Riscuri Climatice Si Hidrologice pe Valea Argesului
[NUME_REDACTAT] Națională de Meteorologie, (2008), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, București.
Băloiu, V., (1971), Gospodărirea apelor, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.
[NUME_REDACTAT], Nedelcu., E., (1974), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București.
[NUME_REDACTAT]., (1978), Fenomene climatice de iarnă și de vară, [NUME_REDACTAT] și Enciclopedică, București.
[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., (1999), Riscurile climatice din România, [NUME_REDACTAT] Internațional, București.
Ciulache, S., (1971), Topoclimatologie și Microclimatologie, Centrul de multiplicare al Universității din București, București.
Ciulache, S., [NUME_REDACTAT]., (2007), Esențial în meteorologie și climatologie, [NUME_REDACTAT], București.
Demeter, T., (1999), [NUME_REDACTAT] – Sectorul mijlociu și inferior. Studiu biopedoclimatic. [NUME_REDACTAT], București.
Diaconu, C., Lăzărescu, D., (1965), Hidrologie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.
Gheorghe, C., (1983), Influența reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] România, București.
Iancu, M., [NUME_REDACTAT]., (1970), [NUME_REDACTAT]. Monografie, [NUME_REDACTAT], București.
Ielenicz, M., [NUME_REDACTAT], (2005), Geografia fizică a României, [NUME_REDACTAT], București.
Ielenicz, M., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], (2003), Subcarpații, [NUME_REDACTAT], București.
Mândruț, O., (1994), [NUME_REDACTAT] dintre Argeș și Argeșel. Studiu geomorfologic, [NUME_REDACTAT] din București, București.
Moisescu, N., Șerban, C., (1980), Curtea de Argeș în documente, [NUME_REDACTAT]-Turism, București.
Moisescu, N., [NUME_REDACTAT]., (1980), Mic îndreptar turistic, [NUME_REDACTAT]-Turism, București.
Mustățea, A., (2005), Viituri excepționale pe teritoriul României, Tipografia SC Onesta. COM PROD 94’’ SRL, București.
Nedelea, A., (2004), [NUME_REDACTAT] în sectorul montan. Studiu geomorfologic. Teză de doctorat, Universitatea din București.
Păltineanu, C., Lungu, M., Mihăilescu, I., (2008), Riscuri climatice și hidrologice, [NUME_REDACTAT], București.
[NUME_REDACTAT]., (2008), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Mâine, București.
http://argesuldenord.wordpress.com
http://earth.unibuc.ro
http://fosilesiroci.blogspot.ro
http://fsu.valahia.ro
http://inhgacercetare.ro
www.infocurteadearges.ro
http://www.mediafax.ro
www.rowater.ro
http://www.valeasuperioaraarges.ghitumolivis.ro/
http://www.ziare.com
http://www.ziartop.ro
http://yrapid.3x.ro
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE
Definirea noțiunilor de risc și hazard
Aspecte teoretice și metodologice
Scurt istoric al cercetărilor
Așezare și limite geografice
CAPITOLUL 2. FACTORI GENETICI AI CLIMEI
2.1. [NUME_REDACTAT]
2.2. Circulația generală a atmosferei
2.3. Factori fizico geografici
2.3.1. Relief
2.3.2. Hidrografie
2.3.3. Vegetație
2.3.4. Soluri
2.4. Factori antropici
CAPITOLUL 3. CARACTERISTICI CLIMATICE GENERALE
3.1. Temperatura aerului
3.2. Umezeala aerului
3.3. Durata de strălucire a Soarelui
3.4. Precipitațiile atmosferice
3.5. Vântul
CAPITOLUL 4. RISCURI CLIMATICE DIN SEMESTRUL RECE AL ANULUI
4.1. Bruma
4.2. Înghețul
4.3. Chiciura
4.4. Poleiul
4.5. Ceața
4.6. Valurile de frig
4.7. Inversiunile de temperatură
4.8. Ninsorile abundente și stratul de zăpadă
CAPITOLUL 5. RISCURI CLIMATICE DIN SEMESTRUL CALD AL ANULUI
5.1. Orajele
5.2. Grindina
5.3. Vijeliile
5.4. Ploile torențiale
5.5. Valurile de căldură
CAPITOLUL 6. RISCURI CLIMATICE POSIBILE TOT ANUL
6.1. Fenomene de uscăciune și secetă
6.2. Excesul de umiditate
CAPITOLUL 7. RISCURI HIDROLOGICE
7.1. Viituri
7.2. Inundații
7.3. Efectul impactului antropic asupra riscurilor hidrologice
7.4. Măsuri de combatere și prevenire a riscurilor hidrologice
CAPITOLUL 8. CHESTIONAR
[NUME_REDACTAT]
LUCRARE DE LICENȚĂ
Riscuri climatice și hidrologice pe [NUME_REDACTAT]
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE
Definirea noțiunilor de risc și hazard
Aspecte teoretice și metodologice
Scurt istoric al cercetărilor
Așezare și limite geografice
CAPITOLUL 2. FACTORI GENETICI AI CLIMEI
2.1. [NUME_REDACTAT]
2.2. Circulația generală a atmosferei
2.3. Factori fizico geografici
2.3.1. Relief
2.3.2. Hidrografie
2.3.3. Vegetație
2.3.4. Soluri
2.4. Factori antropici
CAPITOLUL 3. CARACTERISTICI CLIMATICE GENERALE
3.1. Temperatura aerului
3.2. Umezeala aerului
3.3. Durata de strălucire a Soarelui
3.4. Precipitațiile atmosferice
3.5. Vântul
CAPITOLUL 4. RISCURI CLIMATICE DIN SEMESTRUL RECE AL ANULUI
4.1. Bruma
4.2. Înghețul
4.3. Chiciura
4.4. Poleiul
4.5. Ceața
4.6. Valurile de frig
4.7. Inversiunile de temperatură
4.8. Ninsorile abundente și stratul de zăpadă
CAPITOLUL 5. RISCURI CLIMATICE DIN SEMESTRUL CALD AL ANULUI
5.1. Orajele
5.2. Grindina
5.3. Vijeliile
5.4. Ploile torențiale
5.5. Valurile de căldură
CAPITOLUL 6. RISCURI CLIMATICE POSIBILE TOT ANUL
6.1. Fenomene de uscăciune și secetă
6.2. Excesul de umiditate
CAPITOLUL 7. RISCURI HIDROLOGICE
7.1. Viituri
7.2. Inundații
7.3. Efectul impactului antropic asupra riscurilor hidrologice
7.4. Măsuri de combatere și prevenire a riscurilor hidrologice
CAPITOLUL 8. CHESTIONAR
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] ales să prezint riscurile climatice și hidrologice de pe [NUME_REDACTAT], sectorul dintre orașul Curtea de Argeș și lacul Vidraru, deoarece cunosc destul de bine zona și sunt în măsură să prezint evenimentele de risc ce pot avea loc aici.
M-am născut în satul Mustățești, acesta reprezentând una dintre zonele pe care eu le-am analizat în scopul realizării lucrării de licență.
Consider că pentru a realiza o bună lucrare științifică pe o anumită zonă trebuie să îți alegi locul în așa fel încă să fie aproape de localitatea de domiciliu pentru a putea să te deplasezi pe teren cu ușurință și pentru a putea să identifici fenomenele înregistrate în spațiul respectiv.
O lucrare de licență bazată strict pe date științifice, fără ca autorul să “bată” la pas acele locuri, nu mi se pare relevantă, astfel de aceea eu am ales să prezint această parte a [NUME_REDACTAT]. De asemenea și marele geograf [NUME_REDACTAT] susținea deplasarea și munca pe teren de aici și citatul acestuia “Ajunge cu geografia pasivă, de cabinet, ne trebuie geografi de aer liber”. (http://fsu.valahia.ro/cgf/valsan.html). Și până la urmă exact acest lucru reprezintă un adevărat geograf: munca pe teren, analizarea, cercetarea și observarea. Categoric că și munca de laborator, în care intră prelucrarea, compararea sau ordonarea anumitor informații are importanța ei, dar nu cred că acesta lucruri ar trebui să fie relevante pentru un adevărat geograf.
Pentru realizarea acestei lucrări de licență, consider că am respectat principiile lui [NUME_REDACTAT], deoarece am fost de multe ori pe teren pentru a surprinde fenomenele ce au loc aici, pentru a face poze și pentru a găsi și a analiza diferite elemente ce s-au dovedit a fi vitale pentru momentele ce au urmat. Inițial, când eram mic, am străbătut acesta parte a văii cu alte scopuri, în general de relaxare, dar fără să vreau, aceste locuri, imagini și fenomenele ce aveau loc aici mi-au rămas întipărite în minte, iar acum s-au dovedit a fi destul de hotărâtoare în momentul în care am fost nevoit să-mi aleg zona de studiu, dar și ajutătoare în redactarea licenței.
Din momentul în care am știut care o să fie zona analizată pentru lucrarea de licență, când am mers pe teren, am fost mult mai atent la observarea detaliilor necesare, iar acest lucru m-a făcut să înțeleg și mai bine procesele ce au loc aici, dar m-au și determinat să apreciez și mai mult natura și implicit [NUME_REDACTAT].
De asemenea, prin această lucrare doresc să aduc mulțumiri domnului Lect. dr. [NUME_REDACTAT], pentru sprijinul acordat și buna îndrumare , dar și tuturor profesorilor ce m-au susținut și ce mi-au dat numeroase sfaturi utile în vederea realizării lucrării de licență.
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE
Definirea noțiunilor de risc și hazard
[NUME_REDACTAT] Explicativ al [NUME_REDACTAT], riscul este un termen de origine franceză (risque) și reprezintă “posibilitatea de a ajunge intr-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil”. ([NUME_REDACTAT], Institutul de Lingvistică „[NUME_REDACTAT]”, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 2012). Astfel deducem că riscul climatic este legat de un fenomen natural deosebit, capabil să aibă consecințe grave asupra oamenilor și bunurilor acestora. Deși de cele multe ori, aceste riscuri climatice sunt depistate și pronosticate, omul nu are multe variante de a evita aceste fenomene ale naturii, ce sunt necontrolabile și inevitabile pentru zonele în care acestea acționează.
Tot în [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] se arată că hazardul este un termen ce vine tot din limba franceză (hasard) și reprezintă „împrejurare sau concurs de împrejurări (favorabile sau nefavorabile) a căror cauză rămâne în general necunoscută; întâmplare neprevăzută, neașteptată”. ([NUME_REDACTAT], Institutul de Lingvistică „[NUME_REDACTAT]”, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a) [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 1998). Putem deduce astfel ca hazardul climatic reprezintă un fenomen climatic cu o foarte mare influență și amploare, ce este extrem de greu de prevăzut și prognozat.
La nivel mondial, riscurile și hazardele reprezintă o problemă extrem de importantă ce este dezbătută intens. Această problemă a fost scoasă în evidență de către OMM și dezbătută prima dată în anul 1968, fiind adusă în discuție de Clubul de la Roma, urmând apoi numeroase alte conferințe și întruniri intre statele lumii (1972 Conferința de la Stockholm, 1987 [NUME_REDACTAT] a ONU).
Toate aceste întruniri au avut drept scop diminuarea pierderilor vieților omenești și a pagubelor materiale produse de riscurile naturale. Accentul a fost pus în special pe țările în curs de dezvoltare, acestea fiind și mai vulnerabile în fața acestor fenomene de amploare.
Conferințele au avut o foarte mare importanță, de aceea deceniul anilor ’90 a fost declarat [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Naturale. De asemenea și Conferința de la Rio din anul 1992 a fost considerată [NUME_REDACTAT], la această întrunire participând nu mai puțin de 181 de state.
1.2 Aspecte teoretice si metodologice
Pentru realizarea acestei lucrări de licență am parcurs mai multe etape de cercetare și anume: pregătitoare, de teren și finală.
În cadrul etapei pregătitoare am stabilit cu exactitate limitele zonei de studiu, am căutat material bibliografic, cartografic, și am stabilit anumite trasee ce urmau a fi parcurse ulterior pentru a putea evidenția fenomenele ce au loc în cadrul zonei analizate.
Urmatoarea etapă a fost cea de teren, în care am mers în zona analizată conform traseului stabilit in etapa anterioară și în care am urmărit aspecte precum: realizarea unor schițe, grafice, poze reprezentative pentru fenomenele alese și pentru identificarea limitei zonei, notarea de informații, aplicarea de chestionare, preluarea de date de la stația meteorologică Curtea de Argeș, dar și de la [NUME_REDACTAT] Arges-Vedea.
Această etapă este una dintre cele mai grele, dar după parerea mea și cea mai frumoasă. Nimic nu se compară cu mersul pe teren și colectarea de date, poze și informații, de aceea pentru mine această etapă este cea care mi-a oferit cele mai mari satisfacții, cea în care am simțit cu adevărat importanța realizării unei astfel de lucrari. De asemenea, după cum am precizat și în introducere, consider că mersul pe teren trebuie să se realizeze de mai multe ori, pentru ca fenomenele surprinse aici să fie cat mai relevante.
Ultima etapă este cea finală și reprezintă punerea cap la cap a tuturor informațiilor (poze, chestionare, materiale bibliografice, hărți, scheme) obținute până în acest moment, studierea, corelarea, și structurarea acestora intr-o manieră în așa fel încat, lucrarea finală să fie logică, concisă, cronologică și să fie reprezentativă pentru zona analizată.
1.3 Scurt istoric al cercetărilor
În urma cercetărilor făcute pentru realizarea lucrării de licență am constatat că numeroși autori au făcut studii diverse referitoare la [NUME_REDACTAT]. Nu am găsit însă nicio lucrare care să se refere strict la zona pe care am ales-o eu, dar am găsit multe alte lucrări, mai vechi, dar și recente, care au tangență cu sectorul ales de mine.
De exemplu în anul 1963 Băcanu. I, în lucrarea “Aspecte fizico-geografice ale [NUME_REDACTAT]” vorbește despre principalele caracteristici ale acestei văi, atingând numeroase subiecte de la care s-au inspirat mulți alți autori.
Emmanuel de Martonne prin numeroasele sale publicații vorbește despre geologia [NUME_REDACTAT] făcând referire la suprafețele de nivelare si reflieful graciar și la modul de formare al acestora.
[NUME_REDACTAT] în anul 1966 în lucrarea “Subcarpații și depresiunile marginale ale Transilvaniei” face referire la formarea [NUME_REDACTAT] – Căpățâneni, vorbește despre “Depresiunea celor 7 muscele”, dar și despre partea subcarpatică a văilor Argeșului, Topologului și Vâlsanului.
În anul 1973, Barco. A, Mihăilescu. A, în lucrarea intitulată “Valea superioară a Argesului” vorbesc despre principalele caracteristici ale sectorului superior al văii.
De asemenea în anul 1999, Demeter. T în lucrarea intitulata “[NUME_REDACTAT] – sectorul mijlociu și inferior” vorbește despre influenta agenților externi asupra solului și vegetatiei. El analizează fiecare element climatic și relațiile pe care le realizează cu vegetația, dar și cu solul. De asemenea el vorbește și de lucrările de amenajare din cadrul albiei [NUME_REDACTAT] și influenta acestora asupra ecosistemelor ce se întâlnesc în zonă.
Mai târziu, în anul 2004, Nedelea. A prin lucrarea “[NUME_REDACTAT] în sectorul montan” face referire la geologia zonei, la modul de formare, dar și a alcătuirii rocilor. Zona aleasă de dânsul de suprapune foarte puțin peste zona aleasă de către mine. Totuși, a reprezentat o sursă bună de inspirație deoarece numeroase fenomene la care [NUME_REDACTAT] a făcut referire au influență și în sectorul văii dintre orașul Curtea de Argeș și lacul Vidraru. De asemenea și din punct de vedere al hidrografiei, toată apa strânsă în partea superioară a bazinului Argeșului se revarsă, se canalizează către aval și se regăsește în secțiunea aleasă de către mine. Deci cele două zone nu sunt distincte, acestea au legături, comuniuni prin elementele cadrului natural, dar și al fenomenelor.
1.4 Așezare și limite geografice
[NUME_REDACTAT] are o lungime de aproximativ 340 de km și are punctul de pornire de la izvoarele râului Argeș și se încheie la vărsarea acestuia în Dunăre, în apropiere de localitatea Oltenița. Întreaga vale se împarte în trei subdiviziuni și anume: sectorul superior, sectorul mijlociu și sectorul inferior.
Sectorul superior se întinde de la izvoarele Argeșului și până în localitatea Arefu, sectorul mijlociu se întinde de la localitatea Arefu și până în orașul Pitești, iar sectorul inferior se întinde din orașul Pitești și până la punctual de confluență al râului cu Dunărea, în apropiere de localitatea Oltenița.
Matematic, [NUME_REDACTAT], în sectorul analizat ([NUME_REDACTAT] – orașul Curtea de Argeș), este încadrată de următoarele coordonate geografice:
– Paralela de 45° și 22’ latitudine nordică delimitează extremitatea nordică si este marcată de aliniamentul [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] (zidul lacului de acumulare Vidraru) – [NUME_REDACTAT].
– Paralela de 45° 07’ latitudine nordică delimitează extremitatea sudică si este reprezentată de partea sudică a orașului Curtea de Argeș.
– Meridianul de 24° 35’ longitudine estică, delimitează partea de vest a zonei și este reprezentat de aliniamentul dealurilor subcarpatice Tamaș – [NUME_REDACTAT].
– Meridianul de 24° 43’ longitudine estică delimitează partea de est a văii, este marcat de aliniamentul de dealurile subcarpatice Chiciura – Râpa cu Brazi – [NUME_REDACTAT].
Figura 1. Localizarea zonei de studiu în cadrul țării. (Sursă: prelucrare de pe datele vectoriale geo-spațial.org)
Zona văii analizate, între orașul Curtea de Argeș și lacul Vidraru, are cea mai mare extindere în sectorul mijlociu, dar cuprinde și o mică parte din sectorul superior. Din punct de vedere al altitudinilor, acestea înregistrează o scădere de la nord la sud, astfel în zona cheilor altitudinea este în jur de 700-750 de metri (în talvegul râului) și se ajunge la o altitudine de 400-450 de metri (talvegul râului) înregistrată în orașul Curtea de Argeș.
[NUME_REDACTAT] a sectorului analizat este reprezentată de către [NUME_REDACTAT] și de către munții pe care acesta își sprijină zidul masiv în formă de arc și anume [NUME_REDACTAT] și Ghițu. Plecând din aceste locuri și mergând către aval pe firul râului străbatem [NUME_REDACTAT] și ajungem în zona de contact a munților cu dealurile unde se afla [NUME_REDACTAT]. Aceasta este este delimitată pe partea stângă a râului de către [NUME_REDACTAT] (1218 metri), iar pe partea dreaptă de către [NUME_REDACTAT] (1104 metri). Aceste dealuri au orientare nord-sud și separă [NUME_REDACTAT] de celelalte văi paralele. Astfel, [NUME_REDACTAT] separa [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], iar [NUME_REDACTAT] separă [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT].
Figura 2. [NUME_REDACTAT] văzute dinspre Figura 3. [NUME_REDACTAT] văzută
[NUME_REDACTAT] (Sursă proprie) dinspre [NUME_REDACTAT] (Sursă proprie)
Continuând drumul în aval, ajungem în partea mediană a dealurilor subcarpatice unde altitudinile sunt mai reduse, aici regăsindu-se [NUME_REDACTAT]. Mergând către aval, ajungem la limita sudică a zonei analizate și anume în depresiunea intracolinara Curtea de Argeș. Aceasta se află la o altitudine medie de 450 de metri, face parte din “Depresiunea celor 7 muscele” (M. Vintilă, 1966) și se află la contactul dintre subcarpați (nord), [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (sud).
Figura 3. [NUME_REDACTAT]. ([NUME_REDACTAT] 4. [NUME_REDACTAT] de Argeș.
http://www.valeasuperioaraarges.ghitumolivis.ro/) ([NUME_REDACTAT] Machidon)
Spre deosebire de altitudinile mari ce se înregistrau în partea de nord a văii, aici în partea de sud, [NUME_REDACTAT] de Argeș este mărginită de dealuri cu altitudini mici Râpa cu Brazi (771 metri), [NUME_REDACTAT] (677 metri), [NUME_REDACTAT] (614 metri).
Figura 5. Profil longitudinal pe [NUME_REDACTAT], sectorul dintre [NUME_REDACTAT] și orașul Curtea de Argeș. (Sursă DEM România 1:50000, Harta geologică 1:200000, Harta geomorfologică 1:1000000)
Lungimea întregului sector analizat este de aproximativ 30 de km, panta medie este de 1,8 %, iar altitudinea medie este de 516 metri.
Harta 1. [NUME_REDACTAT], sectorul dintre orașul Curtea de Argeș și [NUME_REDACTAT]. (Sursă: prelucrare de pe datele vectoriale geo-spațial.org)
CAPITOLUL 2. FACTORII GENETICI AI CLIMEI
2.1. Radiația solară
Radiația solară directă depinde în cea mai mare parte de unghiul de înălțime al Soarelui, de unghiul sub care aceasta este recepționată, dar și de către gradul de opacitate al atmosferei. În cadrul zonei analizate, care se afla în proporție de aproximativ 90% în afara arcului carpatic, valoarea medie a radiației solare directe este de peste 1,10 cal/cm²min, în timp ce vara, în luna iulie, valoarea este de 0,7 cal/cm²min ([NUME_REDACTAT], vol 1, 1983).
Radiația solară difuză este influențată de către unghiul de înălțime al Soarelui față de suprafața terestră, de către opacitatea atmosferei, dar și de către nebulozitate. Astfel putem deduce că iarna valorile înregistrate sunt mai mici față de cele înregistrate vara deoarece unghiul de incidență al Soarelui cu suprafața terestră e foarte mic, iar contactul razelor cu stratul de nori se realizează pe o suprafață mult mai mare. Valorile înregistrate la sfârșitul iernii sunt în jur de 0,02-0,03 cal/cm²min. ([NUME_REDACTAT], vol 1, 1983).
Radiația globală în regiunea subcarpatică înregistrează valori de de 122,5-127,5 kcal/cm². De asemenea și fluxul luminos înregistrează variații destul de importante deoarece acesta are valori mai mari în zonele acvatice (lacuri de acumulare), în zonele cu strat de zăpadă, decât în zonele arate, cultivate unde acesta se diminuează semnificativ.
2.2. Circulația generală a atmosferei
Datorită poziției sale atât pe glob cât și pe continent, în România întâlnim patru forme generale de circulație a aerului: circulația vestică, circulația polară, circulația tropicală și circulația de blocare (Topor, N., Stoica, C., 1965).
Datorită poziției sectorului analizat în cadrul țării, la stația meteorologică Curtea de Argeș se poate identifica o importantă circulație nordică și nord-vestică . De asemenea, influențe importante se resimt și din partea sud-vestică, în timp ce influențele din partea estică și sudică sunt mai reduse ca intensitate.
Figura 6. Profil transversal cu elemente climatice. (Sursă DEM România 1:50000, [NUME_REDACTAT] României din Atlasul RSR, Harta geomorfologică 1:1000000)
Clima din acest sector este influențată de mai mulți factori precum: configurația generală a reliefului, circulația maselor de aer predominante, dar și locale, orientarea versanților, gradul de acoperire cu vegetație, albedou, dispunerea suprafețelor acvatice mari.
2.3. Factori fizico geografici
2.3.1. [NUME_REDACTAT] zonei analizate este destul de variat, aici regăsindu-se munți, dealuri înalte, dealuri joase și depresiuni. Partea de nord este localizată în zona montană și este reprezentată de [NUME_REDACTAT] și Ghițu, în timp ce sectorul mijlociu și inferior se desfășoară în cadrul [NUME_REDACTAT] ce sunt reprezentați de dealuri înalte: Tamaș (1104 metri), Chiciura 1218 metri), dealuri joase: Râpa cu Brazi (771 metri), [NUME_REDACTAT] (677 metri), [NUME_REDACTAT] (614 metri), [NUME_REDACTAT] (680 metri), [NUME_REDACTAT] (610 metri), [NUME_REDACTAT] Dealului (558 metri) și depresiuni: Arefu, Căpățâneni, Oești, Curtea de Argeș. [NUME_REDACTAT] de Argeș se află în extremitatea sudică a zonei analizate, la contactul dintre subcarpați, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].
După cum se observă în harta de mai jos, depresiunile sunt dispuse de-a lungul văii, în partea centrală a acesteia și sunt mărginite pe partea de vest și est de dealuri înalte la contactul dintre subcarpați și munți și de dealuri mai joase, în partea de sud, în apropiere de contactul cu piemontul și [NUME_REDACTAT].
Harta 2. Harta unităților de relief. (Sursă: prelucrare de pe datele vectoriale geo-spațial.org)
Relieful, prin poziție, altitudine, masivitate, influențează numeroase elemente climatice, cum ar fi: radiația solară, temperatura aerului, presiunea atmosferică, vântul, umezeala, nebulozitatea și precipitațiile.
El are un impact major în apariția riscurilor atât climatice cât și hidrologice. În cadrul apariției riscurilor climatice, acesta are un rol important în aparițitia inversiunilor de temperatură, ceții și a valurilor de frig, deoarece diferențele de altitudine din cadrul depresiunilor și a dealurilor înconjurătoare, duc la apariția acestor fenomene, ce au un impact major în special asupra culturilor agricole.
Zonele predispuse la apariția acestor fenomene sunt reprezentate de către [NUME_REDACTAT], Căpățâneni, Oești, Curtea de Argeș. De exemplu, în orașul Curtea de Argeș, cea mai mică altitudine este de 432 de metri, iar pe dealurile din jur se ajunge la un maxim de 772 de metri, astfel această amplitudine de nivel face posibilă apariția fenomenelor de risc prezentate mai sus.
Figura 7. [NUME_REDACTAT] de Argeș. (Sursă http://www.turismland.ro)
Figura 8. [NUME_REDACTAT] Figura 9. [NUME_REDACTAT] vazute de pe
(Sursă proprie) zidul [NUME_REDACTAT]. (Sursă proprie)
In partea de nord a sectorului analizat, in [NUME_REDACTAT], datorită versanților abupți, apar brizele de noapte și de zi. De asemenea și orientarea văii, nord-sud, permite canalizarea și uneori creșterea vitezei vântului care coboară dinspre partea montană înspre partea subcarpatică.
Figura 10. Profil transversal cu elemente climatice. (Sursă DEM România 1:50000, [NUME_REDACTAT] României din Atlasul RSR, Harta geomorfologică 1:1000000)
Precipitațiile sunt și ele influențate de altitudine, astfel înregistrăm o creștere a acestora de la extremitatea sudică a zonei situată la o altitudine de 400-450 de metri, către cea nordică unde altitudinea în talvegul râului este de 700-750 de metri, distanta liniara între cele două extreme fiind de aproximativ 32 de km.
Și din punct de vedere al apariției riscurilor hidrologice relieful are un impact important deoarece panta influențează viteza unei viituri. În cadrul zonei analizate, riscul de producere al unor viituri nu are loc pe valea principală a Argeșului, ci pe văiile mici, adiacente văii principale. Aceste văi au un bazin hidrografic destul de mic, o lungime redusă, de câțiva km, și o pantă mare, astfel în cazul căderii unor precipitații abundente, într-o perioadă mai scurtă de timp, se formează viituri periculoase. În mod regulat în zona dealurilor subcarpatice se întâlnesc zone cu o pantă cuprinsă între 15° și 30°, în schimb în zonele unde se formează de regulă torenți și viituri panta depășește 35°. Acestea au un impact major asupra bunurilor omenești, infrastructurii, serviciilor, uneori având loc și pierderi de vieți omenești.
După cum se observă și în harta de mai jos, de-a lungul râului, în lunca acestuia, panta este mică, sub 5° și între 5° și 10°. În partea centrală a văii predomină pantele cuprinse între 10 și 20°, în timp ce valorile cuprinse între 20° și 30° ocupă suprafețe mult mai restrânse.
Panta de 30° de grade se regăseste aproape în mod exclusivist în partea superioară a văii, în cadrul sectorului montan, unde aceasta este foarte mare în comparație cu celelalte zone datorită altitudinilor mari de aici și a reliefului specific cheilor.
Harta 3. Harta geodeclivității. (Sursă EU-DEM)
Influența expunerii versanților. „Prin dispunerea lor spațială, marile forme de relief, în funcție de expunerea spre Soare, preiau și transformă diferențiat radiația solară, iar prin orientarea lor față de circulația generală a atmosferei în zonă, acestea constituie bariere orografice pe care masele de aer le depășesc cu greu”. (Gheorghe, C., 1983, Influenta reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] România).
Influența orientării versanților asupra parametrilor climatici se poate observa cel mai bine primăvara, în perioada de înflorire a pomilor. În cadrul sectorului analizat, partea dreaptă a [NUME_REDACTAT] este mai însorită. Astfel, vegetația de pe partea dreaptă, înflorește cu câteva zile mai devreme decât cea de pe partea stângă. Această diferență este cuprinsă între 1-4 zile și este datorată radiației solare, care acționează mai devreme și mai puternic pe partea dreaptă a văii.
Versanții cu orientare nord-est, nord și nord-vest, sunt mai umbriți decât ceilalți, astfel, din punct de vedere al vegetației, aceștia sunt de cele mai multe ori lăsați în stadiul natural, deoarece terenurile umbrite nu dau randament în agricultură, astfel că pădurile ocupă suprafețe mari în aceste zone, în special în cadrul dealurilor înalte.
Harta 4. Harta orientării versanților. (Sursă EU-DEM)
2.3.2. [NUME_REDACTAT] Argeș este un important râu al țării, cu o lungime de aproximativ 350 de km lungime și cu un bazin hidrografic ce are o suprafață de 12.550 de km². Acesta își are izvoarele în două pâraie, Buda și Capra. [NUME_REDACTAT] are o lungime de 23 de km și izvorăște din lacul glaciar Buda ce are o adâncime maximă de 2,2 metri, o suprafață de 0,9 hectare și este situat la o altitudine de 2055 metri, iar [NUME_REDACTAT] are o lungime de 21 de km și izvorăște de sub [NUME_REDACTAT] lui Buteanu, din lacul glaciar Capra ce are o adâncime maximă de 11 metri, suprafața de 1,80 de hectare și este situat la o altitudine de 2230 de metri.
Figura 11. Lacul glaciar Buda. Figura 12. Lacul glaciar Capra.
(Sursă proprie) (Sursă proprie)
În trecut cursul propriu-zis al Argeșului începea la confluenta acestor două pâraie, în zona Cumpăna, dar în prezent această locație se află sub apele [NUME_REDACTAT]. Zidul acestuia, înalt de 166 de metri, construit între [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] reprezintă limita nordică a zonei analizate. De aici către aval, râul Argeș a săpat în acești munți [NUME_REDACTAT], cu o lungime
Figura 13. Izvoarele râului Argeș (Sursă www.romaniadigitala.ro)
de aproximativ 5 km, unde relieful se prezintă sub formă de văi adânci, înguste, simetrice și cu versanți abrupți. Cel mai mare afluent al râului din această zonă este Valea lui Stan, cu o lungime de 11 km. În prezent, cea mai mare parte a apei din acest afluent (0,40m³/s) se varsă însă direct în [NUME_REDACTAT] deoarece au fost construite anumite derivații pentru a aduna apa în acest lac de acumulare.
Alți afluenți importanți ai râului Argeș în aval de acest lacul Vidraru sunt: Areful (cu o lungime de 7 km), Berindeștiul (8 km), Cicăneștiul (14 km), [NUME_REDACTAT] (11 km), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (12 km), [NUME_REDACTAT] (6 km), [NUME_REDACTAT] (4 km), [NUME_REDACTAT] (2,5 km), [NUME_REDACTAT]-Olteni (2 km), [NUME_REDACTAT]-Poștei (2 km).
În cadrul văii analizate, identificăm patru lacuri de acumulare și anume: lacul Vidraru, Oești, Cerbureni și Curtea de Argeș. Acestea au fost construite in principal pentru producerea de energie electrică, dar au si alte functii cum ar fi: reducerea producerii de viituri și inundații, dar și pentru alimentarea cu apă a localităților din jur.
Zidul lacului de acumulare Vidraru reprezintă limita nordică a zonei analizate. Înălțimea acestuia este de 166 de metri, lungimea de 307 metri, lățimea la baza de 25 de metri, iar lățimea la coronament de 6 metri pe unde trece și celebra șosea Transfăgărășan.
Figura 14. Zidul lacului de acumulare [NUME_REDACTAT] 15. Lacul de acumulare Vidraru
(Sursă proprie) (Sursă proprie)
Astfel s-a format un lac cu o lungime de 15 km, suprafața de 900 de hectare și un volum de 465 de milioane de m³. În urma construirii acestuia s-a atenuat formarea undelor de viitura pe raul Argeș și s-au scos de sub efectul inundațiilor aproximativ 10 mii de hectare de teren. Lacul de acumulare Vidraru își strânge apele de pe o suprafață de 745 de km², atât din bazinul argeșului cât și din bazinele învecinate prin 10 captări secundare ce au o lungime însumată de 29 de km. Au fost captate o parte din apele [NUME_REDACTAT], Topologului, Vâlsanului, Valea lui Stan, Cumpănită, Limpedea, toate aceste derivații aducând un aport de apă de 12,5 m³/s. Apele acestui lac sunt folosite în diverse scopuri: producerea de energie electrică, alimentarea cu apă a populației, utilizarea în industrie, piscicultură, irigații, dar și turism. Cea mai importantă folosință este aceea ce producere a energiei electrice, de aceea a fost construită o hidrocentrală la adâncimea de 104 metri sub albia râului Argeș ce are o putere instalată de 220 de MW.
Lacul de acumulare Oești, construit în anul 1967, este situat în partea centrală a sectorului de vale analizat și este mult mai redus ca dimensiuni, acesta având un volum inițial de 1,77 milioane m³, o suprafață de 46,3 hectare și o înălțime de retenție a apei de 9 metri. În aval de acesta se afla hidrocentrala Oești ce a intrat în funcțiune în același an, unde apa înregistrează o cădere de 20,5 metri până la turbine, puterea instalată fiind de 15 MW. În aval de aceasta se afla o altă hidrocentrala, Albești, intrată în funcțiune tot în anul 1967, in interiorul căreia apa cade tot de la o înalțime de 20.5 metri, puterea instalată fiind tot de 15 MW.
Un alt lac de acumulare este cel de la Cerbureni, construit în anul 1968, ce avea un volum inițial de 1,62 milioane m³ de apă, suprafața de 38 de hectare și o înălțime de retenție a apei de 9 metri. Hidrocentrala cu același nume este localizată în aval de acesta, și are o putere instalată de 15 MW.
Figura 16. Lacul de acumulare [NUME_REDACTAT] 17. [NUME_REDACTAT]
(Sursă proprie) (Sursă proprie)
Ultimul lac de acumulare din zona analizată este reprezentat de lacul Curtea de Argeș, acesta a fost dat în folosință în anul 1971 și are o un volum de 1,05 milioane m³ și o suprafață de 30 de hectare. Hidrocentrala cu același nume, are o cădere de apă de 10.5 metri și o putere instalată de 7,5 MW
Figura 18. Lacul de acumulare [NUME_REDACTAT] 19. [NUME_REDACTAT] de Argeș
de Argeș (Sursă proprie) (Sursă proprie)
Astfel se poate observa că în zona analizată întâlnim o rețea hidrografică bogată, ce a fost valorificata masiv, prin construirea de lacuri de acumulare, canale, derivații, amenajări de albie, cu scopul de a asigura apă pentru localitățile din jur, de a atenua producerea de inundații și viituri, dar și pentru producerea de energie electrică. Astfel tocmai datorită acestor amenajări hidrotehnice de pe [NUME_REDACTAT], riscul de inundații și viituri a fost foarte mult redus.
Figura 20. [NUME_REDACTAT] în sectorul canalizat Figura 21. [NUME_REDACTAT] în stare naturală
(Sursă proprie) (Sursă proprie)
Fenomenele de risc hidrologic, în special viiturile și fenomenele de torențialitate au loc în schimb pe văile mai mici, adiacente văii principale. Numeroase dintre acestea au fost canalizate și îndiguite, dar din cauza bazinelor de recepție mici, corelate cu ploi torențiale și cu pantă mare, duc la producerea de viituri și la ieșirea din matca a apelor.
Harta 5. Harta rețelei hidrografice. (Sursă: prelucrare de pe datele vectoriale geo-spațial.org)
2.3.3. [NUME_REDACTAT] pezentă pe [NUME_REDACTAT] in sectorul analizat, este de asemenea diversificată datorită înalțimilor diferite ce se înregistrează in aceasta zonă. Astfel se pot identifica următoarele etaje de vegetație:
– Etajul pădurilor de molid. Acesta este localizat intre altitudinea de 1200 – 1800 de metri, în schimb, în cadrul zonei analizate molidul nu ocupă suprafețe foarte mari și putem identifica doar pâlcuri localizate pe [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT]. De asemenea tot în această zonă mai putem identifica o serie de arbuști precum afinul și măcrișul.
– Etajul pădurilor de foioase. Acest etaj are cea mai mare desfășurare in zona analizată și ocupă de la zone montane cu altitudini mai reduse (de pana la 1400 de metri) până la dealurile joase din extremitatea sudică a văii. Acesta se subdivide in mai multe subetaje cum ar fi:
A) Subetajul pădurilor de amestec (fag, brad, molid). Pădurile de amestec sunt localizate pe versanții [NUME_REDACTAT] si Ghițu, unde fagul poate urca pana la altitudinea de 1400 de metri. In aceste păduri mai întâlnim și alte specii precum ulm (Ulmus montana), frasin (Fraxinus excelsior), scorușul (Sorbus aucuparia), plopul de munte (Populus tremula).
B) Subetajul pădurilor de fag. Acest etaj se extinde intre 800 si 1200 de metri altitudine și are o mai mare extindere pe versații sudici decât pe cei nordici. Pădurile de fag ocupa suprafețe destul de întinse pe dealurile înalte ce despart [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]), respectiv de cele care delimitează [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]). Pe lângă fag, în aceste păduri mai întalnim arbori precum carpenul (Carpinus betulus), alunul (Corylus avellana), mesteacănul (Betula verrucosa), dar și paltinul de munte (Acer pseudoplatanus).
În partea mediană a zonei analizate, intre 400 si 750 de metri se află pădurea de amestec dintre fag și gorun și are o formă discontinuă deoarece a fost defrișată pentru a face loc terenurilor agricole și fânețurilor.
C) Subetajul pădurilor de gorun. Acest subetaj se regăsește cuprins între 300 si 600 de metri altitudine și este alcătuit din păduri de gorun (Quercus petraea), dar și diverse specii de arbuști precum alunul (Corylus aavellana) și cornul (Cornus mas). De asemenea, ca și în cazul pădurilor de amestec dintre fag și gorun, și acestea au fost puternic antropizate pentru a face loc terenurilor agricole.
Un alt tip de vegetație întâlnit în zona analizată este cel regăsit de-a lungul râurilor, pârâurilor și lacurilor de acumulare. Acest tip de vegetație are caracter azonal și este format în general din plante iubitoare de apă: anin alb, anin negru, sălcii, stuf, papură, iarba câmpului.
Figura 22. Stuf (Sursă proprie)
Din punct de vedere al riscurilor meteorologice și hidrologice, vegetația nu are o importanță la fel de mare precum relieful, sau hidrografia, dar poate contribui la modificarea anumitor parametri climatici, sau poate influența scurgerea și reținerea apei.
Bilanțul radiativ al pădurii diferă mult față de un câmp deschis, sau un teren agricol, deoarece pădurea prin coronamentul sau reflectă, absoarbe, difuzează și filtrează radiațiile solare incidente în proporții diferite față de câmpul deschis.
Și din punct de vedere al temperaturii s-a constatat că ziua în pădure temperatura este mai redusă decât cea din câmpul deschis, în timp ce noaptea situația se inversează. De exemplu într-o pădure de molid, vara temperatura aerului e cu circa 3° mai coborâtă decât în câmpul descoperit, iar iarna este cu 3° mai ridicată decât același câmp descoperit.
De asemenea prezenta învelișului vegetal „micșorează evaporarea la suprafața solului. Acțiunea de reducere a evaporării de pe suprafața solului este cu atât mai eficace cu cât acoperișul vegetal este mai bine încheiat”. (Ciulache, S., 1971, Topoclimatologie și Microclimatologie, Centrul de multiplicare al Universității din București, București). Și umezeala relativă a aerului prezintă diferențe în cadrul pădurii față de exteriorul acesteia, astfel că tot timpul anului umezeala relativă din pădure e mai mare decât în afara acesteia, diferențele ajungând până la 10% vara și 5% iarna.
O pădure are un impact semnificativ asupra reținerii și scurgerii apei. Capacitatea de reținere a apei de către o pădure depinde pe de o parte de densitatea și componenta acesteia și pe de o parte de intensitatea ploii. Astfel în cazul unei ploi slabe de sub 2-3 mm o pădure poate să rețină 100% din această. Cu cât intensitatea este mai mare, cu atât capacitatea de intercepție a pădurii scade. Pentru o ploaie de o cantitate medie, capacitatea coniferelor de a reține apa este de 40-80% în timp ce fagul reține până în 40%.
De asemenea și topirea zăpezii în pădure este mai întârziată cu până la 3 săptămâni față de un teren descoperit. Și vântul înregistrează variații importante, astfel că cu cât pădurea este mai densă și mai extinsă cu atât viteza acestuia este mai scăzută.
Observăm astfel rolul important de moderator pe care îl joacă pădurea în cadrul temperaturilor minime și maxime. Faptul că aceasta limitează scurgerea apei din precipitații în momentul averselor, eliberând-o mai târziu, contribuie la atenuarea undelor de viitură și producerea de inundații.
2.3.4. [NUME_REDACTAT] punct de vedere al solurilor, în zona analizată întâlnim următoarele clase de sol: argiluvisoluri, cambisoluri, molisoluri și solurile neevoluate sau trunchiate.
În cadrul clasei solurilor neevoluate, cel mai important subtip este reprezentat de catre solurile aluviale și protosolurile aluviale, acestea regăsinduse în cea mai mare parte de-a lungul albiei râurilor si pâraielor.
Harta 6. Harta solurilor. ([NUME_REDACTAT] solurilor a României 1:500000)
În schimb, cele mai mari suprafețe din cadrul văii sunt ocupate de către argiluvisoluri și cambisoluri. După cum se poate observa în harta de mai sus, argiluvisolurile ocupă o mare suprafață în extremitatea sudică a văii, partea centrală si central nordică, unde pe dealurile din jur întâlnim păduri de fag, dar și în mică măsură stejar. În zonele modificate antropic, acestea sunt folosite pentru culturi de orz, trifoi, etc.
Tot în partea centrală, dar și în cea nordică a sectorului analizat, pe dealurile înalte, se găsește o mare suprafață dominată de cambisoluri. Acestea sunt ocupate de suprafețe mari de foiase, în special fag, dar întâlnim și numeroase zone utilizate pentru fânețe și agricultură.
Solurile nu prezintă în mod direct un risc climatologic sau hidrologic, dar pot influența anumiți parametrii precum: temperatura solului, regimul de infiltrare al apelor, viteza de scurgere, conținutul de particule în suspensie din apa râurilor. În partea superioară a sectorului analizat, substratul solului nu are o grosime mare, uneori acesta lipsește, astfel apa se scurge prin albie direct pe rocă munților, iar acest lucru fiind corelat cu unghiul pantei duce la creșterea vitezei. În schimb, în partea subcarpatică a văii, solul este mult mai dezvoltat și are grosimi mai mari. Caracterul acestuia de a fi ușor erodabil în cazul unor viituri, precipitații torențiale, duce la colmatarea canalelor, lacurilor de acumulare.
2.4 Factori antropici
Defrișarea pădurilor reprezintă una dintre cele mai vechi intervenții ale omului asupra mediului natural, astfel că pot să apară riscuri climatice, dar și hidrologice în urma acestor modificări. Precipitațile torențiale ce cad pe o suprafață fără vegetație se infiltrează în sol doar în mică măsură, restul canalizându-se pe vai și ducând uneori la formarea de viituri și inundații. De asemenea, eroziunea și spălarea solului, alunecările de teren se produc cu precădere în zonele defrișate. Odată cu defrișarea pădurilor este desfințat și topoclimatul specific acesteia fiind afectate temperatura, umezeala aerului, grosimea stratului de zăpadă și în mai mică măsură direcția și viteza vântului.
Utilizarea terenurilor, duce de asemenea la apariția unor riscuri climatice, astfel, o arătură necorespunzătoare poate accentua apariția fenomenului de secetă, dar uneori corelată cu precipitațiile bogate poate duce și la stagnarea apei și creșterea excesului de umiditate. Irigarea terenurilor fără măsuri bine stabilite poate duce uneori la ridicarea nivelului pânzei freatice și la creșterea excesului de umiditate din sol.
De asemenea, construirea lacurilor de acumulare și a canalelor prin care apa este dirijată către hidrocentrale, în funcție de mărimea acestora, duce la diminuarea amplitudinilor termice diurne și anuale, dar și la creșterea umezelii din zonele învecinate. Efectele acestea se resimt cu atât mai mult cu cât suprafața acvatică este mai mare. Viteza vântului crește și ea pe deasupra acestor suprafețe întinse acvatice, ducând uneori la apariția unor brize ce se resimt și în zonele învecinate.
Deși aceste lacuri de acumulare au fost construite în principal pentru a se putea produce energie electrică, ele aveau și rolul de a atenua undele de viitura. În schimb odată cu trecerea anilor și cu lipsa unui bun plan de întreținere și de curățare a aluviunilor, acestea au fost colmatate în foarte mare măsură. În concluzie, tocmai efectul benefic pe care acestea îl aveau în atenuarea apelor mari, s-a redus semnificativ, astfel că in prezent, pe parcurs ce apa pătrunde în acestea, ea este imediat evacuată în aval deoarece capacitatea de reținere a apei a apei din lacuri a scăzut foarte mult.
[NUME_REDACTAT], situat la limita nordică a zonei analizate este cel mai puțin colmatat deoarece în zona montană transportul de aluviuni este foarte redus. În prezent, regimul anual de colmatare al lacului Vidraru este cu mult sub 0,01%.Din volumul inițial al acestuia, de 464,77 milioane m³, volumul aluviunilor depuse în acestea până în prezent este de 3, 30 milioane m³, ajungându-se la un grad de colmatare de doar 0,71%.
În schimb, în cadrul lacurilor de acumulare din partea centrală și sudică a zonei analizate, situația este mult mai gravă. Astfel că, în lacul Oești, ce avea un volum inițial de 1,77 milioane m³, s-a ajuns ca în prezent să fie depuse în acesta o cantitate de aluviuni de 1,59 milioane m³, gradul de colmatare fiind de aproximativ 89 %.
Figura 23. Colmatarea lacului Oești. (Sursă www.accuweather.com)
Figura 24. Colmatarea lacului Cerbureni. Figura 25. Colmatarea lacului Cerbureni.
(Sursă www.accuweather.com) (Sursă proprie)
În cazul lacului Cerbureni situația colmatării este puțin mai favorabilă decât cea în cazul de mai sus, astfel că aici de la un volum inițial de 1,62 milioane m³, în prezent aluviunile ocupă un volum de 1,10 milioane m³, reprezentând un grad de colmatare de 68 %. În anul 1980, colmatarea avea o valoare de peste 80 %, dar datorită unui program de decolmatare aici s-a instalat o dragă ce a dus la creșterea capacității lacului. Din păcate aceasta dragă nu mai există de aproximativ 10 ani, astfel că nu mai exista niciun mijloc prin care să se realizeze decolmatarea.
Figura 26. Colmatarea lacului Figura 27. [NUME_REDACTAT]
Curtea de Argeș. (Sursă proprie) (Sursă www.accuweather.com)
Când a fost dat în în folosință, acest lac a avut un volum de 1,05 milioane m³, iar în prezent aluviunile depuse au un volum de 0,77 milioane m³, reiese astfel un grad de colmatare de 73,33 %.
Este păcat că s-a ajuns la această situație, deoarece au fost depuse eforturi enorme pentru că aceste baraje să fie construite, iar în prezent autoritățile ce se ocupă de acestea nu sunt capabile doar să le întrețină. În prezent decolmatarea acestora ar reprezenta o sarcină uriașă și probabil nu se realizează datorită costurilor mari de realizare.
CAPITOLUL 3. CARACTERISTICI CLIMATICE GENERALE
Toate datele climatice necesare realizării lucrării de licență au înregistrate la stația meteorologică Curtea de Argeș. Aceasta a fost înființată în anul 1952 și avea sediul pe Bulevardul RSR, de unde în anul 1957 este mutată pe strada Albești, nr 1 , iar în anul 1973 este mutată pe strada Albești, nr 12, unde se află și în acest moment. Din păcate, în prezent în jurul acesteia au fost construite numeroase clădiri înalte ce afectează corectitudinea datelor înregistrate aici.
Figura 28. Stația meteorologică Curtea de Argeș. (Sursă proprie)
3.1. Temperatura aerului
Temperatura aerului este unul dintre cei mai importanți parametrii ai aerului ce prezintă variații temporale atât periodice, adică diurne și anuale, cât și neperiodice, adică de la un an la altul și de lungă durată.
Temperatura nu are un caracter constant ci unul variabil atât în timp cât și în spațiu. Aceasta se măsoară cu aparate cu citire directă (termometru de maximă cu mercur și termometrul de minimă cu alcool) și cu aparate înregistratoare: termograf.
Aparent un parametru climatic, normal sau inofensiv, temperatura asociată de cele mai mult ori cu alți parametrii climatici poate produce fenomene de risc dăunătoare pentru populație, agricultură, societate, bunuri materiale și multe altele.
Îngețul, bruma, depunerile de gheață, viscolul, poleiul, ceața, inversiunile de temperatură, valurile de frig, ninsorile abundente, grindina, vijeliile, valurile de căldură, fenomene de uscăciune, toate acestea au un numitor comun și anume temperatura, fie ea pozitivă sau negativă. Anumite valori specifice ale temperaturii bineînțeles, corelate cu alți parametrii duc la apariția acestor riscuri climatice.
Temperatura medie anuală
Grafic 1. Temperatura medie anuală la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
În acest grafic este reprezentată temperatura medie anuală la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980 și după cum se poate vedea, cea mai mică temperatura medie este înregistrată în anul 1980 cu valoarea de 8°C, iar cea mai mare a fost înregistrată în anul 1975, valoarea fiind de 9,4°C. Amplitudinile între ani sunt destul de semnificative, maximul înregistrat este de 1,4°C.
De asemenea și pe harta de mai jos se observa faptul că orașul Curtea de Argeș se află între izoterma de 9 și izoterma de 8°C. Datorită poziției sale geografice, la contactul dintre subcarpați și podiș, este posibilă înregistrarea acestor medii anuale.
Aceasta este situația în partea sudică a zonei analizate și anume în orașul Curtea de Argeș, locul unde se afla și stația meteorologică. În schimb, în partea superioară a zonei, temperaturile medii anuale înregistrează o scădere, deoarece altitudinea este mai mare. [NUME_REDACTAT] Argeșului, se află în sectorul montan, unde altitudinile sunt în jur de 1400-1500 de metri. Este evident astfel că temperatura medie înregistrată aici, în sectorul superior, este mai scăzută față de cea înregistrată în cadrul orașului, la o altitudine medie de 450 de metri.
Tot în hărțile de mai jos, se observă cum zona [NUME_REDACTAT], se află între izoterma de 8°C și cea de 6°C.
Figura 29. Temperatura medie anuală în România. ([NUME_REDACTAT] Iulica., 2008, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Mâine, București).
Figura 30. Temperatura medie anuală în Romania ([NUME_REDACTAT]., 2008, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Mâine, București).
Temperatura medie lunară
Tabel 1. Temperatura medie lunară și anuală (°C) la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Temperatura medie lunară prezentată în tabelul de mai sus se caracterizează printr-o variație normală specifică acestui tip de climă, astfel în cadrul primăverii-verii se identifică o ascendență a temperaturii medii lunare a aerului, valorile maxime medii lunare înregistrându-se în lunile iulie și august. Cea mai ridicată temperatură medie lunară dintre anii 1971-1980 înregistrată la stația meteorologică Curtea de Argeș a fost de 19,9°C înregistrată în anul 1974 în luna august, respectiv în anul 1972 în luna iulie.
În perioada toamnă-iarnă se înregistrează o descendență a valorilor temperaturii medii lunare, minimele înregistrându-se în lunile ianuarie și februarie și mai rar în luna decembrie. Cea mai scăzută temperatură medie lunară dintre anii 1971-1980 înregistrată la stația meteorologică Curtea de Argeș a fost de -4,8°C în luna ianuarie a anului 1980.
Aceste valori ale temperaturilor medii lunare sunt reprezentative pentru orașul Curtea de Argeș, situat la contactul dintre [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], la o altitudine medie de aproximativ 450 de metri.
Media lunară multianuală
Se observă în graficul de mai jos că cea mai mică valoare a temperaturii medii lunare multianuale se înregistrează după cum era de așteptat în luna ianuarie (-2,1°C), în timp ce în luna iulie se înregistrează cea mai ridicată valoare, de 18,8°C.
Grafic 2. Media lunară multianuală a temperaturii aerului la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
De asemenea media multianuală cu valoarea de 8,7°C ilustrează perfect tipul de climă în care se încadrează orașul Curtea de Argeș și anume un climat de dealuri joase cu altitudini de sub 500 de metri. Deși dealurile ce împrejmuiesc orașul au altitudini cuprinse între 600 și 700 de metri, depresiunea în care acesta se afla are o altitudine medie de 450 de metri.
Variația mediilor lunare multianuale
Grafic 3. Variația mediilor lunare multianuale ale temperaturii aerului (°C) la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Linia de culoare roșie pe care o întâlnim în acest grafic, este aceiași cu cea care se regăsește și în graficul anterior, doar că în acesta am adăugat cea mai mică medie lunară multianuală și cea mai mare medie lunară multianuală. În luna ianuarie, media lunară multianuală este de -2,1°C, în timp ce cea mai mare medie lunară multianuală înregistrată în aceiași luna, are valoarea de 0,8°C iar cea mai mică are valoarea de -4,8°C.
Aceasta variație între cea mai mare medie lunară multianuală, media lunară multianuală și minimă lunară multianuală se păstrează și în celelalte luni ale anului. Acest lucru este normal, deoarece temperatura are un caracter variabil, este influențată de diverși factori ce acționează pe tot parcursul anului. De aceea, datorită variației temperaturii de la un an la altul, într-un anumit an, în care se întrunesc niște condiții sinoptice speciale, poate sa reprezinte un fenomen de risc.
Variația de la un an la altul a mediei temperaturii aerului față de media multianuală
Grafic 4. Variația de la un an la altul a mediei temperaturii aerului (°C) față de media multianuală la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
După cum s-a putut constata și în graficul anterior, temperatura, fie ea minimă, medie, maximă, zilnică, lunară sau anuală, are un caracter de variabilitate și diferă de la un an la altul. Astfel în acest grafic se poate identifica variația temperaturilor medii anuale față de media multianuală de 8,7°C. Cele mai mari variații medii anuale se înregistrează între anul 1975 cu valoarea de 9,4°C și între anul 1980 cu valoarea de 8°C.
Dacă le analizăm în comparație cu media multianuală, diferențe nu sunt așa mari, dar dacă comparăm cea mai mare medie anuală cu cea mai mică medie anuală reiese o amplitudine de 1,4 °C, ce nu este deloc de neglijat.
Abaterile de temperatură
Grafic 5. Abaterile valorilor medii anuale fata de media multianuală a temperaturii aerului (°C) la statia meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
În acest grafic am prezentat doar abaterile mediilor anuale fată de media multianuală. Abaterile înregistrate sunt normale, ținând cont de caracterul variabil al temperaturii de la an la an, excepție făcând anul 1975 si anul 1980, unde aceste abateri sunt mai pronunțate, si pot influenta apariția unor fenomene ce pot fi catalogate drept fenomene de risc.
Temperaturile medii anotimpuale și semestriale
Tabel 2. Temperaturile medii anotimpuale și semestriale ale aerului la stația meteorologicǎ Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Tabel 3. Temperaturile medii anotimpuale ale aerului (°C) la stația meteorologicǎ Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Tabel 4. Temperaturile medii semestriale ale aerului (°C) la stația meteorologicǎ Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Temperaturile medii anotimpuale și semestriale reprezintă „parametri sintetici care redau mersul anual al temperaturii aerului pe intervale calendaristice de timp, des utilizate în diverse domenii de activitate” ([NUME_REDACTAT] de Meteorologie, 2008, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, București).
La stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980, în anotimpul de iarnă se înregistrează o medie cu puțin sub 0°C, și anume de -0,8°C. Primăvara se înregistrează o medie de 9,1°C și face tranziția către anotimpul cel mai călduros, vara, unde media este de 18,1°C. Toamna se înregistrează o scădere, media anotimpuală fiind de 8,6°C, făcând tranziția către iarnă. Aceste variații ale temperaturilor medii anotimpuale sunt relevante pentru tipul de climă înregistrat în zona analizată.
În cadrul semestrului rece, temperatura medie calculată pentru intervalul octombrie-martie, este de 2.2°C, în timp ce, în semestrul cald, temperatura medie calculată pentru intervalul aprilie-septembrie, este de 15,2°C. Astfel se produce un ecart de 13°C între media semestrului cald și media semestrului rece, normală pentru această stație meteorologică, situată la contactul dintre [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].
Numărul de zile cu îngheț (temperatura minimă ≤ 0°C)
“Scăderea temperaturii aerului sub 0°C este cauzată de instalarea regimului anticiclonic care generează advecții ale maselor de aer rece arctic sau ploar-continental. Frecvența zilelor în care temperatura minimă scade sub -10°C (nopți geroase), sau cea maximă scade sub 0°C (zile de iarnă) și minimă sub 0°C (zile cu îngheț) este un alt parametru termic care pune în evidență
intensitatea răcirilor”([NUME_REDACTAT]., 2008, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Mâine, București).
În cadrul stației meteorologice Curtea de Argeș, putem identifica faptul că numărul zilelor de îngheț variază de la un an la altul destul de mult.
Astfel în anul 1973 se înregistrează un maxim de 148 de zile de îngheț în timp ce, cele mai puține se înregistrează în anul 1976 și anume 111.
Acest număr de zile de îngheț este semnificativ pentru zona studiată, ținând cont că ne aflăm la contactul dintre subcarpați și podiș. La nivelul țării, cele mai puține zile de îngheț se înregistrează pe litoral, în jur de 60-65, iar maximul se înregistrează la altitudinile foarte mari, de exemplu la [NUME_REDACTAT] sunt înregistrate in jur de 260 de zile de îngheț.
Tabel 5. Numărul de zile de îngheț la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Numărul de zile de iarna (temperatura maximă ≤0°C)
În cadrul României, numărul zilelor de iarnă este mult mai redus decât cel al zilelor cu îngheț. „Astfel de zile reprezintă 15-20% din numărul zilelor cu îngheț în Dealurile de Vest, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]” ([NUME_REDACTAT] de Meteorologie, 2008, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, București).
Pe litoral numărul zilelor de iarnă este cel mai redus (15 zile), în schimb odată cu creșterea în altitudine crește și numărul de zile de iarnă, astfel se ajunge la [NUME_REDACTAT] la un număr de 155.
La stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980 se poate identifica un maxim de 24 de zile înregistrate în anul 1972. De asemenea și în cadrul acestora se poate observa faptul că numarul lor variază de la un an la altul.
Tabel 6. Numărul zilelor de iarnă la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Numarul de zile de vară (temperatura maxima ≥25°C)
Creșterea temperaturii maxime a aerului ≥25°C (zile de vară) și ≥30°C (zile tropicale) este determinată în mare parte de invaziile de aer cald continental, dar și de către factorii locali.
Comparativ cu situația la nivel de țară, în zona analizată, în perioada 1971-1980 se înregistrează un număr de 74 de zile de vară (anul 1975), în timp ce anul cu cele mai reduse zile de vară este 1976 (37 de zile).
Datorită zonei depresionare în care se afla stația meteorologică Curtea de Argeș, aici se înregistrează mai multe zile de vară decât pe dealurile din jur deoarece aici, vara, aerul din depresiune se încălzește mai puternic, comparativ cu cel din jur.
Tabel 7. Numărul zilelor de vară la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Numarul de zile tropicale (temperatura maxima ≥30°C)
Ca și zilele de vară, zilele tropicale se răresc odată cu creșterea altitudinii, astfel că în zona montană, la altitudinea de 800 de metri se înregistrează între 1 și 5 zile, iar la altitudinile ce depășesc 1000 de metri, aceste zile sunt foarte rare.
La stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980, numărul maxim de zile tropicale este de 15 zile, înregistrat în anul 1974, spre deosebire de anul 1975 când nu s-a înregistrat nicio zi tropicală.
Tabel 8. Numărul zilelor tropicale la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Temperatura maximă absolută
Grafic 6. Temperatura maximă absolută (°C) la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Tabel 9. Temperatura maximă absolută la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Temperaturile maxime absolute se produc datorită circulației generale a atmosferei, dar și a condiților fizico-geografice locale. În general, în țara noastră cele mai mari temperaturi au fost înregistrate de obicei în lunile iulie-august, datorită persistenței timpului senin și uscat.
Tot la nivel de țară „temperaturile maxime absolute s-au produs în perioade caracteristice, când circulația atmosferică a antrenat mase de aer tropical-continental, fierbinți, în condițiile anticiclonice de timp stabil și senin. În anotimpul cald, circulația aerului de pe continentul european este determinată, în special, de [NUME_REDACTAT], de [NUME_REDACTAT] și de [NUME_REDACTAT]. Vara, câmpul baric mediu de deasupra Europei se caracterizează prin gradienți orizontali foarte slabi, din a căror cauză transportul maselor de aer se face mai lent. De aceea, aceste mase de aer ajung pe teritoriul țării noastre mai uscate și cu temperatura mai ridicată” ([NUME_REDACTAT] de Meteorologie, 2008, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Romane, București).
După cum se poate observa în graficul și tabelul de mai sus, la stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980, cea mai mare temperatură a fost de 34°C de grade și s-a înregistrat în luna august a anului 1971. Dacă comparăm această temperatură cu cea mai mare temperatură absolută înregistrată în România ([NUME_REDACTAT]: 44,5°C, înregistrată pe 10 august 1951), vom constata că diferențele sunt foarte mari și anume 10,5°C. Este normal să existe aceste decalaje între maximele absolute de temperatură pentru că una e să ne referim la o zonă de câmpie din nordul Bărăganului și alta este situația când ne raportăm la o zonă de dealuri joase, cum este cazul zonei analizate.
De foarte multe ori, temperatura maximă declanșează dezvoltarea unor fenomene de risc climatic foarte periculoase precum vijeliile, orajele, valurile de căldură, arșiță, caniculă, uscăciune și secetă. Temperaturile foarte ridicate ale aerului creează o instabilitate în cadrul atmosferei și de aceea apar fenomene de risc precum vijelii și oraje.
Temperatura minimă absolută
Grafic 7. Temperatura minimă absolută (°C) la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
La nivelul tarii, temperaturile minime absolute s-au înregistrat in luna ianuarie, datorită advecțiilor puternice de aer rece. Cele mai predispuse zone sunt depresiunile intracarpatice deoarece acestea favorizează acumularea și stagnarea aerului rece. Astfel minima absolută din tara noastră s-a înregistrat la Bod, lângă Brașov, pe data de 24 ianuarie 1942, valoarea temperaturii aerului fiind de -38,5°C.
„Minimele absolute, caracterizate situațiilor de ger excesiv, sunt de asemenea valori aleatorii și au loc in condițiile advecției aerului rece de origine polară sau artică ca și a aerului continental (pe la periferia estică a ciclonilor groenlandezi, scandinavi, nord și est europeni, sau de la periferia sudică a anticiclonilor continentali) atrase de scăderea presiunii atmosferice deasupra [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT]” ([NUME_REDACTAT]., 2008, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Mâine, București).
La stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980, temperatura minimă absolută s-a înregistrat tot în luna ianuarie, în anul 1976, valoarea acesteia fiind de -23,3°C. Înregistrarea acestei temperaturi, la această stație meteorologică a fost posibilă deoarece orașul este localizat într-o depresiune intracolinară cu o altitudine medie în jur de 450 de metri. Astfel aerul rece s-a acumulat și a stagnat în depresiune, făcând posibilă înregistrarea acestor temperaturi.
Temperaturile foarte scăzute aduc după sine fenomene de risc foarte severe cum ar fi inversiunile de temperatură, dar și valurile de frig. Toate aceste fenomene pot avea consecințe grave asupra populației dacă aceasta este surprinsă nepregătită.
Amplitudinile temice absolute
“Diferențele termice dintre maximele și minimele absolute ilustrează variabilitatea neperiodică a fluctuațiilor temperaturii aerului.
Cele mai mari amplitudini termice absolute sunt înregistrate în [NUME_REDACTAT], unde valorile sunt cuprinse între 71 și 77°C” ([NUME_REDACTAT]., 2008, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Mâine, București).
În schimb, după cum se poate vedea în tabelul alăturat, la stația meteorologică Curtea de Argeș, amplitudinea termică absolută înregistrată între anii 1971-1980 este de 57,3°C.
Tabel 10. Amplitudinile temice absolute la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
3.2. Umezeala aerului
Umezeala relativă a aerului reprezintă gradul de saturație a aerului cu vapori de apă și este raportul dintre tensiunea reală și tensiunea maximă de saturație a vaporilor de apă.
Măsurătorile asupra principalilor parametri ai umezelii aerului se fac prin măsurători directe cu ajutorul higrometrului și higrografului și indirecte cu ajutorul psihometrelor.
Tabel 11. Umezeala medie lunară si anuală (%) la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
În general, la nivelul țării, cele mai mari valori ale umezeli relative a aerului se produc în anotimpul rece, datorită advecției maselor de aer calde și umede dinspre [NUME_REDACTAT], în timp ce vara, datorită creșterii temperaturii aerului, se înregistrează cele mai mici valori. Umezeala relativă medie lunară înregistrată în zona analizată respectă în mare parte parcursul general al acesteia la nivel de țară.
În schimb există și mici excepții ce se abat de la parcursul general, astfel cea mai mare medie lunară multianuală a umezelii relative consemnată între anii 1971-1980 se înregistrează în lunile de iarnă (decembrie și ianuarie), dar și în ultima lună a toamnei (noiembrie), valoarea acesteia fiind de 83%. Deoarece creșterea temperaturii aerului duce implicit la scăderea umezelii aerului, este evident că cele mai mici valori se vor înregistra vara. În schimb în zona analizată, în aceiași perioadă (1971-1980) putem identifica o mică anomalie și anume un minim de 72% înregistrat în luna aprilie. Acest lucru se poate datora unei încălziri mai timpurii a aerului, lucru care a dus la scăderea umezelii relative. Un alt minim al mediei lunare multianuale se înregistrează de data această vară, în luna iunie, cu o valoare apropiată de cea înregistrată în luna aprilie și anume de 73%.
Grafic 8. Umezeala medie anuală (%) la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
[NUME_REDACTAT], umezeala medie anuală variază intre 71% (Oravița), datorita mișcărilor descendente ce au loc aici, ce duc la scăderea acestei valori și 85-86% ([NUME_REDACTAT]), posibile datorită înalțimii munților ce sunt expuși in calea aerului mai umed ce pătrunde prin partea de vest a țarii.
În zona analizată, în cadrul umezelii medii anuale se observă o variație destul de mare de la an la an. În anul 1974 și 1977 se înregistrează cele mai scăzute valori medii anuale ale umezelii, 75,7%, în timp ce maxima se înregistrează în anul 1979 cu o valoare de 82,3%.
Amplitudinea înregistrată este destul de mare, dar media multianuală de 78% ilustrează perfect condițiile climatice din zona analizată.
3.3. Durata de strălucire a Soarelui
“Durata de strălucire a Soarelui reprezintă intervalul de timp când este vizibil discul solar și se exprimă în ore și zecimi de oră” și se măsoară cu ajutorul heliografelor. “Regimul duratei de strălucire a Soarelui și repartiția sa teritorială se află în strânsă corelație pe de o parte cu factorul astronomic (geometria Pamânt-Soare), care face că durata de strălucire să crească pe măsură apropierii solstițiului de vară și să scadă pe măsură apropierii solstițiului de iarnă, iar pe de altă parte cu regimul nebulozității dependent la rândul lui de circulația atmosferică” ([NUME_REDACTAT] de Meteorologie, 2008, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, București).
Grafic 9. Media lunară multianuală a duratei de strălucire a Soarelui la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
În cadrul unui an, numărul mediu de ore de strălucire a Soarelui variază de la o luna la alta, în funcție de regimul nebulozității, dar și durata astronomică a zilei. În general, la nivelul țării, în luna iulie se înregistrează cea mai mare durata medie, exceptând zona montana, unde acest lucru se poate realiza și în luna august.
În graficul de mai sus se observă că la [NUME_REDACTAT] Curtea de Argeș, intre anii 1971-1980, cea mai mare durată medie lunară multianuală de strălucire a Soarelui se înregistrează în luna iulie cu o valoare de 254 de ore. O valoare destul de mare se înregistrează și în luna august, de 234 de ore, dar și în lunile mai, iunie, ce au o valoare medie multianuală de peste 200 de ore. La polul opus se află anotimpul iarna, în cadrul căruia se înregistrează cele mai reduse valori medii. Astfel, din graficul de mai sus putem observa că în lunile decembrie, ianuarie și februarie durata medie lunară multianuală de strălucire a Soarelui are valori cuprinse intre 82 și 88 de ore. Înregistrarea acestor valori mici este posibila datorită faptului că nebulozitatea are valori mari în acest anotimp, dar și datorită zilelor astronomice deoarece sunt cele mai scurte în acest anotimp. Comparativ cu zona [NUME_REDACTAT] unde se înregistrează valori în jur de 2300 de ore, numărul mediu anual al orelor de strălucire a Soarelui în zona analizată este de 1891 de ore, datorită prezenței a unui număr mai mare de zile cu ceata și cu cer acoperit.
3.4. Precipitațiile atmosferice
“Precipitațiile atmosferice cuprind totalitatea produselor de condensare și cristalizare a vaporilor de apa din atmosferă, denumite și hidrometeori, care cad de obicei din nori și ajung la suprafața pământului sub formă lichidă (ploaie și aversă de ploaie, burniță etc), solidă (ninsoare și aversă de zăpadă, grindină, măzăriche etc) sau sub ambele forme în același timp (lapoviță și aversă de lapoviță)” ([NUME_REDACTAT] de Meteorologie, 2008, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, București). Înregistrarea continuă a cantităților de precipitații se face cu ajutorul unui aparat numit pluviograf.
Cantitatea medie lunară multianuală
La stația meteorologică Curtea de Argeș, dar în general ca și la nivelul țării, cantitățile medii lunare de precipitații înregistrează creșteri începând cu luna februarie și până în luna iunie-iulie, în timp ce spre sfârșitul anului acestea înregistrează o scădere.
Garfic 10. Cantitatea medie lunară multianuală de precipitații (l/m²) la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
La această stație, între anii 1971-1980, cea mai mică medie lunară multianuală a cantităților de precipitații este de 27,8 l/m², înregistrată în luna decembrie, în schimb, maximul se înregistrează în luna mai și are o valoare de 131,6 l/m². În luna mai, precipitațiile cresc considerabil datorită pătrunderii pe teritoriul țării noastre a maselor de aer umed, de origine oceanică. Aceasta este situația la nivelul mediilor lunare multianuale, pentru că la nivelul mediilor lunare anuale, maximul se înregistrează și în lunile iunie, iulie dar și august.
Cea mai mare medie lunară a cantităților de precipitații din întreaga perioadă analizată a fost de 278,4 l/m², înregistrată în luna iunie în anul 1979. Și la nivelul țării, cu foarte mici excepții, cele mai mari cantități medii lunare se înregistrează tot în luna iunie, acestea având formă de aversă. La polul opus, se afla luna decembrie din anul 1975 cu valoarea de 4,7 l/m².
Precipitațiile anotimpuale
Tabel 12. Precipitațiile anotimpuale înregistrate la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980
De asemenea și din punctul de vedere al repartiției precipitațiilor anotimpuale, se observă că acestea sunt inegal distribuite, astfel că vară se totalizează 289,8 l/m², în timp ce iarna se însumează doar 99,4 l/m². Primăvara și toamna reprezintă două anotimpuri de tranziție ascendentă de la iarnă la vară, respectiv descendentă de la vară la iarnă.
Precipitațiile semestriale
Tabel 13. Precipitațiile semestriale înregistrate la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Din punctul de vedere al precipitațiilor semestriale, în zona analizată la stația meteorologică Curtea de Argeș, este evident că cea mai mare cantitate se va înregistra în semestrul cald și anume un total de 557,5 de l/m², iar în semestrul rece precipitațiile totale sunt mai reduse, 259 de l/m².
Cantitatea anuală de precipitații
Grafic 11. Cantitațiile anuale de precipitații (l/m²) la stația meteorologică Curtea de Arges între anii 1971-1980.
La stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980, precipitațiile medii multianuale au valoarea de 816,5 l/m². În schimb, această valoare nu este înregistrată constant de-a lungul anilor, astfel că se înregistrează fluctuații destul de importante de-a lungul anilor. Cele mai mari cantități anuale de precipitații au fost înregistrate în anul 1979 cu valoarea de 978,7 l/m² în timp ce la polul opus, cel mai sărăcăcios an a fost 1977, când s-a înregistrat o cantitate de precipitații de doar 645,3 l/m².
Precipitațiile nu sunt constante pe întrega zona analizată, astfel că în partea de nord a zonei analizate, precipitațiile medii anuale sunt mai mari cu 50-100 l/m² decât în partea sudică, în zona orașului Curta de Argeș.
Numărul lunar și anual de zile cu precipitații lichide
Tabel 14. Numarul lunar și anual de zile cu precipitații lichide la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
În zona analizată, la stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980, se observa un număr maxim lunar de 16 zile cu precipitații, înregistrat în anul 1978 în luna mai, dar și în anul 1972 în luna octombrie, cu același număr de zile. Înregistrarea acestui număr de zile cu precipitații în luna mai, este posibilă deoarece în țara noastră pătrund masele de aer umed de origine oceanică. În schimb există și luni în care se manifestă foarte puține zile cu precipitații, sau chiar deloc, cum este cazul lunii februarie și septembrie, din anul 1975, când nu s-a înregistrat nicio zi cu precipitații.
Din punct de vedere al numărului anual de zile cu precipitații, anul 1979 câștigă detașat cu 98 de zile, în timp ce anul 1973 totalizează doar 56 de zile cu precipitații lichide.
Precipitațiile prezintă un risc important pentru zona analizată, deoarece, în special precipitațiile torențiale, duc la formarea de viituri ce pot avea loc pe văile mici, adiacente [NUME_REDACTAT]. De asemenea și precipitațiile ce se desfășoară pe parcursul unor perioade mai lungi de timp pot duce la apariția excesului de umiditate din sol, în timp ce lipsa acestora duce la apariția fenomenelor de uscăciune și secetă, ambele având consecințe negative asupra agriculturii.
3.5. [NUME_REDACTAT] reprezintă “mișcarea orizontală a aerului, cunoscută și sub numele de advecție. Alături de mișcarea verticală a aerului, numită și convecție, ea contribuie, în mod hotărâtor, la schimbările neregulate ale vremii. Vântul este rezultatul interacțiunii mai multor forțe, dintre care cea a diferenței de presiune generează mișcarea, iar celelalte forțe (forța de deviație datorată rotației Pământului, forța de frecare și forța centrifugă) îi modifica direcția și viteza” (Ciulache, S., [NUME_REDACTAT]., 2007, Esențial în meteorologie și climatologie, [NUME_REDACTAT], București).
Vântul este caracterizat de doi parametri ce sunt variabili în timp și spațiu și anume direcție și viteză.
Frecvența și viteza medie a vântului pe principalele direcții
Tabel 15. Frecvența si viteza medie a vâtului la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Grafic 12. Frecvența si viteza medie a vâtului la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
După cum se observă, la stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980, vântul predominant bate dinspre partea nordică, având o frecvență medie de 13,1%. Acesta are o direcție nord-sud și se canalizează pe culoarul [NUME_REDACTAT] dinspre zona montană, către orașul Curtea de Argeș. O altă direcție importantă din care bate vântul este cea nord-vestică, cu o frecvență medie de 8,4%. Vânturile ce bat dinspre partea de vest și sud-vest, au o pondere relativă apropiată, cu o frecvență medie de 7,4%, respectiv 6,1%.
Calmul atmosferic, variază foarte mult în funcție de condițiile fizico geografice și de particularitățile circulației generale a atmosferei. Astfel, în zona analizată se observă prezența unui calm atmosferic cu o frecvență medie destul de mare 54,5%. Acest lucru se poate datora faptului că orașul Curtea de Argeș este situat într-o depresiune, ferită de acțiunea permanentă a vânturilor.
În general, cea mai mare viteză medie a vântului se înregistrează din direcția în care este și cea mai mare frecvență, în schimb la stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980, cea mai mare viteză medie s-a înregistrat pe direcția nord-vest, având o valoare de 3,2 m/s.
Grafic 13. Frecvența si viteza vâtului în luna ianuarie la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
În luna ianuarie, în zona analizată, vântul are cea mai mare frecvență din partea de nord-vest cu o valoare medie de 8,4%, tot din aceasta direcție înregistrându-se și cea mai mare viteză medie, de 3,3 m/s. De asemenea, valoarea calmului mediu atmosferic din luna ianuarie (68,4%) este mai mare decât valoarea calmului mediu din întreaga perioadă analizată.
Grafic 14. Frecvența si viteza vâtului în luna aprilie la stația meteorologică Curtea de Argeș intre anii 1971-1980.
Frecvența medie a vântului în luna aprilie, respecta în mare măsură frecvența medie a vântului de pe întreaga perioadă analizată (1971-1980), cea mai mare frecvență înregistrându-se din direcția nordică (14,6%), din celelalte puncte cardinale înregistrându-se valori mai reduse ale frecvenței. Valorile medii ale vitezei sunt asemănătoare, fără mari diferențe și cuprinse între 2 și 3,1 m/s
Grafic 15. Frecvența si viteza vâtului în luna iulie la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
La stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980 cea mai mare frecvență medie a lunii iulie s-a înregistrat tot pe direcția de nord, frecventa fiind de 21,7%, urmată de partea de nord-vest, cu valoarea de 12,6%, tot aici înregistrându-se și cea mai mare viteză, de 3,4 m/s. Valoarea calmului atmosferic, este puțin mai redusă decât în celelalte luni, cu o frecvență medie de 43,6%.
Grafic 16. Frecvența si viteza vâtului în luna ocombrie la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
În cadrul lunii octombrie, din partea de nord s-a înregistrat cea mai mare frecvență a vântului, de 10,3%, urmată din nou tot de direcția de nord-vest cu o frecvență de 6,1%, tot aici înregistrându-se și cea mai mare viteză, de 2,8 m/s, alături de direcția de sud-est, cu aceiași valoare a vitezei vântului.
CAPITOLUL 4. RISCURI CLIMATICE DIN SEMESTRUL RECE AL ANULUI
“Toate fenomenele climatice cu efecte negative care se produc in semestrul rece al anului au o caracteristică comună și anume existența temperaturilor negative care le generează și le întrețin” ([NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., 1999, Riscurile climatice din România, [NUME_REDACTAT] Internațional, București).
4.1. [NUME_REDACTAT] reprezintă depunerea pe suprafața solului și a obiectelor de pe acesta, a unor cristale de gheață fine, albicioase și se formează prin transformarea vaporilor de apă din aer în cristale de gheață, pe obiecte a căror temperatură este mai mică de 0°C, ce se răcesc prin radiație nocturnă.
Figura 31. Brumă. (Sursă http://fusaru.blogspot.ro)
Aceasta are în general forme de solzi, ace, pene sau evantaie, este caracteristică nopților senine și calme din anotimpurile de toamnă, iarnă, primăvară și are o grosime de 1-3 mm, putând ajunge în cazuri mai speciale la 5 mm. Aceasta dispare prin evaporare și mai rar prin topire.
Pentru producerea bumei, sunt necesare îndeplinirea mai multor condiții cum ar fi: temperatura aerului să fie sub 0°C, umezeala aerului să fie mai mare de 75-80%, să fie un timp senin și liniștit, sau vânt slab de până la 2 m/s. Importante sunt și condițiile care favorizează apariția brumei, cum ar fi: văile umede, depresiunile, zonele din apropierea lacurilor și mlaștinilor, versanții expuși advecției aerului rece. “Uneori se poate forma bruma și în condițiile unei umezeli relative mai mici de 50%, când temperatura aerului este de 0°C, iar temperatura solului coboară până la -10°C. Cel mai frecvent se formează înainte de răsăritul Soarelui” ([NUME_REDACTAT] de Meteorologie, 2008, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, București).
În concluzie, cele mai favorabile condiții de formare a brumei sunt cele anticiclonice, caracterizate prin calm atmosferic, insolație mare ziua, dar și radiație efectivă mare noaptea care determină coborârea temperaturii sub nivelul de 0°C și sublimarea vaporilor de apă ce sunt cuprinși în stratul de inversiune de la sol.
Figura 32. Aria înghețurilor și brumelor care se propagă dinspre Europa de nord (Sursă: [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., 1999, Riscurile climatice din România, [NUME_REDACTAT] Internațional, București).
Figura 33. Aria înghețurilor si brumelor care se propaga dinspre direcția de nord-vest (Sursă: [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., 1999, Riscurile climatice din România, [NUME_REDACTAT] Internațional, București).
După cum se poate observa în cele doua harți de mai sus, atât înghețul cat și bruma, apar predominant în zona analizată datorită advecților de aer rece dinspre nord și nord-vest.
Tabel 16. Numarul lunar si anual de zile cu brumă la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
La stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980 se înregistrează un număr mediu anual de 87 de zile cu bruma. Anul cu cel mai mare număr de zile cu bruma este 1978 (104 zile), iar cel mai mic număr de zile a fost înregistrat în anul 1972 (55 de zile). După cum se observa în graficul de mai sus, în anotimpul iarna se întâlnește cel mai mare număr de zile cu brumă. În schimb riscul este determinat de bruma ce are loc în lunile aprilie, mai, dar și septembrie.
Bruma este un fenomen obișnuit pentru tipul de climă în care se afla țara noastră, dar în anumite condiții, ea poate deveni un risc climatic, datorită intensității răcirii cu care se produce, momentului din an cand are loc, dar și prin consecințele acesteia, de cele mai multe ori, fiind imprevizibile.
În zona analizată, bruma, reprezintă un risc climatic pentru vegetație, agricultură și în special pentru culturile oamenilor. Pagubele produse de aceasta nu sunt dintre cele mai grave, dar nu pot fi ignorate. Cele mai periculoase brume sunt cele care se produc în afara sezonului lor, în anotimpurile de tranziție de la vară la iarnă și de la iarnă la vară, deoarece atunci are loc o alternantă a advecțiilor de aer rece din nord, cu aerul cald din sud. Bruma de primăvară, în zona analizată, afectează ciclul vegetativ al plantelor ducând la vătămarea parțială și uneori totală a mugurilor. De asemenea, bruma de toamnă, afectează fructele, legumele ce se afla încă pe terenurile agricole.
În concluzie, în cadrul [NUME_REDACTAT], în sectorul orașul Curtea de Argeș – [NUME_REDACTAT], bruma ce se produce în afara sezonului ei (lunile aprilie, mai, dar și septembrie), duce la scăderea producției recoltelor, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.
4.2. [NUME_REDACTAT] reprezintă scăderea temperaturii la 0°C sau sub această valoare, în condiții atmosferice și locale avantajoase, moment în care are loc transformarea apei în gheață.
La nivelul țării, înghețul apare datorită diferitelor advecții de aer rece cum ar fi: advecția de aer rece dinspre vest, advecția de aer rece dinspre nord-vest, advecția de aer determinată de anticiclonii din partea vestică și centrală a Europei, advecții generate de anticiclonii din [NUME_REDACTAT] sau advecțiile generate de anticiclonul est – european.
Figura 34. Traiectoriile urmate de masele de aer care produc înghețuri și brume toamna și primăvara (Sursă: [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., 1999, Riscurile climatice din România, [NUME_REDACTAT] Internațional, București).
În schimb, pe lângă aceste advecții generale de aer rece, la nivel local, mai restrâns, apariția înghețului mai poate fi influențată de caracteristicile suprafeței active, cum ar fi: formele de relief, fragmentarea reliefului, expoziția versanților, vegetație, stratul de zăpadă, culoarea, dar și gradul de umezire al solului.
Înghețul reprezintă un risc climatic important deoarece încetinește dezvoltarea plantelor, putând determina încheierea prematură a ciclului lor de vegetație și în unele cazuri chiar moartea parțială sau totală.
Acesta este de trei tipuri: înghețul advectiv (este rezultatul invaziilor de aer rece de la latitudini mari și este cel mai frecvent iarna, dar produce pagube importante în prima jumătate a primăverii), înghețul radiativ (are loc datorită pierderilor intense de căldură pe care le suferă suprafața solului, datorită emisiei radiative ce este prezentă în nopțile senine și calme) și înghețul mixt (ce ia naștere prin advecția de aer rece de la latitudini mari și care continua să se răcească prin procesul de răcire radiativa nocturnă).
La fel ca și în cazul brumei, înghețul este un fenomen normal pentru zona în care ne aflăm. În schimb, acesta devine un fenomen de risc climatic, în anumite condiții precum:
– “când se produc în extra sezon cu 2 – 3 săptămâni mai devreme toamna, sau mai târziu primăvara, comparativ cu datele medii de producere.
– când regiunea este expusă advecției directe a aerului rece situat în fata barajului orografic.
– când înghețul are origine mixtă.
– când înghețul se consemnează atât pe sol, cât și în aer.
– când întrunește un complex de condiții locale favorizante.” ([NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., 1999, Riscurile climatice din România, [NUME_REDACTAT] Internațional, București).
Putem vorbi de riscul climatic asociat înghețului atunci când acesta se produce între intervalul dintre data medie și extremă de producere a acestuia, astfel intervalul de risc de toamnă se produce între media primului îngheț și a celui mai timpuriu îngheț de toamnă, iar intervalul de risc de primăvară se produce între data medie a ultimului îngheț și a celui mai târziu îngheț de primăvară.
Tabel 17. Temperatura la care diferitele specii de pomi sunt afecatate de îngheț.
În acest grafic, se pot observa pragurile de temperatură la care diferitele specii de pomi suferă vătămări la nivelul înfloririi, fructelor tinere și la nivelul în care recolta este compromisă în totalitate.
În anul 1999, [NUME_REDACTAT] Bogdan și [NUME_REDACTAT] Niculescu publică în lucrarea intitulată “[NUME_REDACTAT] din România” harta vulnerabilității teritoriilor României față de îngheț și brumă, în care se arată pe categorii tipul de risc pe care îl prezintă fiecare zonă.
Figura 35. Harta vulnerabilității teritoriilor României față de îngheț și brumă: 1 foarte mică, 2 mică, 3 intermediară, 4 mare, 5 combinată. (Sursă: [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., 1999, Riscurile climatice din România, [NUME_REDACTAT] Internațional, București).
În această hartă se poate observa cum [NUME_REDACTAT] în sectorul analizat, este cuprinsă între două categorii de risc și anume: partea sudică și anume orașul Curtea de Argeș se afla în cadrul vulnerabilității intermediare față de îngheț și brumă, în timp ce sectorul nordic al văii se încadrează în pragul cu vulnerabilitate mare. Este scos în evidență faptul că pe măsură creșterii în altitudine și apropierii față de munte, riscul riscul producerii de îngheț și brumă este mai pregnant.
Cat despre măsurile de combatere a înghețului, au fost eliberate mai multe metode și măsuri cum ar fi: – când se plantează pomii, aceștia să fie distribuiți astfel încât să permită scurgerea ușoară a aerului rece spre vale.
– Creerea unei perdele de fum care să micșoreze radiația efectivă și să împiedice răcirea radiativă prea mare.
– Adăpostirea culturilor de zarzavaturi și legume în răsadnițe de sticlă ce permit pătrunderea razelor solare, dar împiedică radiația calorică să iasă.
– Introducerea în sol a unui sistem de țevi prin care să circule apă caldă sau aburi, menite să încălzească solul și să împiedice degerarea.
În zona analizată, o metodă cum ar fi cea a protejării legumelor și zarzavaturilor cu ajutorul răsadnițelor, este folosită încă din cele mai vechi timpuri, în timp ce altele fie nu sunt practicabile pentru această zonă, fie necesită costuri ridicate.
4.3. [NUME_REDACTAT] reprezintă o depunere de gheață pe diferite obiecte, ce provine în general din înghețarea picăturilor de apă suprarăcită din ceață sau din nori. În funcție de condițiile meteorologice în care se formează, aceasta poate să fie moale sau tare.
Chiciură moale reprezintă o depunere fragilă de ace fine sau solzi de gheață pe ramurile arborilor, conductorii aerieni. Ea se formează prin înghețarea vaporilor de apă pe obiectele subțiri, în condiții de timp calm sau vânt slab, cu temperatură redusă și cu ceață sau aer cețos. În general, depunerea de chiciură moale este cu atât mai mare, cu cât diametrul obiectului pe care aceasta se depune este mai mic. Astfel, depunerile, nu depășesc în general 1 cm, dar dacă durata depunerii se menține pe parcursul a mai multor zile, se poate ajunge și la o grosime de 5 cm. Intensitatea cea mai mare de depunere se înregistrează atunci când temperatura est sub -15°C, în timp ce la temperaturi de -8°C sau mai mari se formează foarte rar.
Figura 36. Chiciură. (Sursă http://fosile.files.wordpress.com/)
Chiciura tare reprezintă o depunere de gheață granulară albă, mată, ce se formează de obicei la temperaturi cuprinse între -2 și -7°C, cu vânt puternic și aer cețos. Aceasta se dezvoltă pe partea expusă vântului, tot pe această parte se înregistreaza și cele mai mari grosimi, ce au în general formă de pană sau lamă.
“La temperaturi de sub -7°C slăbirea intensității vântului determina transformarea chiciurei granulare în chiciură cristalină. Dimpotrivă, la temperaturi mai mari de -3°C, creșterea picăturilor de ceață determina transformarea chiciurei granulare în polei”. (Ciulache, S., [NUME_REDACTAT]., 1995, Fenomene geografice de risc, [NUME_REDACTAT] București).
Tabel 18. Numarul lunar si anual de zile cu chiciură la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
La stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980, s-a înregistrat un număr mediu multianual de 6 zile cu chiciură. În schimb, repartiția anuală variază destul de mult, astfel că cele mai multe zile se înregistrează în anul 1978 (13 zile), iar minimul în anul 1972, cu doar o zi. În zona analizată, în mod normal apariția chiciurei are loc în luna noiembrie și se sfârșește în luna martie. Exista însă și situații speciale, în care chiciura se produce în luna aprilie, de exemplu în anul 1978 și 1980. Această apariție târzie, constituie un risc în special pentru culturile agricole ce se afla în plină faza de înflorire și înmugurire.
[NUME_REDACTAT] Argeșului, în zona analizată, chiciura ca și bruma, nu reprezintă un fenomen de risc pentru populație, în schimb reprezintă un risc climatic pentru activitățile antropice, transporturile pe cablu, antene, relee, dar și pentru agricultură. În condiții favorabile de formare, se poate ajunge ca pe conductorii aerieni chiciura să atingă un diametru de 20 – 30 cm, care duce la creșterea cu aproximativ 5 kg a greutății fiecărui metru liniar.
Chiciura constituie un pericol real pentru conductorii aerieni, dar și pentru crengile arborilor, astfel că trebuie să se țină cont de acest lucru când se construiesc linii de înaltă tensiune, relee, dar și în cazul plantarii diferitelor specii de arbori. Pagubele produse de ruperea liniilor de înaltă tensiune, sunt destul de semnificative și afectează o foarte mare parte a populației din zona respectivă, lăsând numeroase localități, sate, orașe, în toiul iernii fără curent electric.
4.4. [NUME_REDACTAT] reprezintă o depunere de gheață omogenă și transparentă, ce rezulta prin înghețarea picăturilor suprarăcite de ploaie sau burniță, pe suprafața solului și a obiectelor ce au o temperatură de circa 0°C.
Acesta se formează la o temperatură cuprinsă între 0 și -1°C, foarte rar apare la -10°C și are aspectul unui strat de gheață densă și sticloasă. Poleiul se formează pe suprafețele ce sunt expuse căderii picăturilor suprarăcite. Înainte de a îngheța, aceste picături ce cad pe diferite suprafețe se sparg și se lățesc, formându-se astfel un strat de polei omogen. Dintre toate depunerile de gheață ce au loc pe conductorii aerieni, poleiul are cea mai mare densitate, lucru care poate duce la ruperea acestora.
La stația meteorologică Curtea de Argeș se înregistrează un număr maxim anual de 10-15 zile cu polei. De aceea, în zona analizată, poleiul reprezintă un important risc climatic, deoarece în condițiile optime de formare, stratul de gheață poate să crească astfel încât să rupă conductorii aerieni, cablurile, ramurile copacilor pe care se așează. De departe însă, poleiul reprezintă cel mai mare risc climatic în cadrul circulației rutiere. Carosabilul acoperit de polei duce la producerea de numeroase accidente rutiere soldate cu pagube materiale însemnate și uneori cu victime umane.
4.5. [NUME_REDACTAT] reprezintă o suspensie atmosferică de picături foarte mici, ce miscorează vizibilitatea în plan orizontal sub 1 km. În general, aceasta se prezintă sub forma unei paturi albicioase ce acoperă peisajul.
Când temperatura punctului de rouă este pozitivă, ceata este alcătuită numai din picături de apă, însă la temperaturi reduse, între 0 și -3, -5°C această este alcătuită din picături de apă și cristale de gheață și numai din cristale de gheață când temperatura este mai scăzută de -40°C. Ceata se formează atunci când aerul din apropierea suprafeței terestre ajunge la suprasaturație (valori ale umezelii relative de 100%). Dispariția ceții, este legată de scăderea vaporilor de apă, fie de încălzirea aerului.
Ceața și norii au caracteristici asemănătoare, acestea deosebindu-se prin faptul că ceața atinge suprafața terestră, în timp ce norii se afla la o anumită distanță față de aceasta.
După modul de formare al ceții, putem identifica mai multe tipuri și anume: ceata de advecție, de radiație, de evaporație, produsă de nori, în timp ce în funcție de condițiile sinoptice în care apar putem identifica: ceața din interiorul aceleiași mase de aer, ceata frontală și ceata urbană.
În cadrul evoluției diurne, aceasta este mai frecventă noaptea și dimineața, deoarece temperatura aerului este mai scăzută, în timp ce în cadrul uni an, cea mai mare frecvență o are în cadrul toamnei și iernii.
Tabel 19. Numarul lunar si anual de zile cu ceață la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
La stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980 există un număr mediu multianual de 34 de zile cu ceață. Cel mai mare număr de zile cu ceață se înregistrează în anul 1980, dar și 1978, cu 45 de zile, în timp ce, la polul opus se află anul 1975, cu 18 zile cu ceață.
Deși aparent un fenomen atmosferic inofensiv, în zona analizată, ceața reprezintă un risc climatic deoarece învăluie suprafața terestră și duce la scăderea vizibilității orizontale, uneori până la câțiva metri. Acest lucru determina producerea de numeroase accidente rutiere soldate cu pagube materiale, dar și în cel mai rău caz cu pierderi de vieți omenești.
Din punct de vedere al combaterii ceții, există câteva metode cum ar fi: încălzirea aerului din apropierea suprafeței terestre, împrăștierea în ceață a unor substanțe higroscopice, emiterea unor unde sonore ce favorizează contopirea picăturilor, însămânțarea cu bioxid de carbon solid a cețurilor cu picături suprarăcite. În schimb, aceste metode se dovedesc a fi foarte scumpe și nici eficienta acestora nu e foarte mare, de aceea acestea sunt doar metode ipotetice și nu sunt aplicabile în zona analizată din cadrul [NUME_REDACTAT].
4.6. Valurile de frig
“Poziția geografică a României în sud-estul continentului european, într-o zonă de interferență a principalilor centri barici care se succed pe tot parcursul anului, a căror activitate constituie motorul care pune în acțiune întregul angrenaj al circulației atmosferice, face ca în evoluția temporală și spațială a elementelor și fenomenelor climatice să apară abateri pregnante față de situațiile medii multianuale luate ca normale”. ([NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., 1999, Riscurile climatice din România, [NUME_REDACTAT] Internațional, București).
Pătrunderea unor valuri de aer geroase și uscate la nivelul țării noastre produc abateri de temperatură, ce duc la perturbații față de regimul normal. Toate aceste perturbații, datorită producerii lor instantanee, ocazionale și datorită valorilor extreme de temperatură, sunt denumite drept singularități termice. În general, aceste singularități termice sunt produse de valurile de frig deoarece acestea transportă aerul polar, aerul artic dinspre Groenlanda sau dinspre continentul euroasiatic.
La nivelul țării au fost numeroși ani în care s-au înregistrat temperaturi minime absolute precum: 1893, 1907, 1909, 1940, 1942, 1943, 1954, 1963, 1979, 1985.
Dintre toți acești ani, doar anul 1979 se încadrează între perioada analizată la stația meteorologică Curtea de Argeș (1971-1980). În anul 1979, la stația menționată cea mai mică valoare a temperaturii aerului a fost de -23,3°C în luna ianuarie. În aceiași luna, și în același an, la [NUME_REDACTAT] Țarcu (2190 metri altitudine) se înregistra o minimă absolută de -34,4°C.
Din punct de vedere al riscurilor pe care valurile de frig le produc în zona analizată, acestea sunt aceleași ca și în cazul înghețului, deoarece cu cât amploarea răcirii este mai puternică, cu atât înghețul va fi mai sever și va afecta agricultura din ce în ce mai mult.
4.7. Inversiunile de temperatură
Inversiunile de temperatură, se afla în strânsă legătură cu valurile de frig și produc răcirea bruscă a temperaturii aerului, din apropierea suprafeței terestre. În prima fază, acestea nu par a se încadra printre fenomenele ce pot produce pagube, în schimb frecvența, durata, dar și intensitatea pot duce la apariția riscurilor climatice.
“Inversiunile de temperatură sunt expresia inversă a convecției termice: dacă ziua în condiții de insolație, atmosfera se încălzește prin convective termică (au loc curenți de aer orientați în sus), noaptea, în condiții de radiație efectivă a suprafeței terestre, atmosfera se răcește (au loc curenți de aer orientați în jos)” ([NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., 1999, Riscurile climatice din România, [NUME_REDACTAT] Internațional, București).
De obicei, inversiunile de temperatură se produc când timpul este senin și liniștit, în orele de noapte, cu deosebire în semestrul rece al anului, stimulate de răcirea radiativă a suprafeței terestre. Dacă pe sol se află un strat de zăpadă, răcirea este mai pronunțată, în timp ce, dacă cerul este acoperit de nori, răcirea radiativă se diminuează datorită pânzei protectoare de nori.
Există trei tipuri de inversiuni termice și anume: de radiație, de advecție și mixte. Cele mai periculoase sunt cele mixte (advectiv radiative). Acestea combinate cu condițiile locale (strat de zăpadă, relief depresionar) duc la cele mai puternice răciri ale temperaturii aerului.
În zona analizată cele mai puțin periculoase, sunt inversiunile ce au loc în perioada caldă a anului, acestea au loc seara, noaptea, dar și dimineața și sunt foarte rar periculoase datorită temperaturilor pozitive. În schimb, inversiunile ce au loc în perioada rece a anului sunt cele mai periculoase, mai ales când sunt combinate cu relieful depresionar, deoarece temperaturile negative duc la apariția riscurilor. Cele mai predispuse zone de apariție a acestora sunt [NUME_REDACTAT] de Argeș, Arefu și Oești. Deși nu se compară cu situația [NUME_REDACTAT], Giurgeu, ce sunt foarte bine închise și mărginite de munți înalți, în depresiunile din zona analizată pot apărea inversiuni de temperatură datorită aerului rece ce coboară de pe versanții dealurilor din jur: [NUME_REDACTAT] și Chiciura, ce împrejmuiesc [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Roșie, [NUME_REDACTAT] Cârlanului, [NUME_REDACTAT] cu Brazi ce înconjoară [NUME_REDACTAT] de Argeș.
Riscurile asociate inversiunilor de temperatură se referă în general la atingerea de temperaturi foarte scăzute, dar și apariția ceții persistente. Astfel ca temperatura foarte scăzută, combinată cu ceata densă și persistentă creează organismului o stare de disconfort, uneori, pot să apară și îmbolnăviri datorită temperaturilor scăzute, combinate cu umezeala ridicată a aerului (respirație greoaie, senzație de sufocare).
4.8. Ninsorile abundente și stratul de zăpadă
Ninsoarea este reprezentată de o precipitație sub formă solidă, iar stratul de zăpadă reprezintă pătura ce acoperă suprafața solului, gheții și se definește prin gradul de acoperire, grosime, densitate și caracterul așezării. Ninsorile sunt generate de interacțiunea dintre masele de aer rece polar și arctic cu cel cald tropical.
Tabel 20. Numarul lunar si anual de zile cu ninsoare la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
La stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980 se observă un număr maxim de 39 de zile cu ninsoare, înregistrat în anul 1976 și un număr minim de 14 zile înregistrat în anul 1977.
Din punct de vedere riscului prezentat de stratul de zăpadă, în zona analizată putem identifica două două interval de risc și anume:
– intervalul riscului de toamnă (cuprins între data celui mai timpuriu strat de zăpadă și data medie a primului strat de zăpadă de la începutul sezonului rece). Aici, stratul de zăpadă, asociat cu răcirea intensă și cu înghețul produce pagube în agricultură și la nivelul transporturilor.
– intervalul riscului de primăvară (cuprins între dată medie a ultimului strat de zăpadă și data celui mai târziu strat de zăpadă de la sfârșitul semestrului rece). În acest caz culturile agricole și plantațiile sunt cele mai afectate deoarece se produc leziuni la nivelul florilor și al fructelor tinere.
În cadrul zonei analizate, data medie anuală de producere a primei zile cu ninsoare este de 13 noiembrie, în timp ce data medie anuală de producere a ultimei zi de ninsoare este de 25 aprilie. În schimb, dată medie de apariție a primului strat de zăpadă este de 25 noiembrie, în timp ce dată medie de dispariție a ultimului strat de zăpadă este de 25 martie.
Astfel, cele mai mari riscuri le presupune zăpada care se produce în extrasezon deoarece asociată cu înghețul provoacă degerarea culturilor. De asemenea se poate vorbi și de riscul prezentat de lipsa zăpezilor, deoarece fără un strat de zăpadă culturile însămânțate toamna îngheață în pământ.
Figura 37. Iarna în [NUME_REDACTAT] de Argeș. (Sursă proprie)
CAPITOLUL 5. RISCURI CLIMATICE
DIN SEMESTRUL CALD AL ANULUI
5.1. [NUME_REDACTAT] fenomene ce reprezintă manifestări luminoase și sonore ale unor descărcări electrice din atmosferă. Când manifestarea luminoasă a descărcării electrice are loc în interiorul unui nor, sau mai mulți, aceasta se numește fulger. În schimb, dacă această manifestare are loc între un nor și suprafața terestră, se numește trăznet. Bubuitura, sau zgomotul puternic ce însoțește aceste fenomene poartă numele de tunet. Luate împreună, fulgerul și tunetul sunt denumite oraje. Acestea pot fi sau nu însoțite de precipitații.
Fulgerele, se formează în special în norii Cumulonimbus, deoarece doar în aceștia sarcinile electrice sunt atât de mari încât să dea naștere unor descărcări electrice între puncte situate la mare distanță. [NUME_REDACTAT] sunt formați în partea superioară din cristale de gheață, fulgi de zăpadă, grindină, în partea mediană din picături suprarăcite, iar în partea inferioară din picături nesuprarăcite. Astfel la baza norului apar sarcini electrice pozitive, în partea mediană sarcini negative, pentru că în partea superioară să se ajungă din nou la sarcini pozitive. În interiorul acestuia, au loc ascensiuni puternice de aer cald și umed până la înălțimi foarte mari ducând la apariția descărcărilor electrice.
Tunetul este un zgomot sec, foarte puternic ce însoțește fulgerul. Este produs de încălzirea și dilatarea bruscă a aerului. Energia rezultată din descărcarea electrică încălzește atmosfera în vecinătatea fulgerului astfel că pentru câteva microsecunde, aerul ajunge la 10.000°C și se dilată în mod exploziv. Astfel, diferența dintre viteza de propagare a luminii (300.000 km/s) și cea a sunetului (340 m/s) face că tunetul să se audă după ce fulgerul a fost observat.
Trăznetul reprezintă descărcarea electrică ce are loc între un nor și suprafața terestră. Acestea prezintă un adevărat risc, deoarece poate produce victime omenești, dar și pagube materiale însemnate. Trăznetul reprezintă un pericol pentru oamenii ce se află în spațiile deschise, înalte, dar și pentru locuințele ce nu sunt dotate cu paratrăznete. Când acestea sunt atinse de către trăznet, de cele mai multe ori are loc incendierea și implicit producerea de pagube materiale.
Orajele, combinate cu precipitațiile torențiale, căderi de grindină și vânturi puternice, reprezintă adevărate fenomene de risc pentru zona analizată deoarece afectează populația, bunurile acestora, transporturile și culturile agricole.
La stația meteorologică Curtea de Argeș, se înregistrează un număr mediu anual de 40 de zile cu oraje. Acestea reprezintă un risc climatic important pentru zona analizată deoarece pot avea drept efecte incendierea caselor, vătămarea persoanelor și chiar moartea acestora. Și animalele pot avea de suferit, astfel că turmele ce se afla în zona montană la pășunat sunt expuse riscului dacă sunt surprinse în spații deschise.
Cea mai recentă situație a fost cea din 2012, când două femei ce au fost surprinse în orașul Curtea de Argeș de o furtună, într-un spațiu deschis din apropierea unui pod, au fost lovite de un trăznet, ce a provocat rănirea uneia dintre acestea și moartea celeilalte.
De asemenea, în același an, în noaptea dintre 23-24 iunie, un trăznet a lovit o casă în localitatea Corbeni provocând un incendiu ce a distrus o parte din casă, anexele din jur, adăposturile pentru animale, și a avariat două autoturisme și un tractor.
5.2. [NUME_REDACTAT] este o precipitație solidă alcătuită din granule transparante sau opace de gheață cu forme sferice sau colțuroase, diametre ce variază între 0,5 mm – 50 mm sau chiar mai mai mult, și cu o greutate de la câteva grame până la 300 de grame. Aceasta cade în timpul averselor de ploaie, însoțite de tunete, fulgere, vânturi puternice, toate acestea căpătând aspect de furtună.
Apariția grindinei este strict legată de norul Cumulonimbus deoarece acesta îndeplinește toate condițiile formării acesteia. Astfel în partea inferioară a acestuia, se afla picături de apă deoarece convecția termică determină vaporii de apă să condenseze aici, unde temperaturile sunt coborâte, dar nu negative. În zone mediană pătrund picăturile de apă din stratul inferior, unde devin picături suprarăcite de apă ce se ciocnesc cu boabele de măzăriche sau grindină și îngheață peste acestea crescând considerabil diametrul ei. În zona superioară a norului, vaporii de apă ajunși aici prin procese adiabatice, sunt transformați prin sublimare în ace de gheață, măzăriche. Temperatura aici este scăzută, uneori se ajunge până la -20°C.
Zona mediană este cea mai importantă deoarece aici boabele de grindină cresc în dimensiuni datorită picăturilor de apă suprarăcite ce se depun pe acestea, până când se ajunge la o greutate ce reușește să învingă forța ascensională a curenților de convecție și vor cădea ape suprafața terestră.
Grindina se produce în general vara datorită neomogenității suprafeței terestre active, care determină apariția contrastelor termice locale, favorizând înălțarea aerului. De cele mai multe ori, gindina este însoțită de ploaie, oraje și vijelii.
[NUME_REDACTAT] Argeșului, în zona analizată, căderile de grindină reprezintă unul dintre cele mai periculoase riscuri climatice. Nu putem spune că există o anumită periodicitate în care aceasta se manifestă deoarece există ani întregi în care nu au loc căderi de grindină. În, schimb este de ajuns ca să se manifeste un singur caz de grindină pentru că întreaga recolta să fie compromisă.
Figura 38. [NUME_REDACTAT] 39. Efectele produse de grindină
(Sursă vremea.meteoromania.ro) (Sursă www.infomm.ro/)
Deoarece aceasta cade cu precădere în perioada caldă a anului afectează legumele, zarzavaturile, vița de vie, pomii fructiferi în perioada de vârf a formării lor. De asemenea aceasta provoacă pagube însemnate autoturismelor, caselor, dar și oamenilor și animalelor acestora. Bineînțeles că aceste pagube variază în funcție de mărimea bobului de grindină. Aceasta, cade cu o viteză cuprinsă între 30 și 100 de km/h în funcție de greutatea acesteia, astfel este ușor de înțeles de ce reprezintă un risc sporit pentru populație și animalele surprinse în aer liber. La nivel mondial, un caz evident al riscului pe care aceasta îl reprezintă, s-a înregistrat în nordul Indiei în anul 1988, unde grindina a omorât 246 de persoane și 1600 de oi și capre.
În zona analizată, în anul 2012, în noaptea dinspre 23 – 24 iunie, grindina a afectat [NUME_REDACTAT] de Argeș, dar și câteva localități din jur, provocând daune mașinilor, dar și culturilor agricole. În comuna Albești de Argeș, în satul Brătești grindina căzută într-o perioadă scurtă de timp a distrus aproape în totalitate culturile agricole.
Pe data de 10 iunie 2013, orașul Curtea de Argeș a fost lovit de grindină ce avea un diametru de 1-2 cm, aceasta deteriorând numeroase mașini, dar și culturi agricole.
Din punct de vedere al măsurilor de prevenire pentru producerea și căderea grindinei, acest lucru se realizează cu ajutorul rachetelor antigrindină, ce însămânțează norii Cumulonimbus cu iodura de argint ce stimulează căderea ploilor înainte că mișcările convective să determine formarea grindinei și căderea acesteia.
5.3. [NUME_REDACTAT] este un fenomen meteorologic complex, caracterizat în primul rând de intensificarea vântului, ce crește brusc și durează doar câteva minute. Pentru a fi numită o vijelie, viteza vântului trebuie să atingă minim 8 m/s, iar valoarea de 11 m/s trebuie să se mențină cel puțin un minut. În cadrul unei vijelii, viteza vântului crește semnificativ și se înregistrează schimbări bruște de direcție.
În zona analizată, vijeliile reprezintă un risc climatic important, deoarece, asociate de cele mai multe ori cu fenomene orajoase, dar și căderi de grindină, poduc pagube materiale importante, distrug culturile agricole, și uneori duc la vătămarea oamenilor. Acestea culcă la pământ culturi întregi de cereale, rup arbori, fire de înaltă tensiune și zboară acoperișurile caselor. Vijelia se desfășoară în anotimpul cald al anului și este atribuită de cele mai multe ori norilor Cumulonimbus, de aceea combinată cu celelalte fenomene (oraje, precipitații abundente, grindină) duce la apariția situațiilor de risc.
[NUME_REDACTAT] Argeșului, între orașul Curtea de Argeș și [NUME_REDACTAT] au loc vijelii de diferite intensități în fiecare an, în special în perioada primavara-vara.
O vijelie foarte puternică a avut loc în anul 2005, când în seara de 19 iulie, vântul foarte puternic a doborât numeroși copaci din orașul Curtea de Argeș ce au avariat aproximativ 30 de mașini. De asemenea și numeroși stâlpi de electricitate au fost doborâți, 30 de localități rămânând fără curent electric.
În anul 2010, pe data de 21 iuni, a avut loc o vijelie puternică în același oraș, ce a dus la smulgerea unui acoperiș de pe o fabrică de pâine și aruncarea acestuia în curtea interioară.
Figura 40. Pagube produse de vijelie.
(Sursa http://www.ziare.com/)
În anul 2011, seara, pe data de 20 iulie a avut loc o vijelie puternică însoțită de descărcări electrice și precipitații abundente, ce a dus la smulgerea mai multor acoperișuri de pe blocuri și la avarierea câtorva mașini aflate în parcări. De asemenea curentul a fost întrerupt datorită avarierilor liniilor de curent.
5.4. Ploile torențiale
Ploile torențiale se caracterizează prin căderea unei cantități mari de apă într-o perioadă scurtă de timp. Cei mai importanți parametrii ce caracterizează acest fenomen sunt: durata totală, intensitatea medie și cantitatea de apă căzută. De obicei, în cadrul unei ploi torențiale, cu cât durata este mai mare, cu atât intensitatea este mai mică. Efectul distrugător al ploilor torențiale nu depinde doar de cei trei parametrii menționați mai sus ci și de pantă, tipul de sol, lipsa vegetației, momentul din an când se produce, activitățile antropice. Astfel cu cât panta este mai abruptă cu atât pericolul să se producă viituri este mai mare, viteza crescând și ea odată cu pantă. Solul este de asemenea și el important deoarece pe un sol uscat, puterea de eroziune este mai mare, în timp ce lipsa vegetației face că reținerea apei să fie minimă, aceasta canalizându-se către vale. Vegetația are un rol foarte important în reținerea apei și evitarea eroziunilor malurilor, în schimb zonele fără vegetație sunt predispuse la alunecări de teren și la spălarea solului.
În zona analizată, ploile torențiale au reprezentat adevărate fenomene de risc deoarece au dus la formarea de viituri, inundații, soldate cu pagube materiale foarte mari. Unele dintre cele mai mari ploi torențiale au fost cele din anul 2005, unde în decurs de câteva ore precipitațiile au depășit 100 l/m², octombrie 2009, iulie 2010, noaptea dinspre 6 spre 7 august 2010, 26 iunie 2012 (peste 100 de l/m²), octombrie 2013 (64 l/m²). Acestea, combinate cu vânt puternic, fenomene orajoase și uneori grindină, au produs pagube importante atât în zona urbană cât și cea rurală deoarece au afectat casele oamenilor (inundații, incendii), rețeaua rutieră (poduri și podete rupte, străzi blocate de aluviuni, rigole colmatate) linii de înaltă tensiune rupte, arbori rupți, culturi agricole si multe alte pagube.
Tabel 21. Cantitățile maxime de precipitații (l/m²) in 24 h la stația meteorologică Curtea de Argeș între anii 1971-1980.
Între anii 1971-1980, la stația analizată s-au întregistrat precipitații maxime în 24 de ore de 97,8 l/m² în luna iulie a anului 1975, o altă valoare ridicată a fost cea din anul 1972, în luna octombrie, cu valoarea de 78,7 l/m².
5.5. Valurile de căldură
Valurile de căldură și singularitățile termice pozitive reprezintă opusul valurilor de frig și a singularităților termice negative. “Ele sunt rezultatul marilor variații neperiodice ale climei și de aceea, apar izolate, singular, de unde și denumirea de singularități termice pozitive” ([NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., 1999, Riscurile climatice din România, [NUME_REDACTAT] Internațional, București).
Valurile de căldură sunt datorate advecțiilor de aer tropical continental generate de anticiclonii continentali care se dezvoltă în sud-estul Europei, în bazinul [NUME_REDACTAT], în nord-vestul Africii, dar și pe teritoriul Asiei de sud-vest. Dacă formațiunile barice anticiclonale persistă, atunci se vor intensifica și procesele locale de insolație, care alături de advecțiile aerului tropical duc la creșterea temperaturilor și la creșterea fenomenului de uscăciune.
La stația meteorologică Curtea de Argeș, între anii 1971-1980, temperatura maximă absolută a fost de 34°C și a fost înregistrată în anul 1971 în luna august. Cu o valoare apropiată a fost și luna iulie din anul 1974, atunci înregistrându-se 33,7°C. Ținând cont de de specificul zonei reprezentate, aceste temperaturi sunt foarte ridicate, dar este evident că avansând spre nord pe [NUME_REDACTAT], aceste maxime absolute sunt mai reduse, datorită creșterii în altitudine și a apropierii față de munte. Pentru zona analizată, valurile de căldură și implicit singularitățile termine pozitive reprezintă un risc climatic important deoarece duc la apariția disconfortului. Datorită temperaturii ridicate, dar și a umezelii scăzute, se produce sincopa de căldură (amețeli, grețuri, leșin), sindromul de declorurare (pierderi de săruri minerale, calciu, magneziu, datorită transpirației), șocul de căldură (organismul nu mai poate să îți mențină echilibrul termic), deshidratare excesivă (oboseală, lipsa de coordonare, confuzii mentale). De asemenea valurile de căldura mai pot accentua deficitul de umezeală în sol, dar pot produce și stricăciuni în cadrul infrastructurii rutiere. Căldura excesivă duce la înmuierea asfaltului, aceasta combinată cu circulația mașinilor de mare tonaj duce la formarea unor șanțuri, dâre, denivelări în cadrul asfaltului.
CAPITOLUL 6. RISCURI CLIMATICE POSIBILE TOT ANUL
6.1. Fenomene de uscăciune și secetă
Fenomenele de uscăciune si secetă se datorează acțiunii mai multor factori precum: precipitațiile atmosferice, rezerva de apă din sol ce este accesibilă plantei, evapotranspirația, viteza vântului, umezeală și temperatura aerului. În special, factorul cel mai determinant pentru apariția acestui fenomen este reprezentat de lipsa precipitațiilor. Lipsa precipitațiilor se datorează predominării unui timp anticiclonic caracterizat de timp stabil și senin, cu insolație și temperaturi ridicate în special în sezonul cald. Alți factori ce influențează apariția secetei sunt reprezentați de către caracteristicile suprafeței active, particularitățile fiziologice ale plantei, dar și influența antropică asupra mediului. Seceta poate să apară în toate cele patru anotimpuri ale anului astfel că reprezintă risc pentru majoritatea plantelor ce se cultivă în zona analizată. Ca să putem vorbi de fenomenul de secetă, este necesar ca să avem un minim de 10 zile consecutive fără precipitații în sezonul cald și minim 15 zile în sezonul de iarnă.
Spre deosebire de zona de câmpie, perioadele de uscăciune și secetele ce au loc pe [NUME_REDACTAT], în zona analizată sunt mult mai scurte, dar și mai reduse ca intensitate. De exemplu, în anii 1972, 1974, 1977 și 1980 au avut loc secete deoarece au existat luni în care s-au înregistrat doar 2 zile de precipitație, uneori doar o zi sau chiar deloc. Astfel fenomenele de uscăciune și secetă constituie un risc pentru agricultura practicată în zona analizată deoarece poate duce la scăderea producției (fructele nu se mai dezvoltă și rămân mici) și uneori la compromiterea acesteia (ofilire totală). Nu toate plantele sunt afectate în același timp de către secetă deoarece unele sunt mai adaptate decât altele pentru astfel de condiții, de exemplu părul și vița de vie sunt mai rezistente la secetă în timp ce, cireșul și caisul sunt mai sensibili la secetă.
Plantele nu sunt afectate in timpul fenomenului de uscaciune deoarece acestea încă mai au reserve de apa din sol, în schimb dacă acest fenomen persistă se instalează seceta, care afectează plantele din ce în ce mai mult, în funcție de durata acesteia.
Figura 41. Secetă
(Sursă www.agroromania.manager.ro)
O măsură de combatere a secetei este reprezentată de irigații. Aceasta poate fi realizată fie cu ajutorul sistemelor mai moderne, de transport a apei prin țevi și conducte către zona necesară, fie prin metode tradiționale, apa poate fi cărată cu ajutorul recipientelor până la cultura respectivă, bineînțeles că această metodă este aplicabilă doar terenurilor cu suprafețe foarte reduse.
6.2. Excesul de umiditate
Excesul de umiditate reprezintă opusul fenomenelor de uscăciune și secetă. Acesta poate să apară când solul este argilos și nu permite infiltrarea apei, când pânza freatică este la mică adâncime și solul se îmbibă repede cu apă, în schimb în zona analizată acest lucru se produce datorită precipitațiilor ce se întind pe o durată mai mare de timp. Aceste precipitații îndelungate sunt determinate în țara noastră datorită prezenței ciclonilor oceanici și cei mediteraneeni. Un rol important în apariția excesului de umiditate îl are și tipul de sol, panta terenului, tipul de vegetație, timpul în care aceasta se produce, dar și activitățile antropice.
Excesul de umiditate este un risc ce se poate produce ca și seceta, adică în orice anotimp, în schimb în zona analizată, acest fenomen se petrece destul de rar și are intensitate mică, dar și o durată mai redusă. Acest fenomen prezintă în special un risc pentru agricultură deoarece persistența excesului de umiditate duce la apariția fenomenelor de băltire pe terenurile agricole, lucru care determină micșorarea producției și asfixierea plantelor.
CAPITOLUL 7. RISCURI HIDROLOGICE
7.1. [NUME_REDACTAT] reprezintă momente de vârf în evoluția scurgerii unui râu. Acestea sunt caracterizate prin creșteri foarte rapide ale nivelului și debitului apei râului până la atingerea unui maxim, după care urmează scăderea rapidă a nivelului și a debitului, dar nu la fel de rapidă ca și în cazul creșterii, până la nivelul normal de scurgere al apei respective. Viiturile pot să aibă un sigur vârf sau mai multe vârfuri, în funcție de intensitatea și periodicitatea ploii torențiale.
Condițiile fizico geografice și socio economice care favorizează formarea viiturilor sunt:
– Clima: intensitatea precipitațiilor, evaporație, umiditate, temperatura aerului și a solului.
– Relieful: acesta influențează scurgerea în general prin panta versanților.
– Factorul geologic: – litologic (compoziția și textura tipurilor de roci).
– structural (cutele sau faliile ce întrerup continuitatea sau uniformitatea tipurilor de roci).
– Solul: acesta influențează infiltrația, scurgerea de suprafață și evaporația.
– Vegetația: aceasta aduce modificări asupra regimului de umiditate al solului, dar și protejează împotriva eroziunii acestuia.
– Activitatea antropică: sunt aduse modificări asupra albiilor prin rectificare, îndiguire, derivații, construirea de lacuri de acumulare, baraje de stingere a torenților.
Aproape exclusiv, în zona analizată, viiturile sunt datorate factorilor climatici, mai exact precipitațiilor lichide abundente (viituri pluviale). Apa din întreg bazinul hidrografic al râului, respectiv pârâului, se canalizează către albia acestuia ducând la acumularea unei mari cantități de apă ce se deplasează cu viteză către aval. Cele mai periculoase, rapide și imprevizibile sunt viiturile produse în bazinele hidrografice mici, pe cursul superior al râului unde panta este mare. Viiturile se mai pot produce și în cazul topirii rapide a zăpezii (viituri nivale), dar și a topirii zăpezii combinată cu precipitațiile abundente, numite în acest caz viituri pluvio-nivale, în schimb acestea sunt foarte puțin probabile.
De asemenea viiturile mai pot avea loc și datorită activităților antropice, astfel că ruperea unor diguri, ziduri ale unor lacuri de acumulare duc la apariția acestor evenimente, din fericire, aceste situații sunt extreme de rare.
În zona analizată, pe [NUME_REDACTAT], sectorul dintre orașul Curtea de Argeș și [NUME_REDACTAT], viiturile reprezintă un adevărat risc pentru populație și bunurile acestora, căi de comunicații, agricultură, etc. Aici, viiturile se produc foarte rar pe valea râului Argeș, cele mai numeroase și periculoase sunt cele care se produc pe văile mici, adiacente, ce se varsă în râul și anume: [NUME_REDACTAT] (7 km), [NUME_REDACTAT] (8 km), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (14 km), [NUME_REDACTAT] (12 km), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (4 km), [NUME_REDACTAT] (2,5 km), [NUME_REDACTAT]-Olteni (2 km), [NUME_REDACTAT]-Poștei (2 km), [NUME_REDACTAT] (6 km). Acestea au un bazin de recepție cu o suprafață redusă, iar în cazul unor ploi torențiale se pot forma viituri.
Pericolul de producere al viiturilor și inundațiilor pe râul Argeș a fost redus semnificativ odată cu construirea lacurilor de acumulare (Vidraru, Oești, Cerbureni, Curtea de Argeș) și a sistemelor de canale ce dirijează apa către hidrocentrale.
În cele dua grafice de mai jos am prezentat debitul minim, mediu și maxim anual de la stația hidrometrică Arefu între anii 1983-2011, astfel că debitul minim în aceasta are valori de sub 0,1 m³/s, excepție făcând anul 2010, când debitul minim anual era de 0,109 m³/s.
Din punct de vedere al valorilor medii anuale, acestea înregistrează variații cuprinse între 0,1 m³/s și 0,6 m³/s.
Grafic 17. Debitul mediu si minim (m³/s) la stația hidrometrică Arefu între anii 1983-2011.
Cele mai ample variații se înregistrează de departe în cadrul debitelor maxime anuale, astfel că în perioada analizată cel mai mare debit s-a înregistrat în anul 1991 pe data de 5 iulie, când valoarea a fost de 79 de m³/s. Alte debite semnificative au fost înregistrate în anii 1999 (13 august – 72,6 m³/s), 2005 (12 iulie – 39,9 m³/s) și 2010 (7 august – 28,1 m³/s). Comparativ cu debitele medii anuale, aceste valori sunt extreme de mari pentru [NUME_REDACTAT]. În anii 1991, 1992, 2005, 2010, când s-au înregistrat aceste debite maxime, este evident că atunci au avut loc viituri masive pe [NUME_REDACTAT]. A fost posibilă înregistrarea acestor debite maxime și implicit a viiturilor, datorită precipitațiilor torențiale ce au căzut peste bazinul arefului în anotimpul vara (lunile iunie respectiv august).
Grafic 18. Debitul maxim (m³/s) la stația hidrometrică Arefu între anii 1983-2011.
O altă zona propice formării viiturilor este reprezentată de [NUME_REDACTAT], aceasta având o lungime de 5-6 km, din care, în cadrul comunei Albești de Argeș, aproximativ 3 km ai acestei văi sunt amenajați sub forma unui canal cu o înalțime de aproximativ 2 m și o lațime de 2,5 m.
Figura 42. Intervenție antropică asupra Figura 43. Intervenție antropică asupra
[NUME_REDACTAT]. (Sursă proprie) [NUME_REDACTAT]. (Sursă proprie)
Aici datorită precipitațiilor torențiale, au avut loc numeroase viituri, semnificative fiind cele din 2005, 2007, 2010 (6-7 august) și iunie 2012. În urma acestora, au fost afectate numeroase case, podețe, poduri, grădini și culturi agricole. Astfel, în timpul viiturii ce a avut loc în noaptea dinspre 6 spre 7 august anul 2010, au fost depuse cantități mari de aluviuni atât pe [NUME_REDACTAT] 7C, circulația fiind blocată oră, cât și în curțile oamenilor, unde stratul acestora depășea și o jumătate de metru.
Figura 44. Efectele viiturii produse pe Figura 44. Efectele viiturii produse pe
[NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT].
(Sursa http://argesuldenord.wordpress.com) (Sursa http://argesuldenord.wordpress.com)
Apa acumulată pe versanții acestei văi, s-a canalizat prin zona îndiguită, dar aceasta nu a mai făcut față debitului mare și s-a revărsat cu putere în curțile, grădinile și casele oamenilor afecând tot ce a întâlnit în cale.
În aceiași noapte, mai în amonte cu câțiva kilometri de această localitate, în comuna Corbeni, pe [NUME_REDACTAT] s-a format o altă viitura datorită aportului de apă adus de către paraiele Tulburea și Limpedea care a distrus numeroase poduri și podețe, drumuri comunale, dar și afectarea proprietăților private ale locuitorilor.
Alte viituri importante ce s-au produs pe văile mici din zona analizată sunt:
Pe data de 11 iunie, anul 2005, o viitură formată pe [NUME_REDACTAT] a afectat patru gospodarii, dar și mai multe anexe ale locuitorilor.
Pe data de 25 iunie, anul 2012 în localitatea Albești de Argeș, două persoane ce au fost surprinse de o viitură au fost la un pas să-și piardă viața, acestea fiind salvate cu greu de către pompieri datorită intervenției sigure și prompte a acestora. Și în orașul Curtea de Argeș au fost probleme datorită aluviunilor aduse pe carosabil datorită viiturilor formate pe văile din cadrul orașului. O viitură destul de puternică s-a format și pe [NUME_REDACTAT] Iașului ce amenința să iasă din matcă și șă se reverse în localitate.
Cea mai recentă viitura a fost cea de pe data de 5 mai 2014, când în orașul Curtea de Argeș, datorită precipitațiilor de 20-25 de l/m², s-a format o viitură pe [NUME_REDACTAT] care a afectat un podeț și a avariat carosabilul unei străzi.
Deși odată cu construirea lacurilor de acumulare și a canalizării cursului de apă al râului Argeș, am putea crede că a fost eliminată total producerea de viituri pe cursul principal, însă datorită eliberării prea rapide a unei cantități mari de apă de către aceste lacuri de acumulare poate duce la formarea unor unde de viitură. Acestea nu reprezintă un pericol pentru populație deoarece albia este foarte mare, în schimb sunt afectați stâlpii de susținere ai podurilor.
Acesta este efectul viiturii din data de 6 iulie 2005, când datorită eliberării prea rapide a unei cantități mari de apă din lacul de acumulare Curtea de Argeș, au fost afectați stâlpii de susținere ai unei conducte (figura 46, 47).
Figura 45. Efectele viiturii produse pe râul Figura 46. Efectele viiturii produse pe râul
Argeș în aval de lacul Curtea de [NUME_REDACTAT] în aval de lacul Curtea de Argeș
(Sursă proprie) (Sursă proprie)
De asemenea în perioada 23-24 iunie, anul 2012, datorită precipitațiilor abundente (129,8 l/m²) lacul de acumulare Curtea de Argeș nu a mai făcut față apelor și a fost nevoit să deverseze surplusul de apă, astfel că în aval de acesta s-a format o undă de viitura ce a erodat baza pilonilor unui pod de cale ferată de peste râul Argeș. Acesta fusese construit în anul 1973, avea o lungime de aproximativ 80 de metri și făcea în trecut legătură între liniile principale de cale ferată și o fabrică de porțelan, însă în prezent era dezafectat (figura 47, 48).
Figura 47. Surparea unui pod de cale ferată Figura 48. Surparea unui pod de cale ferată
datorită unei viituri de pe râul Argeș. datorită unei viituri de pe râul Argeș.
(Poză proprie) (Poză proprie)
Un alt pod ce a avut de suferit în urma unei viituri din anul 2013, dar și a celor produse în anii anteriori, este cel de peste râul Argeș, de pe [NUME_REDACTAT] 703H, ce face legătura între comuna [NUME_REDACTAT] și orașul Curtea de Argeș. În cazul acestuia, sistemele de protecție ale stâlpilor de susținere din cadrul albiei au fost măcinate, astfel că în prezent se circulă pe un singur sens, iar trecerea autovehiculelor mai grele de 3,5 tone este interzisă. De asemenea, tot peste râul Argeș, în aceiași zonă, o conductă ce realizează alimentarea cu apă a aceleiasi comune a rămas suspendată pe o lungime de aproximativ 30 de metri existând riscul ca aceasta să se rupă.
Figura 49. Podul de peste râul Argeș ce leagă orașul
de comuna [NUME_REDACTAT]. (Poză proprie)
Toate aceste viituri prezentate mai sus, au caracter local și afectează comunitățile din zona respectivă. În schimb, spargerea unui lac de acumulare ar avea consecințe devastatoare asupra localităților dispuse de-a lungul râului. Un scenariu apocaliptic ar fi reprezentat de ruperea zidului de susținere al lacului de acumulare Vidraru, ce are un volum de 465 milioane m³. Finalizat în anul 1966, acesta a fost proiectat să reziste unor cutremure cu intensitatea de 9 [NUME_REDACTAT], în schimb surse oficiale spun că în cazul în care acesta ar ceda, prima comună lovită de viitura ar fi Arefu, unde apele ar ajunge într-un minut, în timp ce în orașul Curtea de Argeș unda de viitura de aproximativ 25 de metri înălțime ar ajunge în aproximativ 15-20 de minute. Ca să ne dăm seama de amploarea fenomenului și de riscul pe care acesta îl reprezintă, cercetătorii au calculat ca o undă de viitura de 12 metri ar lovi orașul Pitești în aproximativ 70 de minute de la producerea fenomenului. Trebuie reamintit faptul că acest oraș se afla la o distanță de 74 de km de lacul Vidraru.
Un mic eveniment nefericit a avut loc în anul 1977 când o vană a barajului Vidraru s-a blocat, din lac scurgându-se mii de metri cubi de apă ce au produs o viitură. Aceasta a măturat în cale numeroase case, magazine, depozite, până în satul Cerbureni, unde aceasta a fost reținută în cele din urmă. Din câte se pare acest accident s-a soldat cu o victimă, o femeie fiind omorâtă în urma viiturii. Astfel, această întâmplare ne reamintește riscul pe care îl reprezintă ruperea zidului de susținere al lacului de acumulare și pagubele atât omenești cât și materiale ce ar avea loc în urma acestui fenomen.
Astfel în pe [NUME_REDACTAT], în zona analizată, viiturile reprezintă un risc major atât pentru populație cât și pentru bunurile acestora, dar și pentru agricultură și rețeaua de drumuri și căi ferate. Protejarea populației față de aceste unde de viitura ar trebui să reprezinte principalul obiectiv al autorităților locale, lucru care, după părerea mea nu se întâmplă.
7.2. [NUME_REDACTAT] reprezintă acoperirea cu apă a unui teritoriu ce în mod normal este emers. În general, cauzele naturale de producere a acestora sunt reprezentate de precipitațiile lichide abundente și topirea bruscă a zăpezilor. Ca o cauză antropică de producere a inundațiilor putem menționa ruperea sau spargerea lacurilor de acumulare, lucru care ar determina inundarea zonelor situate în aval de acestea.
Ca și în cazul viiturilor, inundațiile sunt influențate de mai mulți factori cum ar fi:
– Panta și dispunerea reliefului: în zonele înclinate apa se scurge, limitând astfel pagubele pe care le poate produce o inundație, în schimb zonele depresionare favorizează băltirea apelor, mărind pagubele produse.
– Defrișările: acestea grăbesc scurgerea apelor pe versanți, acumularea acesteia în lunca inferioară, depășirea capacității de transport a albiei și revărsarea apelor în zonele învecinate
– Umezeala solului: într-un sol deja saturat apa nu se mai infiltrează, ajungându-se la acumularea acesteia, în timp ce în solul uscat o parte din apă se infiltrează limitându-se pagubele produse de inundație.
– Lucrările de îndiguire și canalizare a albiei: uneori acestea sunt subdimensionate, lucru care favorizează revărsarea apelor. De asemenea, amplasarea de țevi pentru diferite utilități deasupra văilor canalizate, obturează și favorizează depunerea de aluviuni blocând cursul apei.
În zona analizată, inundațiile se produc exclusiv datorită precipitațiilor lichide abundente. Astfel sunt inundate casele, beciurile, culturile și grădinile oamenilor, fie datorită precipitațiilor abundente ce fac ca apa să se acumuleze pe proprietățile oamenilor, fie datorită revărsării pârâurilor și râurilor deoarece capacitatea de transport a albiei este depășită.
Una dintre cele mai semnificative și reprezentative inundații s-a produs pe data de 2 iulie 1975, pe [NUME_REDACTAT], când aproape 2 km din sectorul râului au fost inundați, producându-se numeroase pagube precum: obiective culturale, proprietăți private, culturi agricole și drumuri comunale. Frecvența acestei inundații este considerată a fi de 5%. Aceasta a fost înscrisă în raportul privind inundațiile istorice semnificative înregistrate la nivelul [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]-Vedea.
Alte inundații ce au avut loc în zona analizată sunt:
– În august 2005 în orașul Curtea de Argeș au avut loc numeroase inundații datorită revărsării pârâurilor din cadrul orașului. O situație destul de gravă a fost atunci când [NUME_REDACTAT] a fost acoperită în întregime de o cantitate foarte mare de apă, ce a inundat numeroase spații comerciale, dar și o școlă ([NUME_REDACTAT] Nr 1 “Carol 1”). Figura 50. Inundații în orașul Curtea de Argeș
(Sursă www.infocurteadearges.ro)
– Pe data de 25 iunie 2012 o mașină a rămas blocată într-un tunel rutier ce trece pe sub un canal al râul Argeș datorită acumulării unei mari cantități de apă.
Astfel circulația între comuna [NUME_REDACTAT] și orașul Curtea de Argeș a fost întreruptă până la evacuarea apei de către pompieri. De asemenea, în comuna Albești de Argeș, au avut loc numeroase inundații datorită precipitațiilor abundente (peste 100 de l/m²) căzute între-o perioadă scurtă de timp.
Figura 51. Tunel rutier pe sub râul Argeș
(Sursă proprie)
– În noaptea dinspre 16 spre 17 octombrie anul 2013, în orașul Curtea de Argeș, datorită precipitațiilor de 64 de l/m² căzute în câteva ore, au fost inundate câteva case, beciuri, curți, parcuri (figura 52), dar și străzi deoarece sistemul de canalizare nu a mai putut face față cantitățiilor mari de apă.
Figura 52. Efectele inundației din octombrie 2013 în cadrul orașului Curtea de Argeș.
(Sursă http://s1.ziareromania.ro/)
– Cele mai recente inundații au fost cele de pe data de 5 mai 2014, atunci, în orașul Curtea de Argeș au fost inundate numeroase case, anexe gospodărești, curți, grădini, datorită acumulării apei provenită din precipitațiile lichide abundente (40 de l²).
În zona analizată, inundațiile sunt mult mai reduse ca intensitate și frecvența în comparative cu alte zone ale țării. Acestea au impact asupra locuințelor și beciurilor în sensul că apa pătrunde în acestea, dar și asupra culturilor agricole. Durata acestora, dar și intensitatea este destul de redusă, astfel încât în urma inundațiilor produse pe [NUME_REDACTAT] este foarte greu să se producă victime omenești. Spre deosebire de inundații, viiturile sunt mult mai periculoase, datorită vitezei mari, volumului mare de apă, aluviunilor carate, dar și a caracterului de flash flood.
7.3. Efectul impactului antropic asupra riscurilor hidrologice
Din punct de vedere al riscurilor hidrologice, activitățile antropice pot avea atât un impact pozitiv cât și negativ în producerea acestora. Un impact pozitiv în reducerea apariției sau diminuarea riscurilor hidrologice îl reprezintă construirea lacurilor de acumulare. De asemenea, barajele de stingere a torenților, amenajarea versanților bazinului hidrografic, îndiguirile, amenajarea albiilor, descurajarea dezvoltării comunităților în zonele predispuse riscului, au scopul de a reduce, limita pagubele produse de aceste fenomene hidrologice. Controlul total al viiturilor și inundațiilor este imposibil, însă lucrările de amenajare gândite după un bun plan, prognozarea fenomenelor, informarea și atenționarea populației, dar și reacțiile acestora sunt extreme de importante când astfel de fenomene au loc.
De asemenea, există și situații în care activitățile antropice sporesc riscul produs de către viituri și inundații și măresc pagubele produse. Astfel că, lucrările de canalizare a albiilor pot avea atât impact pozitiv cât și negativ. În cazul viiturilor mai reduse, acestea sunt foarte eficiente deoarece canalizează apa printr-un curs bine definit și reduc eroziunea malurilor. În schimb în cazul unor viituri mai mari și mai puternice, aceste albii canalizate nu fac decât să sporească viteza apei și uneori să determine revărsarea acesteia. De aceea, de foarte multe ori se spune că albiile canalizate oferă locuitorilor o falsă siguranță in momentul producerii viiturilor.
Podurile, podețele, dar și țevile amplasate la o înălțime necorespunzătoare față de talvegul albei duc la colmatarea și revărsarea apelor în cazul unor viituri mari. În cazul viiturii din vara anului 2010 ce a avut loc pe [NUME_REDACTAT], tocmai aceste lucruri au dus la colmatarea și revărsarea apelor în curțile și casele oamenilor, dar și pe drumul național 7C (figura 53).
Figura 53. Intervenție antropică asupra albiei minore a [NUME_REDACTAT]. (Sursă proprie)
Defrișările reprezintă o altă activitate antropică ce sporește riscul producerii de viituri deoarece apa se scurge mult mai repede pe o suprafață liberă decât pe o suprafață împădurită, ajungându-se la concentrarea în același timp a unei mari cantități de apă pe vale. Eroziunea solului este și ea accentuată pe terenurile defrișate, aportul de aluviuni din apa fiind mult mai mare.
Lipsa întreținerii văilor sporește riscul de colmatare și de revărsare a apelor. Astfel pe majoritatea văilor amenajate în prezent cresc ierburi, uneori și copaci (figura 54). De asemenea lipsa lucrărilor de întreținere la nivelul barajelor de stingere a torenților, zidurilor, pragurilor face că acestea să devină uneori ineficiente și să nu mai acționeze cum ar trebui în cazul unei viituri sau inundații (figura 55).
Figura 54. Vegetatie crescută pe albia Figura 55. Degradarea lucrarilor hidrotehnice
[NUME_REDACTAT]. (Sursă proprie) pe [NUME_REDACTAT]. (Sursă proprie)
7.4. Măsuri de combatere și prevenire a riscurilor hidrologice
După cum am precizat și mai sus, nicio activitate antropică, oricât de complexă ar fi ea, nu poate înlătura complet riscul asociat viiturilor și inundațiilor. În zona analizată acestea se produc foarte repede și de aceea sunt foarte greu de prognozat.
O primă măsură de combatere a viiturilor și inundațiilor este aceea de construirea de lacuri de acumulare, acestea având rolul de a controla debitul râului prin reținerea apelor mari și eliberarea acestora progresiv astfel încât să nu se producă viituri și inundații. Acest lucru a fost realizat deja pe [NUME_REDACTAT] prin construirea celor patru lacuri de acumulare: Vidraru, Oești, Cerbureni și Curtea de Argeș. Odată cu realizarea acestor lacuri, practice a fost înlăturat în mare măsură riscul produs de astfel de fenomene hidrologice.
O altă metodă de reducere a pagubelor produse de către aceste fenomene este reprezentată de amenajările din cadrul albiei: baraje de stingere a torenților, praguri pentru diminuarea vitezei apei, lucrări de amenajare a albiei și canale. Toate aceste amenajări hidrotehnice au rolul de a diminua pagubele produse de către aceste fenomene extreme. De asemenea, deși viiturile și inundațiile sunt greu de prognozat, o mai buna funcționare a sistemului de monitorizare al fenomenelor atmosferice, în special precipitațiile torențiale, ar putea oferi informații vitale asupra momentului producerii, intensitate, dar și localizare. Astfel autoritățile ar știi la ce să se aștepte și cum să se pregătească pentru a diminua riscul produs de aceste fenomene.
Informarea și avertizarea sunt alte măsuri foarte importante în reducerea riscurilor, astfel că o populație ce este informată din timp, poate să se pregătească astfel încât să nu fie luată prin surprindere. Extrem de importante sunt și cunoștințele persoanelor predispuse riscului deoarece acestea trebuie să știe cum să reacționeze în cazul unei viituri. De cele mai multe ori, toate aceste lucruri fac diferența între viață și moarte, sau între o viitură cu pagube semnificative și una cu un impact mai redus.
CAPITOLUL 8. CHESTIONAR
Chestionarul reprezintă un set de întrebări, ce este alcătuit cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra problemei chestionate. Acesta reprezintă un mijloc ideal de extragere a informaților din cadrul populației vizate cu scopul de a observa și identifica percepția acestora despre un anumit lucru.
Pentru a înțelege percepția oamenilor asupra riscurilor climatice și hidrologice, eu am aplicat două chestionare, în două zone diferite ale [NUME_REDACTAT], pentru a vedea cum variază percepția oamenilor asupra riscului dominant în cadrul a două zone distincte.
Astfel, în primul caz, am aplicat un chestionar cu 10 întrebări, în cadrul căruia am investigat 25 de persoane ce locuiesc în proximitatea [NUME_REDACTAT], din cadrul comunei Albești de Argeș, sat Ungureni. Întrebările pe care le-am aplicat localnicilor sunt:
După cum se vede în graficul alăturat, majoritatea persoanelor chestionate au vârstă cuprinsă între 31 și 50 de ani. Am chestionat persoane cu vârste diferite pentru a înțelege percepția fiecărei generații asupra riscurilor.
Grafic 19. Ce vârstă aveți?
În urma acestor rezultate se constată că riscul cel mai mare este reprezentat de către viituri, iar apoi de către grindină. Este normal acest lucru ținând cont că în ultimi zece ani pe [NUME_REDACTAT] au avut loc numeroase viituri foarte puternice.
Grafic 20. În opinia dumneavostră, care credeți că este cel mai periculos fenomen al naturii din această zonă?
Cei mai mulți dintre locuitori consideră aceste fenomene foarte periculoase deoarece produc numeroase pagube atât în cadrul gospodăriilor cât și în cadrul culturilor agricole.
Grafic 21. Ați avut pagube în urma producerii acestor fenomene climatice și hidrologice?
Majoritatea locuitorilor au considerat că autoritățile au reacționat în mod responsabil, ajutându-i să treacă cu bine peste ascete probleme. În cadrul efectelor produse de viituri și inundații, primăria locală a intervenit cu motopompe pentru a scoate apa din beciuri și case, dar și cu excavatoare pentru înlăturarea aluviunilor din curți și de pe drumuri.
Grafic 22. După producerea acestor evenimente nefericite, autoritățile au reacționat prompt?
Aici, din păcate se poate observa lipsa de implicare și nepăsarea autorităților locale, dar și a [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. În zona analizată, cei de la Sistemul de Gospodărire al [NUME_REDACTAT], ar trebui să se ocupe de exploatarea și întreținerea tuturor cursurilor de apă din zonă.
Grafic 23. Autoritățile locale sau alte instituții ale statului, au luat măsuri pentru limitarea pagubelor produse de aceste fenomene, în special de către viituri?
Deși sunt conștienți de riscul pe care viitura îl presupune, majoritatea populației, în special populația în vârstă, considera că nu este treaba lor să asigure întreținerea văii și nu au de gând să participe la astfel de acțiuni. Procentul de 25 % este reprezentat de persoanele mai tinere care în cadrul unui acțiuni bine stabilite de voluntariat și-ar manifesta interesul să participe și să dea o mână de ajutor pentru comunitatea locală.
Grafic 24. Ați fi dispus să participați la programe de voluntariat cu scopul de a curăța și a aduna aluviunile și vegetația de pe [NUME_REDACTAT] pentru a evita colmatarea și revărsarea acesteia în grădinile și casele dumneavoastră?
Cele mai multe persoane chestionate (80%), spun că deși în ultimi ani au loc evenimente din ce în ce mai dese și mai periculoase, nu au fost avertizați sau atenționați cum să acționeze.
Grafic 25. Ați fost informați de către autorități sau alte instituții referitor la cum sa vă protejați și să acționați în cazul unor astfel de evenimente?
În urma acestor rezultate reiese faptul că aproape toate persoanele chestionate (90%), nu se simt mai bine pregătite pentru a înfrunta o viitură sau o inundație, aceștia rămânând la fel de expuși și neputincioși în cazul producerii unor fenomene distrugătoare.
Grafic 26. În prezent considerați că sunteți mai bine pregătit pentru a face față unui astfel de eveniment?
Toate persoanele chestionate consideră că în viitor vor mai avea loc astfel de evenimente, din ce în ce mai periculoase atât pentru gospodăriile lor, culturile agricole, dar și pentru viețile omenești.
Grafic 27. Considerați că în viitor vor mai avea loc astfel de fenomene excepționale în zona dumneavoastră?
De asemenea, 70% din populația chestionată consideră că în viitor situația nu se va schimba în bine deoarece autoritățile competente, fie din nepăsare, fie din lipsa fondurilor, nu vor lua măsuri pentru reducerea pagubelor, astfel oamenii s-au resemnat că trebuie să se descurce pe cont propriu.
Grafic 28. Considerați că în viitor autoritățile competente vor lua măsuri astfel încât să se reducă pagubele produse de aceste fenomene ale naturii?
În urma analizării acestui chestionar am ajuns la concluzia că riscul cel mai reprezentativ pentru populația analizată este reprezentat de către viituri. Este normal, ținând cont de faptul ca în zona în care am aplicat chestionarul, locuințele se aflau la o distanță de aproximativ 50 de metri sau mai puțin de albia pârâului. Deși din spusele cetățenilor, autoritățile acționează destul de rapid și organizat după producerea unei viituri, regretabil este faptul că, acestea alături de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], nu fac nimic pentru a întreține albia minoră ce este canalizată și pentru reducerea pagubelor (înlăturarea vegetației și a aluviunilor depuse, repararea zonelor ce necesită întreținere, repararea barajelor de stingere a torenților, înălțarea zidurilor de protecție). Nu există niciun plan concret de acțiune în caz de producere a unor evenimente majore, cetățenii nu sunt informați din timp pentru a putea să se pregătească și nici nu au fost informați cum să se apere și să se pregătească.
O parte din vina o au și cei care își au casele de-a lungul albiei minore, deoarece de multe ori aceștia aruncă deșeurile, și obiectele nefolositoare în apă, iar în timpul unor ape mari, acestea împreună cu aluviunile aduse de apă se depun pe poduri, conducte, vegetație și duc la colmatarea și revărsarea apei. Deși în mod normal autoritățile locale alături de cei de la [NUME_REDACTAT] ar trebui să asigure întreținerea albiei, cetățenii, văzând că aceștia nu își îndeplinesc atribuțiile, ar trebui măcar să își poarte singuri de gijă și să curate vegetația din dreptul gospodăriilor, deoarece în cazul unor viituri mari cum au fost cele din anii anteriori ei sunt expuși direct în calea riscului.
În cel de-al doilea caz, am aplicat am aplicat același chestionar, cu 10 întrebări, în satul Mustățești, din comuna [NUME_REDACTAT]. În urma analizării chestionarului am constatat că majoritatea răspunsurilor obținute se aseamăna cu cele din primul chestionar. Excepția este făcută de către riscul cel mai predominant din cele două zone, astfel dacă pe [NUME_REDACTAT] viiturile erau considerate cele mai periculoase, aici în satul Mustățești grindina alături de vijelii ocupa primele două poziții.
Astfel, din analizarea informațiilor obținute din cele două chestionare, putem deduce faptul că nu există un risc reprezentativ pentru întreaga zonă analizată a [NUME_REDACTAT]. Riscul predominant diferă în funcție de zona la care se face referire, cele mai predominante și cele care au cel mai mare impact sunt: viiturile, inundațiile, grindina, orajele și vijeliile.
[NUME_REDACTAT] această lucrare de licență, am încercat să surprind și să evidențiez principalele fenomene de risc ce au loc pe [NUME_REDACTAT], între orașul Curtea de Argeș și lacul Vidraru. Deși zona aleasă nu este una foarte mare, nu se poate vorbi de un anumit risc reprezentativ pentru întreaga regiune. Astfel că în zona cursurilor de apă, a pâraielor mici, mai ales cele care au albia minoră canalizată, riscul principal este reprezentat de către viituri și inundații. În celelalte zone, grindina, vijeliile și orajele reprezintă riscul principal. Efectele produse de către aceste fenomene ale naturii sunt diverse și diferă în funcție de intensitatea cu care acestea se produc. Există fenomene de risc cu un impact mai redus și cu care populația s-a obișnuit să conviețuiască, acestea fiind: bruma, chiciura, ceața, poleiul și seceta. În schimb, există și fenomene ale naturii ce prezintă un risc major asupra populației, bunurilor acestora, agriculturii, aici încadrându-se viiturile, inundațiile, grindina, vijeliile și fenomenele orajoase.
Un lucru important, pentru această zonă, este acela că fenomenele ce au loc aici sunt destul de moderate în comparație cu alte zone ale țării. Pe plan local riscurile reprezentate de aceste fenomene sunt mari, în schimb la nivel de țară, acestea abia dacă sunt perceptibile. [NUME_REDACTAT] Făgăraș în nordul văii, dar și a dealurilor cu orientare nord-sud, contribuie la crearea unui efect de adăpostire și de moderare a fenomenelor extreme. Astfel, tocmai datorită acestui efect moderator, pot spune că, [NUME_REDACTAT] în cadrul sectorului analizat reprezintă un spațiu propice locuirii, cu avantaje semnificative din punct de vedere al localizării, cu un cadru natural bogat și un potențial turistic foarte mare.
Nu există nicio zonă în întreaga țară care să fie lipsită de riscuri, hidrologice sau climatice, deoarece fenomenele naturii acționează în funcție de evoluția vremii. Majoritatea riscurilor sunt acceptabile, dar există desigur și situații excepționale în care datorită mai multor factori pot să apară riscuri climatice sau hidrologice severe. Astfel, eu consider că nu ar trebui să se meargă pe principiul de a înlătura complet un risc produs de un anumit fenomen, ci să se caute soluții pentru a diminua efectele produse de acesta. Înlăturarea completă a riscurilor nu este posibilă, dar nici nu ar fi benefică deoarece natura trebuie să își urmeze cursul normal. De aceea, în literatura de specialitate se vorbește din ce în ce mai mult de conceptul de risc acceptat.
Eu consider că toate lucrările hidrotehnice (lacuri de acumulare, îndiguiri, amenajări de albie, baraje de stingere a torenților) care au fost realizate în secolul trecut au fost foarte importante pentru reducerea apariției riscurilor hidrologice pe [NUME_REDACTAT]. Mă refer în special la riscuri hidrologice (viituri și inundații) deoarece pe de o parte, acestea sunt unele dintre cele mai distructive din zona analizată, iar de cealaltă parte, deoarece asupra acestora se poate interveni mai ușor, în comparație cu riscurile climatice. Din păcate însă, în prezent majoritatea acestor amenajări sunt într-o stare avansată de degradare, capacitatea acestora de a reduce impactul fenomenelor hidrologice s-a redus foarte mult. Mergând pe teren, am reușit să observ toate aceste lucruri, dar și să aflu percepția oamenilor, cu ajutorul chestionarelor. Regretabil este faptul că autoritățile locale și cele responsabile de întreținerea amenajărilor hidrotehnice, nu fac nimic pentru a reduce riscul produs de viituri și inundații și mai rău, cetățenii nu sunt nici măcar informați cum să reacționeze în caz de pericol. Aceste lucruri puteau fi făcute fără un prea mare efort financiar, dar ar fi avut un impact major în reducerea risurilor.
De multe ori, localnicii sunt cei care amplifică efectele produse de către un risc climatic sau hidrologic, prin defrișări, arături necorespunzătoare, aruncarea de deșeuri în albia râului, amplasarea de locuințe în zonele predispuse la inundații și viituri. Trebuie astfel schimbată și mentalitatea localnicilor, deoarece majoritatea dintre aceștia consideră că ei nu trebuie să schimbe ceva în stilul lor de viață pentru a reduce anumite riscuri și cred că este treaba autorităților locale să facă acest lucru. În realitate trebuie să se realizeze o comuniune între localnici și autorități pentru prevenirea producerii unor astfel de fenomene de risc.
În zona analizată fenomenele climatice și hidrologice de risc s-au produs, se produc și cu siguranță se vor mai produce și în viitor de aceea este foarte important ca populația să știe cum să se adapteze, să se protejeze, să se informeze și să acționeze atunci când astfel de evenimente au loc. Având aceste cunoștințe, dar și cu ajutorul autorităților locale, riscurile reprezentate de către aceste fenomene nu vor mai fi așa mari și oamenii vor putea să-și desfășoare liniștiți activitățile fără ca viața lor sau gospodăriile să fie puse în pericol.
Eu consider, ca prin această lucrare de licență, am reușit să identific principalele riscuri climatice și hidrologice ce au loc pe [NUME_REDACTAT], în cadrul sectorului lacul Vidraru-orașul Curtea de Argeș și care afectează comunitatea locală. Am surprins de asemenea percepția localnicilor asupra principalelor riscuri, dar și micile probleme ce se înregistrează la nivel local datorită birocrației, nepăsării și lipsei fondurilor.
În concluzie, în zona analizată, putem identifica o varietate de risuri climatice și hidrologice ce afectează comunitatea locală, dar majoritatea dintre acestea au efecte normale, suportabile, puține fiind cele care produc adevărate dezastre.
[NUME_REDACTAT] Națională de Meteorologie, (2008), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, București.
Băloiu, V., (1971), Gospodărirea apelor, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.
[NUME_REDACTAT], Nedelcu., E., (1974), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București.
[NUME_REDACTAT]., (1978), Fenomene climatice de iarnă și de vară, [NUME_REDACTAT] și Enciclopedică, București.
[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., (1999), Riscurile climatice din România, [NUME_REDACTAT] Internațional, București.
Ciulache, S., (1971), Topoclimatologie și Microclimatologie, Centrul de multiplicare al Universității din București, București.
Ciulache, S., [NUME_REDACTAT]., (2007), Esențial în meteorologie și climatologie, [NUME_REDACTAT], București.
Demeter, T., (1999), [NUME_REDACTAT] – Sectorul mijlociu și inferior. Studiu biopedoclimatic. [NUME_REDACTAT], București.
Diaconu, C., Lăzărescu, D., (1965), Hidrologie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.
Gheorghe, C., (1983), Influența reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] România, București.
Iancu, M., [NUME_REDACTAT]., (1970), [NUME_REDACTAT]. Monografie, [NUME_REDACTAT], București.
Ielenicz, M., [NUME_REDACTAT], (2005), Geografia fizică a României, [NUME_REDACTAT], București.
Ielenicz, M., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], (2003), Subcarpații, [NUME_REDACTAT], București.
Mândruț, O., (1994), [NUME_REDACTAT] dintre Argeș și Argeșel. Studiu geomorfologic, [NUME_REDACTAT] din București, București.
Moisescu, N., Șerban, C., (1980), Curtea de Argeș în documente, [NUME_REDACTAT]-Turism, București.
Moisescu, N., [NUME_REDACTAT]., (1980), Mic îndreptar turistic, [NUME_REDACTAT]-Turism, București.
Mustățea, A., (2005), Viituri excepționale pe teritoriul României, Tipografia SC Onesta. COM PROD 94’’ SRL, București.
Nedelea, A., (2004), [NUME_REDACTAT] în sectorul montan. Studiu geomorfologic. Teză de doctorat, Universitatea din București.
Păltineanu, C., Lungu, M., Mihăilescu, I., (2008), Riscuri climatice și hidrologice, [NUME_REDACTAT], București.
[NUME_REDACTAT]., (2008), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Mâine, București.
http://argesuldenord.wordpress.com
http://earth.unibuc.ro
http://fosilesiroci.blogspot.ro
http://fsu.valahia.ro
http://inhgacercetare.ro
www.infocurteadearges.ro
http://www.mediafax.ro
www.rowater.ro
http://www.valeasuperioaraarges.ghitumolivis.ro/
http://www.ziare.com
http://www.ziartop.ro
http://yrapid.3x.ro
___________________________
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Riscuri Climatice Si Hidrologice pe Valea Argesului (ID: 2004)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.