Riscuri Naturale Si Antropice In Bazinul Barcaului

Agronomie

Riscuri Naturale Si Antropice In Bazinul Barcaului

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

INTRODUCRE

CAPITOLUL 1. BAZINUL BARCĂULUI

1.1. Prezentare generală

1.2. Geologia

1.3. Relieful

1.4. Clima

1.5. Vegetația

1.6. Solurile

CAPITOLUL 2. HAZARDE ȘI RISCURI NATURALE ÎN BAZINUL BARCAU

2.1. Hazarde

2.2. Riscuri

CAPITOLUL 3. HAZARDE ȘI RISCURI TEHNOGENE

3.1. Extracția de combustibili gazoși, lichizi și solizi

3.2. Riscuri privind poluarea aerului prin extracția combustibililor gazoși și

lichizi

3.3. Riscuri privind poluarea apelor prin extracția combustibililor lichizi și

gazoși

3.4. Riscuri privind poluarea solurilor prin activitatea de extracție a

combustibililor gazoși și lichizi

3.5. Activitatea de extracție a combustibililor solizi.

3.6. Prelucrarea și distribuția combustibililor

[NUME_REDACTAT]

[1] [NUME_REDACTAT] – Gabriela, 2011, Starea de Calitate a apei în bazinul hidrografic Barcău, Oradea;

[2] Bucur A. – Elemente de chimia apei, Editura H.G.A., București, 1999;

[3] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2010, [NUME_REDACTAT], , Ed. Univ. din Oradea;

[4] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Sabău, 2004, Hazarde și riscuri naturale si antropice în [NUME_REDACTAT], Ed. Univ. din Oradea;

[5] [NUME_REDACTAT] Sabău, 2008, [NUME_REDACTAT] Pedosferic, Ed. Univ. din Oradea;

[6] [NUME_REDACTAT], 2009, Chimia și [NUME_REDACTAT] Acvatic, Ed. Univ. din Oradea;

[7] [NUME_REDACTAT], 2011, Practicum pentru determinarea calității apei, Ed. Univ. din Oradea;

[8] Șoldea V., 2001, Metabolismul degradativ al substanțelor organice, biodegradabilitatea și epurarea biologică, Ed. [NUME_REDACTAT];

[9] Varduca A., 2000, Protecția calității apelor, Ed. *H*G*A*, București;

[10] Varduca A., 1999, Monitoringul integrat al calității apelor, Ed. *H*G*A*, București;

[11] Rácz Zoltán, Fórián Sándor, Vizminőségi Vizsgálatok A Berettyó Folyón- [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] The Berettyó River, Debreceni Műszaki Közlemények 2010/2;

[12] http://legestart.ro/Normativul-2002-obiectivele-referinta-clasificarea-calitatii-apelor-suprafata-%28MjEzNzM-%29.htm, 2012;

[13 ]http://www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/calitatea_apelor/raport_2009.pdf

Cuprins

INTRODUCRE

CAPITOLUL 1. BAZINUL BARCĂULUI

1.1. Prezentare generală

1.2. Geologia

1.3. Relieful

1.4. Clima

1.5. Vegetația

1.6. Solurile

CAPITOLUL 2. HAZARDE ȘI RISCURI NATURALE ÎN BAZINUL BARCAU

2.1. Hazarde

2.2. Riscuri

CAPITOLUL 3. HAZARDE ȘI RISCURI TEHNOGENE

3.1. Extracția de combustibili gazoși, lichizi și solizi

3.2. Riscuri privind poluarea aerului prin extracția combustibililor gazoși și

lichizi

3.3. Riscuri privind poluarea apelor prin extracția combustibililor lichizi și

gazoși

3.4. Riscuri privind poluarea solurilor prin activitatea de extracție a

combustibililor gazoși și lichizi

3.5. Activitatea de extracție a combustibililor solizi.

3.6. Prelucrarea și distribuția combustibililor

[NUME_REDACTAT]

Este cunoscut faptul că mediul înconjurător și societatea umană suportă adesea acțiunea unor fenomene extreme periculoase cu origine diferită, naturală sau antropică, ce pot produce dereglări distructive și brutale în anumite sisteme sau situații prestabilite.

Riscul este o noțiune abstractă, uneori ambiguă, având mai multe înțelesuri, în funcție de domeniile în care este utilizată. Numeroase abordări sunt receptate în geografie: riscul definit ca sistem, măsură, funcție, ecuație, stare, efect, etc. În majoritatea definițiilor, riscul este definit și înțeles prin prisma binomului hazard-vulnerabilitate, de cele mai multe ori fiind produsul dintre cele două componente. Mulți autori consideră un al treilea element ca având un aport semnificativ în calcularea riscului: expunerea – starea (indivizilor sau bunurilor care pot fi valorificate economic) de a se afla în fața acțiunii directe a unui fenomen natural, gradul de expunere fiind diferit și variind de la o comunitate la alta, de la un individ la altul. Relația dintre om și risc poate fi privită din două unghiuri: pe de o parte omul se află sub directa amenințare (expus) a anumitor fenomene naturale, iar pe de altă parte, prin activitățile sale, omul influențează în mod direct sau indirect declanșarea ori accentuarea acestora.

Una dintre etapele esențiale în cercetarea riscurilor naturale o reprezintă cartografierea riscurilor, care îmbină atât metodele calitative, cât și cele cantitative ale cercetării riscurilor. Zonarea și punerea în valoare a arealelor supuse diferitelor riscuri naturale are o importanță deosebită pentru planingul teritorial.

CAPITOLUL 1. BAZINUL BARCĂULUI

1.1 Prezentare generală

Bazinul hidrografic Barcău este un bazin transfrontalier, componenții săi principali traversează granița dintre România și Ungaria, iar prin confluenta din amonte de Gyoma formează Crișul. Râurile din bazinul hidrografic Crișuri din care face parte bazinul hidrografic Barcău, au ca și colector principal râul Tisa, fiind unele dintre cele mai importante râuri tributare acesteia.

Figura.1.1. Bazinul transfrontalier Crișuri

(Starea de Calitate a apei în bazinul hidrografic Barcău, [NUME_REDACTAT] – Gabriela, Oradea,

2011)

Figura 1.2. [NUME_REDACTAT]

Râurile din acest areal fac parte din grupa vestică a râurilor României și împreună deversează în colectorul principal Tisa un volum de apă de circa 380 mc/s. Bazinul hidrografic Barcău este localizat în nord-vestul României și se suprapune peste trei unități de relief principale: [NUME_REDACTAT], Dealurile de Vest și Câmpia de Vest. Barcăul se înscrie în nota dominantă a râurilor din vestul tării, urmează o direcție de curgere spre vest, cu excepția sectorului amonte de Nușfalău și sectorului din aval de defileul epigenetic de la Marca, până în aval de Balc, unde râul are traseu 5 aproximativ sud-nord. Este afluent de ordinul III al Tisei și își are obârșia la 582 m altitudine în platoul calcaros triasic de sub Ponor din cadrul [NUME_REDACTAT], în apropiere de satul Tusa, județul Sălaj. Confluează cu [NUME_REDACTAT] după un parcurs de 74.5 km. pe teritoriul Ungariei, iar mai departe se varsă în Tisa, ca afluent de stânga.

Punctul cel mai înalt al bazinului hidrografic Barcău pe teritoriul României este la 863

m altitudine, iar cel mai coborât la 93 m. Suprafața totală a bazinului Barcău este de

6095 km, din care în România 2006.04 km2(împreună cu bazinul Ier 3397 km2), iar lungimea totală a cursului este de 208.35 km, din care între granițele României 134 km.

Relieful bazinului hidrografic Barcău, scade altitudinal spre colectorul principal și spre vest. [NUME_REDACTAT] Plopișului precum și o serie de subunități de relief încadrate Dealurilor de Vest și Câmpiei de Vest. [NUME_REDACTAT] (cumpănă de ape în sud spre bazinul [NUME_REDACTAT]) aparțin [NUME_REDACTAT], compartiment vestic al [NUME_REDACTAT]. Se desfășoară pe circa 37 km., pe direclia nord-vest / sud-est și se prezintă sub forma unei culmi largi de circa 15 km. cu înclinare treptată spre nord, de la aproximativ 900 la 500 m. Unitățile deluroase aparțin [NUME_REDACTAT]-Someșene și [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT]-Someșene încadrează Depresiunea deluroasă a Silvaniei ([NUME_REDACTAT], Dealurile piemontane ale Bănișorului și Oșteana) și Dealurile marginale ([NUME_REDACTAT], Marghitei). [NUME_REDACTAT], localizate la sud de Barcău, includ [NUME_REDACTAT], continuate spre est prin [NUME_REDACTAT]. Unitățile de câmpie sunt încadrate [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]).

1.2 [NUME_REDACTAT] aspect geologic arealul suprapus bazinului hidrografic al Barcaului aparține la doua unități mari de bazin: jumătatea estica se suprapune parții de sud-vest a [NUME_REDACTAT], iar jumătatea vestica unui golf aparținînd [NUME_REDACTAT]

Studiul geologic și hidrogeologi al bazinului explică geneza și calitățile unor bogate resurse naturale: țiței, cărbuni, calcare, argile, bauxită, aramă, bentonită, diatomită, ape freatice, ape geotermale, oligomineraleetc. Caracteristică pentru țițeiul din zona Suplacu de Barcău este densitatea (vâscozitatea) deosebit de mare, datorată lipsei, aproape în totalitate a componenților benzinei și a componenței în rășini de 30% (celelalte țițeiuri românești neceroase conțin un procente de 15–20%). [NUME_REDACTAT] Ternei, la Derna și Budoi, există nisipuri bituminoase ponțiene care, din punct de vedere genetic pot fi interpretate ca stadiu intermediar de transformare a țițeiurilor primare deoarece substanța organică ce intră în compoziție variază între 4,32 și 18,22%. Acestea zăcăminte sunt prezente fie intercalate în stratele de nisip fie deasupra lor, la adâncimi de 40–100 m. Cărbunii sarmațieni din bazinul Vad – Borod genetic, minoritar se încadrează în clasa cărbunilor sapropelici (bituminoși) și majoritar, în clasa cărbunilor humici de tipul lignitului. Studiul tectonicii generale a regiunii, dar mai ales al neotectonicii, oferă informații utile în domeniul protecției mediului, în ceea ce privește: evaluarea riscului seismic, depozitarea deșeurilor, inclusiv a celor cu ridicat grad de pericol, amplasarea clădirilor, construcția căilor de comunicație, etc. În scopul facilitării unor analize ulterioare vizând particularitățile fizico-geografice a sectoarelor suprapuse bazinului morfohidrografic au fost evidențiate varietatea și complexitatea învelișului de sol generată de zonalitatea condițiilor fizico–geografice, diferențele mari de substrat, condițiile diferite de pedogeneză precum și studiul vegetației naturale și a faunei, specifice bazinului. Vegetația naturală se încadrează în regiunea geobotanică vestică și se caracterizează prin ecosisteme de tip balcanic și central.

1.3 [NUME_REDACTAT] morfometrica.

Analiza morfometrica a unei regiuni pune în evidenta stadiul de evoluție a reliefului precum și potențialul producerii unor procese geomorfologice. Sub aspect practic, analiza morfometrica are un rol important în studiile de amenajare teritoriale, în construirea cailor de comunicații, în lucrări hidrotehnice , etc.

Avînd în vedere faptul ca bazinul Barcaului se suprapune pe forme majore de relief – cu caracteristici distincte – valorile elementelor morfometrice se vor dispune pe o largă plaja valorica.

Adancimea fragmentarii sau energia reliefului are valorile cele mai mari în [NUME_REDACTAT], unde ele se situează intre 200-300 m. [NUME_REDACTAT] Ternei, Oradiei și ale Plopișului adancimea fragmentarii reliefului are valori reduse de sub 100 m excepție făcînd sectoarele interfluviilor principale unde pot ajunge la 150 m. Energia reliefului se reduce treptat în sectoarele de terasa ale principalelor rauri sau ale glacisurilor ( 50-70 m )pentru ca în sectorul inferior al bazinului Barcaului suprapus campiei Crisurilor acest valori fiind foarte reduse de sub 20 m.

Densitatea fragmentarii reliefului are valorile cele mai ridicate în zonele de campie ale rețelei hidrografice(1,5-1,7), aceasta reducîndu-se în sectoarele interfluviilor principale (1 – 1,5) și pe culmea muntiilor Plopișului(sub 1).

Înclinarea versanților, fiind unul dintr factorii potențiali de care depinde geneza și dinamica proceselor geomorfologice, reflecta specificul condițiilor în care se desfășoară modelarea reliefului în strînsa legătura cu factorii de ordin geologic, climatic, hidrologic pedografic, și antropic.

În sectorul montan înclinarea versanților este accentuata în general peste > 25 ° în timp ce panta interfluviilor largi este domoala sub 10 °. În ceea ce privește sectorul deluros al bazinului Barcau înclinarea versantilor este cuprinsa intre 10 °și 20 °.

1.3.1. Unitățile de relief

Deși nu are o suprafață foarte mare bazinul Barcaului se suprapune pe unități de relief variate:

a) [NUME_REDACTAT] ce se prezintă sub forma unui horst cristalin delimitat de linii de falii și înconjurat de regiuni mai joase – deluroase – alcătuite din formațiuni sedimentare mai moi. Deși sunt străbătute de o rețea hodrografica destul de deasa interfluviile sunt largi și aproape netede fiind ocupate de așezări iar versanții au pante accentuate de peste 25 °.

b) [NUME_REDACTAT] sunt situate în partea nord vestica a muntiilor Plopișului intre aceștia și valea larga a Barcaului. Relieful din dealurile Ternei se caracterizează prin interfluvii prelungi, aproape paralele intre ele și orientate spre sud- est și nord- vest și care se racordează la partea superioara într-un nivel general de eroziunea ce coboară la 325 de m în apropierea [NUME_REDACTAT] și la 280 de m spre valea Barcaului

c) [NUME_REDACTAT] este rezultatul acțiuni celui mai important rău al bazinului Barcaului – Bistra – și a afluenților sai. Principala caracterisitca a acestei regiuni este asimetria; cea mai mare parte fiind situata pe partea stînga a raului. [NUME_REDACTAT] este larga , dar asimetria se păstrează și la nivelul ei datorita deplasării raului spre dreapta.

d) [NUME_REDACTAT] sunt situate în bazinul superior al Barcaului, intre pintenul cristalin de la Marca, la vest și piemontul Ostenitei. Rețeaua hidrografica din [NUME_REDACTAT] are în general un caracter consecvent iar profilul relativ al raurilor este relativ evoluat cu putine rupturi de panta.

e) [NUME_REDACTAT]

f) Campia inalta a Marghitei este reprezentat de spatiul interfluvial dintre Barcau si Ier la Vest de [NUME_REDACTAT]. Energia releifului este redusa (sub 60 m) si larga dezvoltare a a suprafetelor cu inclinari mici(sub 5°).

e) [NUME_REDACTAT] sunt situate la vest de [NUME_REDACTAT] pana la contactul cu [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] sunt separate de [NUME_REDACTAT] de catre [NUME_REDACTAT] care aspectul unui culoar larg, de legatura intre valea [NUME_REDACTAT] si cea a Barcaului.

g) [NUME_REDACTAT] este reprezentata ca si zona de contact intre [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT]. Amplasarea spatiala o impune in relief ca o adevarata depresiune care se deschide spre vest larg inspre [NUME_REDACTAT].

1.4. [NUME_REDACTAT] climatică a bazinului hidrografic Barcău a presupus o abordare statistică pe o perioadă de 25 de ani, pentru anii 1980-2004 (statiile meteorologice Oradea și Săcuieni pentru partea inferioară a bazinului, respectiv Nușfalău pentru partea superioară a acestuia). Interventia directă a elementelor climatice în dinamica actuală implică în mod deosebit precipitatiile atmosferice și temperatura aerului. Precipitatiile medii anuale în intervalul 1980-2004 au fost de 525 mm., mai mari în estul bazinului, în scădere valorică spre zona de câmpie (482.4 mm. la statia meteorologică Săcuieni). Deficitul cel mai important de precipitatii s-a înregistrat în perioada 1990-1994 la cele două staŃii din extremitatea vestică a bazinului, pe cei cinci ani media fiind de 389.6 mm. la Săcuieni și 366.9 mm. la Oradea. În privinta perioadelor excedentare, cu medie peste media multianuală, evidentiem anii 1995 -1999 (586.1 mm. la Săcuieni, 677.6 mm. la Oradea și 625.9 mm. la Nușfalău). Cele mai mari cantităti de precipitatii se înregistrează vara (în medie 74.1 mm.), pe fondul circulatiei oceanice și intensificării activitătii frontale, cu valori mai mari în estul bazinului și la Oradea, mai scăzute la Săcuieni (66mm). Cantitătile de precipitatii lichide cresc primăvara, începând cu luna mai la toate statile, cauzând accentuarea scurgerii lichide și a proceselor de albie, proces sustinut și de creșterea accentuată a temperaturii aerului, ce determină la rându-i topirea zăpezilor. Indicele pluviometric sezonier Musset- Gaussen caracteristic este VTPI (V =34.8%, T =24.3%, P =23.5%, I =17.4%). Temperatura medie anuală între anii 1980-2004 a fost de 9.9 ºC, cu valori multianuale mai mari în câmpie (10.5 ºC la Săcuieni și 10.3 ºC la Oradea). La contactul cu zona piemontană valorile scad la 9.4 ºC la Nușfalău și ating 7-8 ˚C în spatiul montan Plopiș. Temperatura medie lunară multianuală prezintă la nivelul bazinului hidrografic, în ansamblu, valori negative numai în ianuarie (-1.4 ºC) și decembrie (-0.2 ºC), în rest valorile sunt pozitive. Implicatiile acestei situatii se reflectă asupra scurgerii, cu valori maxime în lunile martie-aprilie și minime în august-octombrie. Mersul anual al temperaturii lunare evidentiază valori minime în regiunea mai joasă numai în luna ianuarie (-1.3 ˚C la Săcuieni), în depresiunea Nușfalău de -1.4 ˚C și între -4 / -6 ˚C la munte. Cele mai mari valori medii lunare multianuale au fost înregistrate la toate statiile în iulie (Săcuieni 21,2 ºC), pentru spatiul montan înalt fiind sub 18 grade. Viteza medie a vântului în acest bazin hidrografic este de 3.41 m/s, mai mare în sezonul rece și la munte, unde atinge 4-6 m/s. Vitezele cele mai mari se înregistrează pe directiile vânturilor dominante, primăvara și iarna. Viteza medie a vântului pe directii principale prezintă diferentieri spatiale relativ reduse, valorile multianuale fiind în general de peste 3 m/s. Cele mai mari viteze ale vântului sunt din SV, cu 4.22 m/s și din S cu 3.85 m/s, iar cele mai reduse valori sunt din directia SE și NV (2.85 respectiv 3.07 m/s). 2.4. Substratul pedologic Tipurile genetice de soluri caracteristice bazinului Barcău, conform actualului sistem de clasificare (SRTS 2003) sunt: Aluviosolurile, Faeoziomurile, Gleiosolurile, Stagnosolurile, Luvosolurile, Eutricambosolurile, Districambosolurile, Preluvosolurile, Regosolurile și Soloneturile. În spatiile mai joase de câmpie și în luncile râurilor, dominate de soluri slab evoluate mai ales datorită inundatiilor care au favorizat procese de colmatare, scurgerea apei este redusă, dar infiltrarea profundă a apei până la saturare, conduce la procese de gleizare. Sunt mai putin afectate de procese de degradare prin eroziune, datorită declivitătii reduse, în schimb utilizarea lor agricolă este defavorizată de evolutii specifice prin salinizare. Pe rocile sedimentare care alcătuiesc dealurile, solul îngheată pentru perioade scurte de timp în sezonul rece. Deși sunt mai bine structurate, textura lutoasă sau argiloasă le face impermeabile, prin saturare completă cu apă. În conditiile respective, scurgerea apei precum și productia de materiale solide sunt mari. Acest proces este amplificat și de faptul că suprafetele de teren au diferite folosinte agricole, precum și de procesele gravitationale de pe versanti. În conditiile specifice bazinului Barcău, solurile din regiunile montane ale Plopișului sunt înghetate 3-4 luni pe an, dar scurgerea apei este redusă în sezonul rece, deoarece predomină precipitatiile solide. În schimb, această stare a solului favorizează mai mult scurgerea în perioada topirii zăpezii, moment în care infiltratia este redusă. Solurile montane sunt slab structurate și au o anumită grosime, favorizând scurgerea apei, mai ales în conditiile unor roci impermeabile precum șisturile cristaline sau cele magmatice.

1.5. [NUME_REDACTAT] cuprinde diferite asociatii naturale diferentiate la nivel teritorial. Pe categorii principale, din suprafata totală a bazinului hidrografic, vegetatia include: păduri de foioase 461.32 km2 (23 %), păduri de conifere 1.34 km2 (0.07 %), păduri mixte 3.13 km2 (0.16 %), pășuni secundare 286.54 km2 (14.28 %), pajiști naturale 0.33 km2 (0.02 %) Pentru bazinul Barcău reprezentative sunt două zone de vegetatie, respectiv silvostepa și zona de pădure, ultima diferentiată pe etaje și subetaje specifice.

Analizand folosinta terenurilor pot observa faptul ca in zona inalta predomina zonele impadurite si mai putin terenurile agricole, in zona deluroasa observam aparitia predominanta a terenurilor agricole iar in zona de campie si lunca predomina fanetele si plantele hodrofile.

1.5.1. Vegetatia de padure

Vegetatia de padure a suferit schimbari profunde in ultimele doua secole din cauza exploatari excesive a lemnului; cea mai mare campanie de taiere avand loc in 1921-1940. Astazi padurile reprezinta doar 15% din suprafata bazinului Barcaului.

Suprafetele cele mai intinse de padure se gasesc in [NUME_REDACTAT] iar în regiunea colinara se găsește doar sub forma de palcuri.

Pădurile de rasinoase în amestec cu fag se întâlnesc la inaltimi pe [NUME_REDACTAT]: pe cursul superior al raurilor Barcau, Iaz, [NUME_REDACTAT], Bistra.

Padurile de fag se gasesc pe suprafete extinse in [NUME_REDACTAT] unde alaturi de fag intra si paltinul, ulmul, frasinul, teiul, carpenul. Stratul de arbusti este compus din: alun, cer, paducel, iar stratul ierbaceu este variabil in functie de fertilitatea solurilor si de temperatura acestora. Palcurile din zona de deal sunt alcatuite din stejar, gorun, cer, garnita, carora li se mai adauga ciresul, teiul, frasinul, ulmul, paltinul, jugastrul.

Padurile ce se afla azi in aceasta zona au un efect limitat asupra scurgerilor de pe versanti deorece predomina speciile cu frunze cazatoare cauzand astfel in sezonul rece fenomene specifice precipitatiilor substantiale (inundatii, alunecari de teren)

1.5.2. Culturile agricole

Culturile agricole au luat locul zonelor impadurite in agrosisteme, cele mai frecvente culturi fiind cele de grau , orz , secara, porumbul, lucerna, trifoiul , floarea soarelui, sfecla de zahăr și cea furajera. În aceste zone se găsesc și o serie de buruieni cum ar fi : loboda porceasca, stirul , mohorul, turita, parul porcului, palamida, costreiul.

În zona colinara pe lângă terenurile arabile și păduri se mai găsesc și suprafețe importante cu vii și livezi dar acestea în general sunt vii hibride și livezi îmbătrânite, cu potențial productiv redus. Se observa o tendință a cresterii suprafetelor cu pășuni deoarece după trecerea terenurilor în proprietate privata o mare parte a terenurilor au rămas nelucrate.

1.5.3. Vegetatia de lunca și campie

Vegetatia de lunca și campie este reprezentata în general de plantele de cultura, prodominand în aceasta zona terenurile arabile. În zonele joase de lunca în care predomina solurile halomorfe și hidromorfe sunt ocupate de fanete și pasuni cu productivitate mica. În zonele de mlaștina și cu ape stagnante se poate găsi: stuful comun, papura, rogozul, pipirigul, izma broastei, stanjeni galbeni.

Interventia antropica ce s-a realizat prin schimbarea padurilor cu cu pasuni sau culturi agricole a avut ca rezultat intensificarea proceselor care au dus la degradarea terenurilor, provocand riscuri mari atât pentru mediul inconjurator cât și pentru oameni.

1.6. [NUME_REDACTAT] conditiile Bazinului hidrografic Barcau, unde se manifesta o gama larga de factori padogenetici, procesul de formare a solurilor a dus la realizare unei mari varietati de soluri. În acest proces de formare a solului a intervenit și conditiile de microclimat și microrelief.

Principalele tipuri de soluri întâlnite în zona [NUME_REDACTAT] sunt:

– solul brun luvic

– solul brun eumezobazic

– luvisolul albic

– solul brun argiloiluvial

– solulu aluvial și aluviunile

– solurile gleice

– lacovistele

– cerniziomul cambic

– regovisolurile

– solurile negre clinohidromorfe

– solurile salinizate și alcalinizate

CAPITOLUL 2. HAZARDE ȘI RISCURI NATURALE ÎN BAZINUL BARCAU

2.1. [NUME_REDACTAT] poate fi definit ca: împrejurare sau concurs de împrejurări (favorabile sau nefavorabile) a căror cauză rămâne în general necunoscută ce are potentialul de a crea pagube. [NUME_REDACTAT] N. hazardul poate fi definit ca un fenomen natural sau un proces indus de om care are potentialul de a crea pierderi.

Tipuri de hazarde:

naturale, cauzate de procesele si fenomenele ce își au sursa în interiorul pământului ( cutremure de pământ, vulcani) sau la exteriorul acestuia ( inundatii, secete, etc.). Omul nu are putere de a le influența și nici de a opune rezistenta producerii lor;

tehnogene sunt hazardele ce sunt induse de activitatea umana

hibride sunt produsul combinari în proportie diferita a fenomenelor naturale, a proceselor tehnogene și a proceselor sociale

Dacă în urma unui hazard apar victime omenești și pagube materiale evenimentul se transforma într-un dezastru. Cele mai frecvent întâlnite dezastre sunt cele hibride unde se combina atât fenomenele naturale cât și cele tehnogene.

2.2. [NUME_REDACTAT] reprezintă o expunere a valorilor umane la hazarde. Dacă hazardul reprezintă cauza unor pierderi, riscul este un parametru care evalueaza mărimea pierderilor datoratr unui hazard. Riscul este văzut ca și combinatia dintre probabilitatea producerii unui fenomen și pierderea propriu zisa cauzata de acel fenomen. Procedura de realizare a bilantului de mediu 1997, defineste riscul prin posibilitatea aparitiei unui efect negativ într-o perioada de timp specificata, fiin prezentata relația:

RISC=Pericol x [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 93/67/Eec și legislatia de mediu din țara noastră prevad, în anumite condiții , evaluarea riscului pentru a determina probabilitatea unei daune și posibilii pagubiti prin aceasta dauna. De asemenea și [NUME_REDACTAT] face apel la evaluarea riscurilor pentru identificarea, analiza, și controlul pericolelor datorate substantelor periculoase.

Se cunosc o multitudine de metode folosite pentru evaluarea riscului, adaptarea domeniului respectiv, ca de exemplu evaluarea riscului chimic, evaluarea riscului cancerigen, evaluarea riscului epidemiologic, evaluarea riscului contaminarii nucleare, evalurea riscului de aparitie a hazardelor, etc.

Informațiile obtinute prin evaluarea riscului sunt folosite pentru conceperea unui program de management a riscurilor.

2.2.1.Riscul de ordin geomorfologic

Riscurile de ordin geomorfologic se referea la „ ansamblul de amenințări a resurselor umane care se datorează instabilitatii caracteristicilor suprafetei terestre”. Putem spune ca riscurile geomorfologice sunt cele provocate de modificarile formelor de relief. Caracteristicile esentiale ale riscurilor de ordin geomorfologic sunt timpul variat de manifestare și dispersia în spatiu.

Putem spune astfel ca unele procese geomorfologice au o durata de timp scurt, poate chiar instantanee, de exmplu alunecarile de teren, iar altele pot fi mai lente chiar discrete aici incluzand spre exemplu eroziunea solului având efecte negative puțin perceptibile pe moment dar care acumulandu-se produc pagube insemnate.

Riscurile pentru natura și societate de ordin geomorfologic pot fi : alunecarile de teren, eroziunea hidrica, torentii de noroi, prabusirile, rostogolirile. Procesele geomorfologice pot deveni factori de risc pentru regiunile deluroase din zona [NUME_REDACTAT] deorece aceste zone sunt populate și sunt intensiv folosite pentru agricultura afectandu-se astfel productivitatea terenurilor din acea zona.

2.2.1.1. Alunecarile de teren

Fenomenul cu cea mai mare probabilitate de risc, în zona bazinului Barcaului este reprezentat de alunecarile de teren. Deși sunt alunecarile de teren se produc la adancimi reduse aceste au o larga desfășurare spatiala afectand terenuri agricole, livezi, drumuri și chiar locuinte. Spre exemplu în 1999 în judetul Bihor în zona Barcaului au fost afectate de alunecari de teren circa 95 ha.

Factorii care fac posibila producerea alunecarilor de teren în zona bazinului Barcaului sunt: relieful, alcătuirea litologica, condițiile climatice, reteaua hidrografica, modul de utilizare temporala a terenurilor.

Relieful își manifesta influența în prodecerea de alunecari de teren, în primul rând prin panta versantilor, care exprima și energia parentala a acestora datorata forței gravitationale. Studiind configuratia versantilor din zona bazinului Barcaului putem afirma ca exista doua sectoare cu caracteristici diferite:

Un sector superior a carei panta depășește 15 ° ajungand pana la 25 – 30° având un potențial energetic ridicat și o dinamica foarte activi sustinuta de alunecarile de teren. Acesta fiind sectorul cu cea mai mare instabilitate și cel mai mare risc de producere al alunecarilor de teren; acest sector ocupand de obicei treimea superioara a versantilor.

Un sector inferior a carei inclinatii a pantei nu depășește 10° având o dinamica lenta doar în redistribuirea materialelor în cadrul sau, atât prin procese hidrice, cât și prin mici alunecari de teren.

Conditiile climatice ca factor declansator al aliunecarilor de teren în zona bazinului Barcaului este reprezentata de precipitatii. Aceste au un efect considerabil prin cantitatea lor dar mai ales prin regimul lor. Luând drept perioada de analiza perioada 1990-1999 putem trage urmatoarele concluzii: ca în perioada 1990 – 1994 a fost caracaterizata de o perioada cu cantitati reduse de precipitatii după care a urmat o perioada de ani ploiosi 1996 – 1998 ( a se vedea tabelul nr.2.1)

Aceste fenomene climatice au putut explica în mare parte numeroasele alunecari de teren din bazinul Barcau în perioada premergatoare acestor ani ploiosi. Alunecarile de teren nu sunt provocate în luniile cu cele mai multe precipitatii respectiv iunie – iulie când temparaturile sun ridicate atât ale solului cât și ale aerului iar vegetatia se afla în plină dezvoltare și ca urmare consumul de apa, evaporatia și evapotranspiratia au valori ridicate. Asemenea procese au loc în general în luniile de iarna – primavara când într-un interval scurt de timp au căzut cantitati considerabile de precipitatii, existand deja un strat considerabil de zăpada corelat cu incalzirea vremii a produs astfel de efecte.

Tabelul nr.2.1

Cantitati anuale de precipitatii 1990 – 1999 (mm)

Un alt factor important în producerea alunecarilor de teren este modul de utilizare a terenurilor. Dovada ca toate aceste procese au avut loc pe terenuri fără o vegetație forestiera este o dovada în acest sens. Raportat la spațiul deluros în general unde apar alunecarile de teren, suprafața imapdurita a acestora este de sub 15 % ; versantii fiind în general lipsiti de vegetație forestiera.

Din punct de vedere a impartirii versantilor, treimea superioara în general este folosită ca pasune slab productiva în timp ce partea inferioara este des folosită pentru culturi viticole și mai rar pomicole. După 1990 s-a observat o tendinta de a fi lucrate toate terenurile inclusiv cele cu înclinație a pantelor mai mari, anterior nefolosite.

2.2.2. Riscurile de ordin climatic.

Din categoria riscurilor climatice fac parte: valurile de frig și de căldura care determina tmeperaturi extreme; ingheturile și brumele care surprind vegetatia în creștere; viscolele și caderile abundente de zăpada, ploile torentiale și ploile bogate de lunga durata, furtunile și grindina, vanturile puternice tornade, și secetele prelungite. Dintre toate acestea secetele prelungite și ploile bogate sunt cele mai distructive, deorece produc dezechilibre în mediu cu efecte asupra alimentatie și a sănătății populatiei.

[NUME_REDACTAT] este caracterizat printr-o clima temperata cu influente oceanice din ceea ce rezulta ca fenomenele extreme sunt relativ puține și de intensitate mica. Cele mai frecvente sunt ploile bogate care sunt generatoare și de inundatii, alunecari de teren și eroziunea solului.

Riscurile climatice sunt constituite din fenomene meteorologice periculoase cu consetinte uneori grave, fapt ce impune studierea lor sub aspectul cauzelor genetice, a prognozei lor a modului de manifestare și a efectelor lor.

Fenomenele meteorologice periculoase au frecvente diferite în cursul unui an, unele se produc pe tot parcursul anului cum ar fi; intensificarile vantului sau precipitatiile abundente altele apărând doar în sezonul cald de exemplu grindina sau în sezonul rece cum ar fi inghetul.

Scurta prezentare a fenomenelor meteorologice din zona [NUME_REDACTAT].

Inghetul reprezintă scaderea de scurt sau lunga durata a temperaturii sub 0° C pe sol provocand inghetul la sol. Inghetul și brumele timpurii de toamna cât și cele tarzii de primavara pot cauza pagube insemnate agriculturii. La statiile meteorolgice din bazinul hidrografic Barcau primul îngheț la sol apare la finalul lunii septembrie iar ultimul pe la mijlocul lunii aprilie. Media zilelor cu bruma în Sacuieni este de 72 zile, iar la Nusfalau de 79 de zile.

Intensificarile de vânt se pot produce atât pe cer senin în conditiile unei presiuni atmosferice scăzute dar și în condiții de nebulozitate, când prezenta norilor cumulonimbus foarte activi pot produce intesificari de vânt ce pot chiar avea aspect de vijelie. Depasiri ale valorilor de avertizare la Sacuieni în perioada analizata au fost în 19 cazuri cauzate de gradientul baric orizontal când viteza vantului a fost intre 11 și 15 m/s. [NUME_REDACTAT] s-au înregistrat 27 de cazuri de intensificari ale vantului cuprinse tot intre 11 și 15 m/s și 4 cazuri de vijelie.

Orajele sunt asociate norilor cu dezvoltare verticala și sunt în general insotite de precipitatii sub forma de adverse fiind caracteristice sezonului cald producandu-se foarte rar în sezonul rece.

Grindina este fenomenul meteorologic specific sezonului cald cu un risc mare de periculozitate, fiind asociat cu norii Cumulonimbus, având durata mica, dar cu efecte distructive mari. Acest fenomen nu apare anual dar când conditiile atmosferice sunt prielnice, acest hidrometeor se produce. În intervalul de analiza la Sacuieni au fost semnalate 5 cazuri în timp ce la Nusfalau 6 cazuri. Fiind un fenomen ce se produce pe un areal mai redus este posibil sa nu fie totdeauna semnalat.

Precipitatiile abundente care prin intensitate, areal ,efecte, durata, pot constitui riscuri climatice.

2.2.3 Riscuri de ordin hidrologic

Riscul hirologic în zona [NUME_REDACTAT] este caracterizat în special de inundatii ce apar în special în zonele de lunca a bazinului producandu-se aproape anual în diferite sectoare. Putem impartii cauzele inundatiilor în doua mari categorii.

Factori naturali

Ca factori naturali amintim în special precipitatiile bogate ce se produc într-o perioada scurta de timp sau combinate cu topirea zăpezilor explicandu-se astfel inundatiile din perioada primaverii sau chiar iarna pe baza unor mase de aer cald.

O alta cauza a inundatiilor este reprezentata de scurgerea de pe versanti în conditiile în care pantele au o înclinație de peste 15 ° și absentei unei vegetatii iarna sau primavara a uneia subdezvoltate. Se știe ca în zona deluroasa vegetatia forestiera ocupa suprafete restranse cica 10% fiind în special de foioase chiar și în muntii Plopisului, fapt ce favorizează scurgerea în sezonul rece.

O alta cauza a inundatiilor în zona [NUME_REDACTAT] ar putea fi albia minora a raului ce măsoară doar 2-5 m fapt ce duce odată cu creșterea semnificativa a nivelului apei, raul se revarsa. Construire de diguri au redus posibilitatea de a producerii de inundatii prin construirea unei albii minore artificiale.

Interventia antropica

Aceasta are un caracter contradictoriu, deoarece prin despadurire și folosirea terenurilor de pe versanti de amplifica scurgerea apei. Construirea de podete supradimensionate nu permite evacuarea completă a apei în timpul precipitatiilor bogate, provocand fenomenul de remuu; dovada fiind data de 14-15 iunie 1997 când pe valea Frumoasa (Suplacu de Barcau), apa provenita dintr-o ploaie torentiala nu sa putut scurge pe sub podetul situat pe soseaua Marghita – Zalau fapt ce a dus la produs inundarea în amonte cu urmări grave.

Cele mai importatente măsuri necesare pentru prevenirea și combatera inundatiilor sunt indiguirile și regularizarea albiei raurilor. Aceasta problema specifica zonei Barcaului a fost luata în vedere încă din sec. XVIII, când în urma unor inundutii repetate a fost realizata regularizarea și indiguirea raului în zona de campie pe porțiunea de la Salard pana la granița. Cu toate acestea, inundatiile au continuat în zona medie și superioara a bazinulu. Deși pana în 1990 s-au regularizat și aceste zone tot au fost inundate de către afluentii Barcaului.

Pentru prevenirea și combaterea acestor fenomene de pe principalii afluenti au fost construite acumulari pentru atenuarea viiturilor. Exemple în acest sens sunt : acumularea nepermanentă Ciutelec, polderul de la Sălard. În anul 2002 a fost demarată construcția unei acumulări complexe la Suplacu de Barcău. Investiția a fost finanțată din bugetul de stat și din fondurile Băncii de Dezvoltare a [NUME_REDACTAT] și a costat 36 milioane de Euro. Lucrarea a fost finalizată în noiembrie 2010.

Acumularea este amplasată la 400m amonte DN 19B, între Suplacu de Barcău și Porț. Barajul are o lungime de 1.725 m, înălțime de 11 m și lățime de 6 m. Acumularea se întinde pe o suprafață de aproximativ 230 hectare. Scopul acestei importante construcții este reducerea pericolului de inundații în aval, prin atenuarea debitelor maxime în caz de viituri, situații frecvente și periculoase în zonă (barajul poate acumula 15 milioane metri cubi de apă). Aceeași acumulare are rol de sursă de apă pentru sulimentarea debitelor de apă potabilă și industrială necesare orașului Marghita, dar și prelevarea debitelor pentru alimentarea cu apă potabilă în sisteme centralizate a localităților rurale aparținând comunelor Suplacu de Barcău, Balc, Abram și Abrămuț.

Lucrarea are și un important caracter transfrontalier, atât pentru reducerea efectelor viiturilor, cât și pentru limitarea tranzitării deșeurilor pe cursul de apă Barcău.

[NUME_REDACTAT] de Barcău

2.2.4. Riscuri de ordin pedologic

Prin dezvoltare durabila se înțelege gospodarirea rationala a resurselor natural pentru a putea satisface și nevoile generatilor actuale și viitoare indiferent de domeniul economie naționale la care face referire. Terenurile reprezintă cea mai insemnata resursa naturala motiv pentru care trebuie gestionata în conformitate cu principile dezvoltari durabile indiferent de domeniul de activitate al economiei care beneficiaza de urma lor; dezvoltare ce cuprinde trei dimensiuni importante: economice,ecologica și sociala.

Din acest motiv pentru orice operațiune ce implica utilizarea terenurilor într-un procent mai mic sau mai mare se impune evaluarea impactului și chiar evalurea riscurilor ce pot duce la efecte nedorite ce duc destabilizarea mediului și a biodiversitatii.

Principalul mod de folosinta a terenurilor este reprezentat de agricultura unde cea mai importanța resursa este solul ce se deosebește de teren prin fertilitate adică proprietatea de a oferi plantelor de cultura mediul optim pentru a le favoriza creșterea.

De aceea prin risc pedologic înțelegem toate fenomenele ce pot duce la reducerea sau periclitarea fertilitatii solului, pana la degradarea proprietatilor sale fizice, chimice, și biologice, indicand un anumit grad de stres în funcționarea solurilor ca mediu de viața .

Putem incadra riscurile pedologice din bazinul Barcau în urmatoarele categorii:

Excesul de umiditate

[NUME_REDACTAT] sau alcalizare

[NUME_REDACTAT]

CAPITOLUL 3. HAZARDE ȘI RISCURI TEHNOGENE.

Prin hazarde tehnogene înțelegem activitatiile antropice ce pot produce diferite modificari ale mediului fie ca e vorba de activități industriale, agricole sau servicii. Principalele activități industriale în zona Barcaului sunt cele extractive, prelucratoare și distributoare de produse petroliere. Agricultura de asemenea cu cele doua ramuri, cultura plantelor și creșterea animalelor, reprezintă o sursa de risc în zona Barcaului. Prin servicii înțelegem sistemele de încălzire proprii, statiile de epurare orasenesti, stațiunile de odihna și tratament, abatoare etc.

3.1. Extractia de combustibili gazosi,lichizi și solizi

Activitatea extractivă de combustibili fosili din zona se împarte în doua categorii: extractia de combustibili gazosi și lichizi și extractia de carbuni și nisipuri bituminoase. Activitatiile de extractie a combustibililor gazosi și lichizi se refera la extractia titeiului și gazelor de sonda sau a gazului metan. Principalele intreprinderi din zona Barcaului fac parte din S.N. Petrom parte a grupului Austriac OMV, fiind reprezentate de Schela de Petrol și [NUME_REDACTAT], cu sectii la Abramut și [NUME_REDACTAT] respectiv Schela de Foraj și [NUME_REDACTAT] de Barcau în subordinea careia se găsește și parcul de sonde de la Derna.

Extractia gazului și titteiului se desfășoară în platformele de foraj și extractie, parcuri de sonde, cuprinzand urmatoarele activități: teste de foraj și forare; extractia și tratarea primara a combustibililor lichizi; extractia și tratarea primara a combustibililor gazosi; activități la sursa, activități în afara platformei de extractie.

Astfel spus procesele de forare constau în forarea puturilor și implica folosirea unor unelte speciale numite foreze și a unor substante chimice care pot conține solventi organici. În exploatarea de la Suplacu de Barcau procedeele tehnologice aplicate pentru extractie sunt: injectarea de abur în stratul productiv și arderea unei cantitati de titei din strat aceste având scop în fluidizarea titeiului.

Scenariile pentru accidente sau avarii în procesul de extractie a petrolului se refera în general la eruptii ce pot avea loc la sondele aflate în exploatare. Acestea se petrec ca urmare a cedarii unor elemente care formeaza ansamblul capului de eruptie. În aceste situații neetansitatea survenita se rezolva prin lichidarea sondei și remedierea difectului. Fiecare procedeu este posibil a produce efecte nocive pentru mediul inconjurator.

Urmatoarele operatii pot fi folosite pentru tratare primara titeiului și gazelor: separarea titeiului brut, a apei și gazelor, tratarea gazului și tratarea acestuia, eliminarea apei rezultate, desulfizarea titeiului și transportul acestuia spre depozitare în terminale specializate.

Transportul titeiului și a gazului lichefiat din rezervoarele de inmagazinare de pe platforma sau direct din puturi la un rezervor terminal se face prin conducte sau cu ajutorul cisternelor dedicate acestor operațiuni. Și în aceste cazuri pot surveni accidente cu efecte asupra poluării solurilor în special. Una stfel de caz s-a petrecut în data de 16.07 2011 când [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] a fost sesizată cu privire la spargerea unei conducte de pompare țiței de la o sondă gestionată de OMV Petrom din Suplacul de Barcău. În urma incidentului, din conductă s-au scurs 4 metri cubi de lichid din care o cantitate de aproximativ 500 litri țiței s-au deversat în râul Barcău. Pelicula de țiței s-a extins pe o suprafață de aproximativ 500 m iar personalul OMV Petrom a intervenit în decursul zilei de sâmbătă prin sistarea pompei avariate și înlocuirea acesteia precum și prin amplasarea a 6 baraje absorbante și curățarea pământul afectat de scurgerea de țiței.

Sistemul de transport al titeiului, gazelor de sonda sau produselor petroliere poate fi subiectul unor avarii sau accidente. Conductele magistrale de titei sunt conducte ce transporta titeiul curat sau cu ape de zacamant și îl dirijeaza către depozitele de tratare și de la acestea spre rafinarii.

Avariile la conducte pot surveni în urma corodarii interioare sau exterioare , a defectelor ascunse ale materialui tubular sau datorită lucrarilor de evacuare efecttuate pe traseul conductelor.

Pentru a minimaliza riscul și pierderile de poluare a mediului, conductele magistrale au pe traseu robinete sectionare la toate punctele sesnsibile cum ar fi : traversari de ape, drumuri, cai ferate sau localitati. Sunt supuse mult mai des accidentelor conductelor ce transporta titei în amestec cu apa și zacamant. Incidenta accindentelor este mai mare în cazul conductelor ingropate sau aflate la nivelul solului.

Din cauza temperaturilor mai scăzute, o parte din apa se separa de titei, solubilitate fiind direct proportionala cu temperatura. Sarurile anorganice continute trec aproape cantitativ în apa ce se separa la partea inferioara a conducte. În aceste situații se constata o coroziunea puternica în aceasta parte a conductei, agravata prin coroziunea prin aeratie diferantiala ce apare ca urmare a faptului ca oxigenul este mai solubil de 6 ori în apa decât în produsele petroliere. Acest tip de distrugere poate fi evitat prin injectarea direct în conducte a unui inhibitor de coroziune oxidant, de tipul azotitului de sodiu.

În cazul corodării conductelor ce transporta produse petroliere și nu titei în amestec cu apa pagubele și poluare în caz de accident sunt de o gravitate mai mare, deoarece presiunea de transport este mai mare. Pentru a evita poluarea cursurilor de apa în cazul sistemelor de transport al produselor petroliere, conductele în zonele unor cursuri de apa sunt executate aerian, pentru a evita poluarea și a permite o intervenție rapidă în cazul unor avarii moment în care sunt introduse în tuburi de protecție.

Pentru a ilustra aceste tipuri de accidente am ales situația ivită în data de 18.07.2011, când [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] a fost sesizată cu privire la o situație de poluare pe râul Barcău, în Suplacul de Barcău, aproape de calea ferată. De această dată s-a constatat o fisură pe conducta magistrală de transport țiței. Din conductă s-au scursc 6 mc de țiței din care aproximativ 700 litri s-au deversat în râul Barcău. Echipele de intervenție din cadrul OMV Petrom au montat 8 baraje absorbante și au oprit pomparea țițeiului prin conducta avariată. În paralel cu această manevră au realizat și o incintă specială pentru colectarea țițeiului scurs pe câmp.

Poluarea cu țiței pe Barcău în data de 18.07.2011

Baraj instalat pe râul Barcău în data de 18.07.2011

3.2. Riscuri privind poluarea aerului prin extracția combustibililor gazoși și lichizi.

Sunt considerate surse de poluare a atmosferei pe platformele de extracție a combustibililor gazoși și lichizi următoarele:

– locul de extracție a gazului și a țițeiului

– toate conductele, rezervoarele și cisternele

– toate terminalele petroliere

Activitate care se desfășoară în perimetrele de extracție sau în afara lor și pot constitui surse de poluare a atmosferei sunt:

testele de foraj și erupțiile la sonde

extracție adică eliberarea directa, controlata a gazului în atmosfera

combustia gazului fără a se utiliza energia acestuia

scăpări de pe platforma de producție cauzate valve îmbinări ale conductelor

desulfizarea combustibililor

apele uzate rezultate

Încărcătura rezervoarelor

containere de înmagazinare asociate cu facilitați de producție

Aceste activități acoperă emisiile de poluanți proveniți de la extracție, de la arderea combustibililor gazoși, de la tratarea primara a combustibililor, de la încărcarea combustibililor pentru transport și pierderi în timpul transportului cu cisterne și pe conducte de țiței și gaz. Emisiile de gaze din atmosfera pot apărea : din eliberarea directa a gazului în atmosfera, scăpări de gaze și evaporarea de solvenți, ape uzate și poluate.

Pentru cea mai simplă metoda de estimare a emisiilor de poluanți gazoși sunt necesare următoarele date statistice:

producția de țiței și gaze

numărul platformelor – vârsta și tipul acestora

cantitatea de țiței și gaz încărcată în containere

frecventa operațiunilor de forare

volumul transportat de combustibil printr-o conducta data

Cantitatea și compoziția nămolurilor ce însoțesc extracția.

Pentru estimări detaliate sunt necesare tamburatoarele date statistice specifice domeniului de activitate:

volumul de gaz ventilat

numărul de valve

Volumul de hidrogen sulfurat incinerat sau conținutul de sulf al gazului.

Pentru o analiza mai precisa a emisiilor în atmosfera sunt necesare următoarele estimări:

pentru emisiile rezultate prin ventilare, trebuie calculat volumul de gaz extras pentru fiecare sursa și combinat cu date specifice fiecărei surse

pentru scăpările de gaze se cere numărarea acestora pentru fiecare platforma iar datele trebuie corelate cu tehnologiile folosite

Estimarea emisiilor din tratarea apei va necesita o cunoaștere exactă a volumului de apa tratat, conținutul de țiței rezultat din apele epurate sin cantitatea de apa reutilizata în proces și cantitatea evacuata.

3.3. Riscuri privind poluarea apelor prin extracția combustibililor lichizi și gazoși.

În bazinul Marcau, principalul risc de poluare a apelor sunt legate de activitățile industriale ce se desfășoară în zona. Cursul de apa posibil de a fi poluat în cazul celor doua schele de petrol este raul Barcău, în mod direct, sau indirect prin intermediul afluenților săi.

Poluarea apelor de suprafața și chiar subterane cu produse petroliere este astăzi un fenomen extrem de des întâlnit. În cazul Barcaului, acestor produse li pot adaugă automat compuși fenolici și acizi neftenici prezenți în zacamantul de țiței.

Atât produsele petroliere cât și compușii fenolici au o persistenta mare în apa, nefiind compuși chimici ușor degradabili chiar în condiții favorabile de degradare. Prezenta produselor petroliere și a fenolilor are o acțiune nefasta asupra vieții acvatice. În plus, prezenta fenolilor modifica proprietatiile organoleptice ale apelor potabile tratate cu compuși clorigeni, chiar dacă concentrația fenolilor este mai mica de 1ppm.

Odată ajuns în apa, petrolul formează pelicule pe suprafata apei. Acestea se deplasează în funcție de viteza și direcția vantului și a curenților. De exemplu o tona de produs petrolier se poate răspîndi pe o suprafața de pana la 10-12 km2. Compușii volatili se evapora cu viteza mare, iar o parte din compuși sunt absorbiți de particulele aflate în suspensie în ape. În cele din urma aceste particule se sedimentează. Compușii rămași în pelicula, nevolatili, suferă un proces de oxidare, catalizat de radiata solara, substanțe minerale dizolvate și microorganisme. Acest proces de foto oxidare este foarte lent, 1 la mie din substanțele hidrocarbonate oxidându-se într-o zi.

Pe de altă parte, în funcție de densitatea petrolului și condițiile atmosferice în câteva ore sau câteva zile are loc o amestecare a apei cu petrolul. Are loc un proces de emulsificare inversă care generează un produs stabil, numit „ spumă de ciocolată”, din cauza aspectului său. Volumul de apă încorporat în spumă variază de la 10 la 80% față de volumul de petrol, volumul spumei fiind astfel foarte mare, fapt ce îngreunează posibilitățile de îndepărtare. Această spumă este degradată chimic timp de mai multe săptămâni. Biodegradarea produselor din petrol este un proces foarte lent. El se petrece la interfața apă picături de petrol și apă peliculă de petrol, mai puțin activ în interiorul spumei de ciocolată.

Poluarea cu reziduuri petroliere persistă mult în timp, și se extinde pe zone mari. Petrolul și produsele din petrol modifică proprietățile fizice și organoleptice ale apelor. Este modificat de asemenea regimul de gaze al apei, deoarece, din cauza peliculei acesteia nu mai pot părăsi sistemul sau nu mai pot fi absorbite din atmosferă. Din acest motiv este împiedicat și procesul de mineralizare a substanțelor organice. Stratul uleios de produs petrolier acționează și direct, mecanic asupra florei și faunei.

Produsele petroliere deversate au o acțiune nefastă asupra vieții acvatice. Au acțiune toxică fracțiunile ce conțin:

hidrocarburi policiclice cum sunt benzipirenul, benzoantracenul, dibenzoantracenul (acestea au un caracter cancerigen);

fenoli;

acizi naftenici (aceștia acționează ca toxici ai sistemului nervos și iritanți ai tegumentelor);

hidrogen sulfurat;

heterocompuși cu sulf, azot, oxigen.

Moleculele cu greutate moleculară scăzută, respectiv cu 12 până la 24 de atomi de carbon au efecte toxice ridicate ca urmare a solubilității lor relativ mari. Posibilitatea unei acțiunii toxice asupra peștilor există în zona de maximă poluare. De multe ori peștii mor însă ca urmare a obturării branhiilor. Dacă poluarea cu produse petroliere este prelungită, carnea peștilor capătă un miros specific de petrol. Dispariția peștilor din zonele poluate cu petrol poate fi foarte bine pusă pe seama dispariției organismelor acvatice ce servesc drept hrană peștelui. Acestea dispar ca urmare a scăderii conținutului de oxigen dizolvat.

Hidrocarburile au o acțiune bacteriostatică (împiedică proliferarea germenilor) și mai puțin bactericidă, din cauza solubilității mici. Protozoarele sunt sensibile la acțiunea îndelungată a olefinelor și hidrocarburilor ciclice conținute în reziduurile petroliere. O serie de bacterii se pot adapta în prezența hidrocarburilor, pe care reușesc să le metabolizeze.

Planctonule este și el afectat de poluarea cu petrol, cel puțin la nivelul superior al stratului planctonic. Amestecul apelor și ciclul scurt de viață al speciilor fac ca organismele să fie repede înlocuite, astfel încât influența asupra verigilor superioare ale lanțului trofic să nu fie foarte mare.

Caliatea apei în raul Barcău difera de-a lungul cursului de apa. Astfel , în cursul superior al raului pe o distanța de 59 de km pana la Suplacu de Barcău se încadrează în cât 1 de calitate iar în aval de aceasta localitate, pana la confluenta cu Bistra, pe un tronson de 34 de km, apa Barcaului este degradata ca urmare a evacuărilor de ape uzate rezultate din activitățile desfășurate de platformele petroliere.

Răspîndirea pe sol a produselor petroliere poate duce la contaminarea panzei freatice. Distribuția poluantului în sol și apa depinde de natura poluantului cât și de protanopiile solului. Proprietatile comune ale produșilor petrolieri influențează modul de distribuție al acestora în apele subterane. Aceste proprietăți sunt: densitatea mai mica decât a apei, biodegrabilitatea fracțiunilor ușoare, solubilitatea mica în apa, dar cu posibilitate solubilizări unor fracțiuni, volatilitatea sau existența unor fracțiuni volatile, vascozitatea variabila, dependentă de temperatura.

3.4. Riscuri privind poluarea solurilor prin activitatea de extracție a combustibililor gazoși și lichizi.

Poluarea cu produse petroliere prezintă cea mai răspîndita sursa de poluare a solurilor, datorata extracție gazelor și a țițeiului pe platformele schelelor de foraj și extracția Marghita și Suplacu de Barcău.

Principalul risc de poluare a solului o reprezintă deversarea de țiței brut din jurul sondelor fie la forare, fie la exploatare, din diverse cauze (erupții necontrolate, manipulări greșite sau defecțiuni tehnologice. Al doilea risc o reprezintă poluarea prin deversarea de lichide utilizate în activitatea de forare și exploatare cum sunt: ape tehnologice, ape de zăcămănt care însoțesc țițeiul, ambele tipuri de ape au un conținut ridicat de săruri dizolvate, ceea ce conduce la fenomenul de sărăturare a solului și alte produse lichide altele decât țiței (gazolina – gaze de sondă lichefiate). Al treilea risc o reprezintă gazele de sondă însoțitoare sub formă gazoasă sau cele rezultate în urma evaporării gazelor de sondă lichide ca: bioxid de carbon (CO2), hidrogen sulfurat (H2S), bioxid de sulf (SO2), metan (CH4), etc., gaze care poluează aerul reținut în porii solului.

În zona studiată, respectiv în ariile de activitate ale celor două Schele petroliere au fost delimitate două zone cu riscuri crescute de poluare cu țiței, ape tehnologice și gazolină. Zona I – reprezintă zona localității Suplacul de Barcău iar zona II – cuprinde perimetrul comunei Abramuț, respectiv satul Petreu, terenuri pe care activează [NUME_REDACTAT] (fig.3.1.).

Figura 3.1. Harta solurilor din bazinul hidrografic Barcău (imtuoradea.ro/Moga%20Ioan_DOCUMENTAREAPOLUARII)

Suprafețele cu soluri poluate cu produse petroliere sunt dispuse în petice, în jurul sondelor, batatelor pentru depozitarea reziduurilor petroliere sau de-a lungul conductelor de transport. Cauzele poluării sunt erupțiile de la sondele de extracție, deversarea rezidurilor în urma unor calamități naturale sau fisurarea conductelor de transport.

Hidrocarburile fiind bogate în carbon organic, prezenta lor pe profilul de sol poate fi pusa în evidenta prin conținutul de humus și materie organica din sol aflata în diferite etape de humificare și raportul C/N, în care carbonul organic oferă informații despre cantitatea de materie organica nehumificata, iar azotul oferă indiindicații asupra parții minerale din componenta humusului.

3.5. Activitatea de extracție a combustibililor solizi.

Activitate de extracție de combustibili solizi este reprezentata de exploatările miniere din bazinul carbonifer Voivozi și exploatările de Bituminos de la Derna. Exploatarea miniera Voivozi este profilata pe extracția cărbunelui din subteran și de la suprafața. Activitatea de extracție din subteran, situata în sectorul minier Varzari, a fost sistata în 1999.

Exploatările miniere subterane din zona nu reprezintă surse majore de poluare atmosferica. Riscul de poluare este mare doar în cazul producerii unor accidente, inclusiv explozii în subteran când se pot degaja cantități mari de praf, CO2, CH4, etc. Probabilitatea apariției unor fenomene nedorite legate de poluarea atmosferei este mai mare în cazul exploatărilor de suprafața. Exploziile care se produc pentru desprinderea cărbunilor și a altor substanțe utile poluează fonic atmosfera.

Exploziile, încărcarea cărbunilor în mijloacele de transport și descărcarea acestora în depozite provizorii reprezintă activități în cadrul cărora se degaja cantități mari de praf. Depozitele provizorii de cărbuni reprezintă riscuri mari de autoaprindere în condiții necontrolate, fiind posibila degajarea în atmosfera a unor cantități mari de funingine, pulberi în suspensie,SO2, HCI, compuși organici volatili.

Calitatea apelor Barcaului este influențata indirect de existența exploatărilor miniere de la Voivozi, apele uzate ale acesteia fiind deversate în raul Bistra, afluent al Barcaului. Cu toate ca sectorul de exploatare din Varviz se afla în conservare, apele de mâna continua sa polueaza paraul Varvazel afluent al Bistrei. Apele de mina evacuate înregistrează depășiri ai indicatorilor de suspensii, reziduu fix și sulfați. Nu exista nici o stație de epurare a apei înaintea deversării lor în emisar.

Apele uzate din incinta exploatării miniere Voivozi sunt epurate înaintea revărsării lor în Bistra, într-o stație de epurare ce beneficiază de o treaptă mecano-biologica. Volumul de apa evacuat a fost în anul 2012 de 26000 m cubi cu un debit mediu de 0,84 l/s. Nu se constata depășiri a valorilor de calitate.

Exploatarea cărbunilor și nisipurilor bituminoase în cariere de suprafața prezintă risc ridicat de poluare a apelor de suprafața chiar dacă acestea se afla în stare de conservare, datorită faptului ca apele pluviatile spala cariera și depozitele din apropiere, după care acestea se scurg la suprafața spre cel mai apropiat emisar.

În cazul exploatărilor miniere subterane riscul poluării solurilor este infim reducîndu-se doar la suprafețele ocupate de depozitele provizorii de cărbuni. Situația este cu totul alta, în cazul exploatărilor miniere de suprafața. Fără a mai lua în considerare impactul asupra peisajului natural al zonei suprafețele de teren afectate sunt de 2-3 ori mai mari decât suprafața efectiva a carierei, aceste terenuri fiind scoase din circuitul agricol sau silvic.

În cazul terenurilor ocupate de cariera, nu se poate vorbi de poluarea solului deoarece acesta a fost înlăturat odată cu stratul de decopertare a zăcămîntului și depus pe un teren din apropiere. Suprafețele ocupate cu depozitul de decoperta, depozitul de steril și respectiv depozitul provizoriu de cărbuni reprezintă de asemenea surse potențiale de poluare a solurilor chiar și în condițiile în care exploatările de suprafața se afla în stare de conservare.

3.6. Prelucrarea și distribuția combustibililor

Activitatile industriale cele mai importante sunt cele de rafinare, transport și depozitare unde includem și stațiile de benzina. Din categoria activităților de prelucrare a combustibililor lichizi cea mai importanata este rafinarea țițeiului asfaltos de la Suplacu de Barcău, aceasta reprezentant o sursa potențială de risc antropic pentru mediul înconjurător.

Principalele etape ale procesului tehnologic aplicat de societate sunt:

Preîncălzirea țițeiului

distilarea atmosferica și obținerea benzinei, petrolului și motorinei

neutilizarea benzinei și petrolului pentru obținerea combustibilului M

Încălzirea și distilarea în vid a motorinei și oxidarea asfaltului pentru obținerea bitumului

Distribuirea produselor petroliere începe de la rafinărie sau la terminale unde este încărcata în vagoane cisterna, conducte, autocisterne pentru a fi livrata în depozite și în benzinării sau depozite de vînzare mici unde este depozitata în rezervoare subterane de unde ajung în rezervoarele vehiculelor.

3.6.1 Riscuri privind poluarea atmosferei prin prelucrarea și distribuția combustibililor

Aceste sectoare pot emana în medie compuși organici volatili în atmosfera 1,5%, 6,7%. Scenariile privind avariile din rafinării se refera de obicei la explozii și incendii, caz în care poluarea s-ar face direct în atmosfera cu oxid de carbon, bioxid de carbon, compuși cu sulf, hidrocarburi policiclice, etc.

În cazul sectorului de distribuție, emisiile de hidrocarburi în atmosfera se produc la fiecare veriga a lanțului de distribuitei și pot fi clasificate astfel:

emisii din rezervoarele de stocare

emisii de la rezervoarele din stațiile de benzina

emisii de la vehicule

alte emisii

Sunt doua surse majore de emisii asociate cu depozitarea unor lichide volatile imediate: existența unor închizători imperfecte și scurgerea combustibilului din rezervoare, în timpul evaporării peliculei de benzina de pe pereții rezervoarelor.

Emisiile mai apar când benzina se transfera din rezervoarele de păstrare în cele ale vehiculelor, producandu-se combinații dintre vaporii continuti de rezervorul mașini și vaporii rezultați din timpul umplerii.

Pentru estimarea emisiilor în zona depozitelor, terminalelor de produse petroliere ar trebui să se țină seama de următoarele date specifice:

cantitățile de produse petroliere distribuite de la surse la stațiile de benzina

determinarea emisiilor de compuși organici volatili(COV) pentru produsul petrolier distribuit (kg/an)

determinarea emisiilor de COV a produselor petroliere depozitate la stațiile de benzina(kg/an)

Pentru a putea face un calcul al emisiilor de COV din sectoarele de distribuție a produselor petroliere este nevoie de statisticitate pentru produsele petroliere vândute în zona, precum și date referitoare la activitatile din subsectoarele de distribuitei a acestora. Pentru a putea face un calcul mai exact al COV ce s-au emis în zona este necesar de avut în vedere următoarele aspecte:

numărul, tipul, mărimea cisternelor folosite

Volumul de produse petroliere încărcate și modalitatile de transport

numărul stațiilor de benzina, cantitatea de produse petroliere vândute

caracteristicile meteorologice ale zonei

Reducerea considerabila a emisiilor de hidrocarburi în rețeaua de distribuție se realizează prin modificarea rezervoarelor camioanelor cisterna, a vagoanelor prin instalarea sistemelor de recuperare a vaporilor în regim închis.

Se cunosc câteva modalități de control al emisiilor provenite de la rezervoarele de stocare. În marea majoritate a terminalelor vaporii emiși din rezervoare sunt controlați prin folosirea rezervoarelor cu acoperiș plutitor sau cu acoperiș fix și cu înveliș interior plutitor. Acestea pot reduce cu pana la 90 % emisia de vapori fata de rezervoarele sudate de otel. Pentru rezervoarele cu pereți de aluminiu emisia este mai mare cca 70 %. O metoda simpla dar eficiența este aceea de a vopsi rezervoarele în alb deoarece culoarea albă reflecta energia solara pana în proporție de 70%.

3.6.2. Riscuri privind poluarea apelor prin prelucrarea și distribuția combustibililor.

Un impact semnificativ asupra calităților apelor Barcaului este exercitat de rafinăria Petrosub S.A. care folosește Barcaul ca emisar pentru apele uzate.

Poluarea apei folosite în rafinării depinde de calitatea țițeiului și de modul de prelucrare a acestuia în vederea obținerii unor produse cu anumite caracteristici. Din cantitățile mari de apă folosite în rafinării 5-20% sunt ape reziduale poluate care trebuie epurate înainte de a fi deversate în emisari. Apele reziduale din rafinării și din uzine petrochimice conțin practic toată gama de produși reziduali organici și anorganici, specifici pentru unitățile de producție.

După sursele de proveniență, apele contaminate din rafinării pot fi clasificate astfel: ape tehnologice, ape de răcire, ape meteorice și ape menajere.

Apele tehnologice sau de proces sunt impurificate cu produse petroliere sau compuși proveniți din reacțiile ce au loc în instalațiile de prelucrare. Din procesele tehnologice rezultă ape uzate în urma utilizării apei fie ca agent de răcire, fie ca agent de spălare.

Apele tehnologice provin din operațiile de prelucrare și cuprind:

ape uzate de la desalinizarea chimică sau electrică a țițeiului, care conțin acizi naftenici, acizi organici inferiori, hidrogen sulfurat, mercaptani, precum și săruri minerale;

ape uzate de la dezemulsionarea țițeiului și din scurgerile rezervoarelor de țiței sau de produse petroliere care sunt bogate în săruri și conțin în plus o cantitate importantă de produse petroliere sub formă de emulsii;

ape cu caracter acid provenite de la instalațiile de rafinare acidă, care conțin acid sulfuric liber, acizi sulfonici, asfaltetc. ;

Ape uzate provenite din condensarea aburului folosit în diferite operații de prelucrare care conțin produse petroliere, deseori amoniac și alți compuși (hidrogen sulfurat, mercaptani, cantități mici de fenol);

ape uzate rezultate din procesele de hidrofinare care au ca impurități hidrogen sulfurat, mercaptani și amoniac;

Leșii reziduale provenite din procesele de neutralizare sau din operațiile de îndepărtare a diferiților compuși nedoriți (hidrogen sulfurat, mercaptani, fenolietc.);

apa uzată evacuată de condensatoarele barometrice este contaminată cu produse petroliere, în dispersie foarte fină;

ape de spălare a gazelor rezultate din diferite procese tehnologice (oxidarea bitumului, fabricarea aditiviloretc.) care se caracterizează printr-un conținut ridicat de fenoli, oxiacizi și alți produși organici;

Ape uzate rezultate din instalațiile de cocsare întărziată, care în plus sunt contaminate cu particule de cocs, complecși fenolici, complecși cu sulf și amoniac;

ape contaminate provenite de la tăierea hidraulică a cocsului;

Ape de spălare a utilajelor tehnologice, a rezervoarelor etc.

Apele de răcire reprezintă cantitatea cea mai mare de ape reziduale și provin de la condensarea și răcirea produselor în schimbătoarele de căldură de suprafața. Aceste ape se află în sistemul de recirculare și nu generează ape reziduale decât prin apele de purjare, pe măsura concentrării în săruri dizolvate. Apele de răcire care vin în contact direct cu produsele petroliere, în timpul răcirii, sunt puternic impurificate cu produse petroliere. Acestea sunt apele de răcire de la condensatoarele barometrice, de la scruberele instalațiilor de bitum și de la sistemele de răcire a pompelor, compresoarelor etc.

[NUME_REDACTAT] hidrografic Barcău este un bazin transfrontalier, componenții săi principali traversând granița dintre România și Ungaria. Zona bazinului hidrografic studiată în această lucrare este supusă unor hazarde de ordin natural și antropic, ce expun populația unor riscuri.

Dintre riscurile naturale posibil prezente în zonă putem semnala: alunecările de teren, riscurile climatice asociate înghețului, intensificărilor de vînt, orajelor, grindinei, riscurile de ordin hidrologic în special inundațiile. În cazul acestora din urmă putem trage o serie de concluzii.

1.Cele mai importante măsuri necesare pentru prevenirea și combaterea inundațiilor sunt îndiguirile și regularizarea albiei raurilor. Aceasta problema specifica zonei Barcaului a fost luata în vedere încă din sec. XVIII, când în urma unor inundatii repetate a fost realizata regularizarea și îndiguirea raului în zona de campie pe porțiunea de la Salard pana la granița. Cu toate acestea, inundațiile au continuat în zona medie și superioara a bazinului.

2. Pentru prevenirea și combaterea acestor fenomene de pe principalii afluenți au fost construite acumulări pentru atenuarea viiturilor. Exemple în acest sens sunt : acumularea nepermanentă Ciutelec, polderul de la Sălard. În anul 2002 a fost demarată construcția unei acumulări complexe la Suplacu de Barcău. Investiția a fost finanțată din bugetul de stat și din fondurile Băncii de Dezvoltare a [NUME_REDACTAT] și a costat 36 milioane de Euro. Lucrarea a fost finalizată în noiembrie 2010. Lucrarea are și un important caracter transfrontalier, atât pentru reducerea efectelor viiturilor, cât și pentru limitarea tranzitării deșeurilor pe cursul de apă Barcău.

Prin hazarde tehnogene înțelegem activitatile antropice ce pot produce diferite modificări ale mediului fie ca e vorba de activități industriale, agricole sau servicii. Principalele activități industriale în zona Barcaului sunt cele extractive, prelucrătoare și distribuitoare de produse petroliere.

Activitatea extractivă de combustibili fosili din zona se împarte în doua categorii: extracția de combustibili gazoși și lichizi și extracția de cărbuni și nisipuri bituminoase. Principalele întreprinderi din zona Barcaului fac parte din S.N. Petrom parte a grupului Austriac OMV, fiind reprezentate de Schela de Petrol și [NUME_REDACTAT], cu secții la Abramuț și [NUME_REDACTAT] respectiv Schela de Foraj și [NUME_REDACTAT] de Barcău în subordinea căreia se găsește și parcul de sonde de la Derna.

Toți factorii de mediu pot fi afectați de aceste activități de natură industrială. Poate cel mai afectat factor este apa, respectiv chiar cursul râului Barcău, în mod direct, sau indirect prin intermediul afluenților săi.

Scenariile pentru accidente sau avarii în procesul de extracție a petrolului se refera în general la erupții ce pot avea loc la sondele aflate în exploatare. Acestea se petrec ca urmare a cedării unor elemente care formează ansamblul capului de erupție. Sistemul de transport al țițeiului, gazelor de sonda sau produselor petroliere poate fi subiectul unor avarii sau accidente. Conductele magistrale de țiței. sunt conducte ce transporta țițeiul curat sau cu ape de zacamant și îl dirijează către depozitele de tratare și de la acestea spre rafinării.

Pentru a ilustra aceste tipuri de accidente în lucrare am prezentat succint două situații din anul 2011, ce au dus la poluarea solului și apelor Barcăului cu produse petroliere.

Efectele acestora asupra mediului sunt destul de drastice și se mențin pe perioade lungi de timp. Petrolul și produsele din petrol modifică proprietățile fizice și organoleptice ale apelor. Este modificat de asemenea regimul de gaze al apei, deoarece, din cauza peliculei acesteia nu mai pot părăsi sistemul sau nu mai pot fi absorbite din atmosferă. Moleculele cu greutate moleculară scăzută, respectiv cu 12 până la 24 de atomi de carbon au efecte toxice ridicate ca urmare a solubilității lor relativ mari.

Caliatea apei în raul Barcău difera de-a lungul cursului de apa. Astfel , în cursul superior al raului pe o distanța de 59 de km pana la Suplacu de Barcău se încadrează în cât 1 de calitate iar în aval de aceasta localitate, pana la confluenta cu Bistra, pe un tronson de 34 de km, apa Barcaului este degradata ca urmare a evacuărilor de ape uzate rezultate din activitățile desfășurate de platformele petroliere.

Calitatea apelor Barcaului este influențata indirect de existența exploatărilor miniere de la Voivozi, apele uzate ale acesteia fiind deversate în raul Bistra, afluent al Barcaului. Cu toate ca sectorul de exploatare din Varviz se afla în conservare, apele de mâna continua sa polueaza paraul Varvazel afluent al Bistrei. Apele de mina evacuate înregistrează depășiri ai indicatorilor de suspensii, reziduu fix și sulfați. Nu exista nici o stație de epurare a apei înaintea deversării lor în emisar.

Poluarea cu produse petroliere prezintă cea mai răspîndita sursa de poluare a solurilor. Suprafețele cu soluri poluate cu produse petroliere sunt dispuse în petice, în jurul sondelor, batatelor pentru depozitarea reziduurilor petroliere sau de-a lungul conductelor de transport. Cauzele poluării sunt erupțiile de la sondele de extracție, deversarea rezidurilor în urma unor calamități naturale sau fisurarea conductelor de transport.

În zona studiată, respectiv în ariile de activitate ale celor două Schele petroliere au fost delimitate două zone cu riscuri crescute de poluare cu țiței, ape tehnologice și gazolină. Zona I – reprezintă zona localității Suplacul de Barcău iar zona II – cuprinde perimetrul comunei Abramuț, respectiv satul Petreu, terenuri pe care activează [NUME_REDACTAT].

Bibliografie