Riscurile Climatice din Judetul Braila

INTRODUCERE

Am ales ca temă ”Riscurile climatice din județul Brăila” și am structurat-o pe 4 capitole, urmate de concluzii și bibliografie.

Primul capitol intitulat ”Fenomene climatice de risc din semestrul rece” cuprinde elemente referitoare la singularitățile termice negative, adică la intensitatea și aria ocupată de cele mai puternice răciri pentru județul Brăila. Ulterior sunt redate principalele aspecte ale inversiunii de temperatură, ale înghețului și brumei, ale stratului de zăpadă, ale viscolului, cu exemplificarea pe fiercare dintre aceștia a datelor generale, parametrii și riscurile specifice. La finalul lucrării sunt redate principalele aspecte privind depunerile de gheață – parametrii care caracterizează depunerile de gheață.

Cel de-al doilea capitol intitulat ”Fenomene climatice de risc din semestrul cald” cuprinde elemente specifice precum: singularitățile termice pozitive, furtunile de grindină și la ploile torențiale, la fiecare dintre aceștia sunt exemplificate aspectele generale, parametrii specificii ale acestora și riscurile specifice.

Cel de-al treilea capitol intitulat ”Fenomene climatice de risc posibile în tot anul pentru județul Brăila”, cuprinde aspecte generale specifice temperaturii și precipitațiilor, ulterior sunt redate datele cu privire la fenomenele de uscăciune și secetă, mai exact trăsăturile specifice cauzelor fenomenelor de uscăciune și secetă, precum și cele ale parametrilor fenomenelor de uscăciune și secetă. La finalul capitolului sunt redate elemente specifice excesului de umiditate, mai exact cauzele și parametrii acestuia.

Ultimul Ultimul capitol intitulat ”Monitoringul riscuilor climatice” potrivit căruia se urmărește implementarea unui program de monitorizare simplu și eficient, care să necesite un consum diminuat de resurse și cu costuri rezonabile pentru obținerea informațiilor necesare. În anul 2011, calitatea aerului ambiental a fost monitorizată prin rețeaua automată. Apărarea împotriva inundațiilor este realizată prin modernizarea rețelei de canalizare și drenaje subterane și evacuarea apei prin pompare.

La finalul prezentei lucrări se regăsesc principalele concluzii, bibliografia specfică și anexe. Pentru a elabora prezenta lucrare de disertație am avut în vedere obținerea unei imagini cât mai completă asupra resurselor și riscurilor climatice din Brăila. Astfel s-au utilizat o serie de date meteorologice, pe un interval de timp mai lung, obținute direct sau indirect de la stațiile meteorologice analizate sau de la institutele de specialitate.

CAPITOLUL I

FENOMENE CLIMATICE DE RISC DIN SEMESTRUL RECE

1.1. Singularitățile termice negative

Aspecte generale

Valorile ridicate presupun în majoritatea situațiilor, acele minime absolute pentru mai multe stații meteorologice, minime ce s-au denumit ca singularități termice negative, care se produc în cadrul unor răciri masive ale vremii. Trăsătura comună a tuturor fenomenelor climatice cu efecte negative și care sunt produse în perioada rece a anului, privește existența temperaturilor negative care le generează și le întrețin.

Conform literaturii de specialitate, riscurile climatice sunt clasificate după perioada din an în care se produc în:

– riscuri climatice din semestrul rece;

– riscuri climatice din semestrul cald;

– riscuri climatice posibile tot anul.

Analizând riscurile climatice din semestrul rece al anului, atunci se poate observa că acestea includ și valurile de frig și singularitățile termice negative, care se materializează prin extreme termice, în anumite cazuri cu repercusiuni extrem de grave pentru om privit ca individ, pentru societate și pentru mediul înconjurător.

Ușurința pătrunderii unor valuri de aer pe teritoriul unei țări este posibilă prin intermediul existenței unor abateri sau perturbații periodice produse de la regimul normal, precum:

– poziția centrelor barice;

– succesiunea și direcția de deplasare a maselor de aer;

– frecvența și intensitatea proceselor de răcire.

Perturbațiile presupun variații neperiodice ale climei, a cărei intensitate poate varia, (poate fi amplificată sau se poate diminua), în raport direct cu caracteristicile structurii suprafeței subiacente, în special cu relieful depresionar.

Deoarece sunt produse ocazional și instantaneu, perturbațiile neperiodice și valorile extreme sunt exemplificate ca singularități climatice.

În concluzie singularitățile termice sunt resimțite destul de mult, atât în evoluția celorlalte elemente climatice, cât și asupra desfășurării în mod normal a activităților socio-economice.

Astfel în figura nr. 1.1. sunt redate principalele orientări specifice elementelor climatice din județul Brăila.

Fig. 1.1. Circulația elementelor climatice din județul Brăila

Sursa: PUG Braila 2012

Scăderile accentuate ale temperaturii aerului, atingând pragul de sub media multianuală, sunt incluse în singularitățile termice negative.

Dintre toate fenomenele climatice de risc specifice perioadei rece a anului, sunt analizate și exemplificate principalele valurile de frig și singularitățile termice cu caracter negativ.

Pe teritoriul României, aceste riscuri apar datorită poziției principalilor centri barici determinați prin deplasarea maselor de aer și configurației reliefului.

În zona Munților Carpați stagnarea aerului rece duce la apariția unor temperaturi minime deosebit de scăzute, care au efecte păgubitoare asupra vieții și activității umane.

Conform literaturii de specialitate din domeniu, se consideră faptul că cele mai puternice răciri ale temperaturi sunt:

a. ≤ –10°C, în siuația în care se preiau valori medii anuale;

b. ≤ –30°C în cazurile în care analiza este realizată după valorile minime de temperatură.

Frecvența maximă a răcirilor masive este de 47,3%, în zona regiunilor extracarpatice sudice și sud-estice, regiuni aflate sub influența directă a maselor de aer continental.

Frecvența minimă care este specifică răcirilor masive este de 24,1%, în zona regiunilor muntoase, regiuni cu cele mai expuse răcirilor, însă explicația este bazată pe aspecte tehnice, mai exact s-a concluzionat această idee datorită numărului redus de stații meteorologice din această regiune.

În concluzie, în afară de cele relatate, putem adăuga și faptul că inversiunile termice favorizează apariția formelor specifice fenomenului de condensare a apei din atmosferă: mai exact ceața de radiație și norii stratiformi.

Județul Brăila este localizată în ținutul climei de câmpie care este la contact cu clima specifică Luncii Dunării. În județul Brăila iernile sunt geroase, ele sunt marcate de viscole puternice fără strat de zăpadă stabil și continuu.

Intensitatea și aria ocupată de cele mai puternice răciri pentru județul Brăila

Temperaturile din perioada rece a anului 2011 sunt redate în tabelul nr. 1.1.

Tabel 1.1.: Evoluția temperaturii minime și maxime în lunile ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie din anul 2011

Sursa: statia meteo Braila

Evoluția temperaturii minime și maxime în luna ianuarie (fiind luna cea mai geroasă) în perioada rece a anului din 2002 -2011 sunt prezentate în tabelul nr. 1.2. și tabelul nr. 1.3.

Tabel 1.2: Evoluția temperaturii minime în luna ianuarie perioada 2002-2006

Sursa: statia meteo Braila

Tabel 1.3.: Evoluția temperaturii minime în luna ianuarie perioada 2007-2011

Sursa: statia meteo Braila

Uniformitatea reliefului din județul Brăila determină diminuarea modificărilor caracteristicilor de bază ale climei.

Potrivit figurii nr. 1.2., dar si tabelelor 1.1, 1.2., 1.3. regimul termic din județul Brăila a marcat o creștere treptată la începutul intervalului, iar în data de 21 mai valorile maxime medii vor caracteriza o vreme caldă pentru această perioadă a anului 2012.

Fig. 1.2. Temperaturile extreme – minime după modelul MOS-ECMWF-EPS în județul Brăila – luna mai 2011

1.2. Inversiunile de temperatură

Aspecte generale

În strânsă legătură cu valurile de frig se regăsesc și situațiile cu inversiuni de temperatură. Acestea pun accentul pe scăderile de temperatură din vecinătatea suprafeței terestre.

Conform literaturii de specialitate din domeniu, se poate constata că aerul din straturile inferioare ale atmosferei, care este localizat deasupra acestei suprafețe subiacente active, se răcește puternic și progresiv – acțiune denumită răcire radiativă – conduce astfel la apariția și persistența inversiunilor de temperatură, în special, formelor negative de relief.

În județul Brăila, izoterma anuală este de 10,90C – 11,10C. Conform informațiilor din domeniu, cele mai călduroase luni ale anului sunt iunie, iulie și august, atunci când se înregistrează valori termice superioare pragului de 250C, cu toate acestea cea mai stabilă lună este octombrie, în care temperaturile oscilează între 11-140C.

Amplitudinea maximă a temperaturii medii lunare este de 26,50C, deci:

– temperaturi medii zilnice de peste 250C se înregistrează în 120 zile anual;

– temperaturi peste 300C se înregistrează între 40-60 de zile anual, determinând astfel un climat cu caracter continental.

Sezonul rece din județul Brăila se caracterizează prin geruri frecvente de -15 până la -200C.

Inversiunile de temperatură în județul Brăila

Este redată evoluția temperaturii medii anuale a aerului (ºC) din perioada 2006 – 2010 și temperaturii medii multianuale (ºC) din perioada 1975 – 2000, la stații meteorologice din județul Brăila, conform tabelului nr. 1.1. – 1.4. și figurii nr. 1.2.-1.5.:

– Temperatura maximă anuală a aerului (ºC) din perioada 2006 – 2010, temperatura maximă absolută (ºC) și datele lor de producere, la stații meteorologice din județul Brăila.

– Temperatura minimă anuală a aerului (ºC) din perioada 2006 – 2010, temperatura minimă absolută (ºC) și datele lor de producere, la stații meteorologice din județul Brăila.

– Cantitatea anuală de precipitații (mm) din perioada 2006 – 2010 și cantitatea medie multianuală (mm) din perioada 1975 – 2000, la stații meteorologice din județul Brăila.

Tabel 1.4.: Evoluția temperaturii medii anuale a aerului și medii multianuale din județul Brăila

Sursa: statia meteo Braila

Fig. 1.3. Evoluția temperaturii medii anuale a aerului din județul Brăila

Tabel 1.5.: Evoluția temperaturii maxime absolute a aerului din județul Brăila

Sursa: statia meteo Braila

Fig. 1.4.: Evoluția temperaturii maxime anuale a aerului

Tabel 1.6.: Evoluția temperaturii minime absolute a aerului din județul Brăila

Sursa: statia meteo Braila

Fig. 1.5.: Evoluția temperaturii minime absolute a aerului din județul Brăila

Tabel 1.7.: Cantitatea de precipitatii pentru judetul Braila

Sursa: statia meteo Braila

Fig. 1.6.: Cantitatea de precipitatii pentru judetul Braila

Schimbările climatice s-au constatat mai ales în câmpul temperaturii, deoarece principalele tendințe de creștere ale temperaturilor medii sunt însoțite de tendințe de creștere a temperaturilor extreme.

Rezultatele experimentelor numerice realizate la momentul actual expune faptul că pentru perioada 2020-2050, raportată la perioada 1961-1990, temperaturile medii sezoniere din județul Brăila, s-ar majora în perioada rece – toamna și iarna, înregistrând valori cuprinse între 1,8-1,9˚C; nu sunt omise nici valorile specifice sezonului de vară care sunt cuprinse între 1,7-1,8˚C, iar primǎvara înregistrează valori cuprinse între 1,3-1,4˚C.

În concluzie, în zona temperată, precum cea din județul Brăila, absența inversiunii permanente provoacă:

– ascensiunea puternică a aerului;

– dezvoltarea norilor;

– umiditate ridicată.

Riscul asociat inversiunilor termice se datorează valorilor ridicate de frecvență, de durată și de intensitatea acestora. Cele mai intense inversiuni sunt cele mixte, advectiv-radiativă, care determină scăderi accentuate ale temperaturii aerului, uneori și sub 22° C.

Riscurile asociate inversiunilor termice sunt reprezentate de atingerea unor temperaturi extrem descăzute în județul Brăila, respectiv de apariția ceții persistBraila

Fig. 1.6.: Cantitatea de precipitatii pentru judetul Braila

Schimbările climatice s-au constatat mai ales în câmpul temperaturii, deoarece principalele tendințe de creștere ale temperaturilor medii sunt însoțite de tendințe de creștere a temperaturilor extreme.

Rezultatele experimentelor numerice realizate la momentul actual expune faptul că pentru perioada 2020-2050, raportată la perioada 1961-1990, temperaturile medii sezoniere din județul Brăila, s-ar majora în perioada rece – toamna și iarna, înregistrând valori cuprinse între 1,8-1,9˚C; nu sunt omise nici valorile specifice sezonului de vară care sunt cuprinse între 1,7-1,8˚C, iar primǎvara înregistrează valori cuprinse între 1,3-1,4˚C.

În concluzie, în zona temperată, precum cea din județul Brăila, absența inversiunii permanente provoacă:

– ascensiunea puternică a aerului;

– dezvoltarea norilor;

– umiditate ridicată.

Riscul asociat inversiunilor termice se datorează valorilor ridicate de frecvență, de durată și de intensitatea acestora. Cele mai intense inversiuni sunt cele mixte, advectiv-radiativă, care determină scăderi accentuate ale temperaturii aerului, uneori și sub 22° C.

Riscurile asociate inversiunilor termice sunt reprezentate de atingerea unor temperaturi extrem descăzute în județul Brăila, respectiv de apariția ceții persistente pe întreg județul.

1.3. Înghețul și brumă

Aspecte generale

Înghețurile timpurii sunt realizate printr-o serie de metode de încălzire a aerului din spațiul microclimatic.

În situațiile de îngheț radiative, temperaturile se pot majora cu aproximativ 1°C…1,5°C, depășindu-se astfel pragul termic critic de îngheț, specific fiecărei culturi.

În cazurile înghețurilor de advecție, temperatura aerului scade instant, având o intensitate și durată mare, sub pragul critic de suportabilitate ale plantelor, aceste metode sunt doar elemente ce oferă doar o protecție relativă.

Înghețul poate fi produs în orice moment din an, însă mediile termice sunt egale și mai mici de 0°C în 6-7 luni pe an.

Temperaturile minime scad, de regulă, sub –40°C…–45°C.

Condițiile optime de producere a brumei sunt:

– regim anticiclonic (presiune atmosferică ridicată);

– timp senin și calm (sau cu vânt slab, sub 2 m/s);

– umezeală relativă ridicată (peste 80%);

– temperaturi negative ale aerului, intensitatea maximă a depunerilor observându-se la temperaturi de -2 -3° C.

Scăderea temperaturii specifice obiectelor pe suprafața cărora se depune bruma este cauzată de procesele de răcire asociate unei radiații terestre foarte intense, fapt pentru care intervalul optim de formare a brumei este plasat în cursul nopții și dimineața devreme, în preajma răsăritului soarelui.

Parametrii care caracterizează înghețul și bruma în județul Brăila

Bruma constituie fenomenul meteorologic ce nu se poate separa de răcirea vremii, respectiv de îngheț, astfel cele două, înghețul și bruma, trebuie analizate împreună.

În anotimpurile de tranziție, mai exact în condițiile unor advecții de aer rece dinspre V, NV, N sau NE Europei, se produc înghețurile și brumele timpurii de toamnă și cele târzii de primăvară.

Privit ca un fenomen de risc pentru județul Brăila, înghețul reprezintă scăderea temperaturii aerului și pe suprafața solului sub 0° C în afara intervalului obișnuit în care apar valori termice negative.

Tabel 1.8.: Durata fenomenului de brumă în lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie și noiembrie din anul 2011 (ore si minute)

Sursa: statia meteo Braila

Tabel 1.9.: Durata fenomenului de brumă în lunile ianuarie, februarie, martie, noiembrie și decembrie din anul 2007 (ore si minute)

Sursa: statia meteo Braila

Teritoriile cele mai puțin vulnerabile la riscurile cauzate de înghețuri și brume timpurii de toamnă și târzii de primăvară sunt cele din zona de litoral dar si adiacenta acesteia, astfel si in județul Brăila, unde se resimte influența moderatoare a apei.

Efectele nefavorabile datorate înghețurilor și brumelor timpurii de toamnă și târzii de primăvară se resimt mai ales în agricultură în județul Brăila. Toamna au de suferit culturile existente încă pe câmp, iar primăvara sunt periclitate livezile de pomi fructiferi, culturile de câmp, care se află la începutul perioadei de vegetație.

Din cauza temperaturilor scăzute din județul Brăila, asociate uneori și cu precipitații solide sau mixte, au de suferit și animalele, cu deosebire ovinele proaspăt tunse.

Temperaturile minime se prduc:

– din ultima decadă a lunii octombrie reprezentând primul îngheț – de toamnă;

– până în prima jumătate a lunii aprilie reprezentând ultimul înghet – de primăvară.

Între limitele menționate anterior, intervalul de zile fără îngheț este de 194-209 zile. Față de datele medii, cazurile extreme de apariție a înghețului se situează cu circa o lună înainte și după intervalul mediu.

În județul Brăila în cele aproximativ 110 zile de îngheț, numai în 30-35 de zile temperatura aerului este sub 0˚C noaptea și ziua.

În celelalte zile cu îngheț, adică cele 80 de zile, temperatura aerului

– este negativă noaptea, producând înghețul;

– pozitivă ziua, producând dezghețul.

În intervalul cuprins între primul și ultimul inghet din județul Brăila, scăderea temperaturii aerului sub 00C nu are loc în toate zilele ci sub influența proceselor advective și radiative ce alternează cu perioade de dezgheț, deci cu temperaturile pozitive.

1.4. Stratul de zăpadă

Aspecte generale

Stratul de zăpadă și gheață se formează doar în condiții sinoptice și climatice, deoarece presupune efectul climatului specific unei anumite regiuni.

Stratul de zăpadă se formează doar în perioada rece a anului, atunci când precipitațiile iau formă de ninsoare, iar temperatura solului și a aerului înregistrează valori negative.

Grosimea stratului de zăpadă nu este chiar uniformă, deoarece ea prezintă contraste destul de mari, prin simplu fapt al configurației reliefului și al efectului mecanic al vântului, care determină transportarea și redistribuirea zăpezii. În concluzie, vântul modifică totodată și durata menținerii stratului de zăpadă.

Parametrii caracteristici ai stratului de zăpadă pentru județul Brăila și riscul specific

Durata medie anuală comparată cu perioada cu ninsoare constituie perioada dintre datele medii ale primei zile și ale ultimei zile cu ninsoare.

Se constată faptul că în lunca Siretului, în Câmpia Covurlui și în partea nordică a Podișului Dobrogei de Nord numărul mediu anual de zile cu ninsoare este de 25-30, și chiar peste, în extremitatea estică.

În restul spațiului din județul Brăila numărul mediu anual de zile cu ninsoare este cuprins între 20-25 zile

Fig. 1.7.: Stratul de zăpadă, Brăila 2012

Fig. 1.8.: Stratul de zăpadă, Brăila 2012

Stratul de zăpadă specific județului Brăila nu este unul continuu și de lungă durată ca în alte regiuni ale țării.

Analizând observațiile specifice stațiilor climatice se constată că stratul de zăpadă persistă aproximativ 40 de zile în zona de câmpie și aproximativ 30 de zile în zona Balta Brăilei, prin urmare grosimea acestuia este foarte mică, mai exact maxim 10 cm în zona stației Brăila.

Ninsoarea se poate observa în aproximativ 15-20 zile în zona de câmpie și 10-15 zile în zona Balta Brăilei.

Fig. 1.9.: Evolutia valorilor stratului de zapada pentru anul 2011 din judetul Braila. (cm.)

În concluzie datorită uniformității reliefului din județul Brăila și a vântului puternic de nord-est și nord, în perioada iernii, zăpada este spulberată și troienită în jurul localităților din județul Brăila sau a altor obstacole.

Din cantitatea de precipitații căzută în sezonul rece, o parte din aceasta este sub forma de zăpadă.

Se apreciază că în județul Brăila, cantitatea de apă rezultată din zăpadă este de aproximativ 100 mm/an, reprezentând 20-23% din totalul anual al precipitațiilor.

Datorită uniformității reliefului și datorită vântului puternic de nord-est și nord, în timpul iernii în județul Brăila zăpada este spulberată și troienită în jurul localităților sau a altor obstacole.

Riscul climatic din județul Brăila este dat în primul rând, de vitezele mari ale vântului:

– peste 11 m/s caracteristice viscolelor puternice;

– peste > 15 m/s caracteristice viscolelor violente.

Riscul depinde de cantitatea de zăpadă căzută din județul Brăila care poate forma un strat continuu de 25-50 cm sau troiene de 1-4 m înălțime, spre exemplu viscolul produs în 3- 6.II.1954, care a provoacat mari pagube și dezechilibre de mediu.

1.5. Viscolul

Aspecte generale

Deoarece obstacolele orografice și forestiere sunt inexistente, atunci deplasarea maselor de aer este îndeplinită cu o ușurință extrem de mare, determinând majorarea culturilor, căilor de comunicație și localităților.

Vântul reprezintă un alt element climatic care influențează morfodinamica proceselor actuale din zona de Câmpie a Brăilei, a culturilor agricole, căilor de comunicație și așezărilor omenești.

Analizând frecvența și viteza medie anuală a vântului, se observă că maxima este destinată vânturilor de nord, urmate de cele de nord – est și vest. Această ordine este similară și la analiza vitezei medii anuale a vântului în județul Brăila.

Crivățul, vânt dominant în perioada de iarnă, bate cu o frecvență de 20% pe direcția nord nord-est și Austrul în timpul verii cu o frecvență de 17%, din direcție estică.

În județul Brăila, în perioada rece, mai exact în perioada de iarnă, predomină masele de aer continentale care provin din anticiclonul siberian care poartă numele de Crivăț.

Viteza medie a vânturilor este relativ ridicată, cu vitezele maxime de minim 100 km/h se înregistrează în perioada rece, atunci când se întâlnesc vânturile de nord și nord – est.

Cu frecvență mai mică sunt vânturile de vest, vânturi care aduc și ele precipitații.

Fig. 1.10.: Fenomenul de viscol, Brăila 2011

Fig. 1.11.: Fenomenul de viscol, Brăila 2011

Parametrii care caracterizează viscolul in judetul Braila

După analiza principalilor parametri climatici din zona Câmpiei Brăilei, se observă o amplitudine termică maximă de 74,5 oC, reprezentând una dintre cele mai mari din România. În concluzie, privit la nivel general, în țara noastră se observă o cantitate anuală de precipitații diminuată, iar vântul deține un rol activ.

Fig. 1.12..: Direcția și viteza vântului la 10 m pentru stația Brăila 20.09.2010;

ora 06 UTC; b) ora 09 UTC; c) ora 12 UTC; d) ora 15 UTC; e) ora 18 UTC; f)

Sursa: Statia meteo Braila

În județul Brăila, frecvența anuală specifică:

– vântului de nord este de 21,3%;

– vântului de nord-est de 18,0%;

– vântului de vest este de 16,7%;

– vântului de sud-vest este de 12,8%.

În județul Brăila viteza medie orientată spre direcția nord este de 3,1 m/s, iar pe cea de nord-est de 2,9 m/s.

Numărul mediu anual al zilelor cu vânt tare este de aproximativ 10 m/s în Balta Brăilei. Vitezele maxime sunt constate în perioada rece, pe timpul iernii, atunci când poate depăși 100 Km/oră.

Tabel 1.9.: Durata fenomenului de viscol in perioada 2002-2011 pentru judetul Braila (minute)

Sursa: statia meteo Braila

a. în anul 2002 în primul trimestru respectiv luna ianuarie, s-au constatat 05:15 minute de viscol, respectiv 03:20 (total 08:35), restul anului a fost liniștit.

b. în anul 2003 în primul trimestrul, respectiv luna februarie, s-au constatat 06:50 minute de viscol, urmate a doua zi de 14:45 minute viscol și în cea de-al treia zi de 06:20 minute de viscol (total 27:55)

c. în anul 2004 în primul trimestrum, respectiv luna ianuarie, s-au constatat 07:05 minute de viscol, urmate de 02:20; ulterior în ultimul trimestru s-au înregistrat 11:10 minute, urmate de 24:00, respectiv 01:34 minute (total 46:09), restul anului a fost liniștit.

d. în anul 2005 în ultimul trimestrul, respectiv luna ianuarie, s-au constatat 21:15 minute de viscol, urmate a doua zi de 01:38 minute viscol (total 22:53), restul anului fiind liniștit.

e. în anul 210 în primul trimestrul, respectiv luna februarie, s-au constatat 06:00 minute de viscol (total 06:00), restul anului a fost liniștit. Și în anul 2011 nu s-au înregistrat perioade de viscol.

f. în anul 2006, 2007, 2008 și 2009 nu s-au constatat perioade cu viscol puternic.

În concluzie, vânturile cele mai cunoscute sunt Crivățul, care reprezintă un vânt rece și uscat, ce bate în perioada iernii, fiind determinat de anticiclonul siberian, cu o direcție nord, nord-est și Suhoveiul, care reprezintă un vânt uscat și cald, ce bate în perioada de vară din partea estică cu o frecvență mai mică.

Aspecte de risc

Clasificând județul Brăila după trăsătura de vulnerabilitate, putem spune că pe o scară cu 4 trepte de vulnerabilitate, acest județ se regăsește pe treapta cu cea mai ridicată la capitolul vulnerabilitate la viscol.

Vântul presupune acel element climatic care deține o influență mare în condițiile morfografice ale județului Brăila, prin simplu fapt că inexistența obstacolelor orografice și forestiere a condus la deplasarea cu ușurință a maselor de aer, fapt pentru care influențele asupra culturilor, căilor de comunicație și localităților sunt extrem de mari.

Parametrii climatici din județul Brăila sunt diferiți din zona de câmpie și la zona bălții, deoarece ultima deține temperaturi mai ponderate, a amplitudine zilnică și anuală mult mai mică, cu precipitații mai reduse, iar număr de zile cu ninsoare mai mic etc. În concluzie, Balta Brăilei deține un climat mai moderat.

Vânturi dominante sunt slab influențate de relieful uniform al județului. Frecvențele medii anuale înregistrate la Brăila pun în evidență rolul de culoar de ghidare a curenților atmosferici pe care îl joacă valea Dunării.

Vânturile din nord au o frecvență de 21.3%, iar cele din sud de 16.7%, ele sunt urmate de vânturile din nord-vest (18%) și sud-vest (12.8%).

În partea centrală și nordică a județului Brăila , vânturile din nord au o frecvență mai mare (30%) dar cele din sud sunt mult mai rare ( 5%).

Vitezele medii anuale ale vânturilor sunt mai mici la Brăila (între 1.5 și 3.1m/s) și mai mari în vestul județului (între 2.4 și 5.3 m/s).

Pe o scară cu 4 trepte de vulnerabilitate, județul Brăila se află în aria cu cea mai mare vulnerabilitate la viscol.

1.6. Depunerile de gheață – parametrii care caracterizează depunerile de gheață

Chiciura

In urma prelucrarilor datelor de la Statia Braila, putem spune urmatoarele:

daca in 2006 nu au existat depuneri de chciura, in anul 2011 s-a simtit prezenta acestui fenomen, atat in lunile ianuarie, februarie si decembrie, cat si in luna martie.

Pentru perioada 2002-2011, in toti ceilalti ani, chiciura a fost prezenta in lunile ianuarie, februarie si/sau decembrie.

Media generala e diametrul chiciurei pentru anii 2002-2010 a fost in general de 6-7mm. In anul 2011, pe 27 ianuarie, diametrul chiciurei a fost de 18mm. iar durata a fost de 16 ore si 13 minute.

Tabel 1.10.: Evoluția fenomenului de chiciura in anul 2011 pentru judetul Braila (diametrul (mm.) si durata (ore si minute))

Sursa: statia meteo Braila

Reprezintă forma de depunere solidă ce are scop de a provoca pagube importante județului Brăila. Presupune depunerea de gheață, de regulă de culoare albă, ornată cu ramificații cristaline și constituită din granule de gheață, mai mult sau mai puțin separate prin incluziuni de aer. Chiciura este formată prin înghețarea rapidă a picăturilor de apă din masa de ceață sau din masa norului, rămase în stare lichidă după încetarea stării de suprarăcire.

Fig. 1.13: Fenomenul de chiciura, 2011 Braila

Fig. 1.14.: Fenomenul de chiciura, 2011 Braila

Înghețul picăturilor de apă la contactul cu diferite obiecte este accentuat de vânt, grosimea depunerii pe partea obiectelor care este expusă vântului, putând atinge chiar și 1 m.

Riscul reprezentat de depunerile de chiciură depinde de greutatea depunerii, asociată cu durata fenomenului.

Datele climatice pentru România arată că numărul mediu anual de zile cu chiciură este de 2-3 pe litoral și în zonele cu procese foehnice, 7-10 zile în regiunile de câmpie.

Chiciura poate determina ruperea obiectelor pe care s-a format, în speță linii de transport a curentului electric de înaltă tensiune, ramuri de copaci, fire telefonice, stâlpi de susținere a acestor fire, cabluri de tracțiune ale telecabinelor sau ale teleschiurilor etc.

Poleiul

Din datele prelucrate de la statia Braila, putem spune ca:

pentru perioada 2002-2010, doar in anii 2004 si 2009 nu a fost prezent fenomenul de polei

ca un maxim al valorilor diametrului poleiului, dar si ca perioada de desfasurare, este anul 2010, cand diametrul poleiului a fost de 12-13mm. iar durata a avut un total anual de 31 de minute.

Tabel 1.11.: Evoluția fenomenului de polei in anul 2011 pentru judetul Braila (diametrul (mm.) si durata (ore si minute))

Sursa: statia meteo Braila

Este un fenomen periculos orientat spre zonele intens populate ale latitudinilor extratropicale. Poleiul este încadrat în categoria depunerilor de gheață simple. Are aspect transparent și provine din înghețarea picăturilor de ploaie sau de burniță suprarăcite în momentul contactului acestora cu solul sau cu obiecte de pe sol a căror temperatură este ușor negativă (intre 0 și -1oC).

Fenomenul apare atunci când picăturile de ploaie sau de burniță traversează un strat de aer cu temperatură negativă, care este suficient de gros.

La impactul cu suprafața solului sau a diferitelor obiecte, picăturile suprarăcite se sparg și se transformă intr-o peliculă de gheață.

Analiza datelor preluate de la satia Braila arata ca poleiul apare in special la final de toamnă sa început de iarnă, adică la finele iernii – începutul primăverii, după o perioadă de răcire accentuată, pe fondul unei încălziri asociate trecerii unui front cald, cu precipitații lichide. Durata depunerilor de polei din județul Brăila nu este foarte mare, în mod normal se întinde pe parcursul unor ore.

Efectele periculoase asociate poleiului fac referire la diminuarea drastică a coeficientului de frecare cu suprafața stratului de gheață din județul Brăila, lucru care conduce la provocarea unor accidente de circulație destul de grave.

CAPITOLUL II

FENOMENE CLIMATICE DE RISC DIN SEMESTRUL CALD

2.1. Singularitățile termice pozitive

Perioadele cu temperaturi extrem de ridicate s-au asociat proceselor de încălziri masive, se înțeleg deci situațiile conform cărora la un număr semnificativ de stații meteorologice s-au înregistrat maxime termice absolute > 40oC, iar datorită caracterului de unicitate, au fost denumite singularități termice pozitive.

În semestrul cald din județul Brăila, specifice sunt valurile de căldură și singularitățile termice pozitive, produse datorită mișcărilor aerului tropical continental și furtunilor cu grindină.

Frecvența cea mai mare specifică încălzirilor a avut loc în perioada august-septembrie 1946 (trei faze, mai exact în zilele 14, 19 și 20 august și una pe 8 septembrie), august 1952 și iulie 1957, cu câte trei faze de încălzire.

Principalii ani care au două faze de încălziri masive au fost: august 1945 și 1951, iulie 1916, 1950, 1985, 1988, iulie și august 2000.

În timpul acestor faze au fost înregistrate temperaturi maxime ≥40°C (caniculare), multe dintre ele reprezentând maxime absolute la stațiile respective și maxima absolută în România.

Fig. 2.1.: Temperaturile extreme – maxime după modelul MOS-ECMWF-EPS în județul Brăila – luna mai 2012

În primele zile ale intervalului analizat, temperaturile medii au redat o majorare a valorilor maxime și a celor minime, vremea a devenit tot mai caldă pentru această perioadă a anului, mai exact în jurul datei de 21 mai. Ulterior, până la data de 23 mai, regimul termic a marcat o diminuare ușoară, menținându-se apoi constant la valori apropiate de normele climatologice.

Averse însoțite de descărcări electrice s-au semnalat pe arii mai extinse în data de 19 mai și se vor semnala și în intervalul 22 – 27 mai 2012, cu o tendință de diminuare a probabilității de apariție spre sfârșitul lunii mai 2012.

2.2. Furtunile cu grindină

Aspecte generale

Furtunile cu grindină sunt produse în zilele calde de vară, în condiții de regim anticiclonic, cu contraste termice locale, datorită încălzirii diferite a suprafeței active, neuniformă și neomogenă, care provoacă curenți de aer puternici ascendenți, convecție termică puternică și formarea norilor Cumulonimbus cu mare dezvoltare verticală.

O altă cauză care impune apariția furtunilor presupune pătrunderea pe fronturile reci, unde masa de aer rece dislocă rapid masa de aer cald prin convecție dinamică, astfel ascensiunea aerului putand atinge nivelul de 10.000-12.000 m altitudine, accentuată și de convecția termică.

Parametrii caracteristici ai grindinei pentru județul Brăila

Furtunile reprezintă fenomene meteorologice care au căpătat aspecte de constanță și în România. În ultimii ani aceste fenomene s-au manifestat cu preponderență în județul Brăila, ele provocand pagube locale importante și întreruperi ale alimentării cu energie electrică.

Cazul deosebit de furtună exemplificat cu grindină, produs în România a fost la Brăila, în 6-7 iunie 1880.

Vulnerabilitatea cea mai mică (n < l și N> 4) revine zonelor cu influențe continentale din E și SE țării (Câmpia Moldovei, Podișul Dobrogei).

Pentru periodata analizata, in judetul Braila a fost prezent fenomenul de grindina, dar din motive tehnice, la statiile de pe suprafata Brailei nu s-au putut inregistra valorile acesteia.

2.3. Ploile torențiale

Ruperile de nori și ploile torențiale produse la final de primăvară și de vară provoacă majorări masive și bruște a debitelor râurilor din județul Brăila. Astfel, acțiunea apei asupra digurilor se produce dinspre albie, dar și dinspre exterior, fapt care nu mai permite realizarea lucrărilor de consolidare și amplificare a pericolului inundațiilor din județul Brăila.

Sunt posibile doar măsuri de alarmare și evacuare de urgență și după caz, de căutare si salvare a celor surprinși de ape.

Caracteristicile ploilor torențiale care se produc în România sunt, în general, diferite, în funcție de relief. Intensitatea ploilor torențiale, se diminuează pe măsura creșterii altitudinii, cea mai intensă ploaie torențială înregistrându-se la Târgu Jiu, la 3 iulie 1941 având o intensitate medie de 5,60mm/min.Ploile torențiale care au ce mai mare durată sunt cele de origine frontală, acestea se caracterizează prin diminuarea bruscă a intensității. Ploile torențiale care au cea mai mare cantitate de precipitații sunt de origine frontală sau sunt locale.

Cele de origine frontale s-au caracterizat prin cantități mai mari de 120mm cu o durata de peste 2 ore, producându-se în toate regiunile țării. Ploile torențiale sunt produse cu o frecvență diferită, atât în spațiu, cât și în timp, iar în unele cazuri, in peste 60% din numărul cazurilor nu se produc ploil torențiale, iar în nord-vestul țării și pe litoral, sub influența aerului umed, acestea lipsesc în proporție de 85% din situații.

Ploile torențiale produse la o perioadă de un an, dețin cea mai mare frecvență, deoarece sunt caracteristice regiunilor subcarpatice și de câmpie. Adesea, ploile torențiale sunt însoțite de grindină, mărind și mai mult efectele asupra mediului.

Regimul precipitațiilor are o mare variabilitate în timp și spațiu, reflectând tipul de climat continental.

În perioada anilor 2009-2010 Administrația Publică a Municipiului Brăila a monitorizat precipitațiile printr-o rețea formată din 5 puncte de recoltare a probelor, amplasate după astfel:

– Sediul Agenției pentru Protecția Mediului Brăila.

– Stația Brăila 1- Stația de monitorizare a calității aerului de tip – trafic, care este amplasată pe Calea Galați, nr. 53.

– Stația Brăila 3 – Stația de monitorizare a calității aerului de tip – suburban, care este situată în Comuna Cazasu, jud. Brăila;

– Stația Brăila 4 – Stația de monitorizare a calității aerului de tip – industrial, care este amplasată pe Șoseaua Baldovinești (Stația Nord).

– Stația Brăila 5 – Stația de monitorizare a calității aerului de tip – industrial, care este amplasată în Comuna Chiscani, în vecinătatea SC. CET S.A.

În tabelul nr. 2.1. sunt prezentate cantitățile de precipitații (media lunară și cantitatea anuală) din decursul anilor 2006 -2008 prelevate în trei puncte (CET Chiscani, Stația Meteo și Baza SGA) și anii 2009 – 2010 precipitații prelevate în cinci puncte (Sediul APM Brăila, Stația BR.1, Stația BR. 3, Stația BR. 4 și Stația BR. 5).

Tabel nr. 2.1: Cantitatea de precipitații,l/m2- Lunile anului

Sursa: statia meteo Braila

Fig. 2.2..: Precipitații atmosferice – cantități lunare, l/mp

Datele specifice nivelului precipitaților prezentate în tabelul nr. 2.1. și graficul nr. 2.1 evidențiază faptul că la nivelul anului 2010 acestea au fost cantitativ superioare celor din anii anteriori. Anul trecut cea mai bogată în precipitații a fost luna iulie, cand s-au înregistrat 624,4 l/mp, iar în luna august a fost cea mai secetoasă, concret 17,9l/mp.

Analizând apele din precipitațiile, se constată că au înregistrat valori ale pH-ului de peste 5,4 fapt ce indică că în decursul acestor ani nu s-au înregistrat precipitații acide.

CAPITOLUL III

FENOMENE CLIMATICE DE RISC POSIBILE ÎN TOT ANUL PENTRU JUDEȚUL BRĂILA

3.1. Aspecte generale

În cele mai multe dintre procesele care duc la modelarea reliefului, a problemelor legate de combaterea eroziunii și ameliorarea terenurilor degradate, a utilizării teritoriului, a desfășurării diferitelor activități antropice se constată prezența influențelor climatice.

Municipiul Brăila, aflat în Câmpia Brăilei, se suprapune cu partea de nord-est a Câmpiei Române, caracterizându-se printr-o climă temperat continentală cu un pronunțat caracter de excesivitate. Contrastele climatice sunt evidențiate de amplitudinea termică mare, numărul mare de zile tropicale și geroase, lungile perioade de secetă, dar și cele mai violente ploi torențiale, toate determinate de poziția regiunii la locul de interferență a maselor de aer cu caracteristici diferite.

Rețeaua hidrografică a județului Brăila poartă amprenta climatului temperat-continental și a reliefului alcătuit din câmpuri relativ netede în cuprinsul cărora sunt schițate văi largi și depresiuni închise în care se găsesc lacuri temporare sau permanente.

Printre acestea, un rol deosebit îl au masele de aer continental, arctic și polar, și cel maritim, de origine oceanică și mediteraneană:

a. Radiația solară are valori ridicate, de 125 kcal/cmp/an, legată de durata de strălucire a soarelui care în Câmpia Română de Est înregistrează un număr de 2200 h/an (doar 75 de zile dintr-un an fără soare).

b. Temperatura aerului se caracterizează prin medii anuale cuprinse între 10,3 ºC și 10,5ºC în câmpie, însă la Brăila valorile sunt mai ridicate ca urmare a influenței Dunării, dar mai ales degajării de energie calorică datorată activităților economice și gospodărești din oraș, respectiv 11,1ºC.

3.1.1. Temperatura

Brăila se află în zona climatică continentală, în ținutul climei de câmpie, la contact cu clima specifică Luncii Dunării. Verile sunt călduroase și uscate datorită maselor de aer continentale sub influența valorilor mari ale radiației solare (125 Kcal/cm2), iar iernile sunt geroase, fiind marcate de viscole puternice fără strat de zăpadă stabil și continuu.

Tabel nr. 3.1.: Informațiile climatice

Sursa: http://www.memo.ro/meteo/meteo.php

În județul Brăila verile sunt secetoase, călduroase și uscate, iar iernile sunt reci și au zăpadă puțină. Regimul precipitațiilor din județul Brăila are o mare variabilitate în timp și spațiu, reflectând tipul de climat continental.

Tabel nr. 3.2 Temperatura medie anuală a aerului (ºC) din perioada 2006-2010 și temperatura medie multianuală (ºC) din perioada 1975 – 2000, la stația meteorologică din județul Brăila

Sursa: statia meteo Braila

Tabel nr. 3.3: Temperatura maximă anuală a aerului (ºC) din perioada 2006–2010, temperatura maximă absolută (ºC) și datele lor de producere, la stația meteorologică din județul Brăila

Sursa: statia meteo Braila

Tabel nr. 3.4: Temperatura minimă anuală a aerului (ºC) din perioada 2006–2010, temperatura minimă absolută (ºC) și datele lor de producere, la stația meteorologică din județul Brăila

Sursa: statia meteo Braila

Regimul temperaturii aerului specific județului Brăila prin valorile medii lunare și în special prin amplitudinea absolută, reflectă cel mai clar caracteristicile climatului temperat continental din județul Brăila cu nuanțe excesive.

Temperatura medie anuală din județul Brăila variază între 10,30C și 10,50C. Numai în lungul Dunării temperatura este mai ridicată, mai exact înregistrează 11,10C.

Temperaturile medii lunare multianuale cele mai mici se realizează în ianuarie, luna cea mai rece, când în aer se înregistrează -30C, mai exact de -2,10C în județul Brăila. Luna cea mai caldă este iulie, când temperaturile medii multianuale variază între 22,10C la Ion Sion și 23,10C la Brăila.

Valorile temperaturii aerului, înregistrate în anul 2009, și cantitățile de precipitații se regăsesc în tabelul nr. 3.5.:

Tabel nr. 3.5 Temperatura medie anuală a aerului (ºC) din perioada 2008-2009 și temperatura minimă și maximă absolută, precum și normarea climatologică, la stația meteorologică din județul Brăila

Sursa: statia meteo Braila

În cursul anului, în județul Brăila, temperaturile medii lunare înregistrează o creștere continuă din februarie până în iulie, apoi o descreștere din august până în ianuarie, evidențiind contrastele termice dintre iarnă și vară.

Se remarcă, de asemenea, că procesele de încălzire și respectiv de răcire ale aerului sunt cele mai puternice în luna aprilie și respectiv în octombrie din județul Brăila, luni în care acestea au valori aproximativ egale (circa 6 ºC).

Caracterisiticle termice rezultate din tabelele de mai sus sunt:

Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) are valori de –2,1 oC la Brăila și mai mici în restul județului, aceasta datorită caracterului moderator pe care îl are Dunărea în regiunea Brăilei.

Temperaturile minime absolute au valori cuprinse între –25 oC și -29 oC.

Amplitudinea termică este de 24-25 oC în cazul temperaturilor medii și de 70 – 74 oC în cazul celor extreme absolute, evidențiind specificul climatului temperat-continental excesiv din județul Brăila cu consecințe asupra dinamicii proceselor fizico-geografice, a dezvoltării vegetației și culturilor agricole.

Se remarcă prezența unui mare număr de zile de vară și zile tropicale în arealul analizat care se datorează invaziei de aer cald tropical și continental din județul Brăila.

În concluzie, zilele cu temperaturi de 25 oC (zile de vară) sunt de circa 110, iar cele tropicale, cu temperaturi de 30 oC și peste, totalizează circa 42 zile la Brăila.

În anotimpul rece, în circa 110 zile se produce înghețul (80 de zile numai noaptea, ziua depășind 0 oC).

Regimul temperaturii aerului pentru Județul Brăila, prin valorile medii lunare și în special prin amplitudinea absolută, reflectă cel mai clar caracteristicile climatului temperat continental, cu nuanțe excesive.

Temperatura medie anuală variază între 10,30C și 10,50C. Numai în lungul Dunării temperatura este mai ridicată, respectiv 11,10C în Brăila.

Repartiția valorilor temperaturii medii a aerului în luna ianuarie din județul Brăila în partea vestică a zonei analizate și la nord de Galați, precum și pe bordura estică înregistrează valori cuprinse între -2 0C și -3 0C; zona dintre acestea se încadrează între izotermele de -1 și -2 0C.

Repartiția teritorială a valorilor temperaturii medii a aerului în luna iulie din județul Brăila, evidențiază încadrarea celei mai mari părți a zonei analizate între izotermele de 22-23 0C. Însă la est de Brațul Dunărea Veche acestea coboară între 21- 22 0C.

Temperatura suprafeței solului din județul Brăila reprezintă cel mai sintetic parametru al temperaturii solului, valorile acestuia fiind superioare cu circa 2-3 0C față de temperatura medie anuală a aerului.

Temperatura medie anuală la suprafața solului în spațiul analizat se încadrează între 12 0C și 13 0C; în timp ce în luna ianuarie, perioadă în care radiația solară are valori mai reduse, cea mai mare parte a spațiului analizat se încadrează între -2 0C și -3 0C, doar în arealul Brațului Dunărea Veche și la est de acesta se înregistrează între -1 0C și -2 0C; în luna iulie sub acțiunea radiației solare, temperatura medie a suprafeței solului atinge valorile cele mai ridicate din cursul anului, cuprinse între 25 0C și 27 0C.

În cursul anului 2009, temperaturile medii lunare înregistrează o creștere continuă din luna ianuarie până în luna iulie, apoi o descreștere din august până în decembrie, evidențiind contrastele termice dintre iarnă și vară.

Valorile temperaturii aerului, înregistrate în anul 2009, și cantitățile de precipitații se regăsesc în tabelul de mai jos:

Temperatura minimă înregistrată în anul 2009 a fost -16,9°C, mai scăzută față de minima din anul 2008 (-15.1°C), însă mai ridicată față de minima absolută înregistrată în ianuarie 1943 (-26,5°C).

Temperatura maximă s-a înregistrat în luna iulie având o valoare de 38,0°C, mai scăzută față de maxima anului 2008 (38,5°C), față de maxima din anul 2007 (41,5°C) și față de maxima absolută înregistrată până în anul 2007, (40,5° în iulie 1943).

Fig. 3.1.: Temperatura din județul Brăila ăn perioad 24 mai – 1 iunie

Sursa: http://vremea.meteoromania.ro/prognoza_extinsa/232

În concluzie, temperatura medie a fost mai ridicată, iar cantitatea de precipitații mai scăzută față de normala climatologică.

3.1.2. Precipitațiile

Cele două elemente climatice majore, temperatura și precipitațiile, deși prezintă unele diferențieri în ce privește repartiția teritorială, nu influențează în mod deosebit nivelul recoltelor, cel puțin la sortimentul de specii cultivate nu numai în Brăila, dar și pe ansamblul întregii zone agroclimatice I (sud-estul țării).

Precipitațiile atmosferice variază în limite nu prea largi datorită uniformității reliefului. Cantitățile medii anuale sunt de 440 mm la Brăila. Cantitățile medii lunare cele mai mari se înregistrează în iunie, ele fiind de 63.2 mm la Brăila. Cantitățile medii lunare cele mai mici cad în februarie și totalizează 24.6 m la Brăila.

Majoritatea precipitațiilor cad în semestrul cald, având foarte frecvent caracter de aversa.

Umiditatea relativă anuală a aerului ajunge la peste 72%, iarna deășind 80%, în timp ce vara reprezintă 65%. Adâncimea apei subterane în zona de interes variază între 5 -10 m.

Precipitațiile atmosferice totalizează în cursul unui an calendaristic, valori sub 500 mm. Are caracterul continental specific climei, similar cu regimul termic, motiv pentru care în sensul că acestea cad în cantități variabile de la un an la altul și sunt repartizate inegal în timpul anului de față.

În partea de sud a județului cantitatea de precipitații se apropie de 500mm/an, iar în Câmpia Brăilei acestea variază între 400-490 mm/an.

Valorile cele mai mici ale cantităților de precipitații, mai exact sub 400 mm/an, sunt înregistrează în Balta Brăilei. În semestrul cald se constată căderi peste 60% din cantitatea de precipitații anuale.

Cantitatea de apă rezultată din zăpadă este de circa 100 mm/an, reprezentând 20-23% din totalul anual al precipitațiilor. Astfel, pentru anul 2009 cantitatea medie anuală de recipitații a fost de 141,75 l/mp, cu o medie lunară de 25,87 l/mp, valori care indică faptul că în decursul acestor ani nu s-au înregistrat precipitații acide.

Tabelul nr. 3.6: Cantitatea medie anuală a precipitațiilor din județul Brăila

Sursa: statia meteo Braila

Precipitațiile medii anuale din județul Brăila au valori reduse sub 454 mm.

În semestrul cald (perioada aprilie – septembrie) cade 59 – 62 % din cantitatea de precipitații, iar spre finalul verii apar intervale îndelungate de secetă (80 – 100 de zile).

În semestrul rece, o anumită parte din precipitații cad sub formă de zăpadă, ningând în medie 15 – 16 zile și totalizând 20 – 23 % in cantitatea de precipitații.

În semestrul cald cad peste 60% din cantitatea de precipitații anuale. Din cantitatea de precipitații care cade în semestrul rece, o bună parte este sub formă de zăpadă.

Regimul precipitațiilor are o foarte mare variabilitate în timp și spațiu, reflectând tipul de climat continental.

În perioada 2006-2008 prelevarea precipitațiilor s-a realizat doar din trei puncte: CET Chiscani, Stația Meteo și Baza SGA. Cele mai mari cantități de precipitații din județul Brăila s-au înregistrat în luna septembrie a anului 2006 și cele mai mici în luna aprilie a anului 2009.

În anul 2009 cantitatea medie anuală de precipitații a fost de 141,75 l/mp, cu o medie lunară de 25,87 l/mp.

Apele din precipitații au înregistrat valori ale pH – ului care s-au situat în intervalul 5,6 – 7,46 unități de pH în anul 2006; 5,7-7,54 unități de pH în anul 2007; 5,6 -6,73 unități de pH în anul 2008 și 6,30 – 7,88 unități de pH în anul 2009, valori ce indică faptul că în decursul acestor ani nu s-au înregistrat precipitații acide.

Fig. nr. 3.2.: Evoluția precipitațiilor MEDII LUNARE din perioada 2006/2009 în județul Brăila

Din analiza datelor geologice și hidrogeologice de care s-a dispus de-a lungul timpului, a rezultat faptul că pe teritoriul județului Brăila sunt prezente în formațiunile cuaternare, în raport cu adâncimea, trei tipuri de acvifere și anume:

– acviferul situat în depozitele loessoide;

– acviferul freatic propriu-zis din văile fluviatile și din zona de câmpie;

– sacviferul de adâncime.

Specificul climei temperat continentale este întărit de caracterul precipitațiilor care cad la intervale mari și de cele mai multe ori torențial.

Anotimpul ploios din județul Brăila este anotimpul vara, iar cantitatea cea mai mare de apă se înregistrează în luna iunie, iar cea mai mică în anotimpul iarna.

3.2. Cauzele și parametrii fenomenelor de uscăciune și secetă

Făcând parte din analul zonelor semiaride, secetele din județul Brăila sunt fenomene frecvente, cu cicluri pe ani secetoși, încât se impun o serie de măsuri hidroameliorative. În alte situații, ploile se suprapun cu momentul topirii zăpezilor provocând eroziunea în suprafață a

solului, inundații păgubitoare ce afectează așezările omenești, căile de comunicație, terenurile agricole.

Seceta reprezintă acel deficit important de umiditate al unui mediu natural în raport cu disponibilitățile sale mijlocii, pe o suprafață întinsă și pe o perioadă suficient de îndelungată pentru a afecta economia regiunii respective.

Cauzele fenomenelor de uscăciune și secetă

Rolul cel mai mare în cadrul riscurilor climatice îi revine Anticiclonului Est-European, deoarece el este răspunzător de contrastele termice mari dintre vară și iarnă și de o gamă largă de fenomene climatice extreme, cum sunt cele din sezonul rece:

– valurile de frig polar sau arctic;

– inversiunile de temperatură;

– înghețurile și brumele cele mai intense;

– ninsorile abundente;

– vânturile tari, viscolele și înzăpezirile.

În sezonul cald sunt prezente:

– valurile de căldură tropicală;

– fenomenele de uscăciune și secetă;

– vânturile uscate și fierbinți, etc.

În concluzie, cea mai importantă cauză meteorologică directă a apariției deficitului de precipitații pe zone largi și pe intervale lungi de timp, este predominarea unui regim anticiclonic de presiune atmosferică ridicată.

Parametrii fenomenelor de uscăciune și secetă

Seceta reprezintă acel fenomen de risc climatic specific anotimpului de vară, a cărei apariție concură ciclonii mediteraneeni aducători de aer cald tropical care determină fenomene de uscăciune.

În perioada caldă a anului, completat cu acțiunea anticiclonului situat în Asia Mică, ce trimite un aer cald sau fierbinte, tropical-continental, sărac în precipitații, are ca efect generarea de temperaturi mari, mai exact peste 30-400C.

Aceste fenomene măresc evapotranspirația, provoacă ofilirea culturilor și uneori compromiterea recoltei, deci fenomenele de secetă și tendința aridizării teritoriului tot mai accentuată este pusă în evidență de izolinia de 22, care în ultima perioadă a suferit mutații de la est la vest.

Secetele din județul Brăila sunt fenomene frecvente, cu cicluri pe ani secetoși, potrivit cărora se impun o serie de măsuri hidroameliorative.

3.3. Cauzele și parametrii excesului de umiditate

Cauzele excesului de umiditate pentru judetul Braila

Rețeaua hidrologică deține o densitate foarte mică, cuprinsă între 0,0 și 0,3 km/km2, are drept colector principal fluviul Dunărea, delimitând la vest, prin brațul Măcin și Dunărea unită, județul Brăila de județul Tulcea.

Granița de nord a județului Brăila o formează sectorul inferior al Siretului, care confluează cu Dunărea în amonte de Galați. Pe teritoriul județului Brăila se mai desfășoară sectoarele inferioare ale râurilor Buzău și Călmățui, afluenți ai Dunării, aportul principal fiind al Buzăului. Lacurile sunt de tip clasto-carstice, limanuri și de luncă.

În comparație cu valorile medii anuale, cantitățile de precipitații cele mai mari si mici prezintă abateri destul de importante. Balta Brăilei prezintă un climat mai moderat, continentalismul din câmpie fiind mai estompat în această regiune joasă.

Analizând caracteristicile hidrografice specifice județului Brăila, apărarea împotriva inundațiilor și fenomenelor meteorologice periculoase este organizată în: Ansamblul Dunărea, în administrarea Administrației Naționale de îmbunătățiri Funciare Brăila, cu trei sisteme:

– Cazasu (Brăila – Dunăre – Siret);

– Viziru (Chiscani – Dunăre – Călmățui);

– Insula Mare a Brăilei (Balta Brăilei).

Inundațiile provocate de apele interne sunt generate de precipitații locale abundente, însoțite sau urmate de majorări importante ale nivelului apelor freatice. Înlăturarea excesului de apă se face doar prin pompare, fiind interzisă deteriorarea digurilor de protecție.

În județul Brăila se află sub incidența pericolului de inundații provocate de ape interne următoarele zone:

– Incinta îndiguită Insula Mare a Brăilei:

– Albia majoră a Dunării cuprinsă între digul de protecție și terasa Brăilei;

– Zonele cu depresiuni de tasare din Bărăgan;

– Zonele locuite în care se manifestă fenomenul băltirii și inundarea subsolurilor.

Fenomenul inundării este determinat de precipitații, principala cauză o reprezintă creșterea nivelului Dunării, mai ales primăvara.

În situația producerii unor inundații catastrofale, se are în vedere evacuarea unor localități și obiective economice. Monitorizarea permanentă a undei de viitură și posibilitatea avertizării oportune permit pregătirea și executarea acțiunilor de evacuare în relativă siguranță. Trebuie ținut cont de faptul că lucrările de întreținere, reparații și consolidări nu s-au efectuat decât parțial. Mai mult, utilizarea digurilor de protecție ca drumuri comunale, precum și eroziunea naturală au făcut ca înălțimea acestora să scadă cu 1,2–1,5 m față de cea inițială.

Situațiile cele mai probabile care ar putea crea pericolul inundațiilor în județul Brăila sunt următoarele:

– topirea rapidă a zăpezilor în zonele montane și colinare, la sfârșitul iernilor cu precipitații abundente, urmate de majorări bruște ale temperaturii aerului;

– aglomerarea de sloiuri de gheață și crearea de zăpoare, generând acumulări însemnate de apă urmate de revărsări, ruperi sau depășiri ale digurilor într-un interval scurt de timp;

– ruperi de nori și ploi torențiale produse spre final de primăvară și pe timp de vară, provocând creșterea masivă și bruscă a debitelor râurilor din județ.

În afara cursurilor naturale, pe teritoriul județului Brăila o importanță deosebită o reprezintă și rețele antropice, elemente ale structurii de irigații–desecări.

În concluzie, riscul cel mai mare îl prezintă incinta îndiguită Insula Mare a Brăilei, unde, în caz de rupere a digului perimetral, întreaga suprafață a insulei este periclitată.

CAPITOLUL IV

MONITORINGUL RISCURILOR CLIMATICE

Se urmărește implementarea unui program de monitorizare simplu și eficient, care să necesite un consum diminuat de resurse și cu costuri rezonabile pentru obținerea informațiilor necesare.

Se recomandă ca rezultatele programului să fie incluse într-un raport de monitorizare, care trebuie depus anual la unitatea competentă de mediu. Se recomandă ca o dată la 5 ani să se revizuiască programul. Din perspectiva riscurilor climatice la nivelul județului Brăila s-au avut în vedere indicatorii propuși pentru monitorizarea efectelor:

– cantități de emisii de poluări în atmosferă;

– numărul de investiții în vederea măririi eficienței energetice;

numărul de investiții în vederea utilizării resurselor regenerabile de energie.

Acești indicatori se realizează anual.

Monitorizarea calității aerului în Județul Brăila se realizează începând cu anul 2008 prin cinci stații automate de monitorizare și două panouri electronice de informare a publicului care fac parte din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului.

În figura nr. 4.1. este redată harta aglomerării din județul Brăila și stațiile de monitorizare amplasate.

Tipul, locația precum și parametri monitorizați de fiecare stație în parte sunt prezentanți în tabelul nr. 4.1.

Prima stație, fiind într-o zonă comercială, se monitorizează nivelele de poluare generate preponderent de emisiile din traficul rutier cu fluxuri medii și ridicate de pe străzile limitrofe pe o arie de reprezentativitate: 10 până la 100m.

Cea de-a doua stație este localizată într-o zonă rezidențială în care se monitorizează nivelele medii de poluare din zona urbană datorate emisiilor din interiorul orașului și a poluanților atmosferici proveniți din exteriorul orașului pe o arie de reprezentativitate: 1 până la 5km.

Fig. nr. 4.1.: Harta aglomerării Brăila și amplasarea stațiilor de monitorizare

Sursa : PUG Braila 2012

Tabel nr. 4.1: Parametrii monitorizați în județul Brăila

Sursa: http://apmbr.anpm.ro/

Cea de-a treia stație este localizată într-o zonă rezidențială, iar monitorizarea se face pe nivele medii de poluare din interiorul zonei suburbane datorate unor fenomene de transport a poluanților ce provin din municipiul Brăila – se realizează pe o distanță de 25 până la 150km.

Cea de-a patra stație este localizată într-o zona industrială. Aici se monitorizează nivelul de poluare provenit de la sursele industriale din zonă sau din zonele limitrofe pe o arie de 100m până la 1km.

Ultima stație este localizată într-o zona industrială unde se monitorizează nivelul de poluare a aerului în zona învecinată emisiilor de pe platforma industrială pe o arie de 100m până la 1km.

Apărarea împotriva inundațiilor este realizată prin modernizarea rețelei de canalizare și drenaje subterane și evacuarea apei prin pompare.

Monitorizarea permanentă a undei de viitură și posibilitatea avertizării oportune permit pregătirea și executarea acțiunilor de evacuare în relativă siguranță.

Trebuie avut în vedere că aceste amenajări s-au realizat cu zeci de ani în urmă, iar lucrări de întreținere, reparații și consolidări nu s-au mai efectuat decât parțial. În unele zone digurile au suferit fisuri sau infiltrații. Mai mult, utilizarea digurilor de protecție ca drumuri comunale, precum și eroziunea naturală au făcut ca înălțimea acestora să scadă cu 1,2–1,5 m față de cea inițială.

CONCLUZII

Analizând riscurile climatice din semestrul rece al anului, se poate observa că acestea includ și valurile de frig și singularitățile termice negative, care se materializează prin extreme termice, în anumite cazuri cu repercusiuni extrem de grave pentru om, pentru societate și pentru mediul înconjurător

Climatul Câmpiei Brăilei este unul temperat continental, care se caracterizează prin valori crescute ale bilanțului radiativ și caloric, prin cantități diminuate de precipitații, cu ploi torențiale vara și perioade de secetă în timpul anului, viscole si ger iarna

Vanturile reprezinta un element climatic de mare importanta pentru aceasta zona. Cele mai frecvente sunt vanturile din N – NV. Viteza medie a vantului este de 3m/sec., dar vantul din directia N poate ajunge la maxime de peste 100 km/ora. Iarna bate Crivatul, un vant uscat si rece provocat de anticiclonul siberian. In oras se inregistreaza o perioada de calm de 12% anual, cu frecventa mai ridicata in lunile septembrie – octombrie, ianuarie si iulie.

În context general județul Brăila este situat la „gura” Anticiclonului Est-European, ale cărei mase de aerpătrund forțat, prin „poarta carpatică” dintre Curbura Carpaților și Masivul Nord-Dobrogean, pesteCâmpia Română, la un loc de răscruce a două mari influențe climatice exterioare, continentale din estși oceanice din vest.

Pentru riscurile climatice, cel mai mare rol revine, însă, Anticiclonului Est-European. Acesta este răspunzător de contrastele termice mari dintre vară și iarnă și de o gamă largă de fenomene climatice extreme, cum sunt cele din sezonul rece: valurile de frig polar sau arctic, inversiunile de temperatură, înghețurile și brumele cele mai intense, ninsorile abundente, vânturile tari, viscolele și înzăpezirile (fenomene amplificate de Ciclonii Mediteraneeni). În contrast cu acestea, în sezonul cald sunt prezente: valurile de căldură tropicală, fenomenele de uscăciune și secetă, vânturile uscate și fierbinți, etc.

Viscolul constituie un risc climatic de iarnă, la producerea căruia concură două elemente mai importante și anume, viteza vântului și cantitatea de zăpadă căzută. Riscul climatic este dat în primpul rând, de vitezele mari ale vântului: peste 11 m/s caracteristice viscolelor puternice și > 15 m/s caracteristice viscolelor violente. În al doilea rând, aceasta depinde de cantitatea de zăpadă căzută, care poate forma un strat continuu de 25-50cm, sau troiene de 1-4 m înălțime (de exemplu viscolul din 3-6.II.1954), care provoacă mari pagube și dezechilibre de mediu.

BIBLIOGRAFIE

ANM, Clima României, Editura Academiei Române, București, 2008.

Bălteanu D., Șerban Mihaela, Modificări globale ale mediului. O evaluare interdisciplinară a incertitudinilor, Editura CNI Coresi, București, 2005.

Blănaru C. Doina, Pop G. Olivia, Marușca Teodor, Feticu Adina, Editura Universității, Brașov, 2011.

Bogdan Octavian, Niculescu Elena, Riscurile climatice din România, Academia Română, Institutul de Geografie, București, 1999.

Calenda Ana, Cabanda Zinaida, Geografia prezentată grafic, Editura Universul Pedagogic, București, 2006.

Dedu Mircea, Stoica Laurențiu, Murarriu Ruxandra, Proiect ”Sistem de management integral al deșeurilor în județul Brăila”, București, iuli 2010.

Farcaș I., Croitoru Adina-Eliza, Poluarea atmosferei și schimbările climatice. Cauze, efecte și măsuri de protecție, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003.

Ioniță I. Geomorfologie aplicată-procese de degradare a regiunilor deluroase, Editura Universității Al. I. Cuza, Iași, 2000

Iordan Ion, România. Geografie umană și economică / Ion Iordan. – București, Editura Fundației România de Mâine, 2006.

Lungu, M., Resurse și riscuri climatice in Dobrogea, Univ.Bucuresti, 2006.

Marușca T. (coord.), Tratat de reconstrucție ecologică a habitatelor de pajiști și terenuri degradate montane, Ed. Universității Transilvania, Brașov, 2010

Moldovan F., Fenomene climatice de risc, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2003.

Murphy G., Încălzirea globală. Ce poți face tu?, Ed. Enciclopedia RAO, București, 2008.

Posea Grigore, Geomorfologia României: reliefuri, tipuri, geneză, evoluție, regionare, Ediția a II-a – București, Editura Fundației România de Mâine, 2005.

Povară Rodica, Climatologie generală, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004.

Rees M. (coord), Universul. Ghid vizual complet, Ed. Rao, București, 2008.

Tanislav D., Costache Andra, Geografia hazardelor naturale și antropice, Editura Transversal, Targoviște, 2007.

Teodorescu E., Educație pentru mediu în contextul schimbărilor climatice. Ghid pentru profesori, 2007.

Văduva Iulica, Clima României, Editura Fundației România de Mâine, București, 2008.

Studiu privind factorii de mediu (riscuri naturale, protecția și conservarea mediului). Planul Urbanistic General Brăila, ianuarie 2012.

Rețeaua Națională de Monitorizare a calității aerului.

Zăvoianu I., Hidrologie, Ediția a IV-a, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2006.