Riscurile Finantarii Internationaledocx

=== Riscurile finantarii internationale ===

2.4 Riscurile finanțării internationale

Termenul risc este definit ca fiind „posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil”. Riscul este potențialul de a câștiga sau de a pierde ceva de valoare, în timpul unei acțiuni sau inacțiuni, prevăzută sau neprevăzută. Privit ca o consecință, acesta poate fi datorat acțiunilor înreprinse în condiții de incertitudine.

Riscurile pot fi privite în moduri foarte subiective, însă ce ar trebuii să ținem cont întotdeauna „este faptul că riscurile nu trebuie privite ca fatalități, ci doar ca posibilități (realizarea, manifestarea riscurilor este prin ipoteză incertă și imprevizibilă, aleatorie); producerea riscurilor trebuie să fie independentă de culpa vreuneia dintre părți, iar realizarea riscurilor este de natură să determine pierderi pentru cel puțin unul dintre subiecți”.

Făcând o clasificare a riscurilor putem descoperi riscurile cotractuale și riscurile comerciale. În categoria riscurilor comerciale putem include, pe langa cele economice, politico-administrative sau naturale, și categoria riscurilor finanțării internaționale. Acestea sunt la rândul lor clasificate după cum urmează: risc de țară, risc valutar, risc de dobândă, risc de neplată.

2.4.1 Riscul de țară

În tratatul său, Ioan Bari, definește riscul de țară ca fiind „un macrorisc, adică, rezultatul evoluției condițiilor generale ale mediului economic național, având un impact major atât asupra creditării externe a țării respective, cât și asupra investițiilor private”.

Riscul de țară poate fi măsurat cu ajutorul diverselor sisteme de analiză a acestuia, utilizând indicatori precum dezvoltarea economică, inflația, stabilitatea politică, datoria externă, infrastructură, rata dobânzii, etc.

Din perspectiva afacerilor internaționale, riscul de țară explică lucrurile care pot merge prost atunci când afacerea se desfășoară la nivel transfrontalier. Nu este vorba doar de companii multinaționale, cu fabrici la nivel mondial și operațiuni complexe, care au nevoie să înțeleagă schimbările bruște ale condițiilor de afaceri, ci pot afecta orice firmă mică, care urmărește creșterea vânzărilor în străinătate sau lucrază cu un furnizor străin. Criza financiară globală din 2008-2009 și primăvara arabă, ne-au arătat cât de repede și cât de dramatic se pot agrava și răspândi condițiile de afaceri în orice țară. Dar o înțelegere aprofundată și o gestionare atentă a riscului de țară va ajuta o companie să supraviețuiască unei crize sau poate chiar, îi va deschide oportunități noi.

Sursa: Dun & Bradstreet

Figura 2.1. Analiza nivelului riscului de țară la nivel global, 2014

2.4.2 Riscul valutar

Acesta poate fi definit ca o posibilă pierdere ce poate fi datorată unei evoluții nefavorabile a cursului de schimb. Pentru reducerea acestui tip de risc, se pot lua măsuri contractuale, respectiv se vor adăuga clauze specifice în momentul încheierii contractului, sau măsuri extracontractuale, atunci când nu sunt specificate clauze protecționiste.

2.4.3 Riscul de dobândă

Poate reprezenta o potențială pierdere ce poate fi generată de evoluția ratelor de dobândă.

Este un risc ce îl poate afecta atât debitorul cât și creditorul. Poate afecta atât creditele cu dobândă fixă dar mai ales pe cele cu dobândă variabilă.

În analiza riscului ratei dobânzii o atenție sporită se acordată riscului provenit din structura financiară a băncii, caz în care apare un surplus de active sau pasive, în condițiile unor dobânzi variabile de piață. Pentru a reducce acest risc, trebuie obținut un rezultat cât mai aproape de 1 pentru raportul dintre activele și pasivele purtatoare de dobânzi, în urma elaborării prognozelor.

2.4.4 Riscul de neplată

Riscul de neplată reprezintă o potențială pierdere, cu precădere a creditorului, ce constă în riscul ca debitorul să nu mai fie în măsură să plătească suma de bani datorată, la scadență.

Pentru a măsura gradul riscului de neplată pe care o copanie îl poate genera, se face o analiză financiară atentă a documentelor precum bilanțul și contul de profit sau pierdere. Această analiză financiară presupune trei etape distincte:

a. Analiza echilibrului financiar;

b. Analiza soldurilor intermediare de gestiune;

c. Analiza pe baza ratelor financiare – este considerată cea mai importantă parte deoarece analizează următoarele clase de rate financiare: rate privind lichiditatea; rate de profitabilitate; rate de eficiență; rate de structură de capital; rate de rentabilitate.