-ritm și densitate – [629640]

1

pictur ă Horea Paștina

Crame
-ritm și densitate –

2

Universitatea de Arhitectură
și Urbanism ” Ion Mincu ” /
Facultatea de Arhitectură

București, 2017
Stud. Arh . Arsene Liviana
îndrumător : prof. dr. Arh. Florian Stanciu

3

CUPRINS
PLAN DE IDEI

I. INTRODUCERE
I.1. Argument
I.2. Metodologie

II. VITICULTURĂ ȘI VIN
II.1. Relief
II.2. Peisaj ul
II.3. Vinul spumant

III. RITM
III.1. Timpul culesului
III.2. Vărsare

IV. DENSITATE
IV.1. Creștinism
IV.2. Amețirea
IV.3. Dimensiunea socială

V. CRAME
V.1. Bodegas în Spania
V.2. Quintedssa – Walker Warner Architects
V.3. Manincor – Walter Angonese, Silvia Bonday, Rainer Koberl

VI. CONCLUZII

4

„Cu ce? Cu vin, cu poezie și virtute, cum vă e pe plac. Îmbătați -vă!”
Baudelaire – Le Spleen de Paris

5

I. INTRODUCERE

I.1. Argument
Interesul pentru dezvoltarea unui astfel de program de arhitectură a izvorât din dorința
mea de a lega o relație de apropiere cu proiectului final al școlii de arhitectură. Mi -am dorit un
proiect în care să pot gândi un spațiu care să găzduiască lucrul une ia dintre cele mai iubite
perioade ale anului, și anume: momentul facerii vinului. Întreaga -mi copilărie a fost an de an
petrecută la țară, la bunici, în perioada toamnei, perioada în care oamenii erau ce i mai activi.
Veselia și j ovialitatea din jurul aces tui eveniment, plăcerea băutului de vin, șederea la masă
împreună , cu râsete și multă voie bună m -au făcut să îmi doresc să îmi aplec atenția asupra
vinului, să încerc să -l înțeleg mai bine și prin ceea ce descopăr să -mi finalizez gândurile
printr -un proie ct de arhitectură.

I.2. Metodologie
Această lucrare își apleacă interesul spre studierea vinului nu doar din perspectiva lui
fizică, industrială sau economică, ci mai degrabă spre studierea și scoaterea în evidență a
esenței acestuia, despre puterea sa de seducție, despre eleganța complexității, metamorfoza
strugurilor în vin, puterea de a modela spațiul din jurul său. Lucrarea de disertație dorește să
abordeze tema vinului atingând trei laturi ale acestuia. Prima ar fi latura legată de creștinism
și de cult, a doua latură ar fi cea legată de convivialitate care pornește din simbolistica vinului
prezentă în creștinism, iar cea de -a treia ar fi partea legată de arhitectură.

6

„Când vinul din cupe amintiți -vă că beți din sângele viței de vie, puterea pământului
și eternitatea soarelui.”
-Alexandru cel M are-

7

II. VITICULTURĂ ȘI VIN

II.1. Relief

Relieful terenului viticol contribuie din plin la obținerea unei recolte bogat e și de
calitate . La calitatea ei trebuie luat ă în calcul și dispunerea pământului în lumina soarelui.
Cele mai propice sunt terenurile în pantă , cu o î nclinare între 5 și 15%. Orientarea versanților
trebuie să fie spre sud, pentru a putea oferi o îmbăiere în lumină și căldură pământului și
rodului. Aciditatea vinului este în strânsă legătură cu temperatura medie anuală, determ inând
astfel posibilitatea de u tilizare a materiei prime. La o temperatură mai mică de 8 -10oC
aciditatea vinului devine mai ridi cată, iar recolta de struguri are menirea de a fi utiliza tă
pentru vinurile spumante și de masă. La o temperatur ă mai ridi cată, ale căr ei valori sunt
cuprinse între 15 -20-25oC, vinurile albe pot aju nge să fie de o calitate superioară.1
Datorită faptului că România are o așezare geografică și condiții de climă prielnice
este posibil ă cultivarea viței de vie pe teritoriul țării. Cele mai prielnice regiuni pentru această
ocupație sunt acelea care se află la poalele munților , pe dealurile subcarpatice, dar și terasele
aflate pe cursul Dunării. România având un teren cu relieful diversificat , fiecar e regiune în
sine este unică.
La trecerea dintre C arpații Orientali și Carpații Meridionali se află regiunea viticolă a
Munteniei și Olteniei. Există aici o specializare în vinurile roșii, între care se remarcă
Podgoria Dealul Mare care produce vin cu pre cădere din soiurile străine și Podgoria Dealurile
Buzăului cu aceleași specific. Podgoriile Ștefănești -Argeș, Sâmburești, Drăgășani și Plaiurile
Drâncei sunt specializate pe soiuri albe și produc vinuri cu o aromă ușor de recunoscut.
Regiunile viticole din Banat, Crișana și Maramureș beneficiază de un relief deluros ,
dar și de câmpi e. În aceste zone , temperatura medie anuală variază între 9 și 11oC, iar faptul
că sunt bogate în cantitatea de lumină și prezintă risc scăzut de îngheț, fac e ca această zonă să
fie cea mai ,,alintată ” dintre toate , aici reg ăsindu -se condiții deosebit de favorabile pentru
cultivarea celor mai valoroase soiuri de vie. Podgoriile din B anat și Miniș -Măderat sunt

1 Irimia, Liviu , Spatial distribution analysis of the ecological factors in the Averești Wine Growing Centre –
Huși Vineyard, Cercetări Agronomice în Moldova Vol. XLII, No. 3(139) / 2009 , Universitatea de Agricultură și
Medicină Veterinară, Academia Română Iați, Filiala Iați, 2009)

8

producă toare de vinuri de consum, vinuri de calitate superioară și premium din soiuri albe – în
partea din nord și soiuri roșii – în sud.
Delimitată foarte bine de cursul Dunării inferior – la vest și de Marea Neagră – la est,
dar și învecinată cu Bulgaria la sud , se află regiunea viticolă a Dobrogei. În partea de nord ,
relieful dezvăluie un peisaj domol cu coline și dealuri line și depresiuni protejate, iar în partea
de sud a regiunii relieful este format dintr -un platou cu vegetație de stepă și multe dealuri.
Aici ploile sunt rare. Dobrogea este săracă în precipitații, iar temperatura medie anuală de
11oC fac e din această regiune o zonă de desfătare a culturii de viță de vie care se supracoace
în soarele dogoritor al Dobrogei, oferindu -le strugurilor o aromă dulce și o savoare deosebită.
Cele mai importante podgorii d in această zona sunt Murfatlar, S arica-Niculițe l și Istria –
Babadag care produc și pot produce aproape toate soiurile de vie necesare pentru vinuri albe
și roșii. Aici există așa numitele ”Terase ale Du nării” din apropierea localităților Ostrov,
Băneasa, Oltina și Aliman , care reprezintă o subregiune în care se produc preponderent
struguri de masă.2
Regiunea Moldovei este cea mai mare din punct de vedere al s uprafaț ei viticole.
Aceasta cuprinde întregul platou colinar din nord -estul României. Cu toate acestea , zona
Moldovei nu are privilegiul de a dispune de un relief tocmai prielnic pentru plantarea viței de
vie și pentru viticultură. Este formată din platouri cu o altitudine de 400 -500m, coline de 200-
450m și câmpii între 50 și 200m. ”În ansamblu, condițiile naturale ale Moldovei nu prezintă
nicidecum premise optime pentru viticultură. Totuși priceperea de a produce vinuri excelente
în pofida dezavantajelor salvează situația”3. Podgoriile întâlnite în această zonă sunt cele cu o
lungă is torie de producere a vinului. Notorii sunt Podgoria Cotnari , specializată în vinuri
dulci, Podgoria Iași și Podgoria Huși , care produc în mare parte vinuri albe , mai ales din
soiuri autohtone, dar și vinuri roșii. Podgor iile de la Odobești, Nicorești, Cotești și Panciu
sunt aflate în partea de sud zonei viticole din Moldova. Se află în vecinătatea Subcarpați lor de
Curbură, iar în producție predomină vinurile albe din soiuri străine.
Orașul Panciu are un relief piemontan și are în a lcătuirea sa interfluvii cu înclinări
relativ domoale care sunt expuse soarelui pe direcția sudică, sud -estică și sud -vestică, ceea ce
oferă oportunitatea cultivării viței de vie din plin, pentru că asigură coacerea boabelor de
struguri, de unde vinul își extrage savoare4.

2 Cotea, V.Valeriu, România -Țara Vinului , București: AdLibri, 2008,p.25 -118
3 Idem2, p.25
4 PUȘCĂ, Ion, Panciu, file de cronică , Editura Sport -Turism, 1982 , p. 11

9

Solurile din zona orașului Panciu sunt excepționale pentru cultura de viță de vie și au
făcut din podgoria Panciu un nume important printre producătorii de vinuri spumante.Vinurile
spumante de pe aceste melaguri au o tradiție destul de îndelungată. Prima sticlă de vin
spumant de aici s -a deschis în anul 1958, și de atunci șampania de Panciu se produce constant.
La Panciu, oamenii consideră ca fiecare își bea vinul pe care il merită. Însă calea c are duce de
la ciorchi nii de pe vițe și până la a turna un vin în pahar la masă oaspetelui este lungă și
anevoioasă, colorată în răbdare și pricepere. Este o cale șovăielnică și lungă , cu multe
capcane. O cale care impune cunoștințe vaste în șt iința și art a facerii vinului. Un asemenea vin
se produce la Panciu, una dintre cele mai vechi podgorii de la noi din țară. Povestea ei începe
prin secolul al XVI-lea, când apare prima atestare a faptului că pe acele pământuri se afla
cultură de viță de vie. Dovada co nstă într -un fragment de vas carpic care a fost descoperit în
Pădureni, o localitate învecinată cu orașul Panciu. Pe ea sunt ornamente sub forma unei
coarde de viță de vie care a re rod doi struguri5. Delegatul lui Ferdinand de Habsburg face
călatorii în M oldova de câteva ori. În cea de -a doua sa călătorie acesta face referiri la
domeniul plantat cu vie din acele zone. Pe acea vreme , podgoria era știută sub numele de
podgoria Crucilor. Într -un document din 1861 apare o imagi ne a aceste i podgorii , descrisă
prin mențiunile despre numărul de hectare plantate cu viță de vie care ar fi fost în număr de
2870. Printr -un calcul raportat la totalul viț ei de vie af lat pe teritoriul Moldovei la momentul
respectiv a rezultat un procent de 14% din întreaga suprafață viticol ă a Moldovei. Alte referiri
despre savoarea și parfumurile vinurilor de aici sau despre întinderea mare a plantațiilor s -au
găsit în multe dintre scrierile unor vizitatori străini care au fost impresionați de ceea ce au
gasit la Panciu în călătoriil e lor.
În prezent Panciu are o podgorie care se desfășoară în voie sub forma unei fâșii aflată
între Valea Trotușului – la nord – și Valea Putnei – la sud – care are lățimea de 9 kilometri.
producerea de vin spumant alb determină culturile de vie cu strug uri albi să câștige teren și să
domin te cantitatea de vie cu struguri roșii care este mult mai mică . Chiar și așa , vinurile fie
ele albe sau roșii, fie spumante sau nu, se bucură toate de notorietatea unei calități apreciate.
Multe societăți comerciale au investit în vinificația de la Panciu , acestea venind de multe ori
cu noi plantații de viță. Totalul hectarelor de cultură însumează în prezent o întindere de
10.000 de hectare.

5 http://www.podgoriivrancene.ro/pogdoria -panciu/

10

-Hrubele –

Șampania produsă în podgoria Panciu este una care se ridică la pretențiile celor mai
rafinate așteptări. Una dintre societățile care se ocupau de producerea vinului spumant este SC
Veritas. Sticlele de șampanie erau ținute la învechit în beciurile istorice care au fost
descoperite în pământurile podgorie i. Dintre acestea fac parte și Hurbele lui Ștefan ce l Mare ,
cunoscute și sub numele de Beciul Domnesc de la Panciu. Au o a testare documentară din anul
1491, dată stabilită de Muzeul de Istorie al Vrancei, în să există voci care susțin faptul că
acestea ar avea totuși o vechime mai mare. Ele sunt atribuite domnitorului Ștefan cel Mare și
se presupune că erau folosite pentru adăpostirea oștirii, dar și pentru păstrarea și procesarea de
de alimente cum ar fi matu rarea brânzei sau învechirea vinului. Sunt săpate pe principul
galeriilor de mină, în interiorul dealului, fără a fi dat la o parte pământul de deasupra. Din
această cauză intrarea se face la cota 0, cota de călcare, iar înaintâ ndu-se spre interior ele
ajung să fie la o adâncime de 16 metri, crescând movila de pământ de deasupra. Sunt săpate în
pământ lutos și pentru a da rezistență construcției la coțuri s-au folosit îmbinări din piatră de
râu. La interior aerul e uscat, ba chiar plăcut, cu miros de pământ . Ecoul propriilor pași te
învăluie.
Au fost în stăpânirea multor personalități istorice de -a lungul vremii. Pe lângă
domnitorul Stefan cel Mare sunt amintiți b oierul Apostoleanu și prințul Mihail Sturdza, după
care li se pierde urma și sunt uitate vreme îndelungată . Au rămas așa, uitate, „dormind”
undeva în coasta unui deal din Valea Cerbului, căci acolo se află . Au fost redescoperite
întâmplător în anul 1950 și 18 ani mai târziu au fost modernizate cu electricitate și consolidate
acolo unde se surpau. Fir ma Veritas a început să adăpostească sticle la fermentat începând cu
anul 1972. De atunci se produce constant șampanie. Erau vremuri abundente. Șampania de
Panciu era apreciată, era că utată. Hrubele erau folosite din plin. De -o parte și de cealaltă a
galer iilor, stive pline cu sticle de vin ornau pereții subterani. Imaginea repetitivă a formelor
dezvăluiau o ordine și o meticulozitate responsabilă a producerii vinului spumant. Cererea era
atat de mare încât capacitatea lor de stivuire nu mai era suficientă. Calitatea vinului spumant
de Panciu era notorie în toată Europa, mai ales în partea de vest și cu precădere în Germania.
Au fost necesar ă construirea unor hrube noi, mai înalte, din prefabricate și beton p entru a
putea face față. Hrubele vechi împreună cu cele noi aveau o capacitate de depozitare pentru
2.000.000 de sticle. Era nevoie de o asemenea capacitate pentru că vinul cere timp să se facă,
nu îi poți grăbi ritmul indiferent de pretențiile de câștig al e comerciantului, iar vinul spumant

11

cere chiar un timp suplimentar pentru facerea lui , pentru că el se produce din vin care deja e
trecut prin vremea sa de maturizare.
Undeva în afara orașului Panciu, în mijlocul unei podgorii întinse, îmbelșugate cu
coardele viței doldora de struguri, un deva printre rândurile standardizate și supuse voinței
omenești , se aflau mai multe puncte de vinificație care își desfășurau activitatea din plin. Unul
dintre aceste puncte era „fabrica de șampanie” de la hrube. Era agita ție. Era mișcare. Era
forfotă, lucru. Lucrul oamenilor și lucrul vinului.
În prezent nu se mai întâmplă nimic din toate ce au fost. Se pare că piața a fost cucerită
de etichete frumoase, de prețuri mici fără imporanța calității și încet, încet , lucrul de a ici a
început să frâneze din viteză până a ajuns să se oprescă de tot. SC Veritas a dat faliment , iar
centrul de vinificație împreună cu hrubele subterane au fost închise. Liniștea a luat demult
locul agitației. Multe din rândurile de vie au fost scoase s au lăsate neîngrijite. Ceva se pierde.
Când te afli acolo simți apăsa rea liniștii, simți cum ceva se topește în uitare.
Acesta este locul pe care mi l -am ales pentru proiec tul de vinărie. L -am descoperit tot
întâmplător, așa cum a mai fost cândva, pe când parcuregeam Drumul Vinul în căutarea unui
sit și , dintre toate locurile văzute, dintre toate podgoriile care mi s -au întins în fața ochilor, l –
am ales pe acesta. Am fost fermecată de peisaj și nimic mai mult. Mi-a plăcut cum, privind în
zare, dealurile se împleteau și erau atât de frumos ornate cu textura liniar ă a viei făcută în
urma unei pieptănări a dealului. Toate celelalte istorisiri le-am aflat ulterior , cu nostalgie , de
la enologul care a lucrat acolo, informații care mi -au întărit dorinț a de a -mi gâ ndi proiectul în
acel loc .

II.2. Peisajul

Convenția Patrimoniului Mondial defineș te peisajul cultural ca fiind „ o lucrare
realizată de mâna omului și a naturii . Poate fi o grădină, un parc (cu o dimensiune estetică),
un peisaj relict (al cărui proces de evoluție s -a oprit) sau peisaj viu, marcat de istorie, un peisaj
cultural asociativ unui element, unui fapt religios, cultural sau artistic”. În anul 1992
Oraganizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură a cerut înființarea unei
categorii noi pentru peisajele protejate ale Peisajului cultural, ace asta fiind peisajul viticol.
În arhitectură , rolul peisajului este foarte important atât într -un cadru construit urban,
cât și într -un mediu natural acolo unde peisajul este neatins încă de mâna omului. În acest caz ,
atitudinea în fața gestului și a dorinței edificării arhitectului trebuie să fie un a prudentă și

12

reținută. Atunci când cadrul natural predomină , apare o responsabilitate față de acesta , care
parcă se impune și își cere dreptul bine cuvenit de a fi respectat. Dorința arhitectului de a ieși
în evidență prin grandoarea viziunii sale de a co nstrui trebuie să se subordoneze
neconstruitului și să facă o reverență în fața acestuia. Însă , chiar și în acest mediu pe care noi
îl numim unul natural și asupra căruia avem conștiința neatingerii sale, chiar dacă prezența
omului nu s -a făcut simțită pri n zidire, peisajul vițe i de vie este unul dominat de către om.
Strictețea și rigurozitatea rândurilor, ordonarea acestora si ori entarea lor, controlul asupra
creșterii mlădițelor, legarea viței de vie, toate aceste a sunt acte care de fapt supun cadrul
natural voinței omenești. Viile se întind dup ă orânduiala dictată și prin ritmicitatea rândurilor
lor ele redau acest peisaj și toată această grădină a viilor devine caracteristică și ea pentru
oamenii care au făcut această orânduială6. Este frumusețea unui pe isaj natural domesticit și
orientarea rândurilor care supuse parcă toate se îndreaptă către crama care domnește în
mijlocul podgoriei și tinde să concentreze tot locul și toată mișcarea viei.

-Vinul Panciului –

Soiurile din podgoria Panciu sunt și de vinuri roșii și de vinuri albe. Vinurile obținute
aici sunt remarcabile prin aroma lor. Terroir este un cuvânt din limba franceză care definește
totalitatea factorilor pedo -climatici care influențea ză vinul produs într -o podgorie și îi dau
unicitate, astfel încât îi oferă calități specifice care îl fac ușor de recunoscut7. Factorii pedo –
climatici se referă la formele de relief și sunt foarte importanți pentru obținerea calității

6 Marc Antrop, The Routledge Companion to Landscape Studies , editată de Peter Howard, Jan Thompson, Emma
Waterton, pag 12
7 Zidurean, Cosm in, Ghidul gustului , Bucuresti: Runa, 2007, p. 57 -58

13

recoltei. Este gr eu de obținut delimitarea teritorială pentru a evalua din punct de vedere
ecologic unitățile de terroir ale unei podgorii. O metodă este aceea a Sistemului de Informații
Geografice (SIG). SIG este un instrument cu care se pot analiza cu acuratețe arealele
geografice. Astfel, s -au calculat temperatura, radiația, precipitațiile, insolația reală, radiația
solară, altitudinea, panta, expunerea versanților. Toate acestea au condus la concluzia că
există mai multe unități de terroir cu caracteristici diferite. Un ele dintre ele favorabile, care
duc la formarea vinurilor de calitate și mai puțin favorab ile, care produc vinuri de masă8.
În podgora Panciu sunt prezente culturi din soiuri românești.
– Feteasca N eagră este unul dintre ele. Unul dintre cele mai vechi
soiuri din România, încă din perioada dacilor. Se obține un vin sec
corpolent, cu o culoare intensă de roșu -rubiniu și este recunoscut prin
fructuozitatea lui. I se mai spune și Poama Fetei Neagră, Coada
Rândunicii sau Păsărească Neagră. Este un soi de loc dacic și este
foarte complex din punct de vedere al buchetului de arome. El poate
să varieze de la gustul de gutuie sălbatică sau prună supracoaptă, la
fructele de p ădure ca afina sau mu ra. Vinurile roșii ob ținute din
Fetească Neagră pot fi învechite în lemn de calitate și ulterior în
sticle9.
– Feteasca Regală este un soi autohton care este cultivat în Podgoria
Panciu mai mult în ultimele decenii. Din acest soi se obține un vin
sec, delicat și cu gust fructat. Are o aromă impunătoare prin intensitate
și o ușoară notă florală care este facil de recunoscut. La fel ca vinul
Chardonnay , face parte din cate goria strugurilor semi -aromați. Are o
concentrație ridicată de ta nin, lucru nereprezentativ strugurilor albi,
ceea ce oferă un factor de rezistență la învechire. Dacă vinul este
păstrat cu grijă se pot obține buchete elegante cu arome de trandafiri
sau de caise coapte și migdale10.
– Crâmpoșie este un soi vechi. Din el se obține un vin demi -sec,
echilibrat și proaspăt. Se remarcă prin gustul primar de struguri pe

8 Irimia, Liviu, Spatial distribution analysis of the ecological factors in the Averești Wine Growing Centre – Huși
Vineyard, Cercetări Agronomice în Moldova Vol. XLII, No. 3(138) / 2009, Universitatea de Agricultură și
Medicină Veterinară, Academia Română Iași, Filiala Iași, 2009
9 http://www.crameromania.ro/soiuri -de-struguri/feteasca -neagra -soi-romanesc -257.html
10 http://www.crameromania.ro/soiuri -de-struguri/feteasca -regala -soi-romanesc -252.html

14

care îl are. Este unul dintre acele soiuri ale cărui vin este bun tân ăr,
în primul an de la prepararea lui. Nu este un soi specific zonei Panciu.
Maturitatea deplină a acestui soi are loc în perioada lui septembrie.
Este un vin bun care poate să însoțească vorba în timpul unei mese11.
– Fetească Albă e soiul cu una dintre cele mai îndelungate perioade de
cultivare în acele zone. Din acest soi se obține un vin sec, elegant, cu
arome subtile , asemănat cu parfumul viilor înflorite. Primele arome
pe care le simți pe limbă sunt citrice, floare de tei, a poi evoluează
spre caisă , flori sălbatice și caisă coaptă. Este un vin care se poate
consuma fie la aperitiv, fie în timpul mesei la mân căruri gătite ușor
picante. Este un vin echilibrat și pentru completarea aro melor sale se
poate învechi în câteva luni î n butoaie de lemn12.
– Băbească Neagră , este un soi românesc cunoscut în podgoriile
moldovenești. Este un vin de culoare rușu deschis, viu, în nuanțe
strălucitoare. Pentru același soi s -au atribuit mai multe denumiri, astfel
că s-a ajuns ca lumea să -l cunoasc ă sub 80 de nume diferite, nu doar pe
teritoriul românesc, dar și în afara lui. Din acest soi se obține un vin
ușor de băut, care are aciditatea ușor crescută pentru un vin roșu și este
suficient de aromat. Poartă arome de fructe roșii ca vișin ele amărui ori
prunele uscate. Este în nobilat de tonurile florale, așezate pe un fond
pământos. Se apropie la structura aromatică cu vinurile din soiurile
Pinot Noir, Cadarcă, Zweigelt, Gamay, St. Laurant sau
Blaufrankisch13.
Pe lângă prezența soiurilor au tohtone, podgoria a fost înnoită cu soiuri străine care
completează paleta: Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Pinot Noir și Merlot. Acestea au fost aduse
în podgoria Panciu pentru crearea amestecului de cupaj pentru obținerea vinurilor spumante.
În vinăriile di n Panciu se produc și vinuri simple, dar și vinuri spumante create după metoda
champenoise . Diferența dintre cele două este că vinul se formează prin fermentarea mustului
obținut din struguri, iar vinul spumant prin refermentarea vinului deja fermentat și maturizat
timp de un an.

11 http://www.podgoriivrancene.ro/pogdoria -panciu
12 http://www.crameromania.ro/soiuri -de-struguri/feteasca -alba-siu-romanesc -251.html
13 http://www.crameromania.ro/soiuri -de-struguri/babeasca -neagra -330.html

15

II.3. Vinul spumant

Ca să putem aprecia în mod corect aromele subtile ale unui vin spumant de calitate,
trebuie să ne aflăm la momentul încep erii mesei sau să a vem, cel puțin, cerul gurii liber și
,,nespurcat ” cu alte gusturi. Iată de ce, abandonat de la desert, s -a impus ca aperitiv. Fără a fi
considerat u n gust care să înfunde sau să câ ntărească greu, prin vivacitatea bulelor sale, vinul
spumant trezește nasul și gura. Momentul degustării trebuie să fie proas păt și realmente aduce
o plăcere vie , pe îndelete , care ne pregătește pentru ceea ce urmează14. Un vin spumant bun
este întotdeauna un bun deschizător de drumuri. Vin fermecat, băutură benefică, vinul
spumant este însoțitorul de nelipsit al evenimentelor im portante ale vieții. Aceste evenimente
sunt prezente și în scrierile literare , ca de exemplu autorul Philippe Sollers, care în romanul
său ”Femei” povestește cum Kate, descrisă ca o feministă desăvârșită, sărbătorește cu
șampanie și fără vreo prezență masc ulină, prima menstră a fiicei sale. Omul de astăzi nu își
poate imagina o nuntă, ori un botez, o regăsire, o absolvire, o naștere, o aniversare sau o ieșire
la pensie fără ”șampanie”15. Ai reușit la examen? Șampanie! Ai luat carnetul de conducere?
Șampanie! Ai făcut douăzeci de ani? Șampanie! De ce? Pentru că pișcă și pentru că face
spumă, pentru că e vesel și prin sprințăreala bulelor sale participă la bucuria ta. Este o licoare
jucăuș ă și parcă având pahar de șampanie în mână nu ne vine să dezbatem subiecte serioase,
nici politică și nici afaceri.
Vinăriile care adăpostesc procesul facerii unui vin spumant sunt diferite prin spațiile
lor și prin tehnologia necesară. Vinul spumant are n evoie de timp și de răgaz. Se odihnește în
cramele întunecoase sub o tăcere funebră , vreme de un an , atât timp cât are loc refermentarea.
Pentru o mai bună înțelegere a întregului proces voi detalia întregul procedeu și fiec are faz ă în
parte.
Procesul vin ului spumant începe prin obținerea amestecului de cupajare a acestuia.
Cupajul de vin pentru șampania albă trebuie făcut din cel puțin 3 amestecuri de vin de soiuri
diferite, pentru că în final șampania trebuie să dețină un cumul de senzații de arome în gu ră.
De obicei trebuie ca unul dintre ele să fie dominant. În general este ales un Sauvignon Blanc
pentru că are capacitatea de a da acea notă de finețe specifică unui vin spumant. O treime din
amestec îi revine unui vin care va oferi profunzime și greutate gustului – Pinot Gris – și
pentru a completa tot buchetul cu fructuozitate se adaugă un vin proaspăt –Fetească Albă.

14 PIVOT, Bernard , Dicționar din Dragoste de Vin , Editura SAVOIR -VIVRE, 2006, p.351
15 Idem14, p.353

16

Pentru șampania roșie se face un cupaj din 3 vinuri roșii: Pinot Noir, Merlot și Fetească
Neagră16. Astfel se obține vinul de bază. Se adug ă apoi câte 24g zahăr pentru fiecare litru de
vin. Urmează ca vinul să fie turnat în sticle și să fie închis ermetic cu o capsă specială și o
bidulă de plastic , fază numită tirajare, pentru a fi pregătit pentru a doua fermentație.

17

A doua fermentație este de fapt procesul de bază al formării unui vin spumant prin
care își crează aciditatea caracteristică: prin refermentarea vinului în sticlă. După tirajare
sticlele sunt stivuite la fermentare. Ele sunt așezate în poziție orizontală cu fundu l sticlei și cu
gâtul în c ontact permanent cu lichidul. Drojdia din vin începe să se hrănească cu zahărul și
astfel începe să lucreze. În ac est proces se obține o presiune de 6 bari pentru fiecare sticlă. Pe
lângă această presiune obținută se mărește și pr ocentul de acool cu 1 -1,2 grade și ca rezultat
secundar al fermentării apar enzimele care se depun în partea de jos a sticlei așezată în poziție
orizontală. Aceste enzime sunt de fapt drojdia care moare pentru că, odată terminat zahărul,
nu mai are cu ce s e hrăni și se autodistruge. Vinul spumant de calitate se consumă direct din
sticla în care a fermentat spre deosebire de ”șampania” industrială care se fermentează în
autoclave și mai apoi se îmbuteliază în sticle. Din acest motiv e nevoie ca drojdia depus ă să
fie eliminat ă pentru a rămâne lichidul limpede.

18
19

16 http://www.podgoriivrancene.ro/pogdoria -panciu
17 Sursă foto: http://vinul.ro/cum -se-produce -vinul -spumant -ghid-ilustrat.html
18 Drojdia care se depune în prima fază – faza de refermantare a vinului în sticle
19 Stivuirea sticleror în poziție orizontala pentru prima fază a procesului – faza de refemantare a vinului în sticle

17

După perioada de fermentație , sticlele sunt mutate din poziția orizontală. Sunt șezate la
35 de grade față de orizontală, cu gâtul în jos și menținute în această poziție între 10 și 12 zile.
Mai precis până când partea superioară a sticlei se limp ezește în totalitate, iar drojdia se
așează în partea posterioară. Atunci sticlele sunt înclinate la 60 de grade față de orizontală. În
cazul distribuirii drojdiei sub forma unei crenguțe de brad pe partea posterioară a sticlei,
respenctiv gâ tul acesteia, avem certitudinea unui vin bun și poat e începe operațiunea de mulaj.
Aceasta constă în ridicarea sticlei din alveolă și coborârea ei cu o mișcare bruscă la o optime
dreapta. În fiecare zi se mișcă o optime în sensul acelor de ceas. Prima săptămână se face o
mișcare pe zi, apoi în următoarea 2 mișcări pe zi, apoi 3. De la așezare și până la scoatere
trece aproximativ o lună de zile, procedeu care se numește remuaj. În tot acest timp depozitul
de drojdie trebuie să fie bine dozat în interiorul gâtului , acolo unde este bidula de plastic.
Sticlele sunt pregătite acum pentru faza de degojare – eliminarea drojdiei.

20
21
Sticlele sunt aduse în poziție verticală și sunt așezate în alveolele unei mașinării care
folosește freon și clorură de calciu la o temperatură de -22oC pentru a îngheța c am 5cm din
gâtul sticlei care curpinde și depozitul de drojdie ce trebuie îndepartat. Se cl ătesc apoi într-un
recipient cu apă, se așează cu gâtul în sus și cu o mișcare bruscă efectuată de un muncitor
priceput , dar și cu ajutorul presiunii din sticlă, poc!,țâșnește dopul de gheață în care este
cuprinsă și drojdia, astfel încât din cei 6 bari inițiali rămân doar 4.2 – 4.3 bari.

22

20 Procesul de remuaj
21 Drojdia depusă în gâtul sticlei
22 Aparat cu freon și clorură de calciu pentru procesul de degojare – sursă foto: fotografie personală

18

După eliminarea de drojdie vinul spumant obți nut este unul de bază și poartă
denumirea de vin spumant extra brut. Acesta este de o calitate superioară, unii considerându -l
vârful la care se poate ajunge în enologie și se poate consuma ca atare, însă pentru gustul
majorității se adaugă o licoare de ex pediție pentru a stabili sortimentele de vin seci, demisec i
și demidulc i. Urmează toaletarea sticlei, verificarea de posibile fisuri sau reziduri rămase,
etchetarea, ambalarea și – într-un final – livrarea.
Din mome ntul în care se intră cu foarfec a în vie și până când se consumă prima sticlă
de șampanie trec 3 ani. Un an pentru obținerea mustului și facerea vinului, un an pentru
maturarea vinului și un an pentru procesul de refermentare. Vinul cere timp. Culegerea
strugurilor, mustuirea lor, fermentarea mus tului până când acesta transcende spre statutul de
licoare a zeilor sunt procese de durată . Însă vinul spumant cere cu precădere acest timp pentru
a se forma , dat fiind faptul că el se crează din vinul simplu deja maturizat preț de un an întreg.

19

„Aroma vinului trecut
Încet la cap se suie,
Era pe când nu s -a băut,
Azi l-am băut și nu e.”

– Păstorel Teodoreanu –

20

III. RITM

III.1. Timpul culesului

Îmi amintesc cu bucurie mometul culesului recoltei de struguri din fiecare an. În
întreaga mea copilărie, fiecare toamnă mi -o petreceam la țară , la culesul viei. Era prilej de
adunare a întregii familii pentru a lucra împreună la strânsul poamei și la mustuirea ei și nu
era membru al familei care să lipsească de la acest eveniment. Absolut toată lumea era acolo.
De la cel mai tânăr la cel mai vârs tnic, bunici, mamă, unchi, mătușă, verișor, cu toții culegeam
cu voie bună , răspândiți printre rândurile de vie și înfruptându -ne cu bobițe de struguri din
când în când. Eram mulți și nimeni nu simțea osteneala sau vreo apăsare a muncii. Facerea
vinului er a prilej de bucurie și nu era recoltă a vreunui an de care să nu ne îndrăgostim. Era o
febră delicioasă care punea stăpânire pe noi. Țin minte mâinile care erau în căutarea
ciorchinilor plini de rouă printre frunze și cârcei. Țin minte viespiile care erau îmbătate de
poftă de la dulceața de zeamă de strugure rămasă pe găleți. Țin minte cum mă aplecam peste
lăstari ca să fie absolut totul cules fără să -mi scape vreo bobiță. Aveam gura înmuiată în suc
de struguri, mâinile erau murdare și degetele -mi erau lip icioase. Timpul recoltei era o
încununare a momentului final când bucuria era completă. Era un sentiment de deplinătate
care dă profunzime. Atenția nu era îndreptată asupra viei numai în momentul culesului.
Începea din timp. Frații și surorile se rânduiau între ei ca via să aibe atenția cuvenită pe tot
parcursul anului. Să fie tăiată, să fie legată, să fie prășită, să fie săpată, să fie stropită, să fie iar
săpată. Fiecare își știa rândul și treaba , deplasâ ndu-se din orașele de unde locuia la casa de la
țară. Era o disciplină familială, un ritual care se întâmpla în fiecare an. Era un ritm dat de
obișnuința și firescul fiecărui lucru în parte care trebuia făcut pentru a îngriji de vie. Toate
aveau ca scop același lucru: un an bogat în poamă. Să fie din abun dență, să se aplece vițele de
greutatea ciorchinelui. Urma apoi mustuirea pe care o f ăceam manual într -un teasc. Gustam
din must fiecare , apoi îl depozitam în butoaie. Apoi așteptam. Nu mai depindea de voința
noastră. Era un timp pe care vinul îl cerea pen tru a -și înfăptui lucrul lui. În fiecare an era
aceeași poveste, același ritm, aceleași gesturi, din nou și din nou și din nou.
Vinul înseamnă timp. Timpul de care el are nevoie și timpul care trece. Timpul cerului și
timpul oamenilor. Timpul bucuriei, cu paharul în mână, în lumina soarelui. Timpul beciului și
timpul butoaielor. Timpul pentru degustat și timpul pentru băut. Colette în „Vița muscată”
spunea că: „Vinul curge cu ușurință din gât spre rinichi, fără să se oprească deloc.”. Are o

21

continuitate pe tot parcursul lui. Nu stă nicicând. Este într -o continuă și perpetuă
transformare. Se înăsprește, se maturizează și capată valențe diferite în funcție de v ârsta pe
care o are. Vinul este bun băut așa, peste cap, câteodată e bun gustat, alteori e bună și o
poșircă. Vinul se bea fără ezitare sau întreruperi de ritm.

III.2. Vărsarea
Experiența noastră cu vinul este marcată de natura lui lichidă. Este păstrat și ținut în
vase de toate formele și dimensiunile, de la butoaiele din lemn până la sticle, de la pah are de
cristal până la cilindri de inox de dimensiuni uriașe. Vinul însuși prin natura lui este făcut
pentru a fi dat spre vărsare, spre oferire. El are darul de a umple golul unui vas, de a fi
conținut de vas, iar apoi de a fi împărtășit. „În ce fel golul ulciorului poate conține, păstra?
Conține în felul păstrării a ceea ce este vărsat. Conține păstrând ceea ce primește. Golul
conține în două feluri: preluând și păstrând.(…) A prelua ceea ce este vărsat și a -l reține în sine
sunt mereu solidare una cu c ealaltă.”23 Ulciorul este făcut pentru a ține. Natura lui stă în golul
(vidul) lui interior. Faptul că este gol pe dinăuntru este la fel de necesar ca atunci cănd vasul
are conținut (este plin) și îi oferă capacitatea de a se turna în el, de a primi prin vă rsare ca mai
apoi prin „revărsare” să -și îndeplinească menirea pentru care a fost conformat. Această „dublă
conținere”, cum o numește Heidegger, de a primi și de a păstr a „se odihnește pe revărsare”24,
„revărsarea” fiind momentul întregirii, plăsmuirii ulciorului. Pentru că de abia atunci ulciorul
își dezvăluie ființa, în vărsarea a ceea ce oferă, atunci când oferă ceva de băut. Conținutul
vărsat este dat spre băut pământenilor pentru a le stăvili setea și pentru „a le anima
sălășluirea”. Prin vărsarea u lciorului și împărțirea lui mesenilor, vinul va înveseli adunările și
ospățurile. „În vărsarea vinului, cerul și pământul sunt de fiecare dată prezente. În ființa
ulciorului, pământ ul și cerul rămân prezente.” Prin vărsarea, sa ulciorul este dedicare. „În
vărsarea licorii oferite, pământul și cerul, divinii și murito rii sunt împreună prezenți.”25

23 Heidegger, Martin, Eseuri și conferințe, 1958
24 Ibidem23
25 Ibidem23

22

„Invitat la cramă
Am răspuns, ca bun creștin,
Printr -o scurtă telegramă:
„Vin!”. ”

– Păstorel Teodoreanu –

23

IV. DENSITATE
Cuvânt cheie:
CONVIVIALITATE s. f. – opțiune pentru mese care reunesc mai mulți convivi26 cei care
stau la un ospăț împreună, împart mâncarea și băutura și
astfel devin comeseni.
-Despre convivialitate –

Vinăriile au evoluat mult și au fost îmbună tățite pentru ca producțiile lor să atingă
potențialul maxim posibil al productivității. Toată această concentrare asupra economicului și
al industrialului a dus la neglij area acelei părți de apropiere dintre om și vin. Omul devine doar
un consumator, iar vinul este privit ca un simplu pr odus din care producătorii doresc să obțină
profit. De aceea , de multe ori , vinăriile sunt tratate ca niște fabrici a căror activitate se poate
desfășura în niște ha le simple, unde produsele să me argă pe bandă rulantă, fără a i se acorda
atenție locului. Cercetarea mea a vizat studierea a mai multor vinării contemporane care
demons trează faptul că vinăriile din zilele noastre au început să își aplece atenția și către
spațiile care oferă posibilitatea unei apropieri dintre om și activitățile agricole cu care era atât
de familiar cândva. Acestea , pe lângă simplele spații pentru degustare și un posibil tur al
vinăriei , oferă locuri de cazare în cadrul podgoriilor, diferite workshopuri legate de
producerea vinului, săli ample car e pot găzdui evenimente pe aceeași temă , dorindu -se ca
omul consumator să devină cumva parte integrantă în dezvolt area vinului. Există o atenție
care se apleacă către public, către dorința recuperării a ceva care s -a pierdut undeva pe drumul
dezvoltării complexelor viticole. Există acea intuiție că trebuie să existe și o cameră publică
de degustare cu vin pentru a recupera această dimensiune de punere la masă a oamenilor,
adică de ce anume facem vinul. Dimensiunea industrială dictează că vinul trebuie vândut , dar
acum comercianții au înțeles că trebuie să invite și la degustare, la șederea împreună. Vinăriile
devin mai complexe și nu mai dețin numai aparatura de producție.
Vinul este același. El se produce prin zdrobirea strugurilor, prin obți nerea de must și
prin procesul de fermentare, pentru ca într -un final el să devină vin. Procesul chimic este
acela și, fie el practicat la scara mică, în pivnița casei unui om sau la scară industrială. Deși
este vorba de aceiași licoare, ai senzați a ca parc ă ceva se pi erde în marile societăți de

26 https: //dexonline.ro/definitie/convivialitate

24

producere a vinului. În mod firesc, într -o vinărie de proporții mari, se acordă o atenție
deosebită igi enei, volumului de vin produs, av ându -se în vedere profitul și b anii care se ob țin
în urma producerii și a comercializării. Este de asemenea firesc ca atunci când produci vinul
acasă în cadrul unui grup mic de oameni care participă la cules și mustuit să fie o cu totul altă
atmosferă și relație între ei. Nu toți avem posibiltatea de a ne cultiva propria viță de vie și într –
un final comercializarea vinului ne este la îndemână fiec ăruia , oferă posibilitatea oricui de a
putea consuma la masă un pahar de vin. Toate acestea trebuie să le avem în vedere și să le
conști entizăm, însă nu ne put em pierde capul în calcule și profit și să ignorăm definitiv
calitatea vinului de a ține oamenii împreună, savoarea lui maturizat în butoaie de lemn
afumat. În ciuda nevoii și dorinței pofticioase a omului de a vrea mereu și mult nu putem să
bagatelizăm o licoare care a incitat curiozitatea multora prin eleganța și noblețea lui. Poate că
atunci când g ândim o vinărie ar trebui să mai frânăm puțin din nestăvilita sete de a produce
cât mai mult, cât mai mult. Eu am vrut să mă opresc din a mă arunca la numere ș i suprafețe
utile, ori să îmi doresc afirmarea capacității mele de arhitect printr -o formă care să fure ochii
ca să nu îmi scape din vedere ceva important. Am încercat să îmi aplec studiul spre
descoprirea vinului ca fi ind cel care pornește vorba la masă, cel ce ține voia bună la nuntă sau
destupă niște controale ale minții. Spre această latură am în cercat să îmi aplec interesul și sper
că am reușit să -i găsesc loc în proiectul meu.
Dar pentru a putea să înțeleg mai bine rânduiala necesară a spațiilor unei vinării am
hotărât să las puțin la o parte lumea industrei și a procesului tehnologic și pentru început să
îmi îndrept atenția către valoarea inițiatică a vinului.

IV.1. Vinul în Creștinism

Este foarte greu de separat lumea vinului de cea a creștinismului. Vinul și vița de vie
sunt foarte des menționate în Biblie , făcându -se referire la sensul lor pro priu sau simbolic. Nu
vreau ca această lucrare să se bazeze doar pe referirile făcute în Biblie sau să insist pe leg ătura
dintre vin și creștin ism de -a lungul vremii. Există însă câteva mențiuni care mi se par
definitorii pentru importanța vinului și cum anume ajunge să capete valențe divine și este ales
ca licoare dădătoare de viață și deschizătoare de minți.
Prima minune făcută de Iisus Hristos este cel al transformării apei în vin. Iisus și Mama
sa se aflau în Cana Galileii și au fost chemați la o nuntă î mpreună cu ucenicii Săi. Participarea
la o nuntă era semn de prețuire și de stimă față de familiile mirilor, iar refuzul de a împărtăși

25

bucuria unei nunți putea fi interpretat ca gest ofensator. Cu siguranță Iisus și Maica Sa vor fi
venit în calitate de buni prieteni. Fiind o nuntă cu mulți invitați , vinul s -a terminat îna inte de
vreme și văzând acestea, Maica Domnului, mama lu i Iisus l -a înștiințat că vinul era pe
sfârșite . Atunci Hristos, deși încă nu era în cesul în care să se afirme ca Fiu a lui Dumnezeu,
poruncește celor ce slujeau ca cele șase vase puse pentru curățirea iudeilor să fie umplute cu
apă până la vârf. Apoi a u chemat nunu l să vină și să guste. În acel moment, nunul neștiind de
unde este, a gustat apa care se făcuse vin și i -a spus mirelui: ”Orice om pune întâi vinul cel
bun și, când se amețesc pune pe cel slab, dar tu ai ținut vinul cel bun până acum”27.
Iudeii aveau niște ritualuri de curățire p e care credea u că dacă le respectă sunt într-o
relație mai bună cu Dumnezeu. În Vechiul Testament , Dumnezeu promite că va veni vremea
când îi va spăla cu apă curată. De aici și aceste obiceiuri. Acele șase vase cu apă erau aco lo
pentru că asigurau aceste spălări exterioare , dar orice ritual de spălare exterio ară nu îl poate
purifica pe cel interior, nu poți spăla acele pete de pe inimă și suflet . Dar cum de Hristos
folosește aceste vase cu apă nu tocmai curată ? Fiind folosite pentru spălarea corpului trebuia
să bagi mâna murdară în apă și implicit această apă se murdarea. Însă el poruncește ca acele
vase să fie umplute . Interesant este faptul că tocmai acea apă folosită la spăl ări este
transform ată în vin și devine o licoare ca re spală omul în interior. Când nuntașii au gustat din
vin s -au dezmeticit, parcă au intrat într -o altă realitate și au devenit foarte lucizi. Astfel dacă
pentru curățarea trupului avem apa care purifică și spală murdăria trupească și este în
creștinism un simbol al purității și curățirii, vinul devine simbol al spălării și trezirii sufletului
și inimii omului. Așa cum și în Vechiul Testament se spune că ”vinul veselește inima
omului”. Viața nu înseamnă să vegetezi asemenea unei plante fără conștiință de sin e, ci să te
bucuri de viață. Omul este făcut pentru bucurie , fiindo încununare a creației. Vinul vine să
celebreze această destinație divină a omului care tinde spre cer prin natura lui.
Un alt moment în care vinul se face prezent în Sfânta Scriptură este momentul Cinei
cea de Taină când, cum bine știm, Hristos împreună cu apostolii ședeau la masă împreună.
Hristos le zice ucenicilor: ”Nu voi mai bea de acum din rodul viței până ce nu va veni
Împărăția lui Dumnezeu ”28. Imagin ea Împărăției Cerurilor e p romisă sub forma bucuri ei
plenar ă și este desăvârș ităde reuniunea tuturor . Masa are acest har de a aduna oamenii, de a -i
transforma în comeseni care împart hrana, iar vinul are darul de a dezinhiba mintea și de a
veseli inimile. Vinul este făcut pentru a fi băut laolaltă , în convivialitate. Convivialitate

27 Biblia Ortodoxă , Ioan, 2 : 10
28 Biblia Ortodoxă , Marcu, 14 : 19

26

înseamnă a sta împreună la un ospăț și face referire la masa pe care o iei împreună cu cel de
lângă tine.
Cuvinte cheie:
EUHARISTIE s. f. – taină și act de venereție în cele mai multe Biserici creștine,
constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor;
cuminecătură29
AGAPĂ s. f. – ospăț cu caracter intim, prietenesc30; o masă comună
frățescă la vechii creștini

-Euharistia. Agapa. –

Euharistia era la înc eput momentul ospățului care pre vestea ospățul divin din
Împărăția Cerurilor. Euharistie în traducere etimologică înseamnă ”mulțumire”31. Euharistia
este modalitatea prin care noi îi mu lțumim lui Dumnezeu pentru viață , prin ducerea de daruri
(pâinea și vinul) care se întorc la noi sub formă de viață veșnică. Liturghia este tot un cuvânt
care etimologic însemnă ”slujire împreună”, slujire comunitară. Cu toții facem parte din
același lucru și cu același scop, împreună. După consumarea slujbei lumea rămânea la masă,
bea si mânca împreună, erau așa -numite le agape. Agapele erau niște mese ale congregației
euharistice la care puteau participa toți cei care luau parte la slujbă. După sfințirea darurilor ,
participanții la servici ul religios rămâneau în continuare și mâncau împreună. Era o viaț ă de
obște, comunitară , în jurul sensului acestuia al vieții nemuritoare pe care o câștigi prin pâinea
si vinul transfigurate în Euharistie. De aici decurge întreagă discuție încadrul căreia prelații
încă nu au căz ut de acorddacă lumea se împă rtășea înainte de slujbă și apoi mânca sau întâi
mânca și se împărtășea după aceea . Cert este că la început, în primele secole , există o
suprapunere între agapă – masa frățească – și Euharistie. Ele sunt una și același lucru. Agapa,
chiar dacă nu era o slujbă, era în directă legătură cu comunitatea creștină. A gapele sunt foarte
importante.
Obiceiul se păstrează până în zilele noastre în mânăstirile ortodoxe: o Liturghie
euharistică se termină cu călugării care ies cântând în procesiune din b iserică când aparent se
încheie slujba și se îndreaptă către trapeză. De o bicei cele două, b iserica și trapeza, se află în

29 https://dexonline.ro/definitie/euharistie
30https://dexonline.ro/definitie/agapă
31 Provine din cuvântul grecesc „ efcharistíes ” care înseamnă „ mulțumire ”

27

același ax , fapt ce face referire la formula an tică a spa țiilor paleocreștine , unde naosul care
slujește Liturghia stă față în față cu trapeza. Lumea iese în procesiune cântând, intră sub
binecuvântarea starețului în trapez ă unde are loc masa. Pe parcursul ospățului cineva citește
diverse învățături din Viețile Sfinților. Masa încep e cu o binecuvântare și se termină cu o
binecuvântare , după c are se întoarce toat ă lumea în b iserică și se termină slujba. Masa face
parte din slujbă. Trapeza face parte din același spațiu. La început era doar unul și același
spațiu unde cele două funțiuni erau întrepătrunse.
Dacă facem pasul complet spre arhitectură în căutarea de exemple care să
transfigureze toate aceste lucruri, descoperim un lucru foarte interesant. Bazilică32 este un
cuvânt care se definește în lumea antichității până în antichitatea t ârzie spre Evul Mediu
(aproximativ până în sec.VI) și care se traduce astăzi c a spațiu public, spațiu polivalent care ar
avea funcțiunea echivalentă a unei săli polivalente din zilele noastre. Imaginea de sală
alungită, de basilică romană cu coloane, un spațiu standardizat la care mulți se duc cu gândul
atunci când aud cuvântul ”basilică” este una e ronată. Basilică nu este un cuvâ nt care să facă
referire la o formă determina tă arhitectural. Ea avea o varietate de forme și se traduce ca spațiu
multifuncțional. Spațiile liturgice primare nu aveau o singură funcțiune. Lumea se strângea
acolo nu doar ca să celebreze Liturghia euharistică de sfințire a Darurilor cum se întamplă azi
in biserică. În aceste spații aveau loc mai multe activități, inclusiv ospățul. Se așezau cu toții
la masă și mâncau și beau în același loc unde celebrau Liturghia euharistică. Aceste basilici
erau practic niște „săli polivalente” în care, pe lângă alte ad unări ale copulației, se desfășura și
Liturghia euharistică și masa de mulțumire.
Ce trebuie înțeles este sensul, herotropia bisericii , pentru a putea vorbi cu adevărat
despre tradiție și tipologii. Un a dintre tipologii le unei biserici este ce a axial ă cu absida așezată
la răsărit, iar o alta e ste ce a central ă. Creștinismul timpuriu este suprapopulat cu formule
centrale. Formulele spațiale centrale au călătorit până la noi și chiar atunci când avem un
spațiu alungit descoperim deasupra cu un element care imp une, imprimă și forțează la o
centralitate puternică. Este turla ori cupola ca acoperire pentru un spațiu central. Fiind acolo
punctul de maxim , inevitabil rodește în minte întrebarea ”Oare de ce nu se află sub turlă
altarul?” sau ”Nu ar trebui să fie altarul sub cupolă?”. Atunci când gândești un asemenea
spațiu, în punctul acela se află p unctul culminant pentru că sub turlă este comunicarea pe
verticală foarte accentuată. În primele secole al e creștinis mului , masa altarului se afl a chiar în

32 Bazilică – edificiu unde se făcea judecăți și unde neguțătorii tratau despre afacerile lor – sursă
https://dexonline.ro/definitie/basilica

28

centru . Acolo era masa și lumea stătea de jur împrejur ul ei. Nu exista restricție , nici vizuală ,
nici fizică a altarului. Altarul este o masă. E masa pe care are loc jertfa și transfigurarea
Darurilor. La început, în creștinismul timpuriu, altaru l se afla în centrul spațiului. Naosul era
înțeles ca sală a banchetului și absolut toată lumea putea să ajungă la ea. Altarul avea rolul de
masă la care cu toții erau poftiți să participe.
Iconostasul nu exista. Apare prin sec VI sub forma unui cancellum33 ca metodă de
protecție a altarului și de acolo începe să se răspândescă. Însă el apare ca metodă de protecție,
nu ca restricție. Religia creștinismului era practicată până la Constantin cel Mare la scar ă
redusă, în cadrul unei familii sau a unei mici con gregații , ceea ce se chemau domus
ecclesiae34. În timpului lui Constantin cel Mare devine religie imperială prin decretul 313 și
de la c âțiva oameni care participau la o slujbă euharistică se ajunge la o masă mare de oameni
care se îmbulzeau. Dintr -o dată se schimbă scara lucrurilor și d acă la început era o mică
congregație de mărimea unei familii, acum e nevoie de adapt are, astfel că clădirea trebuie
construită la scara unei săli polivante. Accesul la Sfintele T aine, la Sfânta Masă, la ospăț ș i la
convivia litate nu mai pot fi același și trebuie restricționat din motive fu ncționale. Pentru a
proteja Sfinta Masă apare această delimitare , menționată mai devreme, prin
cancellum. Interdicția nu era un a de natură teologică sau dogmatică, ci avea rolul de a controla
circuitul nestăvilit al oamenilor. Preoții încep să restricționeze accesul fizic al po pulației la
Sfintele Taine. În acest fel oamenii ajung să nu mai fie în proximitatea mesei. Creștinsmul
este o religie bazată pe apropiere, iar când apropierea dispare ce va se pierde. În creștinism
lucrurile nu funcționează la fel de bine în marile spații. Relația cu Dumnezeu nu poate fi de cât
una personală, de ,,împreună ”. Astfel din pricina dorinței de a proteja masa altaruluiaflată în
mijlocul sălii, apar o serie de di spozitive menite să stabilească o ordine în biserică printre cei
care participau la slujbă.
La Sfâ nta Sofia în Constantinopol era absida dinspre răsărit si pe limita ei spre cupolă
avansa masa pe o platformă care se chema solea35. Solea aceasta era dublată de un cancellum
pentru a proteja masa, nu pentru a nu o vedea. Dimpotrivă, masa întotdeauna s -a dorit a fi
accesibilă tuturor, să fie cât mai mult în centrul spațiului. Tot în acea absidă se afla un altfel
de dispozitiv numit ”sin tronon”. Acesta era un loc pentru cler. Pe acest sintronon stăteau

33 Goilav, Ana -Maria, Sanctuarul central în creștinism timpuriu – o investigație hierotopică, Editura
Universitatea de Arhitectură și Urbanism , București , p.6
34 Idem33 , p.7
35 Idem33 , p.10

29

preoții cu episcopul în mijloc, prelat care era considerat omologul lui Iisus pe Pământ. În fața
aceste tribune a preoților era masa propriu -zisă care se ducea spre naos, iar solea (zona
supraînalțată pe care stătea sintronon cu Sfânta Masă) continua în navă până sub centrul
cupolei unde se afla ”amvonul”. Amvonul era un dispozitiv care avea trepte pe ambele părți ,
spre absidă (est) și spre vest , care duceau sus într -un balcon unde se citea Evanghelia. Toată
această aranjare a lucrurilor era gândită tocmai datorită faptului că spațiul era unu l bipolar.
Dacă la început exista doar un singur loc , în centru , care era masa pe care se sfințeau Darurile
și care reprezenta ospățul ceresc, acum are loc o disjungere a spațiului. Rămâne a mvonul în
centru pentru Liturghia Cuvântului , iar pentru Liturghia Darurilor rămâne masa , care începe
să gliseze ușor spre absidă. Încet, încet altarul ajunge să fie în interiorul absidei de la răsărit,
cancellumul și solea se transformă în iconostas, iar altarul devine inaccesibil, chiar interzis
oamenilor.
Orice Liturghie era alcătuită din două părți: Liturghia Cuvântului și Liturghia
Darurilor. Până în zilele noastre a rămas acceași structură a slujbei Liturghiei euharistice. În
primele secole , prim a parte era pentru catehumeni36 (Liturghia Cuvântului ). Se citea din
Evanghelie în a mvon, se predic a în a mvon, care era un piedestal făcut din piatră. Liturghia
Cuvântului însemna că Hristos este în mijlocul congregaț iei și era accesibilă doar
cateh umenilor. Ace știa nu aveau acces la Euharistie. Existau ușieri care se asigurau că toți
catehumenii ies af ară. Se înch ideau ușile, le păzeau și numai cei botezați rămâneau mai
departe la Liturghia Darurilor (euharistică) , a doua jum ătate. Există două momente distincte
ale Liturghiei în același spațiu, fiecare centrată: prima pe a mvon, adică pe Liturghia
Cuvânt ului, a doua pe Sfânta Masă, adică pe Liturghia Darurilor. A doua este varianta
potențată a primei. De aici cele două prezențe: a mvonul și altarul care este masa pe care se
aduce vinul.
Încă din primele secole ale creștinismului slujba de mulțumire adusă lui Dumnezeu nu
este transmisă doar prin citirea din Biblie, laude și cântări. Masa la care cu toții participau era
o bucurie împarțită de toți. Era imaginea Împărăției Cerurilor sub form a unei săli de mese în
care cu toții suntem poftiți. Bucuria de a fi împreună, de împărții pâinea și vinul, de a
participa la ospăț.
IV.2. Amețirea

36 Catehumen – persoană care încă nu s -a botezat – sursă : Goilav, Ana -Maria, Sanctuarul central în creștinism
timpuriu – o investigație hierotopică, Editura Universitatea de Arhitectură și Urbanism , București

30

Chiar din perioadele timpurii , diferite măr turii precum scene sculpate, gravate sau
pictate arată un inter es care s -a concentrat asupra vinului și a viței de vie , aceste a fiind
menționate chiar și în scrierile hieroglifă și cuneiformă. Vinul a incitat de -a lungul istoriei
civilizațiile care încercau să își explice influența puternică pe care vinul o are asupra minții
omului. Cultivată încă din cele mai vechi timpuri, vița de vie a făcut parte chiar din
antichit ate:este menționată la egipteni, la greci, fenicieni și romani. Cu toții s -au lăsat seduși
de senzualitatea vinlui și au recunoscut puterea pe care o pos edă, iar ca explicație pentru
capacitățile de stăpânire civilizațiile l -au iar la sumerieni frunza de viță de vie era simbolul
vieții. Nu este mai puțin notoriu faptul că la greci zeul atribuit vinului a fost Dionysos. Lui,
civilizația antică greacă îi atr ibuie originea cultivării viei și se considera că el este cel care i -a
învățat pe muritori secretul transformării strugurilor în vin. Omologul zeului Dionysos în
cultura romană antică este Bachus. Bachus este asociat cu zeitățile. În perioada paleo –
orientală , vița de vie era considerată ca fiind Pomul Vieții nu doar zeul vinului, dar și al beției
și al extazului care apare în urma consumării acoolului. I se mai atribuia de asemenea și
puterea benefică pe care o avea asupra agriculturii. Era con siderat un zeu generos care nu doar
stăvilea setea cu vin, dar care oferea și hrană. ”Mereu vesel, între două butelci, încoronat cu
ramuri de viță, tronează fie înconjurat de bacante, fie călărește un butoi”37. Astăzi lumea i -a
știrbit din atribuții și din fală și Bachus azi este indentificat doar ca zeu al podgoriilor , al viilor
și beției. Dacă Dionysos, zeul din mitologia greacă, are întâietate prin prestigiul apariției
cronologice, cel de -al doilea, Bachus, s -a bucurat de atenția multor poeți și artiști d e-a lungul
secolelor.
Lumea și -a aplecat atenția asupra efectelor de amețire pe care vinul le oferă și
inevitabil mulți și -au pus întrebarea: ”de ce se bea vin?”. Cei din antichitate au încercat să -i
explice puterea de seducție prin asocierea cu zeii , iar filozofii, cu toate că au gustat cu
siguranță și aceștia din el, s -au zgârcit în a scrie foarte multe cuvinte despre vin. Este
modalitatea prin care un zeu pătrunde în sufletul celui ce bea și nu de puține ori acesta se
consumă la un ritual religios unde vinul este considerat un mijloc de a crea o legătură directă
cu divinitatea. Cei mai mulți au hotărât să se abțină în fața , poate a celei mai importante grații
a vinului, și anume beția. În cartea „Manualul Întâmplărilor” scrisă de Ștefan Agopian se bea
mult și se bea pentru atenuarea șocului societății construite de om ul din toate vremurile. Să nu
uităm ca Socrate a fost condamnat la moarte pentru simplul fapt că era vesel.
Agopianvo rbește în această carte despre o nemulțumire mocnită care se poate depăși doar prin

37 Pivot, Bernard, Dicționar din Dragoste de Vin , Editura SAVOIR -VIVRE, 2006, p.45

31

atenuarea cuplării la societate prin băut. Este un băut care te ajută să mergi spre o lume mai
bună în sensul profund spiritual, în sensul dumnezeies c și te ajută să nu iei î n serios toate
prostiile . Mai ales acum când se ia u atâ t de în serios multe dintre lucrurile care nu necesită
tocmai o atenție deosebită. Dacă ceva nu mai devine produs, inclusiv vinul, acesta nu mai
devine valoros.
Experiența no astră cu vinul este marcată de natura lui lichidă. O licoare care alunecă
ușor și ne încălzește tot corpul în drumul ei prin care reușește să stabilească o legătură intimă
cu trupul, spre deosebire de hrană care necesită atenția mestecării ei și care trebu ie denaturată
pentru a putea fi înghițită. Efectele acestuia sunt percepute de persoana care îl consumă, însă
cu siguranță și de către cei care privesc. Atunci când ne apropiem buzele de un pahar cu vin
admirăm o transformare în plină desfășurare. Este vor ba de acea legătură intimă menționată
anterior care dezvăluie un efect îmbătător subit. Toată ființa celui care soarbe din pahar se
grăbește să iasă în întâmpinarea licorii precum „întreaga ființă a îndrăgostitului se înalță spre
buze, în căutarea sărutulu i”38. Este o posedare temporară care nu are puterea de a modifica
personalitatea celui care o consumă. De aici și celebr a expresie „In vino veritas” . Adevăr care
se referă la ceea ce se dezvăluie imediat ce limba este dezlegată. Devine un „adevăr pentru
alții” și nu un „adevăr pentru sine”39. Însă este o alterare efemeră. Te culci și îți trece. Este o
ipoteză care încearcă să explice ace asta dimensiune socială pe care vinul o are – puterea de
adunare.

IV.3. Dimensiunea socială

Am putea stărui asupra unui efect prețios al vinu lui băut nu de unul singur, ci în
compania altora . Deschiderea sufletului către ceilalți este un pas conștient spre a cere iertare și
a ierta. Vinul este t ransfigurarea strugurelui. Momentul transformării omului sub influența lui
nu este decât o continuare a lucrării vinului pe care acesta a început -o în butoaie. Grecii antici
își explicau procesul fermentării ca pe o lucrare pe care doa r zeii o pot face. Dionyso s intra în
struguri, îi transforma în vin și procesul de transformare se t ransfera la omul care consuma
vinul. Vinul ajută mintea. Bei un pahar, două, fără a face exces și apoi mintea se destupă de
niște controale, de controlul propriu pe care îl avem fiecare , control care uneori este
dezastruos și a căruidizolvare într -un mic a bur de vin permite individului să zburd e liber prin
idei. Vinul aduce împreună și instigă la vorbă, are puterea de a dezinhiba oamenii și de a -i

38 SCRUTON, Roger, Filozifia vinului , Editura Baroque books & arts, 2015, p. 37
39 Idem32 , p.18

32

face să se simtă bine unul în preajma celuilalt, cu condiția p ăstrării unei măsuri. Probabil
unele din manierele impuse de societate cu privire la consumul d e vin pornesc din această
cauză ,având ca scop stabirea unei limite de moderație. Am putea spune că de fapt alcoolul
este cel care îm pinge omul ce îl consumă să se comporte mai liber decât s -ar comporta el în
mod obișnuit. Însă v inul nu poate fi asemănat cu orice altă ,,gură” de alcool. Nu este
asemenea tărieiși nici măcar coteilurilor , pentru ca nu este o băutură mixată. Oricare dintre
aceste substanțe care îmbată înrâurește o anumită formă de interacțiu ne socială, însă doar
vinul strânge la vorbă. Roger Sruton spune despre vin în „Filozofia vinului” că o metaforă
potrivită pentru a explica diferența dintre vin și alte băuturi alcoolice ar fi cea în care ne
imaginăm momentul atingerii buzelor cu paharul c a pe o întâlnire face a face cu vinul. „Poți
sta cu un pahar de whisky în față , dar niciodată față în față , cum se întâmplă cu vinul.” *

* SCRUTON, Roger, Filozifia vinului , Editura B aroque books & arts, 2015, p. 3 8

33

„Dacă apa din fântână
S-ar preface -n vin Cotnar
Aș lăsa limba română
Și m-aș face fântânar”

– Păstorel Teodoreanu –

V. CRAME

34

Cuvinte cheie :

CRAMĂ s. f. – clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și
se depozitează uneltele de lucru 40
VINĂRIE s. f. – pivniț ă în care se păstrează vinul41

40 https://dexonline.ro/defin itie/crama
41 https://dexonline.ro/definitie/vinărie

35

V.1. Bodegas în Spania

36

Pentru a construi depozitele subterane , a fost necesar un deal cu o pantă de
aproximativ 10 până la 12 metri, format în princip al dintr -un strat gros de argilă compactă.
Construcția a fost începută după inspectarea terenului de căt re un lucrător sau zidar. După
recunoșterea zonei, partea de sud a pantei a fost tăiată pe verticală pentru a forma fațada și
intrarea în peșteră. Apoi, s -a trecut la excavarea unei galerii boltite, de aproximativ 8 până 10
metri lungime. Cupola, acoperită cu argilă uscată, a salv at un interval de 1 până la 1,5 metri și
se poate urmări cu vederea crama la o în aălțime de aproximativ 2,5 metri. Galeria a fost axa
principală a p eșterii și a fost numită tunel . Pe ambele părți ale acestui coridor principal au fost
săpate o serie de came re mici, în care erau presați strugurii. Pode aua, acoperită cu gresie , a
avut o ușoară înclinare spre o ga ură; în fun cție de zona provinciei, se numește . Procesele de
exacavare au continuat până la sfârșitul tunelului , unde a fost construită o sală pătrată și mică,
boltită, unde au fost făcute mai multe ieșiri la suprafață , un fel de coșuri, care serveau la
ventilarea pivniței. Strugurii recoltați erau descărcați prin coșuri . Acesta era conectat în afara
pivniței cu o încăpere în care au fost depozitați str ugurii până când erau presați. Pentru a
acoperi și proteja suprafața exterioară a peșterii s-a format un fel de acoperiș înclinat . Procesul
de construcție al cramei s -a încheiat cu placarea exterioară a fațadei, care se putea face cu
chirpici, noroi sau că rămidă. Cu toate că erau în pericol de dispariție, în ultimii ani, mai multe
familii și instituții au fost interesate de conservarea și restaurarea patrimoniului strămoșilor
lor, folosind fabricile de vin ca loc de întâlnire sau vizită.

37

sursă foto: http://raiame.lospot.ro/p/c.ht ml

38

V.2. Quintedssa – Walker Warner Architects

39

Situat într -una dintre cele mai frumoase colțuri ale Napa Valley, noua fabrică de vin
Quintessa este inspirată din pasiunea cultivării vinului și respectul propietarilor pentru mediu.
Bazate pe principiile durabile și biodinamice ale agriculturii, Agustin și Valeria Huneeus au
fost producători de un singur soi de vin roșu Boreaux, vin de stil, de la începutul anilor `90.
Proiectul de arhitectură se bazează pe două principii fundamentale, pentru a minimiza
impactul unei structuri mari asupra podgoriilor deja existente și pentru a permite producției de
vin să fie alimentată prin gravitație. În acest fel, forma clădirii, întrepătrunsă într -un perete
mare de piatră urmează nivelul topografic și pare să dețină în sus întreaga pantă. Pentru a
realiza curgerea gravitațională, acoperișul camerei principale de fermentație acționează ca o
zonă pentru și o curte de manipulare neacoperită.

40

sursă foto: https://www.walkerwarner.com/projLoad.php?pi d=QUW

41

V.3. Manincor – Walter Angonese, Silvia Bonday, Rainer Koberl

42

În ciuda faptului că este o fabrică de vin cu o istorie extrem de lungă, începând încă
din 1608, și ale căr ei vinuri Enzenberg sunt vechi de peste 400 de ani, Michael Goess –
Enzenberg aseamănă fabrica Manincor cu adevăratele începuturi ale producției de vin.
Proiectul este motivat la fel de mult de și apariția unei noi provocări. Noua vinărie se
amortizează perfec t și cu clădirile vechi, nu prin imitarea lor, ci încercând să le completeze.
Scopul este de a reinterpreta un peisaj, și spre deosebire de acesta, proiectul este o extensie ,
nu numai a fabricii de vinuri vechi, ci și a topografiei zonei.

43

sursa foto: http://www.manincor. com/it/lan uoacantina.ht ml

44

„Binecuvântată să fie vița de vie și femeia, singurele daruri ale naturii care aduc bucurie
deopotrivă și săracului și bogatului.”
-Maria Teresa –

45

VI.Concluzie

Vinul poate fi înțeles în multe feluri. Unii îl percep ca pe o sursă de venit, altora le
place să se bucure de el la masă, alții ajung să își înece amarul în el, pe unii îi ajută să prindă
curaj , pe alții să celebreze ceva important. Este o licoare misterioasă care a incitat pe mulți de –
a lungul timpului. Omul este cel care face vinul. Din momentul în care se leagă via și până la
primul pahar de vin, omul este preocupat de îngrijirea ei. De -a lungul vremii , efectele de
posedare asupra minții au fost recunoscute de oameni. I s -a oferit atenție și a fost răsfățat de
asocierea cu divinitatea, i s -au atr ibuit zei, puteri nepământești și a fost uneori privit ca fiind o
ființă vie. A fost ales ca simbolism al creștinismului care are puterea să spele sufletul și să
veselească inima. Este simplu. Nu necesită o complicare de amestecuri cu alte substanțe, de
rețete alambicate și de secrete. Este căutat și dorit până în zilele noastre chiar dacă mulți
dintre noi nu mai locuim în zona rurală ca să ne permi tem o recoltă de vie din care să ne
producem vinul. Astfel a început comercializarea lui la scară industrială pentru a putea fi
accesibil tuturor. Necesitatea de cantitate mare pe piață a dus la pierderea interesului față de
locul unde se face vinul. Uneor i în fața lăcomiei pălește și sinceritatea calității. Mulți
comercianți punând adaosuri de zahăr sau de alte subtanțe în vin, iar alții nu mai țin cont de
importanța amabalării vinului în sticle de sticlă și nici nu mai spun de maturarea sau
depozitarea în butoaie de lemn. Există o limită care nu ar trebui trecută. Există o măsură a
lucrurilor care impune o atenție pentru esența lucrurilor să nu pierdem din vedere motivul
pentru care ne place să bem vin. Vinul cere o atenție asupra l ocului unde el este pro dus,
practicat și la scară mare. Nu putem trece cu vederea fermentarea lui, timpul de care el are
nevoie , lucrul lui care se petrece în liniște și întuneric în interiorul hrubelor. Este un moment
în care treb uie să ne stăvilim acțiunile și să îl respe ctăm, să îl lăsăm să își facă treaba ca mai
apoi să ne încânte ceru l gurii cu buchete îmbătăto are.
Intenționez să îmi aplec și eu atenția spre aceste lucruri și să încerc să le acord
importanță , făcându -le loc în proiectul final de arhitectură, gândind spații care să concentreze
toate aceste lucruri, laola ltă, toate împreună, să am acea densitate care suprapune toate
straturile și substraturile vinului. O cramă care să nu piardă din ritmicitatea gesturilor
specifice vinului , de pe vremea când este sub formă de bobițe și până ajunge să se
transfigureze în băutura zeilor.

46

47

Bibliografie

AGOPIAN, Ștefan, Manualul întâmplărilor , Editura Humanitas

ANTROP, Marc , The Routledge Companion to Landscape Studies , editată de Peter Howard,
Jan Thompson, Emma Waterton

GOILAV, Ana -Maria, Sanctuarul central în creștinism timpuriu – o investigație hierotopică,
Editura Universitatea de Arhitectură și Urbanism , București

HEIDEGGER, Martin , Eseuri și conferințe , 1958

IRIMIA, Liviu, Spatial distribution analysis of the ecol ogical factors in the Averești Wine
Growing Centre – Huși Vineyard, Cercetări Agronomice în Moldova Vol. XLII, No. 3(139) /
2009 , Universitatea de Agricultură și Medicină Veterinară, Academia Română Iați, Filiala
Iați, 2009

PAVEL, Lelia; HUȚANU, Dumitru; APOSTU, Aurora -Emilia; DUMITRESCU, Horia,
Patrimoniul Cultural Național Construit din Județul Vrancea , Editura PALLAS, 2008

PIVOT, Bernard , Dicționar din Dragoste de Vin , Editura SAVOIR -VIVRE, 2006

PUȘCĂ, Ion , Panciu, file de cronică , Editura Sport -Turism, 1982

SCRUTON, Roger , BEAU, DECI EXIST – O calatorie filozofică în lumea vinurilor , Editura
Humanitas, 2014

SCRUTON, Roger, Filozifia vinului , Editura Baroque books & arts, 2015

VONCU, Răzvan , O istorie litareară a vinului în România , Colecția În afara colecțiilor, 2013

ZIDUREAN, Cosmin, Ghidul gustului , Bucuresti: Runa, 2007

48

Webografie:

https://dexonline.ro

http://www.podgoriivrancen e.ro/pogdoria -panciu/

http://www.crameromania.ro/soiuri -de-struguri/feteasca -neagra -soi-romanesc -257.html

http://www.crameromania.ro/soiuri -de-struguri/feteasca -regala -soi-romanesc -252.html

http://www .podgoriivrancene.ro/pogdoria -panciu

http://www.crameromania.ro/soiuri -de-struguri/feteasca -alba-siu-romanesc -251.html

http://www.crameromania.ro/soiuri -de-struguri/babeasca -neagra -330.html

http://www.bibliaortodoxa.ro

http://www.dozadebine.ro/vita -de-vie-si-vinul -in-crestinism -2/

http://opiniabuzau.ro/simbo listica -biblica -a-vitei-de-vie-si-a-vinului

http://www.wineromania.com/files/docs/Romania_viticola_drumurile_viei_vinului.pdf

http://peisaje -arheologice.ro/index.php/concept/concept/peisajul -reprezentari -si-valoare –
estetica

http://vinul.ro/cum -se-produce -vinul -spumant -ghid-ilustrat.html

http://www.vinuridepanciu.ro/podgoria_panciu/

http:/ /vincon.ro/companie/podgorii/podgoria -panciu/