Riscurile Asociate Consumului de Droguri Injectabile In Randul Adolescentilor din Cartierul Ferentari Bucuresti
CUPRINS:
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 – ADOLECENTA ÎNTRE NORMALITATE ȘI DEVIANTA
NOȚIUNI GENERALE DESPRE ADOLESCENȚA
PERIOADELE DE DEZVOLTARE A ADOLESCENTULUI
Dezvoltarea psihică a adolescentului
Dezvoltarea biologică a adolescentului
Criza în perioada adolescenței
TEORII CU PRIVIRE LA ADOLESCENȚA
Teoria “anxietății socializate”
Teoria “sarcinilor de dezvoltare” (Robert Havinghurst)
Societatea adolescentină și “subcultura” tineretului (James Coleman)
Ambivalența atitudinală adolescentină (Talcott Parsons)
Teoria sociologică privind Adolescența
Teoria psihologiei dezvoltării cognitive a lui J. Piaget
Teoria comportamentelor de risc ale adolscentilor (Jessor și Jessor,1993)
COMPORTAMENTUL DEVIANT AL ADOLESCENTULUI
FACTORII CARE DETERMINĂ COMPORTAMENTUL DEVIANT AL ADOLESCENTULUI
CONSUMUL DE SUBSTANȚE PSIHOTROPE ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR
CONCLUZII
CAPITOLUL 2 – CONSUMUL DE SUBSTANȚE PSIHOACTIVE ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR
NOȚIUNI GENERALE DESPRE SUBSTANȚELE PSIHOACTIVE
CLASIFICAREA GENERALĂ A DROGURILOR
TEORII CU PRIVIRE LA CONSUMUL ȘI DEPENDENTA DE DROGURI
LEGISLAȚIA PRIVIND COMBATEREA TRAFICULUI ȘI CONSUMULUI DE DROGURI.
CONCLUZII
CAPITOLUL 3 – CONSUMUL DE DROGURI INJECTABILE ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR DIN CARTIERUL FERENTARI-SECTOR 5
DESCRIERE GENERALĂ
STABILIREA TEMEI DE CERCETARE
METODOLOGIA DE CERCETARE
REZULTATELE CERCETĂRII
STUDII DE CAZ
CONCLUZII
CAPITOLUL IV- CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI FINALE
Concluzii finale
Recomandări finale
BIBLIOGRAFIE
ANEXE:
CHESTIONARUL DE CULEGERE A DATELOR
GHIDUL DE INTERVIU
DEFINIREA CONCEPTELOR DIN TITLU
Riscuri- Posibilitatea de a ajunge in primejdie, de a infrunta un necaz sau de a suporta o paguba (http:// dexoline.ro/search.php? cuv=riscuri).
Asociate (riscuri asociate) – Unite pentru a atingerea unui scop (http:// dexoline.ro/search.php? cuv=asociate).
Consumului – folosirea unor bunuri rezultate din producție pentru satisfacerea producției și ale oamenilor (http:// dexoline.ro/search.php? cuv=consumului).
Droguri injectabile-substante de origine, vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente sau stupefiante, conținutul folosindu-se la injectarea-introducerea în vene a unui drog cu ajutorul unei seringi. (http:// dexoline.ro/search.php? cuv=droguri injectabile).
Rând –sir de lucruri sau ființe (http:// dexoline.ro/search.php? cuv=rând).
Adolescenti- persoane care au ajuns la vârsta adolescenței (http:// dexoline.ro/search.php? cuv.=adolescenți).
INTRODUCERE
Problematica consumului de droguri în rândul adolescenților a devenit o temă analizată de mai multe categorii de oameni de știință, sociologi, antropologi, medici, biologi, pedagogi, tema fiind de mare actualitate într-o societate aflată în tranziție, unde numărul adolescenților consumatori de droguri proveniți din comunități defavorizate este în creștere.
Tema aleasă este de mare actualitate teoretică și practică deoarece cunoașterea fenomenului consumului de droguri în rândul adolescenților ne poate conduce la dezvoltarea unor strategii și programe de intervenție astfel încât pe termen lung să scadă rata consumului de droguri în rândul adolescenților.
În lucrarea “Riscurile asociate consumului de droguri injectabile în rândul adolescenților din cartierul Ferentari-București”, mi-am propus să analizez fenomenul consumului de droguri de mare risc și să identific care sunt cauzele care conduc și alimentează acest fenomen. Acesta tema nu am ales-o întâmplător ci este rezultatul activității de practică compactă pe care am realizat-o pe parcursul anului universitar 2009-2010, în calitate de studentă a Facultății de Sociologie și Asistenta Sociala-Universitatea București, în cadrul Centrului de Asistenta Medico-Sociala Sastipen, centru care oferă servicii medic-sociale populației defavorizare din Cartierul Ferentari-Sector 5, București.
Adolescența este o perioadă de formare și transformare esențiala în viața tânărului. Este perioada în care adulții caracterizează adolescentul ca fiind dezordonat, iresponsabili, neserioși, nepunctuali. Este perioada în care apar conflictele între copii și părinți, numite conflictele între generații, atunci când părinții sunt nemulțumiți de comportamentul adolescentului și când adolescentul se simte neînțeles de adulți.
Datorită transformărilor apărute în societatea modernă precum și a oportunităților de informare și formare, adolescentul are posibilitatea să aleagă un format după care să se ghideze. Bineînțeles, ajutat de familie, prieteni, profesori. Anturajul, mass-media, societatea îl ajuta pe adolescent să aibă acces la informație, informație care, în funcție de mediul din care provine, îl poate conduce spre a săvârși acte considerate deviante de către societate. Studiile de specialitate demonstrează că un număr tot mai mare de adolescenți, consuma alcool sau alte substanțe toxice, cu toate că acest lucru este ilegal și periculos. Unii adolescenții încearcă consumul de alcool sau substanțe psihotrope doar ocazional, dar chiar și acest comportament poate fi considerat periculos, deoarece poate duce la dependența și la problemele secundare acesteia (consecințe ilegale, performante școlare slabe, pierderea prietenilor din anturaj-izolare socială și nu în ultimul rând, probleme familiale).
Având în vedere complexitatea fenomenului, lucrarea am împărțit-o în patru capitole, astfel încât să pot face legătura între Adolescența, consum de droguri în rândul adolescenților și să scot în evidență riscurile asociate consumului de droguri.
În capitolul 1- Adolescența între normalitate de devianta, am identificat o cauzalitate între factorii culturali, sociali, economici și familiali care afectează starea adolescentului conducându-l sau nu către acte considerate deviante din punctual de vedere a societății. În cadrul acestui capitol am prezentat perioadele de dezvoltare a adolescentului, teoriile care analizează adolescența, comportamentul deviant al adolescentului și factorii care determină acest comportament al adolescentului. Tot în acest capitol am realizat o introducere cu privire la consumul de substanțe psihotrope în rândul adolescenților.
În capitolul II – Consumul de substanțe psihoactive în rândul adolescenților, am aprofundat tematica consumului de droguri în rândul adolescenților și am analizat principalele tipurile de droguri și efectele lor asupra organismului. Alte subiecte analizate în cadrul acestui capitol sunt: teorii cu privire la consumul de droguri în rândul adolescentilor și legislatia privind combaterea traficului și consumului de substante psihotrope.
Capitolul III – Consumul de droguri injectabile în rândul adolescentilor din cartierul Ferentari-Sector 5, reprezintă partea practică a lucrării. În cadrul acestui capitol am prezentat metodologia cercetării, am enunțat ipotezele și obiectivele cercetării și am prezentat rezultatele cercetării. De mentionat este faptul că pentru a realiza partea practică a lucrării am chestionat un număr de 30 adolescenți, consumatori de droguri injectabile, am intervievat 10 adolescenți consumatori de droguri și am realizat o discuție cu doi outreach workeri care lucrează cu consumatorii de droguri.
În capitolul IV- Concluzii și Recomandări finale, am evidențiat relaționarea dintre comportamentul deviant al adolescentului și consumul de droguri și am realizat un set de recomandări generale făcând referința la situația adolescenților consumatorilor de droguri din Ferentari.
Realizarea acestei lucrări, m-a sprijinit să înțeleg marginalizarea excesivă a consumatorilor de droguri injectabile, regăsita la nivel social, prin intoleranta crescută a populației față de aceștia, limitarea accesului la oportunitățiile firești pe care le au ne-consumatorii (educație, formare profesională, obținerea unui loc de muncă, etc.).
CAPITOLUL 1 – ADOLECENTA ÎNTRE NORMALITATE ȘI DEVIANTA
NOȚIUNI GENERALE DESPRE ADOLESCENȚA
Adolescenta reprezintă acel stadiu al dezvoltării umane care face trecerea de la copilărie la viața adultă (de la 12-13 la 18-20 de ani). Când vorbim despre adolescentă trebuie să avem în vedere două stadii și anume, pre-adolescenta (12-15 ani) și post-adolescenta (18-22 ani).
Termenul de “Adolescența” a apărut abia prin sec XV, derivat din latinescu “adolescere”, care înseamnă a crește, a te maturiza. Adolescența este o perioadă de creștere și dezvoltare dintre copilărie și maturitate. Perioada adolescentei cuprinde o serie de caracteristici specifice, un ansamblu de transformări evolutive, extrem de nuanțate, de natura bio-psiho-sociala, marcând stabilizarea personalității. Astfel spus, adolescența reprezintă cea mai complexă etapa de dezvoltare a individului, în drumul său spre maturitate. Adolescența este considerată ca fiind o perioadă de criză, o perioadă a “doliului”, sau a travaliului de devenire, transfigurate în coincidența a două evenimente majore: “moartea “copilului și “nașterea” adultului.
Când oamenii folosesc cuvântul adolescența, de obicei se referă nu numai la schimbările fizice ci și la noile gânduri, sentimente, relații și responsabilități pe care le au copiii care devin tineri adulți. Deși cuvintele Adolescența și pubertate au înțelesuri diferite oamenii le folosesc, de obicei, ca sinonime.
Pubertatea este ultimul an al copilăriei, deoarece imediat începe Adolescența. În această perioadă se întâmpla anumite schimbări fiziologie, psihologice. La fete pubertatea se situează în intervalul de la 11 la 14 ani și la băieți de la 12 la 15 ani. Pubertatea este un al doilea puseu de independentă în care copilul vrea să emancipeze și să nu mai depindă de adulți. Copilul va trece printr-o criză, numită și criza revoltei de la sfârșitul adolescenței când băieții și fetele între 16 și 20 de ani se răzvrătesc asupra regulilor morale ale familiei și a mediului exterior.
Adolescența se caracterizează prin transformări fizice, emoționale și cognitive extreme. O altă caracteristică a adolescenței este dezvoltarea imboldurilor sexuale, nevoia de a face alegeri profesionale și alte tipuri, controlul tensiunilor pentru a se conforma așteptărilor grupurilor de aceiași vârsta, factori care exercita o presiune și contribuie la agitația trăită de majoritatea adolescenților.
Anna Brich identifică două tipuri de opinii cu privire la abordarea adolescentei.
1. Opinia tradițională, Adolescenta este considerată ca fiind o perioadă de dezvoltare dominată de agitație, revolta, stres, frământări, acumulare de presiune, datorită transformărilor fizice, cognitive, emoționale, sociale.
2. Opinia sociologică, caracterizează adolescenta în același mod, însă accentul îl pune pe cu totul alte cauze, precum nevoia de independentă, sensibilitatea față de evaluările celorlalți, confuzia de rol.
Adolescența este cuprinsă între 14 și 20 ani, urmată de postadolescența până la 25 de ani, în această perioadă se întâmplă foarte multe schimbări și transformări, de aceea a fost considerată de către J.J. Rousseau ca o a doua naștere sau un moment esențial în dezvoltarea psihică umană în opinia lui Lehalle.
În tablou amplu și complex al dezvoltării pot fi relevante unele aspecte dominate care definesc locul adolescentei în procesul definirii ființei umane, cum ar fi:
Avans cognitiv remarcabil, atingându-se chiar vârfurile cele mai înalte în manifestarea unor dintre capacitățile de cunoaștere.
Depășirea identificării cu părinții, ieșirea sub tutela familiei și a școlii, integrarea în viața socială și culturală a comunitarii.
Intensificarea conștiinței de sine și a căutării asidue a identității de sine ( E. Erikson) a unicității și originalității proprii.
Parcurgea unei faze decisive în cucerirea independenței și autonomiei, după ce se parcurge o perioadă tensionată.
Apariția conștiinței apartenenței la generație.
Construirea unor noi componente ale personalității și dezvoltarea lor într-o structură unitara care mediază adaptările eficiente la toate tipurile de situație.
Debesse M. afirmă că Adolescența “ este ultima și cea mai complexă etapa a dezvoltării și se caracterizează nu numai prin multiplele învățături care pregătesc tânărul său tânăra pentru sarcinile maturității ci și prin proiectele, aspirațiile unei personalități, care în cunoștința de scopurile pe care vrea să le atingă, căuta mijloace adecvate pentru a ajunge la ele”.
PERIOADELE DE DEZVOLTARE A ADOLESCENTULUI
Perioadele de dezvoltare ale adolescenței încep din pubertate, care se referă la o adolescența timpurie, cu momente de creștere și maturizare extrem de intense și rapide.
În perioada adolescentei se produc o serie de schimbări:
pe planul psihic se produce o dezvoltare intensă și se stabilizează structurile de personalitate.
pe planul dezvoltării biologice, adolescentul tinde spre echilibru și spre adoptarea unei conformații apropiate de cea a adultului.
pe planul dezvoltării psihologice, transformările sunt extrem de rapide, spectaculoase, și de maximă complexitate cu salturi la nivelul unor funcții, cu evoluții lente la nivelul altora.
Dezvoltarea psihică a adolescentului
Planul psihic al adolescentului suferă prefaceri profunde. Este vorba de acele transformări care vor conduce treptat la cristalizarea și stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului. Pe plan psihologic putem reține în principal următoarele trăsături de care este marcată adolescența: căutarea identității de sine, căutarea unui set personal de valori , achiziția abilitaților necesare pentru o bună interacțiune socială, câștigarea independenței emoționale față de părinți, nevoia de a experimenta o varietate de comportamente, atitudini și activități.
Deși traseele pe care evoluează acest proces sunt sinuoase, complicate, presărate cu numeroase bariere și dificultăți, deși procesul ca atare poate fi mai calm sau mai năvalnic, cu devansări spectaculoase, dar și cu întârzieri descurajante, la sfârșitul acestui proces ne vom afla în fața prezentei unor structuri psihice bine închegate și cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntări dintre comportamentele împreunate de atitudinile copilărești și cele solicitate de noile cadre sociale în care acționează adolescentului și cărora el trebuie să le facă față, dintre aspirațiile sale mărețe și posibilitățile încă limitate de care dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce dorește societatea de la el și ceea ce dă el sau poate să dea, dintre ceea ce cere el de la viață și ceea ce îi poate oferi viața. Totodată, prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile și trebuințele pe care el le resimte, atât de nevoile apărute incă în pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cât și de noile nevoi apărute la acest nivel al dezvoltării. Nevoia de a ști a școlarului mic, convertită în nevoia de creație a puberului, devine și mai acută la adolescent, luând forma creației cu valoare socială, nu doar subiectivă. Nevoia de a fi afectuos se amplifică, luând la început forma unui nou egocentrism afectiv, pentru că pe parcurs, acesta să lase locul unei "reciprocități" afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitația instinctuală, se instituie nevoia de a i se împărtăși sentimentele. Nevoia de grupare se "sparge", se destramă pentru a lăsa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relațiile dintre sexe sunt foarte strânse, mai mult platonice, romantice, cu mare încărcătură de reverie și fantezie; au loc furtuni afective, "ruperi" spectaculoase și dramatice de prietenie.
Nevoia de distracție a puberului se continuă și în adolescența, dar distracțiile se intelectualizează, sunt trecute prin filtrul personalității; alegerea distracțiilor este electiva în funcție de propriile preferințe. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan. Nevoia de independență și autodeterminare a puberului se convertește în nevoia de desăvârșire, autodepășire, autoeducare a adolescentului care "dispune" într-o mai mare măsura de sine.
Nevoia de imitație a școlarului mic convertită în nevoia de a fi personal, a puberului, suporta noi metamorfozări în adolescența. La început, dorința adolescentului de a fi unic se exacerbează mult luând forma nevoii de singularizare, de izolare, tânărul fiind preocupat și absorbit aproape în exclusivitate de propria persoană, pentru că spre sfârșitul adolescenței să ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activități socialmente recunoscută și utilă, valoroasă. Nevoia de a avea personalitate se manifestă adeseori prin tendința expresă a adolescentului spre originalitate, cele două forme ale sale: creația, producerea a ceva nou, original, și excentricitatea. Din dorința de a ieși din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul își întrece prietenii în comportamente sociale și deviante.
Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul își elaborează instrumentarul psihic necesar satisfacerii lor. Astfel, nevoia de cunoaștere și de creație poate fi satisfăcută datorită faptului că în această etapă inteligența generală a copilului se apropie de încheiere. Se consolidează structurile gândirii logico-formale, capacitatea de interpretare și evaluare, de planificare, de anticipare, de predicții, spiritul critic și autocritic. Gustul excesiv pentru raționament, accesul la noțiunea de lege, reactivarea curiozității orientală spre explicarea rațională, cauzală a fenomenelor și relațiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai amplă, filozofică a realității, la apariția atitudinilor critice față de valori. Ca urmare, se dezvoltă caracterul de sistem al gândirii, dar și unele instrumente ale activității intelectuale (capacitatea de argumentare și contraargumentare, de demonstrare, de elaborare a unor ipoteze etc.).
La această vârsta se dezvoltă mult debitul verbal, fluenta verbală, flexibilitatea verbală. Se adopta un mod propriu de semnătura, se elaborează algoritmi și stereotipii verbale ce servesc în soluționarea diferitelor situații. Conștientizând valoarea de influențare a cuvântului, vorbirea adolescentului devine mai nuanțată, plastică, se desfășoară în funcție de particularitățile situațiilor (oficiale sau intime ).
Tot în această perioadă apar și fenomenele de criză și sindroame psihopatologice însă care pot fi însă prevenite și evitate. De asemenea, fenomenele de criză generate de lipsa de idealuri, frustrația educațională, dificultățile de integrare socială pot fi eliminate în măsura în care se elimină susmenționatele cauze. Tranzitoriu crizele pot intervenii din cauza carentelor afective și educaționale, a însingurării adolescentului și a slabei sau eronatei lui pregătiri pentru viață.
Sub raport psihologic, adolescența se caracterizează prin hipersensibilitate, trecerea în stadiul superior al dezvoltării intelectuale, la cel al operațiilor formale, care permite o combinatorica abstractă și lărgește posibilitățile gândirii teoretice și reflexive, prin expansiunea fanteziei și a sentimentelor odată cu apariția unor conflicte motivaționale și afective. Adolescentul redescoperă lumea, datorită posibilităților sale de interpretare și problematizare, și este intens preocupat de propriul său destin. Este etapa în care intervin îndelungate și intense meditații asupra valorilor. Se elaborează un sens de viață și dobândește contururi concepția despre lume și viața. Conștiința de sine se adâncește mult, sporesc eforturile de autocunoaștere și autoapreciere.
Adeziunea sinceră și necondiționată la idealuri poate să fie asociată cu manifestări de realism brutal și extravagant. Adolescentul este frecvent, pus într-o situație echivocă întrucât el a depășit copilăria de care se desparte demonstrativ, dispune de capacitate similare cu cele ale adulților, dar încă nu este acceptat ca un egal în cercul acestora. În aceste condiții el se integrează în grupurile de aceeași vârsta cu care are mari afinități.
Grupurile de adolescenți sunt foarte coezive, cultiva toleranta reciprocă și exercită o puternică influența asupra personalității tinerilor. Făcându-și apariția ca persoane deplin responsabile în mediul social, adolescenții sunt intens preocupați de nota de originalitate pe care o prezintă individualitatea lor și prin care pot spori valoarea integrității lor sociale. Preocupările de originalitate ale tinerilor trebuie susținute prin valori autentice și încurajate în sensul integrării celor mai înalte și noi forme de cultură. Integrarea personalității se realizează și se desăvârșește prin integrarea socială care, la rândul ei, este mijlocita prin adaptarea socială și calificarea profesională.
Dezvoltarea biologică a adolescentului
Transformările din plan fizic, deși nu spectaculoase, imprima caracteristici stabile, asemănătoare adultului. Unele măsurători arată faptul că între 14 și 20 ani creierul atinge aproximativ greutatea maximă și se apropie de finalizarea diferitelor parți ale craniului. O altă modificare intensă se înregistrează la nivelul mușchilor. Pe la mijlocul perioadei, se constată și o stabilizare relativă a creșterii adolescenților în înălțime și greutate. Unele cercetări demonstrează anumite diferențe ce sunt specifice sexului. Adolescentele capătă o înfățișare generală feminină, bustul devine mai proeminent, dezvoltarea șoldurilor, forme ale corpului mai proeminente, etc. Fetele au conduite mai feminine complexe, din care transpar acțiuni erotizante, ce pot fi distinse la nivelul mimicii, în expresivitatea fetei, gestica, la nivelul vestimentației etc.
În ceea ce-i privește pe băieți, aceștia manifestă o gestica semnificativă pentru dezvoltarea vieții active și sexuale cu conduite atente și controlate față de sexul opus. Băieții și fetele trec prin transformării biologice, inclusiv creștere rapidă, modificări ale echilibrului hormonal, dezvoltarea organelor sexuale și a funcțiilor reproductive.
Dezvoltarea biologică a întregului organism tinde la această vârsta, spre un anumit echilibru și stabilizare, în timp ce evoluția psihică se realizează, prin tensiuni și conflicte, cu salturi calitative și constitutive de la o funcție la alta sau de la un proces la altul. După pubertate, adolescentul trăiește mai intens ieșirea din societate de tip tutelar, familiar, școlar și intrarea în viața cultural-sociala sau într-o formă școlară mai complexă.
Având în vedere caracteristicile biopsihice și modelul integrării sociale, se pot desprinde următoarele trei subperioade:
Subperioada preadolescentei (14-16 ani), se caracterizează prin stabilizarea maturizării biologice, dezvoltarea conștiinței, în general și a conștiinței de sine, în special. Dezvoltarea psihică este intensă și încărcata de conflicte interioare, ca urmare a unor stări de agitație și impulsivitate, a unor momente de neliniște și anxietate. În această superioada, apar dorințe sau preferințe în situații ocupaționale legate de lectură, filme, TV, etc. Acțiunile și atitudinile sunt tot mai impregnante de planurile intelectual-afectiv, ceea ce modelează viața interioară.
Subperioada adolescentei propriu-zisă (16-18 ani), este centrată pe o intelectualizare intensă, pe îmbogățirea experienței afective și structurarea conduitelor că însemn al personalității complexe. Notele personale și specifice se exprimă în atitudini de independență și în îndeplinirea unor responsabilități prin care adolescentul să se poate afirma și autodepăși. Adolescentul afișează o demnitate bazată pe valorile cultural și morale în care încerca să demonstreze simt critic și originalitate. Expansiunea personalității se realizează prin socializarea aspirațiilor, a manifestărilor vocaționale și profesionale, devenind dornic de confruntare și competiție.
Subperioada adolescentei prelungite (18-20/25 ani), este înglobata de mulți autori în perioada adolescentei, dar sunt unii autori care o includ în perioada tinereții. Independența este dobândită în bună măsura sau este pe cale de a fi dobândita, ceea ce duce la dezvoltarea personalității și afirmarea tânărului prin stiluri personale în conduită.
Adolescența este o perioadă frumoasă și stresanta datorită maturizării biologice, pe de o parte, iar pe de altă parte datorită impulsiunilor sexuale.
Criza în perioada adolescenței
Adolescența este o perioadă de formare și transformare esențială în viața tânărului. Este perioada în care adulții caracterizează adolescentul ca fiind dezordonat, iresponsabili, neserioși, nepunctuali. Este perioada în care apar conflictele între copii și părinți, numite conflictele între generații, atunci când părinții sunt nemulțumiți de comportamentul adolescentului și când adolescentul se simte neînțeles de adulți.
De la 14-15 ani, părinții pun adesea în discuție în termeni acuzativ tânărul pentru purtările lui necuviincioase, și-i cer să fie rezonabil. Încep să se multiplice opiniile privind modificările de conduită ale adolescentului, tot mai dese și mai diverse. Astfel se admite ideea de « criza » pubertară, dar nu i se acceptă toate dimensiunile. Părinții văd că tânărul devine mai distrat de la o vreme , are indispoziții, e obosit și neatent. Astfel se sesizează, în primul rând, faptul că în genere conduita s-a schimbat, în al doilea rând faptul că a fost influențat în schimbare de cei din jur, iar în al treilea rând că apreciază problema ca fiind de generație, de vârsta. În acesta perioada părinții adolescentului căuta explicații privind schimbările de conduită ale adolescentului.
Cronologic, criză ar debuta la 12-14 ani la fete și la băieți la 14-16 ani, dar studiile au arătat că poate să apăra și mai timpuriu și mai târziu după aceste vârste. Criza consta într-o izbucnire bruscă de revoltă, care se caracterizează prin negarea sistematică a identității sale anterioare și de dorința de a obține statutul social al adultului. Astfel spus, Adolescența este considerată ca fiind “ o vârsta între două vârste”.
În literatura de specialitate, autorii identifica trei tipuri de criză în rândul adolescenților.
Perioada revoltei. Criza revoltei de la sfârșitul adolescenței, când adolescenții se răzvrătesc împotriva legilor morale ale familiei și al mediului exterior și doresc “ să-și trăiască viața”. În acest moment, adolescentul se afla în fata crizei de originalitate și a revoltei juvenile. Această revoltă este dovada conflictului dintre generații, decât a unor creanțe emoționale sau a unei asprimi excesive din partea părinților.
Perioada închiderii în sine. Adolescentul se închide în sine, își analizează toate sentimentele și fiecare mișcare. Adolescentul caută să-și cunoască propriul său personaj pentru a dovedi celor din jur că a ieșit din copilărie și a devenit un om stăpân pe faptele sale.
Perioada de exaltare și afirmare. Acesta perioada consta în valorificarea aptitudinilor și capacităților proprii, curiozitate sporită, intensificarea activităților intelectuale, dezaprobarea minciunii și a ipocriziei, dorința de a descoperi necunoscutul și de a îndeplini obiective cu un nivel de dificultate ridicat. Adolescentul este plin de încredere în propriile forțe, gata să ia cu asalt tot ceea ce este mai plăcut sau mai dificil de obținut.
Criza adolescentei, criză de dezvoltare a acestuia, care însoțește perioada adolescenței și care presupune apariția unor trăsături psihice contradictorii și a unor probleme de adaptare, se manifestă adesea printr-un ansamblu de conduite și acțiuni contrastante între ele, ce frizează patologicul.
Definit de o instabilitate pronunțata și de modificări ale ariei afective, atitudinale și comportamentale, tipul de adolescent care se confrunta cu problemele crizei și adaptării, determinate de procesul malnutritional, se caracterizează printr-un profil psihologic distinct, dominat de nesiguranță, anxietate, insecuritate, ambivalenta atitudinală și labilitate comportamentală.
În lucrarea “Adolescenții și familia” autorii afirma că este extrem de dificil de descifrat “din afară” întregul univers de semnificații și motivații al adolescenților, întrucât sensul și direcția conduitelor nu pot fi apreciate în general, ci doar cunoscându-se specificul particularităților individuale, de natura psiho-fiziologica, și întreg ansamblul de condiții sociale și familiale ce caracterizează mediul de viață al fiecărui adolescent în parte.
Sensul cel mai frecvent acordat crizei adolescentine este cel de dezechilibru, de modificare profundă a vitezei și ritmului evoluției diferitelor laturi ale personalității. Există un acord foarte larg în ceea ce privește abordarea crizei ca fiind de natura socială, ca fiind stans legată de mediul social.
TEORII CU PRIVIRE LA ADOLESCENȚA
Teoria “anxietății socializate”.
Allison Davies considera că procesul de socializare a adolescentului apare ca fiind modelat și influențat de normele, valorile și atitudinile culturale ale societății. Asemenea adulților, adolescenții sunt motivați de controlul social și normativ al societății care este exercitat prin intermediul sistemului de sancțiuni și pedepse. Davies numește această motivație socială impusă – anxietate socializată, caracterizând variațiile de conduită adolescentină între atitudinile de autonomie și atitudinile motivate social ce conduc la realizarea actelor de responsabilitate și la inhibarea predispozițiilor hedoniste. Anxietatea nevrotică apare în momentul în care anxietatea este prea puternică, destabilizând formarea personalității tânărului. Valorile clasei sociale din care provin adolescenții exercita un rol substanțial în procesul de socializare a tinerilor. Davies prezintă principalele trăsături valorice care diferențiază clar clasa “mijlocie”, de clasă “de jos”. Astfel, în vreme ce prestigiul, succesul, dobândirea unui status socioeconomic ridicat, respectarea principiilor moralității convenționale sunt valori ale clasei “mijlocii”, valorile clasei “de jos” se referă la satisfacerea plăcerilor sexuale, recreative, la trăi prezentul. Nepunându-și probleme de perspectivă și neurmarind realizarea unor obiective pe termen lung, tinerii aparținând clasei “de jos” nu resimt virulent anxietatea așa cum este ea receptata de către adolescenții care provin din clasa mijlocie, aceștia fiind obligați să se conformeze presiunilor execitate de modelul valoric al clasei lor. Așadar, teoria lui Allison Davies surprinde în esetialitatea ei legătura dintre Adolescența și modelele cultural-normative, legătura sau relația fundamentală între procesul de socializare al adolescentului și poziția de clasă.
În aceptia sociologului Sorin Rădulescu, “dificultățile inerente ale perioadei adolescentine nu rezultă numai din factori psihici sau biologici, cât mai ales din determinante de ordin social și cultural, din forme de socializare neadecvate, din carente educative sau din comportamente contradictorii exercitate asupra adolescenților”. Educația cu caracter paternalist, prejudecățile cu privire la superioritatea adultului față de tineri însoțesc nu în puține cazuri procesul de socializare și de educație morală. Principalii factori negativi care distorsionează procesul de socializare a adolescenților, sunt următorii: accentul pus pe conformismul conduitei; nestimularea creativității și imaginației; etichetarea din exterior a comportamentelor adolescentine; incapacitatea de înțelegere a universului hedonist adolescentin; punerea semnului egalității între câmpul moral-nomativ adolescentin și imperativele morale ale adultului. Lipsa unui sistem educațional integrativ, a unor instituții aflate în relații de cooperare educaționala adolescentului.
3.2. Teoria “sarcinilor de dezvoltare” (Robert Havinghurst)
Aceastã teorie are la baza ei un caracter mixt: psihologic și sociologic. Orice proces de dezvoltare adolescentină implica stabilirea unui echilibru relativ între complexul de trebuințe individuale ale tânărului și diversele exigente sociale. Pentru a răspunde viabil așteptărilor societății în ceea ce privește acceptarea și respectarea cerințelor normativ-valorice ale adultului, mai întâi, adolescentul trebuie să-și dezvolte propriile capacități cognitive, afective și comportamentale. În momentul în care una sau mai multe din aceste sarcini de dezvoltare eșuează, încep să se prolifereze efectele negative, în special creșterea anxietății și agresivității, lipsa de adaptare și integrare socială, incapacitatea de a îndeplini anumite sarcini sociale.
Aflându-se în relație permanentă cu mediu socio-normativ, adolescentul trebuie să fie capabil să compare și să discearnă în funcție de sistemul său valoric, precum și de cel al societății. Asemenea teoriei lui Davies, și această teorie apare influențată de interpretările cu caracter psihologic, dar are meritul de a evidenția faptul că sarcinile de dezvoltare sunt comune pentru adolescenții din toate tipurile de societăți, care diferă numai din punct de vedere al modalităților concrete prin care sunt dobândite aceste capacități.
Societatea adolescentină și “subcultura” tineretului (James Coleman)
Noțiunea de subcultura a tineretului reprezintă ansamblul de norme și valori care caracterizează esențial modul de viață al adolescenților conturând principalele trăsături ale societății adolescentine. Acesta subcultura care este desprinsă de canoanele și exigentele instituționale ale societății adulților, oferă tinerilor sprijin, sens, orientare, aprobare și criterii evaluative pentru sistemul comportamental adolescentin. îngreunează realizarea obiectivelor specifice formării personalității. Subcultura adolescentină include o serie de seturi de valori și norme care reglementeza raporturile dintre tineri ca membri egali ai societății sub aspectul statut-ului social și al vârstei, și oferă totodată afecțiune reciprocă, prestigiu, secuirtate, în opozanta cu lumea adulților care i-a marginalizat social.
James Coleman evidențiază faptul că adolescenții privesc cu mult respect următoarele performante la nivelul subculturii lor specifice: independenta personală, identificarea cu modele eroice, confruntarea frontală cu valorile și normele adulților. Din cercetările efectuate de către acesta, a reieșit faptul că popularitatea și acceptarea în interiorul grupului de egali ca vârsta, datorită diverselor calități apreciate (“atlet de renume”, pentru băieți; “cea mai simpatică”, pentru fete) din perspectiva criteriilor fixate de grup, constituie forțe motivaționale mult mai importante decât rezultatele sau performanta școlară pe care le pot influența în ambele sensuri. În același timp, J. Coleman recunoaște că un rol esențial în dobândirea performanțelor școlare îl deține poziția socială a părinților. Una dintre ideile principale pe care le subliniază Coleman, se referă la situația în care data fiind existenta prelungirii perioadei de școlarizare, socializarea prin intermediul grupului, a anturajului, are un rol foarte important în societatea actuală, decât socializarea realizată prin familie sau prin grupul de muncă, așa cum avea loc la nivelul societății tradiționale. Această concluzie ar putea orienta sistematic și integrativ efortul concentrat al tuturor factorilor edeucationali în direcția stimulării resurselor creative ale subculturii adolescentine “care fac din tineri un subiect activ al educației definit de valori și produse culturale proprii”.
Teoria lui Coleman are că principala calitate faptul că, Adolescența este privită chiar din punctul de vedere al adolescenților înșiși și nu în baza unor criterii preponderent paternaliste. Pe de altă parte, noțiunea de subcultura adolescentină explica, mult mai adecvat decât decât au făcut-o teoriile anteriore, conflictele care pot să apară între tineri și adulți, între aspirațiile de creativitate ale adolescenților și exigentele de conformitate ale societății celor maturi. Recunosterea unui status particular al adolescentului implica identificarea unor scopuri, norme și valori, specifice unei subculturi diferită calitativ de cultură adulților și caracterizată de o experiență generaționala distinctă.
3.4. Ambivalența atitudinală adolescentină (Talcott Parsons)
T. Parsons înțelege prin noțiunea de “cultură a tineretului” procesul de socializare a tânărului, constând în internalizarea unui sistem de valori propriu, care facilitează realizarea unor scopuri pozitiv orientate. Cele mai importante sunt acele scopuri care se referă la integrarea în “subsocietatile” alcătuite din adolescenți egali ca vârsta și la asocierile ce satisfac interesele reciproce ale adolescenților. T. Parsons considera că o experiență determinantă în declanșarea conflictului între tendințele de revoltă contra școlii și necesitatea de a accede la un statut social mai înalt cu ajutorul performanței școlare, o are poziția de clasa a adolescenților, a acelora proveniți din clasele cu status socio-economic scăzut. Existența acestui conflict adauga culturii adolescentine o nouă dimensiune – ambivalența atitudinală care în anumite contexte favorizante poate genera acte de devianta juvenilă.
3.5. Teoria sociologică privind Adolescența
Acesta teorie sugerează că atât socializarea cât și transformările rolului sunt mai semnificative în perioada adolescentei decât în oricare altă perioadă a dezvoltării. Aspectele adolescentei cum sunt: creșterea independenței față de părinți și alte persoane importante, o implicare mai mare în relațiile cu adolescenții de aceasi vârsta, asociată cu o sensibilitate sporită față de evaluările din partea altor indivizi, toate acestea servesc la întârzierea procesului de schimbare a rolului din copilărie în perioada adultă. Transformările de mediu importante, cum ar schimbarea școlii, admiterea unei universități, părăsirea familiei sau angajarea într-un loc de muncă, toate acestea necesita formarea unui nou set de relații, iar ecestea duc la așteptări mai importante și reevaluaru majore ale sinelui. Efectele importante de socializare concurenți, incluzând familia, scoala, grupul de aceasi vârsta, mass media, etc., oferă adolescentului o gamă amplă de valori, și idealuri din care să aleagă. De aici rezulta nesiguranță și conflictul.
3.6 Teoria psihologiei dezvoltării cognitive a lui J. Piaget
În stadiu patru de dezvoltare al operațiilor formale, Piaget spune despre gândirea adolescentului că nu mai este limitată la mediul înconjurător. Adolescentul ajuns la sfârșitul operațiilor formale, este capabil să-și reprezinte și să-și rezolve singur problemele. Adolescenții pot emite și trage concluzii sau chiar să înțeleagă teorii generale și să le combine pentru a rezolva problema. La vârsta de 15 ani, capacitatea mentală a adolescentului evoluiaza către o anumită maturitate care îi oferă acestuia calități intelectuale proprii adultului. Pentru Piaget structura gândiri adolescenților este complexă. Piaget considera că există o diferență între gândirea adolescentului și cea adultului. Diferențele marcate între gândirea adolescentului și cea a adultului rezidă în egocentrismul primului. Adolescentul se ateapta ca lumea să fie dreapta și acceptă cu greu ca oamenii reacționează de o manieră arbitrară. Egocentrismul și idealismul adolescentului se vor înmuia atunci când acesta se va integra pe în lumea profesională..
3.7. Teoria comportamentelor de risc ale adolscentilor (Jessor și Jessor,1993)
Acesta teorie considera anumiți factori de risc și de protecție, anumite comportamente de risc și anumite rezultate de risc. Acesta dă o mare importanță în apariția comportamentelor de risc la adolscenti, sărăcie socială, inegalități și discriminări, elemente fundamentale pentru mentionerea unei părți din populația Adolescența în ceea ce autorii au numit “ risc”. Implicațiile pe care le arata acesta teorie, atât pentru prevenire cât și pentru intervenție în rândul adolescenților în vederea reducerii riscurilor la care sunt supuși adolescenții (devianta, consum de droguri, s.a) este ca o abordare comprehensivă este mai probabil să se obțină succes și efectele să se mențină pe termen lung. Astfel, acesta teorie susține că trebuie reduci factorii de risc și crescuți factorii de protecție introducând ideea schimbării stilului de viață, în special la acei tineri care trăiesc în medii sociale defavorizate.
COMPORTAMENTUL DEVIANT AL ADOLESCENTULUI
Adolescența a fost întotdeauna că o perioadă de stres și manifestări ciudate. Comportamentele agresive, ieșirile comportamentale, la acesta vârsta nu vor evolua cu necesitate spre boala. Însă în Adolescența exista un riscul crescut de începere a unui comportament deviant asociat cu trei factori de risc major și anume: riscul unui comportament sexual neprotejat, consum de droguri și alcool, asociere cu grupuri deviante.
Devianta este o noțiune larg utilizată în psihologia socială,în sociologie și criminologie,această noțiune desemnând în sensul său cel mai general îndepărtarea sau abaterea indivizilor față de normele și valorile sociale.
În orice societate,comportamentul deviant acoperă o mare varietate de tipuri mergând de la comportamentul « excentric », definit prin gesturi « insolite » dezordine comportamentală, până la comportamente disfuncționale, aberante și delicvente, înscrise în aria patologică a tulburărilor psihice.
În funcție de această varietate a comportamentelor J.Fichter face o distincție între devianta pozitivă, prin care individul se abate de la stereotipurile conformității și adoptă creativ norme și valori superioare și devianta negativă,care se caracterizează prin încălcarea și refuzarea indicațiilor normelor medii.
O altă distincție în cadrul delicventei este cea operată de Edwin Lambert(1951) devianta primară în care autorul pornește de la faptul că aproape orice persoană trece din când în când peste reguli,dar aceasta are un caracter temporar,astfel persoana rămânând una acceptată din punct de vedere social și există devianta secundară care apare la persoanele ce acceptă devianta ca rol, fapt ce comporta consecințe asupra identității sale sociale și asupra conceptului de sine.
În ceea ce privește comportamentul deviant al adolescentului, Corina Iordachi, considera că, comportamentul adolescentului, este influențat de factorii de natura psiho-sociogeni din determinați de mediul familial și extra-familial.
Disociația familială.
Disociația și neînțelegerea familială este frecvent întâlnită în familiile adolescenților cu tulburări de conduită și comportament. Cei doi părinți, deși despărțiți, revendica în mod egal copilul, fiecare din ei căutând să-l atragă de partea lui și să-l instige împotriva celuilalt în scopul de a-l compromite. Rămas în grijă unuia dintre părinți, copilul devine victima unei atitudini extremiste sau va beneficia de întreaga afecțiune și îngrijire din partea acestuia (având drept consecință formarea lui ca individ egoist, retrograd, nepăsător și inadaptat la formele vieții sociale), sau va fi frustrat de cea mai elementară formă de afecțiune, de înțelegere, de condiții corespunzătoare de viață și activitate (ceea ce va determina introvertirea, izolarea, lipsa de încredere în sine, revolta, răutate, cruzime). Agresivitatea, izolarea, fugă și vagabondajul, furtul etc. pot fi determinate de aceeași cauză: atitudinea reprimatoare, tiranica a părinților sau dimpotrivă cea permisiva, liberă. Neînțelegerile între părinți pun în pericol sentimentul de securitate al adolescentului și în consecință armonia dezvoltării personalității sale.
Absenta mediului familial. În cazul adolescenților orfani abandonați, care se afla în grija asistentei publice, lipsește însuși mediul familial. Din rândul acestora se detașează în primul rând adolescentul depresiv, aflat în continuă căutare de afectivitate, de înțelegere din partea celor din jur.
Situația economico-socială a familiei. Situația economico-socială a familiei poate condiționa apariția unor conflicte și tensiuni între părinți pe de o parte și între părinți și copii pe de altă parte, datorită fie unui spațiu locativ limitat, sau a unei gospodarii și administrări defectuoase a bugetului familial, sau a unor condiții igienice de trăi necorespunzătoare. Statistic, se constată apartenenta tinerilor delincvenți din familii cu o sitiatie materială precară fie deosebit de prospere, în care se întrețin condiții care duc la supradimensionarea trebuințelor, pretențiilor și necesitaților.
Carente de ordin educativ. Carentele de ordin educativ joacă un rol deosebit în determinarea unor forme comportamentale aberante, neadecvate. Ele depind în mod direct de personalitatea părinților și educatorilor A. Berge consemnează un număr destul de mare de defecte ale părinților, unele dintre ele capitale: hiperprotectivism, narcisism, nervozitate, incapacitatea de a iubi, perfectionalism, iar altele de importanță mai mică, secundare: lipsa de condescendență, lipsa de respect, oportunism. O atmosferă familială prea tristă, apăsătoare, sau prea agitată, caracterizată de certuri, injurii și brutalități se repercutează în sens negativ asupra psihicului adolescentului, provocându-i traumatisme afective, care își vor pune amprenta asupra modului de a gândi, simți și de a se comporta a viitorului adolescent. Libertinajul familial lasa adolescentul prada influentelor negative ale străzii, unor variați agenți inductori care vor genera tulburări de comportament. Alteori, autoritatea paternă exagerată, abuzul de autoritate, structurează un comportament reactiv, de protest, opoziție sau diferența și fugă, specific acestei perioade. Acest abuz de autoritate explica nevoia de evaziune prin părăsirea neautorizată a domiciliului și vagabondaj, iar revendicările se transforma în agresiune la adresa factorilor de mediu cu caracter de interdicție. În devianta copilului se înregistrează o cauzalitate circulară în care, plecând de la climatul familial neadecvat se ajunge la eșecuri școlare. Nemulțumirea de sine va duce la indiferentă față de lume și inadaptare.
Influențele nefaste ale unor grupuri de tineri. Cei mai mulți dintre adolescenții delincvenți nu sunt supravegheați de către părinți în ceea ce privește relațiile lor cu ceilalți adolescenți și în legătură cu felul în care își petrece timpul liber, sau sunt supravegheați în mod superficial sau accidental. Nu întotdeauna adolescentul știe să se apere împotriva influentelor străzii, colegilor sau adulților mai turbulenți, certați cu normele și legile conviețuirii sociale. Insuficient prevenit asupra facturii periculoase ale acestora, el poate lesne să cadă pradă ispitelor străzii, în mijlocul unor grupuri de tineri ai străzii. Pentru adolescenți soluția grupului pare să fie la un moment dat, o rațiune de a fi, de a exista. Grupul oferă adolescentului nu numai cadrul de afirmare, de exprimare liberă, ci și securitate, siguranță. în grup, adolescentul găsește niveluri de aspirație și tabele de valori comune cu ale sale, chiar în grupuri nonformale orientate negativ.
Grupul oferă adolescentului un ideal de sine, o imagine liniștitoare a propriului "eu", un antidot pentru neliniștile sale anterioare.
Slab – adolescentul cauta puterea grupului, cauta să se identifice cu acesta
Neînsemnat – adolescentul cauta prilejuri de afirmare, de valorificare.
Nerecunoscut – adolescentul dorește să devină necesar, să se "situeze" între ceilalți, să ocupe un loc al său care să fie cunoscut și recunoscut de grup.
Izolat – el încearcă să-i înțeleagă pe ceilalți, să-și îmbogățească cunoștințele despre alții, să pătrundă în sistemele motivaționale și intenționale ale celorlalți coechipieri.
Un alt fenomen care apare în viața adolescentului deviant este și comportamentul agresiv, comportament care își are origine în dorința de a ieși în evidență a adolescentului.
Floro M.( 1996) încearcă o diferențiere a agresivității în baza a trei criterii :
un criteriu funcțional: agresivitatea este o potențialitate ce permite dirijarea acțiunii: ea ține mai mult de gândire, de analiza, în timp ce violență este de ordinul acțiunii noastre, o acțiune adaptată obiectivului ce trebuie atins.
un criteriu de ordin topologic : agresivitatea ar fi mai ales internă , în timp ce violență e mai ales externă.
un criteriu etic: în timp ce agresivitatea , înțeleasă ca potențialitate care îi permite individului să înfrunte problemele, poate fi considerată acceptabilă, violenta, în calitatea ei de acțiune ce produce durere, este inacceptabilă.
Există trei teorii explicative ale comportamentului agresiv :
1. agresivitatea este inascuta, poziție susținută de autori precum Sigmund Freud și Konard Lorenz. În viziunea lui Freud oamenii se nasc cu instinctul de a agresa și de a fi violenți.
2. agresivitatea e un răspuns la frustrare.Cei care susțin această afirmație pleacă de la convingerea că agresivitatea este determinată de condițiile externe.Cea mai populară și cea mai cunoscută este teoria frustrare- agresiune formulată de J.Dollard. Teoria lui Dollard a fost supusă ulterior unor revizii.
3. agresivitatea este un comportament social învățat. Această poziție este legată, în special, de numele lui A.Bandura, care formulează teoria învățării sociale a agresivității. Conform acestei teorii, comportamentul agresiv se învața prin mai multe modalități : direct prin recompensarea sau pedespirea unor comportamente, prin obervarea unor modele de conduită ale altora, mai ales ale adulților.
Adolescenți care manifesta conduite violente explica acest comportament făcând trimitere la relația de supraviețuire – vulnerabilitate. Violența este asociată, în general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile. De aceea, când se vorbește despre violența în rândul adolescenților, se considera drept surse favorizante atât factori exteriori școlii – factorul familial factorul social, factorul individual, cât și un factor intern școlii – școală ca sursa de violență.
Fenomenul de devianta în rândul adolescenților și în special cel manifestat sub forma infracționalității, constituie o problemă socială foarte complexă, rezultată din interacțiunea unor cauze individuale și sociale și a unor condiții favorizante, a căror cunoasteresi explicație științifică stau la baza măsurilor de politica penală și socială, menite să conducă la prevenirea și diminuarea manifestărilor antisociale, care cunosc o amploare fără precedent în lumea contemporană.
Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde o gamă diversă de manifestări atât ca număr cât și ca intensitate. Conform studiilor realiate de autorii Dopfner Manfred, Franz Petermann, Schmidt Martin H , simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde:
minciuna ce se manifestă sub aspectul fabulației sau al mitomaniei. Motivația socială care determină minciuna acționează pe un teren psihic afectat de erori educaționale, acestea pot orienta adolescentul mincinos către inadaptare socială și chiar delicventiala, minciuna asociindu-se cu furtul, fugă, vagabondajul;
instabilitatea este incapacitatea de a păstra o atitudine, de a fixa atenția, de a reacționa în mod conștient, de a prevedea o acțiune manifestându-se în aria sensibilității afective, ca și în cea atitudinala și comportamentala, fiind atât produsul structurii individuale cât și rezultatul unor dificultăți adaptative apărute în cadrul relațiilor interpersonale, familiale sau al proceselor de integrare în școală și colectivele de muncă;
irascibilitatea este o reacție de descărcare critică (mânie, violente) culminând cu mișcări spectaculose de auto și heteroagresive.
impulsivitatea este reacția unei persoane care acționează ca împins de o putere lăuntrică nestăpânită, care nu sta să judece înainte de a acționa;
furtul este un atentat la proprietatea particulară sau publică care începe de obicei în familie și se extinde apoi în mediul extrafamilial, motivațiile furtului sunt multiple: furt motivat de satisfacția unor gusturi, a imaginației și a dorului de aventură, ca manifestare a sentimentului de teamă, invidie, orgoliu;
fugă sau vagabondajul. Distincția dintre ele este de durată, fugă are un caracter de criză și apare ca rezultat al unei dorințe de aventura iar vagabondajul este un sentiment complex având o desfășurare în timp;
eșecul școlar. Pentru mulți adolescenți, scoala tinde să pară neimportanta, arătând dispreț și desconsiderare față de sistemul educațional în care sunt implicați. Certurile adulților în familie și un mediu casnic nefericit pot contribui la proastele rezultate ale copilului;
incendiile voluntare, apar la pubertate și adolescența ca urmare a unei dorințe de răzbunare sau a răutății, autorii fiind debilii mintali, epileptici;
alcoolismul și dependenta de droguri sunt un mod de a alunga permanentele stări de depresie pe care le cunosc ca urmare a unei diversități de probleme nerezolvate întrerupând temporar monotonia vieți, și adeseori intensifica percepția vizuală, auditiva sau tactila, astfel înlăturând prezentul dureros prin eliminarea protecțiilor naturale ale psihicului împotriva eșecului și primejdiei (și anume vinovăția, voința, anxietatea), astfel, consumatorul curent tinde să evite toate responsabilitățile și mai important, să renunțe la necesară căutare de soluții pentru problemele vieții în fata fireștii adersitati;
devierile sexuale sunt comportamente sexuale regresive care substituie cu predilecție și de multe ori cu exclusivitatea condițiilor normale ale organismului sau a celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Cele mai frecvente sunt: homosexulalitatea și prostituția;
omuciderea este consecința dramatizării excesive a unei situații frustrante sau anguasante, ceea ce conduce la o anumită răceală afectivă, la atitudine dăunătoare de indiferentă, de insesibilitate afectivă;
suicidul și tentativă de suicid. Suicidul este actul autoagresiv prin care o persoană, în mod intenționat își cauzează moartea fiind considerat că unul dintre cele mai frecvente reacții antisociale din cadrul patologiei medicale, în general, ele sunt expresia unor tulburării instinctivo-afective foarte profunde
5. FACTORII CARE DETERMINĂ COMPORTAMENTUL DEVIANT AL ADOLESCENTULUI
5.1 Factorul familial
Implicarea educației de tip familial în geneza deviantei a fost afirmata încă din secolul trecut de Cesare Lombroso în Omul delincvent. Cercetări mai noi privind rolul familei în etiologia deviantei au identificat o diversitate de factori cauzali cum ar fi socializarea, climatul afectiv, coeziunea familială, statusul economic și cultural etc.
A.Bandura și H.R.Walters confirma faptul că adolescenții agresivi provin, de regulă, din familii în care părinții înșiși sunt agresivi, și metodele disciplinare sunt neadecvate, fiind deseori brutale. Studiile privind relațiile dintre tatăl tiran și adolescenți menționează faptul că adeseori pot avea loc conflicte, care pot sfârși printr-o ruptură a relațiilor cu părinții și fuga de acasă a adolescentului precum și prin vagabondaj.
Climatul socio-afectiv și moral al familiei este mult mai perturbat atunici când în familie sunt cazuri de alcoolism, de imoralitate și de antecedente penale. Adolescenții proveniți din familii cu perturbări ale climatului moral, socio-afectiv și cu o atmosferă conflictuală se pot asocia mai ușor grupurilor delictogene.
5.2. Factorul individual
Factorii individuali sunt grupați în două categorii: factori constituționali , dependenți de zestrea ereditară și de structura neuro-psihica (debilitate mintală, hiperemotivitate , autism, tendințe agresive) și de unele particularități ale personalității ( diferite tulburări de caracter sau atitudini negative , formate sub influența unor factori defavorabili de mediu). Cele mai cunoscute teorii psihlogice cu privire la personalitatea deviantului sunt : teoria personalității criminale (J.Pintel), teoria disocialitatii (R.Mucchielli) și teoria autocontrolului (T.Hirschi și M.Gottfredson). Cele trei teorii schițează următorul portret al deviantului caracterizat prin: intoleranță la frustrare, autocontrol deficitar, egocentrism, impulsivitate, nedezvoltarea sentimentelor morale, indiferenta și dispreț față de activitățile sociale utile, evitarea efortului voluntar, dorința realizări unei vieți ușoare, fără muncă, opoziția față de normele juridice, morale sociale, devalorizarea de sine, imaginea falsă despre lume. În majoritatea cazurilor, aceste simptome caracteriale apar încă din copilărie și se exacerbează în preadolescența și adolescența. Un factor important al comportamentelor agresive este intoleranță la frustrare. Starea de frustrare se manifestă printr-o emoționalitate marita, și, în funcite de temperamentul individului, de structura sa afectiva se poate ajunge la un comportament violent, individul ne mai ținând seama de normele și valorile fixate de societate. Frustrarea afectivă este una din cauzele cele mai frecvente ale problemelor de comporament. În urma efectuării unui studiu longitudinal asupra evoluției copiilor cu dificultăți de comportament s-a descoperit prezenta acestui factor în etiologia fenomenului într-o proporție de 82 % din cazuri. Dobândirea tolerantei la frustrare depinde de nivelul de autocontrol, de temperament dar și de normă de internalitate.
5.3. Factorul social
Mediul social conține numeroase surse de influență de natură să inducă, să stimuleze și să întrețină violenta școlară: situația economice, slăbiciunea mecanismelor de control social, inegalitățile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfuncționalități la nivelul factorilor responsabili cu educația tinerilor, lipsa de cooperare a instituțiilor implicate în educație. Pentru țările fost comuniste, creșterea violenței în general, nu numai a violenței școlare, este pusă pe seama unui complex de factori precum: liberalizarea mass-media, lipsa exercițiului democratic, creșterea libertății generale de mișcare, slăbirea autorității statului și a instituțiilor angajate în respectarea legii, accesul la mijloace de agresiune.
G.Basiliade releva următoarele contradicții de nivel societal, care sunt cauze de tip macrosocial ale deviantei ( violenței): contradicțiile între stadiile diferite de dezvoltare socio-economica a unor zone, între diferite modele socio- culturale, între normativele morale ale societății globale și moralitatea unor categorii de grupuri și persoane, între valorile moral-cetatenesti și juridice și modul individual sau colectiv de raportare la ele.
Conjunctura economică și socială provoacă anumite confuzii în rândul tinerilor, care încep să se îndoiască de eficacitatea școlii, de utilitatea științei. Și aceasta cu atât mai mult cu cât constata că școala nu îi asigura inserția profesională. Valorile tradiționale promovate în școala – muncă, meritul, efortul – cunosc o degradare vizibilă. Un mediu social în criză afectează profund dezvoltarea personalității adolescentului și a individului, în general.
Violenta școlară este un fenomen social complex iar formele sale de manifestare au evoluat o dată cu normele sociale.
Tot mai mulți psihologi și sociologi sublineaza faptul că mijloacele de comunicare în masă, prin conținutul neadecvat pe care îl promoveza uneori, pot propaga în rândul tinerilor, atitudini disocile și antisociale. Cercetările lui D.L.Eron ( 1989) arată că mai ales copiii cu potențial agresiv urmăresc programe tv care prezintă violenta.
Unii adolescenți apreciază în filme doar scenele agresive, luate ca atare, fără să facă distincția necesară între agresivitatea prosociala și cea antisociala, fiind interesați mai mult de tehnicile agresiunii, pe care le pot învăța pentru a le utiliza la rândul lor. Importul de modele de conduită, combinat cu generalizarea proceselor de imitatie-invatare socială și afirmare socială, exacerbate la vârsta adolecentei, joacă un rol –cheie în violența școlară, și în delincventa în general.
Conform cercetării efectuate de Consiliul Național al Audiovizualului din România în anul 2005,57% din video-clipurile publicitare pentru lansarea de albume de muzică conțineau violenta . În programele televiziunilor din România primul loc este deținut de violență fizică urmată de cea verbală.
Muzica difuzată prin intermediul unor posturi de televiziune și radio poate incita la violență, de cele mai multe ori autorii acestor cântece inspirându-se din realitate și anume din violenta întâlnită în mediul în care trăiesc. Unii adolescenți își însușesc astfel un mod de a trăi, considerând violenta un mijloc de supraviețuire.
Ilut P. include în lista efectelor negative ale mass-mediei asupra violenței următoarele: dezinhibiția, desensibilizarea față de victima, afectarea operaționalității sistemului cognitiv, învățarea de tehnici de agresiune.
Prin difuzarea scenelor de violență, mass-media este considerată alături de consumul de alcool și droguri, un factor de risc în manifestarea violenței.
Nevoile adolescentului sunt pe de o parte generate de trebuințele pe care le resimte din noua perspectivă în care se afla, dar sunt și alte nevoi care au evoluat din perioadele anterioare și au căpătat o nouă formă datorită noii situații în care se afla individul. Nevoile adolescentului capăta o serie de forme precum: nevoia de creație cu valoare socială, apare reciprocitatea afectivă, nevoia de a împărtăși sentimentele, nevoia de prietenii elective.
În acesta perioadă se iese în evidență nevoia de „a fi cool”, de manifestare ca personalitate de sine stătătoare, de a ieși din „umbra”, de a produce ceva nou, original și excentric. Nevoia de a se rupe de tipare, face din adolescent un „luptător”.
Cât privește conduita adolescentului, Jean Rousselet remarca trei tipuri:
1) conduita revoltei – ceea ce nu cred că mai e cazul să o dezvolt;
2) conduita închiderii în sine – sau a reveriei, a tipului introvertit;
3) conduita exaltării și afirmării – confruntare deschisă cu ceilalți, dezinteres pentru viitorul material, lupta de dragul luptei, obținerea satisfacții indiferent de consecințe. Pot apărea și unele tentative de suicid datorită imposibilității satisfacerii tuturor dorințelor.
Apare acum conflictul între generații din punct de vedere al valorilor morale și al comportamentelor. Tot acum adolescentul își descoperă identitatea vocaționala ca urmare a procesului de autocunoaștere.
Datorită multitudinilor de factori de natura sociali, culturali, economici, care îl înconjoară pe adolescent apare și comportamentul deviant. Principalele devieri de conduită și comportament întâlnite în literatura se specialitate sunt cu privire la adolescența sunt: tentativa autolitică și actul suicidar, acte asociale și antisociale ca: negativismul, minciună, furtul, tâlhăriile, lovirea, amenințarea, violul, fugă de acasă sau vagabondajul, alcoolismul, și nu în ultimul rând, dependenta de droguri.
6. CONSUMUL DE SUBSTANȚE PSIHOTROPE ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR
Conform studiilor de specialitate, un număr tot mai mare de adolescenți, consuma alcool sau alte substanțe toxice, cu toate că acest lucru este ilegal și periculos. Unii adolescenții încearcă consumul de alcool sau substanțe psihotrope doar ocazional, dar chiar și acest comportament poate fi considerat periculos, deoarece poate duce la dependența și la problemele secundare acesteia (consecințe ilegale, performante școlare slabe, pierderea prietenilor din anturaj-izolare socială și nu în ultimul rând, probleme familiale).
Alcoolul, tutunul și drogurile sunt considerate de către adolescenți un alt mod de a cunoaște lumea, un "ajutor" de a relaționa mai bine, de a uita de probleme, de a evada, de a socializa sau de a se afirma. Adolescența este și vârsta tensiunilor emoționale și a angoaselor, aparent de neînțeles pentru cei din jur. De aceea, de multe ori, pentru adolescenții bulversați de propriile întrebări, de barierele și agresiunile, mai mult sau mai puțin reale din exterior, drogul pare singură și cea mai bună soluție.
Consumul de substanțe psihotrope apare în contextul comportamentului deviant al adolescentului. Există diferite cauze care îl pot determina pe adolescent să consume droguri: mediul familial abuziv, sentimente de inadaptare la mediul familial, performante școlare scăzute, stresul familial..
Principalii factori de risc ce pot determina consumul de droguri pot fi:
factorii de ordin personal: aceștia pot fi inclusiv factorii genetici, dar și toate tulburările emoționale, tulburările de personalitate, anxietățile, depresiile, frustrările specifice vârstei;
factorii familiali: conflictele cu părinții, permisivitatea excesivă sau, dimpotrivă, rigurozitatea extremă din partea părinților, antecendetele familiale – studiile arată ca adolescenții care au părinți consumatori de alcool, tutun și droguri sunt mai expuși de trei ori să dezvolte astfel de dependente la rândul lor, față de copiii care nu au astfel de cazuri în familie;
factorii sociali: accesul facil la substanțele toxice, anturajul, mediatizarea anumitor persoane publice consumatoare de astfel de substanțe etc.
Rezultatul studiului realizat de către Școala Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar București (SNSPMS) împreună cu Agenția Națională Antidrog (ANA) și inclus în Raportul Internațional ESPAD – European School Survey Project on Alcohol and Other Drugs arata ca elevii de 16 ani din România consuma mai puțin alcool, tutun și droguri decât cei din Europa.
Datele statistice din studiul prezentat mai sus arată că aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre aceștia, 28%, relatează episoade cu consum exagerat de alcool (mai mult de 5 băuturi tari, într-un interval de câteva ore). Consumul de alcool scade inhibițiile specifice vârstei și predispun adolescentul la o viață sexuală necorespunzătoare (sexul neprotejat) și care cresc riscul contactării unei boli cu transmitere sexuală (HIV-SIDA, herpes, chlamidya) sau apariției unei sarcini nedorite.
Tot conform studiului menționat mai sus, aproximativ 40% dintre adolescenți au încercat cel puțin o dată marijuana, în timp ce 22% dintre aceștia folosesc frecvent acest drog. Marijuana este o opțiune des întâlnită în rândul adolescenților și poate cauza pierderi de memorie, tulburări cognitive (de învățare) sau de atenție. Aproximativ 9% dintre adolescenți au încercat cocaină, în timp ce 4% folosesc acest drog frecvent (cel puțin o dată pe lună).
Pe lângă tutun și alcool există și alte substanțe toxice care sunt folosite de adolescenți. Dintre acestea amintim:
substanțele toxice cu administrare pe cale inhalatorie (sprayuri, substanțe pe bază de benzen, uleiuri, vopsele și substanțe adezive).
Droguri folosite cel mai adesea în cluburi, precum: ecstasy (MDMA), gammahidroxibutirat (GHB), flunitrazepam (Rohypnol), numite și drogurile dragostei, deseori folosite de băieții adolescenți pentru coruperea sexuală a fetelor.
metamfetamina (deseori regăsita sub diferite denumiri generice, precum, speed, crank sau met).
halucinogene, cel mai frecvent LSD (acid dietilamid lisergic), mescalina, psilocibin, PCP (phencyclidina) și ketamină.
opiacee, ca heroina, morfină și codeină.
substanțe toxice medicamentoase, precum diazepamul (valium), sunt folosite de asemenea de adolescenți cu difetite ocazii
steroizii anabolizanți sunt substanțe medicamentoase folosite în special de băieții care vor să-și crească brusc masă musculară și să-și reducă semnificativ țesutul adipos.
Utilizarea substanțelor psihoactive a devenit tot mai frecvența în ultimii ani în țara noastră, în special în rândul adolescenților. Acest lucru face că problemele de sănătate, de ordin social și familial legate de acest comportament să fie și ele des întâlnite. Adolescenții care folosesc substanțe pshioactive sunt predispuși la diferite infracțiuni, în special furtul diferitelor bunuri din casa familiei și uneori pretează chiar și la prostituție și toate acestea pentru a procura bani pentru droguri.
Adolescenții care utilizează aceste substanțe au deseori o anumită dificultate în stabilirea propriei identități, a relațiilor interumane (inclusiv familiale), în dobândirea unei independente fizice și psihice normale. Abuzul de substanțe toxice poate de asemenea afecta și abilitățile cognitive ale adolescentului (de învățare) care scad performanțele școlare.
De departe, cel mai periculos efect secundar al utilizării ocazionale a drogurilor este apariția dependentei care duce în consecință la abuzul cronic de astfel de substanțe.
7. CONCLUZII
Analizând studiile de specialitate am identificat o cauzalitate între factorii culturali, sociali, economici și familiali care afectează starea adolescentului conducându-l sau nu către acte considerate deviante din punctual de vedere a societății. Datorită transformărilor apărute în societatea modernă precum și a oportunităților de informare și formare, adolescentul are posibilitatea să aleagă un format după care să se ghideze. Bineînțeles, ajutat de familie, prieteni, profesori. Anturajul, mass-media, societatea îl ajuta pe adolescent să aibă acces la informație, informație care, în funcție de mediul din care provine, îl poate conduce spre a săvârși acte considerate deviante de către societate.
Opinia publică, adulții considera comportament deviant apartenenta adolescentului la un cult muzical (ex. Adolescentul este fan al muzicii rock) sau la un cult comportamental (“EMO” ), ceea ce pentru adolescenți este considerat ceva normal. Familia se îngrijorează pentru că adolescentul își schimba comportamentul precum și înfățișarea (vestimentație, tunsoare, s.a.). Nu încearcă să-l înțeleagă și mai degrabă îl determină să devină introvertit, necomunicativ, neînțeles, cu dorința de a scăpa cât mai repede de gura părinților, cunoscuților. De aici rezultă o serie de acte deviante din partea adolescentului: violența fizică și verbală, lipsa de acasă, fugă de acasă, alcoolism, consum de droguri.
Substanțele psihoactive au efecte profunde asupra SNC și orice individ poate deveni dependent fizic său psihologic de oricare dintre acestea. Faptul că consumul de droguri a devenit un fenomen des intlaniri și în rândul adolescenților este extrem de îngrijorător nu numai pentru că că acestea afectează SNC care este în procesul de dezvoltare, ci și pentru că o implicare timpurie în consumul de droguri prevestește o folosire extensivă a drogurilor mai târziu.
Nu există un anumit tip de personalitate asociat cu consumul de droguri. Adolescenții încearcă drogurile dintr-o mulțime de motive, cum ar fi curiozitatea, teribilismul, dorința de a trăi o nouă stare ori pur și simplu de a se elibera de plictiseală.
Specialistul Newcomb menționează că stilul de viață ce implică un consum regulat de droguri include, de asemenea, noncomformismul față de valorile tradiționale, trăsătura întâlnită în rândul majorității adolescenților. Relațiile dificile în familii, lipsa intereselor educaționale sau stările de alienare și răzvrătire precum și experiențele de tulburare emoțională sunt factori ce determina consumul de droguri în rândul adolescentilor.
Consecințele nefaste ale drogurilor sunt multiple și modul în care produc moartea, pare a fi de cele mai multe ori natural: stop cardiac, stop respirator, s.a.
Un alt pericol cu care se confrunta toxicomanul este acela al infecțiilor. „Este acum n mod cert stabilit faptul că între abuzul de droguri și așa-numitele epidemii de seringă exista o legătură de tipul cauză-efect”.
Toxicomanii ce își administrează drogul prin injectare se expun la contaminarea cu numeroase maladii (hepatită C), intoxicații cu substanțe folosite pentru diluarea heroinei, ori risca să contacteze Sindromul imunodeficienței dobândit (HIV). S-a constatat că la 100 de victime HIV/SIDA, 10-15 persoane au fost sau sunt toxicomane.
„În ceea ce privește mortalitatea, aceasta are dimensiuni mult mai mari în cazul toxicomanilor, fie ca urmare a supradozelor sau a efectelor nefaste ale acestor substanțe în timp, fie ca urmare a îmbolnăvirii cu SIDA cauzată de folosirea unor ace de seringă infestate”.
Datorită inclinației spre imaginație specifică adolescentei, tentația consumului de droguri este inevitabilă. Cele două principii ale egocentrismului adolescentin, respctiv „ Pot să mă descurc și singur” și „ Adulții nu sunt capabili să mă înțeleagă” par a fi punctul de plecare al consumului de droguri, alcool și practicarea prostituției.
Înconjurat de multitudinea de factori de natura sociali, culturali, economici, adolescentul este predispus dezvoltării unui comportament deviant, iar consumul de substanțe psihoactive poate fi un risc asociat acestui timp de comportament.
CAPITOLUL 2 – CONSUMUL DE SUBSTANȚE PSIHOACTIVE ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR
NOȚIUNI GENERALE DESPRE SUBSTANȚELE PSIHOACTIVE
Istoria drogurilor se duce în cele mai îndepărtate vremuri pentru că omul a fost întotdeauna preocupat de găsirea unor mijloace prin care să-și creeza plăceri de moment. La început, aceste substanțe erau procurate din plante, iar primul drog folosit a fost opiul, încă din perioada neolitică, obținut din capsulele de mac.
Romanii cunoșteau atât macul cât și opiumul. Poetul Virgiliu amintește despre aceasta în “Eneida” și în “georgice”. Pliniu, autorul unei vaste enciclopedii a timpului explica cum se poate obține opiumul din mac. Alchimiștii la sfârșitul dinastiei Han din China, (între secolele II-IV), posedau “pudra celor cinci pietre”. Acest drog era în totalitate de origine minerală, iar în combinație cu cannabisul s-a răspândit masiv în China. Incașii sunt considerați că au ignorat opiumul și cânepa indiană, dar în schimb ei utilizau coca pe care o fumau în formă de țigări să pipe.
Dependența de opium se dezvolta la mijlocul secolului al XIX-lea și în Europa, când au apărut centre unde se fuma opium, centre semiclandestine, atât la Paris cât și în marile porturi franceze. Thomas de Quincey poate fi considerat unul din primii toxicomani moderni. El privea toxicomania din perspectiva culturală, ca obiect al cercetărilor medicale dar și ca obiect al tentativelor de control și interdicție. Sfârșitul secolului XVIII-lea este marcat de dorința unor cercetători de a purifica opium. În 1804 s-a reușit să se obțină extrasul de opium, adică cristale incolore care nu erau altceva decât morfină. Chimistul german Dreser, pornind de la morfină, a sintetizat un nou produs mult mai puternic: heroina, comercializata ca medicament din 1898.
La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a intensificat preocuparea pentru uzul excesiv de drog. Cocaină a fost izolată din frunzele de coca după 1860 și a început să se răspândească foarte repede din 1885, când companiile farmaceutice au început să vândă în S.U.A. și Europa produse pe bază de cocaină. Sigmund Freud a publicat un articol despre potențialul terapeutic al cocainei în 1884. Autoritățile americane au recomandat cocaină ca remediu pentru boala. După o anumită perioadă s-a observat că are capacitatea de a induce intoxicații care produc tulburări psihice, precum și pierderea controlului asupra comportamentului, iar folosirea ei pe o durată mai îndelungată duce la dependența.
Odată cu începutul secolului XX apar noi droguri și noi căi de administrare, ceea ce a condus la apariția de noi probleme legate de consumul lor. O altă clasă de substanțe psihoactive, amfetaminele, au fost introduse în uzul clinic în 1932, dar au început să fie folosite ca drog în anii `50 și `60. Preocuparea socială pentru abuzul de halucinogene s-a intensificat în anii 1960 când consumul unei noi substanțe, descoperite recent, cu un foarte mare potențial halucinogen, se răspândește foarte repede printre grupurile de tineri. Este vorba de LSD. În anii `70 crește consumul de cannabis și se răspândesc cazurile de abuz și dependenta de amfetamine. Toate aceste substanțe nu sunt consumate doar în scopuri medicale, ele sunt produse și în laboratoare clandestine, ca droguri ilicite. În cursul ultimilor ani folosirea ilegală a drogurilor s-a răspândit într-un ritm fără precedent, atingând toate regiunile globului. Aceasta răspândire a drogurilor poate fi atribuită mai multor serii de factori, printre care insuficiență de informații credibile asupra pericolelor imediate și pe termen lung a folosirii drogurilor, ușurință din în ce în ce mai amre a procurării drogurilor, absența unei responsabilități asupra dimensiunilor problemelor ridicate de droguri.
Până în 1990 în România consumul de droguri era mai puțin semnificativ însă în ultimii ani fenomenul a cunoscut o dinamica extrem de complexă, tara nostra devenind astfel ținta unui trafic organizat al drogurilor dinspre Orient spre Occident, iar în ultimii ani o piață de desfacere. Conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății, drogul este orice substanța a cărei administrare produce tulburări mintale, de comportament și dependentă. Un număr important de consumatori de droguri prezintă tulburări de personalitate, în special labilitate emoțională, slabă inserție familială și socio-profesională, manifestări antisociale.
Asupra psihicului drogurile produc tulburări de percepție ( iluzii, halucinații) tulburări de atenție, de memorie,anxietate, atacuri de panică, irascibilitate, tulburai de somn.
Personalitatea toxicomanului degradează progresiv. La început el disimulează și încerca să salveze aparențele, apoi devine indiferent, lipsit de inițiativă.
„Drogul este o substanță a cărei folosință se transforma în obișnuința și care afectează direct creierul și sistemul nervos central , schimba dispoziția, percepția și/sau starea de conștiință” spunea Campbell Ross, modificând imaginea asupra realității înconjurătoare. În opinia lui Van Epen, drogurile sunt folosite tocmai datorită acestui motiv și anume datorită faptului că ele influențează conștiința umană. În sensul dat de către convențiile internaționale, prin drog înțelegem substanțele supuse controlului prin Convenția Unică asupra stupefiantelor din 1961, precum și substanțele psihotrope ale căror control este prevăzut de Convenția din 1971.
Consumatorii de droguri recurg la acestea în principal pentru a uita problemele cu care se confrunta sau pentru a se conforma unui grup de prieteni. Inițial drogurile îi aduc consumatorului satisfacția și efectul dorit. Această „calitate” a drogurilor este un factor principal care duce la dependența, oferă anumite satisfacții. Când omul ia aceste droguri, în organismul acestuia sunt anumite substanțe care se eliberează, având un efect direct asupra zonelor creierului ce induc senzații de plăcere. Obiceiul căutării drogurilor se formează în momentul în care individul experimentează în mod repetat acest fel de senzații tari. Astfel drogul semnifică „o substanța de natura ce produce modificarea funcțiilor cognitive sau motrice ale organismului și care, de asemenea, poate creea dependentă”.
Individul nu realizează riscurile la care se supune consumând droguri, nu recunoaște starea de dependența de droguri. După ce omul își stabilește un ideal pe care vrea să-l atingă apelând la consumul de droguri, realizând că nu-i sunt îndeplinite așteptările, el își va mări cantitatea de drog administrata. Organismul îi cere mereu o creștere a cantități de drog, iar dependentul devine obsedat de dorința de a le obține. În acest sens, el va plăti orice preț: vinderea bunurilor, furturi și alte infracțiuni. Acest comportament al consumatorului de droguri duce la destrămarea propriei familii, pierderea locului de muncă, abandonarea necondiționată de la studii, alterarea imagini publice, creșterea riscului de a produce accidente. Consumul de droguri are grave consecințe asupra organismului uman, fiind prezent riscul ridicat la suprainfecții și transmiterea unor boli.
Intoxicația reprezintă „comportamentul maladaptive asociat cu indigestia recentă de droguri. Efectele intoxicației pot să varieze mult de la o persoană la alta, și depinde de mai mulți factori”.
Conceptul de toxicomanie este un termen introdus în practică la începutul anilor 1920 și înglobează diverse realități: practici de consum heterogene privitor la natura substanțelor, la fregventa consumului, la motivațiile subiectului. Pentru a determina existența toxicomaniei, drogul nu este suficient. Toxicomanul este persoana care consumă în mod repetat droguri, pentru a experimenta o nouă stare. Toxicomania presupune „obișnuința morbidă (bonlavicioasa) de a folosi doze repetate și crescute de substanțe toxice, între care un loc important îl ocupa stupefiantele.
Există trei modele ale toxicomaniei:
1. Modelul „monovariabil” enunțat de medicul american Benjamin Bush în 1875, susținând că răul se afla în conținutul substanței care declanșează procesul morbid.
2. Modelul „bivariabil” susținut în secolul al XIX-lea de curentul igienist. În 1857 Morell propune teoria generală a degenerării, conform căreia unii indivizi sunt mai fragili decât alții, atât în plan fizic, mintal cât și în plan moral.
3. Modelul „trivariabil” a apărut la începutul anilor 1970 și a fost relevat de studiile efectuate pe soldații americani în Vietnam.
În 1969, Organizația Mondială a Sănătății înlocuiește conceptul de toxicomanie cu noțiunea de dependență. În același an OMS definea farmacodependența ca: „o stare psihică și câteodată somatica, rezultat al interacțiunii între un organism viu și un drog, care se caracterizează prin modificări comportamentale și alte reacții, conducând la pulsiunea către consumul produsului de maniera continua sau periodica în scopul redobândirii efectelor sale psihice și câteodată pentru a evita suferința deprivării”
Dependenta poate fi de două feluri:
-dependenta psihică: starea mentală caracterizată prin impulsul pacientului spre consumul periodic sau continuu al drogului, în scopul dobândirii unei plăceri sau al anularii unei stări de tensiune.
-dependenta fizică: corespunde unei necesități a organismului care pentru a-și conserva echilibrul are nevoie de aportul unei substanțe chimice exogene.
CLASIFICAREA GENERALĂ A DROGURILOR
Principalele clasificări ale drogurilor se realizează în funcție de originea produsului, de regimul sau juridic și de efectul pe care îl produce asupra sistemului nervos central.
În funcție de regimul juridic din care sunt alcătuite, împarte drogurile în:
-droguri licite
-droguri ilicite
Drogurile licite sunt substanțe a căror fabricare este supusă controlului, dar consumul este liber. În această categorie intră:
-alcoolul
-nicotina
-cofeina
-medicamente cu conținut stupefiant sau psihotrop
Drogurile ilicite sunt substanțe a căror producere, traficare, consum, sunt interzise cu excepția cazurilor strict specificate de actele normative. În această categorie intră:
-cocaina
-heroina
-canabisul
-ecstasy
-amfetaminele și halucinogenele
Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri face distincția dintre drogurile de mare risc ( se referă la cele cu risc inacceptabil pentru sănătate, cum sunt heroină și cocaină), și drogurile de risc (se referă la droguri acceptabile pentru sănătate, cum ar fi hașișul).
Alte tipuri de droguri care periclitează echilibrul bio-psiho-social al individului sunt următoarele:
În funcție de originea produsului, drogurile se împart în :
-droguri sintetice (produsele de plecare se obțin prin sinteză);
-droguri semisintetice (produsele de plecare conțin și produși naturali);
-droguri naturale (conțin compuși naturali)
În funcție de dependența generală,drogurile se împart în:
-droguri care dau dependenta fizică
-droguri care dau dependenta psihică
-droguri care dau dependenta mixtă
În funcție de efectul produs asupra sistemului nervos central, drogurile se împart în:
a) psiholeptice, respectiv:
-somniferele
-tranchilizantele și sedativele
-neurolepticele
b) psihoanaleptice, respectiv:
-stimulentii stări de vigilitate( cofeină, cocaină, amfetamina)
– antidepresivele
c) psihodisleptice, respectiv
-halucinogenele
-stupefiantele
-euforizantele
După efectul avut asupra sistemului nervos central, drogurile se împart în mai multe categorii:
A. stimulante, care provoacă excitație psihologică, veselie, tensiune psihică, uneori reacții violente ;
B. deprimante, care provoacă liniște psihologică, relaxare psihică, adormire ;
C. halucinogene, ce produc modificarea percepțiilor, a senzațiilor auditive, vizuale, olfactive;
D. delirogene, care tulbură rațiunea, analiza pe care o facem plecând de la senzațiile proprii.
A. Droguri stimulante
1. Amfetamina
Stare fizică: Pulbere albă sau lichid cu miros aromat de culoarea coniacului
Administrare: Oral (capsule), prizate, fumate, injectate
Efecte căutate: Stimulare puternică, lupta împotriva oboselii, energie, euforie, atenție, siguranță. Creșterea performanțelor și a capacității de efort se face pe seama rezervelor energetice; dacă acestea nu se refac în cantitate suficientă, cu timpul se ajunge la epuizarea generală a organismului. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele și derivații lor suprima senzația de foame, determinând reducerea aportului alimentar.
Efecte nocive: Pe termen scurt: acnee severă, nervozitate, uneori paranoia sau agresivitate, creșterea pulsului și a presiunii sanguine, migrene. Pe termen lung: ulcer, afecțiuni ale vaselor de sânge, psihoză, malnutriție din cauza anorexiei, stop cardiac. Poate afecta eficienta pilulelor contraceptive.
Aceste substanțe simpatomimetice sunt derivați ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomina efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite și "amâne de trezire" sau "amâne tonifiante". Există pe lângă amfetamina sulfat și o formã de amfetamina, numită „speed”, în mod obișnuit numită gheață (dar și cristal, sticla și înghețată), deși este destul de rar întâlnită. Are efecte similare, dar dureazã până la 39 de ore și este considerată de profesioniști ca fiind mai puternică și produce o mai mare dependenta decât crack. Expresia americană "speed" a devenit uzuală pentru distribuția pe piața neagră a acestor substanțe. Forme de consum:"Speed" este de găsit sub formă de pulbere, ambalat în capsule sau comprimate. În consecință, speed poate fi prizat, înghițit, injectat sau fumat (ice).
Amfetaminele sunt substanțe tipice dadatoare de dependența, în sensul că doza poate fi crescută rapid și foarte mult – până la cantități care, pentru persoane neobișnuite, sunt letale
Dependența: Psihologică
2. Ecstasy(MDMA)
Stare fizică: tablete sau pulbere albă.
Administrare: oral, priză.
Efecte căutate: stimulare puternică, excitație, dezinhibiție, deliruri
MDMA pură are efect mai ales asupra neurotransmițătorului serotonină. Acesta influențează emoțiile, activitatea noastră, impresiile senzoriale, activitățile motorii, asocierile (de la nivel cerebral), precum și senzațiile acustice și optice.
Efecte nocive: Pe termen scurt: midriaza, hipertermie, bufeuri de căldură, anorexie, insomnii, contracții musculare (dificultate în urinare); după 48 de ore, depresie, gânduri morbide, coșmaruri. Efecte pe termen lung: probleme psihologice, panica, tahicardie, epilepsie, leziuni hepatice, cardiace și cerebrale, degradarea ireversibilă a creierului, moarte provocată de hipertermie.
Datorită acțiunilor și efectelor lor diferite, drogurile sintetige sunt greu clasificabile în grupe distincte. XTC (prescurtarea pt. Ecstasy) este atribuit frecvent grupei entactogenelor (droguri care permit contactul, "atingerea interiorului", de ex. prin producerea sentimentului de fericire). Grupul ecstasy are însă și acțiuni din grupa drogurilor stimulatoare și halucinogene. Inițial, numele de Ecstasy a fost atribuit drogului MDMA (3,4-metilen-dioxid-metilamfetamina), o substanță sintetică pură.
În combinație cu alte substanțe de abuz, pot apărea complicații.
– În combinație cu alcoolul:
risc crescut, deoarece alcoolul stimulează deshidratarea = pericol de hipertermie și deshidratare
determina rapid un curaj exagerat și supraaprecierea proprilor capacități = reprezintă pericol mai ales în traficul rutier
amplifica efectele biologice negative și urmările acestora = mahmureală
– În combinație cu cannabis:
Tensiunea psihică poate fi redusă, dar și amplificată, după caz = neliniște/nervozitate
– În combinație cu cafeină: stimulează în plus și se ajunge la nervozitate
– În combinație cu amfetamina: – toxicitate mai mare – efect cumulativ = risc de supradozare
– În combinație cu LSD: – amplifică efectul halucinogen și prelungește starea de stupoare
– În combinație cu cocaină: – în acest caz sunt relatate reacții de panică.
Dependența: psihologică
3. Cocaină
Stare fizică: cristale bej sau brune; rafinată este o pulbere albă.
Administrare: prizata, fumată (crack-ul este fumat în pipe de sticlă), injectata.
Efecte căutate: puternica stimulare psihică, sentiment de putere.
Cocaină oferă senzația subiectivă a creșterii performanțelor și forței fizice, precum și creșterea obiectivă a anduranței și a nivelului maxim de solicitare, până la epuizarea totală a rezervelor psihice ale individului. Sub acțiunea continuă a cocainei, nevoia de somn este neglijată, asemenea senzației de foame, astfel încât individul poate renunța mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseală și epuizare, dispoziția se ameliorează iar mobilizarea crește.
Desigur, toate acestea pot fi susținute doar un timp limitat. Slăbirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizică și, în ultimă instanță, insuficienta funcțională sunt consecințele utilizării pe timp îndelungat a substanței, pe lângă care apare dependenta psihică severă care la nici o substanță nu se instalează atât de puternic, în timp atât de scurt ca la cocaină.
Cocaină este adesea folosită în combinație cu un alt drog subsidiar ilicit sau licit, de multe ori canabisul (31,6 %), opiaceele (28,6 %) sau alcoolul (17,4 %). Studiile privind consumatorii prin injectare sugerează că, în unele zone, combinarea heroinei și a cocainei în aceeași injecție câștiga în popularitate (și este numită uneori de consumatorii prin injectare „speedballing” [șut tare]). Combinarea opiaceelor cu cocaină reiese, în prezent, din ce în ce mai mult din datele de tratament.
Efecte nocive: Extazul tine 15-30 de minute și este urmat de o depresie profundă, irascibilitate, agitație, oboseala mentală, o mare dorință pentru o altă doză. Efecte pe termen scurt: midriaza, rinoree, este energic, euforic, sigur de sine, anorexie, hipertermie, tahicardie, hipertensiune arterială, epilepsie, anxietate, amnezie, acte de violență, instabilitate, panica, senzație de persecuție; imediat după doza dureri de cap de circa o oră, tremurături, senzație de cald său rece; câteva zile de depresie. Efecte pe termen lung: hepatita A, B sau C (prin contaminare cu seringi folosite de alți consumatori), AVC sau IMA, dureri abdominale, deteriorarea septului nazal, comportament agresiv, halucinații (care pot provoca acte de automutilare, suicid, omor).
Dependența: psihică
„ Crack-ul” este o formă de drog pe bază de cocaină, obținută prin transformarea bazică a clorhidratului de cocaină (forma cea mai curentă care e inhalata sau injectata). « Crack-ul » se inhalează dintr-o pipa sau dintr-o țigară și este rapid absorbit în plămân și de sângele pulmonar, ajungând la creier într-o concentrație crescută(5). Rezultă o euforie intensă urmată rapid de depresie și anxietate care creează nevoia unei reprize rapide de drog. Cazuri de dependența de « crack » au fost raportate după inhalarea de două-trei țigarete conținând acest drog. Consumarea repetată duce la accidente cardiace: infarct, insuficienta coronariană, miocardita, accidente cerebrale-hemoragie cerebrală și accese de delir ce conduc la suicid sau crimă. Tehnicile imagistice medicale (RMN, PET) au arătat în cazul consumatorilor de cocaină alterări ale circulației cerebrale cu diminuarea irigației fronto-parietale și în același timp o vasoconstricție coronară. Aceste probleme circulatorii persista 15 zile după sevraj și se datorează microtrombilor formați. Aceste metode imagistice au pus în evidență și probleme metabolice ale creierului și alterarea reciclării neurotransmițătorilor (dopamină).
B. Droguri sedative:
Opiaceele, derivate de opium, sunt droguri sedative. Clasa opioizilor include droguri derivate din opium ( ca morfină și heroină) și substitutele sale sintetice( ca metadona). Medical, morfină este un potent ameliorator de durere; într-adevăr, este standardul prin care celelalte droguri amelioratoare de durere sunt măsurate. Dintre acestea doar heroina reprezintă un drog de abuz consumat ilicit, opiul e un drog mai mult cu valoare istorică și folosit ca materie primă la fabricarea unor medicamente precum morfină, codeina care pot fi prescrise de doctor. Opiumul este utilizat ca sedativ și ameliorator de durere în condiții terminale. Metadona este tot un drog sedativ dar prescris în cadrul dezintoxicării la heroinomani. Somniferele, anxioliticele pot fi consumate abuziv în doze crescute, dar ele nu fac obiectul traficului, ci sunt prescrise de medic.
1. Heroina
Stare fizică: pulbere albă, cenușie, roz, brună
Formularea heroinei oferite pe piața consumatorilor de droguri poate fi diferită, în funcție de:
formularea în timpul procesului de producție (bulgăre, granule, pulbere)
substanțele chimice și adjuvanții adăugați, ce determina variații ale culorii, precum și
variațiile în compoziția chimică.
Administrare: injectare (subcutanat, intramuscular, intravenos), poate fi prizata sau fumată
Efecte căutate: detașare fizică și psihică
Heroină are, practic, același spectru de acțiune ca și morfină, în schimb are un efect analgetic de cinci până la 10 ori mai puternic. În același timp, heroina este și puternic euforizanta. La fel ca morfină, estompează activitatea intelectuală a omului și influențează starea sa psihică în sensul eliminării fricii și proastei dispoziții. Sub influența heroinei, oamenii par a fi din cale afară de fericiți. Nevoile lor sunt complet satisfăcute, au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relatează un episod de "flash" (engl. trăsnet), un flux dinamic, de plăcere ce cuprinde întreg corpul imediat după injectarea în circulația sanguină. Totalitatea efectelor resimțite de către cei care consumă aceste droguri se mai numește "kick" (energie, avânt, putere mobilizatoare). Termenii sugerează funcția puternică de amplificare a senzațiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales dacă sunt administrate injectabil. Mulți consumatori dezvolta și o dependență față de seringă sau ac, indiferent de drogul administrat. Este apreciată senzația ce o da acul înțepător, "simți oțelul". Se injectează orice: de la comprimate dizolvate, metadona, coniac până la apă de baltă.
Heroină pură, "neîntinsa" ajunge foarte rar pe piață. De multe ori, laboratoarele de preparare adauga încă din producție anumite substanțe, cu intenția de a produce anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnină. Această substanță, utilizată printre altele ca rodenticid, are efect stimulator, administrata în cantități mici. Consumatorul ar putea, astfel, conștientiza mai bine trăirile din timpul stării de euforie (germ. Rausch). Același efect stimulator îl are și cafeină, frecvent adăugată heroinei. Făcând abstracție de aceste amestecuri preparate în laborator, traficantul "întinde" adesea marfă cu glucoză, lactoza, acid citric sau substanțe farmaceutice (de ex. paracetamol – subst. activa: acetaminophen). Dacă traficantul însă nu are la dispoziție nici unul din acești excipienți, nu ezita să utilizeze alte substanțe, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinați chiar și detergenți, insectidice, var, s.a.
Efecte nocive: Pe termen scurt: mioza, pleoapele căzute, depresie, apatie, anorexie, greață, voma, crampe, transpirație, gura uscată, piele iritată, senzație de greutate la extremitățile corpului, probleme cardiace și respiratorii, scăderea libidoului, carii, abcese, dinți cazuti- în cinci zile aceste efecte dispar. Efecte pe termen lung: rigiditate musculară, vene sparte, contracția vezicii biliare, constipație, perturbarea vederii. Riscuri legate de utilizarea în comun a injecțiilor: complicații pulmonare (inclusiv pneumonie), hepatitele B sau C, SIDA, septicemia. O supradoză de heroină poate provoca starea de comă sau moartea celui care o consumă.
Dependența: fizică ultrarapidă atât prin injectare cât și prin prizare sau inhalare;
Deoarece prețul este ridicat și cantitatea consumată atinge ordine de mărimi considerabile, dependentului nu-i rămâne altă posibilitate, decât să-și asigure cantitatea necesară prin comiterea de așa-numite "infracțiuni de procurare". Infracționalitatea directă și indirectă legată de procurarea heroinei apare mai rapid și se manifestă mai intens decât în cazul dependenței de alte substanțe.
2. Solvenți
Stare fizică: lichide volatile
Substanțele care se pretează la inhalare (adulmecare) sunt solvenții chimici din industrie, bricolaj și domeniul casnic, precum: cleiuri, diluanți pentru adezivi, vopsele și lacuri, benzină, acetona, butilacetatul, diclormetanul, hexanul, xilolul, tetraclorura de carbon ("Tetra") și hidrocarburile fluorurate alifatice. Diluantul utilizat de pictori pentru culorile lor conține, de exemplu, toluen. Cloroformul, sau triclormetanul, este un solvent cu proprietăți narcotizante care produce vapori neinflamabili.
Administrare: inhalare
Efecte căutate: când narcoticele sunt utilizate ca droguri stupefiante, consumatorul încearcă să atingă doar analgezie și excitație. Din nefericire se ajunge și la toleranta și apoi paralizie.
Efecte nocive: toxicitate hepatică, toxicitate renală, cardiacă, pulmonara, tulburări psihiatrice grave. În România de după Revoluție a apărut și s-a intensificat consumul de solvenți (“aurolac”): eter, tricloretilen, lipici, solvenți industriali. Se remarca mai ales adolescenții tineri (10 – 15 ani) din păturile sociale inferioare. Consumatorii solitari sunt puțini, dar cu atât mai periclitați, deoarece nu acționează într-un anumit context, își păstrează acest obicei multă vreme și au suferit, de regulă, un traumatism psihic anterior consumului.
Dependența:+++
3. Metadona
Metadona este un opioid produs pe cale sintetică, cu efect similar morfinei. Metadona este utilizată ca substanța împotriva sindromului de abstinența fizică în cadrul dezintoxicării de heroină.
Ca substituent, metadona este adecvată din mai multe motive:
Poate fi produsă pe cale sintetică. Astfel, se combate cultivarea opiului și traficul de produse opiacee.
Poate fi administrata, fără afectarea semnificativă a eficienței, și sub formă de comprimate sau picături. Picăturile se dizolvă de cele mai multe ori în suc de portocale.
Are efect mai îndelungat decât heroina, deci nu trebuie administrata decât o dată pe zi.
Datorită instalării insidioase a efectului în cazul administrării orale nu se produce așa-numitul kick (senzație puternică de euforie, instalată brusc, la scurt timp după administrare). Astfel, lipsește sentimentul euforic care duce la agravarea adicției. Dacă însă metadona se administrează intravenos, efectul este similar unei doze de heroină injectată.
C. Halucinogenele
1. Canabisul
Cele două tipuri principale de canabis folosite ca droguri sunt marijuana și hașișul.
Stare fizică: Uleiul de cannabis
Marijuana: frunze și flori uscate
Hașiș: pachete sau cocoloașe maro sau negre
Administrare:
Marijuana sunt frunzele și florile uscate de la planta de canabis. Tulpina, ramurile și semințele sunt de obicei îndepărtate, deoarece conțin doar o mică cantitate de THC (Tetrahidrocannabinol). Marijuana este de obicei fumata în foi de țigară numite „joint”, pipa sau într-o pipa cu filtru de apă cunoscută sub numele de bong. Unele persoane digera marijuana sau o folosesc la gătit.
Hașișul este aceeași plantă lipicioasă, cu tulpina groasă, din care se utilizează polenul, are rășină închisă la culoare (asemeni sevei ce se scurge din planta de cannabis). Pentru a fabrica hașișul, muncitorii zdrobesc sau macina planta de canabis pentru a obține rășină sau seva, apoi această este colectata. Hașișul este o formă mult mai puternică de marijuana, deoarece are mult mai mult THC. Este de obicei fumat într-o pipa obișnuită sau una cu filtru de apă. Unii o consumă adăugând-o la prăjituri.
Efecte căutate:
a) Marihuana: când o persoană respira fumul de la marijuana sau înghite marijuana, acesta capăta o senzație numită în limbaj comun "high" sau "afumat". Cele mai comune efecte ale drogului sunt senzațiile de relaxare, fericire, amețeală, frică, sau de a nu fi capabil de a gândi lucid și o senzație de foame.
b) Hașiș: – pe termen scurt-betie euforica și expansiva
– pe termen lung-veritabile crize de depersonalizare; consumul îndelungat chiar în doza moderată duce la o stare de apatie, de lenevie, la alterări ale bronhiilor, la o îmbătrânire prematură, slăbirea sistemului imunologic, tulburări ale gândirii.
Efecte nocive: -pe termen scurt: insomnie, dificultăți în menținerea noțiunii timpului, reducerea capacității de realizare a acțiunilor care cer concentrare și coordonare (șofatul), tahicardie, HTA, pericole cardiace potențiale pentru cei predispuși la boli de inimă, mucoase uscate, scăderea inhibițiilor sociale, paranoia, halucinații, memorie pe termen scurt imparțiala sau redusă, capacitate de înțelegere redusă sau parțială, motivație și cunoaștere modificate îngreunând achiziția de noi informații, deficiențe de învățare și memorie, percepție și dificultăți de raționare.
-pe termen lung: creșterea riscului de cancer, scăderea nivelului de testosteron și de spermatozoizi la bărbați, creșterea nivelului de testosteron la femei și a riscului de infertilitate, hipopituitarism, suprima eliberarea GRH(Gonadotropin-Releasing-Hormone), scăderea libidoului.
Dependența: psihologică + :
Dependența fizică de substanțele active din cannabis nu a putut fi demonstrată până în prezent. Aparent, nu exista simptome de sevraj fizic pur după oprirea consumului. Marijuana e consumată în cantități crescute pentru a ajunge la aceeași plăcere.
D. Delirogenele:
1. LSD
Acidul lisergic dietilamid-25 ( din germana Lysergsäure-diethylamid LSD, de asemenea numit LSD-25) este un drog semisintetic. LSD-ul a fost folosit în principal că un drog recreațional, o unealtă în ajutorul diverselor practici precum meditația, psihonautica, proiecte artistice și psihoterapie psihedelică. Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de secară, o ciupercă a grânelor, ce de obicei se regăsește pe orez.
Stare fizică: substanța hidrosolubilă, incoloră, inodora, insipidă.
Administrare: se prezintă pe suporturi îmbibate cu produs-sugativa, țesături, zahăr sau pilule. Se administrează cel mai adesea oral, dar și prin injecție intramusculară sau intravenoasa.
Efecte căutate: halucinații, deliruri.
Efecte nocive:
– pe termen scurt-euforie, probleme de conștiință, midriaza, alterarea noțiunii de timp, a percepțiilor vizuale și auditive, palpitații, tremurături, panica, scăderea presiunii sanguine până la colaps circulator, acte violente, necontrolate.
– pe termen lung-accese de panică ce se pot manifesta la o perioadă scurtă după utimul consum, alteori o perioadă lunga-de ani de zile. Nu apare dependenta fizică, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj.
Dependența: în funcție de subiect exista pericolul toleranței (obișnuinței) psihice
Halucinațiile declanșate de LSD nu sunt, defapt, decât pseudohalucinații, consumatorii fiind aproape întotdeauna conștienți de faptul că impresiile trăite nu sunt reale.
Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor cunoscute până acum poate fi considerat abolirea stabilității lumii noastre interioare, tulburând percepțiile noastre, strict constante în mod normal.
2. Ciuperci cu substanțe stupefiante (de ex. Psilocibina )
Efectul psilocibinei este asemănător cu cel al LSD-ului. Se caracterizează în special prin halucinații vizuale, modificări ale perceperii culorilor, dar și prin modificări ale stării psihice și emoționale. Cei aflați sub efectul ei au impresia că-și reamintesc și conștientizează trăiri uitate din vremuri trecute. Se observă o schimbare profundă a perceperii timpului și spațiului, iar uneori subiectul își percepe propriul corp distorsionat în mod bizar. Atenția este extrem de focalizata. Modificările stării de conștientă sunt doar ușor schițate. Doze de câteva miligrame induc o relaxare spirituală și fizică percepută subiectiv ca fiind plăcută. La doze mai mari, tulburările de percepție a timpului sunt mai pronunțate, perceperea dimeniunii spațiului este modificată și mai mult. Din punct de vedere farmacologic, psilocibina are ca efect, asemănător LSD-ului, dilatarea pupilelor, creșterea temperaturii, s.a.m.d.
Medicamente utilizate abuziv
1. Tranchilizante
Medicamentele tranchilizante des utilizate fac parte din categoria benzodiazepinelor.
Tranchilizantele din categoria benzodiazepinelor nu se deosebesc între ele în mod esențial, în ceea ce privește acțiunea lor. Tranchilizantele au în primul rând o acțiune calmantă, antiagresiva, anxiolitica și un oarecare efect tonic-antidepresiv. În plus, majoritatea tranchilizantelor are și o acțiune de relaxare a musculaturii voluntare. Diazepamul poate fi utilizat, în afară de aceste indicații, și la tratamentul imediat al crizelor epileptice. Tranchilizantele au un efect de distanțare față de durere și de inducere a somnului, fără a suprima însă fazele de vis (somnul paradoxal), așa cum o fac barbituricele.
Abuz și dependenta: Fără îndoială, consumul cronic de benzodiazepine în doze mari poate duce, în cazuri individuale, la euforie, instalarea toleranței și, în final, la dependența. Tipul de dependența corespunde celui față de alcool și barbiturice. Deoarece benzodiazepinele nu se metabolizează prin ficat, potențialul de dependența privește în special domeniul psihic.
În cazul supradozarii tranchilizantelor până la 1 g este posibilă instalarea unui somn de 48 de ore.
Printre medicamentele psihotrope cel mai frecvent comerializate, locul întâi a fost ținut mult timp de Valium (diazepam), urmat de Adumbran și Praxiten (oxazepam).
2. Somnifere
În privința somniferelor poate fi recunoscută supremația utilizării abuzive de barbiturice.
Barbituricele induc un somn asemănător narcozei (suprima fazele de vis/somn paradoxal). Efectele nedorite sunt rare, la doze normale, și de regulă nu sunt sesizate din cauza acțiunii principale a medicamentului, ele apărând în somn. Pot însă să apară: somnolenta în timpul zilei, tulburări de echilibru, "stare de beție", mersul ebrios și tulburarea capacității de discernământ.
Rareori, apar: depresia respiratorie, stare de excitație nervoasă, dezorientare (frecvent la persoane mai în vârstă), hipotermie, tulburări de dinamică sexuală, dureri musculare și articulare.
Barbituricele interferează cu capacitatea de a conduce un autovehicol și reduc, în general, atenția.
Consumul concomitent de alcool este cel care evidențiază sau potențează în mod periculos aceste efecte adverse, deorece ambele substanțe trebuie prelucrate (metabolizate) de ficat.
Consumul de barbiturice poartă cu sine un mare risc de dependența, deoarece doza trebuie mărită deja la câteva zile, pentru a atinge efectul inițial. De asemenea, primele fenomene de sevraj – neliniște, iritabilitate și insomnie – apar deja după primele două săptămâni de consum. Barbituricele induc o tulburare severă a caracterului somnului normal, prin faptul că suprima fazele de vis (somnul paradoxal) necesare păstrării echilibrului psihic.
Consumul pe o perioadă îndelungată induce modificări insidioase de personalitate.
În baza caracterului aproape identic al dependenței de alcool și al celei de barbiturice, ambele sunt incluse de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în aceeași categorie de dependență.
Spre deosebire de tranchilizante, marja de siguranță dintre doza terapeutica și cea toxică este foarte redusă, fapt recunoscut și exploatat de mulți oameni. Intoxicația severă rămâne și azi o metodă răspândită de suicid. O intoxicație acută cu barbiturice va provoca paralizarea progresivă a centrului respirator și prăbușirea funcțiilor circulatorii.
Au existat și există mereu preparate populare în rândul consumatorilor de droguri, precum Luminalul (fenobarbital), Nembutal (pentobarbital), Rosimon și Mandrax (metaqualona). Acestea, alături de altele, sunt adesea combinate cu droguri cu efect stimulator. Când scade efectul unui drog "speed" sau atunci când acesta devine insuportabil – în urma consumului cronic – somniferele ajuta la surmontarea insomniei de origine chimică.
TEORII CU PRIVIRE LA CONSUMUL ȘI DEPENDENTA DE DROGURI
1.Teorii biologice
În ceea ce privește analiza și consumul de droguri, teoriile biologice pun accentul pe două categorii cu aspecte de natură biologică, tendința indivizilor de a lua contact cu drogurile, iar pe de altă parte de a continua consumul odată ce contactul cu drogurile a fost realizat. Astfel pe de-o parte, influenta factorilor genetici accentuiaza faptul că există o anumită combinație a genelor care determină o predispoziție pentru abuzul de substanțe.Astfel nivelul de intoxicare cu droguri, toleranță de doze mari sau doze mici, nivelul de anxietate sau capacitatea organismului de a metaboliza astfel de substanțe, sunt determinate de influența genetică a organismului.
O a doua teorie aduce în discuție dezechilibrul metabolic ca un posibil factor cauzal în cel puțin un tip de abuz de droguri – dependența de narcotice. Dezvoltată de fizicienii Vincent Dole și Marie Nyswander, această teorie spune că dependenții de heroină suferă de o boală sau disfuncție metabolică, asemănătoare cu cea a diabeticilor. Odată ce anumiți indivizi încep să ia narcotice, fiziologia lor “tânjește” după droguri în același fel în care diabeticii tânjesc după insulina. Dozele repetate ale unui narcotic completează ciclul lor metabolic; narcoticele acționează ca un stabilizator, normalizând o deficientă.
2. Teorii psihologice
Aceste teorii sunt bazate pe cauze intra-personale și cuprind modelul creșterii stimei de sine (Kaplan, 1986). Acest model pleacă de la premiza că, adolescenții cauta acceptarea și aprobarea comportamentului lor.
În situațiile în care comportamentul adolescentului se îndepărtează de așteptările părinților, profesorilor sau altor persoane ale calor opinii sunt importante, va interveni un disconfort psihologic, pe care adolescentul trebuie să-l rezolve. În cazul pierderii favorurilor adulților semnificativi din viața tânărului, vor apărea sentimente de autorespingere, care necesită un răspuns corectiv sau compensator.
“Psihologia considera că persoanele care recurg la consumul de substanțe psihoactive suferă de tulburări afective sau de o tulburare a controlului impulsului de a consuma în căutarea plăcerii este dominantă (…) Mulți specialiști considera că persoanele care devin consumatoare de droguri, în special tinerii,au un grad de vulnerabilitate a personalității, anterioară începerii consumului. Ei par lipsiți de resursele necesare pentru a face față exigentelor vieții cotidiene, sunt instabili în ceea ce privește sentimentele, sunt în dezacord cu societatea și autoritățile. Mulți dintre ei acuza stări depresive, de anxietate, dar nu este dor dacă acestea sunt cauzele sau consecințele dependenței de drog.
Teoriile bazate pe factorii psihologici au împart în două categorii principale : acelea care accentuează mecanismul de reîntărire, și cele care spun că personalitățile unui consumator de droguri și în special al unui dependent sunt diferite de cele ale unei persoane care nu se droghează.
Reintarirea
O teorie psihologică majoră se bazează pe ideea diferențelor dintre personalitățile consumatorilor și noncosnumatorilor și susțin rolul reintaririi.
Sunt două tipuri diferite de reîntărire : pozitivă și negativă
Reintarirea pozitivă apare atunci când individul primește o senzație plăcută și sin cauza acesteia, este motivat să repete acțiunea care a cauzat-o. În acest caz, este foarte greu să stabilești o distincție clară între dependenta psihologică și cea fizică
Reintarirea negativă apare atunci când individul face ceva pentru a căuta ușurarea sau pentru a evita durerea, astfel el este recompensat și motivat pentru a face orice a dus la apariția stării de relaxare sau de înlăturare a durerii
Unele cercetări apreciază că deși întărirea pozitivă este privită ca un factor etiologic, dominant în geneza dependenței de drog (cocaină, amfetamina, heroină), întărirea negativă și fenomenele neplăcute ale întreruperii consumului pot fi în egală măsură sau chiar mai importante în determinarea folosirii drogului.
Personalitatea inadecvată
Câteva teorii psihologice asupra consumului de droguri se bazează pe noțiunea de psihologie patologică sau inadecventa : exista ceva greșit în viața emoțională și fizică a diferiților indivizi care îi face presipusi la consumul de droguri. Ei folosesc droguri ca o “scăpare din realitate”, ca o metodă de a evita probleme vieții și de a se retrage în stări euforice.
Probleme de comportament
Un al treilea tip de teorie psihologică a consumului de droguri vede fenomenul ca o formă a unui comportament deviant sau problematic. Mai multe cercetări asupra personalității și atitudinilor consumatorilor de droguri au demonstrat că în comparație cu neconsumatorii, primii au tendința de a fi mai rebeli, mai independenți, deschiși către noi experiențe, dispuși să-și asume mai multe riscuri, sunt mai toleranți, acceptând comportamentul deviant, receptivi la icnertitudine, căutători de plăceri, nonconformiști și neconvenționali
Teorii sociologice
În comparație cu teoriile biologice și psihologice care pun accentul pe factorii de natura individuală, teoriile sociologice pun acentul pe importanta factorilor structurali în consumul și dependenta de droguri. Printre acești factori se număra condițiile sociale, relațiile sociale și structurile sociale. Astfel, utilizarea drogurilor nu este, un fenomen individual, ci un fenomen de grup, care se învața, la fel ca orice conduita, în grupuri formate din indivizi care se confrunta cu aceleași probleme de inadaptare și care învața unii de la alții, elementele caracteristice subculturii drogurilor.
Patternurile de consum al drogurilor constituie un indiciu clar că utilizarea drogurilor este un fenomen social. Distribuția consumului nu are un caracter aleator, variiand în funcție de vârstă, clasă sau categorie socială, apartenenta etnică, stilurile de viață etc.
În timp ce teoriile biologice și psihologice tind să accentueze factorii individualiști, sociologii tind să facă factorii structurali centrul teoriilor lor. Pentru sociolog, cel mai important factor ce urmează a fi examinat nu este caracteristicile, relațiile sociale sau structurile sociale în care individul este sau a fost situat. Dintre cele mai importante teorii sociologice care au fost propuse în a ajuta la explicarea consumului de droguri se găsesc : A. Învățarea socială; B. Controlul social; C. Subcultura; D. Interacțiunea selectivă/socializarea.
Învățarea socială
Teoria învățării sociale propune ca consumul și abuzul de substanțe psihoactive să fie explicat de diferită expunere a grupurilor în care consumul este premiat. Aceste grupuri asigura mediul social în care are loc expunerea la definiții, invitații a modelelor, și reintarirea socială a consumului sau a abstinenței de o anumită substanța. Definițiile sunt învățate prin imitație, și reintarirea socială a lor prin membrii grupului cu care cineva este asociat.
Teoria învățării sociale propune că dimensiunea cu care substanțele vor fi folosite sau depinde de nivelul la care comportamentul a fost reinfortat în mod diferențial asupra comportamentului alternativ și este definit ca dezirabil.
Teoria controlului
O teorie majoră în sfera criminologiei și a comportamentului deviant este teoria controlului.Teoria controlului social are mai multe similarități cu teoria subculturii, dar sunt și mai multe diferențe. În timp ce teoria subculturii ia în discuție consumul de droguri din punctul de vedere al felului în care grupul facilitează consumul de droguri; teoria controlului social urmărește factorii care îi împiedica pe oameni să adopte un comportament deviant. Astfel, ceea ce cauzează consumul de droguri, ca cele mai multe comportamente deviante, este absența controlului social care generează conformarea. Cei mai mulți dintre noi nu manifestam acte deviante sau criminale din cauza unor strânse legături cu instituțiile sociale convenționale. Dacă aceste legături sunt slăbite sau rupte, vom fi eliberați de regulile societății și vom putea întreprinde acțiuni deviante – inclusiv să consumăm droguri. Nu atât legăturile consumatorilor de droguri cu o subcultura neconvențională îi atrage către droguri, ci lipsa legăturilor cu cultura conformatoare care îi lasa liberi către consumul de droguri.
Principala ipoteza a teoriei controlului social este aceea că cu cât ești mai atașat de o societate convențională, cu atât mai puțin este posibil să săvârșești un comportament care violează valorile și normele unei asemenea societăți.
Teoria subculturii
Teza principală a teoriei subculturii este aceea care presupune faptul că implicarea într-un anumit grup social cu atitudini favorabile către consumul de droguri este factorul cheie în încurajarea cuiva în propriul său consum de droguri, și că implicarea într-un grup care manifesta atitudini negative către consumul de droguri tinde să descurajeze un asemenea consum. Consumul de droguri este așteptat și încurajat în anumite cercuri sociale și virulent descurajat, chiar pedepsit în altele. Această teorie susține că sunt mai multe subculturi. Există diviziuni în funcție de rasă și etnie, vârsta repara membrii unei anumite subculturi de droguri ( subculturi de droguri ale liceenilor, a studenților și a tinerilor adulți). Dar poate cea mai importantă clasificare a subculturilor tine de tipul său tipurile de drog care este consumat. Astfel, sunt cel puțin subcultura abuzului de alcool, a marijuanei, a cocainei, a heroinei injectabile și a consumului multiplu de droguri. Totuși, unii indivizi sunt membri a doua sau a mai multor subculturi, și astfel, ceea ce se întâmplă cu el sau ea afectează ceea ce se întâmplă cu ceilalți.
Teoria interacțiunii selective / socializării
Termenul de “interacțiune selectivă” se referă la faptul că consumatorii potențiali de droguri nu cad la întâmplare în cercurile sociale ale consumatorilor; ei sunt atrași de anumiți indivizi și cercuri – grupuri subculturale – pentru că valorile și activitățile lor sunt compatibile cu acelora care sunt actuali consumatori. Există un element dinamic al consumului : Chiar înainte ca cineva să consume un drog pentru prima dată, el sau ea este “pregătit” pentru sau “initait” în consumul acestuia – sau, într-un fel, socializat anticipativ – pentru că valorile sale sunt deja în concordanță cu acelea ale subculturii drogurilor. Ca rezultat, cineva își alege prieteni care împărtășesc aceleași valori, și care sunt foarte posibil să fie atrași de consum și de actualii consumatori. Când cineva își face prieteni care sunt consumatori de droguri, acesta devine socializat de grupul subcultural al consumatorilor, atât în valorile compatibile cu consumul cât și cu valorile ce constau în consum.
În urmă mai multor cercetări s-au ajuns la mai multe idei care susțin că, cu cât adolescenții sunt mai izolați și alienați de subcultura parentală, și cu cât ei sunt mai implicați în relații cu subcultura adolescenților de aceeași vârstă, cu atât sunt șansele mai mari ca ei să experimenteze și să consume o varietate de diferite droguri. Subcultura celor de aceeași vârstă determina tranziția dintre subcultura parentală și cea a drogurilor. În cea mai mare parte, generația parentală este convențională și antidrog, se de asemenea se opune altor activități neconvenționale și “deviante”. Adolescenții care sunt puternic atașați și influențați de subcultura parentală tind să adere mai aproape de valorile ei și să-și urmeze normele de conduită; ca o consecință, ei sunt mai predispuși să se abțină de la droguri decât adolescenții care sunt izolați de părinții lor și sunt în legătură strânsă cu cei de vârsta asemănătoare, care sunt inclinați mai mult spre normele neconvenționale, și astfel este mai probabil să accepte forme ale consumului de droguri.
Influența parentala asupra consumului ale adolescenților este scăzută dar semnificativă. Părinții care folosesc droguri legale (alcool, țigări și droguri prescrise medical) sunt mult mai probabil de a crește copii care de asemenea vor bea băuturi spirtoase sau vor consuma droguri ilegale decât părinții care se abțin de la droguri complet.
Influența persoanelor de aceeași vârstă asupra adolescentului este mult mai mare. Adolescenții, în special cei de o vârstă mai mare, tind să se asocieze cu ceilalți în parte pe similaritățile de stil de viață, valori și comportament – și consumul sau lipsa consumului de droguri este una dintre aceste similarități. Imitația și influența socială joacă un rol în inițierea și menținerea consumului de droguri printre adolescenți. Totuși adolescenții nu-și aleg prieteni la întâmplare : ei sunt, într-un sens, socializați cu anticipație pentru participarea în anumite grupuri, ei aleg și sutn aleși de anumite grupuri din cauza acestui proces de socializare și participarea în acele grupuri îi socializează către sau împotriva consumului ilicit de droguri.
4. Teoria întăririi – oamenii tind să maximizeze recompensele și să minimalizeze sancțiunile primite. În acest sens, consumatorii de droguri sunt persoane care au fost ,,recompensate” pentru acest consum, motiv pentru care continua,în mod constant, consumul de droguri. O asemenea recompensa consta, de exemplu, în senzația de plăcere provocată de consumul de droguri, senzație care motivează individul respectiv să caute reinterarea ei. Atunci când individul percepe o senzație plăcută în urma consumului unei substanțe și, în consecință, este motivat să repete consumul reprezintă întărirea pozitivă. Există însă și un mecanism de întărire negativă care apare, de exemplu, atunci când un individ urmărește să-și ușureze durerile, consumând în acest scop droguri. Dacă individul este dependent din punct de vedere psihic de un anumit tip de drog și întrerupe administrarea drogului din diferite motive, atunci simnte o serie de senzații de disconfort, chiar și durere, care dispar atunci când își administrează o doză nouă.
5. Teoria lui Robert K. Merton cu privire la dependența de droguri ca formă de viziune.
Una din cele mai importante teorii despre consumul de droguri este teoria anomiei a lui Robert K. Merton, conform căruia dependenta de droguri reprezintă un ,,eșec al conformității, adică al conformării indivizilor la mijloace legitime, instituționalizate de realizare a scopurilor sociale”. Concepția lui Merton se bazează pe două premise care au finalitate scpuri culturale acceptate de societate, iar cea de-a doua se referă la selecția căilor de realizare a acestor scopuri. Chiar dacă un caz ideal este cel al conformității, conform căruia indivizii accepta legitățile sociale, în realitate nu poate exista o relație între scopuri și mijloace, întrucât mijloacele instituționale sunt norme distribuite inegal. În cazul societăților dezvoltate, indivizii au acces la obținerea realizărilor personale, prin urmare ele nu urmăresc adesea calea legitimă de atingere a scopurilor, ci pe cea mai ușoară și eficace pentru ei. De cele mai multe ori această este ilegală . O astfel de societate în care scopurile sunt atinse prin mijloace ilegale, cea americană. Ca factori primordiali în acest sens sunt industrializarea și urbanizarea. Acești factori produc o stare de anomie a societății în care individul se vede în postura închistării în legimitate.Pentru că lege impusă de societate oferă puține șanse celor ce o compun, atunci aceștia sunt nevoiți să regurga la acțiuni ilicite. Așa cum spune Merton, cei ce încalcă normele sociale, sunt cosderati ,, evazioniști”
Referitor la noțiunea termenului de ,, evazionist” Iving Lukoff aduce o critică prin ancorarea la cotidian. El considera că ,,dependenții de droguri nu sunt asociali sau evazioniști(…) ei sunt foarte activi în viața socială atât pentru a obține droguri sau a face rost de bani pentru a le cumpăra, cât și de a se feri de autorități, de controalele poliției, etc”.
Din afirmația lui Lukoff, reiese faptul că teoria anomiei este valabilă doar în cazul dependenței de stupefiante cu rol deprimant asupra indivizilor, întrucât, teoria lui Merton definește anomia în limitele capacității individuale, induse socio-cultural, provocată de imposibilitatea folosirii mijloacelor legitime.
6. Teoria lui Alfred Lindesmith și Jonh Gagnon cu privire la relația dintre anomie și dependenta de droguri.
Bazată pe postulatele structural-functionaliste, teoria lui John Gagnon, încearcă să explice relația dintre anomie și dependenta de droguri. În opinia celor doi, consumul de droguri pe fundalul anomiei, nu este tocmai ca o legătură directă între cele două.
Anomia ca factor al consumului de droguri, este relativă, deoarece fiecare societate cuprinde norme în care acest fenomen este tratat diferit. Concepția asupra consumului de droguri diferă în funcție de clasa socială, culturală, religie, etc. De exemplu în Statele Unite , exista o pronunțată lipsa de consens în legătură cu cu caracterul nociv sau deviant al consumatorului de droguri, mai ales de marijuana(…), în Jamaica este văzut că un remediu important pentru diverse boli, iar în India, deși se intanleste o puternică aversiune față de alcool și marijuana, totuși aceste servesc la ritualuri religioase.
Premisă teoriei lui Alfred Lindesmith și John Gagnon, este aceea potrivit căreia este posibil ca individul să devină consumator, fără să existe în fond o stare anomica. Un exemplu relevant în acest sens este situația Statelor Unite, acolo unde flagelul consumului de droguri a atras la un momentdat mai degrabă indivizii clasa de sus, cu un status economic ridicat. Datorită caracterului lucrativ de care se bucura traficul ilicit de droguri, prin obținerea de profituri considerabile și rapide pentru indivizi. De exemplu, în Statele Unite, s-a semnalat un număr ridicat de dependenți de droguri în rândul medicilor, a asistentelor medicale și farmaciștilor. O altă categorie implicată în consumul de droguri sunt ofițerii de crimă organizată care prin infiltrare în diferite grupuri consumatoare sunt nevoiți să consume stupefiante.
Prin urmare, este evident faptul că nu anomia este principalul factor al consumului de droguri, ci politicile în sine, care cu cât sunt mai constrângătoare, cu atât corupția se dezvolta pentru a favoriza consumul și traficul de droguri.
Venind în opoziție cu teoria lui Robert Merton, potrivit căreia consumul de droguri se datorează unei stări anomice, Alfred Lindesmith și John Gagnon, susține faptul că ,,paradoxul anomiei, consta tocmai în faptul că, dacă opiaceele pot fi utilizate în scopul unei evaziuni temporare, ele sunt folosite în acest scop numai de către indivizi care nu sunt dependenți de ele”. Totodată, cei doi autori nu considera ca dependentă de droguri este o formă de evaziune așa cum menționează Merton, ci pur și simplu un antidot al vieții cotidiene, a realității, aceasta fiind în opinia lor, o cale de a îndeplini activitățile de zi cu zi. Nu trebuie omis faptul că într-o anumită limita, drogul are și efect energizant sau de vindecare.
LEGISLAȚIA PRIVIND COMBATEREA TRAFICULUI ȘI CONSUMULUI DE DROGURI.
În România, legislația privind drogurile se bazează pe Codul Penal, pe Codul Vamal și pe Regulamentul Vamal – astfel toate faptele care implică deținerea sau vânzarea/cumpărarea de droguri (indiferent de scop, cantitate) sunt pedepsite cu închisoare și, în unele cazuri, și cu limitarea unor drepturi.
Începând cu Convenția și Protocolul cu privire la Opiu (încheiată la Geneva în Februarie 1925), România a aderat și a ratificat toate convențiile internaționale importante al căror scop este de a controla și de a limita consumul de droguri ilegale. Convenția Națiunilor Unite împotriva Traficului Ilegal de Narcotice și Substanțe Psihotropice (1988) este un act internațional semnificativ pe care țara noastră l-a semnat în acest domeniu.
Până în revoluția din 1989 în România existau mai multe legi antidrog, printre care și:
– Legea 73/1969 privind regimul produselor și substanțelor stupefiante;
– Instrucțiunile nr. 103/ 1970 pentru executarea prevederilor Legii nr. 73/1969 privind regimul produselor și al substanțelor stupefiante.
Legea 73/1969 (11) și instrucțiunile nr 103/1970 se adresează mai multor segmente care intervin în circuitul substanțelor cu regim stupefiant. Astfel Legea se referă la următoarele aspecte:
– Fabricarea și condiționarea produselor și substanțelor stupefiante;
– Depozitarea, manipularea, ambalarea și transportul produselor și substanțelor stupefiante;
– Activitatea cu produse și substanțe stupefiante în unitățile sanitare;
– Activitatea cu produse și substanțe stupefiante în laboratoare;
– Dotarea cu produse și substanțe de prim ajutor de pe vapoare și avioane;
– Dezintoxicarea toxicomanilor;
– Date referitoare la circulația produselor și substanțelor stupefiante.
O legislație antidrog a apărut prin legea 143/2000 din iunie, (12). În această se definesc noțiuni ca “droguri”, ”droguri de mare risc”, ”droguri de risc” și “precursori”, fiind constituite în tabele. Se mai definesc și noțiuni ca:
a) substanțe aflate sub control național – drogurile și precursorii înscriși în tabelele-anexa nr. I-IV care fac parte integrantă din prezența lege; tabelele pot fi modificate prin ordonanța de urgență a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substanțe, prin radierea unei plante sau substanțe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătății;
b) droguri – plantelessi substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe, înscrise în tabelele nr. I-III;
c) droguri de mare risc – drogurile înscrise în tabelele nr. I și II;
d) droguri de risc – drogurile înscrise în tabelul nr. III;
e) precursori – substatele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV;
f) inhalanți chimici toxici – substanțele stabilite ca atare prin ordin al ministrului sănătății;
g) consum ilicit de droguri – consumul de droguri aflate sub control național, fără prescripție medicală;
h) toxicoman – persoana care se afla în stare de dependența fizică și/sau psihică cauzată de consumul de droguri, constatata de una dintre unitățile sanitare stabilite în acest sens de Ministerul Sănătății;
i) cura de dezintoxicare și supravegherea medicală – măsurile ce pot fi luate pentru înlăturarea dependentei fizice și/sau psihice față de droguri;
j) livrarea supravegheată – metoda folosită de instituțiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea și sub controlul procurorului, care constă în permiterea trecerii sau circulației pe teritoriul țării de droguri ori precursori, suspecți de a fi expediați ilegal, sau de substanțe care au înlocuit drogurile ori precursorii, în scopul descoperirii activităților infracționale și al identificării persoanelor implicate în aceste activități;
k) investigatori acoperiți – polițiști special desemnați să efectueze, cu autorizarea procurorului, investigații în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificarea făptuitorilor și acte premergătoare, sub o altă identitate decât cea reală, atribuită pentru o perioadă determinată.
În domeniul sănătății publice, România a ratificat Convenția Cadru a Organizației Mondiale a Sănătății pentru controlul tutunului, adoptată la Geneva, la 21 mai 2003(13). Aceasta definește terminologia specifică și face referire la aplicarea de taxe în vederea reducerii cererii de tutun și la alte măsuri precum:
– ambalarea, etichetarea și furnizarea produselor care conțin tutun;
– măsuri de protecție împotriva expunerii la fumul de tutun;
– educație, comunicare și conștientizarea publicului;
– reclamă și sponsorizarea tutunului;
– alte măsuri referitoare la dependența produsă de tutun.
În anul 2004 s-a adoptat Legea nr. 522 prin modificarea și completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Prevederile noului act normativ au drept scop clarificarea sau introducerea unor elemente noi legate de: asistenta consumatorilor de droguri, măsurile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, circuitul informațional.
De asemenea, a fost reconsiderata poziția față de consumatorii de droguri prin abordarea patologiei acestora atât din perspectiva medicală cât și din perspectiva biologică și socială. Ca un element de noutate au fost introduse și definite noțiuni distincte pentru "consumator" și "consumator dependent". De asemenea, apar termenii de "circuit terapeutic", "evaluare" etc, iar sancțiunile aplicate pentru infracțiunile la regimul drogurilor sunt diferite în funcție de categoria de risc din care face parte drogul.
Tratamentul persoanelor dependente de droguri este prevăzut a se realiza în mod individualizat, prin includerea acestora într-un program integrat de asistenta care să permită evaluarea, planificarea, monitorizarea și adaptarea continuă a intervențiilor terapeutice pentru fiecare consumator în parte. Includerea într-un astfel de program este decisă de către un manager de caz în baza unei evaluări.
Din punct de vedere procedural, în cazul săvârșirii de infracțiuni la regimul drogurilor pentru consum propriu (inclusiv deținerea), consumatorul de droguri poate opta pentru includerea într-un program integrat de asistentă. Includerea într-un astfel de program se face numai cu acordul persoanei, în caz de refuz aplicându-se dispozițiile Codului penal. Sub condiția respectării programului integrat de asistenta a persoanelor consumatoare de droguri, instanță de judecată poate să nu aplice, consumatorului aflat în această situație, nici o pedeapsă .
De asemenea, în vederea creării unui sistem unitar de transmitere a datelor între instituțiile implicate în lupta antidrog, legea prevede obligativitatea acestor instituții de a transmite Agenției Naționale Antidrog datele privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, substanțe chimice esențiale, precursori și inhalanți chimici toxici.
În conformitate cu reglementările europene în domeniu a fost elaborată Legea nr. 381/2004 prin care sumele rezultate din valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a săvârșirii de infracțiuni la regimul drogurilor și precursorilor constituie venituri ale bugetului de stat, urmând a fi alocate pentru finanțarea programelor și proiectelor de prevenire și combatere a traficului și consumului ilicit de droguri. Agenția Națională Antidrog este instituția abilitată să elaboreze aceste programe și proiecte, în funcție de prioritățile prevăzute în Strategia Națională Antidrog.
În contextul reanalizării mecanismelor de control și supraveghere a operațiunilor cu precursori și armonizării sistemului romanesc cu prevederile europene în materie, a fost adoptată Legea nr. 505/20043 pentru modificarea și completarea Legii nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor. Prin această lege sunt redefiniți anumiți termeni, este completată lista precursorilor ce pot fi deținuți fără autorizație sau aviz și este instituit un mecanism de cooperare cu operatorii și asociațiile de operatori cu precursori. De asemenea este stabilit un nou mecanism de control și supraveghere (în principal prin sistemul de notificare a operațiunilor cu precursori) în contextul eliminării licențelor de import și export. Inspectoratul General al Poliției Romane este instituția abilitată să primească notificările referitoare la tranzacțiile comerciale cu precursori care se efectuează fără atingerea fizică a teritoriului României și să impună sancțiunile prevăzute de lege în cazul nerespectării regimului de notificare a exportului de precursori.
Urmând modelul sistemelor juridice europene, faptele penale au fost clasificate în “crime” și “delicte” și pentru prima oară a fost introdusă o nouă pedeapsă principală pentru delicte – sistemul zilelor-amenda. De asemenea, au fost introduse noi instituții precum renunțarea la pedeapsă și amânarea aplicării pedepsei, care se aplică și în cazul încălcării regimului drogurilor. Prin art. 387 au fost majorate pedepsele cu închisoarea pentru infracțiunile legate de: punerea la dispoziție a unui local, locuințe sau orice alt loc amenajat pentru consumul ilicit de droguri sau tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri, de administrarea drogurilor de mare risc unei persoane, în afara condițiilor legale și de furnizarea, în vederea consumului, de inhalanți chimici toxici unui minor. Pedeapsa pentru îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, care nu este urmat de executare a fost modificată, sancțiunea fiind închisoarea sau zilele-amenda.
În noiembrie 2004 a fost promulgată Legea nr. 552 privind prevenirea și combaterea dopajului în sport, Agenția Națională Antidoping fiind instituția abilitată să prevină și să combată la nivel național fenomenul de doping și să promoveze practicarea unui sport curat, bazat pe fairplay.
În octombriea 2005 se dă Hotărârea numărul 1243 privind programul MARA (Marea Alianța Romana Antidrog). Prin această hotărâre se urmărește reducerea cererii și ofertei de droguri precum și cooperare instituțională și internațională în domeniul drogurilor.
Un act normativ important adoptat în anul 2005 (Legea nr. 339/2005(14)) stabilește regimul juridic pentru o serie de operațiuni cu plante, substanțe și preparate stupefiante și psihotrope. Legea reglementează derularea unor operațiuni precum cultivarea, producerea, fabricarea și distribuția acestor plante/substanțe, operațiunile de import, export și tranzit cu acestea. De asemenea, sunt prevăzute expres obligațiile persoanelor autorizate să efectueze aceste operațiuni și sunt instituite atât organele de monitorizare și control cât și atribuțiile acestora. Legea impune reguli specifice privind ambalarea, depozitarea, marcarea lor și interzice stocarea acestor plante și a preparatelor lor ce conțin ca substanțe active substanțe stupefiante sau psihotrope în regim de antrepozitare și în zone libere. Este stipulata obligativitatea luării de măsuri în vederea prevenirii deturnării acestora din circuitul legal și sunt instituite sancțiuni.
Prin ratificarea Tratatului de aderare, România a adoptat legile cadru europene din domeniul drogurilor, cum ar fi: legea privind îmbunătățirea practicii cooperării judiciare în materia combaterii traficului de droguri și a autorizării transportului de droguri și substanțe psihotrope. Prevederile pe componenta de cooperare judiciară în domeniul drogurilor au fost completate prin Legea nr. 224/iunie 20065, care introduce instrumente și proceduri europene cum ar fi: mandatul european de arestare și proceduri de executare ale acestuia, supravegherea și urmărirea transfrontalieră, transferul de proceduri legale etc.
În contextul aderării României la Uniunea Europeană , anul 2006 a fost marcat din punct de vedere legislativ de adoptarea unor măsuri care să stabilească cadrul instituțional și juridic adecvat aplicării directe a prevederilor regulamentelor emise de instituțiile Uniunii Europene. Astfel, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 121/20064, act normativ care reglementează regimul juridic al precursorilor de droguri, aprobată prin Legea nr. 186/20075. Prin intermediul acestei ordonanțe a fost actualizata legislația în domeniu și au fost extinse atribuțiile Agenției Naționale Antidrog, care devine punctul de contact al operatorilor cu precursori și care are în componența sa o structură specializată cu statut de ghișeu unic.
CONCLUZII
Până în 1990 în România consumul de droguri era mai puțin semnificativ însă în ultimii ani fenomenul a cunoscut o dinamica extrem de complexă, tara nostra devenind astfel ținta unui trafic organizat al drogurilor dinspre Orient spre Occident, iar în ultimii ani o piață de desfacere.
Asupra psihicului drogurile produc tulburări de percepție ( iluzii, halucinații) tulburări de atenție, de memorie,anxietate, atacuri de panică, irascibilitate, tulburai de somn.Consumul de droguri conduce la instalarea dependentei, devine o sursă de suferință, îmbolnăvire, șomaj, sărăcie și excludere socială. Acest consum este strâns legat de criminalitate și prostituție deoarece un consumator dependent va face orice pentru a-și procura doza zilnică. Potrivit definiției formulate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), consumul “este acea folosire excesivă, continua sau sporadică, incompatibila sau fără legătură cu practica medicală!”
Din relatările consumatorilor de droguri constatăm că există numeroase metode de administrare precum: injectare, inhalare, fumare, sau pe cale bucală: pastile, prafuri, lichide.
Acești consumatori sunt considerați a fi niște bolnavi incurabili, slabi de caracter, ce creează o mulțime de probleme vieții lor private și societății.
Cu cât vârsta de debut a consumului de droguri este mai mică, cu atât dependenta se instalează mai ușor. Aceasta determina amplificarea continuă a cererii de droguri și influențează direct creșterea proporțională a ofertei. Consumul poate fi excepțional, atunci când se încearcă drogul fără a continua această practică, ocazional, fără a se ajunge la dependența fizică sau psihică, episodic într-o împrejurare anume sau simptomatic, când se intaleaza dependentă.
Studiile și cercetările demonstrează că în ultimii 5 ani, consumul de substanțe psihoactive a crescut în rândul adolescenților. Problema drogurilor poate fi abordata din diverse perspective, de la cele politice la cele sănătate, de cercetare științifică, de practică de zi cu zi în domeniu și până la cooperarea operațională împotriva traficului de droguri. Cadrul legislativ și politicile prin care problema va fi în cele din urmă abordata trebuie să ia în considerare toate aceste aspecte și să le reunească într-o manieră coerenta și realistă.
Studierea comportamentelor de consum al drogurilor și a atitudinii față de consum în rândul adolescenților va conduce la realizarea unei baze reale de pornire pentru elaborarea unor strategii în domeniu, care să răspundă situației populației utilizatoare de droguri.
Situația actuală privind drogurile arată că au apărut noi probleme și nu există date care să sugereze o scădere semnificativă a consumului de droguri. În condițiile în care în România, așa numitele „magazine de vise” vând produse etnobotanice legale, incidenta cazurilor de punere în pericol a sănătății ca urmare a consumului de droguri și numărul de decese asociate consumului de droguri a crescut. Dovada sunt mărturiile medicilor de la unitățile de urgență ale marilor spitale din România.
Drogurile consumate de către adolescenții din România sunt în principal heroina, marijuana, extasy, amfetamine și chiar cocaină. Nivelul de instruire a toxicomanilor adolescenți din România este mai scazaut față de media europeană. Consumul de substanțe psihotrope afectează starea adolecentilor și poate conduce la dependența care duce la un comportament deviant. Fără un nivel de instruire adecvat în rândul adolescenților este aproape imposibil să contribuim la reducerea ratei de consum de substanțe psihotrope în rândul adolescenților.
CAPITOLUL 3 – CONSUMUL DE DROGURI INJECTABILE ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR DIN CARTIERUL FERENTARI-SECTOR 5
DESCRIERE GENERALĂ
Partea prcatica a lucrării am realizat-o în rândul adolescenților care locuiesc în Cartierul Ferentari- Sector 5-Bucuresti, zona Aleea Livezilor, Prelungirea Ferentari, Amurgului, Zabrautiului. Am ales acesta zona pentru cercetare deoarece este o zonă urbană cu un număr semnificativ de adolescenți supuși riscului de consum de droguri, zona în care ponderea populației excluse social este mare, zona în care comerțul cu substanțe interzise este este ridicat. Zona supusă cercetării este cunoscta ca o zonă în care este foarte ușor să procuri „marfa”, zona cu un număr semnificativ de consumatori de droguri injectabile.
Comunitatea din “Ferentari” este rezultatul mai multor procese sociale distincte. Populația defavorizată din cartierul Ferentari este concentrată în zonele din Aleea Livezilor, Tunsu Petre, Zabrauti, Amurgului, Prelungiea Ferentari. Spre deosebire de alte comunități, locatarii acestei categorii de populație sunt deseori nu numai familii tinere fără locuințe, dar mai ales familii excluse social sau marginalizate multiplu. Istoricul comunității, excluziunea socială a populației, împreună cu infrastructura foarte precară a zonei, dau acestui cartier specificul unei comunități închise: acces redus la serviciile socio-sanitre, lipsa actelor de identitate, nivel de instruire scăzut care conduce la acces redus pe piața forței de muncă, lipsa locurilor de muncă, lipsa asigurărilor medicale, lipsa medicilor de familie și a unităților medicale care să ofere servicii populatei aflate în nevoie, spații insalubre de locuit (populația defavorizată este concentrată în garsoniere tip gheto, fără apă menajeră, fără electricitate, fără încălzire), risc ridicat de îmbolnăvire (HIV/SIDA, Hepatită C, TBC, etc.), lipsa educatei sanitare care să conducă la prevenirea îmbolnăvirilor, consum de droguri injectabile în rândul tinerilor, risc maxim de îmbolnăvire în rândul copiilor care de multe ori se joacă pe terenuri de joacă, improvizate, pline de gunoaie și seringi folosite de consumatorii de droguri, intoleranta comunității în general și al indivizilor în particular manifestata față de consumatorii de droguri, lipsa comunicării cu factori de decizie făcând astfel imposibil identificarea unor posibilități de reducere a vulnerabilității și îmbunătățirea nivelului de integrare socială.
Consumul de droguri determina probleme sociale și economice majore,iar asocierea acestuia cu epidemia HIV are repercursiuni asupra sănătății publice. Lipsa și/sau insuficienta dezvoltare a serviciilor pentru consumatorii de droguri injectabile și ignorarea feneomenelor asociate consumului de droguri determina efecte negative asupra stabilității sociale și economice a zonei afectate.
Conform raportului elaborat de Central and Eastern Harm Reduction Network , cu sprijinul organizațiilor nonguvernamentale, autorităților locale, și cu agențiile Natiuniilor Unite în România implicate în domeniul HIV/SIDA în România, consumatorii de droguri injectabile se număra printre cele mai reprezentative categorii de populație considerate “grupuri vulnerabile cu risc crescut de transmitere HIV, alături de practicanții de sex comercial iar numărul adolescenților consumatori de droguri injectabile este în creștere.
STABILIREA TEMEI DE CERCETARE
În cadrul acestui proiect, îmi propun ca temă de cercetare “Analiza riscurilor asociate consumului de droguri injectabile în rândul adolescenților din Cartierul Ferentari- București “.
Am ales acesta tema deoarece pe parcursul stagiilor de practică realizate în cadrul Facultății de Socilogie și Asistenta socială – Universitatea București, am avut posibilitatea să mă implic în cadrul unui program adresat consumatorilor de droguri din Ferentari, program implementat de Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate SASTIPEN în parteneriat cu Primăria Sectorului 5.
Consumul de droguri injectabile în rândul adolescenților din cartierele rău famate din București este un fenomen în plină creștere. Heroina, cocaină, marijuana, plantele etnobotabice precum și o serie de solvenți volatili sunt droguri pe care adolescenții le consuma la început din plăcere și mai apoi din nevoie.
“…Când m-am injectat pentru prima dată cu heroina am simțit ca toată viața am fost bolnav și că acum mi-au trecut toate bolile…..” spunea un tânăr consumator de droguri injectabile din Ferentari- București, beneficiar al unui program de harm reduction.
Adolescenții sunt persoanele care pot deveni o pradă sigură a consumului de droguri. Cluburile, anturajul, dorința de a fi “cool”, mediul, sunt câteva aspecte care îi determină pe adolescenți să devină consumatori de droguri. În cazul adolescenților din Ferentari, mediul și anturajul sunt aspectele cele mai importante care determină pragul de vârsta la care începe consumul de droguri. Au fost înregistrate cazuri de consumatori de droguri cu vârste cuprinse între 10-12 ani.
Toate aceste lucruri arată amploarea fenomenului și de aceea este foarte important să se acționeze cât mai rapid și mai eficient posibil în găsirea și implementarea unor acțiuni concrete în beneficiul consumatorilor de droguri, și în special în rândul consumatorilor adolescenți, care sunt cei mai vulnerabili și mai predispuși să experimenteze lucruri noi fără să cunoască consecințele acțiunilor lor.
METODOLOGIA DE CERCETARE
Elaborarea ipotezei
Dacă mediul înconjurător este prielnic consumului de droguri cu atât există riscul că adolescentul să devină consumator de droguri injectabile.
Obiectivele cercetării
Identificarea factorilor care determină consumul de droguri injectabile în rândul adolescentilor
Identificarea nivelului de constietizare a adolescentilor cu privire la riscurile asociate consumului de droguri injectabile
Identificarea posibilităților de reintegrare socială a adolescentilor consumatori de droguri în injectabile
Documentarea preliminară
Pentru realizarea acestei cercetări m-am documentat din literatură de specialitate precum și o serie de publicații și rapoarte realizate de diferiți actori guvernamentali, interguvernamentali și nonguvernamentali care implementează activități specifice în beneficiul consumatorilor de droguri.
Din literatură de specialitate menționez:
Ferreol, Gilles, (2000 ),“ Adolescenții și toxicomania”, Editura Polirom, București.
Abraham, Pavel, (2005), “Capcana drogurilor”, Editura Detectiv, București.
Edwards, Griffith, (2004), “Drogurile- O tentative ucigașa”, Editura Paralelă 45.
Ghelcea, Septimiu,(2004), “Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative” Editura Economică, București.
Popescu,O. , Achim, V. Popescu A., (2004), “Viața în hexagonul morții (tutunul, alcoolul, drogurile, HIV/SIDA, poluarea, malnutriția)”, Editura Fiat Lux, București.
Din rapoartele realizate de diferiți actori guvernamentali, interguvernamentali și nonguvernamentali menționez:
Raport narativ “Sastipen Harm Reduction Project”, implementator Sastipen Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate, 2010
Studiu comunitate Ferentari, autor Sastipen Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate, 2010
Situația consumului de droguri și a serviciilor pentru consumatorii de droguri din București, UNODC 2009.
Prevalenta consumului de droguri în România, autor Agenția Națională Antidrog.
Raport național privind situația drogurilor în România, autor Observatorul european pentru Droguri și Toxicomanie, 2008.
Universul cercetării
Universul cercetării este constituit de adolescenții consumatori de droguri injectabile cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani din cartierul Ferentari- București.
În intervalul 14-18 ani, la adolescenți se manifestă primele acțiuni de rebeliune și de neacceptare a normelor sociale, printre aceste fapte contestatare găsindu-se și consumul de droguri. Totodată, acest în acest interval au loc schimbări atât la nivelul fizic cât și la cel intelectual și emoțional caracterizate printr-un mai mare sentiment de independență față de familie, dar și de apartenența la un grup de prieteni.
Cadrul teoretic al cercetării
“Drogul este definit ca orice substanța ilicită sau licita care, consumată fie din motive medicale, fie din alte motive, da fenomene de dependența, adică necesita crestera progresivă a dozei consumate și face foarte dificilă întreruperea acestui consum”.
“Dependenta de droguri reprezintă comportamentul care conduce la utilizarea obligatorie a drogului, caracterizată prin necesitatea stringenta de a consuma drogul, asigurarea furnizării și dorința de a reîncepe consumul”.
Această stare de dependența propune 3 componente distincte și indepente :
– dependența psihică, caracterizată printr-o dorința inferioară și irezistibilă de a continuea consumul pentru înlăturarea disconfortului psihic;
– dependența fizică, ceea ce presupune o stare psihologică alterată, produsă de o administrare repetată a drogului pentru a preveni sevrajul;
– toleranța, care are înțelesul de rezistență sporită la efectele drogului, ceea ce necesită utilizarea unor doze din ce în ce mai mari pentru a obține efectele observate la doza inițială.
Unitățile de analiză și înregistrare
Unitățile de analiza sunt reprezentate de subiecți cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani, iar unitățile de înregistrare sunt constituite de consumatorii de droguri injectabile, beneficiari ai Centrului de Asistenta Medico-Sociala sastipen din Ferentari. .
.Tipuri de cercetare
În realizarea cercetării voi folosi următoarele metode:
a. Cercetare cantitativă care vă urmării:
– câți dintre respondenți cunosc metodele de prevenire a bolilor asociate consumului de droguri.
– câți dintre respondenți s-au adresat serviciilor specializate
– câți dintre respondenți beneficiază de suportul părinților
– câți dintre respondenți urmează o formă de învățământ
– care este frecvența consumului de droguri în rândul respondenților
b. Cercetare calitativă care vă urmării:
– rolul părinților în procesul de reintegrare a adolescenților consumatori de droguri.
– rolul ONG-urilor în relația cu beneficiarii serviciilor de harm reduction.
– impactul programelor de harm reduction în rândul consumatorilor de droguri injectabile.
– nivelul de conștientizare a autorităților locale cu privire la necesitatea dezvoltării de servicii adresate consumatorilor de droguri.
Se vor aplica un număr de 30 chestionare.
Se vor realiza 10 interviuri cu consumatori de droguri injectabile.
Se vor realiza 2 interviuri cu outreach workers din Ferentari.
Se vor realiza 2 studii de caz în rândul adolescenților consumatori de droguri injectabile (o fată și un băiat cu vârste apropiate).
Selectarea surselor de informare
În cercetare voi consulta literatura de specialitate și de asemenea voi folosi rezultatele obținute ca urmare a aplicării chestionarului și a realizării interviurilor.
3.9 Specificarea populație studiate
Pentru această temă voi selecta un număr de 40 adolescenți consumatori de droguri injectabile, cu vârstele cuprinse între 14-18 ani, beneficiari ai Centrului de Asistenta Medico-Sociala Sastipen.
Totodată, pentru a o imagine complexă a fenomenului, voi intervieva 2 outreach workers care lucrează în Centrul de Asistenta Medico-Sociala Sastipen.
3.10. Operaționalizarea conceptelor
a. Consum de droguri: Consumul oricărei substanțe care, introdusă în organism, produce dependenta fizică sau psihică.
b. Comunitate: Entitate social-umana, ai cărei membri sunt legați împreună prin locuirea aceluiași teritoriu și prin relații sociale constante și tradiționale (=consolidate în timp). Ocupând aceeași nișă ecologică, membrii unei c. folosesc în devălmășie resursele naturale ale mediului (păduri, ape etc.). Comunitatea se caracterizează prin relativă autarhie. Ea conține, la scară redusă, toate activitățile proprii unui sistem social (economie, drept, morala, religie etc.). Sociologul german Ferdinand Tonnies a făcut, totuși, distincție între comunitate. (Gemeinschaff) și societate (Gesellschaft). Comunitate (familia, satul), prin autenticitatea ei, ar fi ca un organism viu, bine integrat, întemeiat pe datini și pe trăiri comune, în vreme ce societatea (orașul, statul) – ulterioară față de comunitate în privința evoluției – ar fi un agregat complex dar artificial, întemeiat pe convenție, opinie publică, legislație. În expresie durkheimiană, comunitatea persista prin „solidaritate organică", iar societatea prin „solidaritate mecanică".
c. Asistenta Socială: Asistenta socială ca mod operativ de punere în aplicare a programelor de protecție socială precum și că un component esențial al acesteia, prin serviciile și activitățile ei specializate ajuta persoane și grupuri în nevoie nu numai să facă față momentelor dificile, de criză, situațiilor anormale de viață care pot să apară pentru o anumită perioadă de timp, dar ea susține, prin mobilizarea resurselor instituțiilor de stat, voluntare și a eforturilor comunității, prin crearea unor condiții socio-culturale favorabile, refacerea capacităților proprii de integrare socioculturală normală a categoriilor defavorizate. Se elimină astfel treptat situația lor de dificultate. De aceea, asistentul social trebuie să aibă în vedere permanenta interacțiune dintre cei doi factori: individul și mediul lui de viață socio-economic, politic, curtural, familial, moral etc., posedând cunoștințe atât despre dezvoltarea lui umană, despre personalitatea lui cât și despre contextul socio-curtural și moral în care el trăiește. Din acest punct de vedere, asistenta socială are nevoie de o combinație de cunoștințe specializate de psihologie socială, sociologie, pedagogie, medicină, economie, psihopatologie, antropologie etc., care reprezintă un fundal teoretic general indispensabil metodelor și tehnicilor specializate pentru ajutor, intervenție și terapie în situațiile concrete de criză. Asistenta socială oferă celor în nevoie posibilități de cunoaștere și de acces la servicii specializate de protecție socială, îi orientează către înțelegerea și utilizarea cadrului legislativ de protecție socială, mobilizează comunitatea, persoanele și grupurile în dificultate de a influența activ politicile sociale. Ea furnizează celor în nevoie ajutor financiar, material, moral, psihoterapie, consiliere.
d. Harm Reduction: Harm Reduction este o politică de sănătate publică ce vizează reducerea consecintelot negative asociate consumului de substanțe psihoactive legale sau ilegale. În același timp, Harm Reduction este un set de strategii care urmăresc reducerea consecințelor negative ale consumului de droguri prin intermediul unui spectru de metode ce pornesc de la reducerea riscurilor asociate consumului de droguri și se încheie consumul controlat sau abstinentă. Intervențiile de reducere a riscurilor se adresează consumatorilor de droguri și comportamentelor lor de consum.
Conform Harm Reduction Coalition, abordările de tip Harm Reduction pornesc de la următoarele principii:
Consumul drogurilor legale sau ilegale este o stare de fapt, iar încercarea de a reduce riscurile asociate acestui consum este o modalitate mai eficientă decât ingnorarea acestei realități sau simplă condamnarea consumului de droguri.
Consumul de droguri este un fenomen complex, care include un continuum de comportamente (de la abuzul de droguri la abstinență totală) ; unele dintre aceste comportamente de consum sunt în mod evident mai puțin riscante decât altele.
Criteriul unei politici sau intervenții sociale eficiente în lupta cu drogurile este mai curând creșterea calității vieții individului sau comunității decât eradicarea consumului de droguri.
În acordarea de servicii adresate consumatorilor de droguri nu ar trebui să fie folosite criterii etice sau metode coercitive ca și condiții de acces sau menținere în serviciul respectiv
Consumatorii de droguri sau cei care au consumat droguri în trecutul lor sunt o resursă importanta în crearea politicilor și intervențiilor ce le sunt destinate.
Consumatorii de droguri înșiși sunt primii agenți ai reducerii riscurilor, de aceea trebuie sprijiniți pentru a se implica în dezvoltarea programelor de acest gen.
Consumul problematic de droguri este o consecință directă a sărăciei, discriminării pe criterii de clasă, rasă, sex și a celorlalte inegalități sociale care fac din consumatorii de droguri o categorie vulnerabilă și le reduc capacitatea de a-și controla consumul.
3.11.Descrierea metodelor de cercetare
Pentru realizarea cercetării voi folosi ancheta sociologică care reprezintă o metodă de cercetare în care cercetătorul culege informații pe cale verbală și realizează o analiză multivariala a variabilelor sociale în vederea realizării unei soluții la o problemă socială.
Pentru a pune în practică acesta metodă de cercetare voi folosi chestionarul și interviul ca principale metode de culegere a informațiilor.
Totodată, pentru realizarea concluziilor finale voi folosi și observația că metoda de cercetare.
Astfel, prin aplicarea acestor metode voi putea realiza o cercetare mai în profunzime problematicii consumului de droguri injectabile în rândul adolescenților din cartierul Ferentari-Bucuresti.
3.12. Alegerea tehnicilor și instrumentelor de lucru:
a. Chestionarul reprezintă o tehnică și, corespunzător, un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determina din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.
În cadrul acestei cercetări voi aplica un chestionar la 30 persoane, chestionar ce va conține atât întrebări deschise cât și închise.
b. Interviul reprezintă o tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socio-umane.
În cadrul acestei cercetări vori aplica un 10 interviuri pentru consumatorii de droguri și 2 interviuri pentru lucrătorii din Centrul de Asistenta Medico-Sociala SASTIPEN.
c. Observația constituie tehnica principală de investigație sociologică întrucât ne oferă informații cu valoare de fapte, care constituie materialul cel mai bogat, divers și nuanțat, susceptibil de analize calitative, caracteristice științei sociologice.
Pentru definitivarea cercetării, voi urmări timp de 1 săptămâna, 2 subiecți adolescenți, consumatori de droguri, beneficiari ai Centrului de Asistenta Medico-Sociala SASTIPEN.
3.13. Instrumentele de cercetare
Am folosit ca instrumente chestionarul (vezi anexa 1) și interviul (vezi anexele 2 și 3)
REZULTATELE CERCETĂRII
Cercetarea s-a realizat în perioada 11-30 aprilie 2011 în cadrul Centrului de Asistenta Medico-Sociala Sastipen situat în Parcul Aleea Livezilor sector 5-Bucuresti. Cercetarea s-a realizat prin:
– aplicarea unui număr de 30 chestionare tinerilor cu vasta cuprinsă între 16-18 ani
– aplicarea unui număr de 10 interviuri cu consumatorii de doguri injectabile cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani
– aplicarea unui număr de 2 interviuri outreach workerilor din Centrul de Asistenta Medico-Sociala Sastipen
– realizarea a 2 studii de caz cu doi adolescenți în vârstă de 16 ani, o fată și un băiat.
4.1 Rezultatele obținute în urma aplicării metodei chestionarului
Din cei 30 de respondenți distribuția pe vârsta și sex este următoarea:
La întrebarea nr.1 – De când consumi heroina injectabilă, răspunsurile au fost următoarele:
De menționat este faptul că, în ura analizării chestionarelor, am observat că tinerii între 16-17 ani consuma droguri injectabile de mai bine de un an, în timp ce tinerii de 18 ani consuma droguri de mai mult de 2 ani.
La întrebarea „2. Ce tipuri de droguri folosești” raspunurile au fost următoarele:
De menționat este faptul că toți subiecții chestionați sunt consumatori de droguri injectabila (Heroină) însă ocazional consuma plante etnobotanice și alte droguri cum sunt: Marijuana, Canabis, LSD, medicamente („cocktail de medicamente”).
La întrebarea 3. Care doze de heroină îți faci pe zi răspunsurile au fost următoarele:
Din aceste răspunsuri rezulta faptul că marea majoritate a consumatorilor de droguri injectabile au nevoie de minim 3 doze de heroină pe zi pentru „a fi funcționali”. De menționat este faptul că și instrumentele de injectare trebuie să fie suficiente astfel încât să poate fi prevenit consumul cu instrumente de injectare nesterile.
La întrebarea „4- Părinții știu că este consumator de droguri”, răspunsurile au fost următoarele:
În marea majoritate a cazurilor părinții știu că tinerii sunt consumatori de droguri. Cele două cazuri care au răspuns NU fac parte din categoria adolescenților de 16 ani, fete, care au devenit consumatori de mai puțin de 1 an.
La întrebarea deschisă nr 5. „Cum te-ai apucat să consumi droguri?”, răspunsurile s-au concentrat pe următoarele variabile:
la o petrecere unde mai mulți consumau droguri – 12 persoane
la scara împreună cu prietenii – 10 persoane
din curiozitate – 6 persoane
am văzut în casă la părinți – 2 persoane
După cum se poate observa, răspunsurile se concetreaza în jurul mediului din care provin: acasă, la petrecere, în fata scării. Mediul este un factor foarte important în procesul de dezvoltare a adolescentului.
La întrebarea nr.6 „Care sunt sursele de venit pentru procurarea drogurilor?”, răspunsurile au fost următoarele:
În urma analizării răspunsurilor respondetilor, putem afirma că un număr semnificativ din rândul adolescenților își procură drogurile prin metode ilegale. De aici rezulta că, consumul de droguri este asociat cu delicventa. Unii dintre respondenți au afirmat că sunt nevoiți să fure diferite obiecte din casa lor sau de la rude pentru a putea face rost de bani pentru droguri. Alții au afirmat că se împrumuta la prieteni sau de la rude pentru a face rost de bani. Sunt însă conștienți că acesta metodă de a face rost de resurse financiare nu este pe termen lung și sunt dispuși să facă orice sacrificiu pentru dozele zilnice. În cazul celor care încă ascund dependenta de droguri în fața părinților, sursa principală de bani provine de la familie.
La întrebarea nr.7 – „Care crezi tu că este părerea prietenilor tăi care nu se droghează despre tine?” Răspunsurile au fost următoarele:
Din răspunsurile primite concuzionam ca toți consumatorii de droguri injectabile au în cercul de prieteni alți consumatori de droguri. Unul dintre respondeti a menționat că cei care nu îi înțeleg nu sunt prietenii lor. Prietenii sunt aceia cu care „împart seringa și care te ajuta să nu mai ai dureri”(interviu cu un consumator de droguri).
La întrebarea nr.8 – „Ai încercat vreodată să te lași de droguri?”, 28 dintre respondeti au răspuns DA. Cauzele care au determinat acesta situație sunt regăsite la întrebarea nr.9 – Care a fost cauza care te-a determinat să renunți la droguri?, respectiv:
După cum se poate observa, marea majoritatea au dorit să se lase de droguri deoarece s-au sumtit rău sau că a fost voința părinților. Voința personală de a se lăsa de droguri nu este semnificativă însă este interesant raspunul unei persoane care a spus că a dorit să se lase de droguri deoarece a avut un prieten care a murit în timp ce se drogau împreună. Atunci s-a speriat și a încercat să se lase de droguri însă fără sprijinul familiei și fără îngrijire de specialitate nu a putut să se lase.
La întrebarea nr.10-Ce știi despre supradoză răspunsurile au fost următoarele:
Răspunsurile celor chestionați scot în evidență faptul o parte din cei chestionați sunt conștienți de efectele supradozei . Însă este îngrijorător faptul că din 30 respondenți 8 persoane nu știu nimic despre supradoză.
La întrebarea nr.11 – Știi care sunt bolile care pot fi transmise prin injectare marea majoritate a respondenților au răspuns corect la acesta întrebare indicând HIV și Hepatită C ca principale boli care se transmis prin injectarea în comun. Însă nu conștientizează importanta folosirii seringilor de unică folosință. „Când nu ai marfa trebuie să te mulțumești dacă un prieteni te lasa și pe tine să îi folosești seringa”. Disperarea de a își procura drogul duce la inconsteinta de a folosi în comun instrumentele de injectare, care de multe ori conduc la transmiterea bolilor. Studiile au demonstrat că un procent de 92% dintre consumatorii de droguri injectabile sunt purtători ai virusului Hepatitei C (Raport anual 2009-UNODC).
La întrebarea 12 – Știi cum să te protejezi de riscurile îmbolnăvirii datorate injectării, 26 dintre respondeti au răspuns corect, respectiv folosesc seringa de unică folosință și tampoane cu alcool pentru desinfectarea înțepăturii însă 4 respondeti au răspuns greșit. De aici rezulta concluzia că folosirea în comun a seringii este o practică în comunitatea consumatorilor de droguri.
La întrebarea 13- Ce părere au despre serviciile de harm reduction oferite de ONG-uri aceștia au răspuns că sunt mulțumiți de faptul că există cineva care le înțelege situația și că îi ajută atunci când au nevoie. Schimbul de seringi promovat de serviciile de harm reduction este apreciat de consumatorii de droguri deoarece au posibilitatea de a primi seringi de unică folosință și totodată de informații cu privire la diferite boli. Doi dintre respondeti au menționat faptul că ONG-urile au încercat să-i sprijine în procesul de obținere a unui tratament substitutiv însă datorită sistemului (serviciile oferite consumatorilor de droguri sunt greu de accesat datorită lipsei fondurilor și a lipsei unităților de profil) acest lucru nu s-a putut îndeplini.
La întrebarea nr.15 – Cum te vezi tu peste 5 ani, marea majoritate a respondenților, 24 persoane, au răspuns „nu știu”. Ceilalți respondeti au menționat că probabil vor fi în continuare consumatori de droguri. Cel mai importat răspuns a venit din partea unei fete, respondent în cadrul proiectului care a menționat: „Probabil voi face tot posibilul să fac rost de bani ca să îmi procur drogurile, asta însemnând să mă prostituez sau să fur astfel încât să pot să trăiesc. Însă în situația asta nu știu cât se poate trăi. Am prieteni care se droghează de 4 ani și care nu mai sunt oameni. Nu știu dacă o să apuc următorii 5 ani dacă o să continui să mă droghez”. După analiza acestor răspunsuri constat că aceștia adolescenți și-au pierdut speranța de viață. Răspunsul „nu știu” poate fi intrepretat în multe sensuri. În cazul nostru conduce la ideea că ei trăiesc prezentul, iar prezentul nu le oferă prea multe alternative.
La întrebarea 15 – „Din partea cui crezi că trebuie să primești sprijin în situația în care ai renunța să consumi droguri?”, răspunsurile au fost următoarele:
La acesta întrebare au fost răspunsuri multiple. Cele mai multe răspunsuri se concentreza pe familie și instituții de specialitate ale stautului. În discuțiile purtate în culegerea datelor, marea majoritate a respondenților au răspuns că odată ce ai devenit consumatori de droguri, aceștia și-au pierdut relația cu familia și cu alți cunoscuți. Totodată, aceștia considera că serviciile oferite de stat sunt insuficiente în acord cu nevoile lor. Tratamentul substitutiv cu metadona nu acoperă necesarul consumatorilor de droguri iar lipsa acestui serviciul menține acesta stare de fapt.
Concluzii finale ale aplicării chestionarului:
– Din cei 30 respondenți, 17 consumatori de droguri injectabile au vârsta sunt sub 18 ani. Cei mai mult sunt consumatori de droguri injectabile de cel puțin 2 ani.
– Heroina injectabilă este principalul drog utilizat de respondenți, însă odată cu legalizarea plantelor etnobotanice, consumul este mixt.
– Mai mult de jumătate dintre respondenți se injectează de cel puțin 3 ori pe zi. Asta inseamana că nivelul de dependența este foarte ridicat și că aceștia au nevoie de resurse financiare pentru a procura aceste droguri.
– Pentru a face rost de resurse financiare, aceștia practică o serie de activități ilegale dintre care amintim: furturi, prostituție (în cazul fetelor).
– Părinții sunt conștienți de faptul că acești adolescenți sunt consumatori de droguri însă se pare că legătura dintre părinte și adolescent consumator de droguri este foarte slabă. Unii dintre părinții acestor adolescenți au încercat să-i sprijine însă rezultatele sunt nule. Unii dintre părinți sunt și ei consumatori de droguri injectabile.
– În cazurile respondetilor noștri, mediul înconjurător este prielnic consumului de droguri. Patrecerile, scara blocului, prietenii, sunt factori care promovează consumul de droguri în rândul adolescenților. De menționat este faptul că în cartierul Ferentari, în zonele rău famate, pot fi observate seringi folosite peste tot, în fata scării, în scară, în parcuri, în zonele de joacă ale copiilor. De aici rezulta riscul îmbolnăvirilor HIV și Hepatită C și în rândul neconsumatorilor.
– Adolescenții chestionați sunt constieti de bolile cu transmitere prin injectarea în comun însă de multe ori în dorința de își trata „raul”, risca injectarea în comun.
– Din discuțiile purate a rezultat faptul că nici unul dintre respondeti nu mai frecventează școală. Nivelul de instruire în rândul respondenților este de 6-8 clase, doi dintre respondenți finalizând nivelul de instruire a unei școli de arte și meserii.
– În ceea ce privește posibilitat de reintegrare socială a adolescenților, respondetii au menționat că familia și instituțiile statului pot fi principalii factori care pot contribui la reducerea acestui fenomen. Lipsa serviciilor, lipsa implicării părinților, sunt factori importanți în procesul de reintegrare a adolescentului în societate.
4.2. Rezultatele obținute în urma aplicării interviurilor consumatorilor de droguri
Interviurile s-au realizat cu tineri cu vârstele cuprinse între 15-18 ani, 10 persoane (5 fete și 5 băieți). Interviurile nu au fost înregistrate deoarece consumatorii nu și-au dat acordul însă am primit permisiunea de a nota ideiile discuției. În procesul de realizare a interviurilor am fost asistata de asistentul social al Centrului de Asistenta Medico-Sociala Sastipen.
Concluziile obținute ca urmare a aplicării întrebărilor:
– Chiar dacă sunt adolescenți, în general, respondenții și-au asumat apartenența la grupul consumatorilor de droguri. Din discuțiile purate cu aceștia a rezultat faptul că înainte de a solicita sprijinul serviciilor de harm reduction oferite de ONG-urile care lucrează în cartierul Ferentari, aceștia nu au constietizat riscurile asociate consumului de droguri injectabile.
– Din prezentările lor am înțeles că, înainte de a deveni cosumatori de droguri, aceștia erau „copiii normali ca toți copii”, care frecventau școală și care aveau aspirații de a reuși în viață. Mediul în care locuiau i-au determinat să își dezvolte un comportament deviant astfel încât „să nu fie diferti ce ceilalți prieteni”.
– Marea majoritate dintre ei au menționat că au început să consume droguri de la vârsta de 13-14 ani, la o petrecere sau în fața blocului cu prietenii mai mari. La început li se părea interesant să se drogheze (fumau țigări cu marijuana) însă mai târziu datorită anturajului, trecerera de la țigara la seringa s-a făcut foarte repede din dorința de a experimenta o senzație mai tare. Mulți își aduc aminte prima înțepătură cu acul de la seringa și prima senzație de vomă, rău.
– Fetele au menționat că s-au apucat de droguri datorită prietenilor cu care erau. Aceștia se considerau „cool” atunci când se drogau și le ofereau și lor acesta imagine de „cool”, imagine după care tânjește toți adolescenții. Cele 5 fete intervievate au mentinat faptul că se droghează de la vârsta de 14-15 ani și că au întrerupt școala încă din clasa a 7-8-a.
– Principalele schimbări apărute în viața lor, odată cu consumul de droguri, au fost legate de relația cu părinții și cu școală. Părinții nu au conștientizat fenomenul decât în momentul în care aceștia se simțeau rău. Unul dintre respondenți a menționat că „tata credea că sunt obosit de la joacă și o certă pe mama că nu îmi dă să mănânc însă a rămas șocat când am intrat în starea de rău și au chemat salvarea. Îmi aduc aminte că doctorul de pe Salvare m-a întrebat cu ce m-am drogat iar tata se certa cu ea că nu este adevatat ca m-amn drogat”. Pentru unii dintre respondenți, relația cu părinții s-a deteriorat și au fost nevoiți să plece de acasă. Nu mai există altceva decât dorința de a face rost de droguri și de a ieși din starea de rău.
– Din cei 10 respondenți doar 2 au trecut printr-un moment de supradoză. Unul la vârsta de 15 ani când s-a injectat prima dată cu un prieten mai mare. Acesta din urmă a anunțat salvarea și părinții și în acest fel adolescentul a fost internat timp de 2 luni într-un centru de dezintoxicare. Din păcate, atunci când s-a reintros în comunitate și-a reluat obiceiul de a consuma droguri. Al doilea respondent a menționat faptul că a asistat la moartea unui prieten din cauza unei supradoze. În prima fază s-a speriat însă acesta teama a trecut odată cu nevoia de injectare pentru a ieși din starea de rău.
– Cei mai mulți dintre respondenți nu știu cum să procedeze în caz de supradoza însă au menționat că de obicei atunci când se injectează mai sunt persoane în preajma lor.
– La întrebarea „Ce trebuie să știe un tânăr despre consumul de droguri” aceștia au răspuns că nu este un lucru bun să consumi droguri. Tinerii trebuie să cunoască efectele nocive ale consumului de droguri și trebuie să le fie explicate pe înțelesul lor. Mesajul de genul „ Spune NU drogurilor”nu îi sperie pe tinerii adolescenți. „Dacă îmi spunea cineva ca atunci când devii dependent de droguri înseamnă să te pierzi pe tine, probabil conștientizam acesta situație și nu ajungeam aici. De la o țigară fumată la o petrecere am ajuns într-un an să mă injectez de 2-3 ori pe zi și să fac tot ceea ce este mai rău ca să pot face rost de bani. Nimeni nu îți dă droguri degeaba decât prima dată. Ajungi să-ți cumperi moartea.”
4.3. Rezultatele obținute în urma aplicării interviurilor outreach workerilor
Interviurile s-au realizat cu outreach workeri care lucrează în Centrul de Asistenta Medico-Sociala Sastipen, respectiv Micu Robert Stefan ( experiența de 1 an în activitatea centrului) și Gurin Claudiu (experiența de 1 an și 6 luni în activitatea centrului). Deoarece timpul lor a fost limitat am ales să organizez o discuție de grup cu cei doi lucrători și au rezultat următoarele concluzii:
– Vă rog să faceți o scurtă prezentare a tinerilor consumatori de droguri cu care lucrați (caracteristici, nevoi, aspirații, etc)!
C.G – „Tinerii cu care lucrăm noi sunt dependeti de heroină injectabilă. Vârsta lor este cuprinsă între 14-18 ani și avem și un caz de 12 ani. Din totalul de 1800 consumatori de droguri, 210 sunt tineri cu vârstele cuprinse între 14-18 ani. Marea majoritate a tinerilor consumatori de droguri sunt proveniți din familii dezorganizate, cu nivel minim de educație, familii sărace. Nu au aspirații de a deveni profesori și își doresc să facă rost de bani cât mai mulți. Modelul lor comportamental sunt maneliștii care fac mulți bani din cântat.”
S.M – „ Nevoile acestora sunt multe. Pornind de la educația de bază până la oferirea de suport psihologic. Acasă nu primesc sfaturi și nu sunt ascultați. Sunt tratați ca niște consumatori de droguri și atât.”
– În ce măsură serviciile dvs. răspund nevoilor lor ?
C.G – „Noi facem ce putem pentru a-i sprijini. De multe ori și noi suntem neputiinciosi în fata sistemului. Schimbul de seringi răspund nevoi de reducere a riscului asociat folosirii în comun a instrumentelor de injectare. Educația sanitară pe care noi o facem contribuie la reducerea infestării HIV/SIDA și Hepatită C în rândul acestora. Consilierea psihologică și monitorizarea zonelor în care aceștia locuiesc constituie o prioritate pentru noi.”
S.M – „În general serviciile noastre nu fac altceva decât să conștientizeze consumatorul de imoportanta prevenirii riscurilor asociate bolilor transmise prin injectare. În plus, noi facem tot psoibiliul să identificăm servicii de specialitate (tratament substitutiv, detox, s.a) care să contribuie la reintegrarea în societate a minoriului.”
– Ce alte nevoi ar mai avea acești tineri?
C.G – „Alte nevoi….nevoia de educație. Din păcate școala nu îi ajută pe acești tineri. Nu exista cabinete specializate în cadrul școlilor care să ofere suport acestor copii. Din contră școală îi elimină din sistem. Mulți consumatori abandonează scoala datorită stigmei și prejudecăților profesilor față de acești copii. Noi am încercat să să abordăm acesta problematica în școlile din sector însă ne-am lovit de un munte de gheață din partea dascălilor”.
S.M – „Nevoia de a avea familie și prieteni. Familia i-a uitat iar prietenii sunt tot consumatori de droguri. Nevoia de a fi încadrați în muncă, în cazul celor care au peste 16 ani. Din păcate societatea nu este tolerantă cu acești tineri și nu prea sunt șanse de reușită.”.
– Din câte cunoașteți, tinerii consumatori cu care lucrați s-au confruntat cu probleme în relațiile lor cu diverse categorii de persoane (alți tineri neconsumatori, membri ai familiei, vecini, cunoștințe, etc) ? Dacă da, vă rugăm să dați câteva exemple de acest fel.
C.G – Am avut cazuri și cazuri. Unul care m-a impresionat foarte mult a fost cazul unei fete de 15 ani care provine dintr-o familie consumatoare de droguri, toți din casa se droghează, iar ea a devenit consumatoare dintr-o prostie. Nu a început că tot ceilalți de la țigara ci pur și simplu s-a injectat să simtă și ea ce simțea tatăl ei. I-a plăcut senzația și așa a devenit dependentă. Acesta a mers la școlă până în clasa a 10-a însă a abandonat școală și a devenit prostituată pentru a face rost de bani. Am încercat tot ce se poate că acesta fata să poată beneficia de un program însă familia împiedica demersurile noastre. De multe ori și noi și instituțiile nu putem face mai nimic în astfel de cazuri”.
S.M – „Cazurile sunt diverse. Toți au probleme cu familia și cu prietenii mai ales atunci când sunt în acea stare de rău. Fură din casă, împrumuta de la prieteni și vecini, fac orice pentru a face rost de bani. Mulți își pierd relația cu familia din acesta cauza. Au fost și conflicte între cosumatorii tineri care au degenerat în bătăi soldate cu internare în spital. În general adolescenții consumatori de droguri sunt folosiți de alți consumatori mai mari să facă rost de „marfă”. Cercul lor se învârte în jurul drogurilor și discuțiile tot în acest cerc se învârt. „
– Pe cine se pot baza acești tineri ca să renunțe la consum?
C.G – „În acest moment singurul sprijin este familia. Familie este suportul de bază a adolescentului. Societatea nu îi oferă prea multe alternative” .
S.M – „Serviciile lipsesc cu desăvârșire. Un exemplu clar este lista de așteptare de la un centru de metadonă din București. Sunt mulți consumatori care doresc să se lase și se înscriu în programele substitutive însă lista de așteptare este lungă și au fost cazul în care unii consumatori au decedat. Autoritățile ar trebuie să ofere mai multă atenție acestui fenomen.”
– Care sunt opțiunile reale pentru un tânăr fost consumator de droguri? Puteți da câteva exemple?
C.G – „Nu exista în Ferentari tânăr fost consumator de droguri. Odată ce au devenit consumatori nu poți ieși din acest cerc vicios decât dacă te muți într-o altă localitate izolată. În acest moment avem acces la resurse. Drogurile legale sunt la tot pasul. Mulți consumatori de droguri nu își mai injectează heroina ci își injectează sare de baie de la magazinelee de etnobotanice. Acea sare de baie este mai periculoasă decât heroină.”
S.M – „Opțiuni sunt însă și societatea trebuie să fie mai tolerantă. Un fost consumator de droguri rămâne cu sechele. Aceștia trebuie ajutați să iasă din acesta stare. Însă așa cum spunea și colegul meu, șansele sunt mici. „
– Ce servicii pot primi adolescenții consumatori de droguri de la autoritățile competente? Dar de la alte Ong-uri?
C.G – „DGASPC Sector 5 nu are un program adresat acestei categorii de tineri. Nici nu are în plan. Agenția Națională AntiDrog nu mai funcționează. Nici nu știm care mai este statutul ei. Centrele ANA, din lipsa fondurilor, au fost desființate. Singurele care încă mai oferă servicii acestui tip de adolescenți sunt ONG-urile”
S.M – „Autoritățile competente sunt acum spitalele de sector care primesc în UPU consumatorii de droguri. Îi pun pe picioare și apoi îi trimit înapoi în comunitate. Spitalul 9 are o secție însă se pare că toți consumatorii care au trecut pe acolo se plâng de condițiile proaste și de felul în care sunt tratați. Și părinții lor susțin ceea ce relatează acești pacienți. ONG-urile implementează programe de harm reduction însă și aceste programe o să se termine deoarece programele UNODC se termină în anul 2011 și nu mai are cine să mai finanțeze acest tip de programe.”
– Ce ar trebuie să facă autoritățile locale pentru a reintegra social acești tineri?
C.G – „autoritățile au o responsabilitate foarte mare. Trebuie să dezvole programe adresate special acestor tineri consumatori de droguri. Să trateze mai cu seriozitate acesta problematică. Nu trebuie să vedem în tânărul consumator de droguri doar partea infracțională ci trebuie să-i oferim șansa de a se reintegra în societate. Fără un plan pe termen lung dezvoltat de autoritățile locale nu putem vedea sustenabilitatea procesului de reintegrare socială a tinerilor dependenți de droguri.”
S.M – „Unitățile spitalicești din zonă trebuie să-și dezvolte secții care să ofere servicii acestor tineri. Consiliere specializată, tratament adecvat, condiții decente, sunt câteva criterii care conduc ca reducerea numărului de consumatori de droguri injectabile în rândul tinerilor.”
– Cum trebuie abordata problematica consumului de droguri în campaniile sociale realizate de diferinti actori guvernamentali sau non-guvernamentali?
C.G – „Spune NU drogurilor nu este un slogan bun. Automat induci în mintea viitorului consumator ideea de consum. Ceea ce este NU înseamnă că trebuie încercat. Mai ales că în Adolescența exista riscul apariției comportamentului deviant. Trebuie construită o campanie bazată pe realitate. Mărturiile consumatorilor de droguri sunt dovada vie că nu este bine să devii consumator de droguri”
S.M – „Au fost distribuite o serie de materiale de informare cu privire la prevenirea comsumului de droguri în rândul liceenilor însă mesajele nu raspuneau nevoilor și realității. Plantele etnobotanice sunt promovate pe internet. Adolescenții din ziua de azi sunt internauți. Sunt dependenți de internet unde au acces la informații. Sunt deacord cu colegul meu că trebuie folosit mesajul foștilor consumatori sau al consumatorilor. Ei sunt principalii promotori ai unor astfel de campanii.”
STUDII DE CAZ
Studiul de caz nr.1
Subiect: Elena, 16 ani, consumator de droguri injectabile
Zona în care locuiește: Aleea Livezilor, cart. Ferentari, sector 5
Elena este o față de 16 ani. Tânăra face parte dintr-o familie cu veniturii medii, tatăl (Mihai) este lăcătuș și mama (Violetă) casieră la o societate comercială. Este singurul copil al familiei și a beneficiat de tot sprijinul familiei. Drama acestei fete a început la vârsta de 14 ani, când a participat la o petrecere de majorat al unei prietene. Totul a început de la o țigare cu marijuana consumată în grup de mai mulți prieteni. Dacă la început consumul de marijuana a fost ocazional (2-3 ori pe lună la petreceri și cu prietenii mai mari de la bloc), pe la vârsta de 15 de ani, datorită anturajului (alcătuit din consumatori de droguri) a încercat „ o nouă senazatie de plăcere” consumând heroina injectabilă. Fata a declarat următoarele: „ Am simțit ca toată viața mea am fost bolnavă și că după ce m-am injectat mi-au fost luate toate durerile. Nu m-am gândit la ce se va întâmpla după. Important era ca eu mă simțeam bine.” Părinții fiind ocupați cu problemele de trăi zilnice, nu constietizat situația prin care trecea Adolescența. Aeasta din cauza drogurilor a început să lipsească de la școală. Pentru Elena, faptul că părinții nu știau că nu mai se duce la școală, a constituit o oportunitate financiară deoarece avea banii primiți pentru tansport, pachet, s.a puteu fi folosiți cu ușurință pentru procurarea de droguri (în prima fază țigări cu marijuana și după aceea pentru heroină). Într-una din zile, Elena a fost victima unei situații de supradoza, situație care i-a schimbat radical viața. Prietenii cu care se droga au anunțat salvarea și i-au acordat primul ajutor anunțând și familia în același timp. Elena a fost salvată de către echipajul medical și internată în spital. La început părinții i-au acordat suportul necersar (acesta fiind internată într-un centru de dezintoxicare timp de 6 luni) și au încercat să ofere confortul psihologic de care avea nevoie. Întoarsă acasă, acesta a reluat relația cu „prietenii consumatori” și a reluat și consumul de heroină. Puși în fața faptului împlinit, părinții nu au mai dorit să îi ofere sprijin (atât moral cât și financiar), Elena fiind pusă în situația de a deveni practicantă a sexului comercial pentru a face rost de bani necesari achiziționării de heroină. În prezent, dorește să se înscrie la un program de tratament substitutiv (se afla pe lista de asteprare a unui centru de metadonă) însă până intră în acesta program continua să practice sexul comercial și să consume droguri.
Pe termen scurt, Elena are nevoie de dezintoxicare (Detox) sau de un program de substituție (metadona). Din păcate situația serviciilor adresate consumatorilor de droguri din România nu sunt suficient dezvoltate și astfel exista riscul ca în lipsa acestor programe specifice Elena să continuie acesta practică care a devenit „un mod de viață”.
Pe termen mediul și lung, Elena are nevoie de sprijinul familiei pentru a se reintegra în societate. Reluarea studiilor, schimbarea anturajuluii sau evitarea contactului cu acesta, obținerea unui loc de muncă, sprijinul familie și a societății contribuie la recuperarea totală a acestei persoane.
Studiul de caz nr.2
Subiect: Eugen, 15 ani, consumator de droguri injectabile
Zona în care locuiește: Aleea Livezilor, cart. Ferentari, sector 5
Eugen este un tanat de 15 ani. Tânărul face parte dintr-o familie dezorganizata, tatăl vitreg este muncitor necalificat și consumator de droguri injectabile și mamă casnică, îngrijitoare a celor 2 copii mai mici proveniți din a doua căsătorie. Eugen nu păstrează relația cu tatăl natural deoarece acesta locuiește într-o altă localitate.
Eugen a devenit consumator de droguri încă de la vârsta de 10 ani. La început s-a drogat alături de prietenii mai mari de la bloc, ulizand substane volatile (aurolac) apoi pe la vârsta de 13 ani a trecut la injectarea de heroină. Fiind mai tot timpul plecat de acasă ( tatăl vitreg obligându-l să cerșească ca să facă rost de bani pentru droguri) mama nu a conștientizat situația în care se afla Eugen.
„Am cerșit, am furat, numai ca să nu mai iau bătaie de tata. Nu mâncăm nimic toată ziua și trăiam din aurolacul pe care-l cumpărăm ieftin. Când inhalam acea substanță nu mai simțeam nevoia de mâncare, aveam o stare de bine, nu mai eram obosit și nici nu simțeam frigul de afară. Oamenii îmi dădeau de mila bani în intersecții spunând că sunt bolnav însă eu eram drogat. Am văzut la bloc într-o seară pe un prieten mai mare că își făcea o injecție. L-am întrebat ce face acolo și mi-a spus că se droghează. Nu l-am crezut și am cerut să îmi facă și mie. Mi-a spus că mă costă 150 000 și dacă am banii îmi face. I-am dat banii și mi-a făcut acea injecție. Nu pot să spun ce am simțit pentru că era o stare de rău și bine în același timp. Nu îmi mai simțeam picioarele, era altceva decât cu aurolacul. Mi-a plăcut senzația și am continuat și după aceea.”
Tatăl vitreg fiind consumator de droguri injectabile a acceptat situația lui și nu i-a spus nimic mamei despre starea în care se află copilul. Fiind toată ziua plecat de acasă, acesta interacționa foare rar cu mama, iar când interacționa totul se rezuma la certuri și reproșuri din partea mamei că nu aduce suficienți bani acasă.
La vârsta de 14 ani, Eugen este foartat să plece de acasă datorită faptului că s-a certat cu tatăl vitreg. „M-a bătut ca nu i-am adus bani acasă ca să cumpere marfa , m-am enervat, l-am lovit cu un borcan în cap și am fugut de acasă. Oricum nu îmi simțeau lipsa. Acum nu mai eram obligat să fac bani pentru ei. Toți banii pe care îi făceam erau ai mei și putea face ce vreau cu ei. Îmi găsise un prieten într-un subsol o cameră și stătea acolo cu el și cu alți prieteni.”
Într-o seară, unul dintre prieteni aduce o marfă nouă și o împarte cu Eugen și un alt consumator de droguri. Fiind în acea stare de rău și fiind o altă „marfa” Eugen își prepara doza și și-o injectează intravenos. Deoarece oraganismul nu era obișnuit cu acel produs și datorită stării de rău, lui Eugen i se face rău. „Am simțit că se învârte totul în jurul meu și că leșin. M-am trezit la spital cu perfuzii pe mine. Mama plângea lângă mine, bunica din partea mamei era și ea alături de mine. Îmi era foarte rău.”
Bunica nu știa că Eugen este dependent de droguri și a solicitat mamei să-l ducă la ea acasă în alt cartier și să locuieasca cu ea. „La bunica îmi era bine însă de multe ori simțeam nevoia de a veni în Ferentari. Îmi era poftă să mă injectez. Mă dureau toate oasele.”
După cca 6 luni, Eugen fuge de la bunica și se reîntoarce în Ferentari. Aici se întâlnește cu foștii prieteni și își reia obiceiul de a consuma droguri injectabile. În decursul a unui 1 an, Eugen a fost internat de 3 ori la spital și de fiecare dată a fugit din spital înainte ca să beneficieze de un program de dezintoxicare.
Situația familială, anturajul sunt factori care conduc la continuarea consumului de droguri. Familia nu îi oferă sprijinul de care are nevoie, prietenii îl încurajează să consume droguri. În acest caz este nevoie de intervenția autorităților competente. Internarea în cadrul unei unități specializate departe de București ar fi una dintre soluțiile salvatoare ale lui Eugen.
CONCLUZII
Analiza realiza în cadrul acestui proiect conduce la ideea că dacă mediul înconjurător este prielnic consumului de droguri cu atât creștere riscul ca adolescenții să devină consumatori de droguri injectabile. Cercetarea realizată în Ferentari validează acesta ipoteza.
Experiența acumultata în cadrul stagiului de practică desfășurat în cadrul “Centrului de Asistenta Medico-Sociala-Sastipen”, m-a sprijinit să înțeleg marginalizarea excesivă a consumatorilor de droguri injectabile, regăsita la nivel social, prin intoleranta crescută a populației față de aceștia, limitarea accesului la oportunitatiile firești pe care le au ne-consumatorii (educație, formare profesională, obtinrerea unui loc de muncă, etc).
De asemenea, am înțeles că odată ce un consumator de droguri își conștientizează poziția socială, este conștient de vulnerabilitatea și acționează de multe ori în direcția autoexcluziunii sociale și adaptării la o nouă poziție, una marginală. Astfel, membrii comunității percepând consumatorul de droguri ca un real pericol pentru familie, comunitate, și abordează problematica cu intoleranță, pasivitate și dispreț.
Prejudecatiile, stereotipurile prezente în interiroul comunității, inrautirea relațiilor interpersoanle (membrii familie, prieteni neconsumatori, vecini, colegi) lipsa unui răspuns instuționalizat, constituie un sentiment de frustare, inferioritate dar și o premisă pentru practicarea unui comporatament deviant al adolescentului.
Strategia Națională HIV/SIDA 2008-2013 (în prezent în dezbatere publică, urmând să devină hotărâre de Guvern) definește grupurile vulnerabile ca fiind: tinerii, persoanele care consumă droguri injectabile, persoanele implicate în sexul comercial, persoanele de orientare homosexuală, persoanele fără adăpost, romii, persoanele aflate în detenție, precum și persoanele infectate cu HIV. În acest sens, termenul ”vulnerabil” desemnează exclusiv grupurile sau persoanele cu un risc de infectare/reinfectare cu HIV, hepatite B și C, alte infecții cu transmitere sexuală și care se afla în situații de marginalizare și cu acces redus la servicii de prevenire, tratament sau îngrijire.
Conform recomandărilor internaționale și prevederilor legale din România, persoanele vulnerabile trebuie să primească servicii sociale și medicale primare, astfel încât să poată fi reduse consecințele negative asociate situațiilor în care se afla aceștia (infectarea cu HIV, hepatitele B sau C, TBC, alte infecții cu transmitere sexuală – inclusiv a partenerilor sau a nou-născuților –, septicemii, deces prin supradoză, infracționalitate, abandonul copiilor etc.). De exemplu, în lipsa unei intervenții sociale prompte și adaptate nevoilor, un tânăr fără adăpost risca să se implice în prostituție, să consume droguri și, nu în ultimul rând, să se infecteze cu HIV, hepatita B sau C, alte infecții. Cazul lui Eugen prezentat mai sus validează acesta ipoteza.
Întrucât persoanele din grupurile vulnerabile sunt greu accesibile, atât în România, cât și în alte țări din lume, serviciile adresate lor au nevoie de flexibilitate și de implicarea persoanelor din grupul-tinta, respectiv de implicarea comunității. Astfel, aceste servicii sunt dezvoltate mai ales de organizații non-guvernamentale (ONG) sau comunitare, cu sprijinul autorităților locale.
Tinerii din Ferentari, care locuiesc în zonele defavorizate, sunt cei mai supuși riscului de a deveni consumatori de droguri. Cercetarea realizată în cadrul acestei lucrări a scos în evidență faptul că mediul și anturajul sunt factori prielnici pentru a deveni un consumator de droguri. Familiile acestori tineri chestionați în proiect cunosc situația lor însă nu au capacitatea de a oferi suport psihologic pentru acești tineri intrați în capcana drogurilor. Se naște un nou set de întrebări în cadrul acstei cercetării și anume: Ce trebuie să facem ca să asigurăm servicii minime necesare acestor tineri? Care este viitorul acestor tineri? Cum trebuie să acționăm în calitate de asistenți sociali astfel încât pe termen lung să scadă rata consumului de droguri în rândul adolescenților din aceste zone defavorizate?
Mai nou, aceste droguri legale cum sunt numite plantele etnobotanice, fac multe victime din rândul adolescenților. În zona Ferentari, conform discuțiilor purtate cu outreach workerii din Centrul de Asistenta Medico-Sociala SASTIPEN, s-au deschis multe magazine de acest fel care vând aceste produse. Consumatorii de droguri injectabile, clienții heroinei, au început să se injecteze cu produsele etnobotanice care sunt la îndemână și care nu sunt considerate ilicite. „ Sunt mai ieftine și poliția nu are ce să ne mai facă. Consumăm produse legale” spunea un tânăr consumator de droguri. Cazurile mediatizate în mass media arata care sunt efectele nocive ale acestor plante însă până în prezent situația arata ca adolescenții sunt captivați de acest tip „drog legal”.
Întorcându-ne la subiectul noastru, respectiv consumului de droguri injectabile în rândul adolescenților din Cartierul Ferentari- București, putem concluziona că fără un program bine structurat de recuperare, șansa de viață a acestor adolescenți scade zilnic. Bolile asociate consumului de droguri injectabile precum Hepatită C, HIV/SIDA și dermatitele, sunt în creștere. Tinerii sunt conștienți de acesta situație însă starea “ de rău” îi fac pe aceștia să uite de aceste riscuri. Programele de harm reduction derulate în Ferentari nu fac față solicitărilor consumatorilor de droguri. De multe ori, în lipsa fondurilor, aceste programe trebuie să funcționeze cu un minim de materiale sanitare de injectare care sunt distribuite consumatorilor.
Autoritățile locale sunt conștiente de această situație însă nu au nici un program adresat acestor tineri. DGASPC Sector 5 nu are nici un plan de acțiune astfel încât adolescenții să poate beneficia de servicii de recuparere.
Studiile de caza prezentate în acest capitol scot în evidență situația dramatică a acestor adolescenți. În Ferentari nu contează statutul social al familei din care provii și mai degrabă anturajul. Cele două studii arată două tipuri de familie care se confrunta cu aceiași problemă, adolescenți care au devenit consumatori de droguri injectabile de la vârste fragede.
În plus, faptul că în Ferentari sunt adolescenți care utilizează droguri injectabile de mai bine de un an, este iar o situație alarmantă. Consumul de droguri a devenit o stare de fapt. Ca să fii funcțional în ziua rspectiva trebuie să îți faci cel puțin trei doze, iar între doze trebuie să te gândești de unde faci rost de bani pentru a cumpăra drogul. Pentru un adolescent de 15 ani, acesta situație este critică.
Lipsa programlor speciale pentru consumatorii de drogur este un factor foarte important care menține acesta stare de fapt. Autoritățile competente trebuie să identifice soluții optime astfel încât pe termen lung să gaseasa soluții sustenabile pentru acești tineri. Asistenți sociali care lucrează în comunități defavorizate trebuie să cunoaște metodele și tehnicile de comunicare cu adolescenții consumatori de droguri. Trebuie creat un sistem special de abordare a consumatorului de droguri astfel încât acesta să aibă acces la resurse și să poată fi reintegrat în societate.
CAPITOLUL IV- CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI FINALE
Concluzii finale
Dacă vrem să definim strict din punct de vedere științific, atunci putem spune că Adolescența este o perioadă în dezvoltarea organismului, care urmează pubertății și precede starea de adult. Este cuprinsă, în general, între 14 și 18 ani, având multiple aspecte particulare de la individ la individ. Se caracterizează prin dezvoltarea fizică și neuropsihica pronunțată,explicabila prin faptul că sistemul neurovegetativ și cel endocrin ajung în faza lor finală de dezvoltare.
Pe plan psihologic, Adolescența este marcată de următoarele trăsături: căutarea identității de sine, căutarea unui set personal de valori, achiziția abilitaților necesare pentru o bună interacțiune socială, câștigarea independenței emoționale față de părinți, nevoia de a experimenta o varietate de comportamente, atitudini și activități.
Adolescentul, în dorința de a se cunoaște pe sine adopta cât mai multe comprtamente. Acesta este dornic să încerce cât mai multe, să trăiască experimente cât mai variate și inedite. Experimentele de limita, situate la granița celor încurajate de societate, sunt foarte tentante pentru adolescent pentru că îl ajuta să își testeze mai bine limitele. Astfel, adolescentul va încerca să aibă comportamente deviante astfel încât să atragă atenția celorlalți din jur. Adolescența a fost întotdeauna că o perioadă de stres și manifestări ciudate. Comportamentele agresive, ieșirile comportamentale, la acesta vârsta nu vor evolua cu necesitate spre boala. Însă în Adolescența exista un riscul crescut de începere a unui comportament deviant asociat cu trei factori de risc major și anume: riscul unui comportament sexual neprotejat, consum de droguri și alcool, asociere cu grupuri deviante.
Datorită inclinației spre imaginație specifică adolescentei, tentația consumului de droguri este inevitabilă. Înconjurat de multitudinea de factori de natura sociali, culturali, economici, adolescentul este predispus dezvoltării unui comportament deviant, iar consumul de substanțe psihoactive poate fi un risc asociat acestui timp de comportament.
Asupra psihicului adolescentului drogurile produc tulburări de percepție ( iluzii, halucinații) tulburări de atenție, de memorie,anxietate, atacuri de panică, irascibilitate, tulburai de somn. Consumul de droguri conduce la instalarea dependentei, devine o sursă de suferință, îmbolnăvire și excludere socială. Acest consum este strâns legat de criminalitate și prostituție deoarece un consumator dependent va face orice pentru a-și procura doza zilnică.
Cu cât vârsta de debut a consumului de droguri este mai mică, cu atât dependenta se instalează mai ușor. Aceasta determina amplificarea continuă a cererii de droguri și influențează direct creșterea proporțională a ofertei. Consumul poate fi excepțional, atunci când se încearcă drogul fără a continua această practică, ocazional, fără a se ajunge la dependența fizică sau psihică, episodic într-o împrejurare anume sau simptomatic, când se intaleaza dependentă.
Studiile de specialitate au arătat că drogurile consumate de către adolescenții din România sunt în principal heroina, marijuana, extasy, amfetamine și chiar cocaină. Însă tot aceste studii scot în evidență lipsă de informare în rândul adolescenților cu privire la riscurile la care sunt supuși consumatorii de droguri.
Partea practică a prezenței lucrări, realizată în rândul consumatorilor de droguri injectabile din Ferentari-Sector 5, a demonstrat că mediul înconjurător este un factor prielnic care conduce la creșterea riscul ca adolescenții să devină consumatori de droguri injectabile.
Prejudecatiile, stereotipurile prezente în interiroul comunității din Ferentari, inrautirea relațiilor interpersoanle (membrii familie, prieteni neconsumatori, vecini, colegi) lipsa unui răspuns instuționalizat, constituie un sentiment de frustare, inferioritate dar și o premisă pentru practicarea unui comporatament deviant al adolescentului, conducând la împingerea acestuia către consumul de droguri și nu numai.
Adolescenții consumatori de droguri injectabile sunt conștienți de riscurile la care se supun atunci când se injectează în grup însă aceasta sentiment dispare în momentul în care simt nevoie de drog și primesc “atenția” prietenului de injectare. Mai grav este faptul că aceștia nu beneficiază de consult medical și nu se cunoaște rata îmbolnăvirilor HIV/SIDA și Hepatită C
La nivel instituțional nu exista servicii pentru acești consumatori de droguri. Direcțiile specilizate în protecția copilului nu au programe speciale pentri acești tineri aflați în dificultate. Unitățile spitalicești nu au secții speciale pentru acești tineri aflați în dificultate. În situația unei supradoze, salvarea acorda primul ajutor după care sunt transportați la spital. După ce își revin, aceștia sunt trimis acasă fără să beneficieze de servicii de consiliere și suport psihologic.
Unii dintre consumatorii intervievați au menționat că vor să se lase de droguri, însă tratamentul substitutiv cu metadona nu acoperă necesarul consumatorilor de droguri iar lipsa acestui serviciul menține acesta stare de fapt. Totodată, în acest proces trebuie să intervină și părintele în calitate de tutore. Minorul nu este primit la aceste servicii fără acordul părinților.
Heroina injectabilă este principalul drog utilizat de respondenți, însă odată cu legalizarea plantelor etnobotanice, consumul este mixt.
Mai mult de jumătate dintre respondenți cercetării se injectează de cel puțin 3 ori pe zi. Asta inseamana că nivelul de dependența este foarte ridicat și că aceștia au nevoie de resurse financiare pentru a procura aceste droguri. De aici rezulta că, consumul de droguri este asociat cu delicventa. Unii dintre respondenți au afirmat că sunt nevoiți să fure diferite obiecte din casa lor sau de la rude pentru a putea face rost de bani pentru droguri.
Lipsa programlor speciale pentru consumatorii de drogur este un factor foarte important care menține acesta stare de fapt. Autoritățile competente trebuie să identifice soluții optime astfel încât pe termen lung să gaseasa soluții sustenabile pentru acești tineri.
Recomandări finale
Problematica consumului de droguri este foarte complexă. Vârsta consumatorilor de droguri injectabile scade anual. Pentru a interveni în acesta problematica trebuie dezvoltată o strategie care să aibă două obiective:
Dezvoltarea de servicii de intervenție și recuperare pentru actuali consumatorii de droguri
Dezvoltarea unor servicii de prevenire a comsumului de droguri în rândul adolescenților.
Livrarea de pliante în rândul elevilor și afișarea de postere cu mesajul STOP CONSUMULUI DE DROGURI nu este o metodă fiabilă pentru reducerea comsumului de droguri în rândul adolescenților. Din start obiectivele acestor campanii sunt greșite. Cum am menționat și în Capitolul 1, adolescenții vor să iasă din tipar. Preiau modele comportamentale printre care, datorită anturajului, se numără și consumatori de droguri care le demonstrează contariul.
Direcțiile Generale de Asisteta Socială și Protecție a Copilului trebuie să-și dezvolte servicii specializate în acest domeniu. Trebuie să existe un manual al lucrătorului social care lucrează în astfel de instituții astfel încât, atunci când se confrunta cu un astfel de caz să știe cum să intervină.
Agenția Națională AntiDrog trebuie să dezvolte servicii specializate care să ofere asistență persoanelor aflate în nevoie. Este nevoie de mai multe centre de tratament substitutiv care să ofere servicii consumatorilor de droguri.
Ministerul Sănătății trebuie să dezvolte un program de asistenta comunitară care să contribuie la reducerea riscuilor asociate consumului de droguri injectabile. ONG-urile nu au posibilități nelimitate de a oferi instrumente sterile de injectare astfel încât să scadă rata îmbolnăvirilor asociate consumului de droguri.
BIBLIOGRAFIE
Abraham, Pavel (2005), „Capcana Drogurilor”, Editura Detectiv, București
Abraham, Pavel, (coord), Ciucu, Gabriel; Podaru, Dana; Moldovan, Ana Maria (2004), “ Prevenirea și consilierea antidrog” , Editura Ministerului Administrației și Internelor, București
Banciu, Dan, Rădulescu M. Sorin, Voicu M. (1987), “Adolescenții și familia”, Editura Enciclopedică și Științifică, București
Banciu, Dan, Rădulescu M. Sorin, Marin, Voicu, Marin (1985), „ Introducere în sociologia deviantei”, Editură. Științifică și Enciclorpedica
Bologa, Lia, Ilie, Asistent Universitar Drd. Psiholog în cadrul Universității Lucian Blaga, (2010), “Violenta școlară Factori de risc în Sibiu
Botescu, Mircea-George, (2004), Prevenirea delicventei juvenile, Editura Cartea Universitara, București
Brich, Ana, (2000), “Psihologia devoltarii”, Editura Tehnică, București
Cosmonici Andrei, (1985), " Adolescentul și timpul sau liber", Iași
Cozarescu, Mihaela, Dumitru, Alina-Crenguta, ( 2004) ”Omul în Dezvotare”, București, Editura Universitară
Crețu, Tinca, (2009), “ Psihologia Vârstelor”, Ed. Polirom, Iași
Damboianu, Cristina, Rădulescu, M. Sorin, (2006) –Sociologia consmului și abuzului de droguri, Editura Lumina Lex, București
Dopfner, Manfred; Petermann,Franz; Schmidt, H. Martin, (2010), „ Tulburări de comportament antisocial-agresiv”, Editura Romanian Psychological Testing Services, București
Drăgan, J., ( 1994), Aproape totul despre droguri, Editura Militară, București
Ilut, P., ( 1994.) “Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie”, Editura Polirom, Iași
Iordachi, Corina psiholog, autorul lucrării “Comportamentul deviant la adolescenți”, lucrare nepublicată
Lindesmith Alfred, Gagnon John apud Cristina, Damboianu, Sorin.M.Rădulescu, (2006) –Sociologia consmului și abuzului de droguri,
Mărginean, Ioan, (2006), “Proiectarea cercetării sociologice”, Editura Polirom, Iași
Mihai, Luminiță (2005), 14 pașii în lumea drogurilor, București,
Neculau, A.,(2000), „ Manual de psihologie socială”, Editura Polirom
Pârvulescu, Ion, coord. „ Sociologia deviantei și control social” , note de curs, 2008.
Pruteanu, Laura, Descrierea substanțelor morfinomimetice și halucinogene, Editura Rovimed
Rascanu Ruxandra, (2004), “ Alcool și droguri : Virtuți și capcane pentru tineri”, Editura Universității din București
Rădulescu, M. Sorin, (1999), „ Sociologia problemelor sociale ale Vârstelor”, Editura Lex, București
Roibu, Al. Mircea, (1997), Flagelul drogurilor, Editura Mirton, Timișoara,
Ross, Cambel, (2001), Copii noștrii și drogurile, Editura Cultură Veche, București
Sandu Florin, (2002), “Stop drogurilor”, Editura Silvy, București
Săbău, Georgeta-Valeria, (2010),”Traficul și consumul ilicit de droguri”, Editura Universul Juridic, București.
Verza, Emil; (1994), ” Psihologia vârstelor”, Editura Pro Humanitas, București
Surse on line:
www.dexoline.ro
www.sastipen.ro
www.unodc.org
www.ana.gov.ro
www.rhrn.ro
ANEXA 1
a.Chestionar –model
Vârsta: Sex: Nivel de studii:
Bună ziua, mă numesc …. și vă rog să-mi acordați câteva minute din timpul dumneavoastră pentru a răspunde la câteva întrebări. Rezultatul acestui studiu vor fi folosite doar în scopul prezenței cercetări, asigurând deplina voastră confidențialitate
1. De când consumi heroina injectabilă?
2. Ce alte tipuri de droguri folosești?
3. Câte doze de heroină îți faci pe zi?
4. Părinții știu că este consumator de droguri?
5. Cum te-ai apucat să consumi droguri?
6. Care sunt sursele de venit pentru procurarea drogurilor?
7. Care crezi tu că este părerea prietenilor ta care nu se droghează despre tine?
8. Ai încercat vreodată să te lași de droguri?
Dacă da treci la întrebarea următoare
9. Care a fost cauza care te-a determinat să renunți la droguri?
10. Ce știi despre supradoză?
11. Știi care sunt bolile care pot fi transmise prin injectare?
Bifează răspunsul corect:
a. HIV/SIDA
b. Hepatită C
d. Sifilis/ITS
e. TBC
d. Altă……………
12. Știi cum să te protejezi de riscurile îmbolnăvirii datorate injectării?
Bifează răspunsul corect:
mă injectez cu seringa sterilă/de unică folosită
folosesc seringa unui prieten consumator de droguri
folosim în grup aceiași seringa
folosesc tampoane cu alcool
alta…………………………..
13. Ce părere ai despre serviciile de harm reduction oferite de ONG-uri?
(întrebarea se adresează pe înțelesul respondentului)
14. Cum te vezi tu peste 5 ani?
15. Din partea cui crezi că trebui să primești sprijin în situația în care ai renunța să
consumi droguri? (Se pot alege mai multe variante de răspuns!)
a. Familie
b. Prieteni
c. Coleg
d. Vecini
e. Cunoștințe
f. ONG
g. instituții guvernamentale (“de stat”)
h. alții, și anume:…………………… ………………………………………………
ANEXA 2
Interviu consumator
1. Ce poți să spui despre tine ? (Fă-ți o scurtă prezentare: cine ești, ce anume te caracterizează din punctul tău de vedere, care este situația ta în prezent, etc).
2. Cum era viața ta înainte să vii aici?
3. Care au fost principalele evenimente din viața ta ?
4. Când ai început să consumi droguri ?
5. După ce ai devenit consumator de droguri au existat schimbări semnificative în viața ta? Care anume ? (la nivel personal, al relațiilor cu prietenii, cu familia, al ocupațiilor obișnuite – distracție, învățătură, serviciu, etc.)
6. Ai avut prieteni care au murit datorită supradozei? Care a fost reacția ta?
7. Te-a învățat cineva cum să procedezi atunci când o persoană e afla în stare de supradoză?
8. Ce ar trebuie să știe un tânăr despre consumul de droguri?
Vârsta:
Sex:
Nivel de studii:
ANEXA 3
Interviu outreach worker
Vă rugăm să faceți o scurtă prezentare a tinerilor consumatori de droguri cu care lucrați (caracteristici, nevoi, aspirații, etc)!
În ce măsură serviciile dvs. răspund nevoilor lor ?
Ce alte nevoi ar mai avea acești tineri?
Din câte cunoașteți, tinerii consumatori cu care lucrați s-au confruntat cu probleme în relațiile lor cu diverse categorii de persoane (alți tineri neconsumatori, membri ai familiei, vecini, cunoștințe, etc) ? Dacă da, vă rugăm să dați câteva exemple de acest fel.
Pe cine se pot baza acești tineri ca să renunțe la consum?
Care sunt opțiunile reale pentru un tânăr fost consumator de droguri? Puteți da câteva exemple
Ce servicii pot primi adolescenții consumatori de droguri de la autoritățile competente? Dar de la alte Ong-uri?
Ce ar trebuie să facă autoritățile locale pentru a reintegra social acești tineri?
Cum trebuie abordata problematica consumului de droguri în campaniile sociale realizate de diferinti actori guvernamentali sau non-guvernamentali?
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Riscurile Asociate Consumului de Droguri Injectabile In Randul Adolescentilor din Cartierul Ferentari Bucuresti (ID: 129679)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.