Riscurile Si Hazardele Hidrologice In Judetul Suceava

Agronomie

Riscurile Si Hazardele Hidrologice In Judetul Suceava

Byadmin ianuarie 1, 2024

Bibliografie selectivă

[NUME_REDACTAT] (2006) – Risc și vulnerabilitate. Metode de evaluare aplicate în geomorfologie, [NUME_REDACTAT], București.

Curaleț A. (2009) – Resursele de sol ale județului Suceava, lucr. Conferința națională pentru știința solului (ediția a XIX- a), [NUME_REDACTAT] Ionescu de , Iași.

[NUME_REDACTAT] și Surdeanu V. (2007) Noțiuni fundamentale în studiul hazardelor naturale, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] (2006) – Hazarde și riscuri naturale, [NUME_REDACTAT], București.

Hociung C., Băișanu Ș.A. (2009) – [NUME_REDACTAT] – Riscuri și vulnerabilități. Fenomene excepționale de risc, [NUME_REDACTAT], Suceava.

[NUME_REDACTAT] (2010) – Studiul si Managementul fenomenelor naturale de risc si hazard de pe teritoriul judetului Suceava, Teza de doctorat, [NUME_REDACTAT] V., (1990) – Structura geologică a teritoriului României, [NUME_REDACTAT], București.

Mutihac V., Ionesi L. (1973) – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București.

Olariu P., [NUME_REDACTAT] (2006) – Sinteza privind viitura produsă în perioada 30 06/01.07.2006 pe cursurile de apă din zona Vicov – Voitinel – Horodnic – Arbore.

Olariu P. (2008) – Raport privind fenomenele hidrometeorologice periculoase și măsurile întreprinse în perioada iulie – august 2008 pentru limitarea pagubelor și normalizarea situației”. DA Bacău.

Olariu P. (2010) – Raport privind fenomenele hidrometeorologice periculoase și măsurile întreprinse în perioada iunie-iulie2010 pentru limitarea pagubelor și normalizarea situației”. ABA [NUME_REDACTAT] I. și colect. (2008) – Raportul de sinteză privind apărarea împotriva inundațiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcții hidrotehnice si poluărilor accidentale din județul Suceava în perioada 24- 27 iulie 2008, SGA Suceava.

Sorocovschi V. (2002) – Riscuri hidrice, în Riscuri și catastrofe, I, [NUME_REDACTAT] Cărții de Știință, [NUME_REDACTAT].

*

[NUME_REDACTAT] de Analiză și Acoperire a Riscurilor – 2013.

Arhiva foto a Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Bucovina” al [NUME_REDACTAT].

Arhiva documentară a [NUME_REDACTAT] de apă Bacău.

Arhiva documentară a Sectorului de Gospodărire a [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

INTRODUCERE

Suntem contemporani cu manifestarea violență unor fenomene naturale cu urmări grave asupra comunităților umane și a mediului. Consecințele dezechilibrelor naturale determină fenomene extreme precum furtuni, tornade, uragane, mari inundații și alunecări de teren, topirea rapidă a ghețarilor sau deșertificarea unor suprafețe întinse, fertile până acum câteva decenii.

În mod evident viață planetei poate fi pusă în pericol de o serie de evenimente grave de natură geomorfologică, geologică și meteorologică ori asociate.

Lucrări de specialitate ale unor autori români precum D. Bălteanu – (2001, 2004), C. Brânduș și colab, (2002), [NUME_REDACTAT], (1997, 2006), V. Sorocovschi, 2002, 2003 și 2005 și 2006); [NUME_REDACTAT] și V. Surdeanu, (2007), C. Hociung, (2009) s.a. evidențiază influență factorilor climatici extremi asupra societății.

Studiind bibliografia propusă, am analizat fenomenele de risc și hazardele hidrologice (inundațiile) manifestate în ultimele două decenii în județul Suceava și am pus accent pe cauzele și mecanismele producerii acestora, precum și pe efectele asupra mediului.

În elaborarea acestei lucrări am pornit de la necesitatea înțelegerii noțiunilor de risc și hazard hidrologic, de la cunoașterea – la scara județului a evenimentelor hidrologice majore din ultimii ani.

Trebuie să menționez că pentru întocmirea acestei lucrări am beneficiat de arhivele fotografice și de materialul documentar ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Bucovina” al [NUME_REDACTAT] și ale SGA Suceava.

Capitolul I

Cadrul geografic natural și elementele socio – economice esențiale ale județului Suceava

1.1 Localizarea fizico – geografică

[NUME_REDACTAT] este situat în partea de nord-est a țării, între [NUME_REDACTAT] (2102 m) și albia Siretului (233 m). Teritoriul este intersectat de meridianele de 250 și 260 longitudine estică și paralele de 470 și 480 latitudine nordică. Ca suprafață este al doilea județ al țării (8553,5 km2), după județul Timiș. Județul se învecinează la nord cu Ucraina, la est cu județul Botoșani, la sud – est cu județul Iași, la sud cu județele Neamț și Harghita, la sud – vest cu județul Mureș, iar la vest cu județele [NUME_REDACTAT] și Maramureș (fig.1).

Distanțele de reper, în linie dreaptă sunt: de la est la vest între Fântânele și vârful Pleșcuța – 131 km, iar de la nord la sud, între Climăuți și dealul Hârlogi – 102 km.

Fig.1 Localizarea geografică și administrativă a [NUME_REDACTAT]

Relieful județului – delimitat în partea de vest de [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] și în partea estică de lunca largă și joasă a Siretului, scade treptat în altitudine de la V către E, de la peste 1800 m, la circa 400 m, fiind orientat în fâșii cu direcție NS, în general paralele între ele.

1.2 Alcătuirea geologică și relieful

Producerea inundațiilor este determinată de către climă și condiționată de arhitectură reliefului –factor important în configurația sistemului hidrografic al județului –înțeles cu ajutorul principalelor caracteristici geologice.

Din punct de vedere geologic, teritoriul județului Suceava aparține celor două unități tectono-structurale ale țării, „de orogen”, pe care se suprapune relieful carpatic și subcarpatic, și „de platforma” – căreia îi corespunde relieful de podiș, precum și marea complexitate a faciesurilor petrografice și a structurii tectonice, de vârstele foarte diferite ale formațiunilor, din Proterozoic la Holocen, și de apreciabilă varietate calitativă a resurselor subsolului utilizabile în economie.

Cea mai variată alcătuire geologică o deține unitatea de orogen (muntoasă), „cu roci de vârste și durități foarte diferite și o tectonică complicată, de la cute simple (anticlinale și sinclinale), la cute strânse și cute faliate, până la pânze de șariaj de mare amploare” (Mutihac V., Ionesi L. 1973).

Principalele formațiuni geologice care alcătuiesc [NUME_REDACTAT] sunt rocile sedimentare șisturile cristaline și rocile sedimentare. Vulcanitele se întâlnesc în munții Călimani și Bargau.

Zona cristalino-mezozoică cuprinde masivele Suhard și Țibleș, cea mai mare parte a [NUME_REDACTAT], perimetrul Rarău – Giumalău, [NUME_REDACTAT] – Barnar – Budacu și munții Tarniței. Formațiunile geologice cristalino – mezozoice sunt reprezentate de gnaise, amfibiolite, micasisturi, șisturi cuartitice, călcare cristaline etc.

Alcătuită în general din conglomerate, gresii, argile și marne, zona flisului înglobează [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

Ultima unitate structurală a [NUME_REDACTAT] este unitatea pericarpatică ce se dezvoltă la exteriorul zonei de fliș. La nord de valea Moldovei este foarte îngustă, între 0,7-1,8 km, iar spre sud se lărgește, ajungând pe Pârâul lui Isac la 4 km. Stratigrafic, este constituită cu precădere din formațiuni miocene.

Consolidată în [NUME_REDACTAT], unitatea de platforma (de podiș) este o entitate geostructurala foarte veche care reprezintă din punct de vedere geologic continuarea spre vest a Platformei est-europene, alcătuită dintr-un soclu cristalin rigid peneplenizat (etajul inferior), ce suportă depozite mezozoice, neozoice și cuaternare (Mutihac V., Ionesi L. 1973). Pe teritoriul județului Suceava formațiunile de suprafață aparțin în exclusivitate Volhinianului, (argile și marne, cu intercalatii de gresii nisipoase și nisipuri).

Ceea ce caracterizează relieful județului Suceava constă în marea diversitate a formelor de relief și dispunerea sub formă de fâșii paralele pe direcția aproximativǎ NS. Raportat la marile unități geografice ale țării, teritoriul județului aparține parțial [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT] și Centrală) și [NUME_REDACTAT], respectiv [NUME_REDACTAT]. De la vest către est relieful înregistrează o scădere treptată în altitudine, de la aproximativ 2100 m (vârful [NUME_REDACTAT]), la 233 m (în albia Siretului, la Dolhasca).

Pe teritoriul județului formele de relief ocupă următoarele suprafețe: zona de munte 5434 km2 (53%), zona de podiș 2566 km2 (30%) și zona de luncă 1454 km2 (17%).

1.3 [NUME_REDACTAT] principalelor caracteristici pedologice este necesara pentru analiza riscurilor hidrologice – a inundațiilor, în mod particular.

Clasele și tipurile de soluri, caracteristicile și repartiția acestora pe teritoriul județului sunt următoarele (Curaleț A., 2009; „Date, informatii si elemente de noutate introduse in planul de analiza si acoperire a riscurilor pentru anul 2012. Caracteristice pedologice ale solului. [NUME_REDACTAT] Suceava”):

a) Clasa protisoluri (~81.000 ha) are cea mai mare extindere în Carpați și [NUME_REDACTAT], pe văile mari ale Siretului, Suceavei, Moldovei și Bistriței si cuprinde litosolul, regosolul, aluvisolul și entiantrosolul. Sunt soluri de prezența proceselor fluviale de acumulare prin revărsări, cu pedogeneză impusă de roca dură, grosimea superficială, de intensitatea proceselor fluvio-denudaționale, dar și prin reluarea pedogenezei pe materiale redepuse în urma activităților umane.

b). Clasa cernisoluri (~74.700 ha) are în alcătuire soluri cu acumulare de materie organică, bine sau moderat saturate cu baze de schimb, în culori molice și în orizontul intermediar, cu peste 3% humus. În luncile văilor mari apare îndeosebi la contactul cu versanții. Iar in zona montană apare pe marginile sinclinalului cristalino-mezozoic, unde sunt mult mai puțin profunde. Grupează tipurile faeoziom și rendzină și este răspândită în [NUME_REDACTAT], partea central-nordică a [NUME_REDACTAT], extremitatea estică a podișului Piemontan și culoarul Siretului.

c.) Clasa umbrisoluri (~740 ha) cu tipul nigrosol sunt solurile cu acumulare de humus mare, dar brut și acid. Apare pe areale izolate doar în spațiul montan, în zona munților Bistriței.

d). Clasa cambisoluri (81.000 ha), reprezintată prin eutricambosol și districambosolul Cambisolurile au o largă reprezentare în domeniul montan și insular în zona [NUME_REDACTAT], unde procesul de eroziune diminuează evoluția pedogenetică. Tipurile de sol caracteristice sunt eutricambosolul și districambosolul. Împreună ocupă (20,30% din total).

e). Clasa luvisoluri alături de faeoziomuri constituie clasa de soluri definitorie pentru [NUME_REDACTAT]. Solurile din această clasă au cea mai mare pondere în județ (~100.000 ha). Sunt specifice culmilor piemontane sau de podiș, glacisurilor și versanților montani inferiori și grupează tipurile preluvosol și luvosol.

f). Clasa spodisoluri (~7.500 ha) este răspândită la nivelul culmilor montane înalte, unde aflorează roci consolidate acide sedimentare (gresia de Kliwa) sau metamorfice ale zonei (șisturi sericito – cloritoase). Această clasă cuprinde tipurile prepodzol și podzol.

g). [NUME_REDACTAT] (~1.800 ha) caracterizează solurile formate pe materiale parentale provenite din alterarea de roci eruptive efuzive (andice), cu formare de material amorf. Cuprinde un singur tip de sol și anume andosolul.

h). [NUME_REDACTAT] (~28.000 ha) prezintă o extensie relativ mare, cu reprezentare în lungul albiilor majore, în depresiuni sau pe terasele plane cu drenaj defectuos. Predomină mai ales în depresiunea Rădăuți, în depresiunea Baia, în albiile majore ale Sucevei, Moldovei și Siretului. Este reprezentată de tipurile gleiosol și stagnosol.

i). [NUME_REDACTAT] (~120 ha) cuprinde tipul de sol histosol și apare local în petice în zona depresiunii Rădăuți și în apropierea turbăriilor de la [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

j). [NUME_REDACTAT] este reprezentată prin tipul erodosol (~2.800 ha), caracteristic pantelor accentuate, cultivate agricol, unde eroziunea a îndepărtat cel puțin orizontul de acumulare a humusului. Acest tip este larg extins în zona de podiș.

1.4 [NUME_REDACTAT] climatică a teritoriului județului Suceava este determinata de catre așezarea geografică în nordul țării și altitudinea variată a reliefului (ce se desfășoară pe un ecart de peste 1.800 m). Acest spațiu geografic aparține în egală măsură climatului temperat-continental de dealuri și podiș (partea de E) și a celui temperat-continental montan (partea de vest). Atât în sezonul rece al anului, cât și în cel cald clima păstrează multe nuanțe de continentalism și excesivitate.

Între factorii locali care impun modificări climatice consemnăm:

– existența lanțului [NUME_REDACTAT], organizat sub forma unor aliniamente de culmi cu orientare NNV-SSE, separate de văi și depresiuni care accentuează fenomenele de inversiune termică și creșterea intensității de föhnizare de la V la E.

– orientarea generală a principalelor văi (Siret, Suceava, Moldova și Bistrița) pe direcția NS și NV – SE, fapt ce favorizează pătrunderea influențelor scandinavo-baltice mult spre sud (până la Bacău – pe Siret, Liteni pe râul Suceava, Timișești pe râul Moldova, Zugreni pe râul Bistrița).

– situarea [NUME_REDACTAT] între sisteme montane înalte care conduce la existența a numeroase inversiuni termice și la caracterizarea zonei ca fiind un al doilea pol al frigului din România (dacă nu primul).

– pătrunderea pe culoarele Bârgău-Dorna și [NUME_REDACTAT] a unor mase de aer vestice mai calde în perioada de iarnă, care conduc la dezghețuri din amonte și din aval cu formarea frecventă a unor zăpoare.

Caracterul continental al climei judetului este dovdit de catre distribuirea neuniformă teritorial și în cursul anului a precipitațiilor. Cantitatea medie anuală de precipitații scade treptat de la vest la est (1.000 mm în Călimani și 580,2 mm la Dolhasca). Comparativ cu vârfurile înalte si culmi, depresiunile montane primesc precipitații mult reduse. Cele mai mici cantități se înregistrează în luna februarie, iar cele mai bogate în intervalul mai-iulie. Cantitățile medii de precipitații din luna iulie se încadrează între limite destul de largi, de 70…140 mm, iar cele din luna ianuarie, de 20…40 mm, respectând aceiași repartiție teritorială ca sumele medii anuale.

Formarea zăpoarelor de gheațǎ, consecință a influențelor climatice, a condițiilor hidromorfologice ale albiilor și a elementelor de impact antropic reprezinta un factor important de risc in zona montană, cu precădere în bazinul hidrografic al râului Bistrița.

Vânturile. Inregistrarea unor modificări determinate de marea diversitate a formelor de relief a maselor de aer ce tranzitează județul au origine vestică, nordică sau estică. Vântul dominant are viteza cea mai mare în luna aprilie (5,22 m/s). În zona de munte direcția dominantă a vânturilor este dată de orientarea formelor de relief, iar în [NUME_REDACTAT] vânturile predominante acționează dinspre NV și se canalizează pe culoarele văilor Siret și Suceava.

1.5 [NUME_REDACTAT] hidrografică

[NUME_REDACTAT] de dezvoltare economica si sociala a judetului Suceava, perioada 2011-2020, Proiectul cofinantat din [NUME_REDACTAT] European prin [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] Administrative” am obtinut urmatoarele informatii.

Cu o lungime a retelei hidrografice de 15.836 km, din care pe teritoriul României de 15.157 km si o suprafata a bazinului hidrografic aferent aferent județului este de 37.213 km2, bazinul hidrografic al Siretului inglobeaza intreaga suprafață administrativ-teritorială.

Principalele cursuri de apă care traversează județul sunt: Siretul, Suceava, Moldova, Bistrița, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Direcția generală de scurgere este de la NV spre SE.

Densitatea rețelei hidrografice este condiționată de cantitățile de precipitații, particularitățile morfometrice ale reliefului, duritatea rocilor și de covorul vegetal. Densitatea medie a rețelei hidrografice este de 0,5 km/km2 (în regiunea de munte > 1,0 km/km2, iar în regiunea de podiș < 0,5 km/km2)

[NUME_REDACTAT] izvorăște de pe teritoriul actual al [NUME_REDACTAT], din [NUME_REDACTAT], de sub [NUME_REDACTAT] (1.382 m) și pătrunde în țară în localitatea Vășcăuți, situată la 5 km nord-est de orașul Siret. Suprafața bazinului său hidrografic este de 44.871 km2, din care 42.890 km2 în România. Ieșirea râului Siret de pe teritoriul județului Suceava este în aval de confluența cu Pârâul lui Pulpa, la limita dintre orașul Dolhasca și comuna Lespezi (județul Iași).

[NUME_REDACTAT] izvorăște din extremitatea nordică a [NUME_REDACTAT], de lângă localitatea [NUME_REDACTAT], la o altitudine de 1.200 m și, după un traseu lung de 173 km se varsă în râul Siret, la Roșcani/Liteni. Suprafața bazinului hidrografic este de 2.625 km2, din care 327 km2 sunt pe teritoriul [NUME_REDACTAT]. Cursul strict superior are o direcție sud-nord până la vest de localitatea Ulma, după care se dirijează spre est până la [NUME_REDACTAT] (la confluența cu pârâul Tărnăuca), iar de aici și până la confluența cu râul Siret, direcția generală a scurgerii este spre S-SE.

[NUME_REDACTAT] se dezvoltă aproape în totalitate sectorul montan, delimitat până la cheile Zugreni, iar o parte din sectorul mijlociu, până la confluența cu pârâul Pietroasa (localitatea Pietroasa), în amonte de Borca. La confluența cu acest pârâu suprafața bazinului hidrografic Bistrița este de 2.564 km2.

[NUME_REDACTAT] Mic și [NUME_REDACTAT] sunt parcurg în întregime teritoriul județului Suceava. Ambele bazine hidrografice ocupă partea nord – vestică a [NUME_REDACTAT].

Pe teritoriul județului se desfășoară doar bazinul hidrografic superior și mijlociu al râului Moldova, începând de la izvoare și până la confluența cu pârâul Lețcani, în aval de localitatea Drăgușeni. Suprafața bazinului hidrografic aferent județului este de 3030 km2, iar altitudinea medie de 809 m.

Amenajările hidrotehnice din județului Suceava sunt de mică anvergură, în general lacuri și iazuri amenajate. Cele mai importante sunt: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] I, Șomuz II și Pocoleni, [NUME_REDACTAT] I și Fălticeni II. Acumulările piscicole sunt în număr mic și ocupă suprafețe reduse.

Apele subterane. În zona montană, în depozitele aluvionare de luncă și terasă, precum și la baza altor roci de suprafață se găsesc acumulate cantități importante de apă subterană. În regiunea de podiș, apele subterane sunt cantonate în depozitele luncilor și teraselor râurilor, în straturile de nisipuri și pietrișuri sarmațiene, în glacisuri, conuri de dejecție și la baza unor depozite deluvionare. Nocivitatea acțiunilor omului nu poluează încă aceste rezerve, care continuă să rămână o valoroasă sursă de apă a județului.

Apele carbogazoase formează o bogată zestre de ape minerale. Aria de răspândire a acestora cuprinde suprafețe întinse din zona cristalino-mezozoică de la nord și est de [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Dornelor există peste 40 de izvoare de acest tip, dintre care cele mai cunoscute se află în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

1.6 Principale caracteristici socio – economice și administrative

Cercetand strategia de dezvoltare si promovare a turismului in [NUME_REDACTAT] am reusit sa obtin urmatoarele informatii in ceea ce priveste organizarea administrativ-teritoriala si resursele naturale.

Organizarea administrativ – teritorială.

[NUME_REDACTAT] are în componență 114 unități administrativ – teritoriale: 5 municipii (Suceava – municipiu reședință de județ, Fălticeni, Rădăuți, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], 11 orașe ([NUME_REDACTAT], Siret, Solca, Broșteni, Cajvana, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milișăuți, Salcea și Vicovu de Sus) și 98 de comune, cu 379 de sate. În urma rezultatelor finale ale recensământului din 2011, populația județului Suceava a fost de 706.243 locuitori.

Resursele naturale

Resursele solului. Din suprafața totală a județului Suceava 40,9% reprezintă suprafața agricolă, 53,4% păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră, numai 1,6% apă și bălți, restul de 4,1% fiind alte suprafețe (construcții, căi de circulație și neproductiv).

Resursele subsolului reprezintă o valoare economică în sine. Cele mai importante resurse ale subsolului sunt localizate în zona montană. Aici se întâlnesc importante rezerve de minereuri polimetalice, zăcăminte de mangan (Dadu, Ciocănești, [NUME_REDACTAT], Iacobeni, [NUME_REDACTAT], Broșteni), baritină (Ostra), sulfuri polimetalice (Cârlibaba, [NUME_REDACTAT], Gemenea, [NUME_REDACTAT]) și de uraniu (Crucea). Din masivele calcaroase se extrag materiale de construcție (Pojorâta, [NUME_REDACTAT], Botuș). [NUME_REDACTAT] Stampei se exploatează încă turba. Importante sunt și zăcămintele de sare de la Cacica, de gresii de la Solca, Păltinoasa etc. Din albiile râurilor se extrage balast.

Industria. Ramurile industriale reprezentative pentru județul Suceava sunt exploatarea și prelucrarea lemnului, industria alimentară și a băuturilor, industria celulozei și hârtiei, industria de mașini și echipamente, industria textilă. Din motive economico-financiare în județul Suceava s-au închis majoritatea minelor și uzinelor de prelucrare a minereurilor (Tolovan, [NUME_REDACTAT], Oița, Nepomuceni, [NUME_REDACTAT]-Mândrileni, [NUME_REDACTAT], Aluniș, [NUME_REDACTAT]), caierele ([NUME_REDACTAT], Colacu-Oița, Arșița-Argestru, Călimani-Negoiu, Ostra) Astăzi se mai exploatează, cu producții foarte mici, doar zăcământul de uraniu, la Crucea.

Infrastructura rutieră este reprezentată, în valori absolute, astfel: drumuri publice 2.522 km (627 km drumurile naționale și 1.895 km drumuri județene și comunale). Densitatea drumurilor este de 29,1 km la 100 km2 de teritoriu.

Infrastructura de cale ferată este amenajată pe direcțiile principale nord – sud și est – vest, iar traseele secundare corespund legăturilor din interiorul județului. Lungimea totală a căilor ferate în județul Suceava este de 434 km, din care cu o cale 355 km și cu două căi 79 km. Lungimea liniilor electrificate este de 203 km. Intensitatea transportului feroviar este redusă, ponderea liniilor duble fiind foarte mică (17%).

Transporturile aeriene se desfășoară pe diferite rute care au ca punct principal Aeroportul „Ștefan cel Mare” Suceava. Aeroportul este amplasat în orașul Salcea, la aproximativ 14 km est față de municipiul Suceava și la circa 40 km vest față de municipiul Botoșani, accesul fiind posibil pe DN 29 ce leagă cele două orașe.

Capitolul II

Risc și hazard – concepte și terminologie.

2.1 Noțiunile de risc, hazard, vulnerabilitate și dezastru.

Apariția și dezvoltarea unor noi domenii de activitate au determinat evoluția în timp a societății actuale. In funcție de zona economico – socială de referință, fiecare dintre acestea operează cu termeni care definesc fenomene și acțiuni specifice. Astfel, folosiți în limbajul cotidian termenii au o semnificație simplă, dar pot prezenta semnificații diferite atunci când sunt utilizați în domenii specifice.

Riscul reprezintă un pericol posibil, probabilitatea de a înfrunta o primejdie și/sau a suferi o pagubă ([NUME_REDACTAT]). Observăm că noțiunea de risc o presupune pe cea de hazard, ca eveniment probabilistic. Riscul se referă la un eveniment viitor, probabil, iar evenimente viitoare pot fi construite mental sau imaginate. Noțiunea de risc implică posibilitatea unei pierderi potențiale pentru o entitate care poate fi omul – la nivel de individ, grup, societate, proprietatea (bunuri materiale) și mediul. Elementele de risc sunt populația, clădirile, activitățile economice, terenurile cu diferite folosințe, infrastructura, serviciile publice etc., care pot fi supuse riscului (Armaș și al., 2006).

În conformitate cu Glosarul internațional al termenilor de bază, specific managementului dezastrelor, editat de [NUME_REDACTAT] Umanitare (DHA) sub egida ONU – Geneva 1992, 1993, 1996, și adoptat în legislația statelor membre ale [NUME_REDACTAT], riscul este „estimarea matematică a probabilității producerii de pierderi umane și pagube materiale pe o perioadă de referință, respectiv viitoare și într-o zonă dată, pentru un anumit tip de dezastru. Riscul este definit ca produs între probabilitatea de producere a fenomenului generator de pierderi umane /pagube materiale și valoarea pagubelor produse”.

Hazardul are în științele geografice o conotație negativă presupunând posibilitatea apariției/producerii unui eveniment potențial devastator într-o anumită perioadă de timp și pe un anumit areal ([NUME_REDACTAT], 2006). Hazardul reprezintă un eveniment geofizic extrem, care poate să cauzeze un dezastru. Atributele fundamentale ale hazardului sunt: localizarea, temporalitatea, magnitudinea, viteza de manifestare și frecvența (Gonțiu D., Surdeanu V., 2007).

Magnitudinea exprimă depășirea unui anumit prag de acceptabilitate, a unei limite valorice dincolo de care pot apărea victime și distrugeri materiale.

Frecvența reprezintă gradul de repetabilitate a unui eveniment de o magnitudine dată.

Viteza de manifestare reprezintă intervalul dintre primul moment al manifestării unui hazard și momentul său maxim.

Temporalitatea exprimă înșiruirea evenimentelor, pe o linie continuă, de la cele aleatorii la cele periodice. Hazardul natural se poate manifesta atât sub forma evenimentelor singulare sau combinate, cât și întrepătrunse secvențial în cauze și efecte. Prin urmare hazardele naturale sunt evenimente amenințătoare, capabile de producerea unor pericole spațiului fizic și social unde se manifestă, atât în momentul producerii lor, cât și pe termen lung, datorită consecințelor lor asociate. Când aceste consecințe au un impact major asupra societății și/sau infrastructurii critice ele devin dezastre naturale ([NUME_REDACTAT], 2006).

Vulnerabilitatea (a răni- în limba latină) exprimă gradul de pierderi, de la 0% la 100%, rezultat dintr-un fenomen susceptibil de a produce pierderi umane și materiale (DHA – Geneva 1992, 1993, 1996). Potrivit definiției propuse de [NUME_REDACTAT] Glossary of [NUME_REDACTAT] Related to [NUME_REDACTAT] (DHA, 1992) „vulnerabilitatea definește nivelul pierderilor pe care un element sau grup de elemente de risc (persoane, structuri, bunuri, servicii, capital economic sau social etc.) expuse unui anumit risc îl așteaptă în urma producerii unui dezastru sau hazard”.

Dezastrul „reprezintă o gravă întrerupere a funcționării unei societăți, care cauzează pierderi umane, materiale și de mediu pe care societatea afectată nu le poate depăși cu resursele proprii” (Dicționarul IDNDR, 1992).

Sub aspectul definiției, dezastrele naturale sunt privite ca fenomene naturale cu impact negativ asupra societăților, iar din perspectiva sursei generatoare definiția dezastrelor naturale se identifică cu cea a fenomenelor naturale care au produs consecințe catastrofale într-un anumit areal (de exemplu un cutremur, o alunecare de teren sau o inundație).

2.2 Fenomenele de risc și hazard hidrologic

Inundațiile reprezintă unul dintre cele mai dezastruoase fenomene naturale extreme, declanșat că urmare a relației de cauzalitate directă dintre factorii atmosferici (precipitațiile) și cei hidrici. La aceștia se adaugă în multe situații și factorii geomorfologici și cei antropici (Bălteanu D., [NUME_REDACTAT], 2001; Sorocovschi V., 2002).

Inundația – ca definiție general acceptată, reprezintă acoperirea temporară cu apă a unei porțiuni de teren că urmare a creșterii nivelului apei unui rău, lac sau o altă masă de apă. În consecință, o inundație „este provocată de un surplus de apă care depășește capacitatea de transport a albiei minore și că urmare se revarsă în albia majoră acoperind suprafețe de teren care de regulă nu sunt afectate de creșteri ale nivelurilor medii sau mici”.

În județul Suceava principalul hazard generator de situații de urgență îl constituie inundațiile. Activitatea umană, densitatea rețelei hidrografice, unele condiții de alimentare,parametrii morfogenetici și morfometrici ai bazinelor hidrografice care determina volumele și debitele viiturilor și condițiile climatice favorizează producerea hazardelor hidrologice.

Precipitațiile bogate care cad într-un interval scurt de timp reprezintă conjunctura în care se produc în special viiturile și inundațiile, dar și frecventele scurgeri pe versanți.

Regimul temperat continental moderat din județul Suceava se caracterizează printr-o frecvența destul de mare a precipitațiilor torențiale (cantități de peste 100 l/m2 căzute în 24 de ore).

Deși caracterul torențial se manifestă mai mult în partea de est a județului (în zonele de deal și podiș) el nu lipsește nici în zona montană.

Anii 1969, 1970, 1991, 2006, 2008 și 2010 au provocat cele mai mari inundații din ultimele șase decenii.

Lucrarea de față își propune să analizeze riscurile, mecanismul de producere, evoluția și pagubele provocate de doua din aceste inundații, contextul producerii acestor inundații fiind aproape identic, și anume:

Efectul activităților umane (dezvoltarea economică, extinderea teritoriilor citadine și a suprafețelor defrișate) este principalul factor de influență asupra caracterului de torentialitate al precipitațiilor și al scurgerii apei.

În ultimul subcapitol al acestei lucrări voi analiză riscul de inundații cauzate de formarea podurilor și zăpoarelor de gheață pe răul Bistrița.

Capitolul III

Inundațiile semnificative județului Suceava

3.1 Inundațiile din luna iunie 2006 zona „Arbore”

În unele cazuri urmările catastrofale ale inundațiilor frecvente se pot solda cu pierderi de vieți omenești deoarece caracterul torențial al scurgerii pe cursurile mici de apă face prevederea mult mai dificilă decât în cazul râurilor mari (cu albii majore bine dezvoltate și unde propagarea undei de viitură poate fi mai ușor controlată).

Viitura din 30.06/01.07.2006, din aria Arbore – Clit – Iaslovat – Cacica – Solca înfățișează unul dintre cele mai revelatoare hazarde hidrologice din bazinul răului Suceava.

Revărsarea cauzată de precipitațiile abundente a avut loc în sectorul piemontan al răului Suceava, teritoriu suprapus din punct de vedere geomorfologic cu podișul piemontan de la contactul cu [NUME_REDACTAT] și cu ramă vestică a [NUME_REDACTAT] (fig.2). Circulația generală și locală a maselor de aer a fost favorizată de această poziție geografică cu deschidere largă spre nord.

Fig. 2 Poziția geografică a Bazinul hidrografic Saca-Clit,

Fig.2 Schiță după [NUME_REDACTAT] Suceava, Scara 1:100000, Ed. IGFCOT, 1992

Acumularea de mari cantități de apă în timpul precipitațiilor bogate este favorizată de albiile majore ale râurilor Clit și Arbore deoarece în aria depresionară Rădăuți se se manifeste frecvent fenomene de cumulizare și de amplificare a precipitațiilor. Evacuarea volumului de apă acumulat în această arie cu niveluri mărite la viituri este cu greu permisă de către îngustarea pronunțată a albiei majore a răului Clit spre aval, la confluența cu pârâul Solca.

Circumstanță sinoptică anticipată și pe durata producerii viiturii din 30.06/01.07.2006, indică faptul că vremea a fost deosebit de caldă în ultimele zece zile ale lunii iunie, temperaturile maxime atingând frecvent 250-270 C iar cele medii 18-200 C. Pe înălțimi foarte mari în microdepresiunile supraîncălzite au căzut precipitații sub formă de averse, dar cu o distribuire locală foarte diferită, așa cum rezultă din tabelul nr.1.

Tabelul nr.1

Cantitățile de precipitații măsurate în ultima decadă a lunii iunie 2006

la posturile pluviometrice din bazinul hidrografic Suceava ( l /m2/24h )

([NUME_REDACTAT] de Apă „SIRET” Bacău)

3.1.1 Hazardele hidrologice din bazinul hidrografic Solca

a). Viitura de pe pârâul Clit.

Formarea unei viituri de proportie extraordinara a fost determinata atat de forma cvasicirculară a bazinului pârâului Clit și timpul redus de concentrare a scurgerii cat si de intensitatea foarte mare a ploii.

Conform localnicilor precipitațiile au depășit punctual 200 l/m2. Alte mărturii ale cetățenilor spun că „ploaia a fost atât de deasă, încât nu se mai vedea nimic deși încă nu se întunecase”. Ploaia cu intensitate maximă s-a produs în data de 30.06.2006 între orele 19.30 – 22.00.

Deși bazinul superior este bine împădurit, debitele de apă au depășit cu mult debitele istorice. În pădure, pe torenții afluenți, au fost dislocați arbori și antrenați spre aval. De asemenea au fost antrenați bușteni și deșeuri lemnoase existente în parchetele de exploatare. Transportul acestora din pădure, odată cu masa de apă, s-a făcut în salturi, cu blocări și deblocări succesive, cu acumulări locale de apă urmate de debușări cu debite foarte mari pentru timp scurt. O astfel de acumulare s-a format la podul Clit, care s-a obturat cu bușteni și anrocamente, iar terasamentul șoselei a funcționat ca un veritabil baraj. Presiunea mare a apei din amonte și panta reliefului au permis formarea unei breșe în terasament, la capătul drept al podului (fig.3). Prin breșă și pe deasupra terasamentului s-au scurs debitele foarte mari.

Fig. 3 Pod distrus peste pârâul Clit, Fig.4 Modificarea albiei pârâului Clit

la viitura din 2006 (ISU) la viitura din 2006 (ISU)

În baza măsurătorilor de reconstituire din teren, a calculelor și analizelor hidrologice efectuate ulterior, s-a stabilit că debitul maxim natural care s-a produs pe pârâul Clit, în secțiunea podului a fost de 160 m3/s. Măsurătorile din aval de pod indică un debit maxim de 215 m3/s, rezultat atât prin aport din amonte cât și din golirea acumulării formate în amonte de pod. La ruperea terasamentului și coborârea nivelului din acumulare, pantele au crescut mult, producându-se eroziuni puternice în talveg și lateral (fig. 4).

După reconstituire s-a apreciat faptul că pe vârful viiturii, când s-au transportat și cele mai multe deșeuri, nivelurile au putut fi influențate, în plus, cu 20-25% , iar valorilor calculate li s-au aplicat astfel de corecții.

b). Viitura de pe pârâul [NUME_REDACTAT] amonte de confluența cu pârâul Clit, Saca are o suprafață a bazinului hidrografic aferent de numai 7 km2 (fig. 5). Și aici precipitațiile au fost deosebit de mari cantitativ și ca intensitate. Ca urmare viitura produsă a avut un debit maxim de 40,0 m3/s. În aval de confluența cu pârâul Clit, debitele de apă au crescut foarte mult ca urmare a aportului adus de acesta din urmă. Debitele maxime reconstituite în aval de această confluență, la intrarea în localitatea Arbore au fost de 170 m3/s. În masa de apă existau plutitori (arbori, bușteni, material lemnos de la anexe gospodărești etc.), care au supraînălțat nivelurile reale ale viiturii.

Fig. 5 Bazinul hidrografic al pârâului Saca (afluent al pârâului Solca)

Schiță după [NUME_REDACTAT] Suceava, Scara 1:100000, Ed. IGFCOT, 1992

La intrarea în localitatea Arbore, îngustarea albiei, existența în apropierea albiei a locuințelor și anexelor gospodărești precum și a numeroase bunuri depozitate, a gardurilor, pomilor și arborilor plantați până în albia minoră, au constituit factori suplimentari care au determinat creșteri de nivel și formarea unor blocaje (fig. 6 și 7).

Fig. 6 și 7 Material lemnos și deșeuri care au amplificat consecințele dezastruoase

ale viiturii pe pârâul Saca, 2006.(ISU)

În plus, cele două poduri existente pe acest sector erau subdimensionate și s-au obturat. S-au produs noi creșteri locale de nivel, blocări și acumulări temporare de ape, deblocări și curgeri tumultoase care, toate la un loc au determinat pierderile de vieți omenești, animale înecate și numeroasele distrugeri materiale (fig. 8 și 9).

Fig. 8 și 9 Gospodării distruse / avariate în comuna Arbore, 2006(ISU)

c). Viitura de pe râul [NUME_REDACTAT] în sectorul acumulării Solca s-au înregistrat 118,0 l/m2 în 24 de ore, cu nucleul de seară de 82,0 l/m2, pe acest râu, până la confluența cu pârâul Ardeluța (Solcuța) nu s-au înregistrat debite prea mari deoarece aceste precipitații au fost punctuale, nefiind susținute din sectorul superior al bazinului său hidrografic. Debitul maxim reconstituit pe [NUME_REDACTAT] (Solcuța) a fost de 65,0m3/s. După confluența cu pârâul Ardeluța, debitele de pe râul Solca au crescut simțitor, iar după confluența cu pârâul Saca debitele au crescut și mai mult, fără a mai produce însă inundații grave. Viitura de pe pârâul Saca era deja atenuată mult prin inundațiile produse în localitatea Arbore. Debitul maxim reconstituit pe râul Solca, în aval de confluența cu Saca a fost de 324 m3/s.

Fig. 10 și 11 Distrugeri la gospodării și anexe din comuna Arbore, 2006(ISU)

3.1.2 Hazardul hidrologic din bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] obârșia în aceeași zonă ([NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]) râul Soloneț și afluenții săi din sectorul superior au fost afectați de asemenea de viitura din 30.06/01.07.2006. În acest bazin hidrografic nu există decât două puncte de monitorizare a precipitațiilor: Cacica (100 l/m2) și Părhăuți (53,5 l/m2). Se constată că și în acest caz precipitații mai bogate au căzut tot în partea superioară a bazinului hidrografic. După amploarea viiturilor de pe afluenți și de pe râul Soloneț este de presupus că în anumite sectoare nemonitorizate precipitațiile au putut depăși 150 l/m2.

Trebuie menționat faptul că în noaptea de 30.06/01.07.2006 au căzut precipitații torențiale și în alte zone ale județului Suceava, dar cantitățile și efectele acestora au fost mai reduse. S-au mai produs inundații locale din scurgeri torențiale pe versanți și în localitățile Ulma, [NUME_REDACTAT], Cârlibaba și [NUME_REDACTAT] etc.

Viiturile produse pe mai multe cursuri mici de apă din județ și în special pe direcția principală de înaintare a frontului rece, pătruns dinspre nord (Vicov – Voitinel – Gălănești – Horodnic – Marginea – Sucevița – Volovăț – Solca – Arbore – Iaslovăț – Cacica – Pârtești – Todirești – Costâna), au fost determinate de căderea unor cantități foarte mari de precipitații care, local, au putut depăși 200 l/m2 în 24 ore. Este posibil ca, în nucleul ploii, în 3-4 ore să fi căzut pe alocuri peste 150 l/m2, deoarece în acest interval de timp la Solca s-au măsurat 82,0 l/m2.

Creșterea rapidă a nivelurilor și a debitelor pe aceste cursuri de apă a fost favorizată de condițiile unor albii subdimensionate și aportul mare de material lemnos (arbori dislocați, bușteni și crengi din parchetele de exploatare), care au blocat secțiunile podurilor prin „efectul de baraj”. În aceste condiții s-au produs acumulări locale și temporare, care au inundat suprafețe riverane întinse. Șuvoaiele provocate de escaladarea podurilor (care s-au comportat ca veritabile baraje), a terasamentelor drumurilor și căilor ferate au avut viteze foarte mari și o forță de distrugere amplificată de buștenii și arborii care au funcționat ca adevărați ,,berbeci” de izbire. În imaginile fotografice anexate sunt redate distrugerile din diferite locuri și momente ale viiturii.

Prin numărul de victime omenești (12), prin volumul distrugerilor produse și valoarea pagubelor calculate, această viitură a avut un caracter catastrofal, cu deosebire pentru zona Vicov – Voitinel – Horodnic – Marginea – Arbore – Cacica.

Rezumând, se poate afirma că, în cazul viiturii din 30.06/01.07 2006 cantitățile de precipitații au fost, punctual, mult mai mari decât în alte situații, depășind probabil 200 l/m2 în bazinul pârâului Clit, iar timpul de producere a fost foarte scurt (2-4 ore). În aceste condiții, pe sectoarele superioare s-au format scurgeri torențiale și „în pânză” care au smuls arborii din maluri, au antrenat bușteni din parchetele de exploatare și au distrus lucrări de apărare (diguri de protecție, apărări de maluri, gabioane etc.). Masa lemnoasă și alte elemente dislocate din amonte au blocat secțiunile podurilor obturând albiile cu acumulări și dezacumulări locale succesive, care au condus la o scurgere în salturi a apei, cu inundări și distrugeri în zonele riverane (fig.12 și 13). Aceste elemente au caracterizat și hazardele hidrologice ulterioare, din anii 2008 și 2010 ce au avut loc în aceeași zonă.

Fig. 12 Acțiuni de degajare a masei Fig. 13 Acțiuni de salvare și evacuare

lemnoase și a deșeurilor (ISU) a populației (ISU)

Pagubele din comuna Arbore au fost evaluate la 84,22 mld. de lei vechi și au constat în 27 de locuințe și 34 de anexe gospodărești complet distruse, alte 24 de case și 17 anexe avariate. Au fost distruse sau avariate 31 de poduri și podețe, 12,2 km de drumuri forestiere, 700 de hectare de teren agricol au fost afectate și peste 250 de animale moarte.

3.2 Hazardele hidrologice din luna iulie 2008

Cele mai dezastruase hazarde hidrologice pentru județul Suceava rămân totuși cele din anul 2008 datorită debitelor istorice măsurate, prin suprafață mai mare a teritoriului afectat, prin volumele de precipitații cât mai ales prin numărul de victime și valoarea pagubelor rezultate.

Viiturile din anul 2008 și 2010 au un element în comun și anume evoluția lor transfrontalieră, în 2008 afectând [NUME_REDACTAT] iar în 2010 [NUME_REDACTAT].

Pentru a explica condițiile meteorologice care au determinat cantitățile mari de precipitații, formarea viiturilor și producerea inundațiilor este necesară abordarea cronologică a evoluției situației sinoptice din acea perioada.

În zilele de 20-22 iulie 2008, o ramură a frontului atmosferic deosebit de umed care a afectat Transilvania, Crișana și Maramureșul a traversat spațiul dintre Carpați și Balcani, a ajuns deasupra [NUME_REDACTAT] și s-a reîncărcat cu umiditate. Deplasarea frontului a devenit astfel retrogradă, cu trecere de la direcția V-E către SV-NE, S-N, SE-NV, cu afectarea părții nordice a [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Moldovei și în Bucovina s-a realizat un centru de presiune minimă, în troposfera mijlocie, chiar deasupra vestului Ucrainei, cu o durată lungă de staționare, de circa 48 de ore (Olariu P., 2008).

Situația sinoptică pentru intervalul 22.07. 06.00 – 27.07.2008 (ANM) cuprindea pentru acest areal precipitații de peste 150 l/m2. În nordul [NUME_REDACTAT] cantitățile de apă au depășit sistematic 100 l/m2 (tabelul nr.3). Precipitațiile bogate căzute în aceeași perioadă în Bucovina de Nord (Ucraina) au fost estimate în jurul a 150-200 l/m2 (punctiform chiar mai mult), încât se poate afirma că peste viitura generată la izvoarele Siretului s-au suprapus viiturile de pe afluenți, conducând la debite istorice pe sectorul românesc al Siretului.

Precipitațiile semnificative căzute în bazinul Moldovei în perioada 23-24.07.2008 au totalizat 74,1 l/m2 la [NUME_REDACTAT], 62,8 l/m2 la [NUME_REDACTAT], 69,3 l/m2 la [NUME_REDACTAT] și 87,8 l/m2 la Pojorâta – pe râul Moldova, 66,8 l/m2 la Lunguleț și 83,2 l/m2 la Dragoșa – pe râul Moldovița și 85,8 l/m2 la Stulpicani – pe râul Suha. Cele mai mari cantități de ploaie au căzut în zona Pojorata – [NUME_REDACTAT] – Stulpicani unde au produs și inundații cu pagube materiale importante. De asemenea, în bazinul hidrografic Moldova au căzut precipitații bogate și în zilele de 26 -27 iulie 2008, însă fără influențe majore. Alte cicluri de precipitații bogate s-au manifestat cu deosebire în bazinele hidrografice Suceava și Siretul superior.

Este greu de cuantificat cantitățile de precipitații care au produs fiecare viitură in parte. Se apreciază că prima viitură s-a produs ca urmare a precipitațiilor căzute în intervalul 23.07 – 24.07, până al orele 19.00, iar cea de a doua viitură a fost efectul precipitațiilor căzute ulterior (Olariu P., 2008).

Din analiza ulterioară a evoluției fenomenelor se distinge trei perioade:

a) Perioada I – 24.07.2008, zonele [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] din bazinele hidrografice Moldova, Moldovița și Bistrița. În acest areal începând cu orele 02.00 au căzut precipitații abundente care au determinat scurgeri masive pe versanți cu formare de torenți ce au afectat succesiv comunele [NUME_REDACTAT], Sadova, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Frumosu, Moldovița, Stulpicani, Pojorîta, Cârlibaba, Breaza, Iacobeni, [NUME_REDACTAT], Crucea, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Păltinoasa, [NUME_REDACTAT], Solca, [NUME_REDACTAT], Ostra, Panaci, Mușenița, Ciocănești, Vama, orașele [NUME_REDACTAT], Frasin și Broșteni și municipiile [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

b) Perioada a II-a – 25.07.2008, zona Rădăuți din bazinul hidrografic al Sucevei. Începând cu orele 01.15 sunt afectate pe rând comunele: Ulma, Brodina, Straja (fig. 19-24), Putna, Vicovu de Jos, Bilca, Gălănești, Horodnic de Jos, Horodnic de Sus, Marginea, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Dornești, [NUME_REDACTAT], Bălcăuți, Horodniceni, Voitinel, Volovăț și municipiul Radăuți. La orele 09.14 s-a rupt digul de protecție și este inundată localitatea Țibeni aparținând comunei [NUME_REDACTAT] (fig.14 și 15).

Fig. 14 Drum județean distrus e viitură Fig. 15 Torent amenajat blocat de anrocamente

în localitatea Sucevița -2008 (ISU) și resturi de material lemnos în com. Ulma(ISU)

c) Perioada a III-a, cu generalizarea fenomenelor pe cursurile de apă din toate bazinele hidrografice.

Din 26.07.2008 orele 00.01 au fost afectate succesiv comunele Grănicești, Milișăuți, Calafindești, Grămești, Zamostea, Zvoriștea, Pătrăuți, Dărmănești, Cajvana, Arbore, Suceava, Cacica, Botoșana, Pîrteștii de Jos, Adâncata, [NUME_REDACTAT], Ilișești, Ipotești, Iaslovăț, Stroiești, Bălăceana, Bunești, Comănești, Berchișești, [NUME_REDACTAT], Moara, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Boroaia, [NUME_REDACTAT], Burla, Șerbăuți, Șcheia, Bosanci, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], orașul Milișăuți și municipiul Suceava.

Fig. 16 și 17 Barajul de pământ de la Țibeni rupt de viitură -2008 (ISU)

Pentru diminuarea debitelor din aval au fost necesare pregoliri la acumularea Rogojești (până la cota 297,8) și la acumularea Bucecea (până la cota 270.45), atenuându-se pe parcursul viiturii un volum de 10,9 mil. m3. S-a executat de asemenea pregolirea de siguranță a [NUME_REDACTAT] II Moara atenuându-se pe râul [NUME_REDACTAT] un volum de aproximativ 4 mil. m3. (Olaru P., 2008). Pregoliri s-au efectuat și în aval, la acumulările Hidroelectrica – Bacău II, Răcăciuni, Berești, Călimănești și Movileni. La începerea viiturii lacul Galbeni era deja golit din cauza infiltrațiilor prin dig (mal drept).

Inundațiile catastrofale din perioada 24.07- 27.07.2008 au provocat – direct sau indirect – distrugeri importante, atât în domeniile socio-economice cât și la nivelul populației și mediului. Au fost afectate 100 de unități administrative din totalul de 114. Din nefericire, în timpul viiturilor trei persoane și-au pierdut viața prin înec, iar altele au fost rănite.

Bilanțul pagubelor s-a materializat prin distrugerea totală a 203 de case și afectarea, într-o măsură mai mică sau mai mare a altor 2206. Au fost distruse sau avariate 220 poduri, 723 de podețe și 1218 km de drumuri naționale, județene (fig. 18 și 19), comunale și forestiere.

Fig. 18 Intervenția pentru deblocarea Fig. 19 Refacerea DJ 209G distrus de

DJ 209G distrus – 29 iulie 2008(ISU) viitură – 29 iulie 2008(ISU)

Fig. 20 Podul rutier comuna Marginea, Fig. 21 CF Straja – Brodina – Nisipitu

pe DN 2E – 29 iulie 2008(ISU) distrusă -29 iulie 2008(ISU)

Fig. 22 Anrocamente și resturi de material Fig. 23 Distrugeri de bunuri materiale

lemnos de pe versanți au blocat circulația în timpul viiturii din 2008

pe comunicația Brodina – Ulma (DJ 209 G) municipiul [NUME_REDACTAT](ISU)

3.4 Inundații generate de zăpoare și de poduri de gheață.

Conform doctorandului [NUME_REDACTAT] în bazinul hidrografic al râului Bistrița un factor important de risc pe timp de iarnă îl reprezintă inundațiile provocate de formarea unor structuri de gheață (zăpoare, poduri de gheață).

Zăporul ia naștere în urma creșterii volumului de apă înghețată pe unitatea de suprafață și din cauza presiunii exercitate asupra malurilor de această formațiune de gheață, cât și a barării scurgerii normale a apei, provocă pagube riveranilor prin inundații (fig. 24 și 25).

Fig. 24 Zăpoare pe râul Bistrița la ieșire Fig. 25 Evacuarea sloiurilor de gheață

din municipiul [NUME_REDACTAT], de pe DJ.175, în localitatea Breaza

decembrie 2009(ISU) ianuarie 2003(ISU)

Primele formațiuni de gheață care apar toamna târziu pe râul Bistrița sunt „acele de gheață”, „gheața de fund” sau „gheața la mal”. Fenomenele încep în formațiuni înglobate în apa suprarăcită (acele de gheață și gheața de fund) din cauza vitezei mari de scurgere care întârzie formarea gheții la mal. Pe afluenții mici (Dorna, Teșna, Negrișoara) debitele sunt reduse, iar suprarăcirea cuprinde rapid întreaga masă de apă. Din această cauză, de cele mai multe ori formațiunea care apare inițial este gheața la mal sau chiar podul de gheață”. (cf. [NUME_REDACTAT])

Riscurile specifice zăpoarelor sunt inundațiile, care se produc în amonte (în spate) de barajele de gheață și distrugerile provocate în aval, prin forța de izbire, după ce aceste baraje se rup (fig.26 și 27).

Fig. 26 și 27 Sloiuri de gheața pe râul Bistrița, la Broșteni – inanuarie 2006(ISU)

Fig. 28 Zăpoare pe Bistrița în [NUME_REDACTAT].(ISU) Fig. 29 Zăpoare în municipiul Vatra – [NUME_REDACTAT] hotărârea privind actualizarea Planului de analiză și acoperire a riscurilor al județului Suceava, aprobat prin [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] nr.110/2008, în concordanță cu datele, informațiile și elementele de noutate identificate în anul 2011, putem constata următoarele: în anotimpul rece 2009 – 2010 primele formațiuni de gheață pe râul Bistrița (sectorul superior aparținând județului Suceava) au apărut toamna târziu (ace de gheață, gheața de fund sau gheața la mal). Urmând succesiunea fenomenelor de îngheț, în prima decadă a lunii decembrie, pe râul Bistrița s-a format pod de gheață, o formațiune foarte stabilă și de durată (Hociung C., Băișanu A. 2009). În data de 19.12.2009 se formase deja o aglomerare de gheață cu o lungime de 1,5 km în amonte de municipiul [NUME_REDACTAT]. Formațiunea a blocat albia Bistriței, iar cursul deviat al apei amenința mai multe gospodării (fig. 30 și 31).

Fig. 30 și 31 Inundații provocate de zăpoare în localitățile Ciocănești și Argestru(ISU)

Conform aceleiași hotărâri a [NUME_REDACTAT] Suceava, putem sesiza că datorită creșterii valorii temperaturii exterioare și a precipitațiilor mixte, stabilitatea podului de gheață a fost întreruptă în dată de 24.12.2009. S-au produs dislocări ale formațiunilor de gheață care, antrenate spre aval odată cu scurgerea apei, au blocat albia în porțiunile mai înguste provocând zăpoare (baraje, îngrămădiri de ghețuri). Aglomerările de gheață au generat creșterea nivelului apei în amonte, depășind local cota de atenție cu 32 cm (CA = 200 cm). Anticipând desprinderea acumulării de gheață, în data de 26.12.2009 au fost evacuate 31 persoane și 8 animale mari. În urma manifestării fenomenului au fost inundate, conform estimărilor, curțile, anexele și grădinile a 12 gospodării (fig.32 și 33).

Fig. 32 Inundații provocate de zăpoare în Fig. 33 Distrugerea pirotehnică a zăpoarelor

localitatea Argestru – decembrie 2009(ISÜ) pe râul Bistrița, [NUME_REDACTAT] Arini – 2009(ISU)

[NUME_REDACTAT] în funcție de condițiile de alimentare și de parametrii morfometrici ai bazinului hidrografic (suprafață, altitudine medie, pante, fragmentarea reliefului, gradul de împădurire) și având durate, debite maxime și volume foarte diferite, viiturile se produc pe toate cursurile de apă.

Până la momentul actual perspectiva adoptării unor măsuri structurale (îndiguiri, lucrări de îmbunătățire a condițiilor de scurgere a apei, retentii, amenajări complexe etc.) a reprezentat metoda prin care s-a abordat problematica privind apărarea de inundații.

Efectele secundare negative (fenomene de dezatenuare, colmatarea acumulărilor, intensificarea locală a degradării albiilor etc.) care însoțesc astfel de măsuri ce nu rezolva decât în mică măsură problemele de apărare și care în plus sunt foarte costisitoare, au fost observate în practica de zi cu zi.

În ultima vreme se acordă o atenție mai mare tendințelor naturale de evoluție a cursurilor de apă deoarece se consideră că apărarea împotriva inundațiilor este mai eficientă dacă se aplică mai puține măsuri de „constrângere” a acestora.

Stabilirea zonelor de risc și descurajarea , prin diferite mijloace, a ocupării de către om a teritoriilor ce revin de drept apelor reprezintă măsurile propuse în acest caz. Astfel de măsuri, numite nestructurale, se încadrează mai bine în contextul dezvoltării durabile a teritoriilor riverane și asigura o reducere mai importantă a pagubelor.

În contextul acțiunilor de apărare împotriva inundațiilor și a noilor modele de aplicare a măsurilor de prevenire, se poate observă faptul că se impune o integrare corectă și bine fundamentată științific a lucrărilor de apărare cu caracter structural existente deja sau care se vor mai construi.

Un element de baza în gestionarea acestor fenomene –a căror verigi este necesar să funcționeze ireproșabil –îl constituie sistemul informationa, atât în cazul măsurilor structurale cât și a celor nestructurale.

Prognozele meteorologice cantitative dețin rolul esențial în ceea ce privește cazul râurilor mici și a torenților. O constatare de fapt care, de cele mai multe ori, în plan local este târzie, poate fi totuși realizată de către stațiile hidrometrice și posturile pluviometrice din capetele de bazin hidrografic.

Însă urmărindu-se propagarea viiturilor, informarea și prevenirea celor interesați, aceste informații sunt deosebit de utile spre aval. Consider că în situația producerii unor fenomene extreme nimeni nu este lipsit de responsabilitate și cu atât mai mult cei care se ocupă de monitorizarea complexă, pe faze de evoluție (de la situațiile sinoptice predictibile și până la revenirea la normal) și cei care gestionează aceste fenomene.

Bibliografie selectivă

[NUME_REDACTAT] (2006) – Risc și vulnerabilitate. Metode de evaluare aplicate în geomorfologie, [NUME_REDACTAT], București.

Curaleț A. (2009) – Resursele de sol ale județului Suceava, lucr. Conferința națională pentru știința solului (ediția a XIX- a), [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.