RISCURILE HIDROLOGICE ȘI PREVENIREA ACESTORA ÎN MUNICIPIUL TECUCI [303761]

RISCURILE HIDROLOGICE ȘI PREVENIREA ACESTORA ÎN MUNICIPIUL TECUCI

Coordonator științific:

Lector Dr. Cristian Stoleriu

Candidat: [anonimizat] – 2017

Rezumat

Cuvinte Cheie

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. METODOLOGIA UTILIZATĂ

CAPITOLUL II. CADRUL NATURAL

II.1. Localizarea ariei de studiu

II.2. Istoricul cercetărilor

II.3. Geologia

II.4. Geomorfologia

II.5. Clima

II.6. Hidrografia

II.7. Vegetația și fauna

II.8. Solurile

II.9. Modul de utilizare al terenurilor

CAPITOLUL III. SCURGEREA MINIMĂ. SECETA HIDROLOGICĂ

CAPITOLUL IV. SCURGEREA MAXIMĂ. VIITURI ȘI DEVERSĂRI

IV.1.[anonimizat], o problemă actuală majoră a [anonimizat].

Scopul principal al acestei lucrări este de a [anonimizat] (seceta hidrologică). care prin intensitate și modul de manifestare sunt caracteristice Municipiului Tecuci.

Activitatea de cercetare s-a [anonimizat], [anonimizat], finalizatea prin realizarea de grafice și hărți tematice.

Capitolul I. Metodologia utilizată

Lucrarea de față reprezintă asocierea cercetărilor de cabinet cu cele de teren. [anonimizat].

Numeroase date meteorologice (temperaturi, precipitații) și hidrologice (debite medii lunare multianuale) [anonimizat] s-au realizat grafice cu diferiți parametri în programul Microsoft Excel.

Pentru întocmirea materialului cartografic a fost utilizat softul TNT Mips 6,9, datele fiind introduse sub formă de vectori și apoi transformate în format raster. Astfel, pentru localizarea zonei de studiu a [anonimizat] a zonei studiate. Harta geologică a zonei a fost extrasă din Foaia Focșani de pe Harta Geologică întocmită de Comitetul Geologic Român (1:200 000) iar cea pedologică a fost extrasă de pe Harta pedologică a României 1:200 000. Pentru realizarea hărților de utilizare a terenurilor a fost folosit programul Corine Land Cover 2000, respectiv 2006, s-a atribuit o paleta de culori poligoanelor în funcție de tipul de utilizare al terenului.

Capitolul II. Cadrul natural

II. 1. [anonimizat] a [anonimizat].

Conform Planului de analiză și acoperire a [anonimizat] o suprafață de 8675,51 ha (de la nord la sud 8,9 km, iar de la vest la est 7,1 km). Potrivit datelor preliminare ale Recensământului locuințelor și populației din 2011, municipiul avea o populație stabilă de 31.045 locuitori.

Din punct de vedere geografic, arealul studiat se află localizat aproape de limita sudică a Colinelor Tutovei, la o distanță de 14 km, la contactul cu Piemontul Poiana-Nicorești, ambele fiind subunități ale Podișului Moldovei, la confluența râului Bârlad cu pârâul Tecucel, aproape de valea Siretului (10 km), în cuprinsul câmpiei de terase care poartă numele orașului, Câmpia Tecuciului.

Figura nr. 1. Localizarea fizico-geografică a Municipiului Tecuci în cadrul României și a județului Galați.

Din punct de vedere matematic, arealul de studiu se află la intersecția paralelei 4505' 06'' latitudine nordică cu meridianul 27 0 25'56'' longitudine estică, la Nord de Ecuator și la primul meridian, în al treilea fus orar.

Municipiul este situat într-o zonă cu altitudini reduse, pe malul râului Bârlad afluent al râului Siret și pe malul râului Tecucel, afluent al Bârladului [].

Localitățile vecine municipiului sunt: la nord – comuna Munteni, la est – comuna Matca, la sud – comuna Drăgănești, la vest- comuna Cosmești.

III. 1. Istoricul cercetărilor

În literatura de specialitate, informații referitoare la riscurile hidrologice din Municipiul Tecuci, se găsesc în lucrarea ,,Impactul riscurilor hidro-climatice și pedo-geomorfologice asupra mediului în bazinul Bârladului”(Rusu C. et.al)

Probleme referitoare la geologia și tectonica locală cât și a regiunilor vecine au fost abordate, la începutul secolului al XX- lea de Romulus Sevastos (1907), care analizează raporturile tectonice dintre Câmpia Română și Colinele Moldovei. O serie de date geologice privitoare la Municipiul Tecuci mai pot fi extrase din lucrări cu caracter general, care au în atenție suprafețe mult mai extinse și care întâmplător sau intenționat amintesc de această regiune. Astfel menționăm pe Mutihac V. Și Ionesi L. (1974) care au elaborat ,,Geologia României”, Oncescu N. (1965) de asemenea cu lucrarea ,,Geologia României” din care se pot desprinde aspecte referitoare la evoluția paleogeografică a teritoriului Municipiului Tecuci, Roșu Al. (1980) cu ,,Geografia fizică a României” precum și numeroase alte asemenea lucrări.

Obreja Al. a întreprins studii geografice asupra Câmpiei Tecuciului elaborând în 1967 teza sa de doctorat intitulată ,,Câmpia Tecuciului – studiu fizico – geografic” în care este cuprins și Tecuciul. Alți geografi cu studii de mare cuprindere în care se găsește și Municipiul Tecuci mai sunt Posea Gr., ,,Relieful României” (1974), Ujvari I., ,,Geografia Apelor României (1972).

Lucrări în care se pot găsi date importante asupra caracterelor fizico – geografice ale Municipiul Tecuci au fost elaborate de Gavrilescu F. D. și Gavrilescu Gh., (2012) și Stănilă C. (2013).

III. 2. Geologia

Formarea și individualizarea regiunii în care se găsește arealul studiat este rezultatul evoluției paleogeografice și geologice a întregii Câmpii Române și a Podișului Moldovei, acestea aparținând zonei de interferență dintre Depresiunea Bârladului, Platforma Moesică și Orogenul nord-dobrogean (Stănilă C., 2013).

Substratul geologic este format din roci sedimentare, de diferite vârste (în cea mai mare parte Cuaternare), permeabile, care determină o scurgere subterană bogată [].

Relieful, ca totalitate a denivelărilor suprafeței topografice, exprimă caracteristicile substratului geologic, precum și capacitatea de modelare a agenților externi din zona studiată. Așa cum este prevăzut și în Planul Urbanistic Zonal, Municipiul Tecuci este format pe stiva de sedimente preholocene (luturi loessoide, nisipuri, marne și pietrișuri), de asemenea relieful acestuia fiind destul de tânăr (8000-10000 de ani).

În ceea ce privește stratigrafia, cele două componente specifice platformelor sunt soclul (fundamentul) și cuvertura; acestea ,,reflectă stadii diferite de evoluție” (Brânzilă M, 2002).

Soclul cristalin are o vârstă precambriană, acest lucru fiind dovedit atât de forajele structurale executate în zonă cât și de aflorimente. De asemenea, depozitele cuverturii datează din jurasicul mediu. Forajele structurale de la Ghidigeni, Bursucani și Umbrărești evidențiază prezența gresiilor calcaroase, marnocalcarelor și marnelor. Peste acestea, în foraje, s-au identificat depozite în facies lagunar – calcare cu intercalații de anhidrite din jurasicul superior titonic. De la sfârșitul jurasicului până în cretacicul mediu, zona a fost exondată, fiind supusă eroziunii subaeriene, ceea ce a dus la înlocuirea câmpiei de acumulare jurasică fluvio-marină, cu una sculpturală. A urmat o importantă transgresiune, prin coborârea zonei, astfel încât în neogen (badenian-sarmațian) s-au acumulat depozite cu grosimi mari- cca.1 000 m, reprezentate prin marno-argile cu gipsuri, marne, gresii și calcare cu Mactra vitaliana. În meoțian se extinde faciesul deltaic- fluvio- lacustru. Pe măsura retragerii spre sud a liniei de țărm, faciesul fluvio-lacustru generat de aportul sporit al râurilor (care veneau dinspre nord-vest și nord), s-a extins, fiind continuat în partea superioară de depozite pleistocene (cuaternar). Pleistocenul mediu apare în depozite fluvio-lacustre sau chiar marine- argile, argile nisipoase, nisipuri. Pliocenul (ponțian- dacian), apare reprezentat de depozite alcătuite din marne argiloase și din subdepozitele loessoide ale terasei superioare. Holocenul superior este alcătuit din depuneri aluvionare, reprezentate prin pietrișuri, nisipuri, argile nisipoase. Relieful regiunilor cu nisipuri este considerat în geomorfologie ca cel mai nestabil dintre toate formele morfologice, datorită lipsei de aderență a particulelor din această rocă.

Figura nr. 3. Harta geologică a Municipiului Tecuci (după Hărțile Geologice publicate de Institutul Geologic al R. S. R, la scara1:200 000, foaia Focșani)

III. 3. Relieful

Raportându-ne la relief, arealul studiat se înscrie în categoria cea mai comună a orașelor din Moldova, anume aceea a orașelor de terasă (Ungureanu Al., 1980), fiind așezat pe terasele Bârldului. În orașul Tecuci întâlnim un relief de câmpie, în care se disting lunca și terasele râului Bârlad, cunoscute în literatura geografică sub denumirea de Câmpia Tecuciului, parte componentă a Câmpiei Române (Oprea A., 1998). De asemenea Coteț P. (1976) încadrează Municipiul Tecuci în cadrul câmpiilor de terase și pseudoterase acoperite cu loess. Conform Șorcaru I. A. (2013), altitudinea orașului variază între 30-40 m în partea centrală și estică (terasa Cernicari) și 50-60 m în vest (terasa Tecuci).

Câmpia de terase a Tecuciului, de o parte și de alta a Luncii (șesului) Bârladului, cuprinde două terase: Terasa Cernicari și Terasa Tecuci (Gavrilescu F.D., Gavrilescu Gh., 2012).

Terasa Cernicari ocupă o suprafață de 15 km2 pe latura de răsărit a municipiului și se situează pe izohipsa de 50 m altitudine absolută, ceea ce ne permite să constatăm că altitudinea relativă este de 18-20 m. Pe partea dreaptă a râului Bârlad această terasă este mai îngustă la nord de Valea Tecucelului și mai lată în partea sa sudică făcând o trecere lejeră spre Câmpia Siretului Inferior. Întreaga Terasă Cernicari, situată de o parte și de alta a Văii Bârladului, măsoară 40 km2. Pe această terasă, spre comuna Matca, până aproape de Valea Corozelului, se întâlnesc nisipuri provenite în cea mai mare parte din aluviunile cărate de râul Bârlad. Prezența nisipurilor face ca podul terasei să nu prezinte o suprafață netedă, ci ușor ondulată, cu aspect de dune.

Terasa Tecuci, de luncă, se așterne ca o prispă deasupra albiei majore. Pe această terasă este amplasat în mare parte Municipiul Tecuci, altitudinile absolute la nivelul acestei terase nedepășind nicăieri 46 m. Pe terasa Tecuci nu se mai păstrează aproape nimic nemodificat de om deoarece este în mare măsură ocupată de intravilan.

Panta reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de control ai scurgerii lichide de suprafață și de subsuprafață. Gradul de înclinare al pantelor este strâns dependent de marile unități de relief, astfel că în cuprinsul Municipiului Tecuci, care este așezat în regiune de câmpie și luncă, pantele în general prezintă o înclinare nesemnificativă (10-30), acestea fiind în trecut utilizate pentru cultura viței de vie, realizându-se chiar și terasări în acest sens, însă după revoluția postdecembristă suprafețele agricole au fost retrocedate, apoi abandonate cîzând pradă eroziunii pluviale.

Figura nr. 4. Harta pantelor din Municipiul Tecuci

Localizarea Municipiului Tecuci pe terase cu pante reduse are o mare importanță din punct de vedere edilitar – gospodăresc deoarece permite scurgerea naturală a apelor meteorice și ajută amplasarea fără prea mari dificultăți a rețelei de canalizare a orașului (Gavrilescu F.D., Gavrilescu Gh., 2012)

Relieful antropic, se rezumă la o serie de microforme de relief, în bună măsură specifice regiunilor de câmpie. Așa apar movilele antropice: Bălcescu (60 m), Cernicari (55,5 m), Sturza (58,6 m) spre Rotunda Târgului (69,3 m) către Cosmești ( Planul de analiză și acoperire a riscurilor din municipiul Tecuci, Hotărârea nr.107, 2013).

III. 4. Clima

Teritoriul ariei studiate se încadrează în zona climatică temperată și face parte din sectorul de provincie climatică cu influențe de ariditate, ținutul climtic de câmpie, de silvostepă, topoclimatul complex al Câmpiei Tecuciului și Văii Bârladului, unde se pot întâlni topoclimte elementare: de vale, de terase, de dune, de lacuri, urban etc. și fenomene climatice marcate de viscole (iarna) și secete prelungite în celelalte anotimpuri, mai cu seamă vara.

Influențele de ariditate sunt specifice climatului continental și se caracterizează prin advecții de aer deosebit de rece din ținuturile polare și subpolare însoțite toamna și primăvara de inghețuri, brume și ninsori timpurii sau târzii, iar în lunile reci de iarnă (ianuarie și februarie) pot determina coborârea temperaturii aerului până aproape de -300C.

Municipiul Tecuci este una din puținele localități din țară unde funcționează o stație meteorologică care are înregistrări de peste o sută de ani (din 1896).

În urma observațiilor efectuate asupra variațiilor principalelor elemente climatice în Municipiul Tecuci, s-au stabilit unele concluzii referitoare la regimul acestora.

Temperatura aerului

Municipiul Tecuci este una din puținele localități din țară unde funcționează o stație meteorologică care are înregistrări de peste o sută de ani (din 1896). Înregistrările cuprind date cu privire la temperatura aerului, durata de strălucire a Soarelui, precipitațiile atmosferice, vânturi, diverse fenomene atmosferice dar și aspecte legate de agrometeorologie.

Temperatura aerului se caracterizează prin diferiți parametri, dintre care, cei mai importanți sunt : temperatura medie anuală, temperatura medie a lunilor extreme, ianuarie și iulie, amplitudinea de temperatură etc. (Octavia B., Sanda C., 2013).

Figura nr. 5. Variația temperaturii medii lunare multianuale înregistrate la stația Tecuci (1961-2006)

Curba termică obținută prin reprezentarea celor 12 valori medii lunare este regulată, cu un mers ascendent în prima parte a anului și descendent în a doua parte. Se evidențiază existența unui maxim de temperatură specific lunii iulie și un minim specific lunii ianuarie (Erhan E., 1983).

Pentru analiza temperaturii medii lunare am beneficiat de date de la Stația Meteorologică Tecuci pe o perioadă de 45 de ani. Astfel, pentru perioada 1961 – 2006, temperaturile medii lunare înregistrează valori negative în lunile de iarnă. În anotimpul de primăvară, temperaturile medii sunt pozitive, atingând și depășind 16 0C; luna aprilie, reprezentativă pentru anotimpul de primăvară, se caracterizează prin predominanța temperaturilor pozitive, ca urmare a ,,creșterii intensității radiației solare” (Săraru L., 2008). Anotimpul de vară, după cum este normal, se caracterizează prin cele mai mari temperaturi medii anotimpuale.

Cea mai friguroasă lună este ianuarie, cu temperaturi medii de până la -2.6 0C, iar cea mai caldă este luna iulie cu temperaturi de 21.6 0C. Se remarcă o creștere continuă a temperaturii din ianuarie până în luna iulie și apoi o descreștere până în decembrie.

Caracterul continental al climei municipiului este destul de accentuat, așa cum reiese din amplitudinea temperaturilor medii lunare care însumează 21,3 0C, fapt explicabil dacă ne gândim că întreg teritoriul se află sub influența maselor de aer din nord-est (D. Oancea, Swizewski C., 1979).

Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice constituie una din cele mai importante caracteristici ale climei și una din verigile principale ale circuitului apei în natură.

Figura nr. 6. Evoluția precipitațiilor multianule înregistrate la stația meteorologică Tecuci (1930-2013)

Cantitatea anuală de precipitații înregistrate la Tecuci, provenită din ploi și zăpezi, este diferită de la an la an și poate fi încadrată între 196,9 mm și 830,5 mm. Ca urmare, cantitatea anuală cea mai mică de precipitații înregistrată în perioada 1930-2013 este în 1935, iar cea mai mare în anul 1941 (aceasta datorându-se cantităților însemnate de precipitații din luna iunie a acestui an, cauzate de ). În Municipiul Tecuci, cea mai mare parte a precipitațiilor se înregistrează sub formă de ploaie. În sezonul rece se înregistrează și sub formă de zăpadă, care în mod frecvent începe să cadă din a doua jumătate a lunii noiembrie și continuă uneori până în luna aprilie

Vânturile. Deplasarea orizontală a aerului în spațiul geografic al municipiului Tecuci este strâns legată de amplasarea și evoluția centrilor barici la nivel continental, cât și de particularitățile suprafeței active. Datorită așezării geografice, aici ar trebui ca vânturile de vest să aibă frecvența cea mai mare, însă acestea dețin doar 2,6%, evidențiindu-se clar rolul de barieră a Carpaților.

Viteza medie a vânturior la Tecuci nu depășește 5 m/s (18 km/h) (Badea L. et al., 1983). Frecvența cea mai mare revine vânturilor din nord și nord-est, cu peste 30%, datorită evoluției acestora în context cu anticiclonii siberian și scandinav, și cu ciclonii mediteraneean și arab, și favorizate de orientarea consecventă (N-S) a Văii Bârladului în spațiul geografic al municipiului Tecuci. Vânturile din sud se manifestă cu o frecvență de 11%. Putem aprecia că circulația aerului la Tecuci se desfășoară în lungul Văii Bârladului cu o frecvență de aproape 42%. Durata calmului atmosferic este de 35,8%.

III. 6. Hidrografia

Așezat pe o stivă de sedimente predominant cuaternare, Municipiul Tecuci deține bogate ape subterane, de adâncime și freatice. Acestora li se adaugă apele de suprafață curgătoare și stătătoare.

Râul Bârlad este cel mai important curs permanent de apă din Moldova Centrală (Simionescu I. Th., 1903); deasemenea este cel mai important curs care străbate teritoriul Municipiului Tecuci. La intrarea în Tecuci primește pe partea dreaptă pârâul Prisaca prin Valea Băii și apoi pârâul Tecucel, iar pe partea stângă pârâul Rateș []

Râul Bârlad izvorăște din Podișul Moldovei, din Valea Ursului (jud.Neamț). Are o lungime de 247 km și deține un bazin hidrografic de 7395 km2, fiind afluent pe partea stângă a Siretului (Rusu C., 2007). Se varsă în râul Siret lângă satul Călienii Vechi, comuna Liești, județul Galați. Pe teritoriul Municipiului Tecuci acesta parcurge 10,8 km, pe o pantă de 0.4 m/km (0,4%). La punctul hidrometric Tecuci, râul Bârlad transportă 9,6 mc/s, debit mediu multianual).

Pârâul Tecucel- izvărăște de la Buciumeni, de sub dealul Cuscuta, are o lungime de 24 km și un bazin hidrografic de 112 km2, iar în Tecuci măsoară o lungime de 8.2 km și are un debit mediu anual de 0,38 mc/s.

Pârâul Rateș- izvorăște de la Negrilești, de sub ,,Platoul Ghidigeni” și are o lungime de 14 km, din care 8.4 km pe teritoriul municipiului Tecuci ( Planul de analiză și acoperire a riscurilor din municipiul Tecuci,Hotărârea nr.107,2013).

Hidrografia Municipiului Tecuci

III. 4. Învelișul pedogeografic

Formarea solurilor este rezultatul interacțiunii îndelungate a unui complex de factori naturali care alcătuiesc factorii pedogenetici. Aceștia sunt reprezentați de: relief, roca de solificare, apa freatică, clima, vegetația, factorul timp și activitatea umană. (Alexandru R. G., 2012).

Așa cum este prevăzut și în Monografia Municipiului Tecuci (1999), cadrul natural de formare a solurilor la Tecuci este oferit de unitatea de câmpie unde altitudinile absolute nu depășesc 100 de metri și nu coboară sub 30 m.

Substratul litologic în cadrul căruia s-a desfășurat pedogeneza prezintă o oarecare uniformitate specifică unității de relief existente. Astfel pe Terasa Cernicari sunt prezente luturile loessoide și unele depozite de nisip, în vreme ce pe Terasa Tecuci și în Lunca Bârladului sunt prezente depozitele aluvionare (nisipuri, pietrișuri, luturi, argile) dispuse în straturi alternante.

Dacă pe terase, apa freatică se află la adâncimi uneori mai mari de 20 m, în Lunca Bârladului aceasta se găsește la adâncimi mai mici încât influențează procesul de pedogeneză.

La formarea și evoluția solurilor, și clima are un rol destul de important. Influența directă a climei trebuie privită în primul rând sub aspectul variației elementelor climatice, respectiv a temperaturilor, precipitațiilor și a vântului care diferențiază un sol de altul și, în cadrul aceluiași profil, orizonturile între ele (Secu C., Rusu C., 2007).

Vegetația de silvostepă, la Tecuci ,,un ochi de stepă”, a contribuit la apariția pe terase a solurilor bogate în humus de foarte bună calitate, ,,conținutul în humus cât și rezerva în această substanță fiind apreciat ca bun pentru agricultură” (Andreiași N., Mihalache M., 1999).

Teritoriul arealului studiat se încadrează în clasa cernisolurilor, la acestea adăugându-se și soluri cu caracter azonal răspândite pe areale restrânse în luncile apelor curgătoare. Din clasa cernisolurilor se evidențiază cernoziomurile, în special cernoziomuri cambice; acestea sunt specifice reliefului de câmpie (Grigoraș C., 1999). având capacitate bună de înmagazinare a apei. Tot din categoria cernisolurilor, în partea estică a orașului se regăsesc solurile cenușii favorabile pentru culturile de câmp, livezi i viță de vie.

Figura nr. 10. Harta solurilor Municipiului Tecuci (prelucrare după Harta solurilor României,la scara 1:200000, legenda este adaptată după Secu C.)

Solurile azonale au apariții insulare, remarcându-se prin erodisoluri, ce au o fertilitate redusă fiind supuse unor procese de degradare datorită unor activități geomorfologice precum spălare în suprafață, alunecări de teren superficiale, șiroire; aceste soluri au o fertilitate redusă. De asemenea, solurile azonale se remarcă și prin prezența solurilor aluviale care ocupă areale întinse în lunca râului Bârlad și a pârâului Tecucel, datorită faptului că pânza freatică este aproape de suprafață. Aceste soluri sunt bogate în humus și prezintă fertilitate ridicată. Pe areale restrânse în zona de luncă, unde pânza freatică are adâncimi sub 1 metru, se întâlnesc și lăcoviști (soluri hidromorfe), ce au o culoare închisă bogate în humus.

III. 8. Vegetația și fauna

Alex Borza (1947) arată că în sudul Moldovei formațiunea vegetală caracteristică este silvostepa (stepa de pădure). În zona de studiu, pădurea ocupă 38 ha și este reprezentată prin plantații de salcâmi în vecinătatea cartierului Cernicari. Ca urmare, vegetația spontană, cât a mai rămas din aceasta, este reprezentată prin grupări de plante ierboase specifice stepei. Comparând vegetația de la Tecuci cu cea din zonele învecinate, putem menționa faptul că în trecutul nu prea îndepărtat, meleagurile tecucene erau acoperite parțial cu păduri de foioase în care predomina stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora). Acest lucru este dovedit de prezența cernoziomurilor cambice pe nisip și loess sau a cernoziomurilor cambice vermice.

În cadrul vegetației spontane a Municipiului Tecuci, predominant ierboase, se pot distinge mai multe categorii de formațiuni vegetale: vegetația hidrofilă (iubitoare de apă) este alcătuită din plante natante și submerse. Asemenea asociații vegetale sunt prezente în toate lacurile și bălțile de pe teritoriul Municipiului Tecuci. Plantele dominante sunt lintița (Lemna minor, L. trisulca), penița apei, broscărița etc.; vegetația palustră, răspândită în mlaștinile din Lunca Bârladului și la marginea bălților este reprezentată prin păpurișuri, rogozișuri ș.a.; vegetația mezofilă este reprezentată corespunzător pe pajiștile din cuprinsul Luncii Bârladului și vegetația xerofilă prezentă pe versanții Văii Bârladului iar sporadic și pe terase (Răvăruț M., 1949).

În ceea ce privește fauna, putem menționa speciile de pești caracteristice apelor de câmpie: crapul, știuca, carasul, bibanul, carasul argintiu.

III. 5. Modul de utilizare al terenului

Utilizarea terenurilor determină schimbări evidente în peisaje, ecosisteme și mediu. Zonele urbane și infrastructura aferentă sunt utilizatorii de soluri cu cea mai rapidă creștere, în principal pentru terenurile agricole productive [].

Pe parcursul anilor  modul de utilizare  a terenurilor din cadrul municipiului Tecuci s- schimbat, acest lucru se poate observa studiind  harta utilizării terenurilor din anul 2000 și 2006.

Analizând hărțile utilizării terenurilor, se poate constata faptul că terenul arabil deține cea mai mare pondere din întreaga suprafață agricolă a zonei studiate (81%), fiind cultivat cu următoarele specii de plante: porumb, grâu, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, legume, cartofi și plante de nutrețuri.

Viticultura este una dintre cele mai rentabile culturi, fiind astfel valorificate și terenurile cu soluri nisipoase și cele supuse eroziunii solului. Clima este un factor important în dezvoltarea soiurilor timpurii de viță de vie, dar și a celor semitârzii și târzii. Poimicultura este reprezentată de soiuri de prun și măr, alături de cais, păr, vișin, cireș și nuc, ocupând în total 221 ha.

Comparând cele două hărți (vezi figurile nr. 9 și 10), reiese faptul că pe parcursul a 6 ani, s-au produs schimbări evidente privind modul de utilizare al terenului. Astfel, se poate observa o extindere a suprafeței pășunilor din partea central-vestică, apariția unor terenuri agricole în partea vestică a spațiului urban, precum și a unor unități industriale în sudul orașului. De remarcat este și dispariția Bălții Cernicari din partea de NV a cartierului cu același nume; aceasta a fost drenată iar apa s-a scurs și a devenit pășune.

În concluzie, având în vedere zona de câmpie în care se află arealul analizat, cuprins în județul Galați, în cea mai mare parte terenul agicol este predominant, urmat de suprafețe ocupate de așezări umane.

Figura nr. 11. Harta utilizării terenurilor 2000 (după Corine Land Cover, harta 1:200 000)

Figura nr. 12. Harta utilizării terenurilor 2006 (după Corine Land Cover, harta 1:200 000)

SCURGEREA MINIMĂ.SECETA HIDROLOGICĂ

-Grafic Indicele de martonne

– figura cu debitul sezonier

– pagube

SCURGEREA MAXIMĂ .VIITURI ȘI DEVERSĂRI

După cum afirmă Gh.Romanescu (2009), inundația reprezintă creșterea bruscă și de scurtă durată a nivelului și a debitului de apă a unui râu, peste valoarea obișnuită. În acest caz, teritoriul învecinat este acoperit temporar sau permanent cu apă. Anumite cursuri de apă se revarsă după precipitații importante și furtuni violente, sau ca urmare a topirii anuale a zăpezilor. Acest surplus de apă determină o creștere a nivelului apelor, care uneori ating cota de alertă (atenție). Dacă nivelul apelor continuă să crească se atinge cota de inundație, iar teritoriile înconjurătoare devin submerse (Păltineanu C., et al., 2008).

În ultima jumătate de secol, Municipiul Tecuci a fost afectat de mai multe ori de inundații, în anii 1972,1973,2003,2005 precum și în anul 2007. Deși cantitatea medie anuală nu depășește 500 mm (variind între 60-70 mm/lună în iunie-iulie și mai puțin de 25mm/lună în ianuarie-martie), ploile torențiale de vară pot ajunge până la 70-80 mm în 24 de ore.

Existența a trei cursuri de apă care traversează zona orașului determină o expunere ridicată a acestuia la inundații.

Datorită condițiilor climatice cu influențe de ariditate specifice pentru zona studiată(L = 24 km; A = 112 km2), râul Tecucel are o descărcare multianuală foarte redusă (0,146 m3 / s, în perioada 1968 – 2013). Acesta are un regim torențial cu inundații rapide specifice sezonului cald și descarcări scăzute, ajungând uneori la epuizarea totală în timpul verii.

Râul Tecucel pe teritoriul Municipiului Tecuci (Chiriac Bianca,iunie 2017)

-de adăugat imagine ,,confluența pârâului Tecucel cu râul Bârlad”

Zone inundabile în Municipiul Tecuci (trebuie refăcută)

De făcut harta cu riscul la inundații (-Apele Române)

Inundații semnificative au fost în anii 1999,2002,2005 și 2007.

Cele mai dezastruoase inundații din ultima jumătate de secol au fost cele din septembrie 2007.

Din situația sinoptică, datată în 06.05.2007 rezultă faptul că în Europa a pătruns o masă de aer rece în altitudine, având mișcări descendente, unde s-a produs local ploi torențiale, însoțite de furtuni puternice, ceea ce a generat intensificările viiturilor.

În luna septembrie 2007, orașul Tecuci a fost afectat de o inundație cu consecințe sociale și economice deosebit de grave, la originea căreia au stat ploile torențiale căzute în Podișul Bârladului, unde local au generat viituri rapide și creșteri semnificative ale debitelor și nivelurilor pe râurile Tecucel, Bârlad și canalul Rateș. În ziua de 5 septembrie 2007, în numai 5 ore (între orele 16 și 21), nivelul apei la stația hidrometrică Tecuci (râul Tecucel) a crescut cu 525 cm, în timp ce debitul a ajuns de la 0,54 m3/s, debitul inițial la 187 m3/s. Nivelurile și debitele înregistrate la această stație au atins valori istorice, depășind cotele și debitele de pericol respectiv nivelul de 500 cm și un debit maxim de 40m3/s. Viitura produsă pe râul Tecucel, corelată cu precipitațiile bogate cazute pe teritoriul municipiului Tecuci, au inundat zona intravilană în proporție de circa 60%, grosimea stratului de apă depășind 1-1,5 m.

Hidrograful undei de viitură din perioada 04-08 septembrie 2007, de pe râul Tecucel la stația hidrometrică Tecuci

Hidrograful undei de viitură în perioada 05-12 septembrie 2007, de pe râul Bârlad cumulat cu Brațul Rateș la stația hidrometrică Tecuci

IV.Măsuri pentru diminuarea riscului la inundații

În cazul orașului Tecuci, precum și în România, în ultima jumătate de secol, evenimentele de inundații care au dus la elaborarea de noi strategii și implementarea măsurilor de diminuare a riscului de inundații au avut loc în perioada 1970 – 1975 și 2000 – 2007. Prin urmare, se pot distinge două etape majore în gestionarea riscului de inundații, legate de cele două perioade menționate (Zaharia et.al., 2008).

Măsuri pentru diminuarea riscului la inundații înainte de anul 2007

Măsurile de reducere a riscului de inundații în această perioadă sunt în principal de tip structural. În zona orașului Tecuci, o atenție deosebită a fost acordată protecției împotriva inundațiilor cauzate de râul Bârlad. Astfel, râul a fost blocat și canalizat; Pe ambele maluri (fig.1b), au fost construite diguri de protecție, cu o înălțime de 3 m și o lățime de 4 m la partea superioară (figura a). Digurile au o lungime de 18,2 km pe malul drept și 16.0 km pe partea stângă (conform datelor RWNA – WDP). În 1980, a fost obținut canalul Rateș (figura b) ca o măsură suplimentară de protecție împotriva inundațiilor generate de râul Bârlad; Canalul ia prin derivare o parte din debitul râului Bârlad, în special în timpul apelor mari.

Digul de pe malul drept al râului Bârlad (a). Canalul Ratș (b)

În ceea ce privește râul Tecucel, datorită dimensiunilor sale mici și descărcărilor scăzute, nu au fost construite diguri, cu excepția cursului inferior, unde, pe malul stâng, s-a realizat un dig de pământ (aproximativ 400 m în amonte de confluență). În 1977, a fost construit un rezervor permanent la Buciumeni, în partea superioară a râului Tecucel (cu o suprafață de 6 ha și un volum de 40.000 m3), dar nu a fost niciodată funcțional. Ingineria rară pe râul Tecucel, prezența clădirilor foarte apropiate de malurile sale, vegetația groasă și deșeurile depozitate în interiorul râului au fost factori care au amplificat consecințele inundațiilor din septembrie 2007.

Măsuri pentru diminuarea riscului la inundații după anul 2007

După inundațiile dezastruoase care au afectat orașul Tecuci, s-a realizat faptul că un râu mic, cum e Tecucel, poate genera, în contextul unor condiții favorabile naturale (viituri) și antropice (lipsa unor lucrări de apărare adecvate, întreținerea necorespunzătoare etc.), daune catastrofale. Un rol important în geneza inundațiilor și creșterea consecințelor sale îl poate reprezenta factorii socio-economici și infrastructura de transport. Digurile nu pot garanta întotdeauna protecția împotriva inundațiilor.

Astfel, după anul 2007 s-au luat măsuri structurale și nestructurale pentru diminuarea riscului la inundații. După anul 2008 s-au efectuat lucrări de inginerie și întreținere, în principal pe râul Tecucel, cum ar fi: re-calibrarea râului, lucrări de dragare, demolarea unor clădiri-structuri situate foarte aproape de râul Tecucel, protecția și consolidarea malurilor (vezi figura a)

Ca măsură de protecție împotriva inundațiilor, noile clădiri construite după 2007 sunt adaptate la inundații; cu fundații înalte depășind 1 metru (vezi figura b).

Lucrări de inginerie pe râul Tecucel în august 2009 (a). Casa nouă adaptată riscului de inundații ,cu fundație înaltă (Zaharia, 2009)

Pentru a reduce riscul de inundații din orașul Tecuci, după evenimentul de inundații din septembrie 2007 s-a acordat o atenție sporită măsurilor nestructurale. În acest sens, se poate menționa informarea / educarea publicului cu privire la riscul de inundații. Astfel, în mai 2013, Primăria din Tecuci a finalizat Planul de analiză și acoperire a riscurilor din orașul Tecuci (disponibil online pe site-ul Primăriei), care prezintă riscurile potențiale identificate la nivel local (din care inundațiile sunt reprezentative), precum și Măsurile, acțiunile și resursele necesare pentru gestionarea acestor riscuri.

Întrebări

La capitolul ,,Scurgeri minime-Seceta”, nu am foarte multe informații, probabil cu tot cu grafice și comentarii, aproximativ 2-3 pagini. Considerați că e necesar să schimb titlul și să vorbesc doar despre inundații sau e în regulă așa?

Ar trebui să mai reduc din cadrul natural?