Riscurile de Piata

RISCURILE DE PIATA!

Riscurile economice expun patrimoniul unei entitati la prejudicii sau oportunitati de dezvoltare a lor. Printre riscurile care pot produce pagube, enumeram cateva, respectiv :

Calamitatile naturale, datorate factorilor meteorologici.

Calamitatile datorate unor factori de imprudenta, exemplu: incendii, furturi, accidente

Fenomene datorate structurii si organizarii managementului.

Pierderi datorate de mecanismele concurentei in economie de piata.

Pierderi datorate unei concurente neloiale cu rol de denigrare a partenerilor de afaceri.

Pentru diminuarea riscurilor este necesar ca toate entitatile sa utilizeze mijloacele de minimizare a efectelor negative, printre care mentionam:

Contractele de asigurari

Contractele sa fie prevazute cu clauze in vederea riscurilor nerespectarii contractelor, nerespectarii indeplinirii sarcinilor stabilte in contract de parteneri.

Sa fie prevazute si incheiate contracte de hedging, pentru a diminua efectele datorate fluctuatiilor de curs valutar.

Este recomandat ca pentru a reflecta o imagine fidela a patrimoniului, sa fie evidentiate si constituite in contabilitate, provizioane.

Riscurile economice influenteaza costurile tuturor entitatilor, el este influentat de incertitudinile privind evolutia profitului, de situatie externa in care isi desfasoara activitatea, si de mediul caruia se adreseaza serviciile entitatilor economice. Riscul economic si riscul inflatiei influenteaza evolutia entitatii.

Enumeram si analizam cateva riscuri, ce le consideram ca au repercursiuni asupra firmei:

3.4.1 Riscul valutar

3.4.2 Rscul ratei dobanzii .

3.4.3 Riscul altui pret sau al valorii juste.

3.4.1 Riscul valutar

In situatia economica actuala, cand comertul international dar si intern se desfasoara intr-un climat economic si politic in continua mutatie, generator de incertitudini privind stabilitatea financiara, fluctuatiilor valutare influentate de mediul internationl al actiunilor politice, este foarte greu chiar imposibil sa prevedem oricat de jucicios am gandii, preturile pe o perioada mai mare la factorii de productie. Dar un managementul poate diminua din efectele negative ce se pot produce prin consolidarea unor masuri cum ar fi:

Adoptarea unor metode organizatorice de livrare a produselor si serviciilor si de incasare a preturilor acestora intr-un termen cat mai scurt.

Incheierea unor clauze menita sa atenueze si sa preintampine efectele fluctuatiilor valutare

Utilizareaunor modalitati extracontractuale, printre care se prezinta eficienta operatiunilor comerciale de tip Heading.

Pentru termenele de livrare, in contractele cu valori mari, si necesita activitati complexe, se stabilesc de regula perioade mai mari, respectiv o luna, o anumita luna din trimestru sau an. Pentru evitarea situatiei conjuncturale ale pietei valutare, vanzatorii vor impulsiona vanzarile sau vor incerca sa inceteze, sa intarzie ritmul de livrare al produselor sau serviciilor, dar incadrandu-se in contract, in functie de valoarea valutei. Si asta in conditiile in care nu sunt prevazute clauze privind fluctuatia valutei. Aceasta strategie este aplicabila in sutuatia in care pretul stabilit este intr-o anumita valuta. Dar intalnim situatii cand pretul poate fi achitat intr-o alta valuta care este acceptata de ambii parteneri, justificandu-se stabilitatea valutei respective. Aceasta varianta este acceptata in special cand ambii parteneri opereaza cu aceeasi valuta, in tranzactiile comerciale, astfel fluctuatiile valutare nu-i influnteaza intr-un mod special, preturile la achizitie si desfacere.

In practica se uzeaza pretul intr-o valuta care are o paritate la cursul altei valute. DE exemplu exportam produse in Turcia in lire turcesti dar la valoarea monedei euro. Prin aceste clauze atat vanzatorul cat si cumparatorul isi asuma riscul legat de fluctuatia celor doua devize. Astfel daca cursul lirei turcesti creste, atunci cumparatorul v-a achita o suma mai mica in lire turcesti.

O alta posibilitate de atenuare a riscurilor valutare, mai ales in perioada de depreciere a monedei o reprezinta plata datoriei inainte de termen. Dar trebuie urmarit daca exista penalitati si comisioane de rambursare inante de termen. Scurtarea temenelr perioadei de incasare a preturilor , pe langa diminuarea deprecierii valutare, are efecte pozitive in activitatea microeconomica si macroeconomica.

O alta metoda de diminuare a riscurilor privind diferentele de curs valutar este aceea de forfetare a cambiilor. Modalitate prin care se garanteaza platile de catre vanzator utilizand cambiile de valoare egala cu cea de plata, care sunt acceptate de cumparator si avalizate de banca cu care opreaza cumparatorul in tara lui. In situatia in care ne hotaram sa utilizam cambiile vom avea in vedere urmatorii factori:

Nivelul cheltuielilor de forfetare, incluzand scontul, coeficientul de risc si alte comisioane impuse de banca.

Gradul de acuitate si de frecventa a deprecierii valutei respective.

Nivelul dobanzii cu care sunt fructificate incasarile.

Pentru diminuarea riscurilor in cadrul activitatii comerciale este necesar efectuarea urmatoarelor investigatii:

Solvabilitatea clientilor potentiali inainte de semnarea contractelor.

Utilizarea tehnicilor si instrumentelor de lucru financiare si juridice.

Protectia prin asigurarea( riscurile politice sunt neasigurabile, riscurile de piata, pe care le prezinta debitorii, publicisi impotriva carora nu se pot lua masuri de constrangere pentru a-i dertermina sa-si respecte obligatiile contractuale). Daca asigurarea clasica nu poate asigura riscurile in special pentru cele politice , poate sa intervina statul prin institutiile sale.

Consecintele negative ale fluctuatiilor valutare au condus in practica comerciala la gasirea unor alte etaloane respectiv aur si aur-devize.

Clauza aur a fost utilizata cu precadere in perioada cand cursurile valutare au fost fixe, cand exista riscul valutar in devalorizarea sau revalorizarea in aur a valutelor de catre administratiile de stat nationale. In baza acestor clauze, preturile stabilite intr-o valuta care poate sa cunoasca devalorizare sau apreciere, se recalculeaza in functie de valoarea aurului in valuta. Aurul este considerat ca poate fi evaluat ca o moneda mondiala prin intermediul careia se poate convertii orice valuta.

Clauza valutara, este utilizata sub doua forme:

-Prima cand se exprima pretul intr-o valuta stabila, alta decat valuta decontarii, anihilandu-se oscilatiile valutei in care se face plata

– a doa consta in exprimarea pretului si a modalitatilor de plata intr-o singura valuta, mentionandu-se ca pretul de decontare a datoriei se schimba in functie de modificarea cusului valutei fata de o alta valuta considerata VALUTA FORT, mentionata in contract. In practica actuala este restransa practica aur , eceasta este anulata de generalizarea cursurilor ale monedelor din tarile cu economie capitalista. O alta solutie considerata optima, o reprezinta raportarea cursului valutei de plata la media cursurilor mai multor valute, denumita clauza COȘ CVALUTAR, sau multivalutara. Prin aceasta se compenseaza reciproc fenomenele de depreciere a valutelor si se considera ca are un grad mai mare de stabilitate.

Clauza multivalutara este conturata in practica comerciala in doua moduri:

“Clauza multivalutara bazata pe un cos restrans de valute. In acest caz partile aleg 3-5 valute care sa constituie cosul de referinta. Daca media valorilor la valutele respective se modifica, atunci se va modifica suma de plata cu ccoeficientul de fluctuatie. Pentru stabilirea procentului de diminuare sau majorare a preturilor se are in vedere paritatea valutara la data incheierii contractului cu paritatea valutara la data achitarii datoriei.

Clauza multivalutara bazata pe unitate a de cont , sau cum mai este denumita Clauza D.S.T. ( Drepturile Speciale de Tragere. Valoarea unitatii monetare, este calculata zilnic, pe baza unui cos valutar compus din 16 valute.

Formula de calcul a coeficientilor este urmatoarea:

unde K= coeficientul de fluctuatie a cursului .

C1 cursul valutei prevazuta in contract la data platii in raport cu D.S.T.

C0= cursul aceleiasi valute la data incheierii contractului in raport cu D.S.T. „

Clauza multivalutara bazata pe alte unitati de cont. Acestea cuprind si alte unitati cu aplicatie regionala, care constituie clauze multivalutare de preintampinare a riscurilor determinate de fluctuatiile valutare.

Modalitati de diminuare a riscurilor valutare.

In situatiile in care nu sunt prevazute clauze contractuale, se impune efectuarea de acte aditionale la contracte. Daca unii cumparatori cer sa efectueze plati untr-o anukita valuta ce se afla intr-o continua depreciere, se impune luarea unor masuri de inlaturare a consecintelor :

Sunt necesare inccheierea contractelor de asigurare pentru riscurile comerciale.

Utilizarea practicii platilor la termen denumita operatione de hedging valutar, prin aceasta metoda exportatorul urmareste sa transfere unei entitati financiare specializata in operatiuni valutare , cu consecintele care le impun, cu scopul de a-si crea o acoperire sigura a operatiunilor comerciale pe care le realizeaza.

Astfel furnizorul incheie doua contracte;

Unul de vanzare- cumparare la un pret fix si intr-o anumta valuta.

Vanzatorul incheie un alt contract cu banca avand ca obiect cumpararea la termen de valuta , la un pret fix, echivalentul pretului de vanzare –cumparare. Prin acest procedeu, vanzatorul se asigura ca ca suma care o va primii de la cumparator este echivalenta cu cea de achitare a datoriei la termen.

3.4.2 Riscul ratei dobanzii

In activitatea de zi cu zi atat persoanele fizice cat si cele și juridice acordă o atenție deosebită mișcărilor nivelului ratei dobânzii, la imrumuturi, credite si plata datoriilor in rate. Băncile preferă un nivel ridicat al ratei dobânzii care să le aducă intr-un timp scurt venituri mari, debitori respectiv clientii i, se orienteaza si cauta un nivel scăzut al ratei dobânzii pentru a nicsora plătile.

Din alt unghi, unii privesc schimbările în nivelul ratei dobânzii, ca un indicator si ca un semnal privind direcția spre care se îndreaptă economia, fie spre o creștere , fie spre recesiune.

Rata dobanzii cu fluctuatiile ei nu poate fi previzonata exact , intrucat si ea este influntata la randul ei de alti facori.

Dacă am ști ce s-ar întâmpla pe o perioada, nu ar mai exista riscul ratei dobânzii, nu ar mai fi nevoie de strategii privind investițiile. Ratele la credite scad când oferta de fonduri de împrumut crește față de cererea de fonduri de împrumut și cresc când oferta de fonduri de împrumut scade față de cererea de fonduri de împrumut. Nivelul ratei dobânzii este influentata de evoluția ratei inflației, a ciclului de afaceri. Ratele dobânzii sunt de regula mai mari dacă riscul de inflație este mai mare, dar este influentata de valoarea creditului si de gradul de lichiditate. Ratele dobânzii sunt mai scăzute când riscul de inflație este redus, exista in situatiile prezentate un grad de lichiditate mare, iar veniturile din dobânzi nu sunt impozitate.

Teoretic nivelul ratei dobânzii este determinat de punctul de punctul de echilibru al cererii și ofertei fondurilor de împrumut.

Volumul ofertei și al cererii de împrumut este determinat de o serie de factori care influențează comportamentul participanților pe piață astfel:

Oferta de fonduri de împrumut. Intre persoanele fizice si persoanele juridice am intalnit aspecte diferite. Astfel, persoanele fizice au dat dovada exces de venituri față de cheltuielile pentru bunurile iși reduc sumele de bani în cash prin transformarea acestora în active financiare cu grad ridicat de lichiditate, investeasc în active financiare, fie economisesc în prezent pentru cheltuielile viitoare cu sănătatea, achiziții de bunuri etc. Oferta de împrumut ale persoanelor fizice este determinată de nivelul ratei de recuperare a investiției în active financiare față de veniturile si câștigurile prognozate si declarate și de gradul de risc pe care-l asuma entitatea specializata cu activitati financiare.

Persoanele juridice au dat dovada de exces de cash, de multe ori nu si-au calcult corect sau in cazul previziunilor privint veniturile si cheltuielile in viitor, nu au tinut cont si de alte riscuri.

Statul poata se intervina in determinarea dobanzilor, influentand atat marirea cat si miscorarea ofertelor de fonduri. Mcșorarea ofertei de fonduri se realizează prin vânzarea titlurilor de valoare de către stat prin trezorerii, iar mărirea ofertei de fonduri se realizează prin răscumpărarea titlurilor, influențând astfel creșterea masei monetare.” Creșterea masei monetare duce la creșterea volumului fondurilor disponibile pentru consum și economii.”

Statul face apel la împrumuturi pentru finanțarea dezechilibrelor bugetare temporare ca urmare a neacoperirii veniturilor cu cheltuielile, sau pentru realizarea unor investiții productive sau pentru acoperirea unor cheltuieli cu calamitati

După teorie, nivelul dobânzii este determinat de punctul de echilibru dintre cererea și oferta de fonduri de împrumut. Dar noi analizam cauzele care determină schimbările în cererea și oferta de fonduri de împrumut. Vom constata ca schimbarile nivelului dobanzilor influenteaza si ea cererea si oferta de imprumuturi financiare.

Inflația factor de influenta al nivelului ratei dobânzii. Analiștii economici si participanvtii la activitatea comerciala, consideră că schimbările în nivelul ratei dobânzii sunt determinate de inflației actuala sau a inflația prognozata, transmisa uneori eronal prin mijloacele mass-media. Intre nivelul ratei dobânzii și nivelul ratei inflației, exista o relatie stransa . Ratele dobânzii scad când nivelul ratei inflației este mic. Dacă rata inflației crește, băncile vor aplica in calculele lor coeficientii de risc privind inflatia, în acordarea creditelor, deoarece câștigurile lor viitoare din dobânzi vor scădea. Clienții, la randul lor solicita sa obtina mai multe credite, si urmaresc sa plăteasca datoria cu o dobândă care se devalorizează în timp. În această situație, cererea de fonduri de împrumut crește, iar oferta de fonduri de împrumut scade și deci ratele dobânzii de piață vor crește.

Creșterea ratei inflației si a ratei dobanzii diminuează valoarea reală a investițiilor. Pentru a contracara diminuarea valorii investiției, investitorii economiseasc mai mult. Pe de alta parte creșterea economiilor în condițiile creșterii ratei inflației micșorează câștigul pentru compensarea consumului amânat și deci rata dobânzii descrește, scazand cererea. Inflația scăzută fata de realitate produce efect negativ, fenomen intalnit in anii 2007,2008, deoarece valoarea reală a investiției a crescut și economiile au scazut . „Mundell și Tobin susțin că rata dobânzii reale ex-ante nu este constantă și deci rata dobânzii nominale (de piață) se schimbă în aceeași direcție cu rata inflației, dar nu cu același procent, ci mai mic.”

Rata dobânzii și activitatea economica a intreprinderilor.

Din analizele efectuate de analisti reiese ca nivelul ratei dobânzii variaza proportional cu creșterea economică. Rata dobânzii are tendința să crească când cheltuielile cresc și scade când cheltuielile scad. Economia unei țări este evaluată în funcție de evoluția produsului intern brut (P.I.B.) Când producția crește, creste valoarea exporturilor, persoanele fizice maresc cu bunuri de consum, si sunt tentatisa achizitioneze cat mai multe bunuri , uneori chiar daca nu le sunt de trebuinta. Ratele dobânzii cresc deoarece clienții împrumută pentru a-și finanța cheltuielile. P.I.B. scade când cheltuielile cu producția și investițiile se reduc, se micsoreaza volumul si valoarea exporturilor, iar consumatorii își reduc cheltuielile. Reducerea cheltuielilor conduce la scăderea ratei dobânzii. Economia a demonstratat ca in permanenta s-a aflat intr-o neintrerupta ciclicitate, cauzata de mai multi facori, care au cauzat inflatii si în condițiile mai dure razboaie.

În perioada de creștere economică, cresc cheltuielile consumatorilor și întreprinderilor. Acestea determină o presiune asupra prețurilor deoarece producția, în general, rămâne în urmă față de cererea de bunuri și servicii. Ratele cu ddobanzile cresc, deoarece cererea de împrumut depășește oferta. „În punctul de maxim al P.I.B., cheltuielile au tendința sa se stabilizeze. Pentru a contracara inflația, se impune restrângerea creditului din economie, ceea ce atrage presiuni asupra ratei dobânzii ca urmare a restrângerii ofertei de fonduri de împrumut, în timp ce cererea de fonduri de împrumut este relativ mare. În perioada de declin economic scad cheltuielile și deci și cererea de fonduri de împrumut, ceea ce atrage scăderea ratei dobânzii. În punctul de minim al P.I.B. – ului se impune stimularea producției și a cheltuielilor, reducerea șomajului ca urmare a restrângerii consumului, producției și investițiilor. Modelul în sine este destul de simplist și nu redă cu fidelitate realitatea, nu întotdeauna perioada de creștere economică este egală cu perioada de descreștere economică; de obicei, perioada de creștere este mai lungă decât perioada de descreștere economică.”

Factorii care determină nivelul ratei dobânzii Bancille calculează o rată de dobânzii, rata în jurul căreia gravitează ratele diferitelor categorii de credite similare. La stabilirea ratei a dobânzilor, sunt luati în considerare următorii factori:

a)nivelul ratei dobânzii de pe piața monetară (interbancară);

b prognoza de inflației;

c)politica monetară practicată de Banca Nationala

d)Costul de achiziție si productie a resurselor;

e)Rata de recuperare a investiției acționarilor în bancă. Nivelul ratei dobânzii practicate constituie pentru costul dobânzii aferent resurselor pe care acestea le achiziționează fie pentru a asigura lichiditatile, pentru a asigura resurse în vederea realizării unor noi investiții.

Băncile, in calculul ratei dobanzilor trebuie să ia în considerare nivelul inflației din următoarele motive:

– pentru a-și proteja capitalul propriu împotriva eroziunii generate de inflație;

– pentru a proteja creditorii si deponenții.

Prin intermediul politicii monetare, statul poate sa intervina în economie pentru a asigura controlul lichidității economiei în scopul de a asigura stabilitatea monedei naționale. Pentru atingerea acestui obiectiv, Banca Nationala, elaborează politica monetară, valutară și de credit în cadrul politicii generale a statului.

Problema cea dificilă și greu de rezolvat rămâne estimarea cu precizie a evoluției inflației și a politicii externe si a conjuncturii economice.

Managementul ratei dobânzii. Pentru stabilirea ratei dobanzii managerii își concentrează atenția în mod deosebit, in orice entitate, pe fluctuația ratei dobânzii, ce poate sa puna în pericol atât câștigurile, dar și întregul capitat al respectivei entitati, fie banca sau agent economic. O bancă sau orice entitate economica daca își asumă un risc si aplica strategii de reducere a impactului al dobânzii, va suporta mai usor modificările ratei dobânzii.

3.4.3 Riscul altui pret sau al valorii juste.

In activitatea entitatilor economice,in spoecial cand sunt desfasurate activitati, produse si servicii cu ciclul lung de fabricatie , exista riscul de modificare a preturilor la cheltuielile directe si indirecte , astfel incat marja comerciala sa nu acopere diferenta de cheltuiala ce nu a fost prognozata, iar in urma desfaceerii si tranzactiei comerciale sa ne inregistram cu pierderi. De regula aceste situatii apar in functie de fluctuatia preturilor la materii prime, materiale, servicii ce sunt calculate in devize.

Pentru a diminua riscurile:

Furnizorul de produse si servicii trebuie sa dea dovada de multa prudenta, sa includa in valoarea preturilor o marja mai mare, dar si acici trebuie acordata atentie pentru ca acele produse ar putea sa nu mai fie competitive pe piata.

Sa includa in cadrul contractului, daca partenerul accepta, o clauza de revizuire a pretului in functie de modificarile de preturi ce intervin la produsele si serviciile utilizate pentru onorarea contractului.

Riscurile care determina cresterea costurilor de productie sau al serviciilor sunt:

Cresterea costurilor in perioada de executie, vanzariilor dar si a incasarilo bunurilor sau serviciilor furnizate.

Utilizarea pretului materialelor prime in functie de valoarea cursului valutar estimat la data vanzarii sau incasarii

Erodarea puterii de aprovizionare si de cumparare a monedei ce urmeaza sa fie incasata dupa un an sau p perioada mai mare.

Pentru diminuarea riscurile de pret putem sa tinem cont de cateva aspecte:

Introducerea unei marje pentru acoperirea diferentelor de pret, de modificare a costurilor in pretul bunurilo si serviciilor, de la un ciclu la altul.pentru situatia in care incasarile se fac pe perioade mai mari, utilizand formula matematica de actualizare cu coeficintul de inflatie prognozata, care sa acopere capitalul erodat, cu dobanda, .

Perioada pana la incasarea creantei.

Pentru calculul eroziunii capitalului pe baza coeficientului de inflatie estimat folosim urmatoarea formula:

sau R= Pa

Unde: R riscul de pret evaluat in umitati monetare

Pi pretul de plata initial, actualizatin care se are in vedere eroziunea capitalului utilizat.

Pa pretul de plata initial, in conditiile de plata imedia

d coeficientul anual de eroziune constant pentru anul 1 , determinat ca suma intre coeficientul de eroziune datorar inflatiei si coeficientul de eroziune datorat diferentei de dobanda intre momentul incheierii contractului si momentul platii datoriei.

In siutuatie coeficintului de inflatie neuniform utilizam formula :

R=Pa*

Cand tinem cont de mai multi factori externi care influenteaza preturile utilizam formula:

R= Po*

Unde: M, E, C. S, T, reprezinta materia prima, energie, combustibil, salarii, taxe etc,

A,b,c, d, e, f, reprezinta procentul admis in structura costurilor , a caror suma este egala cu 100.

Pentru corectarea preturilor cu indicele de preturi utilizam formula :

R=

Unde M, reprezinta costurile materialelor la momrntul contractarii si al incasarii.

Pentru diminuarea riscurilor de pret, se uzeaza formula de stabilire a preturilor prin marfa. Astfel sunt cuprinse doua faze in contracte. Respectiv :

– livrarea pe baza de credit

– incasarea creditului.

De asemeni in contractele comerciale se practica ca toate costurile cu materiile prime, materiale, si prestari, sa fie exprimate in devize in aceeasi moneda cu care se factureaza, transfera si incaseaza bunurile.

Riscul economic al unei entitati il reprezinta incapacitatea acesteia de a se adapta la timp cu variatiile costurilor, la schimbarile determinate de evenimentele socio-economice, cresterea preturilor la petrol, energie, accentuarea concurentei, dezvoltarea tehnologiilor, punerea in practica a inovatiilor etc.

Riscul economic nu depinde doar de factorii generali, pret, cifra de afaceri, cost ci si de structura costurilor si de nivelul pragului de rentabilitate dupa ecuatia:

cost-volum-pret.

Pragul de rentabilitate conomica , este punctul in care cifra de afaceri acopera cheltuielile. Daca s-a depasit acest prag atunci activitatea firmei este considerata rentabila si genereaza profit. Pentru evidentierea pragului de rentabilitate, pentru mai multe tipuri de produse, este necesar ca toate veniturile si costurile sa fie evidentiate separat.

Cheltuielile fixe de regula sunt foarte bine evidentiate in contabilitatea de gestiune. O prudenta majora trebuie acordata cheltuielilor fixe, ce trebuiesc impartite pe tipuri de produse si pe volumul acestora.

In bibliografia de specialitate, gasim puncte diferite cu justificari, ale specialistilor, privind ponderea acceptabila a cheltielilor fixe si variabile pe unitate de produs.

3.6 Riscul de faliment

Riscul de faliment, este studiat atat de investitori, cat si de managerul firmei, de parteneri, colaboratori si salariati. In majoritatea cazurilor riscul de faliment se evalueaza pe baza situatiilor financiare si contabile. Pe baza unou indicatori se urmareste ca firma sa onoreze si sa rambursetze in termen, conform graficelor a datoriilor, a creditelor.

Solvabilitatea, reprezinta capacitatea entitatii de a face fata obligatiilor scadente, in urma unor anganjamente contractuale. Capacitatea firmei de a fi solvabila are un rol important in incheierea contractelor comerciale. Orice firma poate sa intampine greutati in anumite momente, dar daca se ajunge in faza de intarziere a platilor, imaginea sa poate sa afecteze reputatia, si atunci se confrunta cu alte aspecte:

-furnizorii actuali si/ sau potentiali, evita continuarea colaborarii.

– bancile vor aplica coeficienti de risc , durata de rambursare mai mica, dobanda mai mare, deci creditele vor fi neavantajoase.

Aceste fenomene, conduc la restrangerea activitatii , reducerea personalului angajat, si chiar falimentul firmei.

In economia de piata, orice entitate isi stabilete un buget de venituri si cheltuieli in care se incadreaza, trebuie sa respecte termenele de livrare a produselor si servoiciilor, sa mentina capitalul fix in stare de functionare, cauta noi piete de desfacere, se orienteaza spre produse noi, diminueaza costurile, stabileste strategii pe care le analizeaza periodic , isi stabileste noi nivele de performanta, isi pregateste continu personsalul pentru a da dovada de flexibilitate si adaptapilitate la conditii noi.

Evaluarea performantei firmei o realizam calculnd indicatorii economici profitabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea si altii. Se evalueaza periodic rentabilitatea creditului utilizat. Se evalueaza activitatea manageriala a firmei, mediul de afaceri, se analizeaza concurenta, mediul social la care se adreseaza serviciile si produsele, situatia economica si politica din zona in care se efectueaza desfacerea, se intocmesc diverse scenarii cu viitor de desfacere, se in care