Ritualul de Inmormantare In Egiptul Antic

LUCRARE DE LICENȚĂ

RITUALUL DE INMORMANTARE IN EGIPTUL ANTIC

.

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I. MERSUL PE JOS PANA LA NECROPOLA

CAPITOLULII.LA LUMINA ZILEI:REGENERAREA

I.17-

CAPITOLUL III. LA LUMINA ZILEI:TRANSFIGURAREA

CAPITOLUL IV. LUMEA SUBTERANA

CAPITOLUL V. CAPITOLELE ADITIONALE

BIBLIOGRAFIE

INDEX

ARGUMENT

„Oamenii se tem de timp, și timpul se teme de piramide.”

proverb egiptean

„O, Egipt! Egipt! Din știința ta nu vor rămâne decât legende, care vor părea incredibile generațiilor de mai târziu.” – Lucius Apuleius

Într-un moment dat al istoriei sale, fiecare societate are o viziune proprie asupra individului, asupra lumii si asupra vieții. Pentru a afla cine sunt ca nație și identitate culturală vechii egipteni, trebuie să ne dorim o cunoaștere a începuturilor istorice și culturale ale acestui popor.

Lucrarea de față își propune o apropiere de lumea egipteana, din punct de vedere al structurilor sociale, politice si mai ales religioase, prin descoperirea dezvoltării istorice și culturale specifice acestei perioade și în mod special prin înțelegerea mentalităților care au guvernat dezvoltarea poporului egiptean.

Alegerea acestei teme este consecința transformărilor aduse de anii de studiu, ca urmare a dorinței de a citi și înțelege, pornind de la ideea că, odată cu asimilarea și înțelegera acestei perioade din viata poporului egiptean, voi putea preda elevilor mei noțiunile învățate.

Nu susțin înțelegerea totală a complexității fenomenelor care au dus la dezvoltarea religioasa și nici înțelegerea fenomenelor care determină transmiterea, din generație în generație, a bogăției culturale și implicit sufletești a poporului egiptean, susțin doar încercarea de a mă apropia de mecanismele care însoțesc dezvoltarea unei culturi, ale unui întreg popor care pe mine ma fascineaza.

Am structurat în cinci capitole această lucrare, abordând în primul capitol o serie de noțiuni teoretice referitoare la sintagma de “ritual de inmormantare” și pur si simplu prezentarea juxtapusa a procesiunii funerare si drumul cortegiului funerar pana la necropola , punând accent pe etapele realizarii acestui proces.

Al doilea mare capitol prezinta regenerarea mortii,in zori,intr-un soare triumfator.Moartea apare prezentata ca demiurgul si comandantul universului.Zeul Ra calatorea prin lumea subterana in nava sa si se spune ca atunci cand calatoria se sfarsea,aparea soarele pe cer.De aceea acest capitol se mai numeste si REGENERAREA.

În cel de al treilea capitol,numit si TRANSFIGURAREA,am incercat sa surprind chiar transfigurarea mortii dupa regenerarea sa prezentata in detaliu in capitolul anterior.Doar ca,aici,moartea nu este capabila sa aduca toate mijloacele necesare permiterii calatoriei catre lumina

Sigur unul din aspectele cele mai importante ale mortii este forta sa de impact emotional asupra supraviețuitorilor. Motivele sunt numeroase întrucat acestea sunt evidente.Este un fapt simplu,un fapt de separare de o persoana iubita. Realizarea că el sau ea nu va mai bucura de roadele vieții,ca moartea loveste cu repeziciune sunt greu de inteles si de digerat.

Egiptenii sunt cei mai credinciosi dintre toti oamenii" – spunea Herodot. Egiptenii au dovedit cea mai constanta preocupare fata de problema mortii si a enigmelor ei,dintre toate popoarele antice fapt ce si-a pus amprenta pe intreaga lor viata sociala si spirituala, conferindu-i o unicitate stranie.

Moartea putea fi controlata si subordonata,in perspectiva gandirii lor, cu ajutorul unor procedee magice, care erau bazate in principal pe o adevarata stiinta a secretelor logosului.

Ani intregi de stradanii de descifrare a misterului mortii s-au concretizat in reteaua de centre de cult, adevarate scoli care initiau, ce impanzeau intregul Egipt.

Scopul acestor eforturi,care erau uneori extrem de costisitoare, era depasirea pragului dintre viata si moarte, pentru a supravietui intr-o alta dimensiune, intr-un Egipt considerat ideal, sustinut de atotputernicia zeilor, "triumfand" asupra mortii prin fortarea barierelor ce se interpun intre existenta efemera, strict pamanteana si viata eterna din Tara Vesnica.

Pe langa aceste ritualuri de pregatire a trupului celui decedat in vederea calatoriei sufletului spre o alta etapa,sufletul ce se desparte de trup, se puneau in mormant numeroase texte ce contineau formule magice, "cuvinte de putere", rugaciuni, un "ghid" care sa-l indrume spre a ajunge la tinta suprema, respectiv, de a se odihni la "sanul lui Ra", "in preajma lui Osiris".

Totalitatea acestor texte, care erau scrise de obicei pe papirusuri ce se asezau in cutele bandajelor mumiei, alaturi de aceasta sau inscriptionate chiar pe una dintre fasiile de panza ce infasau mortul, alcatuiesc ceea ce a fost numit Cartea Egipteana a Mortilor.

“Cartea Egipteana a Mortilor” a fost publicata prima oara in anul 1842 de catre Karl Richard Lepsius, iar titlul (in germana, “Todtenbuch”) desi considerat impropriu, a fost adoptat de toata egiptologia oficiala.

Lucrarea savantului german cuprindea in total 165 de "formule", numite de el “capitole”, ce reprezentau o traducere a unui papirus pastrat la Torino, la care li s-au adaugat alte numeroase texte ce prezentau caracteristici de continut destul de asemanatoare.

In prezent, Cartea este compusa din 190 de texte numite capitole, provenind din epoci diferite dar care inca din antichitate, de prin secolul al XVI-lea i.Hr., au fost asezate intr-o anumita succesiune.

Unele dintre capitole au anexata un fel de "rubrica", numita astfel din cauza ca era scrisa cu cerneala rosie.

Aceste texte adaugate contin fie indicatii de magie rituala, fie date istorice asupra locului si imprejurarilor in care au fost descoperite inscriptiile respective. Initial, supravietuirea de dupa moarte era un privilegiu de care se puteau bucura doar faraonii si cei din preajma lor.

Faptul acesta a starnit numeroase nemultumiri astfel ca, la sfarsitul domniei lui Pepi al II-lea, ultimul rege din dinastia a VI-a (c.2345-2181 i.Hr.), cand puterea regala slabise si cand unii dintre sefii de "nome" se declarasera independenti, izbucneste o revolta populara de o violenta rara, cand au fost scoase sarcofagele din piramide, din mormintele marete si profanate iar statuile regilor au fost sparte si aruncate in puturi adanci.

Urmarea acestei "revolutii" ce a marcat sfarsitul Regatului Vechi, a fost ca, de atunci, pe toata durata Egiptului Antic, destinul postum le-a devenit accesibil tuturor egiptenilor, indiferent de locul pe care-l ocupau in ierarhia sociala,fie ca erau nobili sau oameni de rand.

Chiar daca au fost inserate intr-o anumita ordine, textele Cartii nu au continuitate si nici unitate. In schimb, scopul lor este comun: de a ajuta sufletul raposatului in "Marea Trecere" spre viata ulterioara vesnica din Lumea de Dincolo, punandu-i la indemana instructiuni, povete, descantece, formule magice si rugaciuni.

Aceasta viata vesnica ce avea sa vina era considerata de poporul egiptean ca o noua viata,mai buna si mai infloritoare,in care sufletul decedatului se poate odihni in paradisul zeilor si in care acesta isi poate duce la bun sfarsit lucrarile pe care nu a putut in timpul vietii,deoarece moartea a intervenit.Egiptenii nu priveau moartea ca pe un sfarsit tragic sau dureros,ca pe un capat de viata.ei o priveau ca pe un cer deschis,luminat,in care sufletul celui decedat va “trai” mai bine decat a facut-o pe pamant,in care mortul isi desavarseste opera sa primordiala si unde isi va gasi linistea pe care a tot cautat-o pe parcursul vietii sale terestre.Practic moartea era considerata un pas spre cea de-a doua lume.Ei vedeau omul ca fiind impartit intre doua lumi.Cand i se terminau zilele in prima lume,persoana era ajutat sa treaca spre cea de-a doua lume,in care spre deosebire de prima,va trai vesnic.

Aparuta la sfarsitul dinastiei a XVII-a , “Cartea Mortilor” este o culegere de formule si retete magice (sau descantece) care ii permiteau mortului sa infranga orice primejdie in drumul spre lumea de dincolo . “Cartea Mortilor” este o compozitie de provenienta deosebita , cu formule mostenite din “Textele piramidelor” si din cele ale sarcofagelor , cu imprumuturi din diferite epoci. De cele mai multe ori , aceste formule ,care erau inscrise pe acelasi papirus , nu au nicio legatura una cu cealalta : imnuri adresate Zeului Solar stau alaturi de texte insotite de glose , de pasaje in care mortul se identifica cu un animal care il va ajuta sa treaca mai usor de probele la care va fi supus. Unii dintre morti pleaca la drum cu 15-20 de astfel de formule , altii nu dispun decat de una sau cel mult doua . La origine, cartea este o combinatie ce strange la un loc , intr-un numar si intr-o ordine diferita , texte independente . S-a discutat despre caracterul ei ezoteric , unii specialisti descoperindu-i chiar valente initiatice , justificate intr-o civilizatie atat de complexa asa cum este cea egipteana.

De abia in epoca saita (700 î. Hr. ) , in timpul dinastiei 25 , egiptenii introduc in aceasta carte o ordine canonica si niste capitole numerotate fix in aceasta ordine . Traducand aceasta versiune primara,savantul german Karl Richard Lepsius este primul care o numeste astfel ( Cartea Mortilor ), caci vechii egipteni ,atunci cand discutau despre ea , o numeau mai complex: ”formule pentru iesirea la lumina”, adica compuse in favoarea permiterii mortului de a nu ramane prizonierul mortii si sa poata parasi camera funerara. Unul dintre cele mai importante capitole din acesta culegere este capitolul 125 , care era destul de faimos si se refera la cantarirea sufletului . Este momentul in care decedatul se prezinta in fata celor 42 de judecatori , un intreg tribunal condus de Osiris, care vor decide in unanimitate daca merita sau nu sa fie primit in lumea zeilor . Fiecaruia dintre judecatori decedatul ii spune ca n-a comis o greseala anume . E ceea ce se cheama o “spovedanie negativa”,care contrasta cu cea a crestinismului. Apoi inima, constiinta sau sufletul mortului – (e greu de spus care dintre ele este pusa in balanta) este “cantarita”,dar asta nu inseamna ca verdictul e vreodata altfel decat favorabil , iar defunctul e acceptat in imparatia lui Osiris,caci, in caz contrar ar fi sortit “devoratoarei Apusului ”.Mentalitatii egiptene ii este total ncunoscuta ideea de “pacat”,asa ca supravietuirea nu era dependenta de un comportament moral , de o buna purtare , ci de stiinta de a-i “fermeca” pe judecatori , inclusiv pe zeul Thot si chiar balanta !Deci ceea ce hotara soarta defunctului era stiinta sa magica , nu morala , asa cum o vedem noi azi .

In timpul Noului Regat (1570–1070 î. Hr.) cartea a cunoscut primul rezumat, denumit si “Recenzia Tebana”. Al doilea rezumat, cel din care cartea si-a primit titlul, este rezumatul sait (700 î. Hr.) despre care am specificat mai sus.

Dintre toate popoarele antichitatii, egiptenii au dovedit cea mai constanta preocupare fata de problema mortii si a misterelor ei, fapt ce si-a pus amprenta pe toata viata lor spirituala si sociala,conferindu-i o unicitate destul de stranie. In perspectiva gandirii lor, cu ajutorul unor procedee magice care erau bazate pe o adevarata stiinta a secretelor logosului, moartea putea fi subordonata. Stradaniile de descifrare a misterului mortii s-au grupat in reteaua de centre de cult, adevarate scoli initiatice, ce impanzeau tot Egiptul. Scopul acestor eforturi, uneori extrem de scumpe, era depasirea pragului impus de conditia umana dintre viata si moarte, pentru a continua intr-o alta dimensiune, intr-un Egipt considerat ideal, sustinut de atotputernicia zeilor, "triumfand" asupra mortii prin fortarea limitelor ce se interpun intre existenta pamanteana si viata eterna din Tara Vesnica. Pe langa ritualurile de pregatire a trupului celui mort in vederea efectuarii calatoriei  sufletului ce se desparte de trup, se puneau in mormant numeroase texte ce contineauortarea limitelor ce se interpun intre existenta pamanteana si viata eterna din Tara Vesnica. Pe langa ritualurile de pregatire a trupului celui mort in vederea efectuarii calatoriei  sufletului ce se desparte de trup, se puneau in mormant numeroase texte ce contineau formule magice, "cuvinte de putere", rugaciuni, un "ghid" care sa-l indrume spre a ajunge la tinta cea mai de sus, respectiv, de a se odihni la "sanul lui Ra", "in preajma lui Osiris". Totalitatea acestor texte, scrise, de obicei, pe papirusuri asezate in cutele bandajelor mumiei sau pe una dintre fasiile de panza ce infasau mortul, alcatuiesc ceea ce a fost numit Cartea Egipteana a Mortilor.

Cartea Egipteană a Morților este un set de papirusuri în care sunt scrise rugăciuni, vrăji, dar și diverse texte mistice însoțite de ilustrații ciudate. Contine o colectie impresionanta de descantece si incantatii funerare,pentru demonii din Viata de Apoi si este de fapt o harta a acesteia.Cartea Mortilor a fost scrisa de artistii locali,care au muncit foarte mult pentru a crea ceva despre care se credea ca il ajuta pe cel viu sa ofere decedatului o calatorie cat mai ‘frumoasa’ si corecta din punct de vedere mitic.

“Cartea Morților”inițial a fost comparat cu Biblia, pentru ca mai apoi să existe numeroase voci care au susținut că interpretarea textelor nu a fost făcută in mod corect și nici nu au fost pe deplin înțelese. Interesant este că textele nu stabilesc principii religioase și nici reguli pe care egiptenii trebuiau să le respecte, ci descriu anumite fapte, unele mai ciudate decât altele, pe care este posibil ca anticii să le fi trăit de-a lungul existenței.

Existau mai multe versiuni ale Cărții Morților. Fiecare egiptean deținea cel putin un exemplar, care de cele mai multe ori era personalizat. Prima versiunea a fost descoperită pe pereții piramidei Unas din Saqqara și are o vechime de peste 4500 de ani.

Egiptenii credeau cu tărie în existența Vieții de Apoi, care se petrecea într-o dimensiune paralelă și se ajungea prin intermediul unor portaluri. Pentru că această norma era atât de puternică, s-a creat un adevărat cult. Decedatul avea nevoie de mai multe elemente pentru a-și efectua călătoria, de aceasta corpul îi era mumificat pentru vecie și în camera mortuară erau așezate papirusurile cu rugăciunile și cuvintele magice. Astfel, chiar dacă persoana respectivă își lasă corpul pe Terra, sufletul isi continua călătoria și are nevoie ca la fiecare obstacol intalnit să rostească câte o rugăciune pentru depășirea lui.

Rugaciunea lui Ani:

Inima mea, mama mea, inima mea, mama mea! Inima mea prin care am luat fiinta! Nimic nu se opune la judecata [mea], nu poate fi nici o opozitie la mine în prezenta lui (Tchatchau); nu poate fi nicio despartire de tine de la mine, în prezenta celui ce pazeste Balanta! Esti Ka a mea, care locuieste în trupul meu; Khnum zeul care este împreuna si întareste membrele mele. Sa poti sa ajungi mai departe în locul de fericire unde mergem. Poate oficialii Sheniu, care fac conditiile si vietile oamenilor, din cauza numelui meu, si poate nu se afla a fi vorbit împotriva mea, în prezenta lui Dumnezeu. [Sa fie satisfacatoare la noi, si lasa zeul sa fie favorabil pentru noi, si sa nu fie bucuria inimii (la noi) la cântarirea de cuvinte. Sa nu crezi ceea ce este fals si rostit împotriva mea în fata lui Dumnezeu Mare, Domnul de Amentet. Adevarat, cât de mare va va fi atunci când te vei scula în triumf.]

Discursul lui Thoth:

Thoth, judecatorul de drept si adevarul Companiei Mare a zeilor, care sunt în prezenta lui Osiris, a declarat: Ascultati voi prezenta hotarâre. Inima lui Osiris are în adevar foarte mare cântarire, iar inima lui, sufletul are marturie în numele sau, inima lui a fost gasita chiar de procesul în Soldul Mare. Nu a fost gasit nici un rau în el, el nu a irosit darurile care au fost facute în temple, el nu a comis niciun act rau, si el nu si-a stabilit gura în miscare cu cuvinte de rau în timp ce el a fost pe pamânt .

Discursul de locuitor în camera de imbalsamare:

Anubis – Tine bine aminte, O drept judecator al balantei care sprijina [marturia] cu privire la aceasta. Varianta: Tineti bine aminte la cântarirea în Balanta de inima lui Osiris, cântând-femeia lui Amun, Anhai, al carui cuvânt este adevarul, si locul inimii ei în locul adevarului, în prezenta lui Dumnezeu Mare.

Discursul lui Horus la Osiris:

Horus, fiul lui Isis, a declarat: Am venit la tine, O Un-Nefer, si am adus la tine pe Ani Osiris. Inima lui este dreapta, si a iesi din balanta, ea nu a pacatuit impotriva lui Dumnezeu nimic. Thoth le-a cântarit în conformitate cu decretul pronuntat la el de catre Compania zeilor, si este cel mai adevarat si drept.Lasa-l sa apara în prezenta lui Dumnezeu Osiris, si lasa-l sa fie ca la adeptii lui Horus în vecii vecilor.

Acestea sunt vraji spuse de catre decedat în Khert-Neter, peste un scarabeu de piatra verde înconjurat cu o banda de cupru rafinat, si având un inel de argint pus pe grumazul lui.

Deschiderea gurii mortului: Zeului Ptah va deschide gura mea, si zeul orasul meu este peste gura mea. În consecinta va veni Thoth, care este echipat cu cuvinte de putere din abundenta mare, si va dezlega catusele, chiar catusele lui Seth si ale lui Dumnezeu, care sunt peste gura mea. Si Dumnezeu va arunca înapoi la cei care m-ar încatusa cu ei, si le arunca la el. Atunci zeul Shu a deschis gura mea, si sa faca o deschidere în gura mea cu fier si sa puna în aplicare cuvintele cu care a deschis gura zeilor. Eu sunt Sekhmet, si iau locul meu la locul de partea de Amt-ur un vânt mare de cer. Eu sunt mare zeita Saah. Acum, ca privind fiecare vraja, si fiecare cuvânt, care va fi rostit împotriva mea, fiecare zeu al companiei Divine este el însusi stabilit în opozitie în aceasta privinta.

CUVINTE DE ROSTIT LA INTRAREA IN DUBLA SALA A LUI MAAT:

Imnuri de slava scribului lui Osiris Ani sa inaltati

Lui Osiris Ani,locuitor in Amenti,sa-i cantati

Ajungand pe Taramul Mortilor

Osiris Ani vorbeste triumfator:

O,Maat,iata in fata ta eu sosesc,

Ingaduie ca frumusetea ta stralucitoare sa preamaresc!

Priveste:bratele mi se ridica in adoratie muta

Pentru Numele tau Preaslavit.

O,Maat,Adevar si Dreptate,asculta,

Vin din locuri in care salcamul nu poate incolti

Unde ierburile nu pot inverzi,

Spre locurile ascunse ale Misterelor ma indrept

Si vorbesc cu stapanul Seth.

Eu,scribul lui Osiris Ani

Impreuna cu Seth si alti zei

Imi arat lucrurile ascunse

Seth,calauza mea protectoare,sta aproape de mine,

Fata lui e acoperita cu un val,ascunsa de lume,

In locul ce adaposteste Misterele se pleaca adanc.

In Sanctuarul lui Osiris patrunzand.

Contempla Misterele ce se desfasoara aici.

Iata si Spiritele-paznici ai Pilonilor:forma lor

Se aseamana mult cu cea a Spiritelor Sfinte ale mortilor…

Dar:Tacere!

Ascultati discursul lui Anubis,care incepe!

Inclindandu-se in fata,apoi in stanga si la dreapta,vorbeste

In limba unui om venit din tara Egiptului!

Care cunoaste drumurile tarii si orasele noastre.

El spune:”Mirositi-l pe acest om!”

“Nu vi se pare ca e unul dintre voi?”

Ii raspund eu:”Sunt scribul Osiris Ani,

In pace si triumfator ma infatisez zeilor

Sa-I contemplu pe zeii cei mari.Am venit!

Pentru a-mi lua in stapanire viata vesnica

Si sa ma impartasesc din painea cereasca.”

Acesta este doar un mic exemplu de rugaciuni care se rosteau la diferite etape ale calatoriei mortului.

MERSUL PE JOS PANA LA NECROPOLA incepe de fapt cu un omagiu adus lui Osiris,un imn:

"Omagiu pentru tine, Osiris, Domnul eternitatii, rege al zeilor, ale caror nume sunt multiple, ale caror forme sunt sfinte, tu fiind forma ascunsa în temple, unde Ka este sfânt.

Tu esti guvernator in Tattu ( Busiris), si, de asemenea, puternic în Sekhem (Latopolis). Tu esti Domnul caruia laudele sunt atribuite în Nome , esti Printul alimentelor divine.

Domnul care este comemorat în Maati, ascuns suflet, Domnul Qerrt (Elephantine), conducatorul suprem în Memphis. Tu esti sufletul lui Ra, propriul corp si ai locul de odihna în Nekhen (Hierakonpolis). Tu esti un binefacatorul si arta laudate în Nart. Voi face sufletul tau sa fie ridicat.

Tu esti Domnul Casei Mari în Khemenu (Hermopolis). Tu esti maret in victorii, Domnul de eternitate, guvernatorul Abydos-ului. Scaunul tau de domnie este în Ta-tcheser (o parte din Abydos). Numele tau este stabilit în gurile tuturor oamenilor. Sunteti Tem (dublu) , guvernatorul Companiilor de zei esti binefacator Duh printre spirite. Zeul din Oceanul Ceresc la tine se scalda in apele lui. Sendest va fi mai departe de vântul de nord seara si suflarea de la nari la satisfactia din inima ta. Inima ta s-a reînnoit si va produce …. stele din înaltimile celeste sunt ascultatori pentru tine si usile mari ale cerului se deschid iar înaintea lor esti tu. El la care lauda este atribuita în cer si multumiri sunt date pentru voi în ceruri din nord si stele nepieritoare sunt sub supravegherea dumneavoastra si stelele pe care nu sunt stabilite tronurile dumneavoastra.

Ofertele se prezinta în fata dumneavoastra la decretul de Geb. Companiile de zei te lauda si zeul Tuat miroase pamântul în omagierea ta si va margini pamântul înainte de arc si limitele de cer vor ruga cu rugaciunile atunci când te vad.

Cele sfinte sunt depasite înainte si tot Egiptul iti ofera multumire tie, atunci când Majestatea dvs. este stralucitoare, guvernator al Duhului;.. permanent este rangul dumneavoastra, este stabilita regula dumneavoastra sunt bine-a face Sekhem Societatii de zei, plina de har este fata ta si iubita de cel ca-o vede. Teama dvs. este setata în toate tinuturile din motive de dragoste perfecta si ei striga la numele tau devenind primul nume si toti oamenii fac oferte pentru a va onora. Tu esti Domnul care arta comemoreaza între cer si pe pamânt.

Multe sunt strigatele care sunt realizate pentru a te omagia la Festivalul Uak si cu o inima învie Egiptul vocea strigatelor de bucurie pentru tine.. ". Tu esti Sef Mare, primul dintre fratii nostri, Printul a Companiei de zei de Dreapta si Adevarul în întreaga lume, Fiul care a fost stabilit pe scaunul de domnie mare de Geb, tatalui sau. Esti iubit de mama ta Nut, cea viteaza, care a rasturnat Sebau.Voi lovi dusmanul tau si voi stabili frica in adversarul tau. Aduceti limitele muntilor. Inima ta este fixa, picioarele sunt stabilite ferm. Sunteti mostenitor al Geb-ului si a suveranitatii celor doua tinuturi (Egipt) si Geb). Am vazut splendori, el a decretat pentru el conducerea lumii cu mâna ta, atâta timp cât vor îndura. Le-ati facut pe acest pamânt cu mâna si apele si vânturile si vegetatia si toate vitele si toate pasarile cu pene si toti pestii si toate târâtoarele si toate animalele salbatice. Desertul este în posesia legala a fiului lui Nut. Cele doua tari sunt de pentru a va incorona pe scaunul de domnie al tatalui tau, ca Ra. "Tu te-ai tarat în sus, în orizont, ai setat lumina asupra întunericului, vei trimite mai departe in aer din penele tale si va inund cele doua tari. Coroana inaltimii cerului, tu esti companion de stele si ghidul lui Dumnezeu. Va sunt benefice în decret si vorbire, cel favorizat al Companiei Mare a Zeilor si a Companiei zeilor. Sora lui [Isis] l-a protejat si a respins prietenii, a abatut calamitati (de rau) .Ea a rostit vraja cu puterea magica a gurii ei. Limba ei a fost perfecta si niciodata nu s-a oprit la un cuvânt. Binefacatoare în comanda si cuvântul ei a fost Isis, femeia de vraji magie, Avocatul fratelui ei Ea l-a cautat neobosit, ea a cutreierat pamantul rotund în tristete iar ea nu coborî fara a-l gasi pe el. Ea a facut lumina cu pene, ea a creat aer cu aripile ei si ea a rostit moartea pentru fratele ei Ea a ridicat sus membrii inactivi a caror inima înca a atras de la el esenta sa, ea a facut un mostenitor, ea a crescut copilul în singuratate si locul unde el nu a fost cunoscut si a crescut în putere si statura si mâna lui era puternica în casa lui Geb. Compania zeilor s-au bucurat la venirea lui Horus, fiul lui Osiris, a carui inima a fost ferma, triumfatoare, fiul lui Isis, mostenitorul lui Osiris.”

Pentru egipteni,viata era vesnica.Pentru pastrarea trupurilor si avietii vesnice,ei cautau ingrediente in intreaga lume.Cu o cunostinta dobandita in secole de practica,preotii egipteni au creat cele mai originale mumii pe care le-a cunoscut vreodata lumea.Si acum ei erau intr-o calatorie importanta,pentru a se intoarce in Egipt cu un ingredient folosit pentru mumificarea faraonilor.Ramses cel Mare a fost pregatit pentru urmatorul drum al vietii sale,cand inima sa ar fi renascut in Paradis.Dar cum au fost mumificati?Cum au fost ascunsi si daca s-ar fi putut intoarce la viata si azi?Acestea sunt secretele faraonilor.

Exista unele mumii ale caror nume au fost scrise pe bandajele lor si pe sicrie.Aceste mumii s-au conservat foarte bine dupa moarte,deoarece trupul lor a fost tratat prin niste metode secrete.Potrivit inscriptiilor,aceste mumii apartin celor mai cunoscuti si mai puternici 3 faraoni care au trait vreodata in Egipt:Ramses cel Mare,tatal si fiul sau.Condus de faraoni precum Ramses,Egiptul a dominat Orientul Apropiat timp de 3000 de ani.In tot acest timp,zeii egipteni si conducerea aproape ca a ramas la fel.Egiptenii au atribuit acest lucru dorintei zeilor (ordinea divina).Ramses si-a petrecut viata alaturi de regina sa Nefertari.Ca toti egiptenii,ei au iubit viata si isi doreau sa traiasca si dincolo de moarte.Credeau ca moartea este doar o alta cale spre Viata de Apoi si daca nu s-ar fi nascut pe pamant,vietile lor ar fi continuat cu siguranta in Paradis.Asa ca s-au rugat ca cinstea si ofrandele lor sa asigure ordinea pe pamant si in Viata de Apoi.

Universul egiptean a fost controlat de zeitatea Maat care a stapanit lumea si Paradisul.Chiar si Ra,cel mai puternic fiu de zeu,s-a supus regulilor lui Maat.Daca porunca zeitei era vreodata neascultata,Soarele nu mai rasarea iar luna nu si-ar mai fi facut aparitia niciodata.Daca lucrurile acestea s-ar fi intamplat,mumiile egiptene nu s-ar fi ridicat niciodata.Ei au numit sufletul ‘baa’,drept esenta fiecarei persoane.Dupa moarte,’baa’ dadea piept cu judecata de apoi.Inima era asezata pe unul din bratele unui cantar de judecata si concura impotriva unei pene a Adevarului.Daca ai fi pacatuit,inima ta grea ar fi inclinat balanta si Marele Devorator te-ar fi nimicit.Dar daca ai fost intotdeuna un om cinstit,inima ta ar fi fost usurata.Sufletul tau ar fi zburat catre Paradis,pentru a reintra in trup.Mumia ta ar fi inviat in Lumea de Apoi,o lume in care fiecare moment a fost ca o minunata zi.Dar pregatirea mumiei pentru aceasta lunga si minunata calatorie ramane un mare secret.Egiptenii au inregistrat povestile lor despre razboi si moarte,miturile si legendele lor ,totul,cu exceptia felului in careisi mumificau decedatii.In mod ciudat,nu au fost gasite inregistrari complexe,asa ca in momentul in care ultimul preot din Egiptul Antic a decedat,a luat si secretul cu el in mormant.Multe aspect ale mumificarii au ramas pierdute pana in momentul cand egiptologul Bob Ryer a adunat rabdator indiciile care s-au pastrat.Picturile din morminte si vechile inscriptii,alaturi de sculpturile din Templu ar putea sa ne arate ingredientele folosite la imbalsamare.Templul reginei Hacepsut din Deir el-Bahri povesteste o expeditie egipteana spre Africa de Sud.Egiptenii luau ingredientele pentru inmormantare din intreaga lume.Primele mumii au fost realizate intr-un mod natural,fiind uscate in urma inmormantarii in nisipul fierbinte din desert,dar cand egiptenii au inceput sa utilizeze morminte in interiorul piramidelor,trupurile nu mai luau contact cu nisipul,asa ca trebuiau sa conserve trupurile intr-un mod artificial.Asa a luat nastere renumita arta a mumificarii.Pentru a usca corpul,cei care il imbalsamau il acopereau pentru 35 de zile cu un amestec de sare si bicarbonat de sodiu.Vechii imbalsamatori foloseau 7 uleiuri sfintite,extrase din copaci extrem de rari ce erau aduse acasa din tinuturi indepartate.Templul lui Hacepsut prezinta munti intregi de tamaie si smirna pe care ei le-au adus inapoi.Acestea sunt ingredientele-cheie ale mumificarii.

De-a lungul timpului,egiptenii au observant ca ceara de albine,rasina de pin si mierea erau deosebit de bune la conservarea mumiilor.Aceste antiseptice naturale au fost descries de catre istoricul grec Herodot in cartea sa.Preotii transau pielea cu ajutorul unor cutite din piatra,scotand organelle interne precum ficatul,dar pastrau inima,despre care credeau ca reprezinta sursa constiintei.Sacalul condus de catre Anubis pazea mumia.Templul sau permitea ca brizele desertului sa usuce corpul.Preotii sai ornau cadavrul cu aur si il parfumau cu tamaie si smirna.Odaca cu ceremonia de deschidere a cavitatii bucale,mumia ar putea respire si vorbi in viata de apoi.Preotii cantau vraji puternice in timp ce mumia era infasurata.Cu decoratia nevinovatiei,pentru ca persoana sa nu fi pacatuit in aceasta lume,el si mumia ar fi renascut in viata de apoi.Stim multe despre ritualurile religioase,insa exista neclaritati in procedura de mumificare,pe care le puteam afla doar prin crearea unei ‘mumii moderne’.Astfel s-a realizat prima mumificare umana in stil egiptean de la existent faraonilor.

Timp de 20 de ani,savant au incercat sa extraga ADN utilizabil din mumiile egiptene,insa fara succes.Daca se va putea extrage ADN din mumia moderna,se va afla unde trebuie sa se caute in mumiile stravechi.

Ce face dificila extractia de ADN din mumiile egiptene? Sa fie oare trecerea celor 3000 de ani sau este o combinatie intre timp si efectele chimice ale mumificarii? ADN-ul este schita intregii vieti.Nisipul si aerul sunt lipsite de viata pentru ca nu contin ADN,care este ingredientul magic.Unde este acesta,este viata.Prin compararea de ADN se poate realiza cat de bine sunt corelati oamenii.Tot el ne poate informa asupra bolilor de care sufereau mumiile stravechi.Unele boli,precum malaria sunt cauzate de paraziti care invadeaza corpul.Unii din acesti paraziti au lasat urme din ADN-ul lor in mumii.Multi egipteni vechi au murit din cauza malariei,la fel ca multe alte milioane de oameni din alte zone.

In Antichitate,doar trupurile faraonilor erau mumificate si ingropate in piramidele lor.mai tarziu,mai multi oameni au fost mumificati.mai intai au fost mumificate persoanele regale,apoi nobilii iar in timpul Cleopatrei,si clasa mijlocie.Asa ca de-a lungul istoriei egiptene,milioane de mumii au fost realizate.Pentru savant ca Zahi Hawass,aceste mumii sunt porti catre trecutul Egiptului Antic.Multe din aceste mumii se afla inca sub pamant,asteptand chemarea Paradisului.Ramses credea ca trupul sau ar putea reinvia in Paradis.El stia ca va trai atata timp cat poporul il va tine minte,atata timp cat ii va fi pronuntat numele.Astfel,el a construit monumente pentru propria persoana si pentru iubita sa,Nefertari.Zeii cereau ca faraonul sa intretina Egiptul in siguranta si bogatie.Asa ca pe malul Nilului,la granita Egiptului,Ramses a construit templul Abu Simbel,drept avertisment pentru barbarii de peste granite.Ordinea divina a lui Ma’at a fost mentinuta secole intregi.Ramses a fost privit ca un zeu de catre egipteni.El a fost responsabil pentru ordinea divina din Univers.Ce fel de rege a fost insa Ramses?Ramses a fost faraonul Exodului,Ramses insusi isi conducea trupele in marile batalii.Acum 3000 de ani,el a semnat cel mai mare tratat de pace cunoscut vreodata.Ramses a construit cele mai multe temple de langa Nil decat orice alt faraon.Sculptarea templului sau a durat 20 de ani,insa Ramses a condus Egiptul timp de 67 de ani.Dorea sa ramana in amintirea oamenilor,deoarece vechii egipteni credeau ca amintirea unui om bun traieste pentru totdeauna.

Atunci cand oamenii au intrat in mormintele faraonilor,au dat de un mister.Ei au gasit peste tot picturi ale faraonilor,ale zeilor si ale mumiilor lor.Anubis,zeul mumificarii le-a protejat dupa moarte.Hrana pictata si bautura alimentau mumiile.Cerul nocturn veghea asupra faraonilor adormiti.Munca din morminte a continuat pana cand faraonii au fost inmormantati,apoi munca mestesugarilor a incetat si au plecat.Cu toate ca aceste morminte au fost realizate pentru regi,nu a ramas niciun trup de faraon.Unde erau mumiile regale?Nimeni nu stia.Mormintele au cazut prada jefuitorilor timp de mii de ani.In Egiptul Antic,muncitorii au construit mormintele in momente de prosperitate si le-au jefuit in cele de criza.Dupa marea domnie a lui Ramses,au urmat numerosi ani dificili,astfel ca mormintele regale au fost invadate.Dar prin secolul al XIX-lea,turistii plateau mai mult pentru suvenirurile antice decat pentru aur.Hotii priceputi isi puneau mari sperante in furtunile egiptene pentru a descoperi mormintele ascunse.Cand apa intra rapid in sol,puteau descoperi un mormant aflat mai jos.Ahmed si Mohamed Rasull erau experti in aceasta meserie periculoasa.Ei au facut o descoperire care ar putea schimba istoria.Oameni de toate tipurile,localnici si straini,saraci si bogati deopotriva,faceau comert cu bunurile din mormintele mumiilor.Ca si alti spargatori de coduri,Charles Wilburg stia ca nicio mumie de faraon nu a fost gasita vreodata, dar unele artefacte neobisnuite aparusera la vanzare in Egipt.Aceste obiecte poarta numele regilor.Hotii nu puteau citi hieroglifele de pe obiectele gasite,dar Wilburg putea.Erau doar 2 metode prin care iti puteai castiga existent in Egiptul Antic:agricultura si jefuirea mormintelor,iar averea de peste noapte a multor egipteni nu provenea din agricultura.

In Egiptul Antic,faraonii si-au construit mormintele in piramide,iar aurul din acestea era ca un magnet pentru hotii care le jefuiau imediat cum erau construite,asa ca faraonii si-au mutat cavourile la mii de kilometri la sudul Nilului intr-o vale ascunsa.Cavoul faraonului Ramses era deosebit fata de alt cavou existent vreodata,chiar si decat cavoul lui Tutmes I si al succesorului sau,Tutmes II,sotul lui Hacepsut,cea mai faimoasa regina care a domnit vreodata,constructorul lui Deir el-Bahri si al celor mai frumoase obeliscuri din Egipt.

Astfel,faraonii si-au inceput calatoria dinspre intuneric spre lumina,indeplinindu-si dorinta ca numele lor sa dainuiasca si astazi.Unii i-ar spune noroc,insa vechii preoti au stiut unde sa ascunda mumiile faraonilor.Talharii nu le-au distrus si acestea au scapat de distrugere in momentul prabusirii mormantului.Egiptenii ar numi-o Ordinea Divina,Ma’at.Mumiile faraonilor au insemnat diferite lucruri de-a lungul secolelor.Pentru antici,ele reprezentau sursa de speranta,pentru hoti,sursa de avere iar pentru savant,sursa de cunoastere.Dar poate ca pana la urma,mumiile isi vor indeplini destinul,pentru a mentine darul vietii.

Un alt exemplu de descoperire a unui mormant din Egiptul Antic este mormantul lui Kha si Merit,2 personaje destul de controversate in Egipt,despre care se crede ca ar fi fost arhitectii de baza ai lui Ramses.In 1906,s-a descoperit mormantul lor,in care se aflau numeroase obiecte,cum ar fi mese,scaune si lazi cu obiecte cosmetice.Moramantul a fost descoperit in stare intacta,intr-o suburbie a Tebei,in Pa-Demi-ul Deir el-Medina.Alaturi de aceste obiecte,se aflau si mastile mortuare si sicriele celor 2 soti.Pe peretii mormatului,era reprezentata zeita Hathor,zeita care reprezenta o vaca si era simbolul maternitatii.Aceasta asigura trecerea spre viata de apoi.Se crede ca mormantul era acolo din anul 1400 i.Hr.,an ce coincide cu apogeul Egiptului Antic.In mormant s-au mai gasit urme de paine si bere,emblem ale Egiptului Antic,care se puneau in fiecare mormant al decedatului.Mormantul era considerat urmatorul loc al puterii faraonului sau al altor decedati.Camera mortuara era cel mai important loc al mormantului.Mumia unui faraon reprezenta sufletul fiecarui faraon care traise pana atunci.Se considera ca viata era doar o repetitive pentru Viata de Apoi ce ii astepta pe fiecare.De asemenea,pe peretii mormantului s-au descoperit numeroase inscriptii ce s-au dovedit a fi texte mortuare,compuse de artistii din acele vremuri.Se credea ca atunci cand cineva murea,Acela devenea vecin cu cei vii.Averea descoperita in acest mormant reprezenta faptul ca ea nu revenea copiilor,ci era ingropata odata cu mumia.

Intregul process de mumificare dura 70 de zile si incepea cu scoaterea creierului pen as,apoi a restului de organe.Uscarea trupului dura 40 de zile si era acoperit cu sare pentru eliminarea lichidelor.Apoi trupul se mai ungea si cu ulei de peste intr-un mod simbolic.Cei morti trebuiau sa arate impecabil in viata de apoi.Cei vii credeau ca sunt ajutati in continuare de morti,crezandu-se ca ei trec doar intr-o alta etapa a existentei lor si comunicau cu acestia prin jocuri.Cel mai reprezentativ joc de acest fel era Senet,un joc de noroc,folosit in Cartea Mortilor ca o etapa in trecerea in lumea cealalta.Vechii egipteni veneau si jucau acest joc la morminte,pentru ‘a ajuta’ mortul sa treaca in lumea cealalta.Pe gatul mortului se punea un talisman ce reprezenta un cap de sarpe,despre care se credea ca revigora gatlejul celui mort in viata de apoi.Singurii care aveau voie sa poarte acest talisman erau regii si reginele.

Procesiunea pana la capela trebuia sa fie insotita neaparat de o mare galagie,astfel crezandu-se ca ‘aduceau la viata’pe cel mort.Mortii aveau sa renasca in cripta.Slujitorii purtau obiectele celui decedat.Inmormantarile in Egiptul Antic nu erau foarte ieftine.Erau angajate bocitoare,pentru a produce un zgomot cat mai mare,care sa petreaca sufletul mortului.Acestea nu puteau sa planga de fiecare data,insa se straduiau ca sa le curga machiajul.Cu cat zgomotul era mai mare,cu atat se stia ca mortul era mai important.

O alta ceremonie importanta este cea a deschiderii gurii.Se atingea gura cu o dalta in mod simbolic pentru ca mortul sa poata comunica in lumea cealalta.Se ardea tamaie,pentru a imprastia un miros frumos.Flori de lotus erau puse pe nasul celui decedat.Se aduceau tot felul de bucate alese,pentru ca mortul sa nu ‘sufere de foame’ pe lumea cealalta.Simbolul berii apare des in Cartea Mortilorsi reprezinta dorinta mortului de a avea bere pe lumea cealalta.Se stie ca Berea era bautura preferata a egiptenilor antici,de care nu se puteau lipsi,consumand-o sub diferite arome.Moartea insa nu scutea mortul de munca.Niste figurine ramaneau sa ‘munceasca’ in locul celui decedat.Muzicienii cantau pentru a-I adormi in eternitate numai muzica ritmata care sa dea senzatia ca se afla tot timpul in miscare.

Ultima scena a inmormantarii era Cantarirea Inimii,asa cum am amintit mai sus.Era poate cea mai importanta scena din tot ritualul de inmormantare.Ma’at,zeita adevarului si Osiris,judecatorul suprem erau cele 2 figuri importante ale scenei de cantarire a inimii.Marele Devorator care consuma inima daca aceasta era plina de pacate era reprezentat in figurile descoperite drept un leu,un crocodil sau un hipopotam.Odata consumata,inima disparea pentru totdeauna.Prin ‘cumpararea’ Scarabeului Inimii,puteai reduce inima la tacere.Acesta ‘implora’ inima sa nu ‘vorbeasca’ de rau.

Scenele descantecelor de transformare aveau si ele un rol important in ritualul de inmormantare.Rostirea numelor celor decedati se credea ca ii facea nemuritori.

Corpul decedatului Ramses cel Mare,numit si Maret Soare al Egiptului,care il avea ca tata spiritual pe Ra,a fost imbalsamat in Casa Puritatii.Moartea sa la 92 de ani,dupa o domnie de 67 de ani,este un imens soc pentru egipteni.Corpul este umplut de amulet si papirusuri.Ritualul de imbalsamare este facut in prezenta lui Anubis,zeul sacal,care ferea corpul de putrezeala.Ramses este inconjurat de provizii si de obiecte personale iar peretii templului sunt pictati pentru nemurire.Mormantul lui Ramses mai este numit si Castelul celui un million de ani.Numele mortului era scris pe un cartus special,care era asezat pe pieptul sau.In corpul lui Ramses s-au descoperit diferite alimente,cum ar fi musetel si unguente special,despre care se credea ca feresc corpul de putrezeala si de viermi.Descoperirea mumiei lui Ramses a dezvaluit faptul ca marele faraon avea in jur de 1,73 m,era bronzat,ca toti egiptenii de altfel si sur.Nu exista semen de moarte violenta,varsta extrema de inaintata fiind sursa mortii acestuia.

Ramses al II-lea(1279-1212 i.Hr.) facea parte din dinastia a XIX-a,cunoscuta si sub numele de Dinastia Noului Regat.Aceasta dinastie era foarte bine cunoscuta,datorita cuceririlor militare ce au avut loc in acele timpulri,extreme de importante pentru egipteni,cum ar fi cuceririle din Palestina,Liban si Siria.

La câteva decenii după moartea lui Ramses, în timpul Dinastiei XXI, mormântul său a fost jefuit și multe din comorile depuse au dispărut. Astfel, începe istoria, plină de peripeții, a mumiei lui Ramses.

Acesta a fost mutată de mai multe ori de către preoții egipteni în diferite alte morminte, cum ar fi mormântul tatălui său sau al reginei Inhapy, pentru a o feri de alte jafuri iminente.

În jurul anului 1000 î.Hr., mumia lui Ramses al II-lea, împreună cu alte mumii, inclusiv a bunicului său, Ramses I și a tatălui său ,Seti I, au fost depuse într-o grotă necunoscuta de lângă templul lui Hatșepsut din Deir el-Bahari, lângă Teba. Au rămas aici până în anul 1881, când a fost decoperită de un jefuitor de morminte, Muhammad Abd Al-Rasul. Muhammad a fost arestat, iar în timpul procesului a dezvăluit autorităților locul unde se aflau mumiile,acestea fiind ulterior transportate de către egiptologul Gaston Maspero la Muzeul din Cairo.În anul 1974, s-a observat că datorită condițiilor nu tocmai bune în care era depozitată, mumia a inceput să se degradeze. Pentru stoparea degradării s-a decis să fie transportată la Paris, la Muzeul Luvru, pentru depistarea cauzei. În acest scop, pentru acest transport, i s-a întocmit pașaport.

La Paris mumia lui Ramses a fost întâmpinată pe aeroport, cu onoruri militare, de către președintele Franței, Valery Giscard d'Estaing și de ministrului francez al Educației și Cercetării. Oamenii de știință au constatat că degradarea mumiei se datora unei ciuperci, care a fost îndepartată. De asemenea, i s-a întocmit o necropsie, stabilindu-se ca și cauză probabilă a decesului infecțiile provocate de abcesele dentare.După aceste teste, mumia a fost transportată înapoi în Egipt, revenind la Muzeul din Cairo. După revenirea în Egipt, a fost vizitată de președintele egiptean Anwar Sadat și soția acestuia.

MISTERUL VIETII SI AL MORTII MARELUI FARAON TUTANKHAMON

De departe,insa,cel mai cunoscut dintre faraonii egipteni ramane Tutankhamon.Mormantul intact al lui Tutankhamon este cea mai mare descoperire arheologica din istorie.Regele Tut a devenit un nume familiar .Toata lumea stie de comorile pe care faraonul-copil le-a lasat in urma sa.Dar mult mai interesante sunt povestea tragica a copilariei lui,extraordinara poveste de dragoste si moartea lui brusca si misterioasa.Acum se ivesc noi indicia despre omul din spatele mastii de aur,despre adevaratul Tutankhamon.

Vechii egipteni erau extrem de rigurosi in inventarierea comorilor.Isi notau totul,de la batalii,prizonieri,ofrandele aduse la templu si,cel mai important,regii lor.Daca un egiptean dorea sa impresioneze un strain in legatura cu civilizatia egipteana,ii prezenta o lista intreaga de regi.Cand marele calator,Herodot a vizitat Egiptul,a spus:’…preotul mi-a citit dintr-un catastif numele a peste 300 de monarhi’.Egiptenii erau atat de mandrii de istoria lor,incat si-au notat toti regii pe peretii templelor.Cel mai bine s-a pastrat lista din templul lui Seti I din Abydos.In Sala Anticilor,acum 3000 de ani,a avut loc un ritual religios foarte important.Citind numele strabunilor,Seti I s-a asigurat ca acestia vor primi hrana in lumea de dincolo.Pe pereti apare Seti I,alaturi de tanarul Ramses,care mai tarziu devine cunoscut sub numele de Ramses cel Mare.In mana tine un papyrus,de unde citeste niste nume.Pe pereti apare de asemenea si lista regilor.Aceasta incepe cu Menes,fondatorul Egiptului si ajunge la Seti I.Fiecare nume este notat intr-un chenar oval,facut din franghie si incercuind in mod magic numele.Putina protectie magica ajuta intotdeauna.Deasupra se povesteste ce se intampla.Este o rugaciune pentru cei morti:”Fie ca Ptah-Sokoro-Sirus,stapanul mormantului,cel care este in templul lui Seti I,sa aduca ofrande regilor Egiptului de la stapanul celor 2 tinuturi,Seti I.Fie ca ei sa aiba paine,bere,haine si tot ce au nevoie”.Regii carora le sunt adresate ofrandele sunt:Kheops,creatorul Marii Piramide,Amenhotep al III-lea,cel care a condus Egiptul in cea mai prospera perioada.Dar exista o mica problema mai sus.Numele celui mai cunoscut faraon lipseste.Unde este numele lui Tutankhamon?

Pentru a descifra misterul lui Tutankhamon,trebuie sa pornim din Teba,capitala Egiptului Antic.Era un loc fabulous de bogat.Jertfele curgeau dinspre est,aurul dinspre sud.Egiptul era la apogeu,rezultatul a mai mult de 1000 de ani de stabilitate.De secole,erau idolatrizati aceiasi zei.Nilul isi iesea adesea din matca,iar armatele faraonului asigurau o prosperitate continua.Marele poet grec Homer scria:

“Teba din Egipt,

Marea avere sta in cladiri.

Teba cu sute de porti

200 de soldati au plecat la razboi

Cu cai si care de lupta.”

Era un loc incredibil.In acest moment,Egiptul era la apogeu,iar faraonul Akhenaton a suferit o schimbare religioasa foarte puternica.Conducatorul divin si absolut al Egiptului a devenit un eretic.Toti vechii zei au disparut si au fost inlocuiti cu unul singur,zeul soarelui,Aten.

Sustinut de cativa credinciosi,el a mutat capitala din gloriosul oras Teba intr-un loc salbatic in desert,aflat la 240 km de modernul Cairo,un loc care se numeste acum Tel el-Amarna.Aici,in timpul celei mai speciale perioade din istoria celor 3000 de ani a Egiptului,s-a nascut Tutankhamon.Faraonul Akhenaton a inceput sa construiasca noul oras prin plasarea granitelor sale.El a proclamat existent unui singur zeu,Aten,zeul Soarelui.Au disparut toti zeii cunoscuti pe care egiptenii ii venerau de generatii.Au disparut si Osiris,zeul mortii si Anubis,zeul-sacal,zeul imbalsamarilor.La fel au disparut si Hathor,zeita muzicii si a iubirii si Bes,piticul cu cap de leu care canta la tamburina.A ramas numai Aten,discul solar,ale carui raze au adus viata peste tot.Aceasta este religia in care s-a nascut Tutankhamon.Dar Akhenaton a facut si alte schimbari.Peste noapte,s-a schimbat si arta,de la una formala la una naturalista.Inainte faraonii erau desenati ca niste barbate musculosi si vigurosi,iar Akhenaton a fost prezentat intr-un mod grotesc si deformat.Niciun faraon din istoria Egiptului n-a mai fost portretizat asa.Statuile lui au o forma alungita,piept umflat,coapse proeminente si brate fusiforme.

Chiar si sotia faraonului,faimoasa Nefertiti,avea brate subtiri si un gat neobisnuit de lung.Cele 6 fiice ale lor,printesele,au fost portretizate cu niste capete deformate,hidrocefale.Cand primii egiptologi au descoperit aceste statui grotesti,au realizat imediat ca acolo se petrecuse ceva ciudat.Mai surprinzator este modul in care intreaga familie regala a fost portretizata impreuna.Sunt prezentati in scene intime,atingandu-se si sarutandu-se.Akhenaton apare adesea tinand-o pe una din fetele sale pe genunchi,intr-o ipostaza tandra,de familie.In toata istoria civilizatiei egiptene,nicio alta familie regala nu mai fusese prezentata intr-o maniera asemanatoare.Secole intregi de traditie fusesera date la o parte.

Akhenaton a schimbat si sistemul politic,atat de bun pentru Egipt.In trecut,dominatia Egiptului in Orientul Apropiat fusese construita pe baza unei armate mari,condusa de faraon.Cu regale in frunte,armata marsaluia spre tari straine,pentru a extinde granitele Egiptului.Dupa ce armata cucerea un pamant nou,soldatii se intorceau cu tot ce era de valoare si putea fi carat si asteptau sa fie trimis tributul anual sau se intorceau la razboi.Era un system simplu,iar Egiptul devenea un imperiu foarte bogat.Akhenaton a refuzat sa faca asa ceva.Pur si simplu era dezinteresat.In orasul sau izolat,el era preocupat cu rugaciunile catre zeul sau,Aten si-si petrecea timpul impreuna cu copiii sai si cu sotia sa,Nefertiti.Akhenaton a transformat faraonul dintr-un lider politic in unul religios.Perioada aceasta este memorabilia pentru Egipt.In aceasta lume tumultoasa s-a nascut Tutankhamon.In zona orasului Amarna,excavarile au descoperit o inscriptie care mentiona faptul ca tatal lui Tutankhamon a fost faraon.dar despre care faraon este vorba?Raspunsul se afla intr-o vale izolata,unde este mormantul lui Akhenaton,mai exact pe un zid sfaramat,unde se pot vedea indicia absolut unice in istoria Egiptului.Este scena mortii unui membru al familiei regale.Sus,se poate vedea un copil iar mai jos,un sclav.Asta semnifica ca avem de a face cu o familie regala.In partea din stanga se afla Akhenaton si Nefertiti,care sunt reprezentati in doliu.Langa ei este un pat pe care murise printesa.Tot acolo apare si ea.Moartea printesei i-a permis lui Jeffrey Martin,unul dintre cei mai mari egiptologi,sa faca o descoperire importanta.Profesorul Martin a realizat ca in acea camera are loc o scena aproape identica.Apar cei care poarta doliu,el se apleaca,ia nisip in pumn si i-l arunca ei pe fata.Dar de data asta nu este vorba despre moarte unei printese.Este vorba despre moartea unei sotii a lui Akhenaton,Kiya.Iar Martin sugereaza ca pruncul care s-a nascut nu este altul decat Tutankhamon.Aici incepe povestea vietii lui Tutankhamon.Probabil ca viata a fost foarte placuta pentru Tutankhamon,care a crescut intr-un oras foarte izolat.Copiii erau foarte indragiti.Egiptenii aveau de obicei foarte multi copii.Geograful Strabon s-a aratat uimit de numarul mare de copii egipteni.El credea ca marimea unei familii egiptene era un rezultat direct al solului fertil si al climatului cald.Theodorus,un alt calator,a observant ca pe egipteni ii costa foarte putin cresterea copiilor.Cat erau mici,stateau dezbracati si desculti.Erau hraniti cu radacini fierte.Toti copiii aveau jocuri Probabil ca si lui Tutankhamon i-au placut,deoarece in mormantul lui s-au gasit 6 jocuri.Ca intr-un joc modern de Monopoly,piesele se mutau in patratele,unele opriri fiind favorabile,altele nu. Puteai sa pici pe “foarte bine”sau pe “viata-prosperitate-stabilitate”,dar puteai sa pici si in apa.Fiind membru al familiei regale,cu siguranta Tutankhamon era dus in fiecare zi la temple pentru a-l venera pe Aten intr-o atmosfera de liniste si dragoste.Zeul Aten pare sa fi fost unic.In aceasta filosofie nu exista niciun aspect negative.Aten nu era un zeu furios,dornic sa-I pedepseasca pe copiii obraznici.Ne putem face o idee despre personalitatea tanarului rege aruncand o privire asupra continutului mormantului sau.Se pare ca ii placea vinul,din moment ce a fost ingropat cu aproape 60 de urcioare cu vin bun.Urcioarele au etichete pe care scrie tipul vinului,via din care provine si anul in care a fost imbuteliat.Multe sticle provin chiar din timpul domniei lui Tutankhamon.Numai pe 4 dintre urcioare scrie “dulce”.Se pare ca baiatului ii placea vinul sec…Omul obisnuit bea bere.Vinul era numai pentru cei din inalta societate.Asadar,vinul pe care l-a luat Tutankhamon cu el este o comoara.Dar toate bogatiile acestea au fost o consolare prea mica pentru tragediile ce aveau sa-l loveasca pe tanarul rege.

La curtea regala exista un membru foarte ambitios si viclean,pe nume Ay.Mormantul lui este cel mai mare dintre mormintele nobililor.Imaginile cu Ay sunt foarte interesante.Prima imagine este despre zeul tata,zeul fiind Akhenaton.Nu era chiar tatal lui,ci mai degraba un apropiat de-al faraonului.In cea de-a doua imagine,Ay este prezentat ca un sclav,asezat in dreapta regelui.Asta inseamna ca el era mana dreapta a lui Akhenaton.Mai apar si alte titluri.De exemplu,conducea grajdurile faraonului.Pozitia in care isi tine mana este una de venerare.Asadar,el il venereaza pe singurul zeu,pe Aten.In spatele lui,este doamna Ay.Ea poarta o frumoasa peruca iar mainile ei sunt in aceeasi pozitie.Amandoi il venereaza pe Aten.

Mai exista o scena care arata cu erai rasplatit in Amarna.In spatele lui Akhenaton era Nefertiti,dar chiar deasupra lor era Aten,discul solar,cu razele coborand.De fapt,razele le daruiesc un colier de aur lui Ay si sotiei sale.Langa ei sunt cele 3 printese care isi ajuta tatal.Una dintre ele are o tava de coliere,pe care i-o intinde mamei sale.Dupa numarul printeselor,se poate spune si cand a fost cioplit acest zid.Sunt numai 3 printese,iar Akhenaton si Nefertiti au avut 6.Deci peretele a fost cioplit cam pe la mijlocul domniei lui Akhenaton.Ca tot ce este legat de Amarna,si aici exista un mister.Exista o serie de columne care nu sunt terminate.Mormantul este incomplet.Cand muncitorii au ajuns aici,si-au pus jos uneltele,au plecat si nu s-au mai intors.Stim ca Ay a mai trait multi ani.De ce cel mai important personaj din Amarna si-a lasat mormantul neterminat?

Ay a oprit lucrarile deoarece lucrurile nu mergeau bine si nu avea de gand sa-si petreaca restul zilelor acolo.Akhenaton era un lider religios,dar,din punct de vedere economic si politic,Egiptul era in cadere libera.Teritoriile straine fusesera pierdute,ambasadorii egipteni scriau ca nu mai sunt respectati,iar armata era intr-o stare foarte proasta.Noua religie nu avusese un succes foarte mare.Oamenilor le lipseau vechii zei,iar Akhenaton si Neferititi i-au mituit pe localnicii din Amarna ca sa para credinciosi.In al 17-lea an al domniei sale,Akhenaton a murit in circumstante necunoscute.Nefertiti nu mai fusese mentionata cu ceva timp inainte,asa ca presupunem ca si ea murise.In curand,orasul Amarna a fost parasit.

Un semn ca toata lumea vroia sa uite episodul Amarna este faimosul bust a lui Nefertiti,una dintre cele mai importante lucrari de arta din lume,care a fost uitat pe raftul sculptorului.Nimeni nu a vrut-o.Egiptul nu mai avea nici rege,nici regina.Micul Tutankhamon se casatorise cu sora lui vitrega,Ankhesenamen,in varsta de 11 ani.Tanarul Tutankhamon,singurul successor de sex feminin,a devenit faraon.Schimbarile lui Akhenaton fusesera prea mari pentru Egipt.teba,cu cele doua mari temple,a devenit din nou centru religios.Mii de preoti,instrainati timp de 17 ani,cat a durat fenomenul Amarna,s-au putut intoarce,in sfarsit,la ritualurile si la zeii de dinainte.Tutankhamon,insotit de sotia sa,s-a mutat la palatal stabunilor sai.Ce soc trebuie sa fi fost pentru tanarul baiat sa fie mutat din singurul camin pe care il avusese vreodata si sa fie adus intr-un oras pe care nu-l mai vazuse pana atunci!Motivul pentru care in ziua de azi palatal a ajuns o ruina,este caramida de lut.Aproape toate cladirile erau construite asa.Templele si mormintele trebuiau construite din piatra pentru a rezista o vesnicie.Dar un palat trebuia sa reziste cat o viata de om.In sala tronului,un orfan de 11 ani si-a inceput domnia ca rege al Egiptului,Stapanul celor Doua Pamanturi.Dar cel care lua deciziile in stat nu era Tutankhamon.Acesta era Ay,promovat pe pozitia de vizir,cea mai inalta oficialitate,cel care hotara destinul Egiptului.Tutankhamon nu a fost singurul faraon-copil din istoria Egiptului.O scrisoare datata cu o mie de ani inainte ne aminteste ca,desi Tutankhamon a fost regele Egiptului,a mai existat un copil-faraon.In timpul domniei tanarului Pepi al II-lea,mana sa dreapta,Tunubia,i-a scris ca se va intoarce cu un pigmeu.Nerabdator,Pepi al II-lea i-a trimis instructiuni.Tunubia a fost atat de onorat ca a primit o scrisoare de la tanarul faraon,incat a sculptat-o la intrarea in mormantul sau din Aswan,ca s-o vada toata lumea:

“Vino direct la palat,imediat.

Lasa totul si adu pigmeul.

Cand va urcati in barca,pune doi barbati puternici sa-l pazeasca.

Ai grija sa nu cada in apa!

Cand doarme,un om de incredere sa doarma cu el in cort.

Controleaza-l de zece ori pe noapte

Doresc foarte tare sa-l vad pe acest pigmeu.”

Se poate sa fi fost faraon,dar era inca un copil.Cu toate ca erau foarte tineri,Tutankhamon si sotia sa,Ankhesenamen,avusesera parte de multe tragedii.Probabil ca se atasasera unul de celalalt datorita mortii tatalui lor.Dupa moartea acestuia,numele reginei Neferititi nu a mai fost mentionat.Probabil ca si ea a murit in aceeasi perioada.Cei doi orfani au fost nevoiti sa se mute in Teba,sa-si lase caminele,religia,chiar si amintirea tatalui lor,considerat acum un eretic.Obiectele gasite in mormantul lui sugereaza ca cei doi erau de nedespartit.Una dintre piesele gasite in mormant este un mic altar de aur care gazduia candva o statuie a lui Tutankhamon.Fiecare scena desenata pe altar,o arata pe Ankhesenamen drept o sotie iubitoare si devotata.Cuplul regal este prezentat in scene intime.Il mai vedem pe Tutankhamon la vanatoare si pe Ankhesenamen tinand sagetile.Tutankhamon toarna parfum in mainile sotiei sale.Este evident ca sunt devotati unul altuia si ca se simt bine impreuna.Din motive politice,casatoria lor a avut loc cand ei erau inca doi copii,dar intre cei doi a existat sigur o afectiune ca intre soti.Altarul a fost probabil comandat de Ankhesenamen pentru a-l face cadou sotului ei.Intr-un fel,aceasta a fost o scrisoare de dragoste scrisa in aur.

Erau un cuplu magic.In mormant era o lampa magica,secretul lor special.Vasul nu are nimic pictat,nici pe dinafara,nici pe dinauntru,dar cand este aprinsa,apare tanarul cuplu.Trucul consta in faptul ca mai exista o cupa mai mica,facuta special sa se potriveasca inauntru,pe care a fost pictat cuplul.Asadar,picture poate fi vazuta numai cand lampa este aprinsa si devine translucida.Tanarul rege se bucura de aceste jucarii magice.dar lucrurile erau deprte de a fi linistite la curtea lui Tutankhamon.

La Muzeul din Cairo mai exista o dovada foarte clara a ceea ce se petrecea.Este un anunt public care a fost conceput in templul Karnak,centrul religios din Teba.Putin dupa ce s-au intors in Teba,cei care il ghidau pe Tutankhamon au hotarat ca el ar trebui sa se intoarca la vechii zei.Si asa au facut.Trei linii de hieroglife spun o poveste oribila.Scrie urmatoarele:

“Zeii si zeitele Egiptului

Din insula Elephantine si pana in tinuturile Deltei,

Au fost abandonati.

Altarele lor s-au degradat si s-au umplut de buruieni

Tara a fost in stare de confuzie

Zeii uitasera aceste tinuturi”

De fapt,tatal lui Tutankhamon era invinuit pentru aceasta stare deplorabila in care ajunsese Egiptul.Atunci,probabil Tutankhamon avea 12 ani.Acestea nu sunt cuvintele unui copil de 12 ani.Tatal lui era acuzat pentru tot raul din Egipt.Probabil ca s-a simtit oribil.

Cand Tutankhamon s-a intors in Teba,unul din primele lucruri pe care le-a facut a fost sa termine un monument incepu de bunicul sau,Amenhotep al III-lea.In templul Luxor,Amenhotep construise o colonada.Dar el a murit inainte sa o decoreze.Scenele alese de Tutankhamon sunt din timpul celui mai important si vechi festival din Teba,al lui Apet.Apet este vechiul nume al templului Karnak.O data pe an,statuile a trei dintre cei mai importanti zei din Teba,Amun,Mut si Khonsu,erau puse in altare mici si duse din Karnak la Luxor,ca sa le vada toata lumea.Se organizau procesiuni si mese pline cu carne erau aduse ofranda zeilor.Muzica,batai din palme,cantece si dansuri.Era timpul pentru distractie iar Tutankhamon a surprins totul in imagini.Si el participa la festival,aducand ofrande zeilor.Si numele lui era inscriptionat peste tot.Tutankhamon a decorat toate zidurile.Numele lui trebuia sa fie peste tot.Dar singurul loc in care poate fi gasit era intr-o parte ascunsa a templului.Trei hieroglife mici se citesc “Nebkehperure”,unul dintre numele lui.Cineva a incercat din toate puterile sa stearga numele lui Tutankhamon.

Tutankhamon si Ankhesenamen erau apropiati unul fata de celalalt datorita tragediei prin care trecusera impreuna.Sapaturile din mormantul lui Tutankhamon au scos la iveala o alta tragedie pe care au impartit-o.Ankhesenamen pierduse 2 sarcini.Intr-o camera mica din incaperea mortuara au fost gasite 2 sicrie mici din lemn.In ele erau 2 fetusi.Carter,cel care a descoperit mormantul,l-a dezvelit pe cel mai mic si a observant ca avea aproximativ 5 luni si ca nu fusese mumificat.Al doilea fetus i-a fost trimis doctorului Douglas Derry,professor de anatomie la Universitatea din Cairo.El a descoperit ca era fetusul unei fetite de 8 luni.Acesta fusese imbalsamat.Derry a mentionat ca a gasit si firul folosit pentru indepartarea creierului.Fetusii au disparut in anii ’30,dar de curand,a fost regasit cel mai mare,la spitalul Casarel Eine,unde il depozitase Derry.Anul trecut,cand a fost gasit si cel de-al doilea,doctoral Fawzi Gaballah,presedintele Departamentului de Anatomie,a cercetat ambii fetusi.

Firele pentru indepartarea creierului erau introduce prin pasajul nazal,in cazul adultilor.Dar aici avem de a face cu un fetus in varsta de aproximativ 8 luni intrauterine.Incizia a fost facuta ca de obicei,in partea stanga a abdomenului.Pe acolo au fost scoase organele interne. Este foarte interesant ca acea zona nu a mai fost cusuta.Se spune adesea ca mumiile erau examinate de Howard Carter si mai tarziu,de Derry,anatomist la Universitatea din Cairo.Ankhesenamen a suferit doua pierderi de sarcina.Se spune ca cel mai mic dintre fetusi nu a fost mumificat,pentru ca nu s-a gasit nicio incizie in partea de jos a abdomenului.Cel mai mic dintre fetusi este foarte degradat,dar in partea de jos a cavitatii abdominale,se afla rasina.Dar incizia nu se poate vedea din cauza degenerarii.Rasina aceea are aceeasi culoare,aceeasi textura si arata la fel ca in cazul fetusului mai mare.Zona in care a fost facta incizia nu se vede clar din cauza degradarii.Este foarte fragila.Cei care faceau imbalsamarile erau foarte indemanatici.Au incercat sa scoata organelle interne printr-o incizie abdominala.S-a descoperit un morman de panza imbibat in rasina.Deci si in cazul fetusului mai mic trebuie sa fi avut loc o imbalsamare.Cu sigurnta a fost si acesta imbalsamat.Ce s-ar fi intamplat daca cei doi copii ai lui Tutankhamon si Ankhesenamen ar fi supravietuit.Daca ar fi avut un mostenitor,sperantele ca altcineva sa fie rege ar fi fost distruse iar cursul istoriei ar fi fost schimbat pentru totdeauna.

Ascuns in umbra,statea cel mai negru cosmar al baiatului-rege.La putin timp dup ace Tutankhamon a fost incoronat,Ay a devenit vizirul Egiptului,echivalentul primului-ministru.Fara indoiala ca avea o influenta foarte puternica asupra lui Tutankhamon si asupra deciziilor pe care acesta le lua.Ay avea acces la toate resursele si comorile Egiptului.Organiza petreceri vaste,cu muzicieni si era inconjurat de servitor,gata sa-i indeplineasca orice dorinta.Artisti si mestesugari pregateau bunurile pentru mormantul sau.Pe langa faptul ca era sfatuitorul regelui,vizirul mai avea si o alta putere,extrem de importanta.El controla accesul catre palat.Nimeni nu intra sau iesea fara stirea si permisiunea lui.Printre servitorii lui Ay,erau si unii care ar fi facut rau.Una dintre rarele imagini cu Tutankhamon in rol oficial de faraon este cea din mormantul lui Hoy,guvernator in Nubia.Aici il putem vedea pe tanarul rege indeplinindu-si indatoririle oficiale.Hoy era o personalitate foarte importanta la curtea lui Tutankhamon.Treaba lui era sa aduca aur din Nubia in Egipt.Cuvantul antic egiptean pentru aur era “nube”.Asadar,Nubia,Sudanul de astazi,era locul in care se gasea aur.Aurul folosit la sicriul lui Tutankhamon se poate sa fi fost disponibil datorita eforturilor lui Hoy.Zidurile mormantului lui Hoy ne vorbesc despre treaba lui.Hoy primeste sigiliul oficial care trebuia folosit la transportul aurului.Cand Hoy se intorcea din Nubia,putem vedea caii in grajd.Decoratiunile din mormantul lui sunt pline de locuitori ai Nubiei,aducandu-i tribut lui Tutankhamon:girafe,maimute si numeroase inele de aur.Cand Hoy a fost inmormantat,Tutankhamon era un barbat tanar,pe picioarele lui,capabil sa gandeasca si poate nu mai dorea sa fie manipulat de vizirul sau,Ay.Aceasta noua independent se poate sa-l fi costat enorm.

Moare,in mod misterios,la varsta de doar 20 de ani.Corpul lui a fost mumificat si trecut cu barca pe malul de vest,locul celor morti.A fost ingropat in Valea Regilor,alaturi de alti faraoni egipteni.Mormantul sau este unul dintre cele mai celebre din lume.Dar toti care il viziteaza,sunt dezamagiti.Nimeni nu se astepta ca Tutankhamon sa moara asa de tanar.Nu a avut timp sa-si pregateasca mormantul asa cum se cuvine,dar sunt totusi niste lucruri minunate acolo,cum ar fi sarcofagul tanarului rege.E singurul care a ramas in acel mormant.mai sunt si alte lucruri minunate:picturile.Daca stii cum sa le citesti,iti vor spune totul despre inmormantarea lui Tutankhamon.Mumificarea corpului a durat 70 de zile.Atat a durat si pregatirea celor necesare pentru mormant.trebuiau aduse sicriele,mobilele,sculpturile.Totul trebuia sa fie acolo.Trebuiau tinute si ritualurile religioase.Dar trebuia ales un rege nou,iar asta chiar era o problema,deoarece Tutankhamon nu avea niciun fiu.Singura persoana din familia regala ramasa era Ankesenamen.Pe un zid din interiorul mormantului este sculptata ziua inmormantarii.Mumia lui Tutankhamon este asezata in carul mortuar iar 12 barbati il trag in mormant.Dar de ce au basmale albe daca se presupunea ca ei erau in doliu?Cine nu era acolo?Ay.El este mai departe,in alta scena.este imbracat intr-o piele de leopard,semnul preotului cel mai important.Ay joaca rolul marelui preot,tinand slujba de inmormantare a lui Tutankhamon.El este cel care ii va da viata si suflu pentru lumea de dincolo.Dar nu poarta numai asta.Pe capul sau se afla coroana faraonului.Simbolul de deasupra capului sau este inscriptionat cu numele “Ay”.Ay devenise faraon.El il urma la tron pe Tutankhamon.Dar cum devenise Ay din plebeu,faraon?Probabil ca Ankhesenamen a fost distrusa cand Tutankhamon,tanarul ei sot,a murit.Relatia lor se intarise in copilarie cand pierdusera Amarna.De-a lungul vremurilor tumultoase si al schimbarilor,ei se avusesera unul pe celalalt.In zilele ce au precedat mortii lui,s-au petrecut o serie de evenimente ce ne duc cu gandul la faptul ca s-ar fi putut sa aiba loc o serie de crime.Primul din aceste evenimente este o scrisoare a reginei Ankhesenamen,care este inregistrata pe o tablie veche,gasita in arhivele din capital statului,Hittite,Beysehir din Turcia de astazi.Scrisoarea era atat de ciudata,incat nici regelui nu i-a venit sa creada:

“Sotul meu a murit,

Iar eu nu mai am niciun fiu.

Dar se spune ca tu ai multi fii.

Daca imi vei da un fiu de-al tau,

El va devein sotul meu.

Niciodata nu as alege un servitor sa-mi fie sot!

Ma tem foarte tare.”

De ce ar fi cerut Ankhesenamen un sot din afara Egiptului,din Hittite,un dusman traditional al tarii sale? Regele din Hittite a refuzat,gandindu-se ca trebuie sa fie ceva la mijloc.Disperata,regina a mai scris o scrisoare:

“De ce spui ca eu pot incerca sa te insel?

Daca as avea un fiu,

As mai scrie eu catre o tara straina,umilindu-ma pe mine si tara mea?

Nu ai incredere in mine.

Cel care mi-a fost sot a murit,iar eu nu am niciun fiu.

Ar trebui sa-mi fac sot unul dintre servitori?

Oamenii spun ca tu ai multi fii.

Da-mi un fiu de-al tau si mi-l voi face sot si rege al Egiptului.

Regele si-a trimis in cele din urma un fiu in Egipt sa se insoare cu disperata regina.Dar el nu a ajuns niciodata.Undeva,in salbaticie,la granita Egiptului,el a fost omorat.

De ce era Ankhesenamen silita sa-si gaseasca sot in afara Egiptului?In fiecare dintre scrisorile ei,ea declara ca nu se va marita niciodata cu un servitor.Aceasta nu era o franza obisnuita.Probabil ca se simtea amenintata.Cine ar fi putut sa o oblige sa se marite cu un plebeu?Raspunsul a fost gasit peste 3000 de ani,in magazinul unui cunoscut vanzator de antichitati din Cairo.In primavera lui 1931,Percy Newberry,un egiptolog,a gasit in magazin un inel inscriptionat cu doua ornamente, al lui Ankhesenamen si al lui Ay.Newberry i-a scris imediat lui Carter despre descoperirea sa:

“Dragul meu Carter,vei fi foarte impresionat sa afli ca am gasit un inel care are 2 simboluri,cel al lui Ankhesenamen si al lui Ay.Asta nu poate decat sa insemne ca Ay s-a insurat cu regina,vaduva lui Tutankhamon”.

Pe vizirul Ay dorea cu atata disperare sa-l evite Ankhesenamen.Scrisorile ei catre regele din Hittite, inelul gasit de profesorul Newberry si scenele cu Ay de pe zidul lui Tutankhamon,toate confirma ca Ay l-a urmat la tron pe acesta,insurandu-se cu tanara vaduva inspaimantata.Ce s-a intamplat cu Ankhesenamen dupa ce s-a maritat cu Ay?Cand profesorul Newberry a gasit inelul,dovedind casatoria dintre Ay si Ankhesenamen,in varsta de 21 de ani,el i-a scris lui Howard Carter:

“Este vreo sansa sa te duci in Valea de Vest sis a vizitezi mormantul lui Ay?Daca te duci acolo,as vrea sa clarific o problema.Pe unul dintre zidurile camerei in care se afla sarcofagul,exista figura regelui batran Ay si a reginei Tey,in spatele lui.Se vede urma vreunei persoane in spatele reginei Tey?Este simbolul suficient de mare pentru numele Ankhesenamen?Daca Ankhesenamen era in viata atunci cand Ay a murit,cam la trei ani dupa casatoria lor trebuia sa apara si ea pe peretii din mormantul lui.”

Trebuie cautate indicia despre soarta lui Ankhesenamen in mormantul lui Ay.Pe peretii mormantului lui Ay sunt pictate cateva scene.Acestea sunt religioase si ii arata pe zei primindu-l pe Ay.Dar cea de care era interesat profesorul Newberry este scena care il infatiseaza pe Ay la vanatoare.Ankhesenamen ar fi trebuit sa fie cu el. Simbolul de pe zid este prea scurt pentru numele ei lung.Are exact marimea potrivita pentru numele primei neveste a lui Ay,Tey.In imagine este reprezentata Tey,dar nu este loc pentru Ankhesenamen in spatele ei.Iar hieroglifele ne spun ca Tey este regina Egiptului.Ce s-a intamplat de fapt cu Ankhesenamen?Pentru ca Tey sa devina regina,Ankhesenamen trebuie sa fi murit,asa cum pentru ca Ay sa devina faraon,Tutankhamon a murit.Ne putem imagina ca Ankhesenamen a avut o soarta similara cu a printului din Hittite si cu cea a lui Tutankhamon.Avem de-a face cu un criminal in serie.Ar fi putut Ay sa-si croiasca drum catre tron cu ajutorul crimelor?In anul 1968,a aparut un alt indiciu asupra mortii lui Tutankhamon.Doctorul Harrison,un anatomist englez,a realizat o examinare medicala unica.Autoritatile egiptene i-au acordat permisiunea speciala de a deschide sarcofagul lui Tutankhamon,prima data din 1920.Cadavrul a fost descoperit inca o data.Aparatele cu raze X erau deja la indemana si,pentru prima data,cadavrul lui Tutankhamon a fost radiografiat.Rezultatele au fost dramatice:Harrison a descoperit o lovitura in spatele craniului regelui.Limitele sunt normale,dar ar fi putut fi cauzata o hemoragie in zona creierului.Aceasta ar fi putut fi cauzata de o lovitura la ceafa,lovitura care i-ar fi cauzat moartea.Nimeni nu s-a mai uitat peste radiografiile lui Tutankhamon de cand profesorul Harrison le-a studiat.Teoria pe care o propune Harrison este foarte interesanta.In osul occipital este o intrerupere.Asta insemna o mica fractura si un cheag de sange.Asta inseamna ca era acolo de ceva timp,poate de cateva luni si ar fi trebuit ca Tutankhamon sa fie in viata pentru calcificare.Deci daca Tutankhamon ar fi fost lovit la ceafa,ar fi trebuit sa zaca si nu ar fi murit imediat.Initial,ar fi putut sa mai reziste cumva,dar un cheag de asa marime poate cauza o presiune masiva asupra creierului.S-a produs o presiune enorma pe portiunea central a creierului.Cu siguranta ca ar fi trebuit sa fie inconstient pentru o vreme,timp in care s-a produs calcificarea.Locul este destul de apropiat de baza gatului,deci se presupune ca a fost lovit in somn.Apoi probabil a devenit inconstient si a durat o luna sau doua pana a murit din cauza loviturii.

Noile dovezi sugereaza ca Ay a avut la dispozitie cateva luni sa-si puna la cale planul.Daca Ay l-a omorat pe Tutankhamon,pe Ankhesenamen sip e printul din Hittite,de ce nu a fost judecat?Raspunsul este scris pe zidurile mormantului lui Rechmaray:

“Nimeni sa nu-l judece pe vizir

El trebuie sa-l pedepseasca pe cel care greseste”

Cu alte cuvinte,nimeni nu-l pedepseste pe vizir.Nu avem dovezi foarte sigure,dar cert este ca Tutankhamon,Ankhesenemen si printul din Hittite trebuiau sa moara in cateva luni pentru ca Ay sa devina faraon.Ay,in calitate de vizir,putea aranja uciderea lui Tutankhamon in palat.Putea aranja de asemenea sic a tanarul print din Hittite sa fie omorat si numai Ay ar fi putut sa o oblige pe Ankhesenemen sa se marite cu el,apoi sa o omoare.Aceste evenimente caudate ce s-au petrecut in Teba acum 3000 de ani,i-au fost de folos lui Ay.La sfarsit,faptele lui Ay nu au rmas fara urmari.A murit la 3 ani dupa ce a devenit faraon.Mormantul lui a fost jefuit,mumia sa a fost distrusa,numele lui sters,iar obiectele pretioase pe care planuia sa le ia cu el in lumea de dincolo au fost furate.Astazi numele lui nu este cunoscut decat de catre egiptologi,datorita faptului ca l-a urmat la tron pe Tutankhamon.

Cat despre Tutankhamon,vechii egipteni il urat asa de tare pe tatal sau,incat au inlaturat in mod sistematic orice urma a amintirii lui Tutankhamon.De aceea simbolul lui Tutankhamon nu este inclus pe zidurile din Abydos,acolo unde sunt trecuti toti faraonii Egiptului.De aceea,numele sau a fost sters din templul Luxor,decorat de el.Dar,cu toate acestea,numele lui continua sa dainuiasca.Micul lui mormant din Valea Regilor a ramas neatins timp de 3000 de ani.Tutankhamon,care a trecut prin atatea in timpul vietii,se odihneste in mormantul sau,fiind singurul faraon care mai este ingropat in Valea Regilor.Numai pentru el vechea rugaciune egipteana s-a implinit:

“Fie ca stapanul celor doua pamanturi,regele Egiptului,

Nebkehperure Tutankhamon,

Sa traiasca sanatos si prosper pentru totdeauna.”

Akhenaton își dorea un urmaș de sex masculin, însă se pare că regina sa nu putea să i-l ofere. Ținând cont că Nefertiti a născut doar fete, cei doi au ajuns la concluzia că e nevoie de o altă mamă care să nască viitorul rege. Noua soție a lui Akhenaton a fost prințesa mitanniană Kiya, care i-a dăruit tot o fiică. Egiptologii au ajuns la concluzia că, la un moment dat, aceasta a căzut în dizgrație, fiind exilată sau ucisă. Dacă așa au stat lucrurile într-adevăr, cel mai probabil gelozia lui Nefertiti a fost cauza îndepărtării Kiyei. Neobținând nici acum moștenitorul mult dorit, Akhenaton și-a luat o a treia soție. În anul 10 de domnie, aceasta i-a dăruit regelui un fiu, care a fost numit Tutankhaton („imaginea vie a lui Aton”). Mumia mamei lui Tutankhaton a fost descoperită în 1898 de către arheologul Victor Loret, în mormântul KV35 din Valea Regilor. Testele ADN au confirmat faptul că este mama lui Tutankhaton dar și fiica lui Amenhotep al III-lea și a reginei sale, Tiye. Prin urmare, era sora lui Akhenaton după ambii părinți și sora lui Nefertiti după tată. Identitatea ei rămânând un mister, ea a fost botezată de către arheologi „Tânăra Doamnă”. La fel ca și Kyia, „Tânăra Doamnă” nu a avut o soartă prea fericită. Mâna dreaptă și o ureche i-au fost rupte, pieptul strivit iar falca stângă sfărâmată. Deși inițial s-a crezut că hoții de morminte au cauzat leziunile, o examinare mai amănunțită a scos la iveală faptul că rănile au fost provocate înainte de îmbălsămare, acele răni fiind de fapt cauza morții „Tinerei Doamne”. Se pare că Nefertiti a avut grijă să-și înlăture toate rivalele… Nu putem trece neobservat faptul că cele trei soții ale lui Akhenaton (Nefertiti, Kiya și necunoscuta) sunt cele trei soții ale lui Moise (Adonith, Zipporah și necunoscuta din Kuș).

Tutankhamon a fost înfiat de Nefertiti și crescut ca propriul ei fiu. Este cunoscut faptul că, până a ajuns pe tron, el a locuit împreună cu Nefertiti și fiicele ei în palatul din nordul Amarnei. Povestea lui Tutankhaton se regăsește într-un mit egiptean. Zeul Osiris, faraonul Egiptului, era căsătorit cu sora sa, Isis. Deși se iubeau foarte mult (și des), Isis n-a reușit să-i ofere niciun moștenitor. Într-o noapte, Osiris s-a culcat cu sora lor, Nephtys, lăsând-o însărcinată. Ea l-a născut pe Anubis, pe care Isis l-a adoptat și l-a crescut ca pe propriul ei fiu. De asemenea, Akhenaton, faraonul Egiptului, era însurat cu sora lui, Nefertiti. Deoarece ea n-a reușit să-i ofere regelui niciun moștenitor, acesta s-a culcat cu sora lor, care l-a născut pe Tutankhaton. Nefertiti l-a înfiat pe băiat și l-a crescut ca pe propriul său fiu. Nu încape îndoială că cele două povești sunt aproape identice. Excluzând varianta coincidenței, ne rămâne doar o singură variantă: povestea nașterii lui Tutankhamon a fost inclusă în mitul nașterii lui Anubis. Akhenaton și Nefertiti se credeau reîncarnările zeilor Osiris și Isis. În câteva statui, cei doi sunt costumați exact ca zeii respectivi. În cele patru colțuri ale sarcofagului lui Akhenaton, Nefertiti a înlocuit zeițele Isis, Nephtys, Selket și Neith. Deoarece Isis a condus alături de soțul ei, pe poziție de egalitate, e posibil să fi devenit un model pentru Nefertiti. În primii ani de domnie a lui Akhenaton, Nefertiti era reprezentată purtând o coroană cu coarne ce țineau discul solar între ele, întocmai ca Isis. Manethon îl numea Osarsef pe Akhenaton / Moise, asociindu-l cu Osiris. După cum relata și Plutarh, Osiris era de multe ori considerat fiul zeului-soare Ra. Akhenaton se considera fiul zeului-soare Aton, așa cum a scris pe o stelă de graniță din Amarna. Osiris era privit ca fiind reîncarnarea zeului-soare Ra, cei doi contopindu-se de multe ori în lumea de dincolo. Iar Akhenaton, după cum arată și numele pe care și l-a ales, se credea „spiritul viu al lui Aton”, adică reîncarnarea acestuia. Prin urmare, dacă cei doi regi erau considerați întrupări ale lui Osiris și Isis, adepții lor au inclus amănunte din viața lor în miturile respectivelor zeități. Poate acest fanatism l-a făcut pe Akhenaton, după moartea tatălui său, să închidă templele tuturor celorlalți zei, obligându-i pe egipteni să se închine doar la Aton. Deși totul a pornit ca o răzbunare împotriva lui Amon, ai cărui preoți n-au vrut să-l recunoască pe Akhenaton drept rege, lucrurile au degenerat. În Egipt s-au înmulțit revoltele astfel încât, pentru a calma lucrurile, Akhenaton a fost nevoit să îl numească coregent pe fratele său mai mic, Smekhkare, în cel de-al cincisprezecelea an al său de domnie.

Cine era Nefertiti? Numele ei egiptean, Nfr.t-jy.tj, înseamnă „cea frumoasă a sosit”. Așa cum arată și numele ei, se pare că într-adevăr era foarte frumoasă. Lucru pe care Amenhotep al IV-lea l-a subliniat de multe ori în scrieri. Originea părinților ei este necunoscută, prin urmare au apărut diverse supoziții. Unii au sugerat că ea era Tadukhipa, fiica regelui mitannian Tușratta, trimisă lui Amenhotep al III-lea ca soție spre sfârșitul domniei sale. Însă Amenhotep al IV-lea s-a căsătorit cu Nefertiti în al douăzeci și optulea an de domnie al tatălui său, cu opt ani înainte de sosirea Tadukhipei în Egipt. Alții au susținut că era fiica lui Ay, de la o soție care murise, sau că era fiica lui Amenhotep al III-lea și a reginei Tiye. Amenhotep al IV-lea, respins din cauza originilor israelite ale mamei sale, nu s-ar fi căsătorit decât cu moștenitoarea, fiica cea mare a lui Amenhotep al III-lea. Dacă Nefertiti ar fi fost fiica reginei Tiye, în niciun caz nu ar fi moștenit tronul. În templul lui Aton din Karnak există 63 de statui ale lui Nefertiti, 38 ale lui Amenhotep al IV-lea și 11 neidentificate. Statuile cele mai mari sunt ale lui Nefertiti. În cadrele ornamentale și tăblițele de ofrande, numele reginei apare de 67 de ori, al lui Amenhotep al IV-lea de trei ori și doar 13 tăblițe poartă ambele nume. Importanța dată lui Nefertiti în primii ani de căsătorie, chiar mai mare decât cea acordată lui Amenhotep al IV-lea, indică faptul că era prințesa moștenitoare, fiica lui Amenhotep al III-lea. Deoarece Horemheb s-a căsătorit mai târziu cu Mutnezmat, sora lui Nefertiti, pentru a avea dreptul la tron, ajungem la concluzia că mama lui Nefertiti și Mutnezmat a fost Sitamun, sora și soția lui Amenhotep al III-lea, fiica moștenitoare a lui Tuthmosis al IV-lea. Nefertiti și Amenhotep al IV-lea au crescut împreună, doica lor fiind Tiy, soția lui Ay. Chiar și în zilele noastre, beduinii crescuți de o doică îi spun acesteia „mamă”, la fel cum își numesc și mama adevărată. Acesta poate fi motivul pentru care, în Biblie, doica israelită a lui Moise este numită mama lui. Cum Ay și Tiy au avut un copil, e foarte posibil ca acesta să fi fost crescut alături de cei doi prinți, devenind cu ei „frate de țâță”. Așadar, dacă în Biblie Amenhotep al IV-lea este Moise, Nefertiti nu poate fi decât Miriam iar copilul lui Ay și Tiy, Aaron. Faptul că Moise și Aaron erau frați doar prin relația mama-doică, se observă și în Coran: „Aaron a spus: «Fiu al mamei mele»!” (Sura 7:150). Acesta este și motivul pentru care Aaron apare în Vechiul Testament destul de târziu, când Moise avea aproape 80 de ani și era fugit demult în Sinai. Moise căuta scuze pentru a nu se întoarce în Egipt, motivând că israeliții nu-l pot înțelege din cauza vorbirii sale greoaie, fiind necesar ca Yahweh să-i amintească faptul că are un frate care îl poate ajuta: „Nu ai tu oare pe fratele tău, Aaron levitul? Știu că el poate să vorbească în locul tău.” (Ieșirea 4:10, 14). Dacă Moise ar fi avut un frate bun, sunt mici șansele să fi uitat de existența lui. Dar putem pune această amnezie pe seama vârstei înaintate și a emoțiilor provocate de întâlnirea cu zeul. Subliniem în treacăt și asemănarea fonetică dintre Aaron și Aton, zeul lui Amenhotep al IV-lea.

“Pentru ca eu sunt cea dintai si cea de pe urma

Eu sunt cea venerata si cea dispretuita

Eu sunt prostituata si sfanta

Eu sunt sotia si fecioara

Eu sunt mama si fiica

Eu sunt bratele mamei mele

Eu sunt cea stearpa si numerosi sunt copiii mei

Eu sunt cea casatorita si fata batrana

Eu sunt cea care aduce pe lume si

Cea care nicicand n-a zamislit

Eu sunt alinarea durerilor nasterii

Eu sunt sotia si sotul

Eu am fost barbatul care m-a crescut

Eu sunt mama tatalui meu

Sunt sora sotului meu

Si el e copilul meu respins

Poarta-mi totdeauna respect

Pentru ca eu sunt cea scandaloasa si cea magnifica.”

Imn catre Isis,sec.al III-lea sau al IV-lea(?),descoperit la Nag Hammadi

Isis, cea mai importantă zeiță din panteonul egiptean, a servit drept model pentru multe regine, precum Nefertiti, Hatșepsut sau Cleopatra. Soție a lui Osiris și mamă a lui Horus, numele ei a fost tradus convențional prin „tronul”. Pentru Diodor din Sicilia, Isis înseamnă „cea veche”. În realitate, numele său a fost format din dublarea primei silabe a numelui zeiței Iștar din Babilon, de unde provine și numele ei egiptean, Asta. Herodot scria că în Busiris („Lăcașul lui Osiris”), capitala celei de-a noua nome, se afla cel mai mare templu al ei. Identificată cu Pământul, îi era atribuită steaua Sothis (Sirius) în timp ce Osiris era constelația Orion. Potrivit papirusului Chester-Beatty, aflat în prezent la British Museum, Isis era „o femeie deșteaptă, mai inteligentă decât nenumărați alți zei… Nimic din cer și de pe Pământ nu-i era necunoscut”. Conform lui Sir E.A.Wallis Budge în Egyptian Magic și The Gods of the Egyptians, Isis era pentru egipteni „tare de limbă”, adică stăpânea cuvintele puterii, „pe care le cunoștea cu pronunția corectă și nu se întreruprea în vorbire, fiind desăvârșită atât în darea poruncii, cât și în rostirea cuvântului”. Ca soție a lui Osiris / Enki și mamă a lui Horus / Marduk, identificată cu Pământul, expertă în magie, Isis este sumeriana Ninhursag. Pe o stelă descoperită în 1850, ce se află astăzi în Muzeul Egiptean din Cairo, scrie că faraonul Keops a pus temeliile „casei lui Isis, stăpâna piramidei, lângă casa Sfinxului”. Considerând piramidele niște munți artificiali în miniatură, epitetul „stăpâna Piramidei” seamănă izbitor cu numele Ninhursag, adică „doamna Muntelui Înalt” (Marea Piramidă de la Gizeh poate fi considerată cel mai înalt munte artificial). Cea mai bună dovadă că Isis era venerată de întreg mapamondul, ascunsă sub diferite nume în diverse religii, ne este oferită de Apuleius. În Metamorfoze, acesta scria: „Putere unică, sunt lăvită de întregul univers sub mai multe forme, cu variate ceremonii religioase, cu mii de felurite nume. Frigienii, primii născuți pe Pământ, mă numesc zeița din Pesinunt și mama zeilor; atenienii de baștină mă numesc Minerva Cecropiana; ciprienii, care plutesc pe valuri, Venus din Pafos; cretanii iscusiți în aruncarea săgeților, Diana Dictynna; sicilienii, care vorbesc trei limbi, Proserpina Stigiana; locuitorii din Eleusis mă numesc Bellona, unii Hecate, alții Nemesis Rhamnusia. Dar aceia care sunt primii luminați de razele divine ale Soarelui, când începe să răsară, și ultimii când ele se apleacă spre orizont, locuitorii celor două Etiopii și egiptenii cei puternici prin străvechea lor știință, numai ei mă cinstesc cu slujbele sfinte și închinăciunile ce mi se cuvin, numai ei mă numesc cu adevăratul meu nume de regină, Isis”.

În Egipt, faraonii se considerau fii ai zeilor, adeseori tatăl divin fiind Osiris, prin identificarea lor cu Horus. Însă în câteva cazuri era vorba despre alte zeități. Trei dintre faraonii Dinastiei a V-a pretindeau că sunt fiii lui Ra. Akhenaton se considera fiul lui Aton iar Tutankhamon era numit „fiul cel mare al lui Aton din Rai” pe un obiect descoperit în mormântul său. Hatshepsut susținea că tatăl său, zeul Amon, i-a încredințat funcția de monarh. Pe peretele unui templu din Luxor este înfățișată nașterea miraculoasă a faraonului Amenhotep al III-lea, mama sa rămânând însărcinată după ce a fost pătrunsă de zeița Nephtys. Imhotep, arhitectul piramidei lui Djoser din Dinastia a III-a, era considerat fiul zeului Ptah și al muritoarei Khreduankh. Un alt zeu dedat la plăceri trupești cu pământencele era Min, pe care Textele Sarcofagelor îl numesc „vânătorul de femei”. Descendența din divinități se întâlnește și în numele multor membri ai familiilor regale, cum ar fi Sityah („fiica lui Yah”), Sitamon („fiica lui Amon”), Thutmose („moștenitorul lui Thoth”), Ahmose („moștenitorul lui Yah”) sau Ramses („moștenitorul lui Ra”).

Pe Piatra Shabaka e scris că în timpul luptei pentru supremație dintre cei doi frați, Horus cel Bătrân și Seth, tatăl lor, Geb, împarte Egiptul în două părți: Seth primește Egiptul de Sus iar Horus pe cel de Jos, hotarul fiind limita celor două țări. După apariția cultului lui Osiris, când acesta l-a înlocuit pe Horus în legendă, se credea că Ra i-a oferit lui Osiris Egiptul de Jos, iar lui Seth pe cel de Sus. De asemenea, în credința egipteană antică, zeița-vultur Nekhbet era protectoarea Egiptului de Sus iar zeița-șarpe Wadjet a celui de Jos. Contrar aparențelor, Egiptul de Sus nu reprezintă partea de nord, ci de sud. Iar Egiptul de Jos este partea nordică. Așadar, Horus a primit nordul țării iar Seth sudul. Deși acest mit a fost interpretat ca o împărțire a Egiptului, de fapt se referă la împărțirea întregii planete. Nordul era domeniul șarpelui Osiris / Azazel / Enki, iar sudul al vulturului Seth / Enlil.

Egiptenii antici își numeau zeii „ntr”, adică „neteru” sau „neter” la masculin și „netert” la feminin, cuvinte ce au fost traduse în mod convențional de către egiptologi prin „zei” și „zeițe”. În realitate, „neter” înseamnă „gardian” iar „netert” „gardiană”, cu alte cuvinte, „veghetori”. Scopul acestor Gardieni era să conserve sau să restaureze echilibrul în natură. În capitolul 169 al Cărții egiptene a morților, acești Gardieni sunt numiți Spirite-Paznici care veghează peste omenire. La fel ca în Sumer, și în Egipt întâlnim divinități „ochi” sau Veghetori, care erau de obicei agresive și răzbunătoare. În capitolul 71 al Cărții egiptene a morților, Ochiul Divin taie capete, retează gâturi, zdrobește inimile sfâșiate și masacrează damnații din Lacul de Foc, la porunca celor șapte Judecători ai Lumii de Dincolo.

Într-un mit dezvoltat în jurul festivalului anual al lui Sekhmet, Ra a trimis-o pe Hathor ca Ochi Divin să pedepsească oamenii care au conspirat împotriva lui. Aceasta, transformată în Sekhmet, însetată de sânge, era cât pe ce să distrugă întreaga omenire. A fost necesar un truc al zeilor pentru a o potoli înainte de a nimici toți oamenii. Pe lângă Hathor și Sekhmet, și zeița-șarpe Wadjet era considerată „ochi al lui Ra” și, mai târziu, „ochi al lui Horus”. Fără îndoială că acești „Ochi Divini” ai lui Ra și Horus simbolizează divinitățile care supravegheau Pământul în numele zeilor conducători, întocmai ca Igigi ai sumerienilor. Ochiul lui Ra nu poate fi decât cel care observă pentru Ra, un Veghetor. Iar cel mai important Veghetor al egiptenilor era Asar, numit de greci Osiris. Istoricii Plutarh și Diodor din Sicilia spun că numele grecesc al zeului înseamnă „cel cu mulți ochi”, (fiind format din „os” = „mulți” și „iris” = „ochi”). Cu alte cuvinte, conducătorul Veghetorilor. Totuși traducerea lui Plutarh și Diodor nu e una foarte exactă, Osiris însemnând de fapt „ochiul deschis” („os” = „deschis”, Hieroglifa lui Osiris„iris” = „ochi”). Hieroglifa numelui acestei divinități este compusă dintr-o zeitate îngenuncheată lângă un tron, deasupra căreia se află un ochi. Osiris a fost primul conducător al Pământului, fiul cel mare al cerului (Nut) și al Pământului (Geb). A fost omorât de către fratele său mai mic, Seth, zeul furtunii, care i-a luat locul. Astfel, Osiris a devenit conducătorul lumii de dincolo, Duat. Pe Osiris l-am identificat deja cu Enki al sumerienilor, cel numit adeseori Marele Șarpe, el fiind pentru evrei conducătorul Veghetorilor, Azazel.

Un mormânt din apropierea sitului arheologic Abydos a fost găsit de către arheologi. și ar fi fost protejat de o piramidă de 7 metri înălțime. Arheologii au descoperit în interior un sarcofag dintr-o piatră nisipoasă, bine păstrat și pictat în roșu. În sarcofag a fost ținut trupul scribului Horemheb. Pe suprafața sarcofagului au fost pictate imagini cu câteva zeități egiptene și au fost scrise vrăji în hieroglife. Aceste vrăji erau din Cartea Morților și se credea că îl va ajuta pe muritor să intre în viața de apoi[1].

Sarcofagul nu deținea nicio mumie în interior. Arheologii cred că mormântul a fost jefuit de cel puțin două ori în antichitate. În schimb, rămășițe umane au fost găsite în forma unor schelete dezarticulate a trei sau patru bărbați și zece sau doisprezece femei, și cel puțin doi copii în mormânt.

Arheologul Cahail susține că: ”Piramida probabil a avut la intrare o capelă mortuară de dimensiuni mici. Aceasta la rândul ei, avea în interior o statuie sau o stelă cu numele și titilurile celor îngropați.” În prezent, tot ce a mai rămas din piramida de 7 metri înălțime sunt pereții subțiri de la intrarea în mormânt care au fost baza piramidei. Alte părți din mormânt nu au fost găsite sau s-au distrus în timp.

O altă cameră din mormânt are pe pereții ei figuri care păstrează mesajul: ” Supraveghetorul Regatului Ramses”. Acesta pare a fi un titlu militar și este posibil ca Ramses să fi fost tatăl sau fratele lui Horemheb, susțin arheologii.

Oasele descoperite în mormânt indică asupra faptului că mai multe femei au fost înmormântate. Astfel, există probabilitatea ca Horemheb să fi avut mai multe femei. Într-adevăr, poligamia era o practică cunoscută familiei regale, dar nu există certitudinea dacă era practicată și printre oamenii de rând. O altă variantă ar fi ca generații multiple ai acestei familii să fi fost îngropate în același mormânt sau au fost îngropate alte persoane străine.Cercetările continuă pentru a elucida acest mister și a stabili vârsta acelor rămășițe umane.

Mumia fratelui adoptiv a faraonului Amenhotep al II-lea se pare că a fost descoperită într-o mănăstire, fapt datorat cercetărilor de arhivă a unor documente din secolul XIX.

Se crede că mumia, care acum nu mai este decât un schelet ar aparține lui Qenamun, fratele adoptiv a faraonului Amenhotep al II-lea care a domnit între 1427–1400 î.Hr. și care este str-stră-bunicul lui Tutankhamon.

Mama lui Qenamun a fost asistenta șefă regală a viitorului faraon, iar cei doi copii au crescut împreună. Legătura s-a menținut și la maturitate, când Qenamun a beneficiat de putere și de un statut privilegiat.

Dar destinul de după moarte al lui Qenamun a rămas un mister pentru că nu s-a găsit nici sarcofagul, dar nici mumia în mormântul său din Theba.

„Indentificându-l pe Qenamun a fost ca și când am îmbinat piese de mult pierdute ale unui puzzle”a declarat MarilinaBetrò, profesor de egiptologie de la Universitatea din Pisa.

Totul a început în urmă cu doi ani când a fost descoperit un schelet care se afla într-o cutie de carton dint-o magazie a unei mănăstiri din secolul XIV. Mănăstirea, localizată în Calci, un sat de lângă Pisa, găzduiește în prezent unul dintre cele mai vechi muzee de istorie naturală din lume.

Craniul mumiei poartă o inscripție cu cerneală neagră care atestă că este una dintre mumiile aduse din Egipt de Ippolito Rosellini, primul professor european de egiptologie. Marilina Betrò deține în prezent aceelași scaun la Universitatea din Pisa, ca a lui Rosellini.

În 1828 Rosellini a făcut echipă cu Jean-François Champollion, lingvistul francez care a descifrat Piatra de la Rosetta, pentru o expediție în Egipt. Călătoria finanțată de Marele Duce al Toscanei, Leopold al II-lea și de regele Franței, Carol al X-lea a adus în Europa comori antice egiptene. Pe deasupra a fost făcut și un studiu al monumentelor egiptene și a inscripțiilor hieroglifice, care mulțumită lui Champollion au putut fi citite pentru prima dată.

În 29 decembrie 1829, întors din Egipt, Rosellini a scris un raport pe care l-a trimis Marelui Duce Leopold al II-lea. Atașată de scrisoare era și o listă cu 1.878 de antichități pe care egiptologul le adusese în Toscana: 660 de obiecte erau rezultatul excavaților, în timp ce 1.218 erau achiziționate.

„Până acum câțiva ani doar scrisoarea era cunoscută, în timp ce lista nu era de găsit. Am descoperit-o în Arhivele Naționale din Praga, unde sunt păstrate documentele familiei Hasburg-Lorraine” a mai adăugat Betrò.

Lista cu cele 660 de antichități începe cu descrierea a 11 mumii. Șapte sunt expuse în prezent în Florența. Înregistrări despre alte trei- un bărbat, o femeie și un copil- arată că au fost distruse, iar cea de-a unsprezecea rămâne un mister.

O unealtă folosită în antichitate pentru îndepărtarea creierului în timpul procesului de îmbălsămare a fost găsită de către egiptologi în craniul unei mumii, scrie The Daily Mail.

Obiectul de circa nouă centimetri se afla în corpul unei femei de 40 de ani care a trăit în urmă cu 2.400 de ani.

Oamenii de știință au descoperit obiectul în urma unor tomografii. Unealta se afla între osul parietal și dosul craniului, iar pentru a fi examinat îndeaproape s-a folosit un endoscop.

Cercetătorii au precizat că obiectul a fost uitat din greșeală în creierul mumiei.

În timpul îmbălsămării, obiectul ar fi fost introdus printr-o gaură făcută în craniu, în dreptul nasului, pentru a lichefia creierul. Mumia se află în prezent la Muzeul Arheologic din Zagreb, Croația.

Mormântul unei prințese egiptene, care datează din anii 2.500 înainte de Hristos, a fost descoperit în apropierea orașului Cairo, conform datelor făcute publice de către reprezentanții Guvernului din Egipt, informează Daily Mail.

Descoperirea a fost făcută în regiunea Abu Sir, aflată la sudul capitalei statului egiptean, de către o echipă de cercetători din Cehia.

"Am descoperit anticamera mormântului prințesei Shert Nebti care are patru coloane realizate din calcar ", a declarat ministrul egiptean Mohamed Ibrahim.

Potrivit spuselor sale, pe coloane apar inscripții hieroglifice care oferă mai multe informații despre numele prințesei și despre titlurile pe care aceasta le-a deținut în timpul vieții.

"Descoperirea mormântului marchează începutul unei noi ere în istoria mormintelor de la Abu Sir și de la Saqqara", a mai declarat ministrul egiptean.

Echipa de cercetători cehi a scos la iveală și un coridor în sud-estul anticamerei ce duce către alte patru morminte. Două dintre acestea au fost descoperite deja în alte circumstanțe, au aparținut unor oficiali egipteni de rang înalt și datează din perioada celei de-a cincea dinastii de faraoni.

Un mormânt aparținând unui înalt demnitar din timpul erei faraonice, vechi de peste 3.000 de ani, a fost descoperit în apropiere de Cairo, a anunțat, duminică, Departamentul pentru antichități egiptene.

Mormântul lui Ptahmes, care a fost lider militar, scrib regal, responsabil al vistieriei și administrator al grânarelor regale, datează din timpul celei de-a 19-a dinastii (1320 – 1200 înaintea erei noastre), perioadă cunoscută mai ales prin domnia lui Ramses al II-lea, potrivit unui comunicat.

Mormântul, cu o lungime de 70 de metri, divizat prin culoare și săli de rugăciuni, a fost descoperit în situl Saqqara, la sud de Cairo.

Arheologii egipteni au descoperit basoreliefuri reprezentând ofrande aduse divinităților, mai ales zeului Amon, soției acestuia, Mut, și fiului lor, Khonsu.

Mormântul conține și basoreliefuri reprezentându-l pe Ptahmes și familia acestuia vânând și pescuind pe Nil, dar și statuete despre care vechii egipteni credeau că sunt folositoare în lumea de dincolo.

Mormântul a fost distrus parțial când stâlpii lui au fost dislocați pentru a se construi biserici în epoca creștină (între dominația romană și islamizarea Egiptului), apoi jefuit, în secolul al XIX-lea, în perioada regelui Mohamed Ali Pacha, a declarat purtătorul de cuvânt a echipei de arheologi, Heba Moustapha.Cercetările continuă în camera principală, unde arheologii speră să găsească mumia lui Ptahmes și poate pe cea a soției acestuia.

CONCLUZII

Fiecare scriere despre care am învățat a contribuit la dezvoltarea culturii române. Fiecare învățat despre care am citit sau căruia i-am citit lucrările este parte integrantă din istoria acestui popor. Istoria se scrie prin oamenii pe care îi are un popor, prin faptele lor, prin scrierile lor. Este important să ne cunoaștem trecutul, istoric și culturar, pentru a ne putea înțelege prezentul. Miron Costin ne îndemna ’’să aibi vreme și cu cetitul cărților a face iscusită zăbavă, că nu este alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului, zăbavă, decât cetitul cărților’’.

Cronicile, dincolo de însemnătatea lor documentară au valoarea de creații literare.

Dacă am putea urma sfatul criticului literar, G. Călinescu și anume să încercăm să citim întreaga operă a unui scriitor, pentru a putea înțelege în totalitate personalitatea și creativitatea acestuia, și extrapolând la întreaga literatură română, am avea desigur o altă percepție asupra acestor creații literare din Evul Mediu.

Folclorul este inspirație pentru poeți din cele mai vechi timpuri, și în acest fel păstrător de tradiții. Avem datoria să cunoaștem și să înțelegem care sunt reperele noastre literare, transmise din generațiile trecute până în prezent, pentru a putea transmite copiilor noștri iubirea și interesul pentru literatură.

. B I B L I O G R A F I E

Referințe critice:

Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini și până în prezent, Editura Minerva, ediția a II-a, București, 1982

Dumitrescu Bușuleanga, Zoe, Antologia poeziei românești, Editura didactică și pedagogic, București,1974

Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane, Editura Minerva, București, 1981

Negrici, Eugen, Poezia medievală în limba română, Editura Polirom,Iași, 2004

Piru, Al., Istoria literaturii române de la început pînă azi, București, Editura Univers, 1986

Referințe literare :

Osman,Ahmed,Moise,faraonul Egiptului:Rezolvarea enigmei lui Akhenaton,Editura Aquila,Bucuresti,2002

Genescu,Maria,Cartea egipteana a mortilor:Papirusul Ani,Editura Herald,Bucuresti,Editia a 3-a,1998Murgescu Bogdan, Istorie românească, Editura Teora,București, 1999

Toderascu, Ion, Istoria medievala a romanilor, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941

Țighiliu,Iolanda Societate și mentalitate în Țara Românească și Moldova (secolele XV-XVII), București, Editura Paideia, 1998

Opere :

Ureche, Grigore, Letopisețul Țării Moldovei, Editura Minerva, București, 1978

Internet:

www.moldovenii.md/md/section/284

www.wikipedia.org

B I B L I O G R A F I E

Referințe critice:

Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini și până în prezent, Editura Minerva, ediția a II-a, București, 1982

Dumitrescu Bușuleanga, Zoe, Antologia poeziei românești, Editura didactică și pedagogic, București,1974

Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane, Editura Minerva, București, 1981

Negrici, Eugen, Poezia medievală în limba română, Editura Polirom,Iași, 2004

Piru, Al., Istoria literaturii române de la început pînă azi, București, Editura Univers, 1986

Referințe literare :

Osman,Ahmed,Moise,faraonul Egiptului:Rezolvarea enigmei lui Akhenaton,Editura Aquila,Bucuresti,2002

Genescu,Maria,Cartea egipteana a mortilor:Papirusul Ani,Editura Herald,Bucuresti,Editia a 3-a,1998Murgescu Bogdan, Istorie românească, Editura Teora,București, 1999

Toderascu, Ion, Istoria medievala a romanilor, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941

Țighiliu,Iolanda Societate și mentalitate în Țara Românească și Moldova (secolele XV-XVII), București, Editura Paideia, 1998

Opere :

Ureche, Grigore, Letopisețul Țării Moldovei, Editura Minerva, București, 1978

Internet:

www.moldovenii.md/md/section/284

www.wikipedia.org