Rolul Activitatilor Extracurriculare
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE
ÎN MANAGEMENTUL CLASEI DE ADOLESCENȚI
Teză de master
INTRODUCERE
I.ABORDĂRI TEORETICE ALE ADOLESCENȚEI ȘI ALE ROLULUI EDUCAȚIEI EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVULUI DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MARE
I.1. Formarea personalității și nevoile adolescenților
I.2. Dezvoltarea socială a adolescenților
I.3. Rolul activităților extracurriculare în dezvoltarea personaltății adolescenților
II. BUNE PRACTICI DE MANAGEMENT AL CLASEI DE ADOLESCENȚI PRIN ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE
II.1. Metodologia și metodele de cercetare
II.2. Rezultate și interpretări ale analizei de bune practici
III. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A RAPORTULUI DINTRE NEVOILE ADOLESCENȚILOR ȘI OFERTELE EDUCAȚIONALE EXTRACURRICULARE
III.1. Metodologia și conținutul experimentului
III.2. Rezultatele cercetării experimentale
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
]
Componentele educației ca fundamente ale formării omului sunt cheia dezvoltării durabile, arta de a dezvolta calități morale, intelectuale, artistice și fizice pe care copilul le are în stare potențială. Semnificația și eficiența actului formativ determină disponibilitățile educației în raport cu influențele tot mai numeroase ale mediului social. Educația ca structură, obiectiv și conținut racordează în permanență cu cerințele și evoluția mediului socio-cultural.
Drept prioritate absolută, educația este un proces important de pregătire a copiilor și adolescenților pentru a deveni cetățeni activi într-o societate dinamică în continuă schimbare și poate fi definită ca instrument de valorificare deplină a potențialului elevilor, de asigurare a egalității șanselor ale copiilor, contribuind, la fel, și la procesul permanent de îmbunătățire a calității vieții.
Secolul XXI a marcat un punct de turnură în evoluția conceptelor de educație formală și non-formală, aflate din ce în ce mai frecvent în centrul discursului educațional internațional. În plan european, inițiativa promovării activității educative școlare și extrașcolare aparține Consiliului Europei prin Comitetul de Miniștri care și-a concretizat demersurile în recomandările adresate în acest domeniu statelor membre. Republica Moldova, în drumul său de integrare europeană, parcurge o serie de schimbări, inclusiv în domeniul educației. Aceste schimbări sunt iminente în contextul în care viața și societatea e în permanență modificare.
Managementul clasei de elevi este un domeniu de cercetare în științele educației care studiază perspectivele de abordare a clasei de elevi și structurile dimensionale ale acesteia, în scopul asigurării conduitelor corespunzătoare pentru desfășurarea procesului de predare-învățare-evaluare [după 41].
Această lucrare a apărut din necesitatea de a studia comportamentele adolescenților și de a găsi un set de metode clare și practice din afara lecției, și anume prin activități extracurriculare, pe care să le poată folosi un cadru didactic în activitatea de zi cu zi pentru a realiza un management eficient al clasei de vârstă școlară mare. Premisa de la care se pornește este că fiecare profesor dorește să dezvolte copiilor cu care lucrează, abilități de viață care să le asigure acestora o funcționare eficientă în societate. Să poată deveni lideri și, la rândul lor să poată fi coopetanți în a fi conduși. Suntem interesați să vedem că cei care ne sunt discipoli au simțul răspunderii, se por autoorganiza, știu să discearnă între ce este corect și ce nu, au capacitatea de a lua decizii, sunt oameni de încredere, au acele competențe care îi ajută să reușească în ce își propun și se pot adapta unor reguli comune. O abordare eficientă a managementului clasei de adolescenți de către cadrul didactic îl învață pe elev autodisciplina și asumarea responsabilității.
Studiul a analizat participarea adolescenților în activități extracurriculare și extrașcolare în școală și comunitate, pentru a evalua influența și rolul activităților în managementul clasei de adolescenți. Studiul a constatat că adolescenții care au perceput sprijinul adulților au percepții mai pozitive ale abilităților lor de conducere și de a fi conduși. Descoperirile sugerează aportul activităților extracurriculare asupra facilitării managementului clasei de adolescenți în dependență de gradul de implicare a acestora în activități extrașcolare și în dependență de cît de mult, aceste activități, au corespuns nevoilor grupului țintă.
Actualitatea cercetării.
Eficientizarea managementului educațional este un obiectiv mereu actual. Odată cu schimbările necesităților și intereselor tinerilor, apare și nevoia de căutare a noi metode de îmbunătățire a procesului de management. Activitățile extracurriculare se enumeră printre cele mai democratice, participative, interesante, ușor de modernizat, creative și formative, modalități de educare. Acest studiu are menirea de a aduce în lumină rolul activităților extracurriculare în efiecientizarea managementului în clasele cu vîrstă școlară mare.
Problema investigației.
Lucrarea abordează problemele actuale ale noii paradigme a managementului educațional în contextul noilor orientări și realități, menite să optimeze activitatea educațională. Problemele actuale care stau în fața realizării unui management calitativ al grupului de adolescenți sunt tot acelea cu care se confruntă școala la general: comunicare deficientă elev-elev, elev-profesor, elev-părinte și profesor – părinte, absenteismul, violența în școală etc. Observațiile recente au arătat că există o legătura directă între comportamentul adolescenților în școală și rezultatele procesului de instruire. În consecință, multe dintre acestea nu pot fi diminuate dacă nu se iau măsuri eficiente.
De obicei, măsurile luate în școală (supraveghere mai strictă a elevilor cu comportament deviant, aplicarea unor sancțiuni mai severe celor care încalcă în mod regulat exigențele regulamentului școlar etc.) nu vor avea eficiență maximă dacă nu vor fi coordonate cu alte măsuri mai „creative” de diminuare a problemelor, cum ar fi formarea competențelor organizatorice în cadrul activităților extracurriculare. Studiul efectuat este necesar în soluționarea teoretică și practică a problemelor înfruntate în timpul organizării clasei‚ prin investigarea aspectului extracurricular și stabilirea unor soluții.
Obiectul cercetării.
Cercetarea evoluării sau schimbării culturii organizatorice a clasei de adolescenți în timpul și după o serie de participări/implicări ale elevilor în activități extracurriculare proiectate conform necesităților elevilor. Rezultatul va fi recunoașterea și de către elevi a corelației directe între participarea la activități extracurriculare ce răspund nevoilor grupului țintă și comportament, precum și identificarea cu cooperarea lor directă și interesată tipurilor principale de activități adaptate la necesitățile clasei, care să corespundă gradului de dificultate, să stimuleze interesul acestora pentru respectiva activitate, precum și să contribuie la creșterea nivelului de conștientizare al elevilor în privința responsabilității care le revine cu privire la managementul clasei, inclusiv cultivarea și perfecționarea competențelor sociale ale elevilor.
Scopul acestei teze este de a demonstra rolul activităților extracurriculare ca modalitare de management al clasei de adolescenți, prin elaborarea unui program de cercetare și activitate.
Scopul este promovarea activităților extracurriculare cu adaptări și ajustări conform caracteristicilor particulare ale grupului, care să stimuleze comportamentul pozitiv în timpul orelor și să faciliteze asimilarea eficientă a curriculumului și eficientizarea procesului de instruire.
Obiectivele investigației:
Teoretice:
Cercetarea studiilor de formare a personalității și nevoilor adolescenților.
Studierea dezvoltării sociale a adolescenților.
Precizarea prin analiză teoretică și practică a noțiunilor de „management școlar”, „activitate extracurriculară”, „adolescență” etc.
Investigarea rolului activităților extracurriculare în dezvoltarea personaltății adolescenților.
Practice:
Identificarea bunelor practici de management al clasei de adolescenți prin activități extracurriculare.
Stabilirea metodologiei și metodelor de cercetare.
Obținerea rezultatelor și interpretarea analizei de bune practici.
Cercetarea experimentală a raportului dintre nevoile adolescenților și ofertele educaționale extracurriculare.
Elucidarea unor particularități.
Dobândirea și realizarea rezultatelor specifice ale cercetării experimentale.
Formularea concluziilor și recomandărilor.
Ipotezele cercetării.
A) Activitățile extracurriculare eficientizează managementul clasei de adolescenți, în dependență de gradul de implicare a elevilor și de gradul de corespundere a activităților selectate cu nevoile lor.
B)Activitățile extracurriculare proiectate strategic eficientizează managementul clasei de adolescenți.
C) Implicarea elevilor în selectarea și proiectarea activităților extracurriculare conform necesităților și preferințelor lor, crește vădit motivarea de participare a acestora și, în consecință, șansele de formare a competențelor educative.
D) Activitățile extracurriculare formative ridică nivelul coeziunii de grup.
G) Colaborarea cu mediile sociale din afara școlii, axate pe dezvoltare, formare de atitudini civice și ecologice, reduce problemele școlare ca absenteismul, vandalismul, violența școlară etc.
Baza conceptuală a cercetării.
Managementul clasei de elevi reprezintă o sursă de cercetare mereu în schimbare și, totodată, actuală. De efiecientizarea educației s-au preocupat pedagogi celebri, de la Socrate ( 470 î. H – 399 î. H), cel mai mare învățător care „știa că nu știe nimic” fiind mereu în căutarea răspunsurilor, la părintele educației moderne, Comenius (1592-1670), preocupat întrega sa viață de perfecționarea metodelor pedagogice, abordând toate problemele importante ale pedagogiei legate de metodă, conținuturi, de ideal și ajuns la concluzia că „Viața e o școală” [după 6].
Există numeroase sudii în domeniul, atît de factură națională, cît și pe plan internațional. Cel mai relevant document îl constituie Recomandarea din 30 aprilie 2003 a Consiliului Europei, care menționează direcțiile de acțiune referitoare la recunoașterea statutului echivalent al activității educative școlare și extrașcolare cu cel al educației formale din perspectiva contribuției egale la dezvoltarea personalității copilului și a integrării lui sociale [după 7].
Realizând lucrarea de față mi-am axat concepțiile pe:
Factorii și principiile fundamentale ale educației contemporane;
Principiile didacticii moderne;
Strategia dezvoltării activității educative școlare și extrașcolare;
Valențele teoretice și principiile managementului educațional, cum ar fi cele stabilite de Florica Ortan [după 2];
Articole și studii academice referitoare la abordările activităților extracurriculare:
Educația artistică și culturală în școala europeană de Ján Figel, Comisar responsabil pentru Educație, Instruire, Cultură și Tineret, septembrie 2009, ce elborează concepția referitoare la rolul educației artistice în formarea competențelor tinerilor pentru viață, în secolul 21, ce a fost recunoscut pe larg la nivel european. Studiul atrage atenția asupra importanței colaborării între actori diferiți în educație [după 14];
Impactul pozitiv al activităților extracurriculare asupra dezvoltării personalității elevului, studiu de specialitate realizat în 2013 de Rășcanu Ionel [după 37];
Contribuția activităților extrașcolare la dezvoltarea personalității elevilor, studiu realizat de Nistor Cosmina [după 29];
The contribution of extracurricular activities to adolescent friendships: New insights through social network analysis. Cercetare realizată în 2011 de către Schaefer, David R., ce a evidențiat teoria precum că coparticipările adolescenților în activități extracurriculare, întăresc prieteniile dintre elevi și leagă altele noinerilor pentru viață, în secolul 21, ce a fost recunoscut pe larg la nivel european. Studiul atrage atenția asupra importanței colaborării între actori diferiți în educație [după 14];
Impactul pozitiv al activităților extracurriculare asupra dezvoltării personalității elevului, studiu de specialitate realizat în 2013 de Rășcanu Ionel [după 37];
Contribuția activităților extrașcolare la dezvoltarea personalității elevilor, studiu realizat de Nistor Cosmina [după 29];
The contribution of extracurricular activities to adolescent friendships: New insights through social network analysis. Cercetare realizată în 2011 de către Schaefer, David R., ce a evidențiat teoria precum că coparticipările adolescenților în activități extracurriculare, întăresc prieteniile dintre elevi și leagă altele noi [după 42];
Cercetarea fundației americane „T. William Grant”, The contribution of extracurricular activities to adolescent friendships: New insights through social network analysis ce sugerează că organizarea activităților de înaltă calitate după-școală este de mare ajutor pentru tineri ca să aibă succes în viață [după 16];
Familles et activités extrascolaires, de Jean-Pierre Pourtois (studiu asupra a 54 de familii belgiene care a elaborat teoria: „instituțiile școlare nu mai dețin monopolul în educație..” ”L’institution scolaire ne détient plus le monopole de l’éducation: de multiples organismes publics et privés offrent aux familles des activités éducatives, sportives, culturelles” [după 35];
Exploring the Roles of Extracurricular Activity Quantity and Quality in the Educational Resilience of Vulnerable Adolescents: Variable- and Pattern-Centered Approaches de Richard Jessor (2008) [după 19];
The Role of School-Based Extracurricular Activities in Adolescent Development: A Comprehensive Review and Future Directions de Feldman [după 13];
Participation in School-Based Extracurricular Activities and Adolescent Adjustment, cercetare realizată în 2005 de National Recreation and Park Association etc. [după 16].
Metode‚ procedee și tehnici de cercetare:
teoretice – studiu al surselor bibliografice‚ analize‚ sinteze‚ clasificări;
practice – experimentale‚ alese în conformitate cu obiectivele; statistice – în scopul analizei cantitativ-calitative.
Etapele investigației:
Cercetarea documentară (literatură de domeniu, sondaje, date statistice);
Formularea ipotezelor;
Realizarea și analiza chestionarelor;
Căutarea soluțiilor practice în vederea efectuării unui management eficient al clasei de elevi;
Studiul experienței personale;
Realizarea experimentului (aplicarea metodelor de cercetare);
Stabilirea tezei finale.
Rezolvarea scopului cercetării.
Baza experimentală a cercetării
Eșantionul supus cercetării: 124 de elevi adolescenți din Colegiul Tehnic Agricol din Soroca, Școala Profesională din Soroca, Liceul „Petru Rareș” din Soroca, 12 profesori.
Importanța lucrării.
Lucrarea abordează problemele actuale ale noii paradigme a managementului educațional în contextul noilor orientări și realități, menite să optimeze activitatea educațională.
Suntem conștienți de existența schimbărilor socio-istorice, nu întotdeauna pozitive, din prezent, cum ar fi migrația părinților, influența internetului, lipsa timpului acordat de către familii adolescenților aflați la vîrsta schimbărilor, de aceea este important de a iniția eforturile de căutare a noi modalități de management școlar care să corespundă timpului.
În urma activității mele de un deceniu în calitate de cadru didactic, am observat schimbări pozitive în procesul de management al clasei de elevi, odată cu implicarea acestora în diverse activități extracurriculare și extrașcolare. Dacă la începutul carierei mele didactice credeam că activitățile din afara lecției au caracter de completare a cunoștințelor tematice, acum sunt convinsă că acestea formează competnțe viabile și necesare atît în cadrul vieții școlare, cît și în existența de zi cu zi. Deci, atitudinea mea față de acestea s-a schimbat, accentuîndu-se pe cercetarea și explotarea celor mai optime activități.
Lucrarea dată elucidează anumite probleme apărute în cadrul managementului clasei de elevi adolescenți și demonstrează rolul și influența activităților extracurriculare în realizarea managementului. În cadrul tezei am efectuat analize‚ care au condus la anumite precizări‚ comparații‚ clasificări‚ dar și la elucidarea unor aspecte problematice prin intermediul cercetării experimentale.
Importanța teoretică a lucrării.
Primele două capitole reprezintă un preambul la partea practică a acestei lucrări, destinată analizei principalelor strategii extracurriculare utilizate în mediul școlar în vederea dobândirii unui management eficient al clasei de adolescenți.
Educația școlară este o structură complexă, care vizează formarea morală a elevilor, formarea de responsabilitate și gândire creativă. Pentru a realiza aceste obiective, fiecare școală dezvoltă planuri anuale de lucru educativ, iar, în același timp, fiecare diriginte își planifică lucru individual cu fiecare clasă în parte. Aceste planuri cuprind diferite domenii de educație: preventiv, de mediu, fizic, muncă, artistic, estetic, moral, legal și patriotic. Acestea includ, de asemenea, tradiționalele concursuri școlare, evenimente, vacanțe, etc. Toate aceste sarcini sunt realizate prin intermediul unor activități extra-curriculare.
Activitățile extracurriculare sunt ocupații organizate de către profesor pentru elevi, în afara timpului dedicat lecțiilor. Aceste activități contribuie la descoperirea abilităților individuale ale fiecărui copil, ce nu pot fi văzute întotdeauna la lecții. Datorită frecventării diferitor tipuri de lucru extracurricular, este îmbogățită experiența personală a adolescentului, acesta capătă abilități practice necesare, precum și recunoaște diversitatea activității umane. Copiii care frecventează, după școală, activități extrașcolare și sunt implicați în diferite ocupații, mai tîrziu, arată mai mult interes în diferite activități din timpul lecției și doresc să participe în mod activ la ele. În cazul în care copilul a deprins mai multe abilități în afara lecției, el este mult mai pregătit pentru diferite situații din viață și poate realiza cu succes mai multe sarcini școlare. Subiectul dedicat activităților extracurriculare este deosebit de relevant în timpul nostru, acum când copiii nu doresc și nu știu cum să umple timpul liber cu sens și cu ocupații pline de satisfacții, și ca urmare crește interesul adolescenților pentru ocupații dubioase (alcoolism, dependența de droguri, prostituție și crimă).
Diverse forme de activități extracurriculare contribuie nu numai la aspectul de caracteristici individuale și abilități, dar, de asemenea, învață elevii să lucreze împreună, să aibă grijă de prietenii lor, să-i înțeleagă pe ceilalți, cu alte cuvinte – să trăiască într-un grup. Fiecare tip special de activități extrașcolare îmbogățește experiența elevilor în interacțiunea colectivă în anumite aspecte, deci, în ansamblu, are un efect foarte mare.
Nu mai încape îndoială că toate aceste beneficii facilitează lucrul managerial al cadrului didactic.
Partea teoretică a lucrării a pregătit informațional „terenul” pentru a se putea demonstra, practic, viabilitatea ipotezelor formulate.
Importanța practică a lucrării.
Ceea ce ne propunem să demonstrăm în partea practică a aceastei lucrări este determinarea rolului pozitiv al activităților extracurriculare în realizarea managementul clasei de adolescenți, printr-o serie de metode, experimente și exerciții.
Sistemul de învățământ din Republica Moldova se află în perioada unor transformări esențiale, care au drept scop ajustarea educației la standardele internaționale de formare a personalității. Reforma sistemului educațional din țară solicită o preocupare pentru găsirea unor activități care să sprijine îmbunătățirea procesului de predare-învățare și dobândirea de către elevi a unor abilități necesare inserției sociale a viitorilor absolvenți, prin desfășurarea unor activități extracurriculare, cu scop didactic foarte bine definit.
Despre rolul activităților extracurriculare în formarea personalității copilului s-a scris îndeajuns. Pornind de la recunoașterea faptului că deseori comportamentele nedorite la adolescenți sunt expresia unui deficit de competențe, variabilele educaționale și instrucționale sunt cele mai directe mijloace de influențare a comportamentului elevului. Implicit, adaptarea/ajustarea acestora la nivelul clasei și individualizat, are ca efect o îmbunătățire a comportamentului general și asigură oportunități sporite de învățare. Astfel, elevii se vor implica în mod corespunzător în activitățile extracurriculare, vor ști care sunt așteptările profesorilor și vor avea, în general, rezultate bune, minimalizându-se pierderile de timp, confuziile, întreruperile din timpul orei. Climatul general al clasei va fi cel de concentrare pe activitatea desfășurată, într-o atmosferă destinsă și plăcută.
Resurse umane: Profesorii împreună cu dirigintele clasei, elevii, părinții acestora (dacă este necesar).
Grupul țintă: elevii.
Termeni-cheie.
Noțiunile de bază‚ utilizate în conformitate cu problema‚ obiectul‚ scopul și obiectivele lucrării sunt:
Activitate extracurriculară;
Adolescent;
Cercetare experimentală;
Educație;
Formare;
Competență;
Management educațional;
Metodologie;
Personalitate;
Grup școlar;
Avant-Propos
Lucrând la acest proiect mi-am amintit cum acum 15-20 de ani, fiind elev, participam activ la mai multe cercuri școlare; echipe sportive etc. Implicarea în aceste activități mi-au permis să dezvolt un sentiment de apartenență la școala mea și m-a ajutat în a menține motivația de studiu de-a lungul anilor școlari și universitari. Totodată, aceste activități m-au condus în a-mi dezvolta o disciplină, un mod de lucru, abilități de colaborare pentru munca în echipă, abilități fizice și intelectuale, un bun management al emoțiilor și de multe alte caracteristici care fac acum background-ul meu personal și profesional.
I.ABORDĂRI TEORETICE ALE ADOLESCENȚEI ȘI ALE ROLULUI EDUCAȚIEI EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVULUI DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MARE
A educa înseamnă schimbare,
schimbarea omului, a mediului natural,
social, cultural și spiritual al existenței umane,
toate acestea alcătuind împreună și mediul educațional.
Educația este permanentă, adică se produce
continuu pe parcursul întregii vieți.
Ciuntu Tamara [după 5].
I.1. Formarea personalității și nevoile adolescenților
Adolescența este cea mai complexă etapă a dezvoltării copilului în care se conturează individualitatea și începutul de stabilizare a personalității care marchează încheierea copilăriei și trecerea spre maturitate.
Dezvoltarea omului ca personalitate se realizează în etape, prin integrare ierarhică. Apariția efectivă a personalității are loc atunci când se constituie „conștiința de sine”, când copilul se vede în raport cu alții. Ereditatea contează în formarea personalității, însă factorul social are o mare importanță. „Cea mai mare parte a conduitei care apare ca expresie a naturii umane permanente este un produs al culturii, prin „cultură” înțelegându-se cunoștințele, credințele, concepțiile despre lume, obiceiurile, arta, limba, legile. În același timp, societatea propriu-zisă înseamnă instituțiile și relațiile sociale” [după 32]. Cultura și societatea acționează împreună asupra individului pentru formarea și dezvoltarea personalității. În societate, fiecare om are un anumit rol și un anumit statut.
„Rolul” se referă la totalitatea obligațiunilor individului, iar „statutul” înseamnă ceea ce el, individul, așteaptă de la societate, potrivit rolului sau poziției sale. Desigur, personalitatea nu se dezvoltă simplu, doar prin creștere și maturizare, ci prin acțiune, prin activitate în cadrul căreia se formează priceperi, deprinderi și, mai ales, caracterul. Nu se poate omite faptul că educația, al treilea factor al dezvoltării umane, pe lângă ereditate și mediul familial și social, are o puternică înrâurire asupra personalității.
Rolul educației se poate constata, de pildă, în stăpânirea, înfrânarea temperamentului, în formarea și dezvoltarea aptitudinilor, dezvoltarea caracterului. „Mediul cuprindre ansamblul elementelor naturale, sociale, culturale ce ne înconjoară și cu care omul este în interacțiune permanentă, pe tot parcursul vieții sale” [după 32]. Factorii de mediu acționeză în anumite contexte sau cadre sociale – grupurile familiale, de joc sau de învățătură – care constituie și ele tot atâtea medii.
Figura 1. Factorii dezvoltării umane [după 32].
„Adolescența” – cuvânt ce provoacă scântei, trăiri, nedumeriri, vis. E perioada de schimbări și căutăre de identitate.
Dintre toate perioadele de formare a copiilor, adolescența e cea mai dificilă. Este o perioadă din viață, în care omul trece printr-o ploaie de schimbări fizice, psihologice și sociale. Organizația Mondială a Sănătății definește adolescența ca fiind perioada dintre 10 și 19 ani, dar în numeroase țări occidentale se consideră că adolescența începe între 11 și 13 ani la fete, 12-14 ani la băieți, și se termină în jurul vârstei de 19-21 de ani la ambele sexe [după 27].
De cele mai dese ori, părerile profesorilor sunt asemănătoare vis-a-vis de managementul clasei în dependență de vârstă. Este considerată mai dificilă organizarea clasei de adolescenți, în comparație cu managementul claselor de altă vârstă. Schimbările în comportamentul elevilor apar începînd cu clasa a 7-a, iar stabilitatea revine abia în clasele liceale. Adolescenții, fizic, arată ca niște adulți, însă la nivel de experiență, corectitudine în luarea deciziilor, controlul emoțiilor, sunt vulnerabili. Nevoile lor se învârt în jurul dorinței de afirmare, comunicarea cu semenii, conturarea intereselor profesionale, dorința de libertate și independență. În acestă perioadă, tinerii tind să se îndepărteze de adulți (părinți, profesori) și să se apropie de cei de vârsta lor, fie într-o relație de prietenie, fie una de dragoste. Adolescenții simt schimbarea și vor să fie percepuți altfel. Din punct de vedere sentimental, pot oscila rapid între zâmbete și lacrimi. Un cuvînt rostit unui copil sau unui adult și perceput neutru, este interpretat mai sensibil de către un adolescent. Adolescenților nu le este indiferentă părerea celor din jur vis-a-vis de imaginea lor.
Vârsta adolescenților, fără îndoială, este foarte frumoasă, însă, în același timp, destul de dificilă și complicată. Anume acum apar multe dificultăți determinate de anumite particularități fiziologice specifice și, în primul rând, de dezvoltarea sexuală furtunoasă, creșterea intensă, de dezvoltarea activă și neuniformă a tuturor sistemelor organismului ce deseori are drept rezultat tulburarea stării normale și apariția dereglărilor funcționale.
Adolescența este o perioadă de mare importantă în viața omului, când se formează impetuos personalitatea, se perfecționează intelectul. Dispar trăsăturile copilărești, adolescentul începe să privească cu alți ochi lumea din jur, îi cresc cerințele față de propria persoană și față de cei care-l înconjoară. Dispoziția lui se modifică fregvent, de la plâns trece ușor la hohote de râs. Deseori pare nesatisfăcut de multe lucruri. E natural că au loc transformări în caracterul adolescentului, el nu mai rămâne echilibrat ca înainte. „Acest fapt trebuie să-l înțeleagă toți vârstnicii și să-și dea seama că nu este vorba de un capriciu conștient al adolescentului, ci de o perioadă fiziologică specifică. Acum se dezvoltă relațiile complexe și deseori inconștiente ale adolescentului cu lumea înconjurătoare, cu oamenii, se formează caracterul, se maturizează viitorul bărbat sau viitoarea femeie (Boric Melnic „Formarea calităților omenești”) [după 23]. Lumea interioară a adolescentului devine mult mai amplă, mai bogată. În acești ani apar acele probleme care necesită rezolvare în mod hotărât. La soluționarea lor folosește cunoștințele acumulate de la cunoștințele mai vechi cu care contactează, precum și cele obținute prin intermediul mijloacelor de informare în masă. Un studiu efectuat de către un grup de cercetători americani relevă că în ultimele două decenii televiziunea are o tendință tot mai accelerată de a nu-și mai îndeplini funcțiile de divertisment, de informare, de educare etc., ci doar „de a forma un om nou, spălat de tot ce e bun” (Tacu Mariana) [după 48]. Multiple programe aduc mesaje violente sub formă de știri de senzație despre accidente, hoții, crime sau filme agresive, care induc, construiesc și potențează agresivitatea adolescentului. Violența, ura, cinismul, tâlhăria, indiferența sunt doar cîteva finalități negative pe care un adolescent le vede zilnic la televizor. Valori morale ca decența, discreția, delicatețea, toleranța, solidaritatea sunt ridiculizate și înlocuite de cultul „succesului-cu-orice-preț”, al banului. Or, integralizarea factorilor de influență educativă asupra adolescentului modern, în general, și a educației și televiziunii, în particular, este una din marile probleme ale lumii contemporane, care solicită același statut printre noile educații ca și educația antidrog / antitabacism / antialcool sau educația pentru mediu, pentru pace, pentru familie etc.
Adolescenții pot fi ușor pasionați de exemplele vii, deseori imită stilul și maniera oamenilor iluștri, însă pot cădea și sub influența persoanelor care săvârșesc fapte urâte, nedemne. Această perioadă de tranziție în viața omului presupune atât modificări la nivel fizic, cât și modificări la nivel de comportament și personalitate. Una dintre particularitățile psihologice ale adolescenților este manifestarea vădită a necesității de afirmare a propriei persoane. Adolescenții nu sunt siguri de posibilitățile și destoinicia lor și vor neapărat să-și manifeste calitățile și posibilitățile. „La ei, în mare măsură, e bine pronunțată dependența față de alți oameni, dar, în același timp, tind să fie absolut independenți și de sine stătător în rezolvarea anumitor probleme. Este necesar ca el în mod independent să-și aleagă calea justă, iar noi, vîrstnicii, corect, cu mare tact, răbdare și înțelepciune să-l orientăm spre fapte bune” (Boris Melnic) [după 23].
I.2. Dezvoltarea socială a adolescenților
Școala este o societate în miniatură. Aici se formează personalitatea și comportamentul copilului. La fel ca în societate, în școală se stabilesc reguli, norme și legi care reglează toate tipurile de activități. Managementul clasei de adolescenți are ca prim obiectiv organizarea eficientă a colectivului de elevi. Oare clasa este grupul social primitor și mediul ce permite dezvoltarea liberă și prosperă a personalității elevului? Și cît de important este abordarea unui management eficient în clasele de adolescenți, cei în căutare de definire a identității lor sociale? Cît de importantă este echipa? Întrebări ce ar trebui să și le pună fiecare cadru didactic în general și fiecare diriginte în particular.
Manifestările de conduită care se abat de la exigențele școlare sunt, într-o bună măsură, o prelungire a manifestărilor deviante ce au loc în societate. Dacă colaborarea cu mediile sociale din afara școlii ar fi axată pe dezvoltare, formare de atitudini civice, problemele din școală s-ar reduce. Mediul în care se află elevii în afara școlii își lasă amprenta asupra comportamentului lor în școală. În acest sens, o serie de investigații au pus în evidență corelații semnificative între anumite forme de devianță școlară cum ar fi absenteismul, vandalismul, violența școlară etc. și plasarea instituției școlare în cartiere cu un grad de delicvență juvenilă ridicată. Așa cum subliniază Cristina Neamțu „între delicvența / devianța din societate și devianța școlară se realizează o relație de cauzalitate circulară, ce poate fi exprimată la modul general astfel: modelele de conduită deviantă din afara școlii sunt reproduse în școală, generează pedeapsa, etichetarea, marginalizarea, frustrările trăite de elevi în școală alimentează motivația nonconformității și se manifestă în spațiul școlar și extrașcolar” [după 41].
În psihologia tradiționalistă există două școli principale de gândire în ceea ce privește devenire umană:
Behaviorismul, avîndu-l ca reprezentant principal pe J. B. Watson, care în lucrarea sa „Psihologia văzută de behavioriști” (1913) susține ideea că dezvoltarea omului este în cea mai mare măsură un rezultat al influenței mediului [după 27].
Nativismul, ai cărui susținători considerau că dezvoltarea se datorează în principal, acțiunii genelor și cromozomilor. În acest sens îl amintim pe Gessel care în 1943 a avansat ideea că, de fapt, dezvoltarea copiilor se produce aproape în totalitate ca rezultat al influențelor genetice, mediul înconjurător avînd un efect redus. În concepția lor, rolul mamei sau al școlii este de a oferi un mediu în care dezvoltarea naturală a copilului să fie cît mai puțin perturbată [după 32]. Filosoful materialist Helvețius, în opera sa „Despre om” afirmă că toți oamenii se nasc cu aceleași capacități. Inegalitatea dintre ei ar fi diferența de educație, deoarece „educația poate totul” [după 32].
Astăzi majoritatea psihologilor sunt de părerea că atât ereditatea, cît și mediul și educația contribuie la devenirea umană (teoriile dublei determinări). „Educația controlează și organizează influențele mediului asupra individului, adaptându-le la particularitățile de vârstă și individuale ale acestuia” [după 32].
Adolescența este, prin excelență, momentul dominat de cerința integrării în societate, de maturizarea intelectuală și socială a tânărului, dorința de autoafirmare, de impunere a părerilor proprii și de autodefinire îl pun tot mai des pe adolescent în raporturi variate atât cu persoanele adulte, cât și cu cei de o vârstă cu el, accelerând astfel însușirea conduitelor și normelor sociale de comportare. Adolescentul devine mai preocupat de propria imagine și de poziția sa în raport cu cei din jur (grupul de prieteni, colegii de școală). În același timp, copilul adolescent tinde să se îndepărteze de părinți și profesori, în încercarea de a fi independent și de a decide pentru el însuși. Particularitățile individuale specifice în comportare, în primul rând, sînt reacții de emancipare, exprimând tendința de eliberare de sub tutela vârstnicilor. Încercările adulților de a înlătura prin orice metode asemenea manifestări, nu dau niciun rezultat, din contra, stârnesc diferite forme de protest, care pot să se manifeste activ sau pasiv. Protestul pasiv este mai complicat, deoarece el se manifestă prin eschivarea adolescentului de la orice activitate, scăderea dispoziției, izolarea sa în lumea frământărilor interioare, care îl aduc uneori până la gândul sumbre. Principalii educatori și povățuitori pentru adolescenți sunt părinții. Exemplul lor, purtarea, onestitatea, omenia sunt cei mai efectivi factori în formarea calităților bune ale adolescenților. Dorința adolescentului de a părea matur este atât de mare, încât el împrumută de la adulți chiar și deprinderile urâte – consumul alcoolului, fumatul etc. [după 32].
Deseori, profesorul este perceput drept o persoană stresantă care are multe cerințe necorespunzătoate necesităților personale ale elevilor. Nevoia adulților de control și de supraveghere devine neconcordantă cu noile nevoi de dezvoltare și comunicare ale copilului, iar conflictele devin sursa permanentă a neînțelegerilor între aceștia. Școala e unul din primele medii sociale din afara familiei, care formează competențe de încadrare socială. Necesitatea de a face parte din grup este una naturală, precum și cea de a se evidenția ca identitate printre semeni. Există o legătura nedespărțită dintre școală (ca subsistem social) și societate (ca sistem social global). Sistemul este, așa după cum se știe, un ansamblu de elemente care interacționează atât de intens încât stările lor sunt interdependente, modificarea unuia ducând la modificări determinate în toate celelalte. Un elev bine format în școală va fi mai flexibil în societate [după 30].
Elevii simt necesitatea să facă parte din grup. Grupul ales de ei trebuie să fie „la modă”, să răspundă nevoilor lor. Este imperios de important de orientat elevii spre un mediu de grup sănătos. Elevii nu se pot integra decât într-un mediu deschis, primitor în care se simt liberi și parte de grup. Coexistenta copiilor în cadrul clasei este la început o măsură cu caracter administrativ, impusa din exterior fără aderarea liberă a membrilor (elevii). Grupul alcătuit pe această bază este un grup formal cu un sistem de organizare, de conducere și de activitate stabilite de practica socială. Ulterior, prin interacțiunea ce are loc între elevi, se elaborează încetul cu încetul forme de coeziune a grupului, ia naștere o forță centripetă care cu timpul se întărește mereu. Existența acestei coeziuni se face simțită atunci când un eveniment mai important mobilizează rapid și spontan întregul grup, întreaga clasa. Un astfel de eveniment poate fi organizarea unei activități extracurriculare, spre exemplu, pregătirea pentru TVC, concurs cu clasa paralelă. Spiritul de grup al clasei are însă și manifestări cotidiene, care arată că grupul formal este studiat și tinde să devină un grup real. Fenomenul se observă în formele de colaborare și cooperare care se stabilesc cu încetul între membrii clasei. Când grupul formal este prea mare, atunci putem observa că se formeaza unele grupuri (tabere) care nu o data sunt în relație de opoziție și cele mai adesea sunt slab integrate în disciplina școlară. Peste tot în viața familială și socială, oamenii se asociază în mod spontan și în afara grupelor formal constituite. Mulți se grupează pentru a se distra sau a se ajuta reciproc. Așa se întâmplă și în rândul elevilor. Cei cu aceleași preocupări, cei cu locuințele apropiate etc. se asociază, își petrec timpul împreună fără ca această asociere neformală să aibă vreun element negativ, fără ca membrilor lor să le putem reproșa ceva. Taberele devin un fenomen negativ pentru munca școlară atunci când practicile participanților, când scopurile lor deviază de la obiectivele admise în școală și de la scopurile urmărite în procesul instructiv–educativ. Existența unor grupe prea exclusive, ai căror membri încep să aiba o atitudine de dispreț față de neparticipanți, subminează unitatea clasei, creează tensiuni și disensiuni, care în cele din urmă se rasfrâng asupra calității și rezultatelor muncii școlare. Învățătorul sau dirigintele trebuie să urmărească cu mare atenție formarea subgrupelor, ei trebuie să fie la curent cu activitatea lor, să recunoască componența și scopurile reale și să intervină atunci când activitatea acestora tinde să degenereze în preocupări nedorite. Formarea acestor subgrupe spontane arată tendința copiilor de a se asocia, de a desfășura activități comune, de a acționa în colectiv, tendință care crește și se întărește odata cu maturizarea. Activitățile extracurriculare sunt un bun prilej de a satisface aceste nevoi sociale ale adolescenților. O echipă cu scop comun transmite fiecărui membru un sentiment de parte a grupului. Valorificarea educativă a acestor activități, canalizarea lor în sens social pozitiv constituie sarcina de rând a cadrelor didactice. Când cadrul didactic lucrează bine cu elevii săi, atunci micile grupări se formează numai pentru a satisface nevoile de distracție extrascolară, dar ele în fond sunt nuclee sociale care în orice moment pot fi mobilizate pentru a susține actiunile educative ale cadrului didactic (învățător, diriginte). Când însa munca profesorului cu clasa este deficitară, grupele neformale caută să satisfacă și alte nevoi ale membrilor lor, iar devierea lor de la linia educativă oficială este foarte probabilă. Acceptat sau respins de grup, având un statut ridicat sau scăzut, elevul își va forma totuși percepția propriei persoane ca ființă socială și totodată își va forma și percepția socială a întregului grup, a clasei din care face parte. Activitatea educativă a cadrelor didactice trebuie sa fie îndreptată spre formarea unei perceptii adecvate a elevului asupra propriei persoane. Din aprecierile pe care le face cu ocazia încurajării, verificării demersului activităților, lichidării micilor conflicte ce se ivesc pe parcursul derulării pregătirilor pentru o activitate sau alta, cadrul didactic trebuie să-l ajute pe elev să se aprecieze pe el cît mai corect, să înțeleagă propriul său statut social. „Elevul trebuie ajutat să înteleagă că niciun rol și nicio situație nu sunt nici fatale și nici definitive, că în viața clasei, ca și în viață, în general, este o continuă mișcare în cadrul căreia indivizii se pot ridica prin munca lor, sau dacă sunt delăsători, pot pierde pozițiile câștigate.”(Stan Nicolae) [după 44].
Probleme care stau în fața realizării unui management calitativ al grupului de adolescenți sunt tot acelea cu care se confruntă școala la general: comunicare deficientă elev-elev, elev-profesor, elev-părinte și profesor părinte, absenteismul, violența școlară etc. În consecință, multe dintre acestea nu pot fi diminuate dacă nu se iau măsuri eficiente. În plus, colaborarea mai intensă dintre școală, familie și comunitate pot spori eficiența măsurilor de diminuare adoptate atât în școală, cât și în afara acesteia. De obicei măsurile luate în școală (supraveghere mai strictă a elevilor cu comportament deviant, aplicarea unor sancțiuni mai severe celor care încalcă în mod regulat exigențele regulamentului școlar etc.) nu vor avea eficiență maximă dacă nu vor fi coordonate cu alte măsuri mai „creative” de diminuare a problemelor. Deseori măsuri luate ca „pedepsirea”, nu fac decît să îndepărteze elevul de scopul grupului. Activitățile extracurriculare alese pe priorități por întări un grup școlar și prin ele se pot integra membrii deviați. Acestea, de asemenea, presupun anumite reguli, dar metodele prin care se realizează și scopul comun mobilizează grupul spre succes.
I.3. Rolul activităților extracurriculare în dezvoltarea personaltății adolescenților
Managementul clasei este definit ca abilitatea profesorului de a planifica și organiza activitățile clasei astfel încît să asigure un climat favorabil învățării. Prin managementul clasei se urmărește prevenirea comportamentelor disruptive, pe de o parte și rezolvarea problemelor comportamentale apărute, pe de altă parte.
Procesul educațional este format și din activități didactice complementare lecției obișnuite. Acestea sunt desfășurate în școală, altele decît lecțiile (extracurriculare) și în afara școlii (extrașcolare). Aceste tipuri de activități cuprind: excursii, vizite, programe artistice susținute de elevi, spectacole de teatru urmate de convorbiri asupra pieselor vizionate, întâlnire cu persoane care își desfășoară activitatea în diferite domenii (mediu, polițiști, veterani de război, oameni de știință).
„Obiectivul final al managementului clasei este formarea la elevi a unor abilități de autoreglare a comportamentului. Într-o primă fază controlul comportamentului este extern (profesori, părinți, colegi) pentru ca apoi, prin interiorizarea unor reguli și modele, să devină autonom” [51].
Termenul de „activitate extrașcolară” este adesea utilizat în sinonimie cu cel de „activități extracurriculare” sau cu cel de „activități în afara clasei”. În primul caz, reiese importanța acestora în completarea Curriculumu-ului național, iar în al doilea, separarea spațio-temporală de activitățile formale obligatorii. Dex-ul limbii române explică termenul „extracurricular, -ă adj. Care este în afara curri-culumului școlar, care nu face parte din disciplinele de studiu obișnuite pentru o anumită facultate sau specializare. pl. -i, -e. /extra -+ curicular.” [după 23].
Figura 2. Forme de desfășurare a procesului instructiv-educativ în afară de clasă [după 51].
Managementul clasei se referă la toate acțiunile întreprinse de un profesor pentru a organiza elevii, spațiul, timpul și materialele așa încît conținutul predării și învățarea acestuia de către elevi să poată avea loc în condiții optime. Deoarece problemele în învățare și cele comportamentele sunt rezultatul interacțiunii zilnice în școală dintre indivizi și a influenței exercitate de mediu, trebuie ca profesorul să se concentreze pe două categorii de elemente specifice: necesitățile de grup și individuale precum și pe identificarea adaptărilor și/sau suportului în mediul în care se desfășoară procesul educațional pentru a răspunde necesităților de grup și individuale identificate.
Adolescentul este nu numai obiectul, dar și subiectul educației, care decodifică și transpune mesajele educaționale în forme și structuri ale propriei activități. Activitatea tânărului cunstituie cel mai apropiat context al dezvoltării. Educația continuă a omului întruchipează în sine trei elemente de bază.
Figura 3. Elementele educației [51].
De asemenea, în literatura de specialitate, conceptul de activitate extracurriculară este adesea utilizat ca echivalent al „activităților extrașcolare”, de altfel în mod eronat, dat fiind că acestea reprezintă toate activitățile ce au loc în afara instituției de învățământ și acestea sunt doar o componentă a activităților extracurriculare. Observăm deci, că sub aspect conceptual, termenul „activități extracurriculare” face referire la ansamblul activităților (academice, sportive, artistice etc.) care se organizează la nivelul instituțiilor de învățământ sau în afara acestora (dar sub tutela lor sau în colaborare), în grupuri de elevi sau individual, suplimentar față de conținuturile din Planurile cadru de învățământ și din Curriculumul la decizia sau propunerea școlii.
Activitățile extracurriculare se referă astfel la totalitatea activităților educative organizate și planificate în instituțiile de învățământ sau în alte organizații cu scop educațional, dar mai puțin riguroase decât cele formale și desfășurate în afara incidenței programelor școlare, conduse de persoane calificate, cu scopul completării formării personalității elevului asigurată de educația formală sau dezvoltării altor aspecte particulare ale personalității acestuia.
Activitățile extracurriculare oferă oportunități pentru dezvoltarea unor competențe, în raport cu anumite obiective ce inspiră și provoacă educabilul, atât pentru succesul lui educațional, cât și pentru cel din viața de zi cu zi. Acestea au o valoare importantă atât pentru dezvoltarea socială a educabilului, cât și pentru cea personală, prin demersuri specifice și particulare. Deși activitățile specifice educației formale urmăresc anumite finalități menționate anterior, totuși ele nu ezitează la maxim de valorizarea unor competențe precum: dezvoltarea unor abilități interpersonale, muncă în echipă, inițierea și implemetarea unor proiecte personale sau în echipă, deprinderi de învățare a modului cum să înveți etc.
Profesorii ar trebui să încurajeze dezvoltarea, în sala de clasă, marcată de o atmosferă de interacțiune pozitivă și unde consecințe punitive sunt reduse la minim. Munca de cercetare a arătat că atmosfera coercitivă (care constrînge) sau punitivă (de pedeapsă) generează un comportament antisocial [după 51].
Desigur, în unele situații, activitățile extracurriculare pot determina o „pierdere de timp” sau o distragere a educabilului în defavoarea activităților educative formale. Însă, dincolo de orice, nu trebuie să avem în vedere doar activitatea în sine, ci natura particulară a experienței individuale a educabilului, în cadrul activității care devine cea mai interesantă pentru acesta [după 37]. Din aceste considerente, rolul școlii și al cadrului didactic (în colaborare cu alți factori educaționali, precum familia, anumite grupuri la care aderă elevii) este acela de a furniza cele mai valoroase activități extracurriculare pentru dezvoltarea elevului și a-l îndruma spre acestea.
Prin activitățile extracurriculare, care reprezintă o învățare în plin sens al cuvîntului, adolescentul redescoperă cunoștințele, abilitățile, le recreează pentru sine. Astfel el se dezvoltă. La confluența (răscrucea, reuniunea, întîlnirea) dintre acțiunile educaționale și activitatea proprie a adolescentului, se nasc, de regulă, decalaje între nivelele de acțiuni și operații necesare îndeplinirea unor sarcini, puse în față și nivelurile atinse real în dezvoltarea posibilităților de rezolvare. „Dezvoltarea înseamnă reducerea decalajului, restabilirea echilibrului printr-un proces de perfecționare a caracteristicilor psihice ale personalității în funcție de noile cerințe” (Viorica Pălărie) [după 32]. Dezvoltarea prin activitățile extracurriculare trebuie să restructureze stimularea adolescentului la nivelul celei mai profunde componente a propriei activități – motivația. Anume motivația este automișcarea și autodeterminarea dezvoltării copilului. Trebuințele, cerințele, preferințele, aspirațiile, dorințele – fiind componente alte motivației – constituie forța motrice a dezvoltării psihice. Forța propulsoare (incitantă, stimulativă) a dezvoltării rezidă în confruntarea de motive.
O bună parte dintre adolescenți par a fi mai ocupați ca niciodată, între școală, activități de după-școală, de sport și de teme. În timp ce unii prosperă în acest lucru, alții pot considera că este greu să țină pasul cu totul. Mulți părinți se întreabă ce tip și cât de multe activități extracurriculare sunt potrivite pentru copilul lor și ce efectele au aceste activități privind dezvoltarea adolescentului.
Indiferent de direcția în care se face dezvoltarea – intelectuală, afectivă, morală – constituirea noilor componente și însușiri de personalitate se face în ordinea trecerii de la exterior la interior, de la modele de reacții și acțiuni interpersonale, la sistemul de atitudini și aptitudini.
Activitățile extracurriculare pot avea numeroase beneficii pentru dezvoltarea adolescentului. În conformitate cu TeensHealth.org, aceste activități pot oferi copiilor posibilitatea de a întâlni oameni noi, de a face noi prieteni și a sparge barierele dintre oameni. Copiii pot stimula încrederea în sine și să învețe despre disciplină și angajament. Activitățile extracurriculare pot ajuta adolescenții care își doresc în viitor o facultate sau un loc de muncă, dacă acestea sunt bine planificate și dezvoltă responsabilitatea. Aceste activități pot oferi, tinerilor, posibilitatea de a face ceva constructiv cu timpul lor liber, împiedicându-i să se angajeze în comportamente riscante, cum ar fi fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri sau sex.
Când vine vorba de alegerea unui tip de activitate extracurriculară, există tot felul de opțiuni: sporturi de echipă, cum ar fi baschet, baseball, fotbal, volei. Poate un club, nu atît de răspâdit încă în Moldova, dar foarte popular în străinătate, ar putea interesa pe adolescenți? Acestea pot fi cluburi de teatru, de sport sau de carte. În cazul în care copilul este pasionat de știință, el ar putea să se implice într- un club de știință sau în cazul în care matematica este hobby-ul lui, poate găsi un club de matematică sau de echipă.
Uneori poate fi greu în a obține ca un adolescent linitit, introvertit social, să iasă din carapacea lui și să se implice în activități extrașcolare. În acest caz are nevoie de ofertă în a alege și de încurajare. Părintele care-și cinoaște cel mai bine copilul, trebuie să înceapă prin a contacta școala copilului său și a întreba despre activitățile disponibile. KidsHealth.org [după 39] recomandă compilarea unei liste de activități disponibile. Prezentarea opțiunilor pentru copil și discuția, cu acesta, despre ceea ce s-ar putea sa-l intereseze. Să fie lăsat să aleagă din câteva activități pentru a încerca; în acest fel, se pot încerca și selecta ce se potrivește cel mai bine activitatății lui.
Din păcate, nu întotdeauna activitățile extracucciculare aduc doar beneficii în dezvoltarea copilului, uneori acestea, dacă sunt impuse sau dacă nu corespund necesităților copilului, provoacă stres. Atât părintele, cît și dirigintele au nevoie să știe cât mai multe informații atunci când vine vorba de activități extracurriculare. Copiii ar trebui să se bucure de ceea ce fac, fără a fi prea stresați cu privire la activitățile lor. Scholastic.com recomandă observarea anumitor semnale pe care copilul le transmite. Semnele includ probleme cu somnul, iritabilitate, supraalimentarea, dureri de stomac și de anxietate. KidsHealth.org sugerează că în cazul în care o activitate provoacă stres în viața copilului, atunci nu e activitatea potrivită pentru acesta. El poate lua o pauză de la activitatea extracurriculară sau chiar întreruptă complet [după 12].
Pentru un management eficient al clasei, tematica activităților extracurriculare trebuie aleasă în conformitate cu valorile fundamentale ale educației: bine, frumos, adevăr, util, sănătate. Sunt patru conținuturi generale ale educației:
Educația intelectuală;
Educația morală;
Educația estetică;
Educația fizică.
Principiile educației morale trebuiesc promovate încontinuu pentru a le cultiva elevilor maniera de a comunica între ei. Umanismul, altruismul (slujirea dezinteresată aproapelui, orice acțiune ce este folositoare celuilalt, iar nu celui ce o îndeplinește), mila sunt remarcate ca începutul general al moralității.
Managementul clasei de adolescenți este considerat, de către profesori, preponderent mai dificil. Nevoile adolescenților sunt în schimbare, deci și metodele de management al clasei de adolescenți trebuiesc adaptate lor. La această vîrstă elevii sunt în căutarea și formarea propriei identități, doresc să se afirme chiar și atunci cînd refuză să participe la unele activități. Relațiile dintre elevi și diriginte trebuie să se bazeze pe încredere, nu pe frică. Elevii au nevoie sa știe ca dirigintele este un model responsabil, pe care se pot baza, demn de respectul lor. Lețiile obișnuite trebuie să conțină metode de predare/învățare în grup, ca să încurajeze comunicarea, încrederea și, în final să ușureze managementul clasei. Unele activități pot fi practicate și de elevii mai puțin coordonați.
Participarea la activități extracurriculare dezvoltă perseverența și spiritul de echipă. Atunci cînd clasa de elevi se autosesizează ca echipă, le este mai ușor să ia decizii în comun, să se susțină reciproc, iar dirigintelui să-i fie mult mai facil să-i coordoneze. În plus, timpul petrecut în pregătirile pentru aceste activități este mult mai util decît orele numeroase de navigare încontinuu pe net, ocupație preferată de majoritatea adolescenților. Este foarte important ca copiii să fie susținuți sub acest aspect, de către părinți. Ei au nevoie să știe că părinților le pasă de noua lor preocupare și că e importantă. Au nevoie de încurajare [după 27].
Părinții se pot implica în activitățile extrașcolare organizate, ca supraveghetori la un carnaval sau o excursie, sau în aranjarea sălii, își pot oferi contribuța la gustările și dulciurile la târguri, iar uneori, de comun acord cu profesorii și elevii, pot particita direct ca coparticipanți la anumite concursuri școlare. Parinții trebuie să încurajeze dorința tinerilor de a-și descoperi propriul talent, fiindcă vârsta adolescentei este potrivită pentru a începe o carieră în domeniul ales. Comunicarea stă la baza relației dintre adulți și adolescenți. Acest fir nu trebuie întrerupt odată cu vârsta. E adevărat că vârsta pubertății se manifestă deseori prin necesitatea libertății. Tinerii, prin respingerea adulților, de fapt, nu doresc ruperea relațiilor, dar stabilirea unor noi legături de la egal la egal. Acest fapt este valbil și în relațiile dintre elevi și profesori.
Adolescenții de astăzi nu sunt niște creaturi „supuse” dascălilor, ba din contra, doresc să se afirme, să fie considerați personalități cu drept de decizie. Managementul clasei de adolescenți se bazează pe reguli binedefinite ce fac parte din regulamentul școlar și acceptate de colectiv. Totuși administrarea grupului școlar, doar în baza regulilor nu este întotdeauna eficientă. Unele clase sunt mai ușor de dirijat, altele foarte dificil. Ce metode ar aduce roade în managementul clasei? Cum pot fi învățați elevii să ia decizii unanime, să realizeze îmreună lucruri frumoase, să dea dovadă de răbdare și tenacitate? Activitățile din timpul lecțiilor zilnice nu întotdeauna permit elevilor să aleagă ceea de ce au ei nevoie, nu le eliberează la maxim creativitatea, pe cînd activitățile extrașcolare presupun un aer degajat, total diferit de cel „stresant” din timpul orelor. Rezultatul activităților extrașcolare depinde de colaborarea între participanți. Toți au un scop comun, se bizuie unii pe alții, se susțin, iar atunci cînd apar conflicte, se caută soluții care nu ar prejudicia activitatea. Deseori, anume în urma participărilor la activitățile extrașcolare, se leagă prietenii strînse între colegi. Apare o fuziune a grupului școlar, care continuă a fi valabil și după realizarea activităților. Dirigintele își cunoaște mult mai bine elevii în timpul acestor evenimente, lucru ce îl ajută mai tîrziu în managementul clasei. După câteva activități în afara orelor, elevii își formează abilitatea de a autoorganiza. Este foarte important ca să fie implicați în aceste activități, elevii cu reușită academică joasă și elevii cu deviere de comportament. Mai tîrziu, competențele formate în afara orelor vor fi de folos în procesul instructiv educativ din timpul lecțiilor. Dezvoltarea corectă a adolescenților se bazează pe stimularea mai multor arii în strânsă legatură cu activitatea lor. „Pentru ca adolescentul să nu fie captivat de ideea relațiilor intime precoce, eforturile și energia lui trebuie îndreptate spre executarea unei munci fizice sau intelectuale utile și interesante” (Boris Melnic) [după 23]. Un adolescent echilibrat alege activități care contribuie la dezvoltarea caracterului, creșterea încrederii în sine, dezvoltarea abilităților de socializare, identificarea pasiunilor și luarea deciziilor.
Tabelul 1. Factori educaționali în aprecierera activităților [după 23].
Activitatea dirigintelui este bazată pe comunicarea eficientă cu elevii, ținând cont de particularitățile de vârstă și individuale ale acestora. Dirigintele trebuie, în permanență, să studieze personalitatea elevului și să direcționeze dezvoltarea acestuia. Dirigintele anticipează delicvența minoră, cercetează motivația comportamentală și, împreună cu psihologul școlar, elaborează strategii de prevenire și corecție. Implicarea elevilor în activități extracurriculare planificare efectiv poate ajuta dirigintele în lucrul său. Activitățile extracurriculare, nu numai că dezvoltă anumite competențe și îmbogățește aria culturală a discipolului, dar și educă. Dirigintele este cel care evaluează și coordonează procesele sociale în colectivul de elevi, stabilește nivelul de coeziune a acestuia, proiectează, organizează și monitorizează procesul educațional în conformitate cu actele cu actele normative; organizează și desfășurează activități extracurriculare: concursuri, excursii, întâlniri, discuții, serate etc., susține activitatea extracurriculară și extrașcolară a elevilor; stabilește cauzele și cercetează motivele abandonului școlar și a insuficienței reușitei școlare. Un rol mare i se atribuie dirigintelui în comunicarea cu familia elevului. Acesta stabilește relații eficiente cu părinții în calitate de parteneri direcți în educația copiilor, sincronizînd eforturile educaționale în funcție de particularitățile specifice individuale ale acestora, programează și realizează vizite la domiciliu, activități de consiliere, organizează lecții cu discuții tematice, convoacă adunări cu părinții etc. Unul dintre principalii manageri ai instituțiilor de învățămînt care trebuie să creeze un mediu favorabil pentru desfășurarea unui proces educativ eficient, este directorul adjunct pentru educație. Acesta proiectează și organizează sistemul educațional al unității de învățământ în care activează. Proiectarea activităților extracurriculare se face în urma unui studiu permanent, al situației la zi, a stării procesului din instituția respectivă. Aceste studii trebuie să ia în calcul potențialul educativ al corpului didactic, părinților, și chiar al comunității în scopul creării unui parteneriat pedagogic activ și eficient. Educația școlară este completată și continuată de educația extracurriculară. "O activitate extracurriculară este o activitate organizată de școală în afara perioadelor normale de clasă. O activitate extracurriculară poate fi, de asemenea, organizate de școală în colaborare cu o altă organizație sau cu persoane din comunitate” [după 7].
Suplimentar la activitățile tradiționale din instituțiile de învățămînt, în ultimii ani există posibilitatea de încadrare cu proiecte în programele educaționale ale diverselor organizații nonguvernamentale (Fundația SOROS, UNICEF, TACIS, Centrul de informare și documentare în Domeniul Drepturilor Copilului, Centrul Național pentru Prevenirea Abuzului față de Copii (P.A.C.), etc). Domeniul extracurricular se integrează celui extrașcolar avînd o sferă mai largă de cuprindere (activitatea instituțiilor extrașcolare în colaborare cu organizațiile pentru copii și tineret, organizații neguvernamentale, mass-media etc). Instituțiile extrașcolare ca parte integrantă a sistemului actual de învățământ realizează activități complementare procesului școlar de instruire și educație în domeniul cultural-artistic, tehnico-aplicativ, de anticipare științifică, cunoaștere a mediului, sport, turism etc.)
Activitățile extracurriculare nu sunt incluse în mod formal în programa școlară. Optional, ele sunt legate de educație, deoarece acestea sunt oferite de către școli pentru a promova și dezvolta talentele, cunoștințele și aptitudinile elevilor. În funcție de școală, aceste activități pot fi gratuite sau plătite, organizate de către personalul școlii, asociția părinților sau o altă organizație non-profit. Combinând diverse activități (sport, arte, sociale, culturale, de voluntariat etc) și cu efecte benefice asupra elevilor, activitățile extracurriculare sunt o parte importantă a vieții școlare [după 27].
Beneficiile pe care le poate aduce o activitate extracurriculară pentru adolescenți se referă la formarea acestora, socializare, evaluare, dar, de asemenea, promovarea valorilor cum ar fi perseverență și un simț al responsabilității. Propusă de către elevi, gama de activități poate fi necesară pentru a descoperi noi domenii de interes. Pentru a fi benefice pentru elevi, este important ca aceste activități extracurriculare să le placă. Copilul sau adolescentul trebuie să aibă libertatea de a alege și, desigur, și părinții pot ajuta la stabilirea preferințelor. Părintele își cunoaște copilul și are o anumită idee despre activitățile care pot fi de interes și-i sunt plăcute. În cazul în care adolescentul nu știe ce vrea să facă, atât părinții cît și profesorii nu trebuie să ezite în a pune întrebări pentru a afla ce activități îi stârnesc interesul adolescentului [după 19]. Un alt mod de a permite elevilor să aleagă cele mai bune activități extracurriculare este organizarea de cursuri deschise, prezentări de activități. În acest fel, copilul poate obține o idee mai clară a ceea ce este în spatele numelui dat activității.
Bazată pe participarea voluntară, scopul principal al activităților extracurriculare este de a oferi petrecerea unui timp bun pentru adolescent, să-i dea un moment de distragere a atenției și de relaxare. În această alegere, criteriile ce pot ghida tânărul sunt diferite: este deosebit de distractiv, oferă dezvoltare personală, face descoperiri, întâlnește oameni noi în cadrul școlii (inclusiv cu elevi din alte clase) și ocuparea timpului liber [după 14].
Tipuri de activități:
Sport. Precum și alte activități extracurriculare, sportul permite elevilor să scape din cadrul școlii, să schimba idei în momentul unei astfel de activități. Diferite tipuri de sport dezvoltă anumite atitudini sociale. De exemplu, sporturile de echipă pot crea relații, pot construi încrederea în sine. Artele marțiale dezvoltară disciplina, o filozofie de viață, respectul pentru celălalt etc. În general, adolescenții, în mod special băieții se pasionează de sport ca fiind activități fizice și mentale ce formează încrederea în sine, smerenia, autodisciplina, determinarea etc. "Psihologic, aceste programe fizice contribuie mult la integrarea adolescenților în viața lor școlară, în special în cazul în care acesta este un nou-venit. Într-adevăr, practicarea unui sport în care el este excelent, permite copilului de a avea încredere în el, în performanțele și abilitățile sale. Aceste valori sunt apoi transmise în modul de înțelegere a cursului”. Învățarea este facilitată, reușita școlară îmbunătățită, iar managementul clasei este eficientizat. [după 22]
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru adolescenți. Acestea oferă tinerilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învățat la școală, acasă. Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută vor stimula spiritul de inițiativitate al elevului, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârșit exercițiile și va asimila mult mai ușor toate cunoștințele. Elevii trebuie să fie îndrumați să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de a găsi modul de rezolvare a lor și posibilitatea de a critica constructiv. Elevii sunt atrași de activitățile artistice, creative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativității, gândirii critice și stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conștientizarea urmărilor poluării, educația rutieră, educația pentru păstrarea valorilor, etc. [după 16].
Jocuri "Educația în joc, de asemenea, este nimic altceva decât o combinație de educație și divertisment. Conceptul își propune să educe și să socializeze copiii prin integrarea în astfel de forme de divertisment moderne ca: programe de televiziune, internet, jocuri video, programe multimedia sau prin muzică. Este important ca elevul să nu aibă senzația de muncă în timp ce se distrează. Jocurile sunt sub aspect educațional și social. Aceasta poate permite adolescenților de a comunica cu alte persoane, pentru a dezvolta abilitățile lor motorii, logica și formularea de strategii pentru a dobândi noi cunoștințe și aptitudini [după 14]. Copiii învață în permanență. Ei își formeză comportamentele intelectuale, afective și voliționale în cadrul jocului. Jocul din activități îi ajută să-și dezvolte abilitățile de mișcare, gândire, precum și capacitatea de a învăța cum să comunice cu alte persoane. Copiii caută experiență socială semnificativă, asumându-și roluri specifice ocupațiilor adulților (pe diferite profesii) Astfel de jocuri de imaginație le permit elevilor să învețe acțiunile necesare și să rezolve problemele zilnice cu ajutorul simulărilor. Rolul cadrului didactic este acela de a crea un mediu care să-i invite pe elevi să observe, să fie atenți, activi, să facă alegeri și să experimenteze. Cu cît mediul de învățare este mai bogat în stimuli (vizual, lingvistic, tactil, auditiv, social etc.), cu atât cresc oportunitățile copilului de a învăța prin interacțiunile cu persoanele ( copiii sau adulții) și prin acțiunile sale concrete asupra obiectelor [după 10].
Activități artistice și culturale. Pictura, sculptura, desenul, artele sunt, fără îndoială, activitățile extracurriculare cele mai accesibile pentru toți adolescenții. Precum și alte activități artistice acestea dezvoltă creativitatea copiilor. Această activitate „ascute”, de asemenea, sentimentul lor de judecată și de observație, două calități importante necesare pentru dezvoltarea lor intelectuală. Imaginația este motorul de dezvoltare a copilului, ea are un rol cheie în construirea de cunoștințe.
În conformitate cu Catherine Moreau, artele servesc în mai multe scopuri: de a promova încrederea în sine și dezvoltarea personală, pentru „a îndemna” elevii să participe activ la viața culturală și a deveni cetățeni responsabili. Aceste activități permit, de asemenea, dezvoltarea de capacități și aptitudini neașteptate. Pintre artele preferate ale adolescenților este muzica. "Într-adevăr, în afară de faptul că muzica este o activitate de agrement, aceasta , de asemenea, este ușor „de transportat”. Dtat doar cu bune abilităti de ascultare și cu o dorință de a învăța, adolescentul poate reuși. Toată lumea ascultă muzică, dar atunci când aceasta se include în activități extracurriculare, devine un bun prilej pentru distracție și o posibilitate de a-și dezvolta talentele" [după 28].
De exemplu, crearea unui ansamblu sau cor în școală poate promova participarea adolescenților la viața comunității. Elevii vor avea șansa de a juca un rol important în cadrul unui grup, care va promova adaptarea în școală, dar, de asemenea, în viața lor de zi cu zi. Ca și pentru alte activități, corul va contribui la dezvoltarea copilului până când va absolvi școala și dincolo de ea. Printre beneficiile acestor activități pentru elevi, se enumeră promovarea educației incluzive, oportunitatea de a dezvolta talente și aptitudini ca artiști etc.
Printre exemplele de mediu extrașcolar european care pretinde a avea succes în procesul de management educativ se enumeră astfel de instituții școlare ca:
Colegiul Saint Michel în care există un birou de activitate extracurriculară ce este responsabil pentru înregistrarea și organizarea de activități extrașcolare. Activitățile extracurriculare sunt organizate între orele 15:30-16:30, uneori pînă la 17:00. Fiecare activitate are loc o dată pe săptămână. Aceste activități sunt cu plată redusă, doar pentru a acoperi costurile (echipamente, asigurare etc). Costul variază de la o activitate la alta. Elevii se înscriu pentru anul de activități extracurriculare, la alegerea lor. Prioritate au cei ce se înscriu pentru al treilea an consecutiv. Elemente importante de care se ține cont sunt: atragerea atenției părinților, libertatea alegerii, respectul pentru ceilalți, implicare, angajament și consistență. "Extrașcolarul vrea să transmită în fiecare valorile de activitate fair-play, de ajutor reciproc, respect pentru oameni, locuri etc. Tipul de activități: cubs, spiriduși, cercetași, ghiduri, sprijin pentru copii cu handicap, viața creștină, jocuri, teatru, improvizație, caligrafie, circ, de cusut, dactilografiere, desen, șah, sculptură, engleză, film de scurt metraj, internet, muzică, tobe, voce, flaut, chitară, pian, vioară, violoncel, stomp orchestra, sport, atletism badminton, basquet, dans jazz alpinism, fotbal, gimnastică, judo, înot, tenis, unihoc, balet, breakdanse, sala de fitness handbal, volei etc. [după 31].
În „Școala Primară Ursuline” (Mons), de la mijlocul lunii septembrie pînă la începutul lunii iunie, elevii pot practica o varietate de activități extrașcolare. Prețul variază în funcție de activitate, dar și de numărul de ore. Școala subliniază importanța de a alege activități extracurriculare, în consultare cu copilul. Activitățile propuse sunt de lectură, experimente pentru a descoperi limitele sale, desen, tenis, teatru, dans modern, gimnastică, muzică, gimnastică, engleză sau olandeză [după 29].
În „Sf. Dominic Institute” ( Schaerbeek ) activitățile extracurriculare încep în luna octombrie pentru a dura pe parcursul întregului an școlar. Acestea au loc în timpul prânzului: tenis de masă, pictură pe mătase, badminton, volei, baschet și mini-fotbal.
Școala „Notre Dame de la Paix” oferă diferite activități la ora prânzului sau la sfârșitul zilei. În timpul pauzei de prânz, elevii pot face arte, sport rachetă, limbi străine, dans, fotbal de interior, jocuri psihomotorii sau activitate multisport. După clasă, ei au de ales între fotbal, alpinism, tenis, dans hip-hop, psihomotorie, muzică, dans modern, judo, meșteșuguri [după 48].
Mai multe texte și studii au demonstrat efectele pozitive ale activităților extracurriculare la adolescenți. Aceasta poate lua forma de bunăstare la școală, adaptare socială, învățare etc. Nadine Descheneaux prevede că activitățile extracurriculare au o influență pozitivă asupra performanțelor școlare și de socializare a elevului, permite dezvoltarea apartenenței la un grup și dezvoltă talentele personale. Ele au, de asemenea, un efect pozitiv asupra stimei de sine [după 48].
Reunind elevi cu interese similare și fără constrângeri, activitățile extracurriculare contribuie la o mai bună integrare școlară și socială a copiilor și adolescenților.
Faptul de a fi împreună în mod regulat formează la elevi un sentiment de apartenență la un grup. Acest sentiment de apartenență va avea el însuși un efect pozitiv asupra socializării și educării elevului, reduce riscul de abandon școlar și delincvență, ajutînd astfel managerul școlar să administreze clasa mai efectiv.
Martine Rioux sublinia în această direcție: "activitățile extracurriculare realizate în școlile noastre au ajutat pentru a crea conexiuni semnificative între elevi și adulți, chiar și cu liderul care este responsabil pentru o activitate. Ele au permis tinerilor cu dificultăți în viața școlară să experimenteze succesul. Ei au fost capabili de a dezvolta un sentiment de proprietate vis-à-vis de școala lor (Alice Pierard) [după 33]. Activitățile extracurriculare sprijină efortul și perseverența. Tinerii au tendința de a transmite, ulterior, aceste valori în clasă. Sunt plini de satisfacții de a-și vedea progresele la activitățile școlare în afara sălii de clasă."
Participarea adolescentului la activități extracurriculare îi dă curaj, motivație în școală, de asemenea, un „gust” pentru studii. Activitățile extracurriculare au un impact pozitiv asupra educației elevilor. Aceste beneficii iau forma unui risc de abandon mai mic, rezultate mai bune la învățătură, aspirații mai mari, o manifestare mai mică de comportament delicvent și diminuarea de simptomelor depresive la adolescenți. În plus, crează o legătură specială cu adultul responsabil pentru activitate. Aceste efecte pot fi explicate prin participarea voluntară într-un mediu sigur și supravegheat, dezvoltarea unui sentiment de apartenență la școală, de dezvoltare a abilităților personale.
În ceea ce privește impactul asupra rezultatelor educaționale, putem lua exemplul german de practicare Qi gong, un fel de gimnastică de energie: " Un studiu de 50 de elevi de liceu cu privire la efectele de Qi Gong, a fost realizat în Germania 2005. Jumătate din elevi au participat la sesiuni de formare regulate de Qi Gong timp de șase luni. Profesorii au constatat că comportamentul și performanțele academice ale studenților care au practicat acest sport sunt mai bune în comparație cu cele ale elevilor care nu au finalizat programul. Într-adevăr, în timpul acestor activități, adultul responsabil, în conformitate cu practicile adoptate poate provoca dezvoltarea talentelor subliniind abilitățile fiecăruia [după 29].
Un studiu din Quebec realizat în 2005 descrie relația dintre participarea la activități extracurriculare și realizări academice. Potrivit rezultatelor prezentate de Danielle Pageau, participarea elevilor în activități extrașcolare ar avea un impact pozitiv asupra climatului școlar și al rezultatelor elevilor. Astfel, atunci când elevii simt că notele lor sunt foarte bune, 82% dintre aceștia intenționează să-și continue studiile la universitate. Acest procent se ridică la 61% atunci când rezultatele sunt considerate bune, în timp ce 38% sunt desemnate ca medii și aproximativ 20% în cazul estimat scăzut sau foarte scăzut. Prin urmare, participarea la activități extracurriculare are un efect pozitiv asupra educației și aspirațiilor elevilor [după 29].
Având în vedere diversitatea de talente și interesele individuale ale elevilor, școlile pot oferi o gamă diversă de activități extracurriculare. Obiectivul este de a promova activități care se potriveasc gusturilor copiilor și adolescenților.
Nu cred că activitățile extracurriculare trebuie să fie o obligație. Ele trebuie să aducă plăcere adolescentului. Activitățile extracurriculare sunt o sursă de dezvoltare, de divertisment. Participarea la activități extrașcolare face să te simți bine, să te se simți confortabil la școală. Aici trebuie de subliniat necesitatea de a menține un echilibru între școală, activități extracurriculare, timp liber, relaxare și familie.
Am adus ca exemplu acest studiu realizat în Bruxelles, de către Alice Pierard, pentru a prezenta argumente în favoarea ipotezelor acestei cercetări. Activitățile extracurriculare contribuie la formarea, în școală, a unui mediu stimulativ , frumos, de viață, care este, cu siguranță, unul dintre ingredientele ce promovează succesul educațional [după 33].
II. BUNE PRACTICI DE MANAGEMENT AL CLASEI DE ADOLESCENȚI PRIN ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE
Copilul nu este o sticlă pe care să o umpli,
ci un foc pe care trebuie să-l aprinzi (Montaigne) [după 27].
II.1. Metodologia și metodele de cercetare
Din diversitatea metodologiei de cercetare, cele mai frecvente și cele mai cunoscute modalități de obținere a unor volume mari de date din mediul școlar, pentru o ulterioară prelucrare și analiză statistică, sunt atât metodele calitative, cât și cele cantitative.
Metoda de bază este ancheta sociologică, iar instrumentul principal este chestionarul (pot fi, de asemenea, ghidul de interviu structurat, fișa de observație).
În ceea ce privește psihologia socială, S. Chelcea consideră că tehnica chestionării este principala tehnică de investigare socială în detrimentul experimentului (în cazul psihologiei sociale). Chestionarul este cel mai accesibil și ușor de administrat instrument de cercetare. Este foarte util atunci când se dorește a afla direct părerile intervievaților. Utilitatea chestionarului este dată de diferite categorii de informații furnizate: ierarhizarea nevoilor adolescenților, preferințelor lor, atitudinilor, obiceiurilor etc.
Etapele cercetării prin metoda anchetei sunt:
Intervievarea (completarea chestionarelor) pe un eșantion cât mai larg, de elevi din diverse școli.
Verificarea chestionarelor.
Codificarea răspunsurilor (după necesitate).
Introducerea datelor.
Verificarea datelor și corectarea greșelilor de introducere.
Prelucrarea primară a datelor și analiza preliminară a rezultatelor.
Introducerea de corecții (după necesitate).
Elaborarea rezultatelor și a raportului final.
Prezentarea rezultatelor cercetării.
Pentru a obține date mai bogate în conținut și mai de profunzime, este mai potrivită cercetarea calitativă ce dispune de metode, tehnici și instrumente de studiu, adaptate la specificul managementului clasei.
Experimentul − provocarea variației unui sau mai multor fenomene din viața școlară și extrașcolară într-o situație controlată, spre exemplu o activitate extracurriculară, pentru determinarea legăturilor cauzale, confirmarea sau respingerea ipotezelor de cercetare.
Analiza documentelor − culegerea informației despre evenimente, fenomene trecute, despre urmărilor lor; interviul (individual sau de grup) – discuție ce presupune folosirea unui ghid de interviu, nestructurat sau semistructurat, aplicat indivizilor, cu posibilități de manevrare.A face managementul clasei înseamnă a utiliza un set de instrumente de gestionare a relațiilor dintre profesori și elevi pe de o parte, și dintre elevi pe de altă parte. Acest set de instrumente este oferit profesorilor și învățătorilor pentru a le facilita munca și pentru a-i ajuta să construiască un mediu de muncă sănătos. Utilizarea acestor instrumente la clasă urmărește doua scopuri egale ca importanță: Un prim scop este de a asigura reducerea stresului pe care îl presupune munca în școală, prin gestionarea eficientă a problemelor de disciplină și a relației cu elevii. Un al doilea scop este de a proteja sănătatea emoțională a copiilor și a le asigura dezvoltarea armonioasă. Acest aspect este deosebit de important deoarece problemele emoționale determină problemele de comportament; cele mai multe dintre comportamentele violente și situațiile de indisciplină cu care ne confruntăm în mediul școlar se datorează acestor probleme emoționale. Un management al clasei care asigură protejarea sănătății emoționale a elevilor și reducerea problemelor de disciplină contribuie la dezvoltarea unui mediu de muncă sănătos, mai puțin stresant și solicitant. Problemele de disciplină tot mai frecvente și dificultatea gestionării lor sunt importante surse de stres la locul de muncă. Multe situațiile care apar fac dificilă interacțiunea cu elevii și scad eficiența activității didactice. „Studiile de sănătate ocupațională arată că activitatea didactică în școli este însoțită de un nivel foarte ridicat al stresului. Stresul afectează sănătatea fizică, modul în care ne simțim, modul în care ne comportăm, precum și capacitatea noastră de a ne concentra atenția sau de a lua decizii. 40% dintre profesorii care au participat la un studiu realizat de National Association of Head Teachers (UK, mai 2000) au declarat că au primit consultații și asistență medicală pe probleme de sănătate legate de stres; 25% au declarat că au simptome depresive, oboseală, cronică, stări de tensiune și iritabilitate, insomnie, ca urmare a stresului de la locul de muncă [după 33]. De aceea, în acestă lucrare vom privi activitățile extracurriculare ca alternativă de realizare a managementului clasei de adolescenți, pentru a construi un mediu sănătos de studiu.
Oservația − culegerea informației despre evenimentele din școală, fenomenele legate de comportamentul elevilor, informații despre elevi, și mediul de comunicare etc.;
Managementul clasei este definit ca abilitatea profesorului de a planifica si organiza activitatile clasei astfel incat sa se asigure un climat favorabil invatarii. Observația este obligatorie în acest caz. Obiectivul final al managementului clasei este formarea la elevi a unor abilitati de autoreglare a comportamentului. Managerul clasei trebuie să observe și să constate fiecare element al vieții școlare. În clasa școlară, liderul formal este cadrul didactic (învatator, diriginte). El este un conducător impus din exterior, a cărui autoritate derivă din functia ce i s-a încredintat și din faptul că el este singurul adult în mijlocul unei grupe de elevi. Cadrul didactic angajează și dirijează în acțiuni comune tot colectivul. Prin toate acestea, el concentrează energiile grupei, exercită funcții de comandă și decizie, influențând în cel mai înalt grad activitatea acestuia. Cadrul didactic este liderul real al clasei pe care o conduce. În măsura în care el întelege rostul lui de a direcționa, îndruma și influenta grupa pe care o conduce, în masura în care posedă măiestria conducerii, el este un lider real al clasei, el va contribui masiv la închegarea unui adevărat colectiv, cu o atmosferă optima pentru învațătura, stimulatoare pentru activități extracurriculare pozitive, prielnică pentru ca fiecare elev să-și poate desfășura capacitățile sale creatoare. Dacă profesorul nu posedă arta conducerii, atunci el rămâne fără autoritate și va rămâne doar un funcționar care transmite cunoștințe. Clasa, în schimb, va fi condusă de unul sau mai mulți elevi (lideri spontani) de la care vor porni inițiative și acțiuni, care bineînțeles nu vor fi întotdeauna în concordanță cu sarcinile instructiv-educative. Raportul de forță între cele două conduceri va avea drept rezultat formarea unei anume mentalități a clasei, va determina în ultimă instanță personalitatea clasei. Priceperea învățătorului sau a dirigintelui în conducerea clasei se manifestă și în felul în care lasă copiilor impresia că inițiativele vin din partea lor și că activitățile extracurriculare planificate, nu le sunt impuse din exterior ci sunt pornite ,,de jos”, din mijlocul lor. Cadrul didactic va da doar sprijinul necesar pentru ca eforturile copiilor să fie sistematice și economice. Dintr-o greșită înțelegere a situației și din lipsa de sensibilitate față de mișcările grupei centrate in jurul liderului neformal, unii educatori consideră deseori pe micul conducător drept un rival periculos. În consecință vor să-i știrbească și să-i submineze ascendentul pe care îl are asupra celorlalți. Lăsând la o parte faptul că asemenea acțiuni nu duc la rezultatul dorit, trebuie să mai avem în vedere că într-o societate ca a noastră, școala trebuie să fie nu numai transmițătoare de cunoștințe sau un loc de selectionare a valorilor intelectuale, ci și un for de stimulare a spiritului organizatoric și de conducere. Există forme școlare și extrașcolare care oferă posibilități suficiente pentru a ajuta la formarea aptitudinilor organizatorice, însușiri de o mare importanță și valoare sociala. Rolul școlii nu este de a forma o masă de oameni supuși, ci de a ajuta – la nivelul posibilităților de vârstă și al particularităților individuale – formarea de oameni capabili să conducă la nevoie. „Într-o societate dezvoltată, toate sectoarele de activități au nevoie de oameni care să fie nu numai pregătiți sub aspect profesional, ci și plini de inițiative, cu mare forță de mobilizare și putere de decizie.” (Stan Nicolae) Ori, școala trebuie să contribuie și la formarea acestora. Se înțelege însă că această formare trebuie să aibă în vedere calitățile superioare pe care societatea noastra cere să le îmbinăm cu spiritul organizatoric. De aceea, cadrul didactic trebuie să fie modelul și inspiratorul micului lider, el trebuie să îndrume,,de la distanță’’ activitățile și să insufle un profund conținut moral-social tuturor inițiativelor lui. Stăpânirea unor tehnici de îndrumare, de influențare și control al ideilor, al sentimentelor sau al comportamentului elevilor noștri, mai ales în perioada adolescentină, constituie un avantaj considerabil în munca desfășurată de cadrul didactic. Totuși aceste tehnici, oricât de perfecționate ar fi azi, valorează atat cât valoreaza omul care le aplică și cât valoreaza ideile și idealurile în slujba cărora sunt puse ele.
Este util pentru profesori și învățători să învețe metode noi de realizare a managementul clasei pentru că în acest moment mulți profesori se confruntă cu probleme de disciplinare (sarcini care nu sunt îndeplinite de elevi, comportamente agresive sau de metodă poate fi considerată eficientă dacă:
• Îl învață pe elev ce să facă, ce se așteaptă de la el;
• Încurajează sau menține comportamentele dezirabile ale elevilor;
• Dezvoltă o relație bazată pe încredere și nu pe frică între învățător / profesor și elev;
• Ceilalți elevi din clasă primesc de asemenea un mesaj de învățare;
• Crește stima de sine a elevului și simțul răspunderii
Activitățile extracurriculare proiectate și realizate tematic pot preveni și reduce fenomenele antisociale. Deasemenea, acestea pot promova educația interculturală.
Un instrument al reglementării activităților extracurriculare în școală, îl reprezintă consiliul profesoral – organ important în managementul colectivului didatic. Este necesar de a se discuta la consiliile profesorale, la ședințele catedrelor, lansarea programelor, a proiectelor și studiilor în vederea îmbunătățirii activităților extracurriculare. Acestea nu trebuiesc realizate de dragul portofoliului, dar cu scopul fructificării parteneriatului școală-familie, a prevenirii fenomenului nereușitei școlare și a insuccesului în mediul școlar. Fiecare activitate trebuie planificată cu scopul de a atinge un obiectiv-țintă. Obiectivul nu poate fi formulat decât în urma studiului problemelor existente în școală.
Problema managementului clasei de adolescenți reprezintă un factor important în promovarea învățămîntului de calitate. Rolul de manager în cadrul unei clase de adolescenți îl poate îndeplini doar acea persoană care este capabilă să înțeleagă nevoile adolescențelor, situația actuală reală, care poate depista ușor cauzele unui conflict între elevi sau chiar profesor – elev. Un manager bun trebuie să propună soluții optime în rezolvarea cu succes a situațiilor problematice. Deci, un mamager eficient este, în primul rînd, un mediator eficace. Unii profesori văd sursele conflictelor în însăși natura activității pedagogice, care întrunește o mulțime de oameni cu diverse calități, capacități, experiență și caracter. „În psihologia vîrsetelor, conflictul în școală este analizat în limitele studierii elevilor de diferite vîrste. Se vorbește despre inevitabilitatea conflictului în perioada crizei adolenscentine, în primul rînd despre conflictul dintre adolescenți și maturi (părinți și profesori)” [6]. Doar un mod de management democratic și creativ care ar corespunde necesităților grupului țintă, ar putea fi viabil și eficace în viața școlară.
A administra o clasă de adolescenți este asemeni lucrului agricultorului în primăvară. „Roadele toamnei” pot fi calitative toar în urma unui management al resurselor și tehnicilor de primăvară. Adolescenții sunt ca primăvara, și caldă, și friguroasă. Nu e greu pentru ei să treacă de la zîmbete la lacrimi foarte rapid. Doar un diriginte calm și profesional le poate cultiva, prin simulări, studii de caz, diverse alte activități, un simț al autocontrolului. Atunci cînd hormonii tulbură starea adolescentului, puterea autocontrolului, în diverse situații, calmează. Accentul, în astfel de cazuri, trebuie pus pe optimizarea comunicării diriginte-elev, diriginte –părinte, diriginte – profesor.
Practic toate problemele ce țin de asigurarea unui management educațional de calitate sânt legate de comunicare, care are drept obiectiv major stabilirea legăturilor reciproce la diferite niveluri și a unei colaborări eficiente între agenții educaționali, comunicării referindu-i rolul de transmitere a mesajelor, gândurilor, ideilor și sentimentelor. Astfel, comunicarea este predominantă în procesul de învățare/predare/evaluare și este important ca toți cei implicați să înțeleagă acest fapt.
Activitățile extracurriculare sunt un prilej bun în exersarea comunicării și a rolurilor de grup. Comunicarea ne permite, în astfel de situații, să descoperim în fiecare personalitate o lume aparte. Nu în zadar francezii, cu referință la diversitatea speciei umane, spun că lumea este în culori. Iată de ce comunicarea în grupul școlar devine deseori dificilă și pierde din ponderea eficienței dacă ne axăm pe diferențe și prejudecăți. Pentru o comunicare eficientă o mare însemnătate are nivelul de înțelegere între persoane. De asemenea, reprezentările pe care interlocutorii le pot avea unii despre alții sau despre rolurile lor, reciproc, riscă să falsifice interpretarea mesajelor, perturbându-se claritatea sau stabilirea identificărilor.
Figura 4. Comunicarea coordonată
Este necesar de a evita, prin comunicare, situațiile de conflict, de amenințare, de a aplica în rezolvarea conflictelor a tacticii „câștig-câștig”. O problemă majoră a procesului educațional, care reprezintă un impediment trainic în facilitatea derulării acivității de management școlar, reprezintă comunicarea ineficientă, atât între elevi-elevi, cît și între elevi – profesori. La o primă viziune pare a fi ireal, atât timp cît, în genere, educația nu poate derula fără comunicare. Dar oare se asculă participanții la comunicare, sau doar se aud? Unde nu e comunicare calitativă, nu există relație. Or, în timpul lecțiilor obișnuite, acest lucru nu se dezvoltă în toată libertatea de care are nevoie. Aici punem accentul pe rolul activităților extracurriculare în dezvoltarea comunicării intergrup. Pentru a se cunoaște mai bine, e necesar de ieșit din găoacea tradițională. Deseori cele mai trainice prietenii dintre elevi s-au legat în afara școlii, pe terenul de joacă. De ce nu am simula condiții similare atât pe teritoriul școlii, cît și în afara ei, dar cu niște scopuri bine stabilite? „Dăm Cezarului ce-i a Cezarului”. Oferim elevilor spațiu, condiții, metode interactive, le oferim și puterea de a decide, de a alege în dependență de nevoile lor. Nevoi înțelese prin comunicare, studii, analize. Spre regret, nu se prea practică studii sistematice. Generațiile se schimbă, deci și nevoile se modifică. Pe lîngă scopurile generale ale educației întotdeauna apar noi obiective în rezolvarea problemelor actuale.
Ca orice demers orientat către o finalitate, activitatea extracurriculară presupune o anume structurare și organizare, asigurate de corelarea activităților de proiectare, implementare și evaluare. Reușita activităților extracurriculare rezidă deci în gestionarea celor trei procese și în asigurarea relației ce se stabilește între acestea. În cadrul activităților extracurriculare, cele trei procese nu se constituie în procese originale, diferite cu mult de caracteristicile identificabile în orice situație educațională din școală, dar esența lor stă în particularizare, prin prisma specificului categoriei de activități extracurriculare pe care le vizează. Există însă niște repere generale, identificabile în cadrul fiecărui proces, indiferent de tipul de activitate extracurriculară avută în vedere. Indiferent de nivelul de acțiune și de tipul de control, procesul proiectării activităților extracurriculare se desfășoară în mai multe etape și se manifestă, ca orice proces de proiectare, ca un proces pentafazic [după 51], structurat în jurul următoarelor aspecte, asupra cărora am încercat să oferim câteva note apreciative:
1. Selectarea finalităților, scopurilor și obiectivelor ce se doresc a fi atinse prin procesul de implementare a activităților extracurriculare.
2.Alegerea experiențelor extracurriculare necesare atingerii finalităților educaționale, planificate și organizate în prealabil, conform caracteristicilor situației educaționale, finalităților urmărite, conținuturilor curriculare, dar mai ales, particularităților de vârstă și individuale ale educabililor.
3. Alegerea conținuturilor prin intermediul cărora este oferită experiența de învățare, conform unor criterii de selecție mai puțin riguroase și științifice, și mai de grabă, centrate pe nevoile și interesele educabililor.
4. Organizarea și integrarea experiențelor și conținuturilor în activități specifice cu caracter extracurricular și anticiparea modalităților generale de realizare a acestor două aspecte, ca și repere orientative pentru munca efectivă a cadrelor didactice.
5. Evaluarea eficacității tuturor aspectelor din fazele anterioare, ca necesitate pentru eficientizarea și optimizarea activităților extracurriculare. Modalitățile sunt: evaluarea realizată de către principalele categorii de persoane care vor fi implicate în activitățile extracurriculare și evaluarea prin testarea efectivă în practică a proiectului extracurricular, pentru a-i certifica eficiența.
Pornind de la criteriul locului desfășurării activităților extracurriculare și instituția care le gestionează, le putem clasifica în:
Tabelul 2. Activități extracurriculare
În funcție de grupul țintă vizat și dimensiunea acestuia, activitățile extracurriculare sunt:
Tabelul 3. Activități extracurriculare
În funcție de finalitatea urmărită, activitățile extracurriculare pot fi:
Tabelul 4. Activități extracurriculare
Fiecare cadru didactic care dorește ca activitatea extracurriculară aleasă să formeze un grup școlar integru, trebuie să proiecteze activitatea cu caracter predominant informativ să se realizeze prin metode formative.
În funcție de dimensiunea educațională dominantă, activitățile extracurriculare sunt:
Tabelul 5. Activități extracurriculare
Sursa: [12].
Numai o activitate colectivă, condusă și îndrumată cu grijă, poate cuprinde și satisface obiectivele complexe ale muncii educative puse în fața colectivului. Activitatea extrașcolară a dirigintelui vine să lămurească și să adâncească unele preocupări ale școlii, consolidând cunoștințele, priceperile și deprinderile și stimulând interesele, înclinațiile și aptitudinile elevilor. Activitatea practică va cuprinde un sistem de acțiuni educative, organizate în funcție de nivelul de dezvoltare al elevilor clasei, de preocupările și problemele care-i frământă la un moment dat, de faptele de viață care-i mobilizează și interesează. Astfel de acțiuni sunt:
organizarea unor întâlniri și discuții cu personalități culturale și științifice;
vizite în instituții culturale, muzee, expoziții de artă, spre a le oferi elevilor posibilitatea de a cunoaște concret sensul unei munci desfășurată cu pasiune;
dezbaterea unor fapte de viață, cunoscute de elevi pentru a le influența opiniile;
participarea la acțiuni și evenimente importante care să consolideze deprinderi de muncă și opțiuni școlare și profesionale.
„Profesorul îi poate influența pozitiv atât pe tineri, cât și pe adulți, prin organizarea și îndrumarea diferitelor forme de activitate: conferințe, dezbateri, serii de întrebări și răspunsuri, audiții și vizionări în colectiv urmate de comentarii, organizate la casele corpului didactic, cluburi, biblioteci, muzee, case de lectură și de creație. Stimularea intereselor și a talentelor ca și încurajare de orice gen a creațiilor, trebuie să caracterizeze întreaga activitate a profesorului, dovedindu-și astfel angajarea și responsabilitatea față de colectivitate” [după 44].
Învățându-i, prin diverse metode, cum să învețe, cum să-și organizeze munca, cum să-și formeze priceperi, deprinderi și atitudini corespunzătoare în activitatea de instruire, dirigintele îi ajută de fapt să se integreze cu succes în colectivul școlar și să-și găsească drumul propriu al auto-realizării și al auto-formării.
II.2. Rezultate și interpretări ale analizei de bune practici
Un studiu recent realizat de Jean-Pierre Pourtois [după 35]. a scos în evidență anumite rezultate vis-a-vis de rolul implicării familiilor în activitățile extrașcolare. Întrebarea care a provocat acest studiu este: cum colaborează familiile la activitățile extracurriculare din școală și din afara ei? S-a realizat un studiu longitudinal, de peste douăzeci de ani, care a urmat traiectoria de tineri de la vârsta de la cinci până la douăzeci și șase ai. Această cercetare pe termen lung a permis colectarea mai multor date din familie, școală, mediul social și profesional pentru familiile tinere, în regiunea de 54 Mons-Borinage, Belgia. Primul grup de familii, pe care i-au numit "familiști" (30% din eșantion), preferă lumea gospodăriei. Sunt compuse din mare cu studii medii, cu puține preocupări ce țin de agrement și care au avut parte de activități extrașcolare în copilărie și de un control rigid din partea părinților, fapt ce a provocat plecarea timpurie de la casele lor de origine. Vis-à-vis de proprii ei copii, aceste mame investesc în integrarea școlară mai mult, temându-se de un eșec timpuriu (cu referire la experiența lor); Copii însă participă cu greu la activități extracurriculare cu excepția celor „obligatorii” sau care sunt prin apropiere (de exemplu, loc de joaca în timpul vacanțelor școlare).
Al doilea grup de familii numită "funcționalistă" (15% din eșantion), format din tineri tehnicieni. Ei provin din medii din clasa lucrătoare, pentru care școala are funcția de profesionalizare. În aceste familii, activitățile extracurriculare reprezintă o simplă modaliate de petrecere a timpului liber, o posibilitate de a practica un sport, pentru a se deda la un hobby, care relaxeaza, a face o pauză de la muncă.
"Moștenitorii" (15% din eșantion) sunt tineri adulți care lucrează în afaceri de familie sau care și-au început propria afacere. Proveniți din clasa de mijloc a societății, acești tineri au fost cu greu motivați să se ocupe de educația lor, cu toate acestea, au investit mult în activități extrașcolare, în special în cele sportive și mai puțin culturale. Alegerea activităților a reprezentat, de cele mai multe ori, un moft.
"Contractualii" (20% din eșantion) sunt adulți tineri cu studii colegiale sau superioare de scurtă durată care lucrează în domeniul lor de formare, în mare parte în sectorul non-profit. Așteptărilor părinților au standarde ridicate de educație și de control binevoitor, însoțită și de activități școlare ca activități extracurriculare. Acești tineri au participat la diverse activități: locuri de joacă, grupuri de tineret, activități culturale (academii de muzică, desen, arte..). În acest caz, dimensiunea de plăcere vis-avis de activitatea extracurriculară este mare.
Ultimul grup, de "tehnicieni" (15% din eșantion) este format din tineri cu studii superioare, cadre didactice etc. care sunt în căutarea primului lor loc de muncă. Originea lor socială este similară cu grupul anterior. În cazul în care viața de familie a fost guvernată de cerințele academice din întreaga perioadă de școlarizare a tinerilor, și activitățile de petrecere a timpului liber nu fac exclusivitate. Alegerea tipurilor de activități se face în funcție de interesul tinerilor, de implicarea lor.
După această scurtă analiză, se pare că implicarea tinerilor în activități extracurriculare nu ocazională sau rezultatul unui angajament individual și de voluntariat. Prezența tinerilor în proiecte extracurriculare face parte dintr-o strategie de dezvoltare rezultată din familie. Tinerii pot să participe la domeniile de activitate în care familia și mediul le permit. În familile lor, tinerii absorb obiceiurile și rutina vieții dictate de mediul său imediat.
Suntem conștienți de existența schimbărilor socio-istorice, nu întotdeauna pozitive, din prezent, cum ar fi migrația părinților, influența internetului, lipsa timpului acordat de către familii adolescenților aflați la vîrsta schimbărilor, de aceea este important de a iniția eforturile de mobilizare a familiilor în vederea mobilizării tinerilor. Doar schimbul de reprezentări între diferitele părți interesate de educație (părinți, copii, profesori) pot introduce un proces de reflexivitate, sub semnul întrebării în rândul actorilor. Acesta este primul pas într-un proces care are ca scop de a rupe ciclul de determinism socio-cultural.
Scopul direct al activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activitățile extrașcolare se desfășoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăți de afirmare în mediul școlar să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual.
Ceea ce doresc eu să demonstrez este că prin activități extracurriculare se pot atinge noi obiective în realizarea managementului școlar. Savater Fernando, în „Curajul de a educa” scria: „Procesul educativ poate fi neformal (prin părinți sau oricare alt adultdispus să dea lecții) sau formal, adică efectuat de către o persoană sau un grup de persoane desemnate la nivel social pentru aceasta. Prima condiție cerută pentru a putea instrui, formal sau neformal și în oricare tip de societate, este aceea de a fi trăit: calitatea de veteran oferă întotdeauna grad didactic. ”Ce este managementul clasei, care sunt scopurile lui, de ce este nevoie de el? Meseria de învățător sau de profesor urmărește obiective deosebite: pregătirea copiilor și adolescenților din punct de vedere academic, dar și pregătirea lor pentru viață. Schimbările continue care apar în mediul social, particularitățile curriculumului, diferențele individuale între copii, fac ca această muncă să fie una provocatoare și solicitantă în același timp.
Din propria mea experiență didactică, cu o durată de mai bine de 10 ani, am realizat că primul pas în atingerea obiectivului final este „pregătirea timpurie a terenului”. Din primele etape ale formării grupului școlar/clasei de elevi, managerul educațional trebuie să cultive în elevi atitudinea pozitivă față de activități extracurriculare, să le formeze conpetențele necesare prin implicarea acestora în diverse activități din afara lecției. Un elev care nu are formată această atitudine până la vârsta adolescenței, este greu de convins în a participa în viața extrașcolară organizată. O altă bună practică este implicarea eleviilor în procesul decizional. Aceștia ar trabui măcar să rămână cu impresia că a fost decizia lor, astfel devin mai responsabili și mai motivați. Elevii trebuie ascultați, nu doar auziți, ei recunosc că au probleme și au nevoie de ajutor. Un bun sfat este de „a coborî” managerul clasei de elevi la nivelul acestor probleme și să înțeleagă procesul lor, să fie mai aproape de nevoile elevilor. O altă bună practică este respectarea unui regim și a unui regulament comun atît în cadrul lecției, cât și în afara ei. O ultimă practică, care în propria mea experiență a adus roade, este atribuirea unor roluri/funcții „importante” în clasă, elevilor cu deficiențe de comportament. Ativitățile realizate de ei, funcția lor, le oferă senzația de lideri și responsabili în clasă, astfel devin mult mai ușor de administrat. III. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A RAPORTULUI DINTRE NEVOILE ADOLESCENȚILOR ȘI OFERTELE EDUCAȚIONALE EXTRACURRICULARE
Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi.
Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari
și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor.
Atunci, să-i învățăm să se adapteze.
Maria Montessori –”Descoperirea copilului” [după 32].
III.1. Metodologia și conținutul experimentului
Cercetarea a fost realizată în baza metodelor cantitative și calitative: ancheta, fișa de observație, experimentul, observația și analiza documentelor. Ancheta realizată a urmărit satisfacerea cerințelor eșantionului în raport cu grupul țintă și colectarea informațiilor. Pentru asigurarea reprezentativității, ancheta a fost realizată pe eșantionul a cel puțin două școli. Întrebările formulate în chestionare sunt de opinie, ca tip – deschise, care lasă subiecții să organizeze răspunsurile lor cum intenționează, atât din punctul de vedere al conținutului cât și din cel al formei. Acest lucru permite o analiză mai detaliată a nevoilor elevilor, precum și culegerea unor sugestii ce se se subînțeleg din răspunsurile oferite. Întrebările deschise permit libertatea subiecților de a răspunde la întrebări și șansa de a furniza răspunsuri în profunzime. Mai mult, ele îi dau cercetătorului șansa de a întreba: „De ce ați oferit un răspuns particular?” sau „Puteți să explicați mai detailat răspunsul dvs.?”Această flexibilitate permite obținerea informațiilor despre sentimentele și motivele care se află în spatele răspunsurilor elevilor. Întrebările deschise permit răspunsuri pe care cercetătorul nu le prevede posibile în construcția chestionarului, răspunsuri care pot sugera relații posibile cu alte răspunsuri sau variabile.
Principalele metode de cercetare și cunoaștere a raportului dintre nevoile adolescenților și activitățile extracurriculare sunt:
Experimentul – mijlocul fundamental în cercetarea empirică, a fost realizat printr-un set de observații sistematice desfășurate în contextul managementului clasei de adolescenți într-o serie de activități extracurriculare desfășurate în perioada a 2 ani (2012-2013, 2013-2014), în scopul rezolvării problemelor managemetului clasei, rezultatele căruia a sprijinit cercetarea și ipotezele formulate inițial.
Fiecare activitate aducea schimbări vizibile în comportamentul și relațiile de grup. Managementul clasei devenea mai facil, datorită cunoașterii reciproce mai bune. Dirigintele descoperea, astfel, mai ușor, personalitatea elevului și modul fiecăruia de a reacționa în diverse situații. Se știa pe cine dintre elevi se putea conta în anumite momente, cine are nevoie de mai mult timp pentru a înțelege o cerință sau a se autoorganiza, care elev are competențe de liderism etc. Elevii, după o serie de activități din afara lecției, în care s-au simțit o echipă integră în care fiecare trebuia să-și dea aportul pentru a atinge un obiectiv comun, erau mult mai ușor de organizat în timpul procesului educativ-instructiv obișnuit, deoarece se simpțeau parte a grupului și aveau competențe organizatorice formate, deja, în afara clasei. În plus, au devenit mai responsabili și mai deschiși și cooperanți. Regulamentul școlar devenise mai ușor de respectat, întrucît s-au obișnuit cu acceptarea și respectarea anumitor reguli din activitățile frecventate.
Metoda chestionarului cu scări de opinii și atitudini [după 40] – bazată pe formularea unor întrebări la care se cere răspuns verbal sau scris. Aceste întrebări s-au referit la ce fel de activități extracurriculate sunt organizate în școala în care studiază (activități intelectuale; culturale; sportive etc.); cît de des partricipă la activitățile extracurriculare organizate în școală; dacă activitățile extracurriculare organizate în prezent corespund nevoilor sale; ce ar recomanda profesorilor în a ține cont la alegerea tipurilor de activități extracurriculare; dacă este mulțumit de activitățile extracurriculare organizate în școala sa; ce fel de activități extracurriculare îi provoacă mai mult interes; ce primește de la școală prin activitățile extracurriculare la care participă; dacă participarea la activitățile extracurriculare influențează, în vreun fel, comportamentul și relațiile dintre colegi; cum evoluează nivelul de comunicare dintre elevi, în urma participărilor la activitățile extracurriculare. Fiecării întrebări i s-a prezentat o scară de răspunsuri posibile, ordonate într-un anume fel după intensitatea importanței, cel care răspunde urmînd să-și aleagă acel interval al scării ce se potrivește opiniei sale.
Chestionar (elevi)
1.Ce fel de activități extracurriculate sunt organizate în școala în care studiezi?
a)Activități de educație intelectuală;
b)Culturale;
c)Sportive;
d)Altceva (numește)____________________
2.Cît de des patricipi la activitățile extracurriculare organizate în școală?
a)Mai mult de o dată pe săptămînă;
b)O dată la 2-3 săptămâni;
c)O dată în semestru;
d)O dată în an;
e)Nicodată, deoarece______________________
3.Activitățile extracurriculare organizate în prezent corespund nevoilor tale?
a)Da;
b)Nu.
4.Ce ai recomanda profesorilor în a ține cont la alegerea tipurilor de activități extracurriculare? ___________________________________________________________
5. Ești mulțumit de activitățile extracurriculare organizate în școala ta? De ce?
a)Dacă da, de ce?____________________________________________________________
b)Dacă nu, de ce?___________________________________________________________
6. Ce fel de activități extracurriculare îți provoacă mai mult interes?
a)Sportive;
b)Concursuri;
c)Culturale;
d)Intelectuale;
e)Altceva ______________________________________________________
7. Ce primești de la școală prin activitățile extracurriculare la care participi?
_________________________________________________________________________
8. Crezi că participarea la activitățile extracurriculare influențează, în vreun fel, comportamentul și relațiile dintre colegi? Dacă da, expică în ce mod.
a)Influențează pozitiv (numiți în ce mod________________________________________);
b)Negativ (în ce mod?______________________________________________________);
c) Altceva (numiți_______________________________________________).
9.Cum evoluează nivelul de comunicare dintre elevi, în urma participărilor la activitățile extracurriculare?
a)Se îmbunătățește;
b)Se distorsionează;
c)Nu influențează;
d)Altceva ____________________________________________________.
10.Ce vîrstă ai? ___________________
Mulțumesc!
Chestionar
(profesori)
Stimați colegi, vă rugăm să ne sprijiniți în studiul nostru care are ca scop găsirea celor mai eficiente căi de îmbunătățire a activităților de management educațional organizat cu elevii. Răspunsurile sondajului de opinie vor fi folosite numai în scop științific. Pentru reușita acțiunii dorim ca răspunsurile să corespundă pe deplin realității.
În ce constă, după părerea dumneavoastră, dificultățile întîmpinate în managementul clasei de adolescenți?
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Ce metode eficiente utilizați în managementul clasei de adolescenți? Ce recomandați?
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Cum ar putea activitățile extracurriculare să ajute în managementul clasei?
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Ce activități extracurriculare credeți că ar fi potrivite în formarea competențelor organizatorice la elevi?
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
În experiența dumneavoastră pedagogică, ați observat o modificare în managementul clasei, în urma participării elevilor în diverse activități extracurriculare? În ce masură?
________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Printre dificultățile întîmpinate de profesori, în managementul calsei de adolescenți se enumeră: menținerea disciplinei școlare, motivarea reușită a elevilor.
Metodele de management al clasei de adolescenți considerate de profesori eficiente sunt: respectarea cuvîntului dat de către profesori, în special cele referitoare la însărcinările date; să ia măsuri promte în caz de încălcare a regulilor; să conlucreze cu părinții.
Cît privește rolul activităților extracurriculare în organizarea clasei de adolescenți, acestea se cred a fi binevenite în formarea colectivului, în crearea relațiilor prietenoase și atragerea elevilor în școală.
Cele mai potrivite activități extracurriculare, menite în formarea competențelor organizatorice la elevi se consideră a fi concursurile, competițiile.
Cît privește modificarea managementului clasei, în urma participării elevilor în diverse activități extracurriculare, profesorii au observat schimbări cum ar fi: reliefarea liderului, consolidarea colectivului clasei, apariția simțului de apartnență la grup a elevului, apariția unor conflicte care duc la dezbinări.
Observarea psihosocială [după 40] – înregistrarea și prelucrarea datelor despre colectivul de elevi și managementul acestuia în urma unui contact nemijlocit cu mediul acestuia. Pedagogul trebuie să-și concentreze atenția asupra tuturor manifestărilor și recțiilor colectivului ce rezultă din interacțiunea membrilor săi, cum ar fi: modul în care se exprimă atitudinea colectivului în diferite situații concrete, conduita colectivului și a diferitelor subgrupuri ale sale în cadrul unor activități organizate, modul în care colectivul răspunde unor inițiative venite din exterior sau declanșează el însuși astfel de obiective etc. În cadrul observărilor psihosociale pot fi incluse și studierea comportării și atitudinii elevilor, ca membri ai colectivului cum ar fi: autoritatea și influența liderilor formali, comportamentul liderilor informali, relația dintre cele două categorii de lideri și consecințele ei asupra colectivului etc.
Cunoașterea profilului psihologic al vîrstei și al individului adolescentului servește drept temelie pentru: formularea cerințelor, selectarea și aplicarea unor metode și procedee specifice în proiectarea și derularea activităților extracurriculare, organizarea rațională a diferitelor acțiuni educative, folosirea anumitor procedee ale dezaprobării etc.
Pentru a obține un management eficient al clasei de adolescenți este necesar ca orice activitate extracirriculară să fie bazată pe cîteva principii:
Principiul corelării funcționale între „cerințe” și „oferta educațională”;
Principiul acordării de șanse egale tuturor beneficiarilor;
Principiul bucuriei succesului sau optimismului pedagogic;
Principiul valorificării resurselor pozitive ale personalității umane în vederea eliminării celor negative;
Principiul susținerii reciproce;
Principiul îmbinării exigenței față de elev cu respectul pentru el;
Principiul coeziunii grupului școlar;
Principiul respectării regulilor stabilite de grup.
Pedagogului îi revine sarcina, ca, pornind de la elementele existente, să intervină pentru înlăturarea unor trăsături și manifestări negative din conduita adolescentului. Aceasta este o cale indirectă de acțiune și impune o îmbinare a întăririi, încurajării pozitive cu cea a dezaprobării manifestelor nedorite, accentul punîndu-se pe cea pozitivă.
Concluziile desprinse din cercetări aduc anumite recomandări pentru activitatea didactică, cum ar fi:
profesorul trebuie să aibă un larg orizont cultural;
profesorul trebuie să aibă o bună pregătire de specialitate și de psihopedagogie;
profesorul trebuie să-și păstreze un rol conducător în activitatea didactică;
calitățile profesorului trebuie să ofere o securitate emoțională copiilor;
afecțiunea profesorului corelează pozitiv cu randamentul la învățătură al elevilor;
profesorul trebuie să fie un adevărat model, nu numai un simplu tranzitator;
eficiența muncii profesorului este determinată de stilul lui de lucru și de competența sa profesională;
comunicarea directă cu elevii rămâne principala cale de influențare a conduitei elevilor;
profesiunea didactică cere o autoperfecționare continuă.
În activitățile extracurriculare, cadrul didactic trebuie să ofere feedback:
informațional, atunci când elevii furnizează informații asupra evoluției procesului;
corectiv, atunci când elevii aduc, propun, sugerează modificări, pentru corectarea abaterilor;
de întărire, atunci când elevii confirmă înțelegerea mesajelor și a modului de rezolvare, formulează situații de implicare.
În acest scop cadrele didactice trebuie să cunoască bine personalitatea adolescentului/elevului pentru ai distinge trăsăturile. V Suhomlinski sublinia importanța respectării dorinței copilului de a fi bun: „aveți grijă de el ca de cel mai delicat freamăt al sufletului uman, nu abuzați de puterea dumneavoastră..” „Adevăratul rost al pedagogiei constă în a ajuta chiar și celui copil, căruia îi este greu ceea ce este ușor altora, să nu se considere cu totul inferior, să simtă marea bucurie omenească – bucuria cunoașterii, succesului, bucuria creației” [după 32]. Copilul cu o reușită academică joasă poate se poate simți om de succes într-o activitate extrașcolară, dacă pedagogul știe să îi încredințeze un rol adecvat personalității și capacităților lui. Acest fapt îl ajută să se integreze perfect în grupul școlar, să obțină încredere și să i se asculte opiniile personale. Toate astea ajută ulterior pedagogul în gestiunea colectivului de elevi și în atribuirea diferitor sarcini școlare fiecăruia. Dacă adolescentul a învățat să își susțină colegii în diverse activități, dacă el a înțeles cît de important este pentru succes, să fii tacticos, răbdător și chiar altruist într-o activitate extrașcolară, el nu va uita de aceste trăsături în afara acestor activități. Va înțege cît de mult contează relațiile în grup și încrederea în colegi. Va ști că uneori de colegul său depinde succesul personal, iar neascultarea profesorului sau nerespectarea regulilor grupului duce la insuccers și conflict.
Dintre obiectivele educaționale ale activităților extracurriculare care tind să ajute în managementul clasei de adolescenți sunt:
Încadrarea conștientă și motivată a fiecărui elev în activitățile extracurriculare desfășurate de către grupul școlar;
Dezvoltarea relațiilor de colaborare, sprijin și ajutor reciproc în fiecare activitate și în afara ei;
Dezvoltarea responsabilității „muschetare”: „unul pentru toți și toți pentru unu”;
Formarea priceperii de a fi leader, de a comanda, dar și de a fi supus, de a îndeplini, considerîndu-se, totodată, egal printre egali;
Perceperea ficăruia ca personalitate unică și ca membru egal al colectivului;
Respectarea nevoilor individuale în corelație cu necesitățile mediului social;
Dezvoltarea compedențelor pentru viață.
Succesul activităților extracurriculare și durabilitatea atitudinilor formate în cadrul acestora sunt condiționate și de alegerea cu pricepere a metodelor și procedeelor de educație și formare. În literatura de specialitate sunt descrise diferite metode.
III.2. Rezultatele cercetării experimentale
Întru susținerea ipotezelor inițial formulate, am evaluat posibilitățile de gestionare a clasei. Am analizat clasele după criteriul de incluziune în activități extracurriculare. Am calculat măsura în care sunt incluși tinerii din diverse școli, în proiecte educative și rezultatul acestor activități, care trebuia să demonstreze ipoteza precum că activitățile ectracurriculare formative ridică nivelul coeziunii de grup.
Managementul eficient al clasei de adolescenți se bazează pe comunicare, care împreună cu comportamentul asertivității care implică exprimarea propriilor idei și sentimente și susținerea propriilor drepturi și ale celorlalți, cere dezvoltarea anumitor deprinderi și abilități specifice.
Scopul anchetei: A demonstra realitatea ipotezei cercetării din viziunea intervievaților și de a descoperi care activități extracurriculare corespund nevoilor elevilor-adolescenților din școala în care activez, din punctul acestora de vedere.
Obiectivele anchetei:
Activitățile extracurriculare se includ într-un proces continuu de educație și formare a personalității. Acestea trebuie să fie accesibile tuturor elevilor și să integreze mijloacele de informare, va beneficia de avantajele tehnicii moderne, informaticii și ciberneticii printr-un sistem flexibil și pertinent.
Toate premisele expuse în capitolele de mai sus m-au ghidat spre cercetare în vederea eficientizării managementului clasei de adolescenți prin activități extracurriculare. A fost efecuat un sondaj prin aplicarea unui chestionar cu răspunsuri închise, dar și cu unele deschise, care a inclus 9 întrebări pe un eșantion de 123 de respondenți cu vîrste între 15-18 ani, care ne-au permis să scoatem în evidență următoarele:
Figura 5 Ce fel de activități extracurriculare sunt organizate în școala în care studiezi?
Ce fel de activități extracurriculare sunt organizate în școala în care studiezi?
a)Activități de educație intelectuală- 29%;
b)Culturale – 38% ;
c)Sportive – 24%;
d)Altceva – 9%.
Figura 6 Cât de des participi la activitățile extracurriculare organizate în școală?
Cât de des participi la activitățile extracurriculare organizate în școală?
a)Mai mult de o dată pe săptămînă – 16% ;
b)O dată la 2-3 săptămâni – 12%;
c)O dată în semestru – 42%;
d)O dată în an 16%;
e)Niciodată – 14%
Figura 7. Activitățile extracurriculare organizate în prezent corespund nevoilor tale?
Activitățile extracurriculare organizate în prezent corespund nevoilor tale?
a)Da – 67%;
b)Nu – 33%.
Ce ai recomanda profesorilor în a ține cont la alegerea tipurilor de activități extracurriculare?
Exemple de răspunsuri:
– Profesorii trebuie să țină cont de posibilitățile elevilor;
– Să se consulte cu elevii în privința acestor activități;
– Să facă activități de educare a copiilor needucați;
– Să organizeze mai multe concursuri intelectuale pentru a ne dezvolta mai bine;
-Să plănuiască mai multe activități distractive, nu doar necesare;
– Să facă activități care să ne dezvolte;
– Să aleagă activități care să distragă elevii de la problemele zilnice pe care le au;
– Să aleagă activități care să provoace energie pozitivă;
– Să ne dezvolte curajul;
-Să lase pe copii să aleagă ei singuri ce tipuri de activități extracurriculare să fie;
– Să distragă elevii de la lucruri rele;
-Să propage un mod sănătos de viață;
-Să se comporte cu copiii, mai culți;
– Să aleagă teme legate de problemele cu care se confruntă tinerii în ziua de azi.
În urma analizei tuturor răspunsurilor întrebării nr. 4, am tras următoarele concluzii: Elevii doresc să participe la acticvități extracurriculare ce corespund nevoilor lor, care să îi ajute să-și rezolve problemele, să îi distreze, să le formeze competențe ce i-ar ajuta în viață. Profesorii ar trebui să țină cont de părerile lor, la întocmirea proiectului anual de activități extracurriculare. În plus, elevii așteaptă, din partea profesorilor, o atitudine prietenească și înțelegătoare față de ei.
Ești mulțumit de activitățile extracurriculare organizate în școala ta ?
a)Da – 83%;
b)Nu – 17%.
Figura 8. Ești mulțumit de activitățile extracurriculare organizate în școala ta?
Curios fapt este că 20 de elevi care au răspuns cu „Nu” la întrebarea a 3-a, au răspuns „ Da” la întrebarea 5. Deci, chiar dacă activitățile extracurriculare organizate în școală nu corespund nevoilor lor, ei sunt mulțumiți de ele. Presupun următoarele:
– elevii pot fi dezinteresați de aceste aceste activități, fie că sunt, fie că nu;
– chiar dacă nu corespund nevoilor lor, ele totuna sunt binevenite în viața școlară.
– poate fi riscul că elevii respondenți nu au stat prea mult timp să răspundă și au bifat elementar.
Figura 9. Ce fel de activități extracurriculare îți provoacă mai mult interes?
Ce fel de activități extracurriculare îți provoacă mai mult interes?
a)Sportive – 34%;
b)Concursuri – 31%;
c)Culturale – 7%;
d)Intelectuale – 26%;
e)Altceva – 2%.
Ce primești de la școală prin activitățile extracurriculare la care participi ?
Exemple de răspunsuri:
Poți să primești diplome, premii și susținere morală;
Cunoștințe, deprinderi, experiență;
O înaintare foarte înaltă în sport;
Cunoștințe, îndeletniciri, curaj;
Energie pozitivă, prieteni noi;
Diplome și satisfacție;
O cultură mai bună;
Nu primesc nimic deoarece nu particip la ele;
Sfaturi multe și de preț;
Mulțumiri, plăcere și educație;
Lucruri interesante, cunoștințe noi;
Relații mai bune și comunicare cu colegii.
În concluzie, cele mai des întîlnite cuvinte, în răspunsurile acestei întrebări sunt: diplome, plăcere, cunoștințe.
Figura 10. Crezi că participarea la activitățile extracurriculare influențează, în vreun fel, comportamentul și relațiile dintre colegi?
Crezi că participarea la activitățile extracurriculare influențează, în vreun fel, comportamentul și relațiile dintre colegi?
Influențează pozitiv – 75%;
Negativ – 13%;
Altceva – 12%.
Cum evoluează nivelul de comunicare dintre elevi, în urma participărilor la activitățile extracurriculare?
a)Se îmbunătățește – 86%;
b)Se distorsionează – 8%;
c)Nu influențează – 6%;
d) Altceva – 0%
Figura 11. Cum evoluează nivelul de comunicare dintre elevi, în urma participărilor la activitățile extracurriculare?
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Adolescentul îmbratisează lucruri mai multe
decât poate cuprinde, se precipită imprudent către obiectul dorințelor sale, fără a măsura distanța care le separă de el. Nu știe a rectifică și recunoaște erorile
Francis Bacon [după 32]
Prin participarea la activități extracurriculare elevul adolescent obține numeroase avantaje care ulterior devin importante în procesul de management al grupului școlar:
Responsabilitate – „O calatorie de o mie de mile începe cu un pas.” (proverb chinezesc).
Întelepciune – „Singura avere nepieritoare e întelepciunea” (Socrate) [după 32].
Muncă- „Munca necurmata învinge totul” (Virgilius) [după 32].
Știință – „Stiinta este putere” (Francis Bacon) [după 32].
Calități – „Pentru un talent adevărat, orice defect poate deveni calitate. Marile talente au capacitatea de a-și transforma micile defecte în calități.” (Marin Moraru) [după citatepedia.ro].
Managementul clasei de elevi reprezintă teoria și practica, știința și arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglării elementelor activității educative (nu numai a resurselor), ca activitate de dezvoltare liberă, integrală, armonioasă, a individualității umane, în mod permanent, pentru afirmarea autonomă și creativă a personalității sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educaționale naționale și europene.
Rolul activităților extracurriculare în managementul clasei de adolescenți este demonstrat teoretic și practic ca fiind de o importanță majoră prin formarea competențelor de viață și personalității elevului adolescent. Prin formele sale specifice, activitatea educativă extracurriculară și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații în actul decizional în contextul respectării drepturilor omului și al asumării responsabilităților sociale, realizându-se, astfel, o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea comportamentală. Studiul dat a constatat că adolescenții care au perceput sprijinul adulților au percepții mai pozitive ale abilităților lor de conducere și de a fi conduși. Descoperirile sugerează aportul activităților extracurriculare asupra facilitării managementului clasei de adolescenți în dependență de gradul de implicare a acestora în activități extrașcolare și în dependență de cît de mult, aceste activități, au corespuns nevoilor grupului țintă.
Este regretabil faptul că activităților extrașcolare, după părerea mea, nu li se acordă atenția cuvenită. În contextul crizei economico-financiare în care se află, în mod regretabil, țara noastră, domeniul activităților extracurriculare nu are parte de finanțarea și dezvoltarea necesară. Un număr considerabil de elevi nu participă, sau participă foarte rar în activități din afara clasei, deci, nu profită de o serie de competențe și oportunități de dezvoltare. Activitățile realizate în instituția școlară sunt dictate „de sus” și nu întotdeauna corespund necesităților grupului țintă. Elevii, deseori, participă cu idei la realizarea anumitor activități, însă nu iau parte la decizia temei unei sau altei activități. Elevii, cu vârstă școlară mare, se află la o etapă a vieții lor, în care își definesc personalitatea, suferă diverse schimbări fizico-psihologice și simt nevoia de a face parte din grup și de a-și manifesta personalitatea. Activitățile extracurriculare reprezintă un bun prilej în realizarea acestor necesități. În astfel de momente organizatorice, fiecare se poate prezenta ca organizator și coparticipant important. Dirigintele poate descoperi acele „hățuri” necesare în procesul de management școlar. După o serie de activități în comun, grupul școlar devine mai fuzionat și mai definit, este mai ușor de administrat și autoorganiza.
I. Jinga considera că „managementul pedagogic e definit ca știința și arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalități, potrivit unor finalități acceptate de individ și de societate”. Apoi e definit ca ,,un ansamblu de principii și funcții, de norme și metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate și eficiență cât mai înalte, iar la nivelul fiecărui sistem educativ se afirmă note specifice”[după 20]. În consecință, activitatea educativă extracurriculară reprezintă spațiul aplicativ care permite transferul și aplicabilitatea cunoștințelor, abilităților, competențelor dobândite în sistemul de învățământ.
Dezvoltarea corectă a adolescenților se bazează pe stimularea mai multor arii în strânsă legătură cu activitatea lor. Pentru a depăși dificultățile de relaționare, este util ca diriginții să-și stabilească strategii de comunicare în relaționarea cu elevii bazate pe empatie și înțelegerea nevoilor, încredere și respectarea intimității. Un adolescent echilibrat alege activități care contribuie la dezvoltarea caracterului, creșterea încrederii în sine, dezvoltarea abilităților de socializare, identificarea pasiunilor și luarea deciziilor. Activitățile extracurriculare nu trebuie să fie o obligație. Ele trebuie să aducă plăcere adolescentului. Activitățile extracurriculare sunt o sursă de dezvoltare, de divertisment. Participarea la activități extrașcolare face să te simți bine, să te se simți confortabil la școală. Aici trebuie de subliniat necesitatea de a menține un echilibru între școală, activități extracurriculare, timp liber, relaxare și familie.
Accentul se pune nu pe simpla prezență sau absență a unui program de activități extracurriculare, ci pe măsura modului de participare și interacțiune a elevului cu acestea, în sensul că o activitate prezentă, dar indiferentă subiectului cu care vine în contact, este inertă din perspectiva dezvoltării acestuia. Altfel spus, condiția dezvoltării este ca factorul de mediu extracurricular să acționeze asupra individului, iar acesta să reacționeze prin intermediul unei activități proprii specifice. Acțiunea factorului de mediu extrașcolar, la fel ca și cea a eredității, este una de factură aleatorie putînd fi în egală măsură o șansă a dezvoltării sociale sau un blocaj al acesteia.
După o experiență didactică, cu o durată de mai bine de 10 ani, în care am realizat zeci de activități extracurriculare împreună cu elevii și alți participanți la viața școlară, am realizat că primul pas în atingerea obiectivului final este „pregătirea timpurie a terenului”. Din primele etape ale formării grupului școlar/clasei de elevi, managerul educațional trebuie să cultive în elevi atitudinea pozitivă față de activități extracurriculare, să le formeze conpetențele necesare prin implicarea acestora în diverse activități din afara lecției. Un elev care nu are formată această atitudine până la vârsta adolescenței, este greu de convins în a participa în viața extrașcolară organizată mai târziu. O altă bună practică este implicarea eleviilor în procesul decizional. Aceștia ar trabui măcar să rămână cu impresia că a fost decizia lor, astfel devin mai responsabili și mai motivați. Elevii trebuie ascultați, nu doar auziți, ei recunosc că au probleme și au nevoie de ajutor. Un bun sfat este de „a coborî” managerul clasei de elevi la nivelul acestor probleme și să înțeleagă procesul lor, să fie mai aproape de nevoile elevilor. O altă bună practică este respectarea unui regim și a unui regulament comun atît în cadrul lecției, cât și în afara ei. O ultimă practică, care în propria mea experiență a adus roade, este atribuirea unor roluri/funcții „importante” în clasă, elevilor cu deficiențe de comportament. Ativitățile realizate de ei, funcția lor, le oferă senzația de lideri și responsabili în clasă, astfel devin mult mai ușor de administrat.
Pentru obținerea rezultatului propus, așteptările din parte elvilor și ale părinților s-ar include în cinci cuvinte: participare, respect, integritate, dedicare și succes.
Respect de sine, de colegi și de mediu.
Integritate, onestitate și corectitudine în relația cu profesorii/colegii și toate celelalte persoane care-și desfășoară activitatea în școală și în afara ei. Elevul va avea în orice moment un comportament decent și va fi responsabil de propriile acțiuni.
Dedicare, manifesare de spirit ”de echipă” și lucru permanent pentru îmbunătățirea atitudinii și competențelor proprii.
Success. Va depune eforturile personale necesare pentru pe măsura propriilor abilități, aptitudini și capacități.
Recomandările și concluziile finale sunt:
Activtățile extracurriculare cultivă la elevi: responsabilitate, respect, sentiment de prietenie, atașament de grup, autoorganizare, respectarea regulilor etc., toate fiind calități necesare în realizarea managementului clasei de elevi.
Participarea constantă în viața extrașcolară diminuează riscul de implicare în activități dubioase precum delicvență, consum de tutun, alcool, droguri etc., impedimente grave în realizarea unui management educațional eficient.
Planificarea activităților extracurriculare se efectuează strategic spre țintirea obiectivelor bine determinate inițial, nu doar pentru „bifarea” în registrele școlare.
Fiecare instituție școlară trebuie să ofere o gamă cît mai largă de activități extracurriculare, diverse teme, subiecte și modalități de realizare a acestora, astfel încît fiecare elev să se regăsească în viața extrașcolară.
Participarea elevilor în luarea deciziilor reprezintă un bun mijloc de motivare și determinare în alegerea și implicarea activă a tinerilor în activități propice dezvoltării.
Activitățile extracurriculare trebuie planificate nu doar în conformitate cu strategia națională de dezvoltare a învățământului, dar, în primul rând, conform nevoilor elevilor din școala/mediul/localitatea dată, astfel încît aceștia să găsească soluții la problemele lor.
Activitățile extrașcolare trebuie realizate conform timpului și vieții actuale, prin metode atractive elevilor.
Implicarea elevilor în activități extracurriculare se face din primele etape ale formării grupului școlar.
Rolul activităților extracurriculare în managementul clasei de adolescenți reprezintă o punte de educație aflată între școală și societate. Finisez prin fraza lui Victor Hugo „Cel ce deschide o școală, închide o temniță”, parafrazînd: cel ce participă în activități extracurriculare, își deschide o ușă spre dezvoltare și închide o ușă spre comportamentul de risc, atît de nefast nu doar pentru școală sau managementul școlar, dar pentru viață, în general.
BIBLIOGRAFIE
Așevschi I. Psihologia comunicării: Suport de curs. Red. șt.: Svetlana Rusnac.Univ. de Studii Politice și Econ. Europene „C. Stere”. Chișinău: Pontos, 2012. 135 p.
Baciu A. Management educational. Disponibil online pe: http://www.timtim-timy.ro/sites/all/themes/timtimtimy/pdf/Simpozion_2012-2013/Politici%20educatio
Bețiu M. și al. Decizii pentru un mod sănătos de viață. Ghidul profesorului pentru cursul opțional. Disponibil online pe: http://www.scribd.com/doc/81227678/Final.
Burlacu N. Management general. Disponibil online pe: http://www.scribd.com/doc/46510319/Manual-Management-General
Ciuntu T. Proiecte educaționale pentru orele de dirigenție. Ghid. (Cl. I-XI) Chișinău: CCRE „PRESA”, Tipografia „Sirius”, 2007. 280p.
Cojocaru V. Management educațional. Ghid pentru directorii unităților de învățămînt; Consiliul Național pentru Curriculum și Evaluare. Chișinău: Știința, 2002. 132 p.
Cojocaru V. Paradigma managementului educațional din perspectiva integrării europene, conf.șt.-practică. Chișinău: Tipografia Centrală, 2006. 256 p.
Condiu E. Didactica în prezentare grafică (scheme de reper). Chișinău: Editura „ARC”. 2006. 290 p.
Dicționar explicativ al limbii române. Disponibil online pe: http://dexonline.ro
Dicționarul explicativ al limbii române. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. București: Editura Univers Enciclopedic, 1998. 1390 p.
Educația – 2020. [online] Strategia sectorială de dezvoltare pentru anii 2014 – 2020. Mnisterul Educației, 2013. Disponibil online pe: http://planipolis.iiep.unesco.org/upload/Moldova%20R/Moldova-R-Sectoral_Education_Strategy_2014-2020-rom.pdf.
Extracurricular Activities & Adolescent Development. Disponibil online pe: http://everydaylife.globalpost.com/extracurricular-activities-adolescent-development.
Feldman A. F. The Role of School-Based Extracurricular Activities in Adolescent Development: A Comprehensive Review and Future Directions. Disponibil online pe: http://rer.sagepub.com/content/75/2/159.short.
Figel J. Educația artistică și culturală în școala europeană, 2009. Disponibil online pe http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/113RO
Fryer M. Predarea și învățarea creativă. Ch.: Ed. Uniunii Scriitorilor, 1996. 148 p.
Fundația „T. William Grant”. The contribution of extracurricular activities to adolescent friendships: New insights through social network analysis. Disponibil online pe: https://thesanfordschool.asu.edu/project-reach/researchers
Hancock D.; Hyjer Dyk P. Adolescent Involvement in Extracurricular Activities: Influences on Leadership Skills. Disponibil online pe: http://www.leadershipeducators.org/Resources/Documents/jole/2012_Winter/Hancock%20Hyjer%20and%20Jones.pdf
Hopkins D.; Ainscow M.; West M. Perfecționarea școlii într-o eră a schimbării. Chișinău: Editura „Prut Internațional”, 1998. 256 p.
Jessor R. Exploring the Roles of Extracurricular Activity Quantity and Quality in the Educational Resilience of Vulnerable Adolescents: Variable- and Pattern-Centered Approaches. Disponibil online pe: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/josi.2008.64.issue-1/issuetoc.
Lepadatu D. Curs Psihologia Adolescentului. Disponibil online pe: http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/pedagogie/psihologia-adolescentului-174300.ht
Managementul clasei de elevi. Disponibil online pe: http://www12.tuiasi.ro/users/58/Managementul%20clasei%20de%20elevi.pdf
Managementul educațional în contextul social actual . Disponibil online pe: http://www.educatori.isjbihor.ro/media/Grad%200/Conducerea/index.html.
Melnic B. Formarea calităților omenești. Chișinău: „Știința”, 1992. 158 p.
Metode de cercetare pedagogica. Disponibil online pe: http://www.scritub.com/profesor-scoala/Metode-de-cercetare-pedagogica15396.php
Metode, tehnici, instrumente, etape în cercetarea sociologică . Disponibil online pe: http://www.usm.md/crras/CRRAS/ManualePDF/MetStat/2-Introducere.pdf.
Metodologia cercetării în psiho-pedagogie. Disponibil online pe: http://www.uamsibiu.ro/studenti/docs/cursuri/1/PSIHO-met-cerc.pdf
Milivoievici V. Managementul clasei de elevi. 2012. Disponibil online pe: http://www.educatori.isjbihor.ro/web/guest/forum;jsessionid
Mirea I. Locul și rolul activităților extracurriculare în educația copiilor. Disponibil online pe: http://ro.scribd.com/doc/190252918/Locul-%C5%9Fi-rolul-activit%C4%83%C5%A3ilor-extracurriculare-in-educa%C5%A3ia-copiilore
Nistor C. Contribuția activităților extrașcolare la dezvoltarea personalității elevilor. Disponibil online pe: http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/invp/invp10.pdf
Organizarea și conducerea procesului educațional în învățămîntul preșcolar, primar, gimnazial și liceal. Chișinău: ÎEP. „Știința”, 2011. 240 p.
Patrașcu D.; Ursu A. Management educațional preuniversitar. Chișinău: Editura ARC, 1997. 379 p.
Pălărie V. Pedagogie (pentru uzul studenților). Red.: Nina Căruntu. Chișinău: Univers Pedagogic, 2007. 160 p.
Pierard A. Le rôle des activités parascolaires dans la scolarité de l’élève. 2012. Disponibil online pe: http://www.ufapec.be/nos-analyses/2412-parascolaire/.
Plan de dezvoltare a Școlii Profesionale, Soroca 2013-2014. Chișinău: Centrul educațional PRO DIDACTICA, 2013. 270 p.
Pourtois J.-P. Familles et activités extrascolaires. Disponibil online pe: http://www.changement-egalite.be/spip.php?article250&lang=fr#.U5h5PXJ_vxB
Profesorul – Model in Formarea Personalitatii Adolescentului, Disponibil online pe: http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/pedagogie/profesorul-model-in-formarea-personalitatii-adolescentului-109644.html?ref=doc3
Rășcanu I. Impactul pozitiv al activităților extracurriculare asupra dezvoltării personalității elevului, 2013, disponibil online pe: http://orizontdidactic.wordpress.com/2013/02/26/studiu-de-specialitate-impactul-pozitiv-al-activitatilor-extracurriculare-asupra-dezvoltarii-personalitatii-elevului/
Rolul educației în formarea personalității elevului. Disponibil online pe: http://www.referat.ro/referate/Rolul_educatiei_in_formarea_personalitatii_elevului_8f26b.html
Romiță I. Managementul clasei de elevi. 2005. Disponibil online pe: http://profesoriitineranti.files.wordpress.com/2013/06/managementulclaseideelevi_i.
Rusnac S. Preocupări contemporane ale psihologiei sociale. Chișinău: F. E.-P. „Tipografia Centrală”, 2008. 264 p.
Savater F. Curajul de a educa. Chișinău: Ed. ARC, 1997. 210 p.
Schaefer D. R. The contribution of extracurricular activities to adolescent friendships: New insights through social network analysis. 2011. Disponibil online pe: http://psycnet.apa.org/psycinfo/2011-11068-00; http://psycnet.apa.org/psycinfo/2011-11068-001;
Silistratu N. Valori ale educației moderne. Chișinău: Institutul de Științe ale Educației, Chișinău, 2006. 176 p.
Stan N. Introducere în managementul educațional, 2010. Disponibil online pe: http://www.ueb.ro/dppd/introducere_in_manag_ed.pdf
Strategia de dezvoltare a învățîmîntului vocațional/tehnic pe anii 2013-2020 MONITORUL OFICIAL al Republicii Moldova, nr 31-35 din 15 februarie 2013.
Strategia dezvoltării activității educative școlare și extrașcolare. Disponibil online pe: www.isj.dj.edu.ro/../Strategie%20educatie%20non.
Stratégies de gestion du comportement en classe et interventions connexes. Disponibil online pe: http://www.edu.gov.mb.ca/m12/frpub/enfdiff/alcool/docs/05_complet.pdf.
Tacu M. Adolescentul și televiziunea: conflicte și contradicții. In: ProDidactica, nr. 4(56), 2009, p. 14-18.
Țuțu M. C. Psihologia Personalității. Disponibil online pe: http://194.88.148.149/51/cb/3b/9a/356972applicationan_2_Psihologia_personalitatii
Țvircun V.; Crudu V. Sistemul de învățămînt național. Chișinău: Editura Cartea Moldovei, 2008. 210 p.
Vărvăruc M. Grupul Școlar „Ștefan cel Mare și Sfânt”, Vorona, Botoșani, Managementul clasei. Disponibil online pe: http://www.didactic.ro/revista-electronica/revista-electronica-didactic-ro-issn-aa844-4679-mai-2-aaaa/managementul-clasei-prof-varvaruc-maria-grupul-scolar-stefan-cel-mare-si-sfant-vorona-botosani.
Bнeклаccная вocпитатeльная pабoта в фopмиpoвании здopoвoгo oбpаза жизни y пoдpocткoв. Disponibil online pe: http://www.pskeys.ru/pkes-412-1.html
Пoздникина H. H. Bocпитаниe пoдpocткoв в пpoцecce внeклаccнoй pабoты c opиeнтациeй на дyxoвнo-нpавcтвeнныe цeннocти. 2005.
Hаyчная библиoтeка диccepтаций и автopeфepатoв. Disponibil online pe: http://www.dissercat.com/content/vospitanie-podrostkov-v-protsesse-vneklassnoi-raboty-s-orientatsiei-na-dukhovno-nravstvennye#ixzz34c8Wa0Ya
Ceливанoв Г. A. Bнeшкoльная и внeклаccная физкyльтypнo-cпopтивная pабoта как cpeдcтвo пpeoдoлeния coциальнoй нeблагoпoлyчнocти пoдpocткoв
Hаyчная библиoтeка диccepтаций и автopeфepатoв. Disponibil online pe: http://www.dissercat.com/content/vneshkolnaya-i-vneklassnaya-fizkulturno-sportivnaya-rabota-kak-sredstvo-preodoleniya-sotsial#ixzz34c7FlDcI
DECLARAȚIE
privind originalitatea conținutului lucrării de master
Subsemntatul(a) ____________________________________________________________
absolvent(ă) al (a) Universității de Studii Politice și Economice Europene, Facultatea Relații Intrnaționale și Științe Politice, Specialitatea ______________________________, promoția 2013-2014, declar pe propria răspundere, că lucrarea de master cu titlul: _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
elaborată sub îndrumarea dlui/dnei __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________,
pe care urmează să o susțin în fața comisiei, este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul acesteia în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență/master, monografii, lucrări de specialitate, articole etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de master fiind menționate în conținutul acesteia.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de master să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțînd inclusiv la introducerea conținutului acesteia într-o bază de date în acest scop.
Data ___________________ Semnătură student ____________________
BIBLIOGRAFIE
Așevschi I. Psihologia comunicării: Suport de curs. Red. șt.: Svetlana Rusnac.Univ. de Studii Politice și Econ. Europene „C. Stere”. Chișinău: Pontos, 2012. 135 p.
Baciu A. Management educational. Disponibil online pe: http://www.timtim-timy.ro/sites/all/themes/timtimtimy/pdf/Simpozion_2012-2013/Politici%20educatio
Bețiu M. și al. Decizii pentru un mod sănătos de viață. Ghidul profesorului pentru cursul opțional. Disponibil online pe: http://www.scribd.com/doc/81227678/Final.
Burlacu N. Management general. Disponibil online pe: http://www.scribd.com/doc/46510319/Manual-Management-General
Ciuntu T. Proiecte educaționale pentru orele de dirigenție. Ghid. (Cl. I-XI) Chișinău: CCRE „PRESA”, Tipografia „Sirius”, 2007. 280p.
Cojocaru V. Management educațional. Ghid pentru directorii unităților de învățămînt; Consiliul Național pentru Curriculum și Evaluare. Chișinău: Știința, 2002. 132 p.
Cojocaru V. Paradigma managementului educațional din perspectiva integrării europene, conf.șt.-practică. Chișinău: Tipografia Centrală, 2006. 256 p.
Condiu E. Didactica în prezentare grafică (scheme de reper). Chișinău: Editura „ARC”. 2006. 290 p.
Dicționar explicativ al limbii române. Disponibil online pe: http://dexonline.ro
Dicționarul explicativ al limbii române. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. București: Editura Univers Enciclopedic, 1998. 1390 p.
Educația – 2020. [online] Strategia sectorială de dezvoltare pentru anii 2014 – 2020. Mnisterul Educației, 2013. Disponibil online pe: http://planipolis.iiep.unesco.org/upload/Moldova%20R/Moldova-R-Sectoral_Education_Strategy_2014-2020-rom.pdf.
Extracurricular Activities & Adolescent Development. Disponibil online pe: http://everydaylife.globalpost.com/extracurricular-activities-adolescent-development.
Feldman A. F. The Role of School-Based Extracurricular Activities in Adolescent Development: A Comprehensive Review and Future Directions. Disponibil online pe: http://rer.sagepub.com/content/75/2/159.short.
Figel J. Educația artistică și culturală în școala europeană, 2009. Disponibil online pe http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/113RO
Fryer M. Predarea și învățarea creativă. Ch.: Ed. Uniunii Scriitorilor, 1996. 148 p.
Fundația „T. William Grant”. The contribution of extracurricular activities to adolescent friendships: New insights through social network analysis. Disponibil online pe: https://thesanfordschool.asu.edu/project-reach/researchers
Hancock D.; Hyjer Dyk P. Adolescent Involvement in Extracurricular Activities: Influences on Leadership Skills. Disponibil online pe: http://www.leadershipeducators.org/Resources/Documents/jole/2012_Winter/Hancock%20Hyjer%20and%20Jones.pdf
Hopkins D.; Ainscow M.; West M. Perfecționarea școlii într-o eră a schimbării. Chișinău: Editura „Prut Internațional”, 1998. 256 p.
Jessor R. Exploring the Roles of Extracurricular Activity Quantity and Quality in the Educational Resilience of Vulnerable Adolescents: Variable- and Pattern-Centered Approaches. Disponibil online pe: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/josi.2008.64.issue-1/issuetoc.
Lepadatu D. Curs Psihologia Adolescentului. Disponibil online pe: http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/pedagogie/psihologia-adolescentului-174300.ht
Managementul clasei de elevi. Disponibil online pe: http://www12.tuiasi.ro/users/58/Managementul%20clasei%20de%20elevi.pdf
Managementul educațional în contextul social actual . Disponibil online pe: http://www.educatori.isjbihor.ro/media/Grad%200/Conducerea/index.html.
Melnic B. Formarea calităților omenești. Chișinău: „Știința”, 1992. 158 p.
Metode de cercetare pedagogica. Disponibil online pe: http://www.scritub.com/profesor-scoala/Metode-de-cercetare-pedagogica15396.php
Metode, tehnici, instrumente, etape în cercetarea sociologică . Disponibil online pe: http://www.usm.md/crras/CRRAS/ManualePDF/MetStat/2-Introducere.pdf.
Metodologia cercetării în psiho-pedagogie. Disponibil online pe: http://www.uamsibiu.ro/studenti/docs/cursuri/1/PSIHO-met-cerc.pdf
Milivoievici V. Managementul clasei de elevi. 2012. Disponibil online pe: http://www.educatori.isjbihor.ro/web/guest/forum;jsessionid
Mirea I. Locul și rolul activităților extracurriculare în educația copiilor. Disponibil online pe: http://ro.scribd.com/doc/190252918/Locul-%C5%9Fi-rolul-activit%C4%83%C5%A3ilor-extracurriculare-in-educa%C5%A3ia-copiilore
Nistor C. Contribuția activităților extrașcolare la dezvoltarea personalității elevilor. Disponibil online pe: http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/invp/invp10.pdf
Organizarea și conducerea procesului educațional în învățămîntul preșcolar, primar, gimnazial și liceal. Chișinău: ÎEP. „Știința”, 2011. 240 p.
Patrașcu D.; Ursu A. Management educațional preuniversitar. Chișinău: Editura ARC, 1997. 379 p.
Pălărie V. Pedagogie (pentru uzul studenților). Red.: Nina Căruntu. Chișinău: Univers Pedagogic, 2007. 160 p.
Pierard A. Le rôle des activités parascolaires dans la scolarité de l’élève. 2012. Disponibil online pe: http://www.ufapec.be/nos-analyses/2412-parascolaire/.
Plan de dezvoltare a Școlii Profesionale, Soroca 2013-2014. Chișinău: Centrul educațional PRO DIDACTICA, 2013. 270 p.
Pourtois J.-P. Familles et activités extrascolaires. Disponibil online pe: http://www.changement-egalite.be/spip.php?article250&lang=fr#.U5h5PXJ_vxB
Profesorul – Model in Formarea Personalitatii Adolescentului, Disponibil online pe: http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/pedagogie/profesorul-model-in-formarea-personalitatii-adolescentului-109644.html?ref=doc3
Rășcanu I. Impactul pozitiv al activităților extracurriculare asupra dezvoltării personalității elevului, 2013, disponibil online pe: http://orizontdidactic.wordpress.com/2013/02/26/studiu-de-specialitate-impactul-pozitiv-al-activitatilor-extracurriculare-asupra-dezvoltarii-personalitatii-elevului/
Rolul educației în formarea personalității elevului. Disponibil online pe: http://www.referat.ro/referate/Rolul_educatiei_in_formarea_personalitatii_elevului_8f26b.html
Romiță I. Managementul clasei de elevi. 2005. Disponibil online pe: http://profesoriitineranti.files.wordpress.com/2013/06/managementulclaseideelevi_i.
Rusnac S. Preocupări contemporane ale psihologiei sociale. Chișinău: F. E.-P. „Tipografia Centrală”, 2008. 264 p.
Savater F. Curajul de a educa. Chișinău: Ed. ARC, 1997. 210 p.
Schaefer D. R. The contribution of extracurricular activities to adolescent friendships: New insights through social network analysis. 2011. Disponibil online pe: http://psycnet.apa.org/psycinfo/2011-11068-00; http://psycnet.apa.org/psycinfo/2011-11068-001;
Silistratu N. Valori ale educației moderne. Chișinău: Institutul de Științe ale Educației, Chișinău, 2006. 176 p.
Stan N. Introducere în managementul educațional, 2010. Disponibil online pe: http://www.ueb.ro/dppd/introducere_in_manag_ed.pdf
Strategia de dezvoltare a învățîmîntului vocațional/tehnic pe anii 2013-2020 MONITORUL OFICIAL al Republicii Moldova, nr 31-35 din 15 februarie 2013.
Strategia dezvoltării activității educative școlare și extrașcolare. Disponibil online pe: www.isj.dj.edu.ro/../Strategie%20educatie%20non.
Stratégies de gestion du comportement en classe et interventions connexes. Disponibil online pe: http://www.edu.gov.mb.ca/m12/frpub/enfdiff/alcool/docs/05_complet.pdf.
Tacu M. Adolescentul și televiziunea: conflicte și contradicții. In: ProDidactica, nr. 4(56), 2009, p. 14-18.
Țuțu M. C. Psihologia Personalității. Disponibil online pe: http://194.88.148.149/51/cb/3b/9a/356972applicationan_2_Psihologia_personalitatii
Țvircun V.; Crudu V. Sistemul de învățămînt național. Chișinău: Editura Cartea Moldovei, 2008. 210 p.
Vărvăruc M. Grupul Școlar „Ștefan cel Mare și Sfânt”, Vorona, Botoșani, Managementul clasei. Disponibil online pe: http://www.didactic.ro/revista-electronica/revista-electronica-didactic-ro-issn-aa844-4679-mai-2-aaaa/managementul-clasei-prof-varvaruc-maria-grupul-scolar-stefan-cel-mare-si-sfant-vorona-botosani.
Bнeклаccная вocпитатeльная pабoта в фopмиpoвании здopoвoгo oбpаза жизни y пoдpocткoв. Disponibil online pe: http://www.pskeys.ru/pkes-412-1.html
Пoздникина H. H. Bocпитаниe пoдpocткoв в пpoцecce внeклаccнoй pабoты c opиeнтациeй на дyxoвнo-нpавcтвeнныe цeннocти. 2005.
Hаyчная библиoтeка диccepтаций и автopeфepатoв. Disponibil online pe: http://www.dissercat.com/content/vospitanie-podrostkov-v-protsesse-vneklassnoi-raboty-s-orientatsiei-na-dukhovno-nravstvennye#ixzz34c8Wa0Ya
Ceливанoв Г. A. Bнeшкoльная и внeклаccная физкyльтypнo-cпopтивная pабoта как cpeдcтвo пpeoдoлeния coциальнoй нeблагoпoлyчнocти пoдpocткoв
Hаyчная библиoтeка диccepтаций и автopeфepатoв. Disponibil online pe: http://www.dissercat.com/content/vneshkolnaya-i-vneklassnaya-fizkulturno-sportivnaya-rabota-kak-sredstvo-preodoleniya-sotsial#ixzz34c7FlDcI
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Activitatilor Extracurriculare (ID: 123643)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.