituționalizat, nu vizează în mod deliberat anumite finalități și se extind asupra tuturor laturilor personalității umane. Educația informală nu își propune realizarea unor obiective pedagogice, dar prin influențele sale exercitate asupra individului, poate avea efecte educative deosebite, atât pozitive cât și negative.

Pedagogia studiază problema formării și perfecționării personalității umane prin activitatea educativă, aceasta acționând asupra individualității umane pentru a o schimba ca și personalitate. O preocupare principală a factorilor educaționali este formarea personalității elevilor, prin modelarea vieții lor psihice și a conduitei acestora după cerințele vieții sociale și a relațiilor sociale ale acestora.

CAPITOLUL III ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE – LOCUL ȘI ROLUL LOR ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

III.1 Activitatea extracurriculară o componentă a procesului educațional în formarea personalității școlarului mic

Personalitatea reprezintă un sistem de trăsături generale și relativ stabile care definesc un anumit individ, făcându-l să se deosebească de ceilalți. Procesul de formare a personalității depinde foarte mult de condițiile de educație și instrucție prin intermediul familiei și școlii, precum și de condițiile sociale și culturale ale mediului în care se tăiește.

Personalitatea copilului se dezvoltă încă de la vârsta preșcolară, când se schițează unele trăsături de temperament și caracter. Intrarea în școală și trecerea la o nouă formă de activitate și la un nou mod de viață vor influența în continuare dezvoltarea personalității copilului. Noile împrejurări lasă o amprentă puternică asupra personalității școlarului, atât în ceea ce privește organizarea lui interioară, cât și în ceea ce privește conduita sa exterioară.

Ca ființă socială, omul poate exista doar în cadrul relațiilor sociale, iar totalitatea acestor relații sociale interiorizate de către fiecare individ în parte, constituie esența personalității. Omul nu se naște cu personalitate, el o dobândește pe parcursul vieții sub influența nenumăraților factori. Însă cel care provoacă cele mai semnificative schimbări în planul personalității, este procesul de învățământ, sub influența activităților educative.

Idealul educațional al școlii românești îl reprezintă „dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane în formarea personalității autonome și creative” dar pentru a forma această „personalitate autonomă și creativă” și a dezvolta individualitatea umană, este necesar crearea unor situații de învățare adecvate, în vederea valorificării potențialului de care elevii dispun.

Școala asigură cadrul necesar și adecvat în care se desfășoară formarea elevilor, atât sub aspect instructiv, cât și sub aspect educativ. Este un factor principal care contribuie la dezvoltarea personalității umane, dar oricât de bine ar fi organizate și oricât de bogate sunt conținuturile obiectelor de învățământ, de multe ori nu se poate acoperi nevoia de cunoaștere, de exploatare și de investigare a copiilor. Ei sunt dornici să se implice în activități unde pot să se manifeste liber, să își arate talentele sau să-și satisfacă dorințele și curiozitățile.

Activitățile extracurriculare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalități de formare a personalității copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili copiilor.

Activitățile extracurriculare sunt definite ca totalitatea activităților educative organizate și planificate în instituțiile de învățământ sau în alte organizații cu scop educațional, dar mai puțin riguroase decât cele formale și desfășurate în afara incidenței programelor școlare, conduse de persoane calificate, cu scopul completării altor aspecte particulare ale personalității acestuia.

Scopul activităților extracurriculare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea de suport pentru reușita școlară, valorificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.

O mare contribuție în dezvoltarea personalității copilului o au activitățile extrașcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa. Astfel, fără a se nega importanța educației de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educația extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învățămănt, își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copiilor.

Educația prin activitățile extracurriculare contribuie la descoperirea și stimularea talentelor și aptitudinilor elevilor, la cultivarea interesului și a unui stil de viață civilizat, precum și la stimularea unui comportament creativ în diferite domenii. Elevul prin aceste activități explorează, reconstruiește, redescoperă, ajunge la generalizarea și asimilarea adevărurilor prin eforturi proprii iar implicarea lui presupune și asumarea responsabilităților.

Mijloacele extracurriculare îndeplinesc o funcție complementară în raport cu instruirea școlară lărgind orizontul elevilor și constituind o bază solidă pentru însușirea conținutului instruirii școlare. Este important ca acest tip de activități eliberate de constrângerile programei școlare să se ghideze după principiile interdisciplinarității pentru a contribui în mod real la formarea deplină a personalității elevilor și la pregătirea lor pentru viață.

Ca și activități complementare, cele extracurriculare prezintă unele particularități ce se referă la participarea elevilor, la conținutul și durata lor, la formele de organizare și metodele folosite. De asemenea, mai mult decât în activitatea școlară, poate fi implicată comunitatea locală prin parteneriatele încheiate cu diversele instituții locale iar părinții au și ei un rol bine definit.

Prin faptul că asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are prin acest tip de activitate, posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal al școlii și al învățământului primar – pregătirea copilului pentru viață.

III.2 Tipuri de activități extracurriculare

În orice tip de activitate extrașcolară, fie că este vorba de drumeție, vizită într-un atelier de creație, un muzeu, un loc istoric, o excursie de mică sau mare anvergură sunt necesari existența a trei factori implicați în actul educațional: elevii prin responsabilități asumate, familia prin susținerea morală, financiară sau chiar implicarea în organizarea activităților și nu în ultimul rând școala prin obținerea avizelor necesare deplasării, elaborarea strategiilor didactice și finalizarea activității întreprinse.

Tipuri de activități extracurriculare pot fi: vizitele, serbările, festivitățile, spectacolele, concursurile, parteneriatele, drumețiile, excursiile și alte activități care pot fi alese de copii, participând la ele în timpul lor liber.

Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului nostru.

Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară, prin care copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei. Deși această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoare ei rezidă din faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum și în faptul că apelează permanent, la afectivitatea copilului.

Serbările și festivitățile marchează evenimentele importante din viața școlarului. Din punct de vedere educativ, importanța acestor activități constă în dezvoltarea artistică a micului școlar precum și în atmosfera de sărbătoare creată cu acest prilej.

Concursurile școlare sunt o metodă extrașcolară de a stârni interesul elevului pentru diferite arii curriculare având, în același timp, o importanță majoră și în orientarea profesională a elevilor, făcându-le cunoscute toate posibilitățile pe care aceștia le au. Același efect îl pot avea concursurile organizate de către cadrele didactice în clasă.

Activitățile turistice contribuie la îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre frumusețile țării, formarea respectului pentru frumosul din natură, artă și din cultură. Se știe că începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natură. Activitățile de acest gen au o deosebită influență formativă și au la bază toate formele de acțiuni turistice: plimbări, excursii, tabere.

În cadrul activităților organizate în mijlocul naturii, copiii se confruntă cu realitatea și percep activ, prin acțiuni directe, fenomenele sau anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viața în aer liber, în cadrul acțiunilor turistice, elevii își pot forma sentimentul de respect și dragoste față de natură, față de om și de realizările sale.

III.3 Excursia școlară mijloc de educație

III.3.1 Noțiuni introductive

„Drumeția te învață mai mult decât zece biblioteci la un loc” afirma Nicolae Iorga. Excursia ca activitate extrașcolară, are rolul de a ajuta elevii în sensul enunțat de marele autor, motiv pentru care nu ar trebui să lipsească din proiectarea didactică semestrială sau anuală.

Excursia este o călătorie cu durată de cel puțin o zi, efectuată în afara localității de reședințiă, cu un mijloc de transport și care are ca scop recreerea și refacerea fizico-psihică a persoanei, culegerea de informații prin observarea directă și cunoașterea mediului în care trăim.

Excursia școlară este o formă de activitate extracurriculară, instructiv – educativă, dar și o metodă de învățământ care asigură însușirea cunoștințelor, prin perceperea directă a obiectelor și fenomenelor realizând calea dialectică a cunoașterii, astfel:

– în excursii, elevii dobândesc cunoștințe noi, studiază fenomenele și obiectele în toată complexitatea lor și își fixează mai bine cunoștințele căpătate în clasă, prin legarea teoriei de practică;

– în excursii se formează priceperi și deprinderi de a observa fenomenele naturii și ale vieții social – economice și, prin intuiție directă, cunoștințele capătă un caracter realist, dezvăluind legăturile lor cauzale.

Excursiile contribuie la dezvoltarea simțului de observație al elevilor, al interesului pentru studiul geografiei, istoriei, literaturii române, botanicii, zoologiei, contribuie la lărgirea orizontului geografic al elevului și prin ele se realizează legătura dintre teorie și practică.

Excursiile sunt un deosebit prilej de cunoaștere a elevilor. În acest cadru ,elevul se simte mai puțin încorsetat de anumite norme specifice școlii sau familiei. De aceea, în excursii întâlnim mai multă voie bună și o stare de relaxare, care permite manifestarea personalității sub o formă mult mai variată. Acum se cultivă relațiile de grup, se dezvoltă spiritul de prietenie, de disciplină, se sudează legăturile între elevi și nu de puține ori, aceste legături se transformă în prietenii durabile.

Excursia școlară este o metodă complexă de învățământ nu numai pentru că în cadrul ei se folosesc aproape toate celelalte metode de învățământ dar și pentru că prin excursie se realizează toate laturile educației: educația intelectuală, educația morală, educația profesională, educația fizică sau educația estetică.

III.3.2 Clasificarea excursiilor

O excursie impune o mare responsabilitate din partea cadrului didactic, de aceea în realizarea unei excursii școlare de mică sau de mare anvergură e nevoie de un plan de lucru cu abordare interdisciplinară iar conținutul acesteia trebuie ales cu grijă și bine corelat cu scopul și obiectivele propuse iar încercarea unei clasificări a excursiilor este utilă nu numai din punct de vedere științific, dar și din punct de vedere practic. Astfel, o bună organizare și o bună desfășurare a excursiei depinde în mare măsură și de precizarea tipului acesteia.

Clasificarea excursiilor în funcție de scopul urmărit are o importanță mare, deoarece ne poate conduce mai ușor la metodele și la direcțiile către care trebuie înderptată această activitate.

Excursiile sunt de mai multe feluri:

După momentul în care au loc, excursiile pot fi preliminare, excursii – lecții și excursii finale.

– excursiile preliminare au drept scop observarea unor fenomene sau obiecte necesare înțelegerii temei sau capitolului ce urmează a fi predat;

– excursiile – lecții au drept scop dobândirea de noi cunoștințe pe bază de intuiție în natură;

– excursiile finale se efectuează cu scopul de a fixa, a aprofunda, a îmbogăți cunoștințele elevilor, precum și a le aplica în practică.

După durata lor , excursiile sunt : de scurtă durată (în orizontul local) sau de lungă durată.

Excursiile de scurtă durată se efectuează în afara orelor de curs și durează 2-5 ore. După locul și modul de organizare ele pot fi excursii în natură și vizite în diferite unități. Etapele excursiei de scurtă durată sunt: pregătirea, desfășurarea și analiza excursiei.

Pregătirea excursiei în orizontul local (de scurtă durată) are două aspecte: pregătirea cadrului didactic și pregătirea elevilor. Pregătirea cadrului didactic constă în studierea amănunțită a programei, a volumului de cunoștințe, a priceperilor și deprinderilor pentru clasa respectivă, în stabilirea felului excursiei și a aplicațiilor din excursie. Cadrul didactic are sarcina de a studia harta, își precizează itinerarul, studiază bibliografia și terenul, ia contact cu unitățile de vizitat. Itinerarul se stabilește în funcție de scop și cuprinde toate detaliile, inclusiv timpul de odihnă și măsurile igienico – sanitare.

Pregătirea elevilor pentru excursie constă în a cunoaște itinerarul și scopul excursiei, data, ora și echipamentul necesar. Elevii iau cunoștință de problemele principale pe care le vor urmări în excursie, de regulile de securitate și de comportament ce vor trebui respectate.

În timpul excursiei, observarea și lucrările practice vor fi conduse de cadrul didactic. Dacă are un caracter informativ, cu scopul de a pregăti predarea unui capitol, toate lucrările și observările se vor face în colectiv, iar elevii vor avea repartizate sarcini diferențiate, în funcție de înclinații, pasiuni, abilități sau preferințe.

Excursiile de lungă durată sunt cele mai complexe, deoarece pregătirea lor necesită un timp îndelungat și un studiu mai profund. În vederea bunei lor desfășurări este necesar să se întocmească un plan de perspectivă, ținând seama de conținut și scopul lor. Aceste excursii prilejuiesc cunoașterea mai multor regiuni, a reliefului variat, a diferitelor peisaje, a zonelor economice, istorice, deci asigură aplicații în toate ramurile geografiei fizice și economice, dar constituie un ajutor prețios și pentru alte obiecte de învățământ: istorie, literatură, chimie, biologie, arte.

În vederea pregătirii elevilor pentru excursie, se i-au în calcul durata excursiei și aplicațiile care se pot realiza. Cadrul didactic va comunica din timp scopul excursiei, itinerarul, data și durata, literatura geografică ce trebuie citită în legătură cu excursia, și echipamentul necesar deplasării în excursie. Dar pentru reușita realizării unei cât mai atractive acțiuni turistice se pornește, în primul rând de la modul în care aceasta este pregătită. Această sarcină comportă anumite responsabilități de eficiență instructiv-educativă, siguranța copiilor și nu în ultimul rând preferințele acestora și ale părinților.

Directorul școlii împreună cu cadrele dicatice vor stabili data plecării, durata acțiunii, scopul și tema excursiei, numărul de participanți și particularitățile lor (grupul de participanți trebuie să fie omogen ca vârstă și ca preocupări), principalele obiective turistice de vizitat, itinerar, mijloc de transport, asigurarea meselor și a cazării (unde este cazul), echipament etc. și nu în ultimul rând obținerea aprobarii inspectoratului.

Alegera traseului excursiei se va face în funcție de scopul instructiv-educativ, gradul de dificultate, pregătirea fizică, cazare și popasuri. Itinerarul unei excursii se alege în funcțiede sezon, mijlocul de transport și trebuie să îndeplinească anumite condiții:

atractivitate prin varietatea obiectivelor ce stârnesc interesul copiilor;

lungimea traseului de 50 km pe oră, astfel pot fi parcurși 400 de kilometri;

stabilirea programului care are în vedere scopul excursiei, asigurând flexibilitate;

documentarea este reușita excursiei și depinde în mare parte de informarea conducătorului de grup și a cadrelor didactice atât asupra traseului, cât și a obiectivelor de vizitat.

Excursia se popularizează prin prezentarea de hărți, schițe, itinerarii, fotomontaje, descrieri din literatura de specialitate sau articole din presă. De asemenea, cu elevii se va face un instructaj referitor la comportament, echipament, ustensile și sarcinile ce li se încredințează pe grupe sau individual (ca de exemplu grupa corespondenților ce se va îngriji de colecții de ilustrații fotografii; grupa sanitară ce va avea în grijă medicamentele și cele necesare pentru prim – ajutor, grupa celor responsabili cu activitatea sportivă, sau gospodărească curățenia la locul de dormit, aprovizionarea cu apă, etc.).

În timpul excursiei este necesar să urmărim riguros prezența elevilor, disciplina și să le dirijăm observațiile în mod sistematic.

La încheierea excursiei se va realiza o evaluare care să urmărească sistematizarea și consolidarea tuturor cunoștințelor.

Excursia de lungă durată oferă elevilor posibilitatea de a observa complexitatea obiectivelor și fenomenelor geografice care nu pot fi cercetate în orizontul local. Elevii înțeleg cum fiecare fenomen influențează asupra tuturor celorlalte fenomene, iar acestea, în totalitatea lor, influențează asupra fiecăruia în parte. De asemenea, ei înțeleg că natura e un tot unitar, iar formele ei se nasc datorită unei cauze, se dezvoltă, se transformă sub influența acțiunii omului sau a altor factori din natură.

În practica școlii, de obicei, se organizează excursii care urmăresc mai multe obiective. Acestea sunt excursii mixte care sunt preferate de cele mai multe ori, organizatorul dorind să ofere toate informațiile despre mediu și să viziteze toate obiectivele istorice și culturale de pe traseul ce se parcurge.

III.3.3 Valorile formative ale excursiei școlare

În cadrul excursiilor obiectivele didactice și cele pedagogice, interferează sper același scop, formarea și dezvoltarea copilului prin participarea lui directă, activă și nemijlocită la acțiuni care să-l solicite și să-i dezvolte intens și complex principalele caracterisitici ale vieții sale psihice, atenția, memoria, gândirea creatoare, curajul, voința, îndemânarea, rapiditatea și nu în ultimul rând spiritul de prietenie.

Excursia școlară este o modalitate deosebită de educație completă deoarece permite o abordare interdisciplinară a cunoștințelor. Ea are un rol deosebit în educarea elevilor în spiritul moralei civice, dezvoltându-le anumite deprinderi de manifestare colectivă și dezvoltându-le interesul pentru cunoaștere. Este o formă de activitate cu caracter activ, atractiv și mobilizator.

Excursia este considerată ca fiind cea mai complexă formă de educație a elevilor deoarece înglobează multitudinea de aspecte ale vieții: istorice, sociale, geografice, civile, economice și culturale.

O excursie în natură, bine organizată, îi ajută pe elevi să înțeleagă legătura dintre cunoștințele dobândite la diferitele discipline de studiu și lumea din afara școlii, le oferă posibilitatea de-a se implica și organiza prin investigarea individuală sau de grup autoconducându-și procesul de educatie, îi pune în contact cu comunitatea și le crează posibilitatea de a-și susține în mod public opiniile.

Excursia nu este numai ocazia de a aplica în practica vieții de fiecare zi cunoștințele acumulate, dar și de a dezvolta unele trăsături ale personalității copilului, care cu greu s-ar putea realiza numai în activitatea didactică.

Excusia școlară, ca metodă de învățământ, contribuie mult la educarea elevului. Din punct de vedere al educației intelectuale, contribuie la lărgirea orizontului cultural-științific, la pregătirea pentru înțelegerea unor teme, fixarea, concretizarea și sistematizarea cunoștințelor, la formarea noțiunilor științifice, a deprinderilor practice, la dezvoltarea spiritului de observație, atenției, gândirii etc.. Astfel, elevul învață cum să lupte cu forțele naturii, cum să le învingă și cum să transforme natura în folosul său.

Excursia poate sprijini în mod efectiv lecțiile de curs, mai ales la unele discipline, cum sunt de exemplu geografia, istoria sau științele naturii. Prin intermediul ei elevul cunoaște locurile natale în care au trăit, muncit și luptat înaintașii săi. Prin vizitarea locurilor istorice și a împrejurimilor, prin explicațiile date de către dascăl despre trecutul istoric al locului respectiv, copilul învață să-și iubească tot mai mult țara cu trecutul și cu prezentul ei. Elevul, în timpul unei excursii, cunoaște frumusețile patriei și realizările oamenilor, cunoaște localități și locuri noi, astfel elevul poate realiza legaturi între lecțiile studiate la clasa și poate reține mai ușor cele învățate, deoarece el i-a contact direct cu toate aspectele studiate în timpul lecțiilor.

Excursia școlară contribuie într-o mare măsură și la educarea estetică a copiilor. Aceștia își desfată privirea și se emoționează în fața frumuseților naturii, în fața realizărilor oamenilor din toate timpurile. Crestele munților, pădurile de conifere și foioase, satele risipite pe culmi și văi, palate de cultură, monumente istorice și de cult și multe altele, toate sunt prilejuri de profunde emoții pentru elevii participanți ai excursiei.

Prin excursie se realizează și unele sarcini ale educației fizice, și anume călirea fizică, întărirea sănătății, dezvoltarea aptitudinilor fizice, formarea și perfecționarea priceperilor și deprinderilor motorii. Excursia trezește dragostea de viață și echilibrul sufletesc prin practicarea în cadrul ei a tot felul de exerciții fizice – mersul pe jos sau diverse jocuri.

Valorificarea instructiv-educativă poate fi făcută în timpul și după desfășurarea excursiei. În timpul desfășurării, ea se face în primul rând prin numeroase aplicații care pot fi efectuate pe teren, prin observarea fenomenelor naturii, cunoștințele fixându-se astfel mai bine și adâncindu-se mai temeinic. Dar valorificarea excursiei poate fi realizată și după terminarea ei, prin folosirea diverselor materiale strânse în timpul excursiei și utile la lecțiile din clasă.

Excursiile au o însemnătate atât de mare încât ele trebuie considerate ca parte integrantă procesului de învățământ și nicidecum ca ceva facultativ. De aceea, excursia trebuie înțeleasă ca o formă de activitate cu care elevii dobândesc cunoștințe prin perceperea directă a obiectelor și fenomenelor mediului încojurător. Prin observare directă a naturii, se realizează o legătură mai strânsă, ca de exemplu, între bazele științelor geografice studiate în școală și viață, între teorie și practică, ceea ce contribuie la înlăturarea formalismului în însușirea cunoștințelor. Excursiile bine organizate înviorează munca școlară și sporesc interesul elevilor pentru diferitele obiecte de învățământ.

Excursiile școlare organizate de școală au multiple valențe de informare și educare a eleviilor. Dacă sunt bine pregătite, excursiile devin atractive la orice vârstă pentru că se desfășoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă este nevoie de un efor suplimentar. Mediul de acțiune fiind diferit, iar tehnicile de instruire sunt altele, prin urmare contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, îmbunătățirea memoriei vizuale și auditive, formează gândirea operatorie a copilului, cu calitățile ei de echilibrare, organizare și obiectivare.

Organizând cu elevii astfel de activități extracurriculare, avem posibilitatea de a contribui în mod real la dezvoltarea personalității armonioase a acestora, la dezvoltarea și valorificarea intereselor și aptitudinilor elevilor.

CAPITOLUL IV PREZENTAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE PRIVIND „ROLUL EXCURSIEI ȘCOLARE ÎN PROCESUL DE DEZVOLTARE A PERSONALITĂȚII ȘCOLARULUI MIC”

IV.1 Premisele teoretice ale cercetării pedagogice

„Cercetarea pedagogică are ca scop explicarea, înțelegerea, optimizarea, inovarea, reformarea și prospectarea activității de însușire și educare în viziunea sistemică, bazându-se pe investigarea teoretică și/sau practic – aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre componentele fenomenului educațional”. (Bocoș M., 2007, pag.9).

Procesul educațional „îmbracă” și forme de muncă didactică complementare lecției obișnuite. Acestea sunt activități desfășurate în școală, în afara orelor de clasă și cele desfășurate în afara școlii. Ele sunt activități extracurriculare și se desfășoară sub îndrumarea atentă a cadrului didactic.

Prin activitățile extracurriculare ne propunem să contribuim la dezvoltarea unor atitudini și comportamente democratice la elevi, stimulând spiritul de întrajutorare și solidaritatea de grup, spiritul critic, capacitatea de argumentare, de a acționa și rezolva probleme în mod responsabil. Prin aceste activități, copiii din ciclul primar au posibilitatea de a parcurge aspecte educative într-un context mai puțin formal decât cel al orelor obișnuite din clasă.

Prin cercetarea de față am dorit să aduc în prim plan aspectele educative ale excursiei școlare, prin intermediul căreia se pot observa elevii dintr-un unghi integrator al cunoștințelor lor și al trăsăturilor lor de personalitate relevante printr-o serie de diverse activități.

IV.2 Coordonatele generale ale cercetării

IV.2.1 Scopul și obiectivele cercetării

Scopul cercetării

Cercetarea de față are drept scop demonstrarea faptului că activitatea extracurriculară, excursia școlară, are efecte pozitive asupra dezvoltării personalității și a dezvoltării în general a școlarului mic.

Obiectivele cercetării

– familiarizarea elevilor cu noi situații de învățare de tipul excursiei;

– stimularea aptitudinilor de socializare ale elevilor, de comportare într-o situație nouă și de a afla informații noi ieșind din rutina zilnică de la clasa;

– abordarea unei game cât mai variate de activități în procesul de învățare pentru dezvoltarea armonioasă a personalității elevilor;

– evaluarea rezultatelor obținute și a progreselor înregistrate în comportamentul și personalitatea elevilor;

– înregistrarea monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de elevi în etape diferite ale cercetării.

IV.2.2 Ipoteza cercetării

Dacă utilizăm concluziile și observațiile desprinse din excursia școlară, în procesul de învățare al școlarilor mici, atunci vom constata influențe pozitive asupra dezvoltării armoniase a personalității lor, a comportamentelor, asupra potențialului intelectual și creativ al elevilor, care va conduce la obținerea unor rezultate semnificative în activitățile de învățare.

IV.2.3 Variabilele cercetării

a) Variabila independentă

În cercetarea de față, am folosit ca variabilă independentă excursia școlară.

b) Variabilele dependente, adică cele care suferă modificări în funcție de variabila independentă sunt cel mai probabil modificările produse asupra personalității și a comportamentelor elevilor.

IV.2.4 Locul desfășurării

Demersul practic al cercetării a avut loc în timpul excursiei de trei zile, efectuată în județul Hunedoara (localitatea Cioclovina) cu elevii clasei a IV-a de la Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”, Târgu Mureș.

IV.2.5 Perioada de desfășurare a cercetării

Perioada de desfășurare a cercetării a avut loc în timpul celui de-al doilea semestru al anului școlar 2013 – 2014, în cele trei zile de excursie

IV.2.6 Eșantion de subiecți

În cadrul cercetării am investigat eșantionul unic compus de elevii clasei a IV–a, formată din 20 de copii, 12 fete și 8 băieți

IV.2.7 Eșantion de conținut

– conținutul excursiei

– conținuturile dobândite în timpul excursiei: formarea și dezvoltarea comportamentelor și a conduitei elevilor, îmbunătățirea performanțelor școlare

IV.3 Sistemul metodologic și instrumentele de cercetare utilizate

În cercetarea noastră am utilizat următoarele metode de cercetare: observația sistematică, metoda anchetei pe bază de chestionar scris, metoda analizei produselor activității.

Experimentul pedagogic a constituit principala metodă de investigație utilizată în cadrul cercetării. Testarea ipotezei de lucru a presupus organizarea și desfășurarea cercetării pe perioada excursiei școlare, realizată în cel de-al doilea semestru al anului școlar. Experimentul s-a aplicat clasei a IV-a de elevi, de la Gimnaziul „Nicolae Bălcescu” din Târgu-Mureș.

Observația sistematică presupune urmărirea intenționată și sistematică a obiectelor, fenomenelor și evenimentelor, în stare naturală, în condiții obișnuite de existență și manifestare, cu scopul de a le cunoaște cât mai profund și de a le descoperi trăsăturile esențiale.

În ceretarea de față, observația a fost metoda cea mai utilizată și a vizat implicarea elevilor în activitățiile propuse, comportamentul copiilor în relațiile cu colegii, cu învățătorul și cu alte persoane, atitudinile și reacțiile lor din timpul excursiei.

Metoda anchetei pe bază de chestionar scris a sprijinit cunoașterea punctului de vedere al elevilor despre eficiența activităților extracurriculare, prin aplicarea unui chestioar care solicită atât răspunsuri închise, cât și răspunsuri deschise.

Metoda convorbirii a fost utilizată în această cercetare prin valorificarea ambelor ei forme, individuală și colectivă. Convorbirea s-a desfășurat pe baza unor întrebări prestabilite iar răspunsurile s-au notat și înregistrat pentru prelucrarea lor ulterioară. S-au purtat convorbiri colective și individuale cu elevii pentru a cunoaște mai bine opiniile lor despre rolul excursiei școlare în procesul de învățământ, despre activitățile lor în afara programului școlar și despre preferințele lor în ceea ce privește activitățile extracurricluare.

IV.4 Organizarea și desfășurarea cercetării pedagogice

„Scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării (în ambele variante înregistrându-se un spor de cunoaștere) și, eventual, de a sugera alte întrebări sau ipoteze.”(Bocoș M., 2007, pag.84).

În cadrul cercetării pedagogice sau parcurs următoarele trei etape:

1. Etapa preexperimentală/constatativă constă în aplicarea unui chestionar adresat elevilor. Prin acest chestionar am dorit să aflu rolul excursiei școlare și a activităților extracurriculare în procesul de învățământ, preferințele lor în ceea ce privește excursia școlară și activitățile extracurriculare.

2. Etapa experimentului formativ presupune momentul introducerii variabilei independente – excursia școlară, modalitățile și instrumentele folosite în cercetarea pedagogică.

În urma centralizării datelor furnizate de chestionarul aplicat în prima etapă, am proiectat planul excursiei școlare și realizarea practică a excursiei în județul Hunedoara, alături de elevii clasei a IV-a.

În această etapă, am efectuat observări ale comportamentelor elevilor din timpul excursiei, prin diferitele activități propuse în proiectul excursiei școlare. Pentru a consemna informațiile desprinse de-a lungul observației, am conceput o fișă de observație sub forma a 7 itemi. (vezi anexa 2)

3. Etapa post-experimentală

În această ultimă etapă am aplicat un chestionar elevilor prin care am dorit să aflu impresiile legate de excursie, s-au comparat datele finale cu cele inițiale, s-a stabilit relevanța diferențelor dintre rezultatele finale și cele inițiale, demonstrându-se astfel eficiența introducerii excursiei școlare în activitatea instructiv-educativă.

Pe baza acestui chestionar, a fișei de observație și a observărilor mele din timpul excursiei, pe care le-am notat și înregistrat, am dorit să arăt că introducerea excursiei școlare în activitățile elevilor ajută la o mai bună asimilare a cunoștințelor de la diferite materii, dezvoltă potențialul intelectual și creativ al elevilor, și nu în ultimul rând ajută la dezvoltarea armonioasă a personalității.

IV.4.1 Etapa preexperimentală/constatativă

În această etapă am utilizat metoda anchetei pe bază de chestionar scris. Chestionarul l-am aplicat elevilor la începutul celui de-al doilea semestru al anului școlar 2013-2014 pentru a putea iniția experimentul pedagogic și a stabili grupa experimentală.

Chestionarul dat elevilor este alcătuit din 8 itemi și vizează următoarele aspecte: (vezi anexa 1)

activitățile practicate de elevi în timpul liber;

participarea lor la activitățile extracurriculare;

dacă s-au implicat în activități extracurriculare;

participarea lor în excursii organizate de școală;

Chestionarul a fost completat de către elevii în sala de clasă, având la dispoziție un fragment din decursul unei ore de curs alocată special de către învățătoare.

IV.4.2 Etapa experimentului formativ

În prima parte a etapei experimentale am introdus variabila independentă la eșantionul de subiecți și am elaborat planul excursiei școlare. Planul excursiei l-am realizat în funcție de dorințele și nevoile elevilor, rezultate din chestionarul aplicat în prima etapă, și cuprinde programul pe zile și pe ore cu toate activitățile ce urmează să le întreprindem în cele trei zile de excursie, prin care doresc să confirm ipoteza formulată la începutul cercetării pedagogice.

Pentru realizarea acestei excursii școlare în afara județului, m-am documentat despre zona ce urmează să o vizităm, am pregătit un minuțios plan de lucru, am prelucrat atent normele de deplasare în grup, a cerințelor igienico-sanitare, a regulilor de comportare civilizată și a regulamentului școlar în ansamblu.

În vedera realizării excursiei am stabilit câteva etape de organizare:

1. Prima etapă – Etapa pregătirii teoretice a excursiei

– stabilirea scopului și a obiectivelor excursiei;

– comunicarea intenției desfășurării excursiei directorului școlii și solicitarea acordului acestuia;

– alegerea traseului și a obiectivelor care vor fi vizitate;

– stabilirea dimensiunii și strucrturii grupului (un cadru didactic la 15-20 elevi);

– comunicarea intenției de a organiza excursie;

– stabilirea itinerariului și a duratei excursiei;

– stabilirea programului pe zile;

– stabilirea riguroasă a programului zilnic;

– estimarea costurilor;

– documentarea;

– organizarea grupului de elevi;

– semnarea unui tabel nominal;

– recomadări privind echipamentul și alimentația;

– pregătirea elevilor pentru excursie:

– anunțarea obiectivelor excursiei;

– întocmirea regulilor de comportare;

– prelucrarea normelor de securitate;

– precizarea echipamentului și obiectelor de uz personal;

– fixarea de sarcini pentru fiecare elev.

2. A doua etapă – Desfășurarea proriu-zisă a excursiei

– organizatorul va avea asupra lui aprobarea emisă de Inspectoratul Școlar Județean, tabelul nominal cu elevii, documentele de transport și de confirmare a cazărilor și buletinul de identitate;

– adunarea elevilor la o anumită oră și într-un anumit loc;

-verificarea nominală a prezenței elevilor și echipamentului;

– organizarea deplasării, reamintirea regulilor și trasarea unor responsabilități concrete pe durata deplasării;

– deplasarea pe itinerariul stabilit până la punctul de cazare;

– deplasarea în funcție de programul zilnic la obiectivele de vizitat;

– explicarea unor aspecte de către ghid sau cadru didactic;

– efectuarea sarcinilor de învățare de către elevi (observarea aspectelor prezentate, notarea informațiilor etc.)

– fotografierea sau filmarea unor aspecte;

– adresarea întrebărilor de către elevi, colectarea unor materiale;

– diverse activități practice și recreative întreprinse cu elevii.

Excursia prorpiu – zisă cuprinde cele trei zile în satul Cioclovina, unde elevii vor fi implicați în diverse activități de cunoaștere a zonei pe care vrem să o vizităm.

3. A treia etapă – Evaluarea excursiei se poate face prin:

– evaluarea comportamentelor și atitudinilor elevilor în diverse situații;

– evaluarea impresiilor elevilor, confirmate de ei și ulterior de părinți;

– evaluarea capaciății elevilor de a se adapta la situații noi de învățare;

– realizarea unor fotografii/albume care să le reamintească elevilor de momentele petrecute în excursie.

Pentru pregătirea în condiții optime a excursiei școlare am folosit strategii de realizare a proiectului prin:

activități de popularizare a evenimentului

activități de informare a părinților

activități diverse care vizează:

– realizarea unor liste cu materialele necesare pentru excursie

– ședințe cu părinții privind prelucrarea regulilor ce trebuie respectate de elevi în excursie

– activități de informare pentru elevi privind prelucrarea regulilor ce trebuie respectate de aceștia în excursie.

După realizarea acestor pași am conceput planul proiectului de excursie pe care o să îl descriu amănunțit în paginile ce urmează.

PROIECT DE EXCURSIE ȘCOLARĂ

„Cioclovina de poveste”

Itinerariul excursiei: Târgu Mureș – Unirea – Alba Iulia – Orăștie – Călan – Boșorod – Cioclovina

Durata excursiei: 28 – 29 – 30 martie 2014

Participanți: elevii clasei a IV- a, învățătoarea clasei a IV- a, doi organizatori ai excursiei (cunoscători ai muntelui și inițiatori în tainele speologiei) și Radu Denisa (am participat pentru a putea observa elevii și pentru a realiza această cercetare).

Scopul excursiei răspunde nevoilor și dorințelor exprimate de elevi de a călători și de a petrece timpul împreună, desfășurând activități recreative și instructiv – educative.

Obiectivele excursiei:

trezirea dragostei elevilor pentru natură și inițierea lor în observarea și cercetarea naturii;

stimularea interesului elevilor pentru cunoașterea de locuri noi, a curiozității și a spiritului de explorare a elevilor;

inițierea și desfășurarea unor activități cu caracter relaxant, recreativ și instructiv – educative;

creșterea coeziunii colectivului de elevi și consolidarea spiritului de echipă, a relațiilor de prietenie, stabilirea unui climat de încredere favorabil comunicării;

însușirea unor seturi de reguli vizând deplasarea cu grupul, deplasarea pe drumuri publice, protejarea naturii, relația cu semenii, reguli aplicabile pe parcursul excursiei dar carepot deveni reguli aplicabile în viața de zi cu zi și ulterior adevărate principii de viață.

PROGRAMUL EXCURSIEI „CIOCLOVINA DE POVESTE”

ZIUA I: Târgu Mureș – Alba Iulia – Orăștie – Cioclovina

Organizarea pe echipe/ateliere de lucru (jocuri, concursuri, atelier TSA)

Curs teoretic de speologie (videoproiecție)

Tură pe vârful Țâfla

Cântece de tabără acompaniate la chitară

ZIUA II: Cioclovina

Expediție speologică în Cioclovina cu Apă (organizare bivuac subteran,

fotografie subterană)

Traversarea Cascadelor Cioclovinei

Incursiune în Valea Salamandrelor

ZIUA III: Cioclovina- Orăștie – Alba Iulia -Târgu Mureș

PROGRAM DETALIAT

ZIUA I:

TRASEU*: Târgu Mureș – Unirea – Alba Iulia – Orăștie – Călan – Boșorod – Cioclovina

* lungime: 206 km

OPRIRE: Kaufland Orăștie (aprovizionare cu alimente pentru cele 3 zile)

CAZARE: sat Cioclovina (jud. Hunedoara), tabăra lui Gherman**

** este nevoie de sac de dormit !!!

OBIECTIV TURISTIC: vârful Țâfla (pentru semnal telefonic)

PROGRAM AMĂNUNȚIT:

800 plecare din Târgu Mureș

1100 aprovizionare din Kaufland Orăștie

1300 sosire la cazare/acomodare

Organizarea pe echipe (responsabil: L. G. – șeful taberei)

– derularea unor jocuri pentru consolidarea echipelor (punctarea echipelor)

– stabilirea regulilor taberei

– organizarea bucătăriei (fiecare echipă va pregăti o masă pentru toți participanții, fie cină, mic dejun sau prânz)

1400 prânz

1500 traseu spre Vârful Țâfla***

*** punct de belvedere (panoramă de 360°; în condiții favorabile se pot zări Munții Retezat)

Echipament: bocanci, pelerină de ploaie

– instructaj înaintea plecării (responsabili: C. G. și M. C.)

– informații succinte despre Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina (responsabil: L. G.)

1700 jocuri de tabără/organizare pe echipe/ateliere de lucru

atelier TSA**** – tehnica speologică alpină (responsabili: C. G. și M. C.)

**** suport didactic: calculator, videoproiector, fișă cu noduri (oferită fiecărui cursant)

– atelier de noduri (prezentarea celor mai utilizate noduri în TSA)

– organizarea unui bivuac subteran

– concurs „noduri”, concurs „trecerea strâmtorii”

– videoproiecții cu tematică speologică: „Expediția speologică” și „De ce, speolog?”

1900 cină

2000 Concurs surpriză: „Despre Cioclovina” (responsabili: C. G., M. C. și L. G.) – sub formă de chestionar (videoproiecție)

desemnarea câștigătorului zilei

afișarea ierarhiei generale

2100 cântece de tabără

2200 încheierea programului

ZIUA II:

TRASEU*: sat Cioclovina – Cascadele Cioclovinei – Peștera Cioclovina cu Apă

* efectuat pe potecă (~ 4 km dus-întors)

RESURSE NECESARE:

– hrană pentru masă frugală (fiecare echipă primește în administrare un sac cu merinde)

– resurse tehnice: rucsac ușor, frontală*, cască*, cizme de cauciuc, șosete de schimb, pelerină de ploaie, un pulover suplimentar (de preferință polar)

* sunt oferite de organizatori

OBIECTIVE TURISTICE: Cascadele Cioclovinei, Peștera Cioclovina cu Apă

PROGRAM AMĂNUNȚIT:

800 mic dejun

900 instructaj înaintea plecării (responsabil: C. G.)

930 plecarea din tabără

1000 traseu de-a lungul Văii Salamandrelor

1100 vizitarea Cascadelor Cioclovinei

1200 intrarea echipelor în Peștera Cioclovina cu Apă (responsabili: C. G., M. C.)

echipelor li se acordă câte un punctaj pentru prestația din subteran în funcție de:

– spiritul de echipă

– deplasare corectă în subteran (tehnica ramonajului, cățărare liberă fără factor de risc)

– echipament corespunzător

– concurs „recunoaște obiectul” (identificarea unor obiecte specifice explorării subterane)

1430 prânz frugal

1530 vizită la acveductul roman Cioclovina-Ponorici, vizită în Peștera Ponorici

1700 revenirea la cazare

1900 cină

2000 foc de tabără, cântece de tabără

desemnarea câștigătorului zilei și a competiției

festivitate de premiere (diplome, premii)

2200 încheierea programului

ZIUA III:

TRASEU: Cioclovina – Târgu Mureș

PROGRAM AMĂNUNȚIT:

900 mic dejun

1000 curățenie generală

1200 plecare din Cioclovina

1700 sosire în Târgu Mureș

Harta itinerariului excursiei

Prin metoda observației și cea a conversației, utilizate în etapa experimentală a cercetării pedagogice, am reușit să adun informații despre evoluția elevilor în cele trei zile de excursie. Pentru a putea consemna mai bine cele urmărite, am conceput o fișă de observare a elevului. Această fișă m-a ajutat să adun și să compar aspecte legate de comportamentul elevilor, în cele trei zile de excursie și să observ mai bine dacă sunt sau nu schimbări în ceea ce privește personalitatea elevului.

La data și la ora stabilită pentru plecarea în excursie, ne întâlnim cu elevii, se face prezența și un mic instructaj înaintea plecării cu autocarul, reamintindu-se regulile de deplasare și de comportament.

Entuziasmați și plini de voie bună pornim pe traseul stabilit: Târgu Mureș – Unirea – Alba Iulia – Orăștie – Călan – Boșorod – Cioclovina.

Copiii, pe traseul parcurs, au avut ocazia să recapituleze lecțiile învățate la orele de geografie în mod direct, cu explicațiile de rigoare oferite de către organizatori, asupra formelor de relief întâlnite de-a lungul traseului.

Observând în mod direct elevii, am constatat încă din primele ore ale desfășurării excursiei, că fiecare elev este o personalitate unică, ceea ce mi-a oferit prilejul de a observa mai în detaliu dacă această excursie are sau nu influențe asupra personalității lor.

După un drum anevoios ajungem la cabana ce avea să ne fie gazdă timp de trei zile. După un scurt repaos și o gustare rapidă decidem să profităm de soarele ce încă ne lumina calea și pornim să „cucerim” Vârful Țâfla, punct de belvedere spre toată regiunea. Copiii au avut ocazia să observe în detaliu muntele cu toate aspectele lui și să facă legături cu ceea ce au învățat în timpul orelor la diferite materii: au identificat grupe de munți din Carpații Meridionali, diferite specii de plante și animale.

Pentru a observa mai bine comportamentele și atitudinile elevilor, au fost antrenați în diferite activități: de pregătire a mesei, diferite jocuri de stimulare a creativității și de îndemânare, cântece și voie bună.

Câteva momente din prima noastră zi de excursie

„Cucerirea” Vârfului Țâfla de către grupul de elevi

În cea de a doua zi a excursiei, elevii au avut ocazia să cunoască un alt aspect al muntelui: subteranul. Cu ajutorul organizatorilor, elevii au fost introduși în tainele peșterilor, cu o prezentare despre superlativele din acest domeniu și aspectele tehnice despre explorarea lor. După formarea grupului de elevi și instructajul dinaintea plecării, pornim către explorarea noului mediu. Peștera pe care vrem să o vizităm poartă denumirea satului în care ne aflăm (Peștera Cioclovina) și este un obiectiv turistic important al zonei.

Înaintea plecării, copiii sunt împărțiți în patru echipe pentru ca la final să avem un clasament și o echipă câștigătoare, pe baza activităților întreprinse și punctate de către organizatori. Organizăm câteva jocuri pentru consolidarea echipelor și apoi plini de curiozitate să intrăm într-o lume necunoscută, pornim ladrum către Peștera Cioclovina. Drumul către peșteră se dovedește a fi unul în care colegialitatea și spiritul de echipă au făcut ca totul să decurgă fără incidente. Trecerea repetată a apei râului, depășirea cascadelor și urcarea versantului uneori abrupt au presupus o permanentă grijă față de cel de lângă tine, ajutor reciproc și muncă colectivă pentru a ajunge toți în siguranță.

Vizita în peșteră a decurs normal, elevii au avut ocazia să observe diferite formațiuni specifice peșterilor: stalactite, stalagmite, coloane și au analizat împreună cu organizatorii, cunoscători ai peșterilor, râul subteran care traversează peștera. Pentru prima dată, din spusele elevilor, au văzut lilieci și au reușit să îi urmărească în mediul lor natural, elevii văzându-i doar în poze și pe Internet.

Și în traversarea peșterii, elevii au dat încă o dată dovadă de spirit de echipă, de întrajutorare și de respect față de natură.

Elevii au trăit o experiență unică în această lume fabuloasă a subteranului. Această experiență a lor mi-a oferit în continuare date importante legate de elevi și de personalitatea lor, aflată în continuă dezvoltare.

După ieșirea din peșteră dorim să cunoaștem și aspectul istoric al zonei, prin vizitarea acveductului roman aflat la doi kilometri distanță de noi. Prin această vizită elevii și-au consolidat informațiile dobândite în timpul orelor de istorie legate de trecutul istoric al poporului român.

Activitățile noastre continuă după reîntoarcerea la cazare, prin diverse jocuri, cântece, astfel pot în continuare să observ și să notez cele mai importante aspecte urmărite, dacă sunt sau nu schimbări asupra elevilor.

Momente din cea de-a doua zi a excursiei

În a treia zi a excursiei noastre cele patru echipe de elevi sunt supuse unui concurs pentru a se departaja câștigătorii. Concursul vizează cunoștințele și informațiile dobândite de ei în cele trei zile de excursie, referitoare la datele geografice și istorice ale zonei pe care am vizitat-o.

Această excursie la munte a reprezentat pentru mulți dintre elevi autodepășire, colegialitate, respect pentru natură și pentru cei de lângă noi, un alt mod de a vedea lucrurile și de a fi, o experiență de viață.

IV.4.3 Etapa post-experimentală

Această etapă constă în aplicarea, la sfârșitul experimentului, a unui chestionar elevilor alcătuit din 5 itemi, prin care doresc: (vezi anexa 3)

– să aflu trăirile lor din această excursie;

– impresii și atitudini legate de excursie;

– dacă sunt sau nu schimbări în ceea ce privește persoana lor;

– dacă ar mai participa la astfel de activități;

– dacă excursia școlară îi ajută în procesul de asimilare mai bună a celor învățate în clasă.

În această etapă am înregistrat și comparat datele obținute din fișele de observare.

IV.5 Prezentarea și interpretarea rezultatelor

În momentul aplicării chestionarului inițial s-a constatat faptul că majoritatea elevilor participă sau au participat la activități extracurriculare dar și-ar dori să meargă într-o excursie organizată de școală. Voi prezenta datele obținute în urma aplicării chestionarului.

La întrebarea numărul 1 și 2 din chestionar am constatat faptul că elevii consideră, că nu au suficient timp liber.

Figura 1. Timpul liber al elevilor

Figura 2. Timpul liber al elevilor

La întrebarea numărul 3 adresată în chestionar am aflat căci elevii practică activități în timpul liber dar sunt îndreptați mai mult spre domeniul artistic (muzică, pictură, dans, teatru etc.), activitățile sportive, lectura și excursiile nu ocupă un loc important.

Figura 3. Activitățiile practicate de elevi

La întrebarea numărul 4 din chestionar am constatat că majoritatea elevilor au participat la activități extracurriculare. Elevii care nu au participat cred că trebuie să se axeze doar pe ce cere școala, iar ceilalți poate din lipsă de interes sau comoditate nu au dorit să se implice în astfel de activități.

Figura 4. Participarea elevilor în activități extracurriculare

Întrebarea numărul 5 mi-a dat ocazia să aflu în ce activități extracurriculare ar vrea să se implice elevii și am constatat că majoritatea doresc să plece într-o excursie.

Figura 5. Tipuri de activități extracurriculare la care ar participa elevii

La întrebarea numărul 6 am aflat că unii elevi nu au participat într-o excursie organizată de școală și că ar dori să participe.

Figura 6. Participarea în excursii școlare

Prin întrebarea numărul 7 am dorit să aflu dacă elevii au fost într-o excursie la munte și dacă ar dori să participe la o astfel de activitate. Am constatat că elevii nu au fost și că ar fi interesați să participe.

Figura 7. Participarea în excursii la munte

Ultima întrebare din chestionar este o întrebare deschisă și am adresat-o elevilor pentru a afla părerea lor în legătură cu ce activități ar dori să practice dacă s-ar organiza o excursie. Am aflat că doresc să fie implicați în cât mai multe activități (concursuri, activități distractive, activități instructiv-educative, vizitarea obiectivelor turistice).

Pornind de la datele acestea s-a introdus în partea a doua a cercetării, cea experimentală, variabila independentă, prin intermediul căreia s-au constatat anumite modificări la nivelul personalității elevilor.

După introducerea variabilei independente în cadrul cercetării, am observat elevii pe tot parcursul excursiei și am notat cele mai însemnate modificări produse asupra personalității lor pe baza fișei de observație, a observărilor mele și a ultimului chestionar aplicat elevilor. Pe baza acestora s-au evidențiat următoarele rezultate, prezentate pe fiecare elev pentru a evidenția mai bine modificările produse asupra lor.

Pentru elevul A.A am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 8. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

Am notat pe o scară de la 1 la 10 cele observate, prezint mai jos schimbările intervenite pe parcursul celor trei zile de excursie.

– temperamentul elevului: în prima zi era închis, rezervat, puțin sociabil dar se vede o creștere semnificativă în ultimele zile de excursie, elevul devenind mai deschis și sociabil;

– comportamentul elevului: el era mai liniștit și retras dar pe parcurs a devenit mai energic;

– dispoziția afectivă a rămas aceeași el fiind vesel și optimist;

– echilibrul emotiv: elevul la început era destul de timid dar prin implicarea lui în activități își învinge puțin timiditatea;

– încrederea în sine fiind medie, în cele trei zile de excursie a ajuns să fie mai ridicată;

– în ceea ce privește însușirile atitudinale, rămân aceleași el având în continuare nevoie de timp în rezolvarea unor sarcini;

– se vede o creștere și în ceea ce privește implicarea elevului.

Pentru elevul A.I. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 8. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul elevului rămâne același, el fiind închis, puțin sociabil;

– comportamentul: din impulsiv și nestăpânit, pe parcurs elevul devine mai stăpânit;

– dispoziția afectivă: la început era trist dar pe parcurs elevul devine mai vesel;

– echilibrul emotiv: la început elevul era excesiv de timid dar în ultimele zile de excursie se vede o creștere semificativă asupra timidității;

– încrederea în sine: din scăzută devine ridicată;

– însușirile atitudinale: la început lucra greoi și nu se încadra în timp dar se vede și aici o ușoară creștere;

– o creștere semificativă și în implicarea elevului în activități.

Pentru elevul B.M. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 9. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul elevului rămâne același, el fiind deschis, sociabil;

– comportamentul: dintr-un elev energic, pe parcurs devine mai stăpânit;

– dispoziția afectivă rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era dezghețat și nu se văd modificări asupra acestui aspect;

– încrederea în sine: rămâne la fel, ridicată;

– însușirile atitudinale: rezolvă la fel de repede și corect sarcinile pe tot parcursul observației

– implicarea elevului: rămâne aceeiași, el se implică tot timpul în activități.

Pentru elevul C.I. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 10. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul elevului rămâne același, el fiind deschis, sociabil;

– comportamentul elevului: liniștit și reținut pe tot parcursul excursiei;

– dispoziția afectivă rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era dezghețat și nu se văd modificări asupra acestui aspect;

– încrederea în sine: medie, fără modificări;

– însușirile atitudinale: rezolvă la fel de repede și corect sarcinile pe tot parcursul excursiei;

– implicarea elevului în activități rămâne aceeiași.

Pentru elevul C.T. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 11. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul elevului: este un elev închis, rezervat dar pe parcurs elevul devine mai sociabil;

– comportamentul elevului: dintr-un elev retras devine puțin mai vioi;

– dispoziția afectivă rămâne aceeiași, fiind un elev vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era excesiv de timid dar pe parcurs își învinge puțin timiditatea;

– încrederea în sine: nu sunt modificări, ea rămâne scăzută;

– însușirile atitudinale: la început lucra greoi dar pe parcurs a început să lucreze mai bine și să se încadreze în timp;

– implicarea elevului în activități rămâne aceeiași, el nu dorea să se implice deloc.

Pentru elevul F.S. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 12. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul elevului rămâne același, el fiind deschis, sociabil;

– comportamentul elevului: din impulsiv devine puțin mai liniștit;

– dispoziția afectivă rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era dezghețat și nu se văd modificări asupra acestui aspect;

– încrederea în sine: ridicată, fără modificări;

– însușirile atitudinale: rezolvă la fel de repede și corect sarcinile pe tot parcursul excursiei;

– implicarea: elevul la început nu se implica dar pe parcurs a început să se implice.

Pentru elevul J.T. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 13. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul elevului rămâne același, el fiind deschis, sociabil;

– comportamentul elevului: dintr-un elev energic devine puțin mai liniștit;

– dispoziția afectivă rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era dezghețat și nu se văd modificări asupra acestui aspect;

– încrederea în sine: medie devenind pe parcurs mai ridicată;

– însușirile atitudinale: rezolvă corect sarcinile dar are nevoie de mai mult timp și energie, dar se vede o ameliorare în ceea ce privește energia consumată, la finalul excursiei nu mai depunea așa mult efort în rezolvarea sarcinilor;

– implicarea: seimplica cu plăcere în activități.

Pentru elevul L.A. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 14. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: la început elevul era închis dar pe parcurs devine mai deschis și comunicativ;

– comportamentul elevului rămâne același, el fiind liniștit;

– dispoziția afectivă rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: dintr-un elev timid reușește treptat să își învingă timiditatea;

– încrederea în sine: medie devenind pe parcurs puțin mai ridicată;

– însușirile atitudinale: rezolvă corect și repede sarcinile pe tot parcursul excursiei;

– implicarea: se implica cu plăcere în activități.

Pentru elevul M.A. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 15. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: la început elevul era închis dar pe parcurs devine tot mai deschis și comunicativ;

– comportamentul: dintr-un elev retras care nu prea se implica, el reușește să devină mai vioi și să se implice mai mult;

– dispoziția afectivă: la început era trist și posomorât dar pe parcurs această tristețe dispare;

– echilibrul emotiv: dintr-un elev excesiv de timid reușește treptat să își învingă timiditatea;

– încrederea în sine: scăzută devenind pe parcurs puțin mai ridicată;

– însușirile atitudinale: la început lucra greoi și nu se încadra în timp dar pe parcursul excursiei se văd schimbări substanțiale în bine;

– implicarea: dintr-un elev care nu se implica deloc, reușește în aceste zile să se implice cu plăcere în activități.

Pentru elevul M.C. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 16. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: elevul a fost de la începutul până la sfârșitul excursiei deschis, comunicativ și sociabil;

– comportamentul: era un elev liniștit și reținut dar prin implicarea lui a devenit puțin mai vioi;

– dispoziția afectivă: rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era dezghețat și nu se văd modificări asupra acestui aspect; – încrederea în sine: ridicată, neschimbată pe parcurs;

– însușirile atitudinale: rezolvă la fel de repede și corect sarcinile pe tot parcursul excursiei;

– implicarea: se implica cu plăcere în toate activitățile.

Pentru elevul M.CL. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 17. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: elevul a fost de la începutul până la sfârșitul excursiei deschis, comunicativ și sociabil;

– comportamentul: era un elev impulsiv și nestăpânit dar se vede o ușoră ameliorare în bine al acestui aspect;

– dispoziția afectivă: rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era timid și nu se văd modificări asupra acestui aspect;

– încrederea în sine: medie, neschimbată pe parcurs;

– însușirile atitudinale: rezolvă corect sarcinile dar are nevoie de timp și multă energie dar se vede o ameliorarea în bine și aici;

– implicarea: se implica cu plăcere în activități.

Pentru elevul M.F. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 18. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: elevul a fost de la început închis și puțin sociabil dar pe parcurs devine mai sociabil;

– comportamentul: era un retras dar se vede o ușoră ameliorare în bine al acestui aspect;

– dispoziția afectivă: rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era timid și se văd mici modificări asupra acestui aspect;

– încrederea în sine: medie, devenind pe parcurs mai ridicată;

– însușirile atitudinale: rezolvă corect sarcinile dar are nevoie de timp și multă energie;

– implicarea: nu se implica cu plăcere în activități dar pe parcurs a început să se implice tot mai mult.

Pentru elevul M.REB. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 19. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: elevul a fost de la început deschis și sociabil și rămâne neschimbat;

– comportamentul: era un elev liniștit și rămâne așa pe tot parcursul;

– dispoziția afectivă: rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era dezghețat și nu se văd modificări asupra acestui aspect; – încrederea în sine: ridicată, neschimbată pe parcurs;

– însușirile atitudinale: rezolvă repede și corect sarcinile pe tot parcursul excursiei;

– implicarea: se implică cu plăcere în activități pe tot parcursul excursiei.

Pentru elevul M.REM. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 20. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: elevul a fost de la început deschis și sociabil și rămâne neschimbat;

– comportamentul: era un elev impulsiv la început dar pe parcurs el devine mai liniștit;

– dispoziția afectivă: rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era dezghețat și nu se văd modificări asupra acestui aspect; – încrederea în sine: medie, schimbându-se ușor în bine;

– însușirile atitudinale: rezolvă corect sarcinile dar are nevoie de mai mult timp și de mai multă energie, pe parcurs observându-se modificări în bine;

– implicarea: se implică cu plăcere în activități pe tot parcursul excursiei.

Pentru elevul P.A. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 21. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: elevul a fost la început închis și nu vorbea cu nimeni dar pe parcurs a început să fie mai sociabil;

– comportamentul: era un elev un elev energic, vioi și rămâne la fel pe tpt parcursul escursiei;

– dispoziția afectivă: rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: dintr-un elev timid reușește să devină puțin mai dezghețat;

– încrederea în sine: medie, schimbându-se ușor în bine;

– însușirile atitudinale: la început lucra greoi dar pe parcurs începe să rezove mai rapid sarcinile trasate;

– implicarea: nu se implica deloc în activități dar treptat a început să participe cu plăcere.

Pentru elevul P.D. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 22. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: elevul a fost la început închis, rezervat dar pe parcurs a început să fie deschis și sociabil;

– comportamentul: dintr-un elev impulsiv și nestăpânit a devenit mai liniștit;

– dispoziția afectivă: era tris dar pe parcurs își schimbă această dispoziție fiind vesel și optimist;

– echilibrul emotiv: dintr-un elev excesiv de timid reușește să devină mai dezghețat; – încrederea în sine: scăzută, schimbându-se ușor în bine;

– însușirile atitudinale: rezolva corect sarcinile dar avea nevoie de mult timp însă pe parcurs a reușit să nu mai investească așa de mult timp în rezolvarea sarcinilor;

– implicarea: nu se implica deloc în activități dar treptat a început să participe cu mare plăcere.

Pentru elevul P.R. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 23. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: elevul a fost de la început deschis și sociabil și rămâne neschimbat;

– comportamentul: era un elev retras la început dar pe parcurs el reușește să se implice mai mult;

– dispoziția afectivă: elevul era tris dar reușește să își schimbe această dispoziție într-una veselă;

– echilibrul emotiv: elevul era timid dar se vad mici modificări în bine;

– încrederea în sine: medie, neschimbată pe parcurs;

– însușirile atitudinale: rezolvă repede și corect sarcinile pe tot parcursul excursiei;

– implicarea: se implică cu plăcere în activități pe tot parcursul excursiei.

Pentru elevul S.A. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 24. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: elevul a fost la început închis, rezervat dar pe parcurs a început să fie deschis și sociabil;

– comportamentul: era un elev liniștit la început dar pe parcurs el reușește să fie mai energic;

– dispoziția afectivă: : rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era timid dar se vad mici modificări în bine;

– încrederea în sine: medie dar pe parcurs devine mai ridicată;

– însușirile atitudinale: rezolvă repede și corect sarcinile pe tot parcursul excursiei;

– implicarea: nu se implica în activități dar treptat a început să se implice.

Pentru elevul S.R. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 25. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: elevul a fost de la început deschis, sociabil și rămâne neschimbat;

– comportamentul: era un elev impulsiv la început dar pe parcurs el devine mai liniștit;

– dispoziția afectivă: rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era dezghețat și nu se văd modificări asupra acestui aspect; – încrederea în sine: ridicată, neschimbată pe parcurs;

– însușirile atitudinale: elevul rezolva repede și corect sarcinile pe tot parcursul excursiei;

– implicarea: se implică cu plăcere în activități pe tot parcursul excursiei.

Pentru elevul T.A. am constatat următoarele date pe baza fișei de observație:

Figura 26. Schimbările intervenite asupra elevului în timpul excursiei

– temperamentul: elevul a fost de la început deschis, sociabil și rămâne neschimbat;

– comportamentul: era un elev liniștiti și rămâne la fel;

– dispoziția afectivă: rămâne aceeiași, el fiind vesel, optimist;

– echilibrul emotiv: elevul era timid dar se vede o schimbare în bine;

– încrederea în sine: medie, pe parcurs devenind mai ridicată;

– însușirile atitudinale: elevul rezolva corect sarcinile dar avea nevoie de timp și multă energie, dar se văd mici modificări, el pe parcurs nu a mai depus atât de multă energie;

– implicarea: dintr-un elev care nu se implica în activități pe parcursul excursiei a început să se implice cu plăcere.

Prin ultimul chestionar adresat elevilor am dorit să aflu părerea lor despre excursia făcută la munte și dacă a avut anumite influențe asupra personalității lor. În urma aplicării chestionarului am constatat următoarele date pe care le voi prezenta mai jos.

La prima întrebare din chestionar toți elevi au răspuns că ar participa la alte excursii făcute la munte.

Figura 27. Participarea la excursii

Fiind întrebați ce le-a plăcut cel mai mult la zona pe care am vizitat-o, elevii nu s-au putut decide doar asupra unui aspect al excursiei (urcarea pe munte, vizitarea peșterii, locurile istorice, jocurile organizate), ei au spus că au fost foarte încântați de tot ceea ce au văzut și tot ceea ce au întreprins în excursie.

Figura 28. Activitățile întreprinse în excursie

La întrebarea trei din chestionar, elevii cred că i-au ajutat foarte mult cele văzute în excursie, pentru a asimila mai bine cele învățate la școală. Eu cred că prin faptul că ei au văzut și observat în direct munții și diferitele forme de relief, specii de plante și arbori, diferite vietăți, vizitarea locului istoric dar și a peșterii, ei au putut să facă mai bine legături între cele învățate la anumite materii (geografie, istorie, științe) și cele văzute.

Figura 29. Implicațiile excursiei în activitatea școlară

Fiind întrebați dacă după această excursie s-au schimbat în bine sau în rău, toții elevii au răspuns că s-au schimbat în bine, ceea ce demonstrează încă o dată beneficiile excursiei asupra eleviilor.

Figura 30. Efectele excursiei asupra elevilor

Prin ultima întrebare din chestonar am dorit să aflu impresiile lor despre excursie. Am primit un feed-back pozitiv, ei au spus că au fost foarte încântați de această excursie, că ar mai repeta experiența oricând, le-a plăcut foarte mult zona vizitată și că au avut ocazia să viziteze o peșteră.

CAPITOLUL V CONCLUZII

Comparând rezultatele obținute, ipoteza cercetării a fost confirmată, ceea ce întărește ideea conform căreia introducerea excursiei școlare în procesul de învățare al școlarilor mici are influențe pozitive asupra dezvoltării armonioase a personalității lor, a comportamentelor, asupra potențialului intelectual și creativ al elevilor. Prin înregistrarea standardizată a datelor obținute elevii au conștientizat performanțele obținute cât și unele lipsuri care au putut fi redresate prin intermediul propriei intervenții.

Cercetarea practic-aplicativă întreprinsă s-a înscris în cadrul activităților instructiv-educative iar rezultatele acesteia au confirmat ipoteza de la care am pornit în acest demers pedagogic.

Valorificând experiențele trăite s-a dovedit încă o dată că excursia școlară este un domeniu de activitae fascinant iar elevii au trăit experiențe de viață inedite:

– au cunoscut locuri și oameni noi;

– au făcut comparații întrelocul natal și alte locuri ale țării;

– au apreciat frumusețile naturii;

– au făcut fotografii și filme și și-au notat aspecte care li s-au părut interesante și inedite;

– au trăit timp de trei zile ca o singură familie împărtășind impresii personale.

Analiza rezultatelor cercetării au condus la elaborarea următoarelor concluzii:

ipoteza cercetării a fost confirmată;

introducerea excursiei școlare în procesul instructiv-educativ are contribuții semnificative asupra personalității elevilor;

cercetarea a condus la obținerea de rezultate dezirabile;

elevii și-au lărgit sfera de noțiuni și de cunoaștere;

rezultatele experimentului sunt pozitive și reflectă evoluția elevilor;

în personalitatea și comportamentul elevilor se vede o schimbare semnificativă privind anumite aspecte;

experimentul didactic realizat și-a dovedit eficiența;

Activitățile extracurriculare valorifică pozitiv și creator cunoștințele dobândite de elevi în cadrul porcesului instructiv-educativ, având deosebita menire să sprijine, să completeze și să desăvârșească actul instructiv-educativ. Activitățile extracurriculare au un larg caracter interdisciplinar și oferă cele mai eficiente modalități de formare a caracterului copiilor, de închegare a colectivului de elevi și de studiere a unor aspecte ce țin de personalitatea fiecăruia.

Activitatea extracurriculară de tipul excursiei școlare are o însemnătate foarte mare, ea poate fi considerată ca parte integrantă a procesului de învățământ cu ajutorul căreia elevii dobândesc cunoștințe prin perceperea directă a obiectelor și fenomenelor mediului înconjurător. Organizând cu elevii astfel de activități putem contribui în mod real la dezvoltarea armonioasă a personalității acestora, cât și la dezvoltarea și valorficarea intereselor și aptitudinilor copiilor.

Luând în considerare scopul urmărit, analiza rezultatelor și observațiile personale, se pot desprinde următoarele concluzii:

excursia școlară se poate integra cu succes în activitățile instructiv-educative, contribuind la optimizarea porcesului de învățământ;

excursia are valențe de informare și educare a elevilor și contribuie cu succes la completarea procesului de învățare prin explorarea directă a mediului natural;

elevii învață să fie receptivi în fața frumuseților țării și a naturii;

excursia are un conținut mai complex și mai variat decât lecțiile obișnuite de la clasă;

prin intermediul excursiilor elevii devin capabili să rezolve probleme ce apar la un moment dat;

prin cunoștințele dobândite în excursii elevii vin cu note originale prin care își exprimă propriile impresii și sentimente față de cele văzute;

excursia ajută la îmbogățirea și consolidarea cunoștințelor de la diferite materii precum geografia, istoria, științe dar și alte materii;

excursia presupune contacte între oameni, atitudini, comportamente și trăiri specifice;

contribuie la îmbogățirea experienței umane;

valorifică și dezvoltă aptitudinile, înclinațile și interesele elevilor;

excursia școlară contribuie la călirea fizică, întărirea sănătății, dezvoltarea aptitudinilor fizice, la formarea și perfecționarea priceperilor și deprinderilor motorii;

toate activitățile desfășurate în excursii au un caracter colectiv, care conduc la strângerea legăturii între copii și îi învață să trăiscă în grup, astfel devenind o generație deschisă, sociabilă și comunicativă;

prin caracterul ei atractiv și recreativ, excursia școlară contribuie cu adevărat la formarea și dezvoltarea personalității eleviilor.

BIBLIOGRAFIE

Badea, E. (1993). Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului. București: Editura

Didactică și Pedagogică

Bocoș, M. (2007). Teoria și practica cercetării didactice. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință

Bontaș, I. (1994). Pedagogie. București: Editura All

Butler, G., McManus, F. (2007). Psihologia. Foarte scurtă introducere. București: Editura Allfa

Cărășel, A., Lazăr, V. (2008). Psihopedagogia activităților extracurriculare. Craiova: Editura Arves

Cernea, M. (2000). Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesului de învățământ nr. 1/2000. București: Editura Discipol

Chircev, A., Radu, I., Roșca, Al., Zörgö, B. (1975). Psihologie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică

Chiș, V. (2002). Provocările pedagogiei contemporane. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană

Cosminovici, A., Iacob, L. (1999). Psihologie școlară. Iași: Editura Polirom

Crăciunescu, N. (2000). Forme de activități extracurriculare desfășurate cu elevii ciclului primar, în „Învățământul primar” nr. 2,3/2000. București: Editura Discipol

Crețu, T. (2001). Psihologia vârstelor. București: Editura Credis

Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura Didactică și Pedagogică

Cucoș, C. (2002). Pedagogie. Iași: Editura Polirom

Cucoș, C. (2006). Pedagogie, Ediția a II-a, revăzută și adăugită. Iași: Editura Polirom

Cucoș, C. și colaboratorii (1998). Psihopedagogie pentru examenul de definitivare și gradele didactice. Iași: Editura Polirom

Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea. Iași: Editura Polirom

Debesse, M. (1970). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și Pedagogică

Decun, L. (1998). Contribuția activităților extrașcolare la opimizarea procesului de învățământ, Învățământul primar nr. 4/1998. București: Editura Discipol

Drăgan, I., Nicola, I. (1993). Cercetare psihopedagogică. Târgu-Mureș: Editura Tipomur

Franț, A. I. (2003). Turismul școlar. Timișoara: Editura Mirton

Frățilă, I. (1993). Psihologie generală și educațională. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.

Gheorghe, Al. (2005). Școala și familia. Craiova: Editura „Gheorghe Câțu Alexandru”

Ilie, V. (2007). Pedagogie. Perspective teoretice și aplicative. Craiova: Editura Universitaria

Ionescu, M., Chiș, V. (2001). Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de instruire și autoinstruire. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană

Ionescu, M., Radu, I. (2004). Didactica modernă, Ediția a II-a, revizuită. Cluj-Napoca: Editura Dacia

Jinga, I., Istrate, E. (2001). Manual de pedagogie – Manual destinat studenților de la Departamentul Pentru pregătirea personalului didactic din cadrul M.A.N. București: Editura All

Joița, E. (1999). Pedagogia – știința integrativă a educației. Iași: Editura Polirom

Munteanu, A. (1998). Psihologia copilului și a adolescentului. Timișoara: Editura Augusta

Nicola, I. (1980). Pedagogia școlară. București: Editura Didactică și Pedagogică

Nicola, I. (1996). Tratat de pedagogie școlară. București: Editura Didactică și Pedagogică

Paget, J. (1974). Psihologie și pedagogie. București: Editura Didactică și Âpedagogică

Paget, J., Inhelder, B. (2005). Psihologia copilului. Chișinău: Editura Cartier

Piaget, J., Inhelder, B. (1968). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și Pedagogică

Rudică, T. (1990). Maturizarea personalității. Iași: Editura Junimea

Schaffer, H.R. (2005). Psihologia copilului. Cluj-Napoca: Editura ASCR

Schiopu, V., Verza, E. (1997). Psihologia vârstelor. București: Editura Didactică și Pedagogică

Silvestru, P. (1983). Sportul și turismul. București: Editura Ion Creangă

Șchiopu, U. (1975). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și Pedagogică

Turcu, F., Turcu, A. (2000). Dicționar explicativ de psihologie școlară. București: Editura Eficient

Țîrcovnicu, V. (1975). Pedagogie generală. Timișoara: Editura Facla

Văideanu, G. (1998). Educația la frontiera dintre milenii. București: Editura Politică

Verza, E. (1973). Conduita verbală a școlarilor mici. București: Editura Didactică și Pedagogică

Verza, E., Verza F. E. (2004). Psihologia vârstelor. București: Editura ProHumanite

Verza, E., Zlate, M., Golu, P. (1998). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și Pedagogică

Zlate, M. (1994). Introducere în psihologie. București: Editura Șansa S.R.L

www.academia.edu/5233825/Subiectul_VII_Activitati_extrascolare (consultat în februarie 2014)

www.didactic.ro/uploads/material/109/51/35//rolul_excursiei_scolare_didactic_%5Bcompatibility_mode.pdf (consultat în aprilie 2014)

www.iabvtgv.blogspot.ro/2011/12/calitatea-activitatilor-extrascolare_25.html (consultat în mai 2014)

www.ro.scribd.com/doc/77175561/ereditate-mediu-educatie (consultat în ianuarie 2014)

www.staticlb.didactic.ro/uploads/material/27/26/21//proiect_excursie.pdf (consultat în mai 2014)

www.trocmaer.info/beneficiile-excursiei-scolare/#.U5am0ShpdWR (consultat în aprilie 2014)

Anexa 1

– CHESTIONAR –

Acest chestionar este adresat vouă, elevilor pentru a afla opinia voastră în legătură cu activitățile extracurriculare desfășurate de voi și despre rolul excursiei școlare în viața voastră. Răspunsurile tale sunt confidențiale și rezultatele chestionării vor fi prezentate în formă statistică.

Încercuiește ce ți se potrivește cel mai bine!

1. Consideri că ai suficient timp liber?

a) da

b) nu

2. Cât timp liber ai, în medie, pe săptămână?

a) sub 7 ore

b) între 7 și 21 de ore

c) peste 21 ore

3. Ce activități practici în timpul liber?

a) sportive

b) din domeniul artistic (muzică, pictură, dans, teatru etc.)

c) lectură

d) plimbări/excursii

e) altele (menționează care)……….

4. Ai participat vreodată, în timpul anului școlar, într-o activitate extracurriculară? (în afara programului școlar)

a) da (menționează care)………..

b) nu, dar vreau să merg

c) nu, prefer să ma axez pe ce cere școala

5. În ce activități extracurriculare ai vrea să te implici?

a) concursuri

b) vizite

c) spectacole

d) drumeții

e) excursii

f) alte activități (menționează care) …………

6. Ai participat vreodată într-o excursie organizată de școală?

a) da

b) nu, dar vreau să merg

7. În excursii la munte ai fost?

a) da

b) nu, dar vreau să merg

8. Dacă am organiza o excursie la munte, ce activități ai vrea să practici?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Nume și prenume:

Data:

Îți mulțumesc!

Anexa 2

– FIȘĂ DE OBSERVARE A ELEVULUI –

Numele:

Prenumele:

Data:

1. Temperamentul elevului:

– deschis, comunicativ, sociabil

– închis, rezervat, puțin sociabil

2. Comportamentul elevului:

– impulsiv, nestăpânit

– energic, vioi,

– liniștit, reținut

– retras

3. Dispoziție afectivă predominantă:

– vesel, optimist

– trist, deprimat

4. Echilibrul emotiv:

– excesiv de timid

– timid

– dezghețat

5. Încrederea în sine:

– scăzută

– medie

– ridicată

6. Însușiri atitudinale:

– rezolvă repede și corect sarcinile

– rezolvă corect dar are nevoie timp

– lucrează greoi și nu se încadrează în timp

7. Implicarea elevului:

– se implică în activități

– nu se implică deloc în activități

Anexa 3

– CHESTIONAR –

Prin acest chestionar doresc să aflu părerea voastră despre cele petrecute în excursia realizată la munte.

1. Dacă s-ar mai organiza excursii la munte, ai mai participa?

a) da

b) nu

2. Ce ți-a plăcut cel mai mult din această excursie?

a) urcarea pe munte

b) vizitarea peșterii

c) locurile istorice

d) jocurile organizate

e) toate activitățile întreprinse

3. Crezi că cele văzute în excursie te-au ajutat să asimilezi mai bine cele învățate în timpul orelor școlare? (la materii precum geografia, istoria, științe)

a) da

b) nu

4. După cele trei zile de excursie te-ai schimbat…?

a) în bine

b) în rău

5. Scrie impresiile tale în legătură cu excursia făcută.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Nume și prenume:

Data: Îți mulțumesc!

BIBLIOGRAFIE

Badea, E. (1993). Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului. București: Editura

Didactică și Pedagogică

Bocoș, M. (2007). Teoria și practica cercetării didactice. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință

Bontaș, I. (1994). Pedagogie. București: Editura All

Butler, G., McManus, F. (2007). Psihologia. Foarte scurtă introducere. București: Editura Allfa

Cărășel, A., Lazăr, V. (2008). Psihopedagogia activităților extracurriculare. Craiova: Editura Arves

Cernea, M. (2000). Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesului de învățământ nr. 1/2000. București: Editura Discipol

Chircev, A., Radu, I., Roșca, Al., Zörgö, B. (1975). Psihologie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică

Chiș, V. (2002). Provocările pedagogiei contemporane. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană

Cosminovici, A., Iacob, L. (1999). Psihologie școlară. Iași: Editura Polirom

Crăciunescu, N. (2000). Forme de activități extracurriculare desfășurate cu elevii ciclului primar, în „Învățământul primar” nr. 2,3/2000. București: Editura Discipol

Crețu, T. (2001). Psihologia vârstelor. București: Editura Credis

Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura Didactică și Pedagogică

Cucoș, C. (2002). Pedagogie. Iași: Editura Polirom

Cucoș, C. (2006). Pedagogie, Ediția a II-a, revăzută și adăugită. Iași: Editura Polirom

Cucoș, C. și colaboratorii (1998). Psihopedagogie pentru examenul de definitivare și gradele didactice. Iași: Editura Polirom

Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea. Iași: Editura Polirom

Debesse, M. (1970). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și Pedagogică

Decun, L. (1998). Contribuția activităților extrașcolare la opimizarea procesului de învățământ, Învățământul primar nr. 4/1998. București: Editura Discipol

Drăgan, I., Nicola, I. (1993). Cercetare psihopedagogică. Târgu-Mureș: Editura Tipomur

Franț, A. I. (2003). Turismul școlar. Timișoara: Editura Mirton

Frățilă, I. (1993). Psihologie generală și educațională. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.

Gheorghe, Al. (2005). Școala și familia. Craiova: Editura „Gheorghe Câțu Alexandru”

Ilie, V. (2007). Pedagogie. Perspective teoretice și aplicative. Craiova: Editura Universitaria

Ionescu, M., Chiș, V. (2001). Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de instruire și autoinstruire. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană

Ionescu, M., Radu, I. (2004). Didactica modernă, Ediția a II-a, revizuită. Cluj-Napoca: Editura Dacia

Jinga, I., Istrate, E. (2001). Manual de pedagogie – Manual destinat studenților de la Departamentul Pentru pregătirea personalului didactic din cadrul M.A.N. București: Editura All

Joița, E. (1999). Pedagogia – știința integrativă a educației. Iași: Editura Polirom

Munteanu, A. (1998). Psihologia copilului și a adolescentului. Timișoara: Editura Augusta

Nicola, I. (1980). Pedagogia școlară. București: Editura Didactică și Pedagogică

Nicola, I. (1996). Tratat de pedagogie școlară. București: Editura Didactică și Pedagogică

Paget, J. (1974). Psihologie și pedagogie. București: Editura Didactică și Âpedagogică

Paget, J., Inhelder, B. (2005). Psihologia copilului. Chișinău: Editura Cartier

Piaget, J., Inhelder, B. (1968). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și Pedagogică

Rudică, T. (1990). Maturizarea personalității. Iași: Editura Junimea

Schaffer, H.R. (2005). Psihologia copilului. Cluj-Napoca: Editura ASCR

Schiopu, V., Verza, E. (1997). Psihologia vârstelor. București: Editura Didactică și Pedagogică

Silvestru, P. (1983). Sportul și turismul. București: Editura Ion Creangă

Șchiopu, U. (1975). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și Pedagogică

Turcu, F., Turcu, A. (2000). Dicționar explicativ de psihologie școlară. București: Editura Eficient

Țîrcovnicu, V. (1975). Pedagogie generală. Timișoara: Editura Facla

Văideanu, G. (1998). Educația la frontiera dintre milenii. București: Editura Politică

Verza, E. (1973). Conduita verbală a școlarilor mici. București: Editura Didactică și Pedagogică

Verza, E., Verza F. E. (2004). Psihologia vârstelor. București: Editura ProHumanite

Verza, E., Zlate, M., Golu, P. (1998). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și Pedagogică

Zlate, M. (1994). Introducere în psihologie. București: Editura Șansa S.R.L

www.academia.edu/5233825/Subiectul_VII_Activitati_extrascolare (consultat în februarie 2014)

www.didactic.ro/uploads/material/109/51/35//rolul_excursiei_scolare_didactic_%5Bcompatibility_mode.pdf (consultat în aprilie 2014)

www.iabvtgv.blogspot.ro/2011/12/calitatea-activitatilor-extrascolare_25.html (consultat în mai 2014)

www.ro.scribd.com/doc/77175561/ereditate-mediu-educatie (consultat în ianuarie 2014)

www.staticlb.didactic.ro/uploads/material/27/26/21//proiect_excursie.pdf (consultat în mai 2014)

www.trocmaer.info/beneficiile-excursiei-scolare/#.U5am0ShpdWR (consultat în aprilie 2014)

Anexa 1

– CHESTIONAR –

Acest chestionar este adresat vouă, elevilor pentru a afla opinia voastră în legătură cu activitățile extracurriculare desfășurate de voi și despre rolul excursiei școlare în viața voastră. Răspunsurile tale sunt confidențiale și rezultatele chestionării vor fi prezentate în formă statistică.

Încercuiește ce ți se potrivește cel mai bine!

1. Consideri că ai suficient timp liber?

a) da

b) nu

2. Cât timp liber ai, în medie, pe săptămână?

a) sub 7 ore

b) între 7 și 21 de ore

c) peste 21 ore

3. Ce activități practici în timpul liber?

a) sportive

b) din domeniul artistic (muzică, pictură, dans, teatru etc.)

c) lectură

d) plimbări/excursii

e) altele (menționează care)……….

4. Ai participat vreodată, în timpul anului școlar, într-o activitate extracurriculară? (în afara programului școlar)

a) da (menționează care)………..

b) nu, dar vreau să merg

c) nu, prefer să ma axez pe ce cere școala

5. În ce activități extracurriculare ai vrea să te implici?

a) concursuri

b) vizite

c) spectacole

d) drumeții

e) excursii

f) alte activități (menționează care) …………

6. Ai participat vreodată într-o excursie organizată de școală?

a) da

b) nu, dar vreau să merg

7. În excursii la munte ai fost?

a) da

b) nu, dar vreau să merg

8. Dacă am organiza o excursie la munte, ce activități ai vrea să practici?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Nume și prenume:

Data:

Îți mulțumesc!

Anexa 2

– FIȘĂ DE OBSERVARE A ELEVULUI –

Numele:

Prenumele:

Data:

1. Temperamentul elevului:

– deschis, comunicativ, sociabil

– închis, rezervat, puțin sociabil

2. Comportamentul elevului:

– impulsiv, nestăpânit

– energic, vioi,

– liniștit, reținut

– retras

3. Dispoziție afectivă predominantă:

– vesel, optimist

– trist, deprimat

4. Echilibrul emotiv:

– excesiv de timid

– timid

– dezghețat

5. Încrederea în sine:

– scăzută

– medie

– ridicată

6. Însușiri atitudinale:

– rezolvă repede și corect sarcinile

– rezolvă corect dar are nevoie timp

– lucrează greoi și nu se încadrează în timp

7. Implicarea elevului:

– se implică în activități

– nu se implică deloc în activități

Anexa 3

– CHESTIONAR –

Prin acest chestionar doresc să aflu părerea voastră despre cele petrecute în excursia realizată la munte.

1. Dacă s-ar mai organiza excursii la munte, ai mai participa?

a) da

b) nu

2. Ce ți-a plăcut cel mai mult din această excursie?

a) urcarea pe munte

b) vizitarea peșterii

c) locurile istorice

d) jocurile organizate

e) toate activitățile întreprinse

3. Crezi că cele văzute în excursie te-au ajutat să asimilezi mai bine cele învățate în timpul orelor școlare? (la materii precum geografia, istoria, științe)

a) da

b) nu

4. După cele trei zile de excursie te-ai schimbat…?

a) în bine

b) în rău

5. Scrie impresiile tale în legătură cu excursia făcută.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Nume și prenume:

Data: Îți mulțumesc!