Roamnia Si America

Statele Unite ale Americii întruchipează tot ceea ce, de fapt, istoria se pare să îi refuze României, și anume: prosperitate, libertate, stabilitate, siguranță. Dacă Rusia întruchipează în imaginarul plitic modern al românilor partea negativă, dușmanul ireductibil, Statele Unite au fost asociate cu partea pozitivă, “Superman-ul” care salvează România și locul unde “totul este posibil”.

Influența americană în România este dată de interesele geostrategice în regiune, dar și de ralația directă româno-americană. După schimbarea regimului politic din decembrie 1989, s-au creat noi oportunități pentru a reînoi relațiile româno-americane, însă în prima fază aceste relații erau limitate din cauza relațiilor sovieto-americane, dar mai era și neîncrederea în noile autorități de la București, și suspiciunile provocate de restaurarea noii puteri. Relațiile dintre cele două state – România și SUA, au început să prindă contur, astfel că începând cu 1990, prin intermediul programului “Support for East European Democracies” (SEED) derulat de Agenția pentru Dezvoltare Internațională a SUA (USAID), Statele Unite ale Americii au oferit României asistență nerambursabilă în valoare totală de aproximativ 438 milioane de dolari, concentrată asupra câtorva obiective strategice majore, cum sunt stimularea creșterii sectorului privat prin susținerea unui mediu concurențial pe piață, sporirea transparenței în guvernare și îmbunătățirea serviciilor sociale, în special al celor de sănătate. Prin aceasta ne dăm seama ca Statele Unite au jucat un rol improtant, prin exercitarea de presiuni politice sau prin finanțare directă, prin care a ajutat la democratizarea societății românești. Această atitudine a Statelor Unite a făcut ca politica internă a României să caute să-și asigure srijinul american pentru a ajunge/rămâne la putere. Stabilirea guvernării Văcăroiu a determinat acordarea de cătra Statele Unite a caluzei celei mai favorizate în regim permanent, în 1996. La acest gest de bunăvoință din partea administrației Clinton a contribuit ți faptul că România a fost primul stat semnatar al Parteneriatului de Pace, precum și faptul că statul român a participat, în acord cu statutul de membru al ONU, la embargoul împotriva Iugoslaviei. Totuși, permanentizarea clauzei a fost însoțită de dispute politice în România. După alegerile din 1996, Statele Unite devin o miză strategică pentru România, deoarece de voința acestora depindea integrarea sau nu în NATO, a României. După acestea, la 11 iulie 1997 a fost lansat “parteneriatul strategic România-SUA” care să consolideze relațiile bilaterale, să susțină porcesul de reformă și demersurile de integrare euro-atlantică a României. Insuccesele din politica românescă din timpul regimului Constantinescu au influențat relația cu Statele Unite, pentru că România se așepta ca prin acest parteneriat, americanii să se implice printr-un ajutor masiv economic și financiar, ceea ce a facut ca acest parteneriat să ajungă mai degrabă un instrument de politica internă a României, decât o stare a nivelului relațiilor dintre București și Wshinton.

De la parteneriat strategic la Axa Washington-Londra-București

Președintele Traian Băsescu descrie Axa ca fiind un parteneriat special ale cărei elemente sunt următoarele:

Acțiune ofensivă pentru democratizarea și stabilizarea politică a zonei Europei de Est

Acțiune conjugată pentru combaterea terorismului și a amenințărilor asimetrice

Stabilizarea economică

Cooperarea militară preferențială în interiorul, sau în afara cadrelor existente (NATO sau Parteneriatul pentru Pace), atât între membrii Axei, cât și între aceștia și țările din zonă.

Principalele aspecte ale evoluției Parteneriatului pe cele patru componente:

Acțiune ofensivă pentru democratizarea și stabilizarea politică a zonei Europei de Est începe cu problema Balcanilor de Vest și cooperarea româno-americană pe această temă, care include sprijinul pe care România trebuie să îl ofere către Kosovo, și să susțină eforturile internaționale de promovare a dezvoltării democratice în regiune.

Cooperarea militară este un element esențial care este în stare să susțină reforma militară românească, care a cunoscut de-a lungul anilor un trend ascendent care s-a materializat în programe, colaborări, acțiuni comune care arată angajamentul părții române pe noul drum al participării active la apărarea valorilor democratice.

Această cooperare constă în:

Consultări regulate pe probleme specifice relațtiilor militare bilaterale;

Asistență americană pentru reforma militară (studiul Kievenaar – fundament al strategiei de reformă militară a țării noastre) și pregătirea integrării în NATO (colaborare intensă pe linia stbilirii și implementării Planurilor Naționale Anuale pentru aderarea la NATO);

Colaborare benefică în cadrul operațiunilor SFOR (stabilizarea forței în Bosnia și Herțegovina) și KFOR din fosta Iugoslavie, ISAF (Forța Internațională de Asistență pentru Securitate) și “Enduring Freedom” din Afganistan sau “Antica Babilonia” din Irak;

Încheierea Acordului SOFA (Status of Forces Agreement) în 2001 și Acordul bilateral pe problematica Tribunalului Penal Internațional susțin promovarea în continuare a relațiilor militare, ca dimensiune esențială a Parteneriatului.

Acțiune conjugată pentru combaterea terorismului și a amenințărilor asimetrice este, de fapt, lupta împotriva criminalității transfrontaliere, aplicabiilitatea legii în România, și se asigură de funcționalitatea mecanismului de control al exporturilor strategice, iar această acțiune reprezintă o componentă de bază a Parteneriatului. Pentru ca aceste obiective să fie realizabile este nevoie ca instituțiile celor două țări să colaboreze eficient și să ofere consultanță pentru elaborarea legislației și crearea unor instrumente în acest domeniu, cum ar fi Parchetul Național Anticorupție, pregătirea ofițerilor de poliție, procurorilor și judecătorilor, asistența financiară pentru dezvoltarea unor proiecte specifice, schimburi de informații.

Stabilizarea economică : în martie 2003, România a primit din partea SUA, statutul de “economie de piață funcțională”, ca “produs” al promovării relațiilor economice bilaterale între cele două state, însă continuarea reformei economice, a restructurării industriei și a procesului de privatizare în România au dus la noi oportunități pentru dezvoltarea economică a Parteneriatului Strategic mai ales în creșterea schimburilor comerciale bilaterale și în atragerea de investiții americane în România. American Chamber of Commerce in Romania are rol important în promovarea mediului de afaceri și atragerea de investiții în România.

Bibliografie:

Cărți:

Abraham, Florin, Transformarea României: 1989-2006. Rolul factorilor externi, ed. Academia Română, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Bucuerști, 2006, 356p.

Articole:

Davidescu, Constantin, Implicațiile permanentizării clauzei, în „Sfera Politicii”, nr. 41, 1996.

Târtan, Cătălin, Parteneriatul strategic România – SUA, în: http://www.armyacademy.ro/reviste /12004 /Parteneriatul%20strategic%20Romania.pdf.

Surse web:

Stabilization Force – SFOR, în: http://www.nato.int/sfor/organisation/mission.htm.

Delegația permanentă a României la NATO – KFOR, în: http://nato.mae.ro/node/401.

Participarea României la operațiunile și misiunile Alianței, în: http://www.mae.ro/node/1586.

The Romanian-American Chamber of Commerce, în: http://www.racc.ro/.

Parteneriatul strategic România-SUA, în: http://www.mae.ro/node/4944.

Toderaș Damaris Octavia

RISE română III.