Robitu Ionu ț-Gabriel [632015]

Robitu Ionu ț-Gabriel
Științe Politice III

Recenzie : Mecanismul votului : cum se decid alegătorii într -o campanie
prezidențială

Paul F. Lazarsfeld este un sociolog american de origine austriacă care a studiat influența
mass -mediei asupra societății. Acesta s -a format la Universitatea din Viena unde a obținut un
doctorat în matematică aplicată, acest interes transformându -se mai târziu în psihologie aplicată.
Printre preocupările sale cele mai importante în cercetare se enumără folosirea mijloacelor
statistice pentru a determina impactul radio și al presei scrise asupra obiceiurilor și preferințelor
de vot ale americanilo r1. Bernard Berelso n a fost un om de știință american specialist în
behavio rism, care a adus contribuții majore cu cercetările sale privind comunicarea, votul și
preocuparea populației pentru politică2. Hazel Gaudet a fost o cercetătoare americană cu
contribuții în domeniul științelor sociale și ale comunicării. Aceasta a studiat psihologia și a fost
preocupată de cercetarea audienței și a opiniei publice3.
Lucrarea celor trei autori , Mecanismul votului : cum se decid alegătorii într -o campanie
prezidențială , a fost tradus ă și publicată în limba română în anul 2004, la Editura Comunicare.ro
din București. Cea de -a doua ediție a acestei lucrări a apărut inițial în anul 1968 la Columbia
University Press, sub numele de The People’s Choice. How the Voter Makes Up His Mind in a
Presidential Campaign . Mecanismul votului este o veritabil ă lucrare de tip anglo -saxon,
caracterizată de cercetările empirice și behavioriste, adică realizarea studiului cu accentul pus
substanțial pe date, statistici , tabele, interviuri și sondaje de opin ie.
Mecanismul votului are o structură clară și bine delimitată, cartea fiind împărțită în
șaisprezece capitole, primul fiind unul introductiv, iar celelalte cincisprezece abordând fiecare
câte o temă specifică. Fiecare capitol este împărțit la rândul lui în mai multe subcapitole.

1 Date biografice preluate de pe https://www.britannica.com/biography/Paul -Felix -Lazarsfeld .
2 Date biografice preluate de pe https://biography.yourdictionary.com/bernard -berelson .
3 Date biografice preluate de pe http://outofthequestion.org/Women -in-Media -Research/Office -of-Radio -Research –
Bureau -of-Applied -Social -Research.asp x#GAUDET .

Denumirea, conținutul acestora, descoperirile realizate de către autori , cât și câteva note
personale vor fi prezentate în cele ce urmează.
Primul capitol al lucrării este unul introductiv, unde întâlnim studiul de caz și intenț iile de
cercetare ale autorilor. Tema principală de studiu este formarea, schimbarea și dezvoltarea
opiniei publice. Studiul a relevat că este foarte dificil să îi scoți pe oameni din zona lor de confort
și din convingerile lor – majoritatea fiind deciși c u mult timp înainte de alegeri , fie să voteze sau
să nu voteze, iar cei care intenționează să voteze știu exact cu cine vor vota. Ceea ce îi preocupă
pe autori este acea categorie nu foarte numeroasă de alegători care își schimbă opiniile cu privire
la candidat: [anonimizat], deoarece majoritatea oamenilor au deja convingeri, care provin
adesea din familie sau din mediile sociale din cate face parte.
Capitolul al II -lea este intitulat „Districtul Erie, Ohio, 1940”, un titlu sugestiv, care
prezintă zona în care este realizat studiul de caz pentru cercetare. Aici ne sunt prezentate
economia, politica și contextul de ansamblu al acestui district, dar și subiecții intervievați de -a
lungul cercetării, pentru a pregăti „terenul ” de cercetare pentru următo rul capitol, al III -lea,
intitulat „Diferențele sociale dintre republicani și democrați ”. Acest capitol este foarte important
datorită faptului că sunt subliniate principalele clivaje ale societății americane, diferențiere
realizate în funcție de statutul economic, religie, rezidență și ocupație, dar și vârsta și statutul
social. Astfel, se ajunge la definiția generală conform căreia „oamenii mai bogați, care posedă
bunuri mai multe și de o calitate mai bună, oameni cu interese de afaceri, aceștia sunt, de regulă,
republicani, iar oamenii mai săraci, ale căror haine sau case sunt de mai proastă calitate, clasa
muncitoare cu conștiință de sine, îi votează pe democrați ”. La trăsături sociale diferite, voturi
diferite.
În capitolul IV intitulat „Diferențele id eologice dintre republicani și democrați” se reiau
câteva idei din capitolul anterior, legate de atitudinile economice și sociale, unde s -a observat un
clivaj puternic de clasă între cei bogați și cei săraci. O altă descoperire foarte importantă, valabil ă
și în prezent, este aceea că o parte mare dintre alegători au optat pentru experiența în afaceri a
unui candidat, în defavoarea experienței în guvernare. Este foarte interesant, cum acest tipar
realizat pentru alegerile prezidențiale din 1940 din Statele U nite ale Americii poate fi decupat
perfect și pus pe ultimele alegeri prezidențiale din SUA din 2016, în care candidatul republican
cu experiență în afaceri a câștigat alegerile în defavoarea candidatului cu experiență în politică.

În capitolul V – „Participarea la alegeri”, autorii încearcă să afle cine sunt oamenii
interesați de alegeri. Aici sunt formulate o serie de generalizări care pot fi transpuse cu ușurință
în prezent, în numeroase societăți. Prima este aceea că oamenii needucați și săraci ma nifestă un
nivel scăzut pentru alegeri, în timp ce cei prosperi și educați manifestă un nivel ridicat. De
asemenea, oamenii mai în vârstă sunt mai interesați de alegeri decât cei tineri. Iar bărbații sunt
mai interesați decât femeile pentru alegeri, aceast ă ultimă generalizare fiind valabilă mai degrabă
exclusiv pentru acea perioadă. Referitor la acest subiect, autorii au constatat că „schimbările
legislative au luat -o înaintea schimbării mentalităților ”, la acea vreme femeile considerând că ele
nu trebuiau să voteze și că politica trebuie lăsată în seama bărbaților. Acest aspect ar merita
reanalizat în ziua de azi, date fiind evoluțiile societății în a doua jumătate a secolului XX și prima
parte a secolului XXI. Autorii au mai constatat în acest capitol și cea mai redusă implicare în
politică și alegeri, absenteismul deliberat, care a fost considerat o problemă pentru democrație.
Iar motivele pentru acest tip de absenteism s -au dovedit a fi pur și simplu banale – cozi prea
lungi la urne, nu știau cu cine să voteze, alții nu vedeau diferențe între candidați și nu credeau că
votul lor va rezolva probleme cotidiene. Câteva dintre aceste motive pot fi folosite pentru a
explica absenteismul chiar și în zilele noastre.
În capitolul VI – „Momentul deciziei finale ” – este realizată clasificarea alegătorilor în
cei care știau cu cine vor vota dinainte să fie desemnat candidatul, cei care se decideau atunci
când erau desemnați candidații și cei care se decideau pe ultima sută de metri în timpul
campaniei electorale. De asemenea, mai sunt analizate tipologiile și efectele presiunilor
conflictuale de tipul: religia și statutul socio -economic, profesia și autoidentificarea, votul din
1936 și cel din 1940, alegătorul și familia sa, alegătorul și mediul său, intenția de vot din 1940 și
atitudinea față de afaceri și guvernare, rezultatul fiind întârzierea deciziei finale de vot a
alegătorului. Cu cât numărul presiunilor conflictuale crește, cu atât interesul pentru vot scade.
Capitolul VII – „Tipurile de schimbări ” – expune o clasificare a alegătorilor care își
schimbă intenția de vot în: cristalizatori, oscilanți și schimbători. În capitolul VIII, intitulat
„Efectul de activare ”, se descoperă faptul că alegătorii indeciși votează în final conform grupului
căruia îi aparțin. D e asemenea, mai există un lucru foarte bine punctat de către autori, conform
căruia „campania electorală activează predispozițiile alegătorului”, deci aceasta nu vine cu
inovații, ci pune anumite trăsături în lumină, sau altfel spus, activează sistemul de valori și
loialități ale alegătorului. Cum autorii au punctat, „campania electorală nu înseamnă a scrie pe o

tabula rasa ; ea le arată oamenilor că voturile lor sunt o expresie normală, logică și mai mult sau
mai puțin inevitabilă a tendințelor în care fiec are s -a înscris deja”. Cei patru pași ai activării
interesului politic sunt : „propaganda trezește interesul”, „interesul crescut conduce la o
receptivitate mai mare”, „atenția este selectivă” și „voturile se cristalizează”. Capitolul IX,
intitulat „Efectul de întărire”, ne conduce către o concluzie asupra căreia merită să reflectăm și să
regândim ideea de campanie electorală : „campania electorală nu are rol de a atrage noi votanți, ci
de a asigura voturile partizanilor deja existenți”.
Capitolul X – „Efectul de convertire” – ne arată faptul că oamenii convertiți de
propaganda electorală au fost puțini, dar se mai vorbește și despre temele care i -au determinat pe
unii oameni să se convertească politic. În situații excepționale, unele teme aparte pot z druncina
loialitățile politice ale alegătorului. O campanie electorală – discursurile, evenimentele,
articolele, dezbaterile, ansamblul materialelor de propagand ă – are trei tipuri de efecte asupra
electoratului : îi activează pe cei indiferenți, îi întăreș te în hotărârea lor pe cei partizani și îi
convertește pe cei echilibrați . O concluzie referitoare la aleg ătorii echilibrați, cu o oarecare notă
de umor, ne spune că „alegătorii cu adevărat echilibrați – cei cu vederi largi, care încearcă sincer
să cântăre ască problemele și pe candidați în mod lucid, pentru binele întregii țări – există mai
degrabă în propaganda electorală utopică, în manualele de educație civică, în filme și în mintea
unor idealiști politici. În viața reală ei sunt foarte puțini”. Astfel, se exclude aproape complet
teoria alegerii raționale.
În capitolul XI, „Efectul global al campaniei ”, s-au analizat efectele produse de campania
electorală în rândul mobilizării alegătorilor și s -a ajuns la următoarele rezultate: „o întărire
potențială de 53%, o activare de 14%, o reconvertire de 3%, convertiri parțiale în procent de 6%,
convertiri propriu -zise de 8% și nici un efect în cazul a 16% dintre alegători ”. În următorul
capitol, cel de -al XII -lea, intitulat „Anticiparea câștigătorului ”, ne -a fost arătat modul în care
zvonistica sau opiniile diverselor persoane mai mult sau mai puțin importante, auzite uneori pur
și simplu întâmplător, asupra cui consideră ei că vor câștiga alegerile, pot influența decizia de vot
a unui alegător.
Capitolul XIII in titulat „Ce li s -a spus alegătorilor”, subliniază faptul că revistele, ziarele,
sursele media în general sunt partizane și subiective, ceea ce poate genera neîncrederea
alegătorilor în aceste mijloace de informare , din cauza faptului că ele pot prezenta o imagine
distorsionată a realității și pot înșela astfel alegătorul. În capitolul ce urmează, al XIV -lea,

„Radioul și pagina tipărită”, sunt prezentate tipurile de expunere la campania electorală, care
este, de fapt , mult mai scăzută decât pare. Adică persoanele care urmăresc materialele de
campanie electorală sunt aceleași persoane care au un grad ri dicat de interes pentru alegeri.
În capitolul XV, „Omogenitatea politică a grupurilor sociale ”, se arată cum influenț ează
decizia de vot grupurile din care face parte alegătorul : social, economic, religios și familial. De
cele mai multe ori, o persoană cu convingeri contrare grupului din care acesta face parte, ajunge
să cedeze în fața mediului d in care provine să voteze la fel ca grupul . Însă, această generalizare
pierde din vedere un aspect foarte important , din punctul meu de vedere, deoarece autorii
consideră că persoanele sunt complet oneste și se exclude astfel posibilitatea ca persoana care se
află într -un tip de c onflict să mintă , față de familia sa de exemplu, că va vota la fel ca ei, iar în
fața urnelor să voteze conform propriilor sale convingeri. Iar în ultimul capitol al cărții, cel de -al
XVI-lea, intitulat „Natura influențelor personale” , se realizează o clas ificare a tipurilor de
influențe personale : non-intenționalitatea contactelor personale, flexibilitatea atunci când
întâlnim rezistența, răsplata conformismului, încrederea într -o sursă familiară și persuasiunea
fără convingere. Un lucru foarte important d e notat, este acela că, „mai mult decât orice altceva,
oamenii sunt motivați de alți oameni ”.
După studierea atentă a acestei cărți, putem ajunge la concluzia că Mecanismul votului
este o lucrare complexă, care aduce o contribuție semnificativă științelor sociale și politice, care
abordează teme de o mare importanță precum procesul electoral, imaginea candidatului în fața
alegătorilor, tipurile de comunicare politică și influența lor asupra electoratului, precum și
clivajele sociale, economice, religioase și politice. Mai important decât studiul de caz în sine,
alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii din 1940, este faptul că autorii contribuie cu
definiții, tipologii, periodicități și concepte care îi pot fi utile oricărui cercetător interesa t de
studierea campaniilor electorale și a comportamentele alegătorilor.