Rochia de Ocazie de la Proiectarea Si Pana la Finisarea Produsului

Etapa I

Descrierea produsului – Generalități

Rochia pentru femei este o combinație între bluză și fustă.

Ea poate fi prevăzută cu o tăietură pe linia taliei sau cu o bucată de material. Prin proiectarea lungimii sale rochia poate fi:

Scurtă

Medie

Normală

Lungă

Din punct de vedere al modelului poate fi:

Clasică

Chimono

Evazată etc.

Rochia de ocazie este o vestimentație clasică pentru diferite festivități și de aceea trebuie să aibă o linie modernă și mai ales elegantă.

Ca lungime rochia de ocazie se confecționează în modele lungi până la glezne, în modele cu lungime normală și modele scurte.

Linia de modă a rochiilor de seară este clasică, simplă, ajustată pe corp, dreaptă sau ușor evazată. Materialele ce se folosesc sunt țesăturile fine din lână sau mătase, cu imprimeuri mari și culori puternice ce scot în evidență eleganța și bunul gust. Pentru un plus de frumusețe se utilizează frecvent combinații de materiale decorative ce se aplică la mânecă, corsaj sau fustă.

Părțile componente ale rochiei clasice sunt:

Fața

Spatele

Mânecile

Gulerul

ROCHIA DE OCAZIE

Vedere din față

Moda îmbrăcămintei

Moda reprezintă preferințele în materie de îmbrăcăminte ce predomină la un moment dat în cadrul societății.

Îmbrăcămintea ca obiect vestimental, diferă de la o zonă geografică la alta atât pe plan mondial cât și pe plan mondial. Acestea deosebiri sunt determinate de factorii climatici și naționali care determină regiunile geografice respective.

Apariția modei la îmbrăcăminte este determinată de o serie de factori decisivi cum ar fi: linia de concepție, materiile prime și auxiliare apărute în zona geografică în care trăiește populația, motivele populare din zonă și destinația îmbrăcămintei.

Frumusețea îmbrăcămintei este ansamblul de forme, armonii și culori pe care trebuie să le îndeplinească vestimentația oamenilor.

Etapa a II-a

Alegerea materialului pentru rochia de ocazie

Pentru producerea îmbrăcămintei se folosesc materiale textile de bază și materiale auxiliare. Aceste materiale la îmbrăcăminte au roluri diferite și se adaptă în funcție de specificul produsului la care se aplică și de destinația acesteia în procesul purtării.

După importanța pe care o au în comparația produsului materialele utilizate pot avea funcția de bază fiind numite materiale de bază, sau funcția auxiliară denumite materiale auxiliare.

Materiale de bază

Rolul principal în componența unui obiect vestimentar îl îndeplinește materialul de bază. Ca urmare, materialul de bază se numește materialul care îndeplinește funcția principală la produs și este întrebuințat la confecționarea feței produsului.

Pentru confecționarea îmbrăcămintei se pot folosi diferite materiale de bază, aceasta fiind în funcție de produs (jachete, pardesiuri, rochii etc.) cât și funcție de care are produsul confecționat în procesul purtării (îmbrăcăminte de seară, lucru etc. ).

Materialele care pot fi utilizate cu rol de material de bază sunt țesăturile, tricoturile, blănurile, piei naturale sau sintetice și textile nețesute.

Țesăturile din masă sunt materiale textile obținute prin încrucișarea firelor de mătase cu mătase naturală sau cu alte fire. Țesăturile care conțin numai fire din mătase se numesc țesături din mătase naturale, iar cele care conțin și alte fire se numesc țesături tip mătase sau mătase în amestec.

Țesăturile din mătase se produc pe lățime de 100 cm în culori uni, cu imprimeuri florale sau cu dungi și carouri.

Tricoturi

Pentru îmbrăcămintea exterioară sunt tricoturile care se produc din fire de bumbac, lână, mătase, fire sintetice sau fire în amestec.

Tricoturile destinate îmbrăcămintei exterioare sunt mai groase decât cele pentru lenjerie și cu un grad mai ridicat la rezistență și stabilitate.

Culorile sub care se produc aceste țesături sunt diversificate, ele putând și în culori uni și cu desene în relief sau în culori.

Satenul

Satenul are în compoziție vâscoză ce este o fibră sintetică utilizată foarte des datorită bunelor sale calități.

Satenul utilizat are următoarele caracteristici:

Lățimea materialului, în general, este de 140-150 cm iar în cazul meu are lățimea de 150 cm, permițând încadrarea șabloanelor pe material dublu.

Compoziția fibroasă în urzeală este de 100% vâscoză

Desimea materialelor în urzeală este de 27 fire / cm2 iar în bătătura este de 32 fire / cm2.

Higroscopicitatea: este proprietatea fibrelor textile de a absorbi vaporii de apă din mediul ambiant.

Satinul este un material higroscopic pentru ca vascoza are rezistență mare 11% și datorită acestor factori materialul este igienic, absoarbe foarte bine transpirația și asigură aerisirea corpului.

La utilizare, vâscoza se comportă destul de bine, se spală cu apă caldă la o temperatură de 40o – 60o C, rezistă la centrifugare, la curățire chimică, dar nu este rezistentă la fierbere.

Deoarece materialul este puțin șifonabil necesită o netezire, dar și o călcare cu fierul cu termostat cu aburi, la o temperatură de 100oC.

Stabilitatea dimensiunilor este destul de bună, de aceea materialul nu intră la apă, deci nu necesită rezerve mari de șablonare.

Acizii și substanțele oxidante, alcanii produc degradarea rapidă a fibrelor, mai ales la temperatura mai mare de 60o – 70o C.

Uniformitatea, netezirea si moliciunea fibrei depind de condițiile de filare și de finisare.

Aceste caracteristici determină calitatea firului obținut.

Satinul este un material cu un tușeu plăcut, moale, de aceea se ajustează frumos pe corp, are un luciu puternic, argintiu care dă o notă de eleganță cămășii de noapte.

Gardul de finețe a fibrei de vâscoză este mai mare. Trebuie avut în atenție că materialul arde repede cu o flacăra strălucitoare, cu miros de hârtie arsă și rezultă o cenușă de culoare deschisă.

Satinul se folosește în toate anotimpurile, dar cel mai mult se întrebuințează la produsele de îmbrăcăminte care se poarta vara deoarece produce senzație de răcoare si confort.

Materialele care se confecționează din fibre de vâscoză au domenii de utilizare multiple în confecționarea articolelor decorative, tehnice (din fire de înaltă rezistență) și în articole de îmbrăcăminte cum ar fi:

Tricoturi: lenjerie de corp, ciorapi

Țesături: în sezonul de vară, căptușeala pentru încălțăminte și nu în ultimul rând pentru îmbrăcăminte de ocazie și lenjerie intimă ( cămăși de noapte, chiloți, sutiene, etc. ).

Materiale auxiliare

Ca materiale auxiliare se consideră materiale utilizate la confecționarea îmbrăcămintei care în funcție de produs și model.

Principalele materiale auxiliare sunt:

căptușelile,

întăriturile,

ața de cusut,

furniturile și diverse garnituri.

Ața de cusut

Este o materie auxiliară folosită la asamblarea și prelucrarea îmbrăcămintei sau pentru alte scopuri.

În industria de confecții ața de cusut are diferite întrebuințări și se produce din fire naturale sau sintetice clasificându-se astfel:

După destinație în procesul confecției:

ața pentru cusături tighel având finețea în m: 48/3; 54/3; 85/3 și 100/4 sau exprimată în tex (Tx): 21X3; 19X3; 12X3; 12X3 și 10X4.

Ața pentru cusături tigheli, este o ață obișnuită care se folosește în procesul confecționări, la cusături de îmbinare sau de fixare a detaliilor îmbrăcămintei.

Ața sintetică

Este produsă din fire sintetice pure, sau în amestec cu fire naturale. Aceasta ață este utilizată la coaserea îmbrăcămintei din țesături și tricoturi de natură sintetică sau în amestec cu alte fibre.

De asemenea ața sintetică mai poate și întrebuințată la coaserea articolelor din blănuri. Alegerea aței de cusut șa îmbrăcăminte, se face avându-se în vedere produsul de confecționat, materialele folosite la confecționare și culoarea materialelor utilizate.

În general, la alegerea aței de cusut vor și respectate următoarele tehnice:

ața folosită pentru confecționare trebuie să corespundă ca rezistență cu materialul de bază și auxiliar ale produsului confecționat. Un fir de ață cu rezistență redusă duce la degradarea vestimentului înainte de vreme prin ruperea cusături.

finețea firului de ață trebuie să corespundă cu finețea materialelor la îmbrăcăminte. În acest sens pentru asigurarea unui aspect plăcut al cusăturii este recomandat ca firul de ață să aibă o finețe mai mare decât materialele cusute. Această condiție se pune îndeosebi la materialele subțiri.

culoarea aței de cusut se stabilește la culoarea materialelor cusute, avându-se în vedere ca ața adaptată să aibă o nuanță mai închisă decât materialele cusute.

pentru coaserea materialelor sintetice, se recomandă ața din fire sintetice care reprezintă aceleași caracteristici cu materialele cusute(elasticitate, rezistență, aspect) sau așa din bumbac cu concentrație redusă.

Etapa III

Proiectarea produsului clasic

Calculele folosite la proiectarea tiparului

IC = 167 cm

Pb = 43 cm

Ad = 2 cm

Calculul dimensiunilor de bază:

Lt = IC – 2 = 167 – 2 = 39,75 cm

PȘ = Pb +5 = 43 + 5 = 48 cm

Lsp = Pb + 2 = 43 + 2 = 16,33 cm

Lpt = Pb + 3 = 43 + 3 = 17,33 cm

Trasarea liniilor de bază în lungime:

AB = Pb + 10 = 43 + 10 = 20,75 cm : 5 = 4,15 cm

AT = Lt = 39,7 : 5 = 7,9 cm

Ab = Lș = 48 + 20 = 68 cm : 5 = 13,6 cm

AL = Lpn = 100 cm : 5 = 20 cm

Trasarea liniilor de bază în lățime:

BB1 = Lsp + Ad = 16,33 + 2 = 16,9 : 5 = 3,4 cm

BB2 = Pb + Ad = 43 + 2 = 45 : 5 = 9 cm

B2B3 = Lpt + Ad + 1 = 17,33 + 7 + 1 = 18,9 : 5 = 3,8 cm

B1B4 = B1B3 (se măsoară pe tipar)

Trasarea liniilor de contur

T2T3 = T2T4 = 3 … 3,5 cm = 3 : 5 = 0,6 cm

Bb = BB1 (se măsoară pe tipar)

bb1 = 4 … 6 = 4 cm : 5 = 0,8 cm

DD1 = 5 … 6 = 5 cm : 5 = 1 cm

tt1 = tt2 = 2 cm : 5 = 0,4 cm

D2D3 = 5 … 6 cm = 5 cm : 5 = 1 cm

B5F = 5 … 6 cm = 5 cm : 5 = 1 cm

t3t4 = t3t5 = 2,5 cm : 5 = 0,5 cm

B2F = B2B3

S2S3 = S2S4 = 3 cm : 5 = 0,6 cm

B2R = 4,5 cm : 5 = 0,9 cm

A2A3 = Aa + 1 = 5,6 + 1 = 6,6 cm : 5 = 1,3 cm

A2G = A3G1 = aa1 + 1 = 3 cm : 5 = 0,6 cm

GG2 = GG1 = 7,5 cm : 5 = 1,5 cm

G1 se unește cu A1

Aa = Pb+Ad = 45 = 5,6 cm : 5 = 1,1 cm

aa1 = 2 cm : 5 = 0,4 cm

A1a2 = 2 cm : 5 = 0,4 cm

a2a3 = 1 cm : 5 = 0,2 cm

PP’ = 0,5 cm : 5 = 0,1 cm

B5P1 = B5P’

P1P2 = Pb – 0,8 = 43 – 0,8 = 3,5 cm

B5P3 = P5P’

P4a4 = 12 cm : 5 = 2,4 cm

P3P4 = a1a3 – ( G1P’ + 1)

a1a3 = 2,5 cm – ( 0,4 + 0,2) = 2,5 – 0,6 = 2,1 cm

Etapa IV

Transformarea tiparului clasic în model

Etapa V

Adaosurile folosite

Adaosurile folosite la proiectarea tiparelor sunt niște mărimi cifrice care se introduc în dimensionarea tiparelor atât pe lungime cat și pe latime.

După funcția pe care o îndeplinesc, adaosurile pot fi :

Adaosuri de lejeritate

Adaosuri de contracție

Adaosuri de corectare sau de modă

Adaosuri de lejeritate :

Reprezintă o mărime cifrica exprimata în centimetri care se introduce în calculul lățimii tiparului.

Adaosul de lejeritate depinde de vârsta purtătorului, destinația produsului și de linia produsului.

Adaosuri de contracție :

Reprezintă mărimea cifrica care se introduce în calculul proiectarea tiparelor pe lungimea acestora.

Acest adaos are rolul de a compensa contractile care se produc în timpul prelucrării și purtării produsului.

Se calculează cu relația :

Adaosul de corectare sau de modă K :

Este un coeficient care se aplica pentru corectarea dimensiunilor unui produs în funcție de modă.

Valoarea lui poate fi pozitivă sau negativă.

Etapa VI

Unelte și utilaje folosite la confecționarea produsului

Descrierea uneltelor manuale folosite în confecții

Realizarea operațiilor ce compun o piesa de îmbrăcăminte necesita o gama variata de unelte. Felul și forma uneltelor sunt determinate de natura operațiilor, astfel ca acestea sa fie cat mai utile pentru a se obține o calitate superioara și o productivitate corespunzătoare.

Într-un proces de producție modern, rolul uneltelor de producție este foarte important.

În limbaj tehnic, uneltele și dispozitivele simple, ce ușurează executarea operațiilor sunt denumite mica mecanizare.

În ordinea cronologica, privind folosirea lor, uneltele se împart în:

unelte pentru măsura și desen

unelte :

unelte pentru măsura și desen

unelte pentru tăiat

unelte pentru cusut

unelte pentru călcat

Unelte pentru măsură și desen

Panglica sau centimetrul :

Centimetrul este o lungime de 150 cm și o latime de 2 cm. Pentru utilizarea practica panglica- centimetrul are doua fete, cifrele fiind imprimate în ordine crescătoare pe o parte de la stânga la dreapta și partea a doua de la dreapta la stânga, de la 1 la 150.

La ambele capete se capsează o tabla protectoare care niciodată nu depășește primul centimetru.

Echerul :

Este un instrument clasic pentru desen și poate avea capetele de diverse mărimi, de la 20 cm pana la 50 cm.

De obicei ipotenuza este gradata în centimetri și în milimetri, fiind astfel practica la stabilirea unor cote în timpul desenului.

El este executat din lemn sau material plastic și se folosește în special pentru trasarea dreptelor perpendiculare.

Rigla :

Este tot un instrument clasic pentru desen, care se prezintă în diverse dimensiuni, fiind executat în special din lemn.

Rigla se folosește la trasarea liniilor drepte, pentru ca este gradata în centimetri și în milimetri, se poate folosi și la determinarea anumite dimensiuni, în timpul executării desenului.

Florarul :

Este un instrument pentru desen care prin construcția sa cuprinde diverse curburi convexe și concave, absolut necesare pentru realizarea unui desen tehnic.

De obicei, florarul este executat din material plastic.

Folosirea lui la tipare sau a unor detalii, asigura ca liniile arcuite sa fie trasate corect, dând astfel o calitate superioara lucrărilor desenate și o influenta pozitiva asupra calității intr-un final.

Creta de croitorie :

Are forma pătrata sau dreptunghiulară.

Însușirea ei este ca se desenează ușor cu ea pe țesături, iar urmele lăsate se pot șterge prin simpla frecare cu o perie.

Creta se fabrica în diverse culori și în alb, astfel ca pentru orice țesătura sa se poată desena cu ea.

Creta de croit se folosește la însemnarea conturilor tiparelor pe țesături, precum și la diverse însemnări precum și la diverse însemnări în timpul efectuării probelor, iar după proba, la însemnarea retușurilor de executat.

Unelte pentru tăiat

În condițiile producției după măsura și comanda individuala croitul și respectiv tăiatul țesăturii se face cu foarfecele de croitorie acționat manual.

Foarfecele de croitorie se compune din doua părți care sunt prinse intre ele cu un bold cu piulița.

Fiecare parte din foarfece are o ureche și o lama.

Urechile foarfecelui sunt diferite în funcție de mărime și destinație, prin ele făcându-se acționarea manuala a lamelor.

Lamele sunt de diferite forme, lungimi, latini și grosimi, în funcție de destinația foarfecelui respectiv la tăierea țesăturilor.

Foarfecele destinat pentru tăierea materialelor subțiri are forma mai mica, mai supla și ambele urechi egale în care se introduce cate un deget pentru manevrare.

Foarfecele destinat pentru broderie are un format special, ambele lame terminându-se cu un vârf ascuțit asigurând astfel posibilitatea de a se decupa țesătura pe lângă broderia efectuata.

Foarfecele destinat pentru tăiatul țesăturilor mai groase are format mai mare, cu lame mai late și mai groase.

La acest tip de foarfece, urechile sunt de doua feluri :

cea superioara este rotunde în care se introduce degetul cel mare de la mana.

cea din partea inferioara este mai mare, de format oval, putându-se introduce în ea trei degete.

Unelte pentru cusut

În confecționarea de îmbrăcăminte, una din principalele operații o constituie cusutul propriu-zis.

Operațiile de cusut se realizează manual și cu mașina de cusut. În cazul cusutului manual se întrebuințează acul de cusut și degetarul.

Acul de cusut

Este un element perfecționat cu care se pot realiza cele mai deosebite cusături manuale.

Acul de cusut se clasifica în trei grupe, după dimensiuni :

ace scurte

ace semilungi

ace lungi

Din familia acelor face parte și acul cu gămălie.

Acul cu gămălie este realizat din sârmă de oțel, deosebirea față de acul de cusut fiind înlocuirea urechii acului cu o gămălie.

Această schimbare se explică prin aceea că acul cu gămălie este destinat ca un instrument ajutător costului prin prinderea pieselor pregătite pentru cusut

Degetarul

Este un instrument important în realizarea cusutului manual.

Este executat din metal în formă de trunchi de con și se fabrică în două variante:

trunchi de con fără fund, acest tip în folosesc în special croitorii, deoarece obișnuiesc ca acul să fie împins cu latura degetului

trunchi de con cu fund, acest tip îl folosesc în special croitoresele deoarece obișnuiesc să îl împingă acul în țesătură cu această parte, degetul este prevăzut complet cu lăcașuri în care se proptește acul când este împins în țesătură.

Unelte pentru călcat

Operațiunile de călcat, denumite presare umidotermică, sunt importante în confecționarea unui produs de îmbrăcăminte.

Fierul de călcat

Este unealta cea mai importantă din procesul umidotermic deoarece fără acesta nu se poate executa fără nici o formă operația de călcat.

Fierul de călcat se fabrică în mai multe tipuri în funcție de natura combustibilului și destinația lui.

Procesul de producție în industria confecției este dotat cu diferite utilaje atât pentru coasere cât și pentru tratamentul umidotermice al materialelor și semifabricatului.

La tratamentul umidotermic al confecționării sunt utilizate la utilaje manuale.

Utilaje pentru călcat manual

Mobilierul pentru călcat se folosesc pentru așezarea materialelor și produselor în procesul de călcat și se compune din;

Mese de călcat care pot fi:

simple

cu dispozitiv de aburire

cu aspirator de abur

Forme de călcat care pot fi:

perne:

simple

cu aspirator de abur

cu forme portabile (mobile)

Mesele de călcat pot fi de mai multe feluri:

Masă simplă de călcat:

Este construită din lemn sau metal cu dimensiuni determinate de volumul produselor și tehnologia umitermică.

Masa de călcat cu abur:

Se utilizează pentru călcarea produselor plane sau tubulare.

Masa de călcat produse plane este utilizată la operațiile de netezire, aburire și descălcare.

Mașinile folosite la confecționarea produsului

1 Mașina simplă de cusut:

Mașina simplă de cusut este utilizată pentru executarea cusăturilor tighel, formate din două fire de ață, unui la ac și celălalt la suveică.

Această mașină este acționată de un motor electric cu putere P de la 0,25 până la 0,4 Kw, asigurând o viteză de coasere de la 2000 până la 6000 împunsături pe minut.

Pentru studiul de fașă se adoptă mașina Metalotehnice clasa C 4310, fiind o mașină nouă și modernă cu viitor pentru industria confecțiilor din țara noastră.

Mașina clasa C4310 funcționează cu o viteză de până la 5500 împunsături pe minut, realizând o cusătură din două fire de ață de tipul 301.

Mașina C4310 funcționează cu ace tip 135X5, având finețea de 100 pentru materialele groase și 80 pentru materialele subțiri.

Cusăturile realizată are pașii reglabili de la 0 la 4,5 mm pentru materiale groase și de la 0 la 3,5 mm pentru materialele subțiri.

Puterea motorului de antrenare este P=0,4 Kw cu o turație de 2800 rotații/minut.

Gabaritul mesei de lucru este de 562 mm lățime și 1100 mm lungime.

Rolul mașini simple în procesul de producție este de a realiza cusătura tighel, necesară coaserii la operațiile de asamblare și fixarea detaliilor la îmbrăcăminte.

Cusătura tighel este caracterizată prin aspect identic și dimensiuni egale pe albele fețe ale materialului cusut.

La cusătura tighel pașii cusăturii de pot depune în serie în paralel sau oblic.

În funcție de poziția pașilor, cusătura tighel poate fi:

tighel simplu

tighel în paralel

tighel în zigzag

Organele de lucru la mașina de cusut

Organele de lucru ale mașinii de cusut sunt cele care participă direct la formarea cusăturii.

Aceste organe care în timpul coaserii, vin în contact direct cu firele de ață cu materialele cusute, sunt descrise în continuare

Acul:

Îndeplinește rolul de a transporta firul de ață prin starturile de material și de forma ochiului pentru împletire cu firul de la suveică.

Dimensiunile acului diferă în funcție de finețea firului de ață, la finețea materialului cusut și operația ce se execută.

În industria confecțiilor din țara noastră sunt utilizate acele de mașină având finețea de la 70 la 150, crescând din 10 în 10 sutimi de mm.

Conducătorul de fir:

Are rolul de conduce firul de la ac și de a-l tensiona după ce a fost împletit cu firul de la suveică.

Apucătorul:

Îndeplinește funcția de a prinde bucla formată.

Mașina triploc

Caracteristicile tehnico-funcționale

Mașina triploc face parte din categoria mașinilor speciale de cusut și realizează cusătură de încheiere – sulfirare.

Cusătura se realizează cu trei fire de ață înfilate astfel: unul la ac și două la cele două apucătoare. Acționarea mașinii se face de la un motor electric cu puterea de 0,25 KW și turația n = 3000 rot/min, viteza de coasere fiind între 4000 – 4500 impulsuri pe minut.

Mașina poate avea unul sau două ace și poate funcționa cu 2,3,4 sau 5 fire de ață. Această mașină funcționează cu două apucătoare:

Aparatul superior aflat în partea dreaptă

Aparatul inferior aflat în partea stângă

Descrierea mașinii Triploc

Se compune din două părți principale: masa și corpul mașinii.

Organele de lucru ale mașinii triploc sunt:

acul

apucătorul inferior și cel superior

transportatorul

piciorușul de presare

placa acului

cuțitele

Acul: transportă firul prin material și formează bucle pentru împletire. Acele utilizate sunt de tipul 1886 – 27 x 32,5 având finețea de 70 – 80 – 90 în funcție de materialele prelucrate.

Apucătorul inferior : este montat în partea stângă sub placa acului în vederea formării punctului de legătură a cusăturii.

Apucătorul superior: este organul care conduce al doilea fir și-l depune în fața acului.

Placa acului: fiind organul care fixează materialul de cusut.

Transportorul: care este format din:

transportorul principal

transportorul secundar

Transportorul principal e montat în față, iar cel secundar este montat în spate.

Piciorușul: este organul de lucru care are rolul de a presa materialul de cusut pe transportor.

Cuțitele: sunt organele de lucru care au rolul să taie marginea materialului înaintea coaserii.

Formarea cusăturii triploc este destinată în special operațiilor de surfilare sau încheiat surfilat.

Pasul cusăturii este reglabil cu lungimea de 1,2 – 3,5 mm iar înălțimea de 2,5 – 6 mm cele trei fire de ață se înfileză astfel:

firul de coasere este înfilat la ac și trece prin straturile de material îmbinând detaliile.

un al doilea fir este condus la apucătorul inferior care e montat în stânga acului având rolul de festonare a marginilor.

al treilea fir este condus la apucătoerul superior care se află în dreapta acului și are rolul de legătură a firului de la ac și de la apucătorul inferior.

Deservirea mașinii se face de către un singur muncitor, care trebuie să respecte toate regurile de pregătire pentru lucru cum ar fi:

înfilarea aței

reglarea cusăturii

coaserea și încheierea lucrării

Coaserea propiu–zisă se face după ce cusătura este reglată, prin acționarea pedalei care ridică piciorușul pentru a introduce materialul sub picioruș.

Curățirea mașinii se face zilnic de deșeuri textile.

Normele de întreținere a mașinii prevăd următoarele lucrări:

curățire

ungere

intervenții accidentale

Etapa a VII-a

Pregătirea materialelor pentru croit

Procesul de producție în industria confecțiilor se desfășoară pe faze de fabricație în care sunt grupate operații și lucrări specifice fiecărei etape de lucru.

Una din aceste faze ale fabricației îmbrăcămintei este pregătirea materialelor pentru croit.

În cadrul acestei faze se execută lucrări pregătitoare croirii care cuprind operații în funcție de materialele ce se prelucrează.

Ca operații principale ale acestei faze de fabricație deosebim: decatarea țesăturilor, călcarea materialelor textile, controlul și sortarea materialelor, șablonarea și calculul loturilor.

Decatarea și călcarea materialelor textile:

Operațiile de călcare și decatare se aplică la începutul pregătirii pentru croit, având ca scop să asigure materialelor textile un aspect plăcut privind netezirea, luciul, uniformitatea și reducerea contracției.

În ordine tehnologică este necesară asigurarea stabilității dimensionale a materialelor.

Ceea ce se obține prin decatarea și apoi definirea aspectului care se stabilește prin călcare.

Decatarea materialelor

Decatarea este operația de eliminare a luciului și reducerea contracției din țesuturi.

Această operație se efectuează prin umezirea țesăturilor și uscarea lor în scopul fixării la dimensiunile normale.

Decatarea poate fi realizată manual cu mașina de călcat, sau mecanizat cu ajutorul mașinilor de decatat.

În producția industrială decatarea se realizează în cadrul țesăturilor sau poate fi efectuată în întreprinderile de confecții la pregătirea materialelor pentru croit.

Decatarea manuală constă în aburirea materialelor tip lână și apoi uscarea acestora prin călcare fără a fi tensionate.

Operația se desfășoară pe o masă de călcat unde țesătura sau tricotul se așează lejer( fără a fi tensionată) și apoi se calcă cu o pânză umezită și bine stoarsă.

Reducerea la țesături tip bumbac se face prin punerea acestora în apă timp de 6 – 8 ore după care se pun la uscat și se calcă pe direcție diagonală firului din țesătură.

Pentru decatare se folosesc diferite mașini în funcție de compoziția și natura țesăturilor.

Mașinile pentru decatare sunt:

mașina de decatat cu bandă

mașina de decatat pe secțiuni de lucru

Călcarea materialelor textile

Călcarea materialelor este procesul umidotermic care se aplică materialelor textile în scopul netezirii și imprimării unui aspect mai plăcut prin aplatizare și eliminarea denivelării formate în masa materialelor.

Etapa a VIII-a

Încadrarea șabloanelor pe material

Șablonarea materialelor

Șablonarea este operația de conturare a șabloanelor pe suprafața materialelor de croit.

Această operație cuprinde lucrări de așezare a șabloanelor și apoi trasarea croitului pe material.

Pentru executarea operației de șablonare se folosesc diferite procedee, cum ar fi:

șablonare prin conturare cu cretă sau creion

șablonare cu trafarete

șablonare (încadrare) cu calculator

Indiferent de procesul folosit, la efectuarea acestei operații trebuie ținut seama de următoarele condiții tehnice:

așezarea șabloanelor pe material se va face prin respectarea firului de urzeală, din material cu firul indicat pe șablon

așezarea șabloanelor pe material se va face conform indicațiilor marcate pe șabloane

respectarea flaușului și a desenului din material la toate piesele componente

așezarea și combinarea șabloanelor pe material se va face avându-se în vedere ca suprafața materialului să fie cât mai rațională

Șablonarea prin conturare

Se va face prin amplasarea șabloanelor pe material și apoi trasarea conturului acestora cu cretă sau creion special.

Șabloanele se pot aplica pe materialul dublu sau pe materialul desfăcut.

Materialul șablonat pe desfăcut este utilizat mai rațional decât cel pe dublu prin faptul că marginea desfăcută are mai multe posibilități de încadrare a șabloanelor.

După numărul completelor de șabloane folosite pentru un șpan șablonările pot fi simple sau combinate.

Șablonările simple

Cuprind completul de șabloane pentru un produs și pot fi aplicate atât pe materialul dublu cât și pe materialul desfăcut.

Șablonările combinate

Cuprind două sau mai multe complete de șabloane.

Șablonarea cu traforete

Are un randament ridicat, dar confecționarea traforetelor este destul de costisitoare.

Pentru aplicarea acestui procedeu se formează șpanul de material peste care se așază traforetul de conturat( marcat) pe suprafața materialului.

Conturarea traforetului pe margine se face cu praf de talc sau praf de cretă, folosindu-se u burete sau un tampon.

Șablonarea prin calculator

Este operația modernă care se aplică numai la întreprinderile dotate cu calculator.

Operația se desfășoară la o masă de lucru dotată cu calculator unde se stabilesc încadrarea șabloanelor și consumul stabilit pentru fiecare încadrare.

După o încadrare se face transpunerea la scara 1: 1 pe hârtie urmând ca acesta să fie folosită ca șablon de croire.

Etapa a IX a

Procesul tehnologic de confecționare a produsului

Procesul confecționării produselor vestimentare parcurge două etape principale:

prelucrarea detaliilor

asamblarea detaliilor

Operațiile componente ale acestor etape sunt:

operații de îmbinare și fixare a detaliilor,

operații de formare,

operații de presare,

operații de subțiere,

operații de întindere,

operații de aburire,

operații de netezire etc.

Detaliile principale: fața și spatele

Detaliile secundare: bretele, accesorii

Controlarea tuturor detaliilor după croire.

Îndepărtarea tuturor defectelor (când e cazul) în procesul croirii.

Surfilarea detaliilor fața și spatele, părțile laterale.

Finisarea decolteului cu o bentiță ornamentală.

Executarea penselor în față și în spate.

Închei părțile laterale și descalc.

Finisarea prin cusătură ascunsă a aplicarea bentițelor.

Se realizează detaliile secundare bentițele.

Prinderea bentițelor partea superioară și cusătura ascunsă.

Finisarea parții inferioare și a șlițului (drept).

Etapa a X a

Finisarea produsului

Călcarea materialelor textile

Călcarea materialelor e procesul umidotermic care se aplică materialelor textile în scopul netezirii și imprimării unui aspect mai plăcut prin aplatizarea și eliminarea denivelări formate în masa materialelor.

Procesul umidotermic

Cunoscut sub denumirea de călcare tratamentul umidotermic reprezintă procesul de prelucrare a confecționării textile.

Procesul umidotermic consumă între 10 – 30 % din totalul timpului destinat confecționării unui produs.

Îmbrăcămintea confecționată din materiale textilă tip lână necesită o tratare umidotermică mai intensă, iar îmbrăcămintea din materiale tip bumbac necesită trecerea mai ușoară.

Materialele din fire sintetice față de cele din lână și bumbac necesită o călcare ușoară la temperaturi și presiuni reduse.

Operațiile tratamentului umidotermic

Procesul umidotermic cuprinde următoarele operații:

netezirea, descălcarea cusăturilor, presarea, modelarea, aburirea sau decatarea.

Netezirea

Se aplică atât la materiile prime și semifabricatelor cât și la produsele finite.

Descălcarea cusăturilor:

Are ca scop fixarea prin călcare și rezerve, cusătura se descalcă cu mașina manual direct pe fața întăriturii a produsului.

Presarea produsului

Operația de presare se aplică la detaliile de îmbrăcăminte.

Această operație se face la presarea gulerelor, reverelor, buzunarelor și a mânecilor.

Modelarea

Este operația de tratament umidotermic care produsele și detaliile de îmbrăcăminte se modelează prin călcare.

Aburirea

Constă în umezire, de călcare a detaliilor produsului de confecționare.

Aburirea se aplică la îmbrăcăminte în faza finală cu scopul de a definitiva forma și aspectul final al produselor.

Operația de aburire se efectuează cu mașina de călcat manual sau cu presa de călcat.

Etapa a XI – a

Norme generale de protecția muncii și P.S.I.

Definiția:

Protecția muncii constituie un ansamblu de activități instituționale având drept scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții și integrității corporale și societății salariaților și altor persoane participante la locul de muncă.

Normele de protecția muncii se aplică cursanților, salariaților, persoanelor angajate cu convenție civilă precum și elevilor, studenților în perioada efectuării protecției profesionale.

Echipamentul individual de protecție reprezintă mijlocul cu care este dotat fiecare participant în procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva facturilor de risc.

Înainte de începerea lucrului operatorul, cursantul va verifica dacă utilajele sau mașinile se găsesc în stare perfectă de funcționare.

Definiția accidentului de muncă

Prin accidentul de muncă se înțelege vătămare violentă a organismului precum și intoxicația acută și profesională care are loc în timpul procesului de muncă sau îndatoririlor de serviciu indiferent de natura juridică a contractului la baza căruia se desfășoară activitatea și care provoacă capacitatea temporară pentru lucru cel puțin trei zile, invaliditate sau deces.

Nu se consideră accident de muncă, accidentul unei acțiuni neglijente.

Accidentul de muncă se poate clasifica în raport cu urmările produse și numărul persoanelor accidentate:

A/Accidente – invaliditate de muncă de cel puțin trei zile.

B/Accidente – care produc invaliditate.

C/Accidente – mortale

D/Accidente – colective când sunt accidente de cel puțin trei persoane în același timp și din aceeași cauză.

Incapacitatea temporară de muncă

Aceasta e o concesivă mai puțin gravă a unui accident de muncă și constituie incapacitate temporară a victimei care se face medical și se atestă printr-un certificat.

Invaliditatea

Ca urmare a unui accident de muncă constă într-o infinitate ca urmare a unui accident care poate fi permanentă și poate duce la pierderea totală sau parțială a capacității de muncă.

În funcție de afectarea capacității există următoarele grade de invaliditate:

Gradul 1: persoana afectată și-a pierdut total capacitatea de muncă.

Gradul 2: persoana afectată și-a pierdut parțial sau total capacitatea de muncă.

Gradul 3: când persoana afectată și-a pierdut parțial capacitatea de muncă dar își poate continua activitatea la același loc de muncă însă în condițiile unui program redus.

Clasificarea accidentelor de muncă

A/ După numărul accidentate pot fi:

individual – când este afectată o singură persoană

colectiv – când sunt afectate cel puțin trei persoane

B/ După urmările asupra victimei accidentele pot fi:

accidente care produc invaliditatea

mortal

C/ După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea:

accidente mecanice la mașina de cusut

accidente electrice la mașina de cusut

accidente chimice

accidente termice

accidente de iradiere

1 Cauze tehnice

Starea necorespunzătoare a mașini și instalațiilor electrice dar și a sculelor.

lipsa dispozitivelor de protecție

defecte de structură sau lipsuri constructive

2 Cauze organizatorice

Organizarea necorespunzătoare a locului de muncă, aici intră:

accidente mecanice care se produc în urma unor accidente

uneltele și agregatele utilizate în procesul de producție

Accidente termice

Aceste se datorează acțiunii vătămătoare a temperaturii ridicate sau a temperaturi mai scăzute a organismului uman.

Principalele accidente termice sunt:

1 arsurile

2 șocuri termice

Arsurile:

Leziuni locale ale țesuturilor produse prin acțiunea unei temperaturi ridicate în următoarele condiții prin contact direct cu pielea.

Accidente electrice:

Acestea se produc prin acțiunea violentă a curentului electric asupra omului se împart în 2 :

Electrocutări (șocuri electrice)

Accidente provocate de trecerea prin corpul omenesc a unui curent electric.

Arsura electrică este un traumatism produs de acțiunea curentului electric.

Măsuri P.S.I.

Definiția: incendiul este fenomenul de ardere a materialelor combustibile prin care se produc pierderi de bunuri materiale și uneori de vieți omenești.

Arderea: este o reacție chimică prin care se combină o substanță combustibilă cu oxigenul, cu degajare de căldură și lumină.

Pentru combaterea incendiilor pot fi utilizate diferite mijloace, dar cele mai importante sunt:

nisipul: poate fi utilizat în combaterea incendiilor în care ard materialele lemnoase, chimice, electrice și textile.

Apa: este un mijloc principal de combatere a focului care poate fi utilizat prin diferite forme:

– jet: când ard materiale solide de natură lemnoasă

– ploaie: când ard materiale fibroase(textile) păioase

– pulverizată: când ard materiale combustibile, solide și lichide

– abur: când ard materialele uscate și gazoase, iar arderea se produce în mediul închis.

substanțe chimice: reprezintă un mijloc important pentru combaterea focului în care ard substanțe chimice și electrice

Spuma mecanică: este o substanță chimică care se produce prin amestec cu emulsie. Amestecul se realizează cu o instalație specială acționată mecanic

Bioxidul de carbon: este un gaz incolor care prin presiune trece in stare lichidă fiind rău conductor de electricitate. Este utilizat la combaterea incendiilor electrice.

Etapa XII

Reclama produsului

În comercializarea oricărui produs reclama are un rol deosebit. Considerând că magazinul pentru desfacerea produselor are denumirea de „Ionela” prezint mai jos un posibil afiș de reclamă.

Bibliografie