Robot Industrial cu Arhitectura Generala de Tip Brat Articulat Integrat Intr O Celula Monobloc de Paletizare

Cuprins

Capitolul 1: Studiu de fundamentare tehnica a temei de proiect

1.1 Studiul temei de proiectat. Generalități

1.2 Analiza comparativă a aplicațiilor robotizate similare celei de proiectat

1.3 Analiza comparativă a variantelor constructive similare de roboți industriali/sisteme tehnice similare celulei de proiectat

1.4 Concluzii

Capitolul 2: Proiectarea cinematică și organologică a ansamblurilor specificate în tema de proiect

2.1 Prezentarea ansamblului general al RI /componentului perirobotic /sistemului tehnic de proiectat

2.2 Proiectarea structurii cinematice și organologice complete a ansamblurilor parțiale stabilite prin tema de proiect

Capitolul 3: Sinteza de ansamblu a aplicației robotizate proiectate

3.1. Prezentarea ansamblului general al aplicației robotizate / sistemului tehnic realizat.

3.2. Specificul programării sau simulării asistate a funcționării de ansamblu a aplicației

3.3. Modelarea asistată avansată CAE a comportării de ansamblu a efectorului, utilizând Ansys Workbench

Capitolul 4: Tehnologia de fabricație a unui reper specific din cadrul ansamblurilor proiectate

4.1. Prezentarea desenului de execuție al reperului de realizat (cotare tehnologică completă, tratamente termice / termochimice, condiții tehnice generale, toleranțe, rugozități etc.)

4.2. Reprezentarea și notarea suprafetelor specifice de prelucrat pe reperul de realizat

4.3. Semifabricare și prelucrări

4.4. Proiectarea structurii detaliate a proceselor tehnologice

Capitolul 5 Managementul proiectului

5.1. Descriere

5.2. Alocare a resurelor

5.3. Administrarea riscurilor

5.4. Planificarea proiectelor

Capitolul 6: Încercarea și recepția roboților industriali

6.1. Generalități

6.2. Condiții de încercare a robooților industriali

Capitolul 7: Concluzii finale

Bibliografie

Capitolul 1

Studiu de fundamentare tehnica a temei de proiect

1.1 Studiul temei de proiectat. Generalități

Fig.1.1- Celula paletizare monobloc

Tema:

Robot industrial cu arhitectură generală de tip braț articulat

integrat într-o celulă monobloc de paletizare. (Fig.1.1)

Context:

În ultimii ani, având în vedere constrângerile financiare, a crescut numărul

soluțiilor complexe de automatizare instalate în toate ramurile industriei. Cea mai

mare creștere a fost înregistrată în zona aplicațiilor de paletizare, motivul principal

fiind dorința producătorilor de a crește productivitatea muncii prin automatizarea

unei zone sau chiar a întregii linii de ambalare a produselor. Este important de

menționat că aceste celule sunt foarte răspândite, ele fiind utile în toate sectoarele

de activitate. În cea mai simplă configurație, o celulă de paletizare robotizată este

formată din: un robot, o linie de intrare a produselor de ambalat și o linie de ieșire a

produselor ambalate, dar poate ajunge, în anumite aplicații complexe, să conțină

mai multe linii de intrare și mai multe linii de ieșire. Totuși, de multe ori, prețul

relativ ridicat pentru piața din țara noastră reprezintă o barieră în calea utilizării

acestor celule. În acest context, proiectul propune dezvoltarea unei celule monobloc

de paletizare ce oferă o serie de avantaje: preț relativ mic raportat la o celulă de

paletizare clasică; posibilitatea schimbării poziției celulei în interiorul

întreprinderii; deservirea, în funcție de necesități, a mai multor linii de fabricație.

Manipularea este un proces de preluare și mutare a unui obiect, dintr-un punct în altul. Acest proces poate fi făcut de către manipulatoare manuale, manipulatoare automate sau roboți industriali, cel din urmă fiind cel mai viabil în industrie, datorită capacității sale de a fii programat și fiabilității acestuia . Manipularea poate fi de mai multe feluri: paletizare/depaletizare, montaj(asamblare), etc.

Definiții utilizate la roboți industriali sunt:

Prin “paletizare / depaletizare” se înțelege operația de așezare / scoatere a obiectelor din locașurile depozitelor tip paleta.

Prin “montaj” (“asamblare”) se înțelege operația de construcție a unui ansamblu prin îmbinarea mai multor obiecte de lucru componente.

Avantaje manipulare cu ajutorul roboților industriali:

1. Reducerea costurilor de exploatare

2. Îmbunătățirea calității produselor

3. Condiții de lucru mai bune pentru angajați

4. Creșterea producției și a randamentului

5. Sporirea flexibilității de producție

6. Scăderea cantității de rebuturi rezultate

7. Respectarea regulilor de siguranță la locul de muncă, îmbunătățirea sănătății

8. Scăderea fluctuației de personal și a dificultăților de recrutare

9. Reducerea costurilor de capital

10. Economisirea spațiului în zonele de producție cu valoare ridicată.

Necesitatea efectuării în industrie a unor operații de manipulare precise și cu repetare indefinită, a dus la apariția unor dispozitive automate cu program fix, care au preluat munca monotonă a operatorilor umani. Creșterea flexibilității producției, adică posibilitatea modificării frecvente și în timp scurt a planului operațiilor efectuate de aceste dispozitive, a creat necesitatea reprogramării lor. Astfel, au apărut primii roboți industriali în sensul propriu al termenului. Odată cu apariția și dezvoltarea tehnicii de calcul, reprogramarea acestor dispozitive s-a făcut prin mijloace informatice, mai ușor de utilizat și mai ieftine. Robotul industrial este un sistem tehnic complex, având în componența mai multe subsisteme :

– mecanismul manipulator sau mai simplu manipulatorul este un sistem mecanic mobil, având o bază fixă, și posibilitatea de a deplasa unul dintre elementele sale (elementul efector) într-o varietate foarte mare de poziții.

– dispozitivul de lucru este atașat solidar elementului efector al manipulatorului, și are rolul de a efectua operația specifică aplicației. Exemplu, dacă se efectuează o manipulare, acesta este un dispozitiv de prehensiune, capabil să se solidarizeze cu obiectul manipulat, etc.

– motoarele sunt de tip electric, hidraulic sau pneumatic, sunt atașate sistemului mecanic mobil, și reprezintă sursa de energie mecanică a robotului. Mișcarea acestora este programată și urmărită în timp real de către sistemul de control.

– senzorii sunt dispozitive traductoare ale parametrilor fizici în informație digitală utilizată de sistemul de comandă și control. De cele mai multe ori, parametrii urmăriți sunt de natură cinematică (poziție și viteza) și mecanică (forța).

– sistemul de comandă și control este format dintr-un calculator dotat cu programe specifice, și interfețele pentru transferul informației între acesta și sistemele de senzori pe de o parte, și dispozitivele de comandă ale motoarelor pe de altă parte. Rolul acestui sistem este acela de a programa acțiunea dorită, și de a urmări desfășurarea ei.

Caracteristici tehnice

Dimensiuni celula:

lungime = 2.800 [mm]

lățime = 2.300 [mm]

înălțime (T) = 2.400 [mm]

1.2 Analiza comparativă a aplicațiilor robotizate similare celei de proiectat

1.2.1. Celula de paletiare, robot ABB IRB 460

Fig 1.2.1.1 Celula de paletizare cu robot ABB IRB 460

Fig 1.2.1.2 End-efector

În celulă din figura (1.2.1.1) se pot regăsi următoarele echipamente :

– Conveior cu role motoare (motor 24V inclus în rola), pentru transportul cutiilor de carton către celulă de paletizare și pentru gestionarea acumulării.

– Robot ABB IRB 460, cu gripper EvoGliss Light V3, pentru preluarea cutiilor și așezarea acestora pe palet

– Automatizare, construită în jurul unui PLC Allen Bradley tip Compact Logix, cu ecran cu touchscreen pentru interfață cu operatorul

– Interfața AS-i de conexiune dintre elementele din camp (senzori, motoare 24V, butoane, electrovalve) și automatul programabil, aflat în tabloul electric.

– Sistem pneumatic de ridicare a produselor de pe role în vederea preluării cu robotul.

– Sistem Safety

Mod de lucru :

Cutiile sunt detectate automat, cu senzori optici și sunt transportate către zona de robot, pe conveioarele cu role. În punctul de preluare, un sistem pneumatic ridică produsele de pe role, pentru a permite preluarea acestora cu gripper-ul mecano-pneumatic. Conform schemei de paletizare, produsele sunt așezate de robot, pe palet. Alegerea tipului de cutie care urmează a se paletiza, se realizează din ecranul operator, de pe tabloul electric. 
Cea mai economică și ideală soluție de comunicare între elementele de automatizare, prin utilizarea interfeței AS-i, care aduce următoarele avantaje: simplitate, flexibilitate, control, performanta și reducerea costurilor de instalare.
– Gripperul este prevăzut cu sisteme de fixare a cutiei, asigurând o precizie ridicată la depunerea pe palet.

Robot ABB IRB 460
Aplicații

Paletizare , depaletizare , manipulare

Sarcina portanta 110 kg

Intidere 2.40 m

Repetabilitate poziție ±0.20 mm

Repetabilitate traiectorie ±0.11 mm

Axe 4

Protecție IP67

Se montează la sol

Controller IRC5

Dimensiuni robot baza 1007 x 720 mm

Masa robot 925 kg

1.2.2. Celula monobloc de paletizare, robot Kawasaki RD080

Fig 1.2.2.1 Celula monobloc paletizare

 În celulă din figura 1.2.2.1 se pot regăsi următoarele echipamente :

1 robot Kawasaki RD080NEE42, sarcina 80 kg., 5 axe

1 controller Kawasaki E42, Teach Pendant cu ecran color 6.4” TFT

1 panou de automatizare cu 32/32 intrări/ieșiri

1 suport pentru robot cu fixare pe sol

1 gripper Vacuumatic pentru cutii și paleți goi

1 conveyor motorizat, cu lanț cu acumulare, pentru cutii L=2000 mm.

1 set de protecții perimetrale în conformitate cu CE, cu o ușă de acces

1 set bariera optică de siguranță, la ieșirea pentru transportul păleților

Cutiile, tăvițele sau navetele sunt transportate către robot de un conveior cu lanț cu acumulare. Robotul preia cutiile de pe conveior și le așează pe palet. După ce paletul a fost umplut, acesta trebuie evacuat manual, din celula robotizată, cu un stivuitor sau transpalet. După ce operatorul a evacuat paletul plin, a rearmat bariera de siguranță și a apăsat butonul “Start”, robotul preia un palet gol din stiva, îl așează în poziția de paletizare și se reia ciclul de paletizare.

Kawasaki RD80N

Robot braț articulat

Axe 5
Sarcina portanta 80 kg
Întindere braț pe orizontală 2,100 mm
Întindere braț pe verticală 3,311 mm
Repeatabilitate ±0.07 mm

Acționare electrică – servomotoare fără perii

Se montează la sol

1.2.3. Celula paletizare, robot ABB IRB660

Fig 1.2.3.1 Celula MACH

În celulă din figura 1.2.3.1 se pot regăsi următoarele echipamente :

1 robot ABB IRB660

1 gripper

1 conveior pentru paleți

1 conveior pentru transportul produselor cu stație de elevare cutie în zona de preluare

"Gripperul și conveiorul de paleți au fost proiectate și executate integral de către departamentul tehnic MACH.
Astfel s-a reușit atingerea unei productivități minime de 10 paleți pe oră, în funcție de tipul produsului și al mătricii corespunzătoare de paletizare."

"Rezultatele:
– Asigurarea productivității cerute de client și atingerea indicatorilor de calitate și fiabilitate impuși.
– Reducerea costurilor de paletizare, sistemul fiind supravegheat de un singur operator.
– Posibilitatea producătorului de a produce și alte scheme paletizare prin simpla reprogramare a schemei de bază.
– Micșorarea ratei erorilor de paletizare cu până la 80% prin eliminarea factorului uman."

Robot ABB IRB660

Robot model Payload Reach

660-180/3.15 180 kg 3.15M

Sarcina portanta 180kg

Întindere brațului 3.15m

Axe 4

Clasa protecție IP67

Se montează la sol

Dimensiuni baza robot 1136 x 850 mm

Masa 1,650 kg

1.2.4. Celula monobloc paletizare, robot Massman

Fig 1.2.4.1 Celula monobloc paletizare

În celulă din figura 1.2.4.1 se pot regăsi următoarele echipamente :

1 robot Massman în 4 axe

1 gripper

1 conveior pentru paleți

1 conveior pentru transportul produselor

1 suport de supraînălțare

4 axe comandate numeric , robot foarte rapid de dimensiuni mici

Până la 3.15 metri (10'4") spațiu de lucru

Până la 2.98 metri (117") pe direcție verticală

Până la 250 kg (551 lbs) sarcina portanta

0.05 mm (.002") repetabilitatea

End-efectorul poate fi magnetic , vacuumatic sau mecanic

1.2.5. Celula monobloc paletizare, robot Kawasaki FS10E

Fig 1.2.5.1 Celula monobloc de paletizare, tema cadru

In celula din figura 1.2.5.1 se pot regasi urmatoarele echipamente :

– Conveior cu role atasat celulei , pentru transportarea cutiilor

– Robot Kawasaki FS10E

– Gripper Schmalz FX vacuumatic , cu structura de aluminiu pentru o masa cat mai mica

– Controller Kawasaki E42, Teach Pendant cu ecran color 6.4” TFT

– Suport de suprainaltare al robotului

– Palet pentru incarcarea cutiilor

– Gard de protectie a zonei de lucru

Mod de lucru :

Cutiile sunt transportate catre zona de lucru al robotului , pe conveiorul cu role. Odata ajunse in punctul de preluare de catre robot , cutia este ridicata de pe conveior cu ajutorul gripper-ului vacuumatic . In functie de programarea schemei de paletizare, produsele sunt asezate de robot, pe palet.
Paletii sunt incarcati si descarcati manual de catre un operator uman cu ajutorul unei lize sau unui motostivuitor .

Kawasaki FS10E

Robot brat articulat

Axe 6
Sarcina portanta 10 kg
Repeatabilitate ±0.1 mm

Masa proprie 170 kg

Actionare electrica – servomotoare fara perii

Se monteaza la sol (posibilitatea montaj pe suport de suprainaltare)

Caracteristici tehnice

Dimensiuni celula:

lungime = 2.800 [mm]

latime = 2.300 [mm]

inaltime (T) = 2.400 [mm]

1.3 Analiză comparativă a variantelor constructive similare de roboți industriali / sisteme tehnice similare celulei de proiectat

Manipulatorul industrial Fig 1.3.1 a apărut ca structură mecanică a unui robot industrial fiind deținut drept un dispozitiv de deplasare în spațiu a unor repere prinse într-o mână mecanică . Este un mecanism multimobil care poate fi comandat de operatorul uman . De regulă acționarea manipulatorului industrial se realizează printr-o sursă de energie industrială . Manipulatorul industrial mai poate fi definit drept un pseudorobot industrial cu un sistem de comandă rudimentar , prevăzut cu un program rigid de lucru și având o versatilitate redusă conceput pentru o anumită instalație , mașina unealta , utilaj , etc.

Fig 1.3.1 Manipulator industrial

Robotul industrial se definește ca fiind un sistem cu funcționare automată , adaptabila prin programarea condițiilor mediului în care acționează , folosit în procesul de producție pentru îndeplinirea unor funcții de acționari asemănătoare cu cele realizate de mâna omului efectuând o secvență de operații într-un proces tehnologic.

În tehnologii , principiul eficienței încadrează robotul industrial în factorul de productivitate fiind considerat un important parametru al programului computerizat . Totodată robotul industrial reprezintă un important factor în optimizarea funcției obiectiv .

Tipuri și arhitecturi de roboți industriali

Clasificarea parametrilor funcționali al unui robot industrial se face în funcție de arhitectură și de tip .

În industrie cea mai răspândită arhitectura este cea seriala , iar cel mai răspândit tip este acela al brațului articulat .

Robot cu arhitectură serială de tip braț articulat

Robot industrial de tip coloană , pistol

Robot de tip portal simplu și dublu

Robot cu arhitectură paralelă , cu două brațe articulate , construcție specială

Roboți industriali produși de firma Kawasaki :

Serii roboți actuale

Fig 1.3.2 Serii roboti Kawasaki

Seriile ce pot fi folosite în procesul de paletizare sunt F / R / Z / M . de la firma Kawasaki . Deoarece roboții din seria M sunt roboți de dimensiuni mari , cu sarcini portante mari , aceștia vor fi excluși de la început , rămânând a fi comparați roboții din seriile F/R/Z .

Tabel 1.3.1 Comparare roboți industriali

Fig 1.3.3. Detalii tehnice Kawasaki FS10E

Fig 1.3.4 Detalii tehnice Kawasaki RS10N

Fig 1.3.5 Detalii tehnice Kawasaki ZHE100U

Pentru celula noastră de paletizare monobloc, din punct de vedere tehnic și economic, cea mai bună alegere pentru cerințele noastre, este robotul Kawasaki FS10E, acesta îndeplinind toate cerințele . Sarcina portanta de 10kg, lungimea maximă atinsă este de 1,450 mm, iar masa pe care o are acest robot fiind de 170 kg.

Pentru a fi siguri de alegere, robotul Kawasaki FS10E, va fi comparat cu alți 3 roboți asemănători de alte firme concurente (Kuka, ABB, Comau).

Tabel 1.3.2. Comparare roboti firme diferite

Fig 1.3.6.

Fig 1.3.7

Fig 1.3.8

După comparare, putem să luăm decizia, la fel ca și pentru prima comparație, că robotul Kawasaki FS10E, este cel care îndeplinește toate criiterile, poate cu ușurință să îndeplinească sarcina de paletizare, este balansat din toate punctele de vedere tehnice ceea ce ne face să îl alegem pentru a fi integrat în celulă de paletizare monobloc.

1.4 Concluzii

Capitolul 2: Proiectarea cinematică și organologică a ansamblurilor specificate în tema de proiect

2.1 Schema de calcul pentru ansamblu al RI.

Împărțirea în volume simple al robotului industrial. (Scara 1:5)

Fig 2.1.1 Împărțirea pe volume a robotului

Dispunerea centrelor de masă

Fig 2.1.2 Centru de masă bază

Fig 2.1.3 Centru de masa 2

Fig 2.1.4 Centru de masa 3

Fig 2.1.5 Centru de masa 4

Fig 2.1.6 Centru de masa 5

Fig 2.1.7 Centru de masa 6

Fig 2.1.8 Centru de masa 7

Fig 2.1.9 Centru de masă pentru flanșa prindere efector și efector

Fig 2.1.10 Centru de masă obiect manipulat

Masa flanșei de prindere a efectorului : 0.185 kg

Forța de greutate a flanșei : 1.8 N

Masa efectorului: 4.2kg

Forța de greutate a efectorului: 42N

Masa obiectului de manipulat: 2kg

Forța de greutate obiectului de manipulat: 20N

Fig 2.1.11 Dispunerea forțelor de greutate Gi

Fig 2.1.12

Reducerea Forțelor

Reducerea sarcinilor Gi

Fig 2.1.3.4 Sarcinile gravitaționale

Reducerea sarcinilor inerțiale generate de cupla 1 de rotație

Reducerea sarcinilor inerțiale generate de cupla 2 de rotație

Fig 2.1.13 Forțe gravitaționale generate de cupla 2

Reducerea sarcinilor inerțiale generate de cupla 3 de rotație

Fig 2.1.14 Forțe gravitaționale generate de cupla 3

Reducerea sarcinilor inerțiale generate de cupla 4 de rotație (ROLL)

Fig 2.1.15 Forțe gravitaționale generate de cupla 4

Reducerea sarcinilor inerțiale generate de cupla 5 de rotație (PITCH)

Fig 2.1.16 Forțe gravitaționale generate de cupla 5

Reducerea sarcinilor inerțiale generate de cupla 6 de rotație (Yow)

Fig 2.1.17 Forțe gravitaționale generate de cupla 6

Determinarea componentelor torsorului redus (F,M)rezredus

Sarcini inerțiale și gravitaționale generate de obiectul manipulat

Pentru calculule cinematice de determinare a încărcărilor aplicate ansamblului general al RI, sunt necesare patru care stau baza întregului algoritm:

Calcului vitezei unghiulare, care este dată din temă de proiect, însă ea este dată în grade/s iar în calcule este necesară unitatea râd/s, astfel ea trebuie transformată în radiani pe secundă și redusă la 75% din valoarea maximă. Astfel, viteză unghiulară:

Calculul accelerației unghiulare, care se calculează cu viteză unghiulară calculată mai devreme (sau folosind tot valoarea maximă a vitezei în radiani/s dar reducând-o la 75%):

Forța centrifugă:

unde: mi – masa obictului; ωi – viteză unghiulară; Ri – raza de la centrul de rotație la obiect;

Forța tangențiala:

unde: mi – masa obictului; εi – viteză unghiulară; Ri – raza de la centrul de rotație la obiect.

Greutatea:

G6 = m6·g = 2·9,80665 = 19.6133 N

unde: m6 – masa obiectului; g – accelerația gravitațională.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 1:

R61 = l2 + l3 + l4 + l5 + l6 = 1,701 m

unde: m6 – masa obiectului; ω1 – viteză unghiulară; ε1 – viteză unghiulară; R61 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al obiectului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 2:

R62 = l2 + l3 + l4 + l5 + l6 = 1,589 m

unde: m6 – masa obiectului; ω2 – viteză unghiulară; ε2 – viteză unghiulară; R62 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al obiectului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 3:

R63 = l3 + l4 + l5 + l6 = 0.661 m

unde: m6 – masa obiectului; ω3 – viteză unghiulară; ε3 – viteză unghiulară; R63 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al obiectului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 4:

R64 = l4 + l5 + l6 = 0,561 m

unde: m6 – masa obiectului; ω4 – viteză unghiulară; ε4 – viteză unghiulară; R64 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al obiectului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 5:

R64 = l4 + l5 + l6 = 0,141 m

unde: m6 – masa obiectului; ω4 – viteză unghiulară; ε4 – viteză unghiulară; R64 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al obiectului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului.

Momentul de inerție generat de cupla 6:

Mt65 = I65 · ε5 = 0,001 · 15.707 = 0,0157 Nm

unde: I65 – momentul de inerție după o axă ce trece prin centrul de greutate al obiectului în cauză și este calculat în funcție de volumul și masa acestuia cu ajutorul programului CĂȚIA V5 R19; ε5 – viteză unghiulară.

Sarcini inerțiale și gravitaționale generate de gripper

Greutatea:

G5 = m5·g = 4.2·9,80665 = 41,8793 N

unde: m5 – masa gripper-ului; g – accelerația gravitațională.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 1:

R51 = l2 + l3 + l4 + l5 +lc6 = 1.596 m

unde: m5 – masa gripper-ului; ω1 – viteză unghiulară; ε1 – viteză unghiulară; R51 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al gripper-ului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al gripper-ului – lc5.

Forta centrifuga si tangentiala generata de cupla 2:

R52 = l2 + l3 + l4 + l5 +lc6 = 1.484m

unde: m5 – masa gripper-ului; ω2 – viteză unghiulară; ε2 – viteză unghiulară; R52 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al gripper-ului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al gripper-ului – lc5.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 3:

R53 = l5 +lc6 = 0,754 m

unde: m5 – masa gripper-ului; ω3 – viteză unghiulară; ε3 – viteză unghiulară; R53 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al gripper-ului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al gripper-ului – lc5.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 4:

R54 = l5 +lc6 = 0,754 m

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 5:

R54 = l5 +lc6 = 0,114 m

unde: m5 – masa gripper-ului; ω4 – viteză unghiulară; ε4 – viteză unghiulară; R54 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al gripper-ului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al gripper-ului – lc5.

Momentul de inerție generat de cupla 6:

Mt55 = I55 · ε5 = 0,001 · 9.424 = 0,09 Nm

unde: I55 – momentul de inerție după o axă ce trece prin centrul de greutate al gripper-ului în cauză și este calculat în funcție de volumul și masa acestuia cu ajutorul programului CĂȚIA V5 R19; ε4 – viteză unghiulară.

Sarcini inerțiale și gravitaționale generate de sistemul de orientare

Greutatea:

G4 = m4·g = 1.94·9,80665 = 19,024 N

unde: m4 – masa sistemului de orientare; g – accelerația gravitațională.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 1:

R41 = l2 + l3 + lc4 = 1.370 m

unde: m4 – masa sistemului de orientare; ω1 – viteză unghiulară; ε1 – viteză unghiulară; R51 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al sistemului de orientare și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al sistemului de orientare – lc4.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 2:

R42 = l2 + l3 + lc4 = 1.270 m

unde: m4 – masa sistemului de orientare; ω2 – viteză unghiulară; ε2 – viteză unghiulară; R52 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al sistemului de orientare și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al sistemului de orientare – lc4.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 3

R43 = l3 + lc4 = 0,590 m

unde: m4 – masa sistemului de orientare; ω3 – viteză unghiulară; ε3 – viteză unghiulară; R53 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al sistemului de orientare și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al sistemului de orientare – lc4.

Sarcini inerțiale și gravitaționale generate de braț

Greutatea:

G3 = m3·g = 19.8·9,80665 = 194.17 N

unde: m3 – masa brațului; g – accelerația gravitațională.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 1:

R31 = l2 + lc3 = 1.150 m

unde: m3 – masa antebrațului; ω1 – viteză unghiulară; ε1 – viteză unghiulară; R51 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al antebrațului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al antebrațului – lc3.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 2:

R32 = l2 + lc3 = 1.050 m

unde: m3 – masa antebrațului; ω2 – viteză unghiulară; ε2 – viteză unghiulară; R52 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al antebrațului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al antebrațului – lc3.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 3:

R33 = lc3 = 0.402 m

unde: m3 – masa antebrațului; ω3 – viteză unghiulară; ε3 – viteză unghiulară; R53 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al antebrațului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al antebrațului – lc3.

Sarcini inerțiale și gravitaționale generate de modulul de rotație al cuplei 3 și antebraț

Greutatea:

G2 = m2·g = 18.1·9,80665 = 177.488 N

unde: m3 – masa cupla 3 – segment braț; g – accelerația gravitațională.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 1:

R21 = l2 +lc3 = 0,650 m

unde: m2 – masa cupla 3 – segment braț; ω1 – viteză unghiulară; ε1 – viteză unghiulară; R51 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al cupla 3 – segment braț și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al cupla 3 – segment braț – lc2.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 2:

R32 = lc3 = 0,402 m

unde: m2 – masa cupla 3 – segment braț; ω2 – viteză unghiulară; ε2 – viteză unghiulară; R52 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al cupla 3 – segment braț și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului și distanță de la ultima cupla la centrul de greutate al cupla 3 – segment braț – lc2.

2.3. Calcule cinematice specifice ansamblurilor parțiale de proiectat

Determinarea sarcinilor inerțiale și gravitaționale care încarcă gripperul

Toate forțele inerțiale datorate mișcărilor pe care le face robotul în timpul funcționarii cu obiectul prins în gripper, dar și greutatea proprie a corpului tind să îl smulgă dintre ventuzele end-effecto-rului. De aceea, forța de strângere a gripperul trebuie calculată în primul rând cu aceste forțe în vedere ,căutându-se configurația cea mai defavorabilă adică acea poziție a robotului în care forțele ce tind să scoată obiectul dintre bacuri sunt maxime. Astfel, se compară două variante posibile, două configurații diferite ale robotului în care se vor calcula forțele inerțiale și gravitaționale ce acționează asupra corpului manipulat.

Prima configurație este cea în care brațul robotului este întins paralel cu solul și cu axa de pitch în lungul brațul, cu gripperul orientat paralel cu solul așa cum se prezintă în figură 2.8

Sarcinile inerțiale și gravitaționale ce rezultă din această configurație sunt:

Greutatea:

G9 = m9·g = 2·9,80665 = 19.6133 N

unde: m9 – masa obiectului; g – accelerația gravitațională.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 1:

R91 = l2 + l3 + l4 + l5 + l6 = 1,701 m

unde: m9 – masa obiectului; ω1 – viteză unghiulară; ε1 – viteză unghiulară; R91 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al obiectului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 2:

R62 = l2 + l3 + l4 + l5 + l6= 1,589 m

unde: m9 – masa obiectului; ω2 – viteză unghiulară; ε2 – viteză unghiulară; R92 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al obiectului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 3:

R63 = l3 + l4 + l5 + l6 = 0.661 m

unde: m9 – masa obiectului; ω3 – viteză unghiulară; ε3 – viteză unghiulară; R93 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al obiectului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 4:

R64 = l4 + l5 + l6= 0,561 m

unde: m6 – masa obiectului; ω4 – viteză unghiulară; ε4 – viteză unghiulară; R64 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al obiectului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului.

Forța centrifugă și tangențiala generată de cupla 5:

R95 = l4 + l5 = 0,141 m

unde: m9 – masa obiectului; ω5 – viteză unghiulară; ε5 – viteză unghiulară; R95 – raza de la centrul de rotație la centrul de greutate al obiectului și este compusă din distanțele între centrele cuplelor robotului

Momentul de inerție generat de cupla 6:

Mt96 = I96 · ε5 = 0,001 · 15.707 = 0,0157 Nm

unde: I96 – momentul de inerție după o axă ce trece prin centrul de greutate al obiectului în cauză și este calculat în funcție de volumul și masa acestuia cu ajutorul programului SolidEdge ST6; ε6 – viteză unghiulară.

Sumele acestor forțe pe fiecare axă X, Y, Z este:

Fx = Fcf1 + Fcf2 + Fcf3 + Fcf4 + Fcf5 = 74.226 N

Fy = Ftg1 = N

Fz = G + Ftg2 + Ftg3 + Ftg4 + Ftg5 = 61.491 N

Alegerea sistemului gripper:

Cele mai importante date de știut despre ventuzele de vacuum sunt explicate mai jos:

Fig 2.1.19 Forțele generate pe verticală

Fig 2.1.20 Ventuza

Fig 2.1.21 Forța de atracție a ventuzei

Fig 2.1.22 Deplasarea ventuzei la prindere

Despre end-efectori de tip vacuumatic:

Fig 2.1.23

Următoarele calcule se bazează pe aplicația din tema cadru:

Piesa de manipulat:

Material: Carton, manipulat de pe un conveior

Suprafața: nivelată, uscată

Dimensiuni: lungime: max. 800 mm

lățime : max. 600 mm

înălțime: max. 300 mm

masă: aproximativ 2kg

Sistem manipulare:

Sistem folosit: Robot braț articulat 6 axe

Control voltaj: DC 24V

Secvența de lucru: manipulare dintr-un punct în altul cu prinderea și desprinderea obiectului de manipulat la verticală de pe un conveior pe un palet. Ridicare la verticală, deplasată la orizontală, apropiere de punctul de desprindere la verticală. Depozitare pe un palet.

Accelerație maximă: X,Y,Z 0.3 m/s2

Ciclu de lucru:

Timp pentru manipulare: Pentru prindere: ~1s

Pentru desprindere: ~1s

Calculul teoretic al forței de absorbție a unei ventuze

Cazul 1 – Ventuza așezată orizontal, iar direcția forței verticală

Fig 2.1.24 Deplasare verticala

Fth= m * (g + a) * S = 2 * (9.81 + 0.3) * 1.5 = 0.03 N

Cazul 2 – Ventuza așezată orizontal, iar direcția forței orizontală

Fig 2.1.25 Deplasare orizontala

Fth= m * (g + a/µ) * S = 2 * (9.81 + 0.3 / 0.5) * 1.5 = 0.031 N

Cazul 3 – Ventuza așezată vertical, iar direcția forței verticală

Fig 2.1.26 Deplasare orizontala

Fth= (m/µ) * (g + a) * S = (2/0.5) * (9.81 + 0.3) * 2 = 0.012 N

Fig 2.1.27 Calcul forta, program Schmalz

Alegerea ventuzei

Fig 2.1.28 Tipuri ventuze Schmalz

Fig 2.1.29 Centru de masă obiect manipulat

Fig 2.1.30 Calculul numărului de ventuze

Fs = Fth / n = 0.03/33 = 0.909 = 1 N

Alegerea elementului de montat

Fig 2.1.31 Elemente de montat Schmalz

Alegerea furtunului de vacuum

Fig 2.1.32 Furtune Schmalz

Fig 2.1.33 Calcul diametru intrare ventuza

Alegerea distribuitorului

Fig 2.1.34 Distribuitoare Schmalz

Alegerea generatorului de vacuum

Fig 2.1.35 Generatoare de vacuum

Calculul raportului de absorbție V[m3/h,l/min], pe care generatorul trebuie să o aplice

V = n * Vs = 55 * 8.3 l/min = 456.5 l/min

Alegerea valvei

Fig 2.1.36 Valve Schmalz

Calculul nominal pentru alegerea valvei

Vv = Vve

VV = VVE VV = Nominal flow of valve [m3/h, l/min] VVE = Existing suction rate of vacuum generator [m3/h, l/min]

Alegerea întrerupătorului de vacuum

Fig 2.1.37 Intrerupatoare vacuum

Calculul timpului de evacuare

Fig 2.1.38 Calcul timp evacuare

Vg= V1+V2+V3+V4+V5+…

Calcului timpului de evacuare t[h]

t=(Vg * ln(Pa/Pe)*1.3)/V

Simboluri in tehnologia de vacuum

Fig 2.1.39 Simboluri tehnologie vacuum

Fig 2.1.40 Schema pneumatica

Fig 2.1.41 Schema pneumatica

Calculele organologice specifice sistemului de orientare

Fig 2.1.42 Vedere izometrica segmentul axe Pitch-Yow

Fig 2.1.43 Vedere laterala organologie axa 5-6

Fig 2.1.44 Vedere laterala 2 organologie axa 5-6

Fig 2.1.45 Brevet organologie axe 5-6 RI

Alegerea motorului pentru sistemul de orientare

Definiera ciclului de lucru pentru sistemul mecanic acționat ( ciclograma de mișcare )

Fig. 2.1.46 Figurarea forțelor de frecare și de inerție care solicită sistemul în timpul funcționării

Considerând ciclograma de mișcare, următorul pas este figurarea forțelor de frecare și de inerție care solicită sistemul în timpul funcționării ( pentru cele 9 segmete de mișcare corespunzătoare celor 3 faze: faza 1 = poziționare obiect în poziția 1; faza 2= poziționare obiect în poziția 2; faza 3= deplasare în poziția inițială )

Criteriul Cinematic

Pentru alegerea unui motor electric de acționare conform condiției care trebuie îndeplinită conform criteriului cinematic este :

Pentru determinarea Ye se scrie ecuația de transfer pentru lanțul cinematic acționat :

În cadrul ecuației de transfer avem :

Condiția de îndeplinit conform criteriului cinematic este ecuația 1 , iar din ecuația 2 rezulta :

Se alege din catalog gama de motoare selectabile care verifica relația:

Determinarea sarcinii echivalente la nivelul elementului acționat ( Fe)

F = 2 * 10 = 20

Alegere preliminară a motorului : 9C1.1.30.. ..M

Schema cinematică axa 6

Fig 2.1.47 Schema cinematica axa 6

Calculul transmisiei prin curele

Date initiale:

Puterea de calcul la arborele conducator

P= 4.61 kW

Turatia rotii de curea conducatoare

N=2000rpm uc=ic

Raportul de transmitere

Ic=4

Calculul transmisiei

Fig. 2.1.48 Transmisie prin curele

Alegem pentru transmisie curele trapezoidale înguste, de tip SPZ, care se pot utiliza până la viteze periferice v=40 m/s ([1], pag. 396, fig. 17.3). Constructiv alegem diametrul primit al roții de curea conducătoare

Dp1 = 63 mm conform STAS 1162-77

Diametrul primit al roții conduse se calculează

Dp2 = ic*Dp1

Dp2 = 85 mm

 turația de intrare

 randamentul transmisiilor cu curele trapezoidale

 diametrul primitiv al roții mici

 diametrul primitiv al roții mari

 puterea de transmis

 puterea transmisă

 momentul de torsiune pe arborele de intrare

 momentul de torsiune pe arborele de ieșire

 randamentul lagărului pentru o pereche de rulmenți

 randamentul roții dințate cilindrice

 turația roții de curea conducătoare

 turația roții de curea conduse

 numărul de dinți la roata conducătoare

 numărul de dinți la roata condusă

C=cuplaj

R=reductor

U=utilaj

1.1. Date de bază și formule de calcul:

1.Puterea de calcul la arborele conducător

                                   =0.41                                                                                      

Turația roții de curea conducătoare

                                   Ni= 18000 (grade/s) .                                                                    

3.Turația roții de curea condusă

                                   Nu= 9000 (grade/s).                                                                          

4.Regimul de lucru al transmisiei:Motor monofazat cu moment mare de pornire,antrenând un transportor cu bandă;funcționare în două schimburi a câte 8 ore.

5.Raportul de transmitere

iT = 2                                                                          

= 2 / 2.8 

 = 1.42                                                                   

n2= 100                                                           

(1.10) n1= 100 * 2.8

N1 = 280  rot⁄min                                                    

6.Tipul curelei ales din nomograma pentru curele trapezoidale clasice este SPA

7.Diametrul primitiv al roții mici

Dp1 = 63 mm , Conform STAS 1162-77                                

8.Diametrul primitiv al roții mari

Dp2 = 1.42 * 60     

 = 90 mm               

9.Diametrul mediu al roților de curea

 = 73 mm                 

10.Diametrul primitiv al rolei de întindere

Dp0 = 1 * 60      

 = 60 mm             

11.Distanța dintre axe

  I.Preliminata        0,7(                

 (1.15)0,7(60+85) ≤ A ≤ 2(60+85)

113.95<A<290  

A≈200                                               

1Unghiul dintre ramurile curelei

γ=2arcsin                                                                            

γ=57 85-60 / 250

γ≈5.7 grade

13.Unghiul de înfășurare la roata mică de curea

  26     

 °=154

14.Unghiul de înfășurare la roata mare de curea                                     

 =226

15.Lungimea primitivă a curelei

Lp ~ 2 * 250 + 3.14 * 115.5 + (171-60)2 / 4 * 250 ~ 862.67 + 0.222  

Lp = 862,892 ~ 863

16.Se recalculează distanța dintre axe

      II.Definitivă pentru                                                                                  

A≈p+                                                                                  

unde: p=0,25*                                       

p=0,25*1829-0,393*(200+380)

p=229,3≈229

q=0,125                                                                 

q=0,125

q

de unde rezultă

A≈229+      

17.Viteza periferică a curelei

v=                                                                       

)                                                                   

18.Coeficientul de funcționare

19.Coeficientul de lungime

20.Coeficientul de înfășurare

21.Puterea nominală transmisă de o curea se alege prin interpolare

P0 = 800 * 4.61 / 1200

P0 = 3.73 kW                                                               

22.Numarul de curele

     I.Preliminar

    II.Definitiv

z=1(mm)                                                                                           

23.Coeficientul numărului de curele

24.Numărul de roți ale transmisiei rezultă constructiv

x =2                                                                                         

25.Frecvența încovoierilor curelei

f

 26.Forța periferică transmisă

F=                                                                                 

F       

27.Forța de întindere a curelei

28.Cotele de modificare a distanței dintre axe

X≥0,03                                                                                                  

X≥0,03

Y≥0,015                                                                                    

Y≥0,015

Stabilirea momentului de torsiune

1.Date de bază

1.Valoarea randamentului pentru rulmenți

Valoarea randamentului pentru lagăre

3.Valoarea randamentului pentru curele

   Formule de calcul

1.Turația la intrare

Puterea de transmisie la intrare

3.Momentul de torsiune pe arborele de intrare

4.Puterea de transmisie la ieșire

  5.Momentul de torsiune pe arborele de ieșire

Angrenaj conic:

Fig 2.1.49 Angrenaj conic

Conurile suplimentare împreună cu dantura existentă pe acestea se pot desfășura în plan, obținându-se un angrenaj cilindric înlocuitor (indice v) cu dantură cilindrică dreaptă. La angrenajul cilindric înlocuitor, se modifică, față de cel conic, diametrele danturii, numerele de dinți, raportul de transmitere și apare distanța dintre axe.

Relațiile de calcul ale principalelor elemente geometrice ale unui angrenaj conic cu dinți drepți, nedeplasat, sunt indicate în tabel:

Profilul de referință exterior standardizat: α =20o; =1; c*ah*=0,25.

Σ = 90o unghiul dintre axe;

– raportul numerelor de dinți.

Pentru stabilirea sistemului de forțe se consideră un angrenaj conic cu unghiul de 90 și cu dinți drepți.

Componenta tangențială la cercul de rulare în secțiunea medie a dintelui cu diametrul se determină ca și în cazul angrenajelor cilindrice cu relația: tFmd

Între diametrele de divizare mediane și cele exterioare se poate scrie relația:

Relațiile de calcul stabilite la angrenajele cilindrice atât din condiția limitării tensiunii de rupere cât și a tensiunii de contact, pot fi ș la roțile conice, dacă acestea se înlocuiesc cu roți cilindrice echivalente. Roțile echivalente se obțin prin secționarea angrenajului conic cu un plan N-N, normal pe generatoarea comună a conurilor de rostogolire , la mijlocul lungimii dintelui. Astfel, în secțiunea N-N se obțin două roți cu dinți drepți a căror centre sunt și obținute la intersecția planului N-N cu axele roților conice. vO1vO2

Legătura dintre elementele roților conice și ale roților echivalente se exprimă prin relațiile de echivalare :

– diametrul de divizare al roții echivalente :

Raportul de transmitere este de:

Proiectarea axei 5

Calculul transmisiei prin curele

Date inițiale:

Puterea de calcul la arborele conducător

P= 0.41 kW

Turația rotii de curea conducătoare

N=18000 rpm uc=ic

Raportul de transmitere

Ic=6

Calculul transmisiei

Fig 2.1.50

Alegem pentru transmisie curele trapezoidale înguste, de tip SPZ, care se pot utiliza până la viteze periferice v=40 m/s ([1], pag. 396, fig. 17.3). Constructiv alegem diametrul primit al roții de curea conducătoare.

Dp1 = 80 mm conform STAS 1162-77

Diametrul primit al roții conduse se calculează

Dp2 = ic*Dp1

Dp2 = 800 mm

 turația de intrare

 randamentul transmisiilor cu curele trapezoidale

 diametrul primitiv al roții mici

 diametrul primitiv al roții mari

 puterea de transmis

 puterea transmisă

 momentul de torsiune pe arborele de intrare

 momentul de torsiune pe arborele de ieșire

 randamentul lagărului pentru o pereche de rulmenți

 randamentul roții dințate cilindrice

 turația roții de curea conducătoare

 turația roții de curea conduse

 numărul de dinți la roata conducătoare

 numărul de dinți la roata condusă

C=cuplaj

R=reductor

U=utilaj

  1.1. Date de bază și formule de calcul:

1.Puterea de calcul la arborele conducător

                                   =4.61                                                                                      

Turația roții de curea conducătoare

                                   Ni= 800 (rot/min) .                                                                        

3.Turația roții de curea condusă

                                   Nu= 400 (rot/min).                                                                          

4.Regimul de lucru al transmisiei:Motor monofazat cu moment mare de pornire,antrenând un transportor cu bandă;funcționare în două schimburi a câte 8 ore.

5.Raportul de transmitere

iT = 2                                                                          

= 2 / 2.8 

  = 0.71                                                                    

n2= 100                                                           

(1.10) n1= 100 * 2.8

N1 = 280  rot⁄min                                                    

6.Tipul curelei ales din nomograma pentru curele trapezoidale clasice este SPA

7.Diametrul primitiv al roții mici

Dp1 = 60 mm , Conform STAS 1162-77                                

8.Diametrul primitiv al roții mari

Dp2 = 0.71 * 60     

 = 85 mm               

9.Diametrul mediu al roților de curea

 = 73 mm                 

10.Diametrul primitiv al rolei de întindere

Dp0 = 1 * 60      

 = 60 mm             

11.Distanța dintre axe

      I.Preliminata        

0,7((1.15)0,7(60+85) ≤ A ≤ 2(60+85)113.95<A<290  

A≈250                                               

1Unghiul dintre ramurile curelei

γ=2arcsin                                                                            

γ=57 85-60 / 250

γ≈5.7 grade

13.Unghiul de înfășurare la roata mică de curea

  26     

 °=154

14.Unghiul de înfășurare la roata mare de curea                                     

 =226

15.Lungimea primitivă a curelei

Lp ~ 2 * 250 + 3.14 * 115.5 + (171-60)2 / 4 * 250 ~ 862.67 + 0.222  

Lp = 862,892 ~ 863

16.Se recalculează distanța dintre axe

II.Definitivă pentru                                                                                  

A≈p+                                                                                  

unde: p=0,25*                                       

p=0,25*1829-0,393*(200+380)

p=229,3≈229

q=0,125                                                                 

q=0,125

q

de unde rezultă

A≈229+      

17.Viteza periferică a curelei

v=                                                                       

)                                                                   

18.Coeficientul de funcționare

19.Coeficientul de lungime

20.Coeficientul de înfășurare

21.Puterea nominală transmisă de o curea se alege prin interpolare

P0 = 800 * 4.61 / 1200

P0 = 3.73 kW                                                               

Numărul de curele

I.Preliminar

II.Definitiv

z=1(mm)                                                                                 

23.Coeficientul numărului de curele

24.Numărul de roți ale transmisiei rezulta constructiv

x =2                                                                                         

25.Frecvența încovoierilor curelei

f=

f

 26.Forța periferică transmisă

F=                                                                                 

F       

27.Forța de întindere a curelei

28.Cotele de modificare a distanței dintre axe

X≥0,03                                                                                                  

X≥0,03

Y≥0,015                                                                                    

Y≥0,015

Stabilirea momentului de torsiune

1.Date de bază

1.Valoarea randamentului pentru rulmenți

Valoarea randamentului pentru lagăre

3.Valoarea randamentului pentru curele

Formule de calcul

1.Turația la intrare

Puterea de transmisie la intrare

3.Momentul de torsiune pe arborele de intrare

4.Puterea de transmisie la ieșire

  5.Momentul de torsiune pe arborele de ieșire

Capitolul 3: Sinteza de ansamblu a aplicației robotizate proiectate

3.1. Prezentarea ansamblului general al aplicației robotizate / sistemului tehnic realizat.

Fig.3.1.1 Celula monobloc paletizare

In celula din figura Fig.3.1.1 se pot regasi urmatoarele echipamente :

1. Cadru celula monobloc

2. Controller Kawasaki E42, Teach Pendant cu ecran color 6.4” TFT

3. Robot Kawasaki FS10E

4. Post lucru cu palet pentru incarcarea cutiilor

5. Suport de suprainaltare al robotului

6. Gripper Schmalz FX vacuumatic , cu structura de aluminiu pentru o masa cat mai mica

Mod de lucru :

Cutiile sunt transportate catre zona de lucru al robotului , pe conveiorul cu role. Odata ajunse in punctul de preluare de catre robot(3.) , cutia este ridicata de pe conveior cu ajutorul gripper-ului vacuumatic(6.) . In functie de programarea schemei de paletizare, produsele sunt asezate de robot, pe palet in posturile de lucru(4.).

1. Cadru celula monobloc

Celula din tema , este o celula monobloc , ce poate fi transportata cu ajutorul unui sistem de transport (stivuitor) , dintr-un punct de lucru in altul in functie de necesitate , fara a mai fii nevoit sa se demonteze subansamblurile aflate in celula si remontate in noul punct de lucru . Pentru a putea face acest lucru , celula are nevoie de un cadru , care sa sustina toate subansambluri aflate in celula de paletizare (robot , controller , gard protectie ,etc.)

2. Controller Kawasaki E42

Fig.3.1.2 Controller Kawasaki

6. Gripper

Fig.3.1.3 Gripper vacuumatic Schmalz

Fig.3.1.4 Gripper vacuumatic Schmalz, date tehnice

Procesele de paletizare , necesita flexibilitate , acceleratii rapide si timp scurt intre ciclurile de secvente . Gripperul vacuumatic , poate fi construit dupa necesitatea utilizatorului in aplicatia de paletizare si poate ajuta la paletizarea pachetelor de dimensiuni diferite , incluzand , cutii indoite , pachete prinse/capsate , saci , doze , bidoane , s.a.m.d.

Gripper-ul din celula din Fig.2 , este atasat flansei robotului printr-o flansa adaptoare . Cu ajutorul robotului acesta este pozitionat deasupra unui obiect , ce trebuie mutat din punctul a in punctul b . Dupa pozitionare acesta este asezat pe suprafata obiectului , iar cu ajutorul vacuumului creeat in ventuze , obiectul este manipulat si transportat . (Vezi Fig.3)

Pentru a avea o masa mai mica , s-a folosit ca material aluminiul .

In celula din tema , gripper-ul manipuleaza cutii de pe conveiorul extern atasat celulei in partea dreapta a robotului , pana pe paletii din posturile de lucru

Fig.3.1.5 Kawasaki FS10E

Fig.3.1.6 Date tehnice Kawasaki FS10E

3.2. Specificul programării sau simulării asistate a funcționării de ansamblu a aplicației

3.3 Modelarea asistată avansată CAE a comportării de ansamblu a efectorului, utilizând Ansys Workbench

3.3.1. Scopul simulării și verificarea comportării ansamblului în timpul funcționării

Scopul simulării este de a determina și verifică comportarea ansamblului în timpul funcționarii, cinematica robotului și funcționarea brațului 1 al robotului în regim tranzitoriu. Verificarea comportării ansamblului în timpul funcționarii se face cu ajutorul Rigid Dynamics , timpul de funcționare fiind t=1s . În regim tranzitoriu se calculează deplasările totale și tensiunile din brațul I al robotului , pe toată durata funcționării.

3.3.2. Pregătirea modelului

Robotul folosit în cadrul aplicației, este un robot de tip braț articulat cu 6 axe de libertate , Kawasaki FS10E. Caracteristicile tehnice date de producător se regăsesc în (Tabelul 1.)

(Tabelul.1)

Pentru a putea fi analizat în cadrul programului ANSYS 15.0 , modelul 3D al robotului a trebuit curățat , și a suferit mici modificări pentru a fi cât mai aproape de datele din manualul tehnic al acestuia.

În (Tabelul.2), se poate observa că modelul solid 3D al robotului are o masă de 169.968kg, iar în cartea tehnica a robotului, producătorul ne afișează o masă de 170kg. Acest lucru ne ajuta pentru a putea avea o analiză cât mai bună și cât mai aproape de adevăr.

Fig 3.3.2.1

(Tabelul.2)

3.3.3. Analiza cinematică (Rigid Dynamics)

Analiza cinematică are ca scop determinarea pozițiilor, traiectoriilor, vitezelor și accelerațiilor liniare și unghiulare ale unor puncte caracteristice, respectiv ale elementelor mecanismului, în perioada unui ciclu geometric al mișcării, când se cunoaște atât structura și geometria mecanismului, cât și mișcarea elementului conducător (poziția, viteza și accelerația elementului conducător), fără însă a se lua în considerare forțele care provoacă mișcarea. Ciclul geometric al mișcării unui mecanism reprezintă perioada minimă de timp după care elementele mecanismului ajung în aceleași poziții. Pentru calculul cinematic există metode: grafice, grafo-analitice, analitice și numerice.

Analiza cinematică în ANSYS (modulul Rigid Dynamics) este folosită pentru stabilirea solicitărilor în cuplele cinematice. Este o analiză recomandată pentru roboți, precede orice analiză statică sau dinamică și dispune de un solver dedicat: ANSYS Rigid Dynamics solver. Deoarece în industrie acest tip de analiză se face cu programul ADAMS, ANSYS are funcționalități extinse pentru conexiunea cu acest program.

Datele de intrare în analiză sunt: forțe, momente, deplasări, viteze și accelerații. Toate componentele ansamblului sunt considerate rigide, iar programul nu calculează tensiuni sau deformații, ci numai forțe, momente, deplasări, viteze și accelerații – ca rezultate. Programul incrementează automat timpul, făcând calculele iterativ.

Fig. 3.3.2.2 Axele de rotație

În Fig. 3.3.2.2 Axele de rotație este prezentată structura robot cu cele 6 axe de rotație și poziționarea acestora pe întreaga structură , iar în Fig.3 se pot observa vitezele de rotație implementate pe fiecare axă (vitezele maxime date în fișa tehnică a robotului (Tabelul.1) ) . Vitezele sunt inserate în radiani pe secundă , s-a făcut conversia după formula 1 g = 0.015707963267949 râd.

Fig.3.3.2.3 Vitezele maxime de rotație pe fiecare axă

Fig. 3.3.2.4 – Forța aplicată

După definirea vitezelor de rotație , s-a definit forța de 100N , ce înlocuiește kgf pe care le avem de la efector și de la obiectul ce trebuie manipulat , că în Fig.4 . Aplicarea forței pleacă din flanșa de ieșire a robotului spre mediul de lucru , NU spre robot .

Pentru analiza cinematica Rigid Dynamics se definesc pentru simularea mișcării robotului în modul de funcționare a aplicației de paletizare în Analysis Settings următoarele (Tabelul.3): numărul de pași , în fiecare pas se definește timpul după care se termină pasul și durata tuturor pașilor.

(Tabelul.3 – Analysis Settings)

După definirea setărilor în Analysis Settings , se realizează setările pentru mișcarea robotului în funcție de pașii selectați. Pentru simularea din tema avem nevoie de o rotație de 90 de grade la bază ca în (Fig.5), de o rotație a segmentului 1 cu 70 de grade ca în (Fig.6) și de o rotație în cupla 3 cu 15 grade ca în (Fig.7).

Fig.3.3.2.5 Rotație la bază

Fig.3.3.2.6 Rotația segmentului 1

Fig.3.3.2.7 Rotația cuplei 3 de rotație

Fig.3.3.2.8 Cinematica robotului Kawasaki FS10E

În urma simulării , solver-ul ne întoarce rezultate pentru deformațiile totale , vitezele totale , accelerațiile totale și energie, așa cum se poate observa în următoarele figuri de mai jos. Rezultatele sunt sub formă de grafice pentru toți cei 4 pași definiți în Analysis Settings, cu rotațiile din figurile de mai sus.

Fig.3.3.2.9 Deformațiile totale

Fig.3.3.2.10 Viteze totale

Fig. 3.3.2.11 Accelerații totale

Fig. 3.2.12 Energiile din structura

Analiza tranzitorie

După efectuarea cinematicii robotului în Rigid Dynamics, duplicam în fereastra de lucru (Project Schematic) și schimbăm cu Transient Strctural . Prin duplicare și plasarea Transientului în locul Rigid Dynamics(2) , se păstrează Geometria și Modelul construite în Rigid Dynamics . Acest lucru se face apăsând în fereastra de Rigid Dynamics click 2, după care click pe instrumentul Duplicate. După ce s-a ajuns în pasul că în figură (Fig.13) de mai jos, se poate opera fereastra Transient .

Fig. 3.3.2.13

În modul transient se va calcula pentru segmentul 1 al robotului deformația totală , precum și tensiunile interioare , pe o perioadă de lucru (cea definită în Rigid Dynamics) . Pentru că acest lucru să fie posibil , trebuie să se aplice pentru segmentul 1 din fereastră Geometry din tab-ul specific, transformarea sa din Rigid în Flexible . Păstrăm mișcările pentru cuplele 2 și 3 de rotație cele specifice segmentului 1, cuplele din partea inferioară și partea superioară. După aceste setări , se va creea un mesh că în Fig.14. Trebuie să ne asigurăm că este un meshing cât mai bun pentru ceea ce ne interesează .

Fig. 3.3.2.14 – Discretizare segm.1

După efectuarea mesh-ului, putem să rezolvăm partea de rezultate, deci în modul de Solution, ne interesează Total Deformation și Equivalent Stress (von-Mises). După Solve , vom interpreta rezultate afișate că în figurile de mai jos. Putem observa că avem deformații normale iar tensiunile interioare își fac apariția și nu sunt deloc neglijente pentru cele 10 kgf (100N) . Dat fiind că se folosește maximul admis de către producător pentru încărcări, putem concluziona că robotul se poate folosi pentru aplicația de paletizare din celulă de paletizare .

Fig. 3.3.2.15 Deformatii totale

Fig. 3.3.2.16 Grafic deformatie totala

Fig. 3.3.2.17

Fig. 3.3.2.18

Fig. 3.3.2.19

Concluzie:

În concluzie , după efectuarea unei mici simulări a deplasărilor pe care le face cel mai des robotul în celulă de paletizare monobloc, în modului Rigid Dynamics și după aplicarea încărcărilor maxime folosite la end-efector, în modul Transient Structural, am observat că există tensiuni interioare sesizabile, dar nu sunt într-atât de mari pentru a creea probleme sistemului operațional din celulă de proiectat.

CAPITOLUL 4

Proiectarea tehnologiei de fabricare a reperului

Reper: Bucșa cuplare

Fig 4.1 Bucșa cuplare

4.1. Date inițiale generale

● Reper: Bucșa Cuplare

● Programa de producție: 3000 buc / an.

● Unitatea de producție: Iancu S.A.

● Obiectiv principal: introducerea unei noi tehnologii.

● Fond real de timp: 255*2*1 = 1040 ore/an.

● Cerința economică: cost minim.

4.2. Date constructiv- funcționale

4.2.1. Schițe constructive

4.2.1.1 O schiță inițială a produsului “ Bucșa Cuplare” se prezintă în fig. 4.2.1.1.1

Fig 4.2.1.1.1

O schiță a produsului “ Bucșa Cuplare” se prezintă în fig. 4.2.1.1.2, unde Sk,
k = 1, 2, … sunt suprafețele definitorii.

Fig 4.2.1.1.2

4.2.2. Caracteristici constructive prescrise

Caracteristicile suprafețelor

Caracteristicile principale ale suprafețelor Sk se prezintă în tabelul 4.2.1.

Abaterile limită pentru dimensiunile liniare [ISO 2768] sunt prezentate în tabelul 4.2.2

Caracteristici de material prescrise

Materialul pentru piesa de tip bucșa de cuplare este C45

Elementele chimice principale sunt prezentate în tabelul 4.2.3

Tratamentul termic este de recoacere detensionare, care are ca scop înlăturarea tensiunilor interne.

Proprietățile fizico – mecanice principale sunt prezentate în tabelul 4.2.4.

Masa

Astfel, masa produsului, m, este:

m = 0.296 kg.

Clasa de piese

Având în vedere formă de gabarit, forma și poziția suprafețelor componente, se apreciază că produsul face parte din clasa Bucșe

4.2.3. Funcțiile reperului și suprafețelor

Funcțiile reperului

Funcția reperului, în principal, este de a face legătura între două componente mecanice

Funcțiile suprafețelor

Funcțiile suprafețelor sunt prezentate în tabelul 4.2.5.

4.3 Tehnologicitate

a. Gradul de unificare a elementelor constructive (λe)

Gradul de unificare a elementelor constructive, λe, este:

λe = ed / et , λe (0; 1]

unde "ed" este numărul dimensiunilor diferite, iar "et" – numărul total al elementelor.

Se analizează grupele principale de caracteristici geometrice, după cum urmează.

(1) Găuri cilindrice: 1xφ37, 1xφ38, 1xφ52, 1xφ41, 1xφ50, 1xφ62, 1xφ65.5, 1xφ68, 1xφ9, 1xφ10,

(2) Teșituri: 2x (0.5×450), 2 x (1.5 x 450)

(3) Găuri filetate 1x(M64x1.5)

Rezultă: λe1 =10/10 = 1

λ e2 = 2/4=0.5

λ e3 = 1/1=1

Astfel, gradul mediu de unificare constructivă este

= 0.5

b. Concordanța dintre caracteristicile constructive prescrise și cele impuse de rolul funcțional / tehnologic

În general, gradul de concordanță dintre caracteristicile constructive (CC) prescrise și cele impuse de rolul funcțional / tehnologic, λc, este

λc = …. .

unde cc este numărul CC prescrise care sunt în concordanță cu cele impuse de cerințele funcțional-tehnologice, iar ct – numărul total al CC prescrise.

Analiza caracteristicilor prescrise ansamblului și reperului prin proiectul inițial a reliefat că
j = … caracteristici prescrise reperului nu sunt în concordanță cu cele impuse de cerințele funcțional-tehnologice. Astfel, inițial, λci, este

λci = ( ct – j) / ct

S-au propus următoarele modificări (v. § 1.2.2):

(1) prescrierea condiției de perpendicularitate, urmare a anulării condițiilor de paralelism și de bătaie S15 ;

(2) modificarea rugozității unor suprafețe;

După operarea modificărilor propuse:

λc = 1.

c. Condiții de tehnologicitate impuse de unificarea constructivă

Din punct de vedere al condiției principale impuse de unificarea constructivă, respectiv număr minim posibil al dimensiunilor elementelor constructive ( v. λe), se apreciază că aceasta este acceptabilă.

d. Condiții de tehnologicitate impuse de procedeele tehnologice

Condițiile de tehnologicitate impuse de procedeele tehnologice de fabricare sunt prezentate în tabelul 4.3.1

4.4 Semifabricare și prelucrări

4.4.1. Semifabricare

Se cunosc:

– materialul C45 , forma și dimensiunile prescrise (v. desen produs), programa de producție, 3000buc/an;

– caracteristicile semifabricatelor, metodelor și procedeelor de semifabricare.

Având în vedere considerentele de mai sus, se adoptă două variante tehnic-acceptabile de semifabricare, care se prezintă în tabelul 3.1.

Varianta I – Matrițare la cald pe mașina verticală, clasa I de precizie

Adaosuri de prelucrare și abateri limita cf. STAS 7670, clasa I de precizie

Astfel, se adoptă clasa I de precizie.

Caracteristici specifice prescrise semifabricatului (SF1) sunt prezentate în tabelul 4.4.2 și fig. 4.4.1 (după caz și in desenul semifabricatului).

Fig 4.4.1.1 Schița semifabricatului SF1

4.4.2 Prelucrări

Se cunosc:

● caracteristicile geometrice prescrise suprafețelor, materialul prescris, C45, programa de producție, 3000 buc/an;

● caracteristicile semifabricatelor (§3.1);

● caracteristicile diferitelor procedee de prelucrare – prin deformare plastică la rece, așchiere, electroeroziune etc.

Având în vedere considerentele de mai sus, pentru fiecare suprafață sau grup de suprafețe similare, s-au determinat variante tehnic-acceptabile (I, II etc., după caz) privind succesiunea de prelucrări necesare, care se prezintă în tabelul 4.2

4.5 Structura simplificata a proceselor si sistemelorde productie

Se grupeaza prelucrările si alte activităti tehnologice in operatii principale si se determina cel putina doua variante de proces si sitem de productie in structura simplificată, după cum urmează:

4.6 Structura detaliată a proceselor și sistemelor de producție

Structura detaliată a fiecărei variante de proces și sistem tehnologic s-a determinat prin dezvoltarea elementelor structurale preliminare și prin includerea celorlalte elemente definitorii, după cum urmează.

4.6.1 Nomenclatorul, fazele și schemele de orientare-fixare asociate operațiilor

a. Nomenclatorul operațiilor

La fiecare variantă de proces tehnologic, PT1, PT2, … , s-au determinat operațiile complementare și, corespunzător, nomenclatorul operațiilor, care se prezintă în tabelul 1.5.1.1.

4.7 Utilaje si SDV-uri

Avand in vedere continutul operatiilor,dimensiunile de gabarit ale semifabricatului piesei ,pentru fiecare operatie sau grup de operatii s-a determinat utilajul Centru vertical MU 400-VAHaas ST-10.

Utilaje

Avand in vedere continutul operatiilor, dimensiunilor de gabarit ale semifabricatului /piesei , pentru fiecare operatie sau grup de operatii s-a determinat utilajului Hass 10-S (Centru de prelucrat cu 2 arbori)

Fig 4.7.2

Scule si dispozitive port-scule

Avand in vedere tipurile de scule adoptate , continutul fazelor de pe lucrare, caracteristicile specifice ale semifabricatului/piesei, precum si caracteristicile specifice ale utilajului, sculelor si dispozitivelor port-scule pentru fiecare faza sau grup de faze de prelucrare, s au determinat sculele, S, si corespunzator dispozitivele port-scula dupa cum se prezinta in tabelul de mai jos:

Scule si dispozitive port-scula

Scule folosite:

Suport

Bucsa

Portscule folosite:

4.8 Metodele si procedeele de reglare a sistemului tehnologic

Avand in vedere programa de productie (5000 buc/an pentrucarcase; 10000 buc/anpentruarbori) se va alege ca metoda de reglare a sistemelor tehnologice metoda reglarii automate.

4.9 Adaosuri de prelucrare

Pentru determinarea adaosurilor de prelucrare se folosesc doua metode:

-metoda de calcul analitic;

-metoda experimental statistica.

Metoda experimenta statistica stabileste adaosurile de prelucrare cu ajutorul unor standard, normative sau tabele de adaosuri.

Metoda de calcul analitic se bazeaza pe analiza tuturor factorilor care determina marimea adaosului de prelucrare pentru conditiile concrete de efectuare a succesiunii prelucrarile cu prinderile aferente. Se reduce consumul specific de material.

Adaosul de prelucrare intermediar minim se calculeaza cu relatiile urmatoare:

-pentru adaosuri simetrice la suprafete de revolutie exterioare si interioare cu relatia:

2Api min=2Rzi-1+Si-1)+2[mm],

-pentru adaosuri simetrice la suprafete plane opuse, prelucrate simultan:

2Api min=2Rzi-1+Si-1)+2(ρi-1+ [mm],

-pentru adaosuri asimetrice la suprafete plane opuse prelucrate succesiv sau pentru o singura suprafata plana:

Ap imin=(Rzi-1+Si-1)+(ρi-1+,

Unde:Rzi-1 reprezinta inaltimea neregularitatilor profilului rezultata la operatia (faza) precedent i-1;

Si-1=adancimea stratului superficial defect format la operatia (faza) precedent i-1; ρi-1=abaterea spatial formata la operatia (faza) precedent i-1;

Am considerat un adaos de prelucrare de 2mm atat pentru interior cat si pentru exteriorul piesei (carcasa)

4.10 Regimuri de prelucrare

Pentru strunjire

Fig 4.10.1

4.11 Regimuri de prelucrare pentru gaurire

Strunjire interioara, gaurire, filetare

Pozitie 1

Fig 4.11.2

Capitolul 5

Management de proiect

5.1.Descriere

a) Tema principală a proiectului:

b) Obiectivele proiectului

Proiectarea și realizarea unui celule monobloc de paletizare pentru a minimiza timpii de lucru necesari pentru finalizarea procesului produsului final .

c) Condiții:

– derularea proiectului (10 săptămâni);

– proiectarea, realizarea în conformitate cu cerințele beneficiarului;

– testarea înainte de a fi pus în funcționare, în condiții reale în statii speciale.

5.2 Alocarea resurselor

“Intrări”:

Resurse umane:

– manager de proiect;

– inginer mecanic;

– inginer proiectare;

– responsabili cu calitatea;

– responsabili cu marketing ;

– economiști;

– operatori umani;
Resurse materiale:

-paleti, organe de asamblare;

-componente: motoare pneumatice , blocuri de valve , reductoare etc.;

-componente electrice și electronice (cabluri, relee, amplificatoare, convertizoare, controlere);

-unități de calcul.
“Ieșiri”:

– proiectarea integrală a robotului;

– posibila satisfacție a clientului ( loialitate pe viitor);

– termen respectat

e) Dificultățile și riscurile în decursul realizării proiectului:

– ipoteze de calcul greșite;

– erori de calcul;

– organizarea defectuasă ce poate conduce la nerespectarea timpului limită;

– testarea intr-un mod neadecvat.

5.3 Administrarea riscurilor

a) Identificarea riscurilor

– riscuri tehnice:

– oprirea accidentală în timpul lucrului;

-oprirea de urgență a aplicației în cazul intervenției neuatorizate a operatorului uman

– aparitia unor defectiunii in instalatia electrica;

– funcționarea componentelor fără a realiza o operație;

– defectiuni hardware si software ale componentelor.

b) Elaborarea strategiilor împotriva riscurilor

tabelul 5.3.1 Riscuri si măsuri preventive

5.4 Planificarea proiectului

Sarcini de organizare a proiectului

-estimarea bugetului proiectului;

– listarea sarcinilor din cadrul proiectului

-studiul pieții;

-elaborarea documentațiilor ce conțin sarcinile și normativele ce necesită a fi respectate;

-achiziționarea componentelor standardizate

-lansarea în execuție a pieselor ce necesită fabricarea;

-asamblarea prototipului;

-testarea și validarea prototipului;

-primirea și plata serviciilor;

-monotorizarea și inregistrarea progreselor proiectului;

– evalurea rezultatelor obținute în urma testării;

-monitorizarea publicității și lansarea produsului;

-validarea finală a bugetului;

-validarea publicității;

-validarea produsului final.

Sarcinile enumerate mai sus sunt împărțite în 6 etape majore:

1)Planificare și concepție

– lansarea proiectului;

-verificarea produselor /serviciilor similare

– crearea unui design global al proiectului;

– validarea design- ului global al proiectului;

– estimarea bugetului;

– validarea bugetului final.

2)Aprovizionarea mediului de asamblare cu resursele necesare :

– cumpărarea pieselor standard

-achiziționarea componentelor existente pe piață

3)Fabricarea:

– fabricarea pieselor proiectate

-asamblarea reperelor fabricate in vedere obținerii unor componente ce pot fi automatizate .

4)Validarea:

-validarea asamblării;

– validarea automatizării in mediul de programare offline

– validarea produsului final în mediul de lucru real.

5)Rețea:

– recepționarea și plată pentru: publicitate, ingineri, operati, etc.

6)Monitorizarea proiectului:

– urmărirea derulării proiectului;

– urmărirea studiului de piață;

– finalizarea proiectului.

Capitolul 6

6.1 Generalitati

Fig.6.1.1

Tema:

Robot industrial cu arhitectură generală de tip braț articulat

integrat într-o celulă monobloc de paletizare. (Fig.1)

Context:

În ultimii ani, având în vedere constrângerile financiare, a crescut numărul

soluțiilor complexe de automatizare instalate în toate ramurile industriei. Cea mai

mare creștere a fost înregistrată în zona aplicațiilor de paletizare, motivul principal

fiind dorința producătorilor de a crește productivitatea muncii prin automatizarea

unei zone sau chiar a întregii linii de ambalare a produselor. Este important de

menționat că aceste celule sunt foarte răspândite, ele fiind utile în toate sectoarele

de activitate. În cea mai simplă configurație, o celulă de paletizare robotizată este

formată din: un robot, o linie de intrare a produselor de ambalat și o linie de ieșire a

produselor ambalate, dar poate ajunge, în anumite aplicații complexe, să conțină

mai multe linii de intrare și mai multe linii de ieșire. Totuși, de multe ori, prețul

relativ ridicat pentru piața din țara noastră reprezintă o barieră în calea utilizării

acestor celule. În acest context, proiectul propune dezvoltarea unei celule monobloc

de paletizare ce oferă o serie de avantaje: preț relativ mic raportat la o celulă de

paletizare clasică; posibilitatea schimbării poziției celulei în interiorul

întreprinderii; deservirea, în funcție de necesități, a mai multor linii de fabricație.

Manipularea este un proces de preluare și mutare a unui obiect, dintr-un punct în altul. Acest proces poate fi făcut de către manipulatoare manuale, manipulatoare automate sau roboți industriali, cel din urmă fiind cel mai viabil în industrie, datorită capacității sale de a fii programat și fiabilității acestuia . Manipularea poate fi de mai multe feluri: paletizare/depaletizare, montaj(asamblare), etc.

Definiții utilizate la roboți industriali sunt:

Prin “paletizare / depaletizare” se înțelege operația de așezare / scoatere a obiectelor din locașurile depozitelor tip paleta.

Prin “montaj” (“asamblare”) se înțelege operația de construcție a unui ansamblu prin îmbinarea mai multor obiecte de lucru componente.

Avantaje manipulare cu ajutorul roboților industriali:

1. Reducerea costurilor de exploatare

2. Îmbunătățirea calității produselor

3. Condiții de lucru mai bune pentru angajați

4. Creșterea producției și a randamentului

5. Sporirea flexibilității de producție

6. Scăderea cantității de rebuturi rezultate

7. Respectarea regulilor de siguranță la locul de muncă, îmbunătățirea sănătății

8. Scăderea fluctuației de personal și a dificultăților de recrutare

9. Reducerea costurilor de capital

10. Economisirea spațiului în zonele de producție cu valoare ridicată.

Necesitatea efectuării în industrie a unor operații de manipulare precise și cu repetare indefinită, a dus la apariția unor dispozitive automate cu program fix, care au preluat munca monotonă a operatorilor umani. Creșterea flexibilității producției, adică posibilitatea modificării frecvente și în timp scurt a planului operațiilor efectuate de aceste dispozitive, a creat necesitatea reprogramării lor. Astfel, au apărut primii roboți industriali în sensul propriu al termenului. Odată cu apariția și dezvoltarea tehnicii de calcul, reprogramarea acestor dispozitive s-a făcut prin mijloace informatice, mai ușor de utilizat și mai ieftine. Robotul industrial este un sistem tehnic complex, având în componența mai multe subsisteme :

~ mecanismul manipulator sau mai simplu manipulatorul este un sistem mecanic mobil, având o bază fixă, și posibilitatea de a deplasa unul dintre elementele sale (elementul efector) într-o varietate foarte mare de poziții.

~ dispozitivul de lucru este atașat solidar elementului efector al manipulatorului, și are rolul de a efectua operația specifică aplicației. Exemplu, dacă se efectuează o manipulare, acesta este un dispozitiv de prehensiune, capabil să se solidarizeze cu obiectul manipulat, etc.

~ motoarele sunt de tip electric, hidraulic sau pneumatic, sunt atașate sistemului mecanic mobil, și reprezintă sursa de energie mecanică a robotului. Mișcarea acestora este programată și urmărită în timp real de către sistemul de control.

~ senzorii sunt dispozitive traductoare ale parametrilor fizici în informație digitală utilizată de sistemul de comandă și control. De cele mai multe ori, parametrii urmăriți sunt de natură cinematică (poziție și viteza) și mecanică (forța).

~ sistemul de comandă și control este format dintr-un calculator dotat cu programe specifice, și interfețele pentru transferul informației între acesta și sistemele de senzori pe de o parte, și dispozitivele de comandă ale motoarelor pe de altă parte. Rolul acestui sistem este acela de a programa acțiunea dorită, și de a urmări desfășurarea ei

Caracteristici tehnice

Dimensiuni celula:

lungime = 2.800 [mm]

lățime = 2.300 [mm]

înălțime (T) = 2.400 [mm]

6.2 Condiții de încercare a robooților industriali

Fig 6.2.1

6.2.1   Prezentarea procedurilor de calcul privind măsurarea parametrilor robotului industrial integrat în aplicație. Generalități. Condiții de încercare.

Măsurarea principalilor parametrii tehnici în funcție de aplicația din tema cadru:

2.1.1 Măsurarea deplasărilor liniare și unghiulare

2.1.2 Măsurarea vitezelor liniare și unghiulare

2.1.3 Măsurarea accelerațiilor

2.1.4 Măsurarea forțelor

2.1.5 Măsurarea momentelor de răsucire

2.1.6 Măsurarea consumului de putere și evaluarea randamentului

6.2.1.1 Măsurarea deplasărilor liniare și unghiulare

Deplasările liniare și unghiulare sunt mărimi geometrice care caracterizează schimbările de poziție ale unui punct, de poziție și orientare ale unei suprafețe sau ale unui corp tridimensional față de un sistem de referință. Poziția reprezintă o localizare spațială a punctului, suprafeței sau corpului față de un sistem de referință asociat. Deplasările liniare se efectuează atunci când punctul, suprafață sau corpul executa o mișcare de translație a cărei viteza are un vector cu același sens pe toată durata mișcării. Deplasările unghiulare se efectuează atunci când punctul, suprafață sau corpul executa o mișcare de rotație caracterizată prin unghiul dintre doi vectori coplanari, unul fiind, de regulă, de referință.

Măsurarea deplasărilor se poate face în funcție de domeniul de variație a acestora . Există trei domenii de variație: deplasări liniare mici(sub 10mm), medii(de ± 100 mm) și mari(de ordinul metrilor și zecilor de metri) .

Deplasările liniare mari se măsoară utilizând metoda directă sau indirectă . În cazul metodei indirecte se utilizează traductoare pentru deplasări unghiulare, care transforma mișcarea de rotație în mișcare de translație. Transformarea se realizează utilizând un mecanism pinion-cremaliera, surub-piulita, tambur-banda rulantă etc.

Măsurarea directă a deplasărilor liniare mari se efectuează, de regulă, cu ajutorul inductosinului liniar sau al interferometrului cu laser. Deplasările unghiulare se pot măsura cu ajutorul traductoarelor parametrice rezistive, inductive și capacitive

6.2.1.2 Măsurarea vitezelor liniare și unghiulare

Valoare vitezei se poate stabili prin măsurarea distanței liniare sau unghiulare parcurse într-un interval de timp cunoscut, fie prin cronometrarea timpului de parcurgere a unei distanțe sau unghi cunoscute. Datorită faptului că măsurarea directă a vitezei liniare este relativ complicată se apelează frecvent la metoda indirectă de măsurare a vitezei unghiulare sau turației. Instalația de măsurare include un traductor de deplasare incremental. Traductoarele de turație sunt de tip energetic, semnalul de ieșire fiind tensiunea electromotoare dependenta de turația generată pe baza legii inducției electromagnetice. Cele mai utilizate sunt tahogeneratoarele de curent continuu sau de curent alternativ.

6.2.1.3 Măsurarea accelerațiilor

Pentru măsurarea accelerațiilor elementelor componente ale roboților industriali sunt utilizate accelerometre. Accelerometrele cele mai utilizate folosesc traductoare piezoelectrice datorită următoarelor avantaje: domeniu extins de frecvențe, rezistență mare la vibrații și șocuri, simplitate în construcție și utilizare, sensibilitate redusă la câmpurile magnetice, dimensiuni de gabarit mici. Dezavantajele accelerometrelor piezoelectrice sunt: impedanța foarte mare la ieșire, dependenta semnalului furnizat de lungimea cablului.

Pentru alegerea unui traductor piezoelectri, criteriul fundamental de alegere îl reprezintă sensibilitatea acestuia. De obicei, sensibilitatea se indica prin una din următoarele caracteristici:

– sensibilitatea funcție de sarcină electrică generată ()

(4.1)

definită ca sarcina dezvoltată de traductor pentru o anumită accelerație a;

– sensibilitatea funcție de tensiunea creată ()

(4.2)

definită de amplitudinea semnalului dezvoltat la ieșirea traductorului pentru o anumită accelerație a.

Sensibilitatea accelerometrului este infuentata de greutatea masei seismice și proprietățile materialului piezoelectric. Accelerometrele de dimensiuni mai mari au sensibilitate mai mare pentru un același material piezoelectric folosit, însă limita superioară de frecvente este mai mică.

Atunci când este utilizat un accelerometru piezoelecric, se recomandă ca pe durata măsurărilor cablul de legătură a traductorului cu celelalte componente ale schemei să ocupe o poziție fixă, fără posibile oscilații și contacte mobile.

6.2.1.4 Măsurarea forțelor

Pentru determinarea experimentală de verificare a preciziei statice, se dorește stabilirea forțelor care apar în elementele componente, forțe ce solicita structura elastică a robotului industrial. Forțele se pot determina folosind metoda de măsurare directă sau indirectă .

Măsurarea directă constă în determinarea forțelor pe baza deformațiilor rezultate pentru ansamblurile sau elementele care transmit forțele, caracteristicile de rezistență ale materialelor fiind cunoscute. Metoda are avantajul de a menține intact fluxul de transmitere a forței și deci de a reflecta cu fidelitate modul de acțiune a forțelor. Secțiunea elementului dinamometric trebuie să fie astfel încât efortul creat în acesta, la amplitudinea forței maxime, să nu fie mai mic de 5…6 . La eforturi mai mici, sensibilitatea rezultatelor măsurătorilor ar fi insuficientă pentru asigurarea unei precizii corespunzătoare.

Măsurarea indirectă are o utilizare mult mai largă și constă în întreruperea fluxului de transmitere a forței și introducerea unui element elastic cu sensibilitate sporită (dinamometru), ale cărui deformații sunt proporționale cu forța ce trebuie determinată. Principalul dezavantaj al metodei constă în faptul că se introduc elemente suplimentare în cadrul sistemului elastic sau se elimină unele piese componente ale robotului industrial, fapt ce conduce la modificarea masei, constantelor elastice și direcțiilor principale ale sistemului elastic supus studiului și deci la obținerea unor rezultate eronate. Elementele sensibile ale dinamometrelor trebuie să aibă forme simple, cu secțiuni ale căror dimensiuni sunt ușor controlabile. În mod frecvent, elementele sensibile sunt sub formă de bara, având secțiune dreptunghiulară, circulară sau profilata. Atenuarea efectului forțelor transversale și a momentelor este dificilă, de aceea dinamometrele cu elemente sensibile sub formă de bare se recomanda pentru măsurarea forțelor mai mici de 2000…3000 N.

Dinamometrele care au cea mai largă utilizare au elemente sensibile de forma inelară. Domeniul uzual de măsurare este de 200…10000 N. Acest tip de element sensibil permite măsurarea concomitentă a forțelor pe două direcții, radială și tangențiala.

Pentru măsurarea forțelor într-un domeniu larg, dinamometrele se prevăd cu elemente sensibile tip membrană, acestea având avantajul de a permite montarea oricărui tip de traductor, inclusiv a celor cu sensibilitate foarte mare, capacitive și piezoelectrice.

Dinamometrele cu traductoare piezoelectrice prezintă particularități distincte în funcționare. Elementele lor sensibile sunt chiar discurile piezoelectrice, ceea ce le conferă o rigiditate foarte mare și o frecvență proprie ridicată (30…35 kHz). Utilizarea dinamometrelor cu traductoare piezoelectrice prezintă următoarele avantaje: permit măsurarea forțelor având frecvența de variație de până la 15 kHz, au dimensiuni mici și o foarte bună liniaritate în domeniul de măsurare, domeniul termic de utilizare este suficient de larg (max. +200 ), se montează cu ușurință în instalația de măsurare, produc modificări minime asupra caracteristicilor elastice ale structurilor în care se includ.

Pot fi măsurate forțe de până la 20000 N, cu o abatere de la liniaritate de max. ±2 %, ceea ce le recomanda pentru investigarea preciziei statice a roboților industriali.

6.2.1.5 Măsurarea momentelor de răsucire

Momentele de răsucire aflate în organele interne ale mecanismelor din lanțurile cinematice ale roboților industriali , sunt măsurate utilizând traductoare tensometrice . În acest sens , există trei procedee de măsurare:

1. măsurarea directă a deformațiilor de răsucire pe un arbore al mecanismului sau lanțului cinematic;

2. măsurarea forțelor tangențiale cu ajutorul unui dinamometru inclus în fluxul de transmitere a momentului de răsucire

3. prin utilizarea unui torsiometru de construcție specială

Cel mai avantajos procedeu pentru măsurarea momentelor de răsucire, este primul procedeu care este și cel mai recomandat a fi utilizat ori de câte ori este posibil , deoarece reflectă întocmai modul real de transmitere a momentului de răsucire.

Prin calcul, dependenta dintre deformație și momentul de răsucire se poate determina cu ajutorul relației (4.3) în cazul arborilor cu secțiune circulară, sau cu ajutorul relației (4.4) în cazul arborilor cu secțiune tubulară.

(4.3)

(4.4)

În relațiile (4.3) și (4.4) s-au folosit următoarele notații: M – momentul de răsucire supus măsurării, în [Nm]; D – diametrul exterior al arborelui, în [mm]; d – diametrul interior al arborelui, în [mm]; – unghiul de înclinare a axei traductorului tensometric, în [grade]; G – modulul de forfecare, în ; – deformația .

Se recomandă determinarea prin măsurarea forței tangențiale cu un dinamometru momentele de răsucire transmise de către unele organe din lanțurile cinematice , că: roti dințate , roți de curea sau lanț, cuplaje, ambreiaje etc.

Elementul sensibil al dinamometrului are unul din capete solidarizat de arbore, iar altul de organul la care trebuie să se determine momentul de răsucire.

Se măsoară astfel forța tangențiala, momentul rezultând prin înmulțirea forței cu raza de montare a dinamometrului. Pentru măsurarea momentelor de răsucire cu valori mici se utilizează torsiometre la care elementele sensibile sunt supuse unor deformații de încovoiere. Măsurarea momentelor de răsucire cu ajutorul torsiometrelor sau dinamometrelor ce determina forțe tangențiale asigura o precizie mare a măsurătorilor și există posibilitatea de etalonare foarte exactă.

Utilizarea acestor procedee însă necesită demontarea și modificarea temorara a construcției unor ansambluri din structura robotului industrial, precum și întreruperea fluxului de transmitere a mișcării în lanțurile cinematice.

6.2.1.6 Măsurarea consumului de putere și evaluarea randamentului

Pentru determinarea puterii pe care o consumă un robot industrial, se permite cunoașterea resursei de putere disponibilă pentru procesul tehnologic propriu-zis pe care îl efectuează robotul industrial și evaluarea randamentului soluției constructive. Indiferent de tip, mecanismele componente lanțurilor cinematice a roboților industriali pot funcționa în regim tranzitoriu sau staționar. Precizia măsurătorilor este determinată de erorile care apar în procesul de funcționare a robotului industrial. Se recomandă utilizarea de apărate cu o precizie de măsurare normalizată de ordinul 0.5 sau 1%.

Consumul de putere pentru un receptor (R) sau debitat de o sursă (G), se poate exprima prin produsul dintre tensiunea la borne și curentul absorbit sau generat:

Măsurarea indirectă a puterii se poate face cu montaje utilizând transformator de intensitate, transformator de tensiune sau transformator de intensitate și tensiune.

Puterea măsurată va fi dată, respectiv, de relațiile:

(4.7)

(4.8)

(4.9)

în care este puterea măsurată, în [W]; K – constantă wattmetrului, în [W/div]; – raportul de transformare al transformatorului de intensitate sau tensiune; – indicația wattmetrului, în [diviziuni]. Roboții industriali, celulele flexibile de fabricație, sistemele flexibile de fabricație, conțin module acționate de motoare electrice de curent alternativ, motoare de curent continuu, motoare cu inerție redusă, motoare electrice pas cu pas, motoare electrice liniare etc.

Prin definiție, randamentul mecanic, , este mărimea care reprezintă funcția de transfer a lucrului mecanic sau a puterii prin acel mecanism:

(4.10)

unde , reprezintă lucrul mecanic ieșit și respectiv intrat din/în mecanism; , reprezintă puterea ieșită și respectiv intrată din/în mecanism.

Ținând cont de lucrul mecanic (puterea) consumat (a) în mecanism, , , din cauzele prezentate anterior, se poate scrie relația:

(4.11)

în care reprezintă coeficientul de pierderi.

În cazul roboților industriali, aceștia conținând o multitudine de mecanisme legate în serie sau în paralel, randamentul total se determina cu relația:

(4.12)

sau respectiv relația:

(4.13)

în care, și fiind lucrul mecanic, respectiv puterea intrată în mecanismul de ordinul k.

În cazul legăturii mixte a mecanismelor, se aplică ambele relații (4.12) și (4.13). Determinarea practică a randamentului se bazează pe măsurarea a doua mărimi: puterea consumată sau momentul rezistent.

În funcție de consumul de putere, randamentul se poate exprima cu ajutorul relației:

(4.14)

în care reprezintă consumul de putere la acționarea mecanismului în condițiile date iar reprezintă consumul de putere al sistemului de acționare.

6.2.2 Condiții de încercare

În vederea încercării robotul industrial trebuie să fie montat conform recomandărilor producătorului, să fie asamblat complet și în întregime operațional. Toate operațiile de reglare necesare, procedurile de alimentare și încercările funcționale trebuie să fie îndeplinite corespunzător.

Înaintea încercării, mișcările robotului trebuie să fie limitate numai la cele necesare pentru reglarea instrumentelor de măsurat, în cazul în care condițiile de reglare a robotului, accesibile utilizatorului, pot influența anumite caracteristici, condiția folosită pentru încercare trebuie să fie indicată în raportul de încercare și trebuie menținută constantă în cursul încercării.

Încercările trebuie să fie precedate de o operație de încălzire corespunzătoare, dacă este indicată de producător, cu excepția verificării abaterii caracteristicilor poziționării care trebuie începută cu robotul industrial neîncălzit.

Totodată trebuie să se țină seama de următorii parametri: erorile instrumentelor, incluzând eroarea de justețe și eroarea de fidelitate, erorile sistemice asociate cu metoda de măsurare folosită, erorile datorate metodei de calcul.

Incertitudinea totală a măsurării nu trebuie să depășească 25% din mărimea caracteristicii supuse verificării.

Determinarea preciziei traiectoriei poate fi făcută în paralel cu cea a vitezei, numai dacă aparatul de măsurat permite acest lucru. Se recomandă ca încercările vitezei să fie efectuate înaintea măsurării preciziei traiectoriei și să se folosească parametri ai traiectoriei identici. În acest fel se asigura folosirea corectă a mărimilor de referință în timpul determinării caracteristicilor traiectoriei

Cu excepția abaterii caracteristicior poziționării, culegerea datelor pentru o singură caracteristică și un ansamblu de condiții trebuie să fie efectuată în cel mai scurt timp posibil.

6.2.2.1 Precizia poziționării unidirecționale

Precizia poziționării unidirecționale, notată cu AP, exprima deviația între o poziție comandată și media poziționării atinse, când apropierea de poziționarea comandată se face din aceeași direcție [39].

Precizia poziționării unidirecționale se împarte în:

– diferența între o poziție comandată și baricentrul norului de puncte atinse (precizia poziționării unidirecționale – Fig.6.2.2.1.1);

– diferența între orientarea unghiulară comandata și media orientărilor atinse (precizia orientării unidirecționale – Fig. 6.2.2.1.2).

Norul de puncte este definit ca ansamblul de poziționări atinse, corespunzătoare aceleiași poziționări comandate, utilizat pentru a calcula caracteristicile de precizie și de repetabilitate. Baricentrulunui nor de n puncte definite prin coordonatele lor (xj – yj – zj) este punctul aie cărui coordonate sunt valori medii , , calculate cu formulele (7.2), (7.3) respectiv (7.4).

Precizia poziționării unidirecționale (AP) se calculează cu formula (7.1)[39]:

(7.1)

în care: , , sunt coordonatele baricentrului norului de puncte obținute după repetarea de n ori a aceleiași poziționări și xc, yc, zc sunt coordonatele poziționării comandate.

Coordonatele baricentrului norului de puncte , , se calculează cu formulele:

(7.2)

(7.3)

(7.4)

în care: xj,yj, zj sunt coordonatele celei de-aj-a poziționări atinse.

Precizia orientării unidirecționale (APă, APb, APc) se calculează cu formula [39]:

(7.5)

în care: , , sunt valorile medii ale unghiurilor orientărilor obținute pentru aceeași poziționare repetată de n ori și ac, bc, cc sunt unghiurile poziționării comandate.

Valoiile medii ale unghiurilor orientărilor , , se calculează cu formulele:

(7.6)

(7.7)

(7.8)

în care: aj, bj, cj sunt unghiurile celei de-a j-a poziționări atinse.

Pornind din punctul P1, robotul industrial deplasează succesiv interfața sa mecanică m poziționările P5, P4, P3,P2,P1. Traiectoriile folosite în timpul încercării trebuie să fie similare cu cele folosite la programare.

În tabelul 7.7 se prezintă un rezumat al condițiilor de încercare pentru precizia poziționării unidirecționale.

Tabelul 7.7

Pentru fiecare poziționare se calculează precizia de poziționare unidirecțională (AP) și precizia orientării unidirecționale (APă, APb, APc).

6.2.2.2 Repetabilitatea poziționării unidirecționale

Repetabilitatea poziționării unidirecționale, notată cu RP, exprima concordanță între pozițiile și orientările poziționărilor atinse după repetarea de n ori a aceleiași poziționări comandate în aceeași direcție [39]. Pentru o poziționare indicată, repetabilitatea poziționării unidirecționale se exprimă prin:

– valoarea lui RP, care este raza sferei al cărei centru este baricentrul norului de puncte și care se calculează cu formula (7.9);

– dispersiile unghiulare ±3Sa, ±3Sb,±3Sc în jurul valorilor medii , , undeSa, Sb, Sc sunt abateri standard.

Repetabilitatea poziționării unidirecționale (RP) se calculează cu formula [39]:

(7.9)

Abaterile unghiulare (RPa, RPb, RPc) se calculează cu formulele [39]:

(7.10)

(7.11)

(7.12)

în care:

(7.13)

(7.14)

(7.15)

Condițiile de încercare pentru repetabilitatea poziționărilor unidirecționale sunt aceleași ca la încercarea pentru precizia poziționării unidirecționale (tabelul 7.7).

Pentru fiecare poziționare se calculează repetabilitatea poziționării unidirecționale (RP) și abaterile unghiulare (RPa, RPb, RPc).

6.2.2.3 Variația multidirecționala a preciziei poziționării

Variația multidirecționala a preciziei poziționării, notată cu vAP, exprima deviația între diferite poziționări atinse medii, realizate când se repetă de n ori aceeași poziționare comandată din trei direcții perpendiculare (Fig 6.2.2.3.1) [39]. vAP este distanța maximă între baricentrele norilor de puncte atinse la capătul diferitelor traiectorii.

Variația multidirecționala a preciziei poziționării (vAP) se calculează cu formula [39]:

(7.16)

în care: este vectorul preciziei de poziționare care se calculează cu formula:

(7.17)

Deviațiile maxime între valorile medii ale unghiurilor atinse la capătul diferitelor traiectorii (vAPa, vAPb, vAPc) se calculează cu formulele [39]:

(7.18)

(7.19)

(7.20)

În tabelul 7.8 se prezintă un rezumat al condițiilor de încercare pentru variația multidirecționala a preciziei poziționării.

Tabelul 7.8

Robotul se programează pentru a deplasa interfața sa mecanică în poziționările corespunzătoare la trei traiectorii de apropiere paralele cu axele sistemului de coordonate al bazei. Traiectoriile de apropiere (în număr de trei) sunt orientate în sensurile negative ale axelor sistemului de coordonate al bazei (exemplu: pentru poziționarea P1 din interiorul cubului spre poziționările P2si P4 – figura 7.2 și figura 7.8). Dacă acest lucru nu este posibil, traiectoriile de apropiere utilizate trebuie să fie cele indicate de producător și trebuie să fie menționate în raportul de încercare.

Pentru fiecare poziționare se calculează variația multidirecționala a preciziei poziționării (vAP) și deviațiile maxime între valorile medii ale unghiurilor atinse la capătul diferitelor traiectorii (vAPa, vAPb, vAPc).

6.2.2.4 Precizia distanței

Precizia distanței, notată cu AD, exprima abaterea în poziționare și orientare între distanta comandata și media distanțelor atinse [39]. Presupunând că poziționările comandate sunt Pc1 și Pc2 și poziționările atinse sunt P1jsi P2j, precizia distanței depozitionare este diferența de distanță între Pcl, Pc2siP1j, P2j(fig.7.9), distanta fiind repetată de n ori.

Precizia distanței de poziționare (AD) se calculează cu formula [39]:

(7.21)

în care:

(7.22)

(7.23)

(7.24)

, , – coordonatele lui Pc1 utilizabile în calculatorul robotului;

, , – coordonatele lui Pc2 utilizabile în calculatorul robotului;

, , – coordonatele lui P1j;

, , – coordonatele lui P2j;

n – numărul de repetări.

Precizia distanței de poziționare poate fi exprimată pentru fiecare axa a sistemului de coordonate al bazei, cu următoarele formule [39]:

(7.25)

(7.26)

(7.27)

în care:

(7.28)

(7.29)

(7.30)

(7.31)

(7.32)

(7.33)

Precizia distanței de orientare (ADa, ADb, ADc) se calculează (ca și precizia distanței pe o singură axă) cu formulele [39]:

(7.34)

(7.35)

(7.36)

în care:

(7.37)

(7.38)

(7.39)

(7.40)

(7.41)

(7.42)

, , – orientările lui Pc1 utilizabile în calculatorul robotului;

, , – orientările lui Pc2 utilizabile în calculatorul robotului;

, , – orientările lui P1j;

, , – orientările lui P2j;

n – numărul de repetări.

În tabelul 7.9 se prezintă un rezumat al condițiilor de încercare pentru precizia distanței.

Tabelul 7.9

Se programează robotul industrial pentru a deplasa interfața sa mecanică succesiv în poziționările P2 și P4, pornind din P4. Măsurătorile se fac din aceeași direcție. Se indica minimum valoarea lui AD în raportul de încercare.

6.2.2.5 Repetabilitatea distanței

Repetabilitatea distanței, notată cu RD, exprima concordanță între mai multe distanțe atinse pentru aceeași distanță comandata și repetată de n ori în aceeași direcție. Repetabilitatea distanței include repetabilitatea de poziționare și repetabilitatea de orientare.

Repetabilitatea distanței (RD), pentru o distanță comandată, se calculează cu formula [39]:

(7.43)

Repetabilitatea distanței de poziționare poate fi exprimată pentru fiecare axa a sistemului de coordonate al bazei, cu următoarele formule [39]:

(7.44)

(7.45)

(7.46)

Repetabilitatea distanței de orientare (RDa, RDb, RDc) se poate determina cu următoarele formule [39]:

(7.47)

(7.48)

(7.49)

Condițiile de încercare pentru repetabilitatea distanței sunt aceleași ca la încercarea pentru precizia distanței (tabelul 7.9). Se programează robotul industrial pentru a deplasa interfața sa mecanică succesiv în poziționările P2 și P4, pornind din P4. Măsurătorile se fac din aceeași direcție. Valoarea lui RD trebuie indicată în raportul de încercare.

6.2.2.6 Timpul de stabilizare a poziționării

Timpul de stabilizare reprezintă durata necesară unui răspuns oscilatoriu amortizat sau unui răspuns amortizat al interfeței mecanice pentru a scădea limita amplitudinii indicate de producător, după ce robotul industrial dă semnalul "pozitonare atinsă" [39].

Timpul la care răspunsul oscilatoriu al interfeței mecanice se găsește în limita indicată de producător trebuie să fie înregistrat pe graficul rezultat (fig. 7.10).

Pentru fiecare poziționare, poziția și orientarea interfeței mecanice trebuie să fie înregistrate din momentul în care robotul industrial dă semnalul "poziționare atinsă".

Timpul t=0 corespunde momentului apariției semnalului "poziționare atinsă". Cazurile (1) și (2) din figura 7.10 corespund la două apropieri diferite.

În tabelul 7.10 se prezintă un rezumat al condițiilor de încercare pentru timpul de stabilizare a poziționării.

Tabelul 7.10

6.2.2.7 Depășirea poziționării

Depășirea poziționării reprezintă abaterea maximă între traiectoria de apropiere și poziționarea atinsă după ce robotul industrial a dat semnalul "poziționare atinsă" [39].

Depășirea poziționării este exemplificata în figură 7.10 pentru cele două cazuri:

– cazul l ca o abatere negativă (depășire negativă);

– cazul 2 ca o abatere pozitivă (depășire pozitivă).

Condițiile de încercare pentru depășirea poziționării sunt aceleași ca la încercarea pentru timpul de stabilizare a poziționării (tabelul 7.10).

Pentru fiecare poziționare se calculează abaterea medie pentru trei cicluri.

6.2.2.8 Abaterea caracteristicilor

Abaterea preciziei poziționării unidirecționale, notată cu dAP, reprezintă variația poziționării unidirecționale într-un timp specific [39].

Abaterea preciziei poziționării unidirecționale (dAP) se calculează cu formulele [39]:

(7.50)

(7.51)

(7.52)

(7.53)

în care: AP (precizia poziționării unidirecționale) a fost definită la capitolul 7.2.1.

Valorile maxime trebuie să fie menționate în raportul de încercare.

Abaterea repetabilității poziționării unidirecționale, notată cu dRP, reprezintă variația repetabilității poziționării unidirecționale într-un timp specific [39]. Aceasta se calculează cu formulele [39]:

(7.54)

(7.55)

(7.56)

(7.57)

în care: RP (repetabilitatea poziționării unidirecționale) a fost definită la capitolul 7.2.2.

Valorile maxime trebuie să fie menționate în raportul de încercare.

Măsurările abaterii trebuie să înceapă cu robotul industrial în stare "rece" (imediat după alimentarea cu energie electrică) și să continue pe parcursul a mai multor ore cu robotul industrial "încălzit". Măsurările pot fi oprite înainte de a se împlini opt ore de funcționare dacă se constată că variația abaterii pentru cinci seturi de măsurări consecutive este mai mică de 10% din cea mai mare variație a abaterii din prima oră de funcționare. Aceste măsurări se folosesc pentru a calcula precizia și repetabilitatea poziționării unidirecționale. Aceste rezultate se înregistrează pe un grafic funcție de timp. Timpul între măsurări trebuie să fie de 10 minute (fig. 7.11).

În tabelul 7.11 se prezintă un rezumat al condițiilor de încercare pentru abaterea caracteristicilor poziționării.

Tabelul 7.11

Se programează robotul industrial pentru a deplasa interfața sa mecanică până în P1 pornind din P2. Toate articulațiile și culisele trebuie să se miște când se efectuează returul de la P1 la P2. Măsurările se efectuează numai în P1.

6.2.2.9 Timpul de poziționare minim

Timpul de poziționare este timpul necesar pentru parcurgerea (sub comanda punct cu punct) unei distanțe și/sau unui unghi predeterminat, între două stări staționare. Timpul de stabilizare a robotului industrial în poziționarea atinsă este inclus în timpul de poziționare total.

Robotul industrial trebuie să fie capabil să realizeze caracteristicile de precizie și repetabilitate ale poziționării indicate de către producător, atunci când se efectuează deplasări între poziționările de încercare, în timpul de poziționare minim specificat. Timpul de poziționare depinde de distanța parcursă.

Timpul de poziționare al unui robot industrial contribuie, fără să fie singurul factor implicat, la determinarea timpului întregului ciclu.

De aceea, rezultatele măsurărilor timpului de poziționare pot fi folosite pentru a da o indicație asupra întregului ciclu, dar nu pot fi folosite pentru a calcula direct timpul întregului ciclu.

În tabelul 7.15 se prezintă un rezumat al condițiilor de încercare pentru timpul de poziționare minim.

Tabelul 7.15

În scopul măsurării timpului de poziționare pe distanțe scurte sunt programate un număr de poziționări în lungul diagonalei cubului definit în figură 7.2. Poziționările sunt repartizate de o parte și de alta a punctului P1 în așa fel încât distanțele Dx = Dy = Dz între poziționări succesive să formeze două progresii geometrice alternative (tabelul 7.16).

Numărul de poziționări și distanță între poziționări depinde de mărimea spațiului de lucru corespunzător indicației producătorului. Numărul minim de cicluri este trei.

Sarcina pe interfața mecanică și vitezele în timpul încercării sunt aceleași ca pentru încercarea caracteristicilor poziționării (capitolele 7.1.5. și 7.1.6.).

Tabelul 7.16

Pentru fiecare traseu se calculează valoarea medie a trei cicluri și se prezintă rezultatele într-un tabel unde se indica distanțele corespunzătoare între poziționări.

6.2.2.10 Complianta statică

Complianta statică reprezintă deplasarea minimă pe unitatea de sarcină aplicată. Aplicarea sarcinii și măsurarea deplasării trebuie să se facă la interfața mecanică.

Instrumentele de măsurat folosite pentru încercări constituie o sarcină suplimentară (inevitabilă) pe axa verticală, care va fi constantă pe tot parcursulincercarilor.

Această sarcină trebuie să fie menținută la o valoare minimă (nu mai mare de 50% din sarcina nominală). Poziția centrului de greutate al instrumentelor de măsurat trebuie să fie indicată.

Forțele folosite în timpul încercărilor se aplică prin centrul de greutate al instrumentelor de măsurat, în trei direcții paralele cu axele sistemului de coordonate al bazei, în cele două sensuri: negativ și pozitiv.

Forțele de încercare trebuie să fie mărite în trepte egale cu 10% din sarcina nominală până la 100% din sarcina nominală, într-o singură direcție.

Pentru fiecare forță și direcție se măsoară deplasarea corespunzătoare.

Procedura de măsurare se repetă de trei ori pentru fiecare direcție.

Complianta statică trebuie să fie indicată în milimetri pe newtoni și raportată la sistemul de coordonate al bazei.

Această încercare se efectuează cu centrul interfeței mecanice plasat în punctul P1 așa cum este indicat în figură 7.2.

6.2.3 Schema cinematică structurală

Fig 6.2.3.1 Schema cinematică structurală

Bibliografie

Curs CESPR – Prof.Dr.Ing Adrian NICOLESCU

Incercarea și receptia robotilor industriali – Conf.Dr.Ing Tiberiu DOBRESCU/

http://en.wikipedia.org/wiki/Microscope_slide [1]

http://www.toshiba-machine.co.jp/en/product/robot/case/case01.html [2]

www.hirata.co.jp/en [3]

http://www.farason.com/biotech_medical_pharma/ [4]

www.adept.com/ [5]

http://www.toshiba-machine.com [6]

http://www.kuka-robotics.com/res/sps/e6c77545-9030-49b1-93f5-4d17c92173aa_Spez_KR_5_scara_en.pdf [7]

https://www.robots.com/motoman/series/scara [8]

https://www.densorobotics-europe.com/en/robots [9]

http://www.jp.nsk.com/app01/en/ctrg/index.cgi?rm=pdfView&pno=e3241a [10]

http://www.schmalz.com/data/kataloge/01_VT/gb/01_Catalog-Components_EN.pdfă [11]

http://www.boschrexroth.com/en/us/products/product-groups/assembly-technology/conveyor-systems/ts-assembly-conveyors-overview/tsplus-conveyors/get-tsplus-conveyors-catalogs/index [12]

http://www.schunk.com/schunk_files/attachments/RM_06-21_gesamt_EN.pdf [13]

http://www.okuma.com/mu-400viiă [14]

Anania D. – Fabricatie asistata, note de curs UPB, 2013

Bucuresteanu A. – Actionarea Pneumatica a Robotilor Industriali, note de curs UPB, 2013

Bucuresteanu A. – Elemente si sisteme pneumatice pentru actionarea robotilor industriali, Editura Printech, ISBN 978-606-23-0081-4Bucuresti 2013.

Constantin G. – Proiectare Asistata de Calculator 2,3, note de curs, UPB, 2013

Dobrescu T. – Bazele Cinematicii Robotilor Industriali, Ed. Bren, ISBN-973-9427-02-2, București, 1998

Dorin A., Dobrescu T., Pascu N., Ivan I., – Cinematica Roboților Industriali, Editura Bren, ISBN-978-973-648-970-9, București, 2011

Dobrescu T., Dorin Al. – Încercarea Roboților Industriali, Editura Bren, ISBN-973-648-115-8, București, 2003

Dobrescu T., Pascu N. – Roboti Industriali. Încercare si Receptie, Editura Bren, București, 2013,[39]

Dorin Al., Dobrescu T. – Actionarea Pneumatica a Robotilor, Ed. Bren, ISBN-973-648-060-7, 2002

Dorin Al., Dobrescu T., Bucuresteanu A., – Actionarea Hidraulica a Robotilor Industriali, Ed. Bren, 2007

Enciu G. – Senzori Industriali, note de curs, UPB, 2013

Filipoiu I.D.-Proiectarea Transmisiilor Mecanice, indrumar de laborator

Ghinea M. – Masini si Sisteme de Productie, note de curs, UPB, 2013

Iliescu M. – Tehnologia Fabricarii Componentelor Robotilor Industriali, note de curs, UPB, 2012

Nicolescu A., – Actionari electrice pentru roboti industriali, note de curs si metodologii de proiectare, UPB, 2013,

Nicolescu A., – Componente si ansambluri tipizate in constructie modulara pentru RI si SPR, note de curs si metodologii de proiectare, UPB, 2012

Nicolescu A., – Componente mecanice tipizate, note de curs si metodologii de proiectare, UPB, 2013

Nicolescu A. – Proiectarea Robotilor Industriali. Partea I. Conceptul sistemic unitar de robot integrat în mediul tehnologic. Subsistemul mecanic al RI. Motoare de actionare utilizate la RI, UPB, 1997

Nicolescu, A. – Conceptia si Exploatarea Robotilor Industriali, note de curs si metodologii de proiectare, UPB, 2013

Nicolescu, A., Stanciu, M.D., Popescu D. – Conceptia si Exploatarea Robotilor Industriali – Vol.1 Tendinte actuale in conceptia si exploatarea RI. Precizia de lucru si precizia volumetrica. Componente organologice specifice. Tehnici si metode de studiu al comportarii elastice si performantelor robotilor industriali. ISBN 973-718-007-0, Ed. Printech, 2004, Bucuresti

Nicolescu, A., Roboti Industriali – Vol.1 Subsisteme si ansambluri componente. Structura axelor comandate numeric ale RI, ISBN 973 – 30 – 1244 – 0, Editura Didactica si Pedagogica RA, 2005, Bucuresti

Nicolescu A., Dobrescu T., Ivan M., Avram C., Brad S., Doroftei I., Grigorescu S. – Roboti Industriali, Tehnologii si Sisteme de Productie Robotizate, Ed Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania, 2011, ISBN 978 – 606 – 8371 – 48 – 1

Nicolescu, A. – Implementarea Robotilor Industriali in Sistemele de Productie, note de curs si metodologii de proiectare, UPB, 2013

Nicolescu, A., Marinescu D., Ivan M., Avram C., Conceptia si Exploatarea Sistemelor de Productie Robotizate – Vol. I, Ed. Politehnica Press, 2011, ISBN 978 – 606 – 515 – 339 – 4, ISBN 978 – 606 – 515 – 340 – 0

Nicolescu, A. – Conceptia si Exploatarea Sistemelor de Productie Robotizate, note de curs si metodologii de proiectare, UPB, 2013

Olaru A. – Dinamica Robotilor Industriali, Ed. Bren, 2005

Olaru A. – Aplicatii Labview, note de curs, UPB, 2013

Pascu N.– Proiectare Asistata de Calculator 1, note de curs, UPB, 2012

Pascu Nicoleta, Dobrescu Tiberiu Gabriel, Grafica Pentru Ingineri, Editura Bren, ISBN-978-606-648-034-5, București, 2012, 562

Popescu D. – Baze CAD pentru componente si subansambluri tipizate pentru RI, note de curs, UPB, 2012

Popescu D. – CADSFF, Note de curs, UPB, 2013

Popescu D. – Proiectare 3D CATIA, note de curs, UPB, 2013

Popescu D. – Indrumar CAD CATIA V5R8, ISBN 973-700-011-0, Editura Aius, 2004

Pupaza C. – Inginerie Asistata de Calculator 1,2, note de curs, UPB, 2013

Stanciu M. – Programarea Calculatoarelor 1,2, note de curs, UPB, 2013

Tonoiu S. – Tehnologia Fabricarii Componentelor Robotilor Industriali, note de curs, UPB, 2013

Similar Posts