Riscuri in afaceri [606156]

Riscuri in afaceri

Ast ăzi, no țiunea de risc pare a fi sinonim ă cu cea de activitate. De și omniprezent în mediul de
afaceri, și nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de detectat sau anticipat. Evenimentele ce pot afecta
veniturile și performan țele ulterioare investi ției sunt atât de numeroase și variate încât identificarea lor
reprezint ă o provocare chiar și pentru cei mai abili și experimenta ți investitori, fiindc ă viitorul este în mare
măsur ă necunoscut. Multe decizii în afaceri se iau plecân du-se de la estim ări asupra viitorului. Luarea
unei decizii în baza unor estim ări, prezum ții, a ștept ări, previziuni, prognoze asupra evenimentelor viito are
implic ă o doz ă bun ă de risc, uneori destul de dificil de definit și, în cele mai multe cazuri, imposibil de
măsurat cu precizie, dat ă fiind natura abstract ă a conceptului.
Generalmente, conceptul este folosit pentru a descr ie situa ții sau evenimente cu rezultate sau
consecin țe incerte. În domenii precum statistica, management ul financiar și managementul investi țiilor,
riscul, ca no țiune, face trimitere la posibilitatea și probabilitatea unor varia ții ale rezultatelor fa ță de
valorile sau nivelurile estimate ini țial.
În alte situa ții, pe pia ța asigur ărilor spre exemplu, no țiunea de risc este asociat ă cu cea de
pierdere.unii intreprinzatori Riscul fiind consider at ca având atribute cuantificabile, în timp ce
incertitudinea nu, fiind asociat ă acelor situa ții sau evenimente despre care exist ă informa ții insuficiente
pentru a putea în țelege și anticipa schimb ările ce vor avea loc. Prin urmare, atunci când info rma țiile
necesare în țelegerii și anticip ării evolu țiilor, schimb ărilor ce pot avea loc într-un anumit context sunt f ie
insuficiente, fie indisponibile, situa ția este catalogat ă ca fiind una incert ă
. Gradul de incertitudine este dat de num ărul factorilor care pot afecta cursul unei ac țiuni și de
frecven ța și amplitudinea schimb ărilor aferente lor .Gradul ridicat de incertitudine induce operatorilor de
pe pia ță un comportament de adaptare la modific ările intervenite în mediul de afaceri sau, dup ă caz, un
comportament de influen țare a acestora. Incertitudinea a fost și este utilizat ă pentru a descrie situa ții sau
evenimente c ărora nu le pot fi asociate probabilit ăț i privind o poten țial ă producere a lor.
Incertitudinile nu sunt asigurabile, dat fiind fapt ul c ă nu este posibil, din punct de vedere
actuarial, s ă se stabileasc ă nivelul primei necesare pentru a acoperi ceva ceea ce este calificat ca fiind
incert și indefinibil. Riscurile, prin urmare, tind s ă fie asigurabile.
Pornind de la aceast ă logic ă, riscul asumat poate fi cuantificat în maniera urm ătoare:
Risk= p e_I ap/c
Unde pe_I -probabilitatea producerii evenimentului I
Ap/c -amplitudinea pierderii sau castigului in cazul producerii evenimentului I Exist ă numeroase
controverse în practic ă privind aceast ă distinc ție, dat fiind faptul c ă cea mai mare parte a deciziilor în
afaceri se iau f ără a dispune de date statistice și calcule matematice. Distinc ția are, totu și, o oarecare
valoare conceptual ă .
Riscul este indisolubil legat de p ărțile implicate în derularea afacerii, de motiva țiile acestora, de
natura activit ăț ii ce face obiectul investi ției, de resursele necesare ini țierii, men ținerii și dezvolt ării
afacerii, precum și de anvergura acesteia. Indiscutabil, în analiza, evaluarea și estimarea riscului este
foarte important ă clarificarea naturii riscului, ale c ărei surse pot fi extrem de diverse: definirea aface rii,
modalitatea de finan țare aleas ă, sistemul logistic utilizat, condi țiile locale de pia ță , resursele estimate,

rela țiile comerciale, comunicarea, și altele. Totu și, unele categorii de risc ac ționeaz ă în strâns ă
interdependen ță , în sens convergent sau divergent, în timp ce alt ele tind s ă opereze independent. Gruparea
riscurilor și criteriile folosite în acest scop difer ă, de la un autor la altul, în func ție de propria perspectiv ă
asupra analizei riscului: riscuri pure, riscuri de pre ț și de dobând ă riscuri directe și riscuri virtuale, riscuri
obiective și riscuri subiective,riscuri interne si riscuri ex terne,riscuri globale si riscuri locale,macro sau
microriscuri,riscuri de tara ,de firma sau de proie ct

1 Riscul de pia ță este propriu unei afacerii, investi ții sau categorii de afaceri. Tocmai din acest
considerent, riscul de pia ță difer ă de la o industrie la alta dar și în interiorul aceleia și industrii.

2 Riscul de pre ț este asociat schimb ărilor posibile, în structura și nivelul pre țului bunurilor și
serviciilor oferite pe pia ță de c ătre o firm ă, ca urmare a varia țiilor pre țului resurselor utilizate. Analiza
riscului de pre ț joac ă un rol central în managementul strategic. Riscul de pre ț are ca surse pre țurile
produc ției industriale, cursul de schimb și rata dobânzii. Pre țurile produc ției industriale sunt rezultatul
fluctua țiilor pre țului energiei electrice, combustibililor, gazului n atural etc. care reprezint ă „intr ări” pentru
unele firme și „ie șiri” pentru altele. Cursul de schimb și rata dobânzii afecteaz ă, de asemenea, „intr ările” și
„ie șirile” unei entit ăț i. Spre exemplu, cre șterea ratei dobânzii are impact atât asupra consumu lui (scade),
cât și asupra costului de finan țare a firmei (cre ște).
3. Riscul de credit este întâlnit, cu predilec ție, în cazul institu țiilor financiare
(b ăncile comerciale, spre exemplu). Este tipic naturii opera țiunilor desf ăș urate de c ătre entit ăț ile
din acest domeniu, nefiind altceva decât o particul arizare a riscului opera țional inerent oric ărei afaceri,
risc care difer ă îns ă prin structur ă și amploare, de la un sector economic la altul.
4. Riscul pur este asociat pierderilor (daunelor), fizice sau financiare, posibile sau
probabile cu care s-ar putea confrunta o firm ă

În parte, riscul inerent unei afaceri poate fi dimi nuat de c ătre investitor prin diversificarea
portofoliului afacerii (diversificare opera țional ă). Riscul diversificabil este în strâns ă leg ătur ă cu
evenimentele sau fenomenele specifice unui domeniu de activitate sau unei firme date. Acest tip de ris c
poate fi întâlnit și sub denumirea de firm-specific-risk, idiosyncrati c risk sau nonsystematic risk.
Distinc ția între riscul la care se expune investitorul și cel la care este expus ă firma este
important ă, în special, în cazul investi țiilor str ăine directe. Investi țiile directe sunt o categorie a
investi țiilor interna ționale, ce reflect ă obiectivul unei entit ăț i rezidente într-o țar ă (investitor direct) de a
ob ține profituri permanente, trainice, în urma unei ac țiuni întreprinse într-o alt ă țar ă. Un profit
permanent implic ă existen ța unor rela ții pe termen lung între investitorul direct și întreprindere. O
rela ție de investi ție direct ă este creat ă atunci când investitorul str ăin fie de ține 10% sau mai mult din
ac țiuni fie acesta de ține puterea de vot în întreprinderea în care a inve stit direct. Investi țiile str ăine
directe reprezint ă investi țiile nereziden ților sub forma aporturilor de capital v ărsat în numerar și în
natur ă, inclusiv împrumuturile acordate de firmele nerezi dente filialelor lor. În general, distinc ția între
proiectele performante și cele neperformante depinde de resursele și/sau capabilit ăț ile firmei de a și le
asuma. Ceea ce pentru o firm ă poate fi inacceptabil este dezirabil pentru alta. Distinc țiile enun țate î și
dovedesc utilitatea în selectarea metodelor de esti mare și control al riscului .
În concluzie, elaborarea unui set de alternative re aliste de diminuare și control al riscului
depinde, în primul rând, de o analiz ă comprehensiv ă și riguroas ă, dar și de atitudinea decidentului, a celor

implica ți în derularea afacerii la nivel decizional. De și necesit ă consum mare de timp și reclam ă un
demers sistematic, identificarea și cuantificarea riscurilor este util ă.

Problema cuantific ării îns ă este prilej de dispute între adep ții știin țelor exacte, care trateaz ă riscul
ca pe ceva care poate fi obiectiv m ăsurat, în ideea c ă orice tip de risc poate fi redus la o cifr ă, un num ăr
matematic, și partizanii știin țelor sociale, care trateaz ă riscul din perspectiva reflexivit ăț ii. Nu sunt adepta
unor absolutiz ări în domeniul analizei (cuantific ării) riscului, cu atât mai pu țin a ideii promovate de
adep ții știin țelor exacte, dat fiind faptul c ă în economie lucrurile sunt relative – economia est e format ă din
participan ți con știen ți ale c ăror ra ționamente au o component ă pasiv ă și una activ ă (vezi subcapitolul 1.3).
De altfel, clasificarea riscurilor în diversificabi le și nediversificabile îmi pare mult mai adecvat ă,
din perspectiva celor enun țate anterior. Aceast ă tipologie se va reg ăsi și în structurarea prezentei lucr ări.
Particularit ăț ile bran șei din care face parte firma au influen ță , de asemenea, asupra
conceptualiz ării, interpret ării, asum ării și controlul riscului. Cultura organiza țional ă are un rol decisiv în
ceea ce prive ște direc țiile de ac țiune într-un context macro și microeconomic dat. Procesul difer ă de la un
sector economic la altul, dat ă fiind eterogenitatea criteriilor ce stau la baza l u ării deciziilor.