Riscuri Climatice In Sezonul Cald In Campia Romanati

CUPRINS

Introducere

Capitolul I Aspecte teoretice

1.1. Riscul climatic. Noțiuni generale

1.2. Câmpia Romanați – caracteristici

1.3. Scurt istoric asupra cercetărilor

1.4. Metode și mijloace de cercetare utilizate

Capitolul II Caracteristici climatice generale ale Câmpiei Romanați

2.1 Temperatura aerului

2.2 Precipitațiile atmosferice

2.3 Vântul

Capitolul III Fenomene de risc

3.1 Grindina

3.1.1 Aspecte generale

3.1.2 Parametrii caracteristici grindinei

3.1.3 Aspecte de risc

3.2 Ploile torențiale

3.2.1 Aspecte generale

3.2.2 Parametrii caracteristici ploilor torențiale

3.2.3 Aspecte de risc

3.3 Încălzirile masive

3.3.1 Aspecte generale

3.3.2 Parametrii caracteristici valurilor de căldură

3.3.3 Aspecte de risc

3.4 Seceta

3.4.1 Aspecte generale

3.4.2 Aspecte de risc

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Câmpia Romanați reprezintă una dintre subunitățile Câmpiei Române care prezintă o nuanță de continentalitate mai scăzută decât celelate diviziuni ale Câmpiei Române situate dincolo de râul Olt. Lucrarea de față își propune să prezinte acele elemente climatice de pe cuprinsul Câmpiei Romanați care prezintă riscuri climatice, asa numitele hazarde de natură climatică care sunt specifice acestei unități geografice.

Primul capitol va prezenta câteva aspecte teoretice legate de caracteristicile generale ale riscului climatic, definirea și explicarea termenului, prezentarea caracteristicilor geografice ale Câmpiei Romanați, un scurt istoric al cercetărilor întreprinse în zonă dar și metodele și mijloacele utilizate în cercetarea științifică geografică.

Capitolul secund prezintă caracteristici generale exclusiv de ordin climatic pentru Câmpia Romanați cu referire strictă la câțiva parametrii climatici: temperatura aerului, precipitațiile atmosferice și vântul.

Al treilea capitol prezintă concret și bine documentat fiecare factor de risc climatic care este prezent în Câmpia Romanați, mai exact: grindina, ploile torențiale, încălzirile masive și seceta. Fiecare tip de risc climatic este prezentat separat, și se va face la fiecare o prezentare generală urmată de discutarea unor parametrii specifici pentru riscul climatic respectiv și se va încheia cu aspecte de risc.

Lucrarea se va încheia cu concluzii și bibliografie.

Un alt obiectiv în afară de prezentarea concretă a acestor date climatice este analiza științifică a perpectivelor climatice pentru această unitatea de relief, procesele și modificările climatice generate de procesul de încălzire globală, de reducerea cantității de precipitații dar și efectele aridizării climei.

Vor fi inserate grafice cu explicațiile de rigoare, tabele cu date statistice cu interpretare, imagini, fotografii luate de pe curprisul Câmpiei Romanați care să prezinte și să susțină explicațiile din text.

Bibliografie este una selectivă, cu numeroși autori din diferite localități de la diferite universități, vor fi citate păreri diferite în ceea ce privesc procesele climatice de pe cuprinsul Câmpiei Romanați. În același timp prezenta lucrare își propune să devină un material util cercetării climatice de specialitate pentru această unitate de relief

Capitolul I

ASPECTE TEORETICE

1.1 RISCUL CLIMATIC. NOȚIUNI GENERALE

Riscul este definit ca “numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube materiale de orice fel, produse în timpul unei perioade de referință și într-o regiune dată, în cazul existenței unui fenomen natural particular” .

Criteriile de clasificare a fenomenelor geografice de risc pot fi împărțite în două mari categorii: unele care sunt comune mai multor tipuri de fenomene de risc, respectiv cele specifice doar fenomenelor climatice. De aceea, înainte de abordarea problemei clasificării fenomenelor climatice de risc, considerăm necesară o scurtă trecere în revistă a clasificării fenomenelor de risc, în general. Această clasificare nu se poate realiza decât apelându-se la criterii multiple, care să poată acoperi cât mai mult din marea diversitate a problemei.

Un prim criteriu care trebuie amintit este cel genetic. Spre exemplu, Dauphine (citat de Sorocovschi, 2002), menționează patru grupe genetice de fenomene de risc (în original, catastrofe): fizice, tehnice, biologice și social-economice. Prin dezvoltarea clasificării, autorul citat a ajuns la 32 de tipuri și 45 de variante. Pentru caracterizarea acestora au fost folosite mai multe categorii de descriptori:

descriptori spațio-temporali, care se referă la localizare (precisă, difuză, aleatorie), la modul de evoluție în timp (ciclică, complexă, aleatorie), la durata de manifestare (scurtă, medie, lungă), la extinderea spațială (locală, regională-zonală, mondială), la modul de declanșare (lent, brusc) și la gradul de reversibilitate (puternic, slab);

descriptori de vulnerabilitate și impact, care cuprind următoarele aspecte: gradul de vulnerabilitate (slab, puternic), evoluția vulnerabilității (în creștere, în scădere), impactul asupra omului (slab, moderat, puternic), impactul socio-cultural (slab, moderat, puternic), impactul economic (slab, mijlociu, puternic) și gradul de control individual asupra fenomenelor (slab, puternic);

descriptori de percepere, care se referă la gradul de percepere a fenomenelor de risc (slab, moderat, puternic) și la evaluarea fenomenelor, inclusiv a consecințelor acestora (supraevaluare, subevaluare);

descriptori de previziune și prevenire, ambii putând fi cotați cu trei variante – existență, existență parțială sau inexistență.

Dacă ne referim strict la fenomenele climatice de risc, constatăm aceeași multitudine de criterii folosite pentru clasificarea acestora, o parte dintre criteriile utilizate putând fi întâlnite și în clasificările altor tipuri de fenomene de risc, nu numai ale celor atmosferice. Prezentăm, în continuare, principalele criterii care se pot utiliza pentru clasificarea fenomenelor climatice de risc.

Criteriul vitezei de declanșare și de evoluție a fenomenelor, care poate fi: rapidă sau bruscă (tornadele, descărcările electrice, vijeliile, grindina, aversele foarte intense, avalanșele de zăpadă etc.); intermediară (bruma, chiciura, poleiul, ceața persistentă, viscolul etc.); lentă sau progresivă (secetele).

Criteriul mărimii arealului afectat de fenomenele climatice de risc distinge: fenomene la scară locală (averse puternice, vijelii, avalanșe de zăpadă etc.), la scară regională (precipitații abundente, secete, cicloni tropicali etc.) și la. scară mondială (încălzirea globală actuală). Combinând ultimele două criterii menționate, Bogdan și Niculescu (1999) au stabilit următoarele categorii de riscuri climatice: fenomene cu declanșare rapidă, evoluție rapidă și extindere zonală ~ ciclonii tropicali, musonii; fenomene cu declanșare rapidă, evoluție rapidă și cu extindere regională – tornadele, ciclonii extratropicali, precipitațiile abundente urmate de inundații, descărcările electrice, valurile de frig și de căldură, vânturile violente, viscolele și înzăpezirile, vânturile locale intense; fenomene cu declanșare rapidă, cu evoluție progresivă (succesiune de fenomene) și cu extindere regională – ciclonii mediteraneeni cu evoluție retrogradă; fenomene cu declanșare rapidă, evoluție rapidă și cu extindere locală – aversele intense de precipitații, furtunile însoțite de descărcări electrice și de căderi de grindină etc.; fenomene cu declanșare lentă, evoluție lentă și extindere zonală – secetele permanente din zonele tropicale, cețurile persistente etc.; fenomene cu declanșare lentă, evoluție lentă și cu extindere regională sau locală – inversiunile de temperatură, fenomenele de iarnă, cețurile de radiație și de evaporație, fenomenele de uscăciune, secetele episodice.

Criteriul elementului meteorologic sau climatic principal care generează riscul conduce la următoarea clasificare:

– Fenomene climatice de risc generate de perturbațiile majore ale presiunii atmosferice. În această categorie pot fi încadrați ciclonii tropicali, ciclonii extratropicali, anticiclonii oceanici subtropicali, anticiclonii continentali (inclusiv cei mobili) de la latitudini medii și superioare. Toate aceste perturbații atmosferice generează o gamă foarte largă de fenomene, putându-se spune că, în principiu, orice manifestare meteorologică și climatică de risc are ca punct de plecare caracteristicile și evoluția câmpului presiunii. În funcție de repartiția presiunii se dezvoltă circulația generală a atmosferei, activitatea ciclonică și cea anticiclonică, apar fronturile atmosferice și fenomenele meteorologice asociate lor, inclusiv cele care intră în categoria fenomenelor periculoase. Spre exemplu, regimului baric de tip ciclonic (presiune scăzută) îi sunt caracteristice furtuni, precipitații abundente, vânt foarte intens, descărcări electrice, căderi de grindină etc., iar situațiile anticiclonale (presiune ridicată) pot genera secete, valuri de căldură sau de frig, inversiuni de temperatură, cețuri persistente etc. Pe de altă parte, repartiția inegală a presiunii este determinată de diferențierile existente în repartiția temperaturii aerului, astfel încât nu putem decât să remarcăm permanenta interdependență dintre elementele meteorologice care definesc starea atmosferei și fenomenele specifice acesteia.

– Fenomene atmosferice periculoase asociate, în principal, unui vânt foarte intens, cum sunt tornadele, vijeliile, furtunile de zăpadă, furtunile de praf și de nisip, vânturile catabatice calde (de tipul Foehnului) și reci (de tipul Borei).

– Fenomene atmosferice periculoase corelate cu umezeala aerului, reprezentate de precipitații abundente, perioade de uscăciune și secetă, forme de condensare a vaporilor de apă la suprafața terestră (brumă, chiciură, polei) sau în troposfera inferioară (ceața).

– Fenomene atmosferice periculoase asociate valorilor temperaturii aerului, cum sunt valurile de căldură (uneori urmate de incendii naturale, de topiri bruște ale stratului de zăpadă, de avalanșe de zăpadă), valurile de frig (care pot fi concomitente sau pot urma unor viscole) și, într-un context mai larg, încălzirea globală, cu toate consecințele ei.

Din cele de mai sus rezultă că, de cele mai multe ori, fenomenele climatice de risc prezintă manifestări complexe, datorate concomitentei sau succesiunii foarte rapide a unor procese asociate mai multor parametri meteorologici. Plecând de la această constatare, se poate stabili încă un criteriu de clasificare a fenomenelor atmosferice periculoase, cel al numărului de elemente meteorologice sau climatice care generează starea de risc. În acest sens, se pot deosebi: fenomene de risc asociate, în esență, unui singur element meteorologic sau climatic, cum ar fi valurile de căldură sau valurile de frig (cauzate de temperatura aerului), excesul sau deficitul de precipitații (asociate precipitațiilor) etc.; fenomene de risc caracterizate prin manifestări concomitente ale mai multor elemente meteorologice, cum sunt ciclonii tropicali și cei extratropicali (vânt foarte intens, precipitații abundente, grindină etc.).

Criteriul zonei climatice în care apar și se manifestă fenomenele climatice de risc este cel mai geografic dintre criterii, dar nu și cel mai ușor de analizat și de exemplificat. Spunem aceasta deoarece aceleași fenomene climatice de risc se pot genera în mai multe zone climatice (perioadele secetoase, excesul de precipitații, căderile de grindină etc.) sau, o dată apărute, ele pot avea o evoluție transzonală, îngreunând atribuirea fenomenului respectiv uneia sau alteia dintre zonele climatice pe care le afectează (de exemplu, ciclonii tropicali, formați la latitudini subecuatoriale și care pot să-și încheie existența la latitudini temperate). Toconcomitente ale mai multor elemente meteorologice, cum sunt ciclonii tropicali și cei extratropicali (vânt foarte intens, precipitații abundente, grindină etc.).

Criteriul zonei climatice în care apar și se manifestă fenomenele climatice de risc este cel mai geografic dintre criterii, dar nu și cel mai ușor de analizat și de exemplificat. Spunem aceasta deoarece aceleași fenomene climatice de risc se pot genera în mai multe zone climatice (perioadele secetoase, excesul de precipitații, căderile de grindină etc.) sau, o dată apărute, ele pot avea o evoluție transzonală, îngreunând atribuirea fenomenului respectiv uneia sau alteia dintre zonele climatice pe care le afectează (de exemplu, ciclonii tropicali, formați la latitudini subecuatoriale și care pot să-și încheie existența la latitudini temperate). Totuși, criteriul zonei climatice rămâne important și trebuie comentat puțin mai pe larg. Astfel, conform acestui criteriu, Bogdan (1994), respectiv Bogdan și Niculescu (1999), disting:

– Fenomene climatice de risc din zona intertropicală: ciclonii tropicali, fenomenele asociate circulației musonice (în special excesul de precipitații), secetele permanente etc.;

– Fenomene climatice de risc din zonele subtropicale: secetele, ciclonii mediteraneeni (violenți), tornadele, valurile de frig, perioadele caniculare, căderile abundente de zăpadă și viscolele etc.;

– Fenomene climatice de risc din zonele temperate: furtunile asociate ciclonilor extratropicali, secetele episodice, valurile de căldură, valurile de frig, înghețurile timpurii de toamnă și târzii de primăvara, viscolele, avalanșele de zăpadă, cețurile persistente, depunerile solide etc.;

– Fenomene climatice de risc din zona subarctică locuită: valurile de căldură, avalanșele de zăpadă și de blocuri de gheață, ninsorile abundente, furtunile de zăpadă etc.

Criteriul sezonului în care se produc fenomenele climatice de risc este strâns legat de criteriul zonei climatice de apariție.

În climatul temperat, cu patru anotimpuri, se pot separa: fenomene climatice de risc specifice sezonului rece (inversiuni de temperatură, valuri de frig, îngheț, brumă, polei, strat gros de zăpadă, viscol, avalanșe de zăpadă); fenomene caracteristice anotimpului cald (valuri de căldură, suhoveiuri, furtuni însoțite de precipitații abundente, de descărcări electrice și de căderi de grindină); fenomene întâlnite în anotimpurile de tranziție (cețuri, valuri de căldură, valuri de frig – cu care sunt asociate înghețurile timpurii de toamnă și târzii de primăvară -, ninsori sau viscole timpurii de toamnă și târzii de primăvară, perioade excedentare sau deficitare pluviometric); fenomene posibile în tot cursul anului (perioadele de uscăciune și de secetă, perioadele excedentare pluviometric, vântul tare).

Criteriul de clasificare care stă la baza prezentării din această lucrare este cel al duratei medii (tipice) de manifestare a fenomenelor climatice de risc. Motivația acestei alegeri constă, pe de o parte, în necesitatea de a găsi un criteriu de clasificare capabil să permită separări cât mai clare ale fenomenelor climatice de risc. Pe de altă parte, este evidentă legătura dintre fenomenele climatice de risc și prognozele meteorologice, acestea din urmă având un rol extrem de important în diminuarea efectelor negative create de fenomenele meteorologice periculoase..

În cadrul analizei fiecărui fenomen climatic de risc sunt prezentate condițiile care determină apariția fenomenului, modul său de manifestare, subliniindu-se factorii prin care fenomenul respectiv este definit ca fiind periculos, repartiția spațială a acestuia (inclusiv în România, atunci când este cazul) și măsurile de prevenire și de combatere a efectelor negative asociate fenomenului analizat.

În funcție de durata medie (tipică) a manifestării lor, fenomenele climatice de risc au fost clasificate în patru categorii: de scurtă durată, de medie durată, de lungă durată și de foarte lungă durată. Încă o dată, precizăm faptul că s-a avut în vedere durata medie sau tipică de manifestare a fenomenelor, ceea ce, desigur, nu exclude situațiile în care același fenomen poate să aibă o durată mai mare sau mai mică față de durata medie, astfel încât el să poată fi încadrat și în altă categorie decât cea corespunzătoare duratei medii de manifestare

1.2 CÂMPIA ROMANAȚI- CARACTERISTICI

Câmpia Romanați mai este cunoscută șisub numele de Câmpia Caracalului fiind o subunitate a Câmpiei Române, fiind delimitată de mari cursuri de apă astfel: în sud, Dunărea, în vest, Jiul iar în est Oltul. De-asemenea în literatura de specialitate Câmpia Romanați este asociată Câmpiei Olteniei. Structural această zonă aparține platformei Moesice, cu o platformă rigidă cristalină peste care s-au depus sedimente sarmațiene și pliocene dar și acumulări pleistocene între Olt și Jiu . Geologia Câmpiei Romanație este strâns legată de cea a întregii Depresiuni Getice, formată prin scufundarea fundamentului carpatic și balcanic la începutul senonionului.

În cuprinsul câmpiei se remarcă terasele Dunării dar și culoarele de vale largi ale

Jiului și Oltului. Această porțiune din Câmpia Română are cea mai mare vechime, având altitudini între 50-150 m. Există numeroase porțiuni acoperite cu nisip. Valea Oltului este săpată în depozitele nispo-argiloase ale levantinului, acestea se pot urmări până aproape de nordul orașului Turnu-Măgurele la baza malului stâng. Pe malul drept depozitele de terasă au acoperit levantinul. Depozitele de loess și lutul roșu acoperă terasele râului.

Litologia, tectonica și structura au contribuit la formare depozitelor loessoide pe care s-au format cernoziomurile.

Fig.1 Poziția geografică a Câmpiei Romanați în cadrul Câmpiei Române, sursa: hărți.ro

În concluzie putem afirma că Câmpia Romanați este o câmpie tabulară acoperită cu depozite loessoide, cu soluri cernoziomice, prezintă dune de nisip pe malul stâng al Jiului și terase bine reliefate spre Olt și Dunăre acolo unde altitudinile scad spre cursurile de apă.

Climatul este unul temperat-continental de tranziție, cu precipitații de 500-600 mm anual cu o temperatură medie de 10-11 grade Celsius. Verile sunt călduroase iar iernile destul de reci.

Vegetația este repezentată de silvostepă, vegetație ierboasă , graminee, adaptate la secete în asociație cu pâlcuri de pădure formate din specii termofile. Arbuști sunt reprezentați de măceș, soc sau corn. Fauna este reprezentată de rozătoare, numeroase specii de păsări dar și iepure, vulpe sau lup.

1.3 SCURT ISTORIC ASUPRA CERCETĂRILOR

Cercetările asupra Câmpiei Romanați au fost realizate de regulă împreună cu toată Câmpia Română și în acest sens sunt de menționat geografi renumiți cu lucrări de o deosebită valoare științifică. Amintim aici pe prof.univ.dr Mihai Ielenicz și prof.univ .dr.Ileana Pătru cu lucrarea România-Geografie fizică din București anul 2005 în care este studiată Câmpia Română per ansamblu și analizată Câmpia Olteniei din punct de vedere geologic, geomorfologic dar și climativ sau biogeografic. Prof.univ.dr. Grigore Posea este un alt geograf care în lucrarea Geografia fizică a României descrie tipuri de câmpii din România ți face o analiză foarte interesantă asupra Câmpiei Române. În lucrare Geomorfologia României, Grigore Posea tratează detaliat aspecte geomorgologice ale Câmpiei Olteniei și ale Câmpiei Romanați. O altă lucrare de Geomorfologie generală care tratează și aspecte specifice din Câmpia Olteniei și Câmpia Romanați este tot cea a prof.univ.dr.Mihai Ielenicz, din București anul 2004.

Tot legat de geografia fizică dar cu privire la aspecte privind clima , apele, vegetația și solurile amintim tot lucrarea România-Geografia fizică , autor fiind tot prof univ.dr.Mihaia Ielenicz.

Prof.I.Simionescu în lucrarea Flora și fauna României descrie și speciile de plante, animale și păsări din Câmpia Olteniei.

Lucrarea Hidrologie generală autori fiind profesorii Ion Pișota, Liliana Zaharia și Daniel Diaconu, București, 2005, Universitatea din București, tratează aspecte de hidrologie specifice Câmpiei Române în general dar și Câmpiei Olteniei și Câmpiei Romanați, pentru că prof.univ.dr. Petre Gâștescu în lucrarea Râurile Terrei să prezinte cu multe amănunte și râurile care delimitează Câmpia Romanați.

O altă lucrare de Geografie fizică a României este ce a profesorilor Ileana Pătru, Liliana Zaharia și Râzvan Oprea care descriu elemente specifice Câmpiei Olteniei și Câmpiei Romanați. Lucrarea a fost publicată la București în anul 2006.

În lucrarea Climatologie și Meteorologie a profesorului universitar dr.Ciulache Sterie sunt descrie aspecte climatice specifice Câmpiei Române și Câmpiei Olteniei în mod deosebit.

Prof univ.dr. Curcan Gheorghe din cadrul Universității București a realizat ample studii privind geografia Câmpiei Romanați Dinamica în timp și spațiu a mediului din Câmpia Romanați publicată la Universitatea din Craiova.

1.4 METODE ȘI MIJLOACE DE CERCETARE UTILIZATE

Metodele de cercetare utilizate în prezenta lucrare sunt cele clasice de cercetare climatologică generală, dar și mijloace moderne de topoclimatimatologie sau de microclimatologie. Se remarcă observația directă, vizuală și instrumentală, metode matematice, statistice, grafice, cartografice și metodologia regionării geografice.

Vor fi analizate fenomenele meteorologice prin prisma unor studii aprofundate, a unor analize climatologice, sistemice, vor fi interpretate anumite grafice cu date statistice de ordin climatic, vor fi prezentate părerile anumitor specialiști în domeniul climatologiei dar și părerile personale ale autorului.

Sunt descrise principalele metode folosite în studiul de față:

– Metoda deductivă

– Metoda inductivă

– Metoda analizei

– Metoda comparativă

– Observația directă, vizuală și instrumentală

– Metode statistico-matematice și grafice

– Metodologia specifică regionării geografice

– Metode cartografice

Capitolul II

CARACTERISTICI CLIMATICE GENERALE ALE CÂMPIEI ROMANAȚI

2.1 TEMPERATURA AERULUI

Pentru analiza datelor referitoare la temperatura aerului, se vor analiza datele de la stația climatologică din municipiul Caracal.

Tabelul 1. Temperatura medie lunară multianuală a aerului (1990-2000) – Stația meteorologică Caracal , grade Celsius

Sursa : Monografia orasului Caracal, Primăria municipiului Caracal

Analiza temperaturii medii anuale pentru orașul Caracal, ne indică un continentalism termic, mai moderat decât în partea de est a țării. Singura lună în care temperatura medie anuală este negativă este ianuarie cu -1,4 grade Celsius iar cea mai călduroasă lună este iulie cu 23,5 grade Celsius, valori tipice pentru centrul Câmpiei Române. Verile destul de călduroase sunt reprezentate prin lunile iunie, iulie și august, când temperaturile medii anuale depășesc 20 grade Celsius, cu toate acestea valorile sunt sub cele din Bărăgan sau Dobrogea. Iernile sunt destul de reci cu temperaturi medii foarte puțin sub zero grade pentru lunile decembrie și februarie.

Caracalul se încadrează în zona cu temperatură medie anuală de 11,2 grade Celsius.Intervalul de timp cu temperatură peste 10 grade Celsius este de aproximativ 200 de zile; începând din aprilie, apoi în perioada de vară, se înregistrează temperaturi tropicale de peste 30 grade Celsius, desfășurându-se până în luna octombrie; sub 0 grade Celsius sunt lunile decembrie, ianuarie și februarie.Temperatura medie a lunii celei mai calde, înregistrată la stația

meteorologică Caracal, a fost de 25 grade Celsius în august 2000, iar a lunii celei mai reci de minus 4,6 grade Celsius în ianuarie 2000.

Gradul de continentalism, cu nuanță mai aridă este dat de amplitudini termice care ajung la 26-27 grade Celsius.Numărul mediu al zilelor cu îngheț (temperatura medie sub 0 grade Celsius) este în jur de 100 de zile. Data primei zile cu îngheț la Caracal este estimată la 28 octombrie, iar ultima zi cu îngheț este la 7 aprilie. Rezultă că intervalul fără îngheț este de aproximativ 200 de zile și influențează pozitiv perioada de vegetație a plantelor și a lucrărilor agricole.

Rezultă deci că temperatura medie anuală este de 11,2 grade Celsius, amplitudinile termice înregistrând valori de 25,8 grade Celsius, iar temperaturile extreme întâlnite în zona Caracal fiind de +42 grade Celsius și -32 grade Celsius

În continuare, pentru a delimita anumite anomalii climatice generate de schimbările climatice recente, poate fi redată temperatura aerului pe anul 2010 de la stația meteorologică din Caracal. Pot fi vizualizate în același timp și temperaturile maxime și minime din lunile respective.

Tabelul nr 2 Temperaturi aer – 2010 – stația meteorologică Caracal

Sursa- apmot.anpm.ro

Analiza relevă o ușoară accentuare a continentalismului termic, generată de creșterea amplitudinii termice dintre luna ianuarie și luna iulie. Acest lucru este relevat și de temperaturile extreme, -20,9 grade Celsius pentru luna ianuarie și 37 grade Celsius pentru luna iulie

Pentru comparație, se poate analiza temperatura medie anuală din Craiova situată în nordul Câmpiei Romanați spre contactul cu Podișul Getic.

Tabelul 3. Temperatura medie lunară a aerului (1994-2000) – Stația meteorologică Craiova

Grade Celsius Sursa: Primăria Municipiului Craiova

Analiza datelor statistice ne indică pentru orașul Craiova un continentalism mult mai moderat, astfel temperatura medie a lunii ianuarie este de -1,1 grade Celsius în comparație cu orașul Caracal pentru aceeași lună cu -1,4 grade Celsius. Luna iulie, una dintre lunile de referință indică pentru orașul Craiova, 23,2 grade Celsius în timp ce pentru Caracal, 23,5 grade

Celsius.Nu sunt diferențe foarte mari dar acestea apar din cauza poziției geografice mai vestice a orașului Craiova dar și situării la contactul cu Podișul Getic.

În cazul Craiovei, caracterul depresionar al terenului pe care se află, poziția geografică în apropiere de curbura carpato-balcanică determină un climat mai cald de căt în partea centrală și nordică a țării. Influența submediteraneană se datorează ciclonilor mediteraneeni care au o mai mare influență iarna, dar apar și în a doua parte a verii și începutul toamnei generând schimbări de vreme și un aport de precipitații.

Temperatura medie în zona geografică a orașului Craiova oscilează între 10-11 gr C, cu creștere din februarie până în luna iulie, cu valori diferite luna de lună. Există variații termice de la an la an și de la lună la lună, conform tabelului de mai jos:

Tabelul nr 4 Variația temperaturilor medii lunare pentru orașul Craiova

Sursa: Primăria Craiova

Tabelul nr 5 Temperaturile minime și maxime absolute pentru orașul Craiova

Sursa: Primăria Craiova

Comparativ, în cazul orașului Caracal am ales anul 2011 ca an de referință pentru maximele și minimile termice dar și pentru cantitatea de precipitații căzute:

Tabel nr 6 Parametrii climatici din anul 2011 pentru orașul Caracal

Sursa: Meteosat

Alți parametrii climatici:

– Numărul de zile cu temperaturi de peste 25 gr C este în jur de 115 anual, de regulă între datele de 15 mai -15 septembrie

– Numărul de zile cu temperaturi de peste 30 gr C este de aproximativ 40 anual

– Număr de zile cu cer senin: 135 anual, între lunile aprilie și octombrie, majoritatea

2.2 PRECIPITAȚIILE ATMOSFERICE

Precipitațiile atmosferice prezintă aceeași influență continentală ca și temperatura aerului, ele fiind predominant sub formă de ploaie, dar foarte neuniforme pe teritoriul județului.Cantitățile medii de precipitații variază de Monografia municipiuluila mai puțin de 500 mm în partea sud-estică a județului, până la 600 mm în localitățile din extremitatea nordică.

Luna cea mai ploioasă din zonă este iunie.Regimul precipitațiilor se caracterizează prin două maxime, unul principal în mai-iunie și altul secundar în octombrie-noiembrie, acesta din urmă

evidențiind influențele climatului mediteranean.

Tabelul 4. Suma lunară, multianuală a precipitațiilor (mm) la stația meteorologică Caracal (1992-2002)

Sursa : Monografia orasului Caracal, Primăria municipiului Caracal

Pe perioada de vegetație (aprilie-septembrie) cad cca. 60-70% din cantitatea anuală.

În perioada rece a anului se înmagazinează în sol, iar cele din perioada de vară (aprilie-octombrie) prezintă o repartizare lunară și decadală neuniformă.

Un alt aspect îl constituie ploile torențiale care în această zonă sunt rare și de obicei nu ridică probleme din punct de vedere al fenomenelor de eroziune sau al băltirii apelor. Grindina cade în general în cantități mici și de mărime redusă în timpul verii iar atunci când aceasta apare conduce la producerea unor pagube însemnate. Precipitațiile sub formă de zăpadă încep să cadă în prima decadă a lunii noiembrie și continuă până la sfârșitul lunii martie, numărul de zile fiind în jumătatea sudică sub 20, iar în cealaltă jumătate cu puțin peste 20.

Stratul de zăpadă ce se menține pe sol în majoritatea zilelor unei luni se poate considera în intervalul decembrie-februarie, însă stratul este discontinuu, datorită atât acțiunii de spulberare și troienire de către vânt, cât și a oscilațiilor mari ale regimului termic determinat în special de invaziile calde din timpul iernii care conduc la topirea rapidă a acesteia.

Comparativ în tabelul 5 este redată situația precipitațiilor medii din anul 2010

Tabelul 5. Precipitații atmosferice 2010 – stația meteorologică Caracal

Sursa : Monografia orasului Caracal, Primăria municipiului Caracal

Anul 2010 a avut parte de vara extrem de secetoasă cu numai 10 mm pentru luna iulie și august și cu o lună mai destul de ploioasă, mult peste media anilor 1992-2002.

Tabelul 6 Cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 ore pentru perioada 1980-1990 în orașul Caracal

Sursa: ANM

Analiza datelor statistice obținute de la ANM, pentru intervalul de timp cuprins între anii 1980-1990 privind cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 ore ne relevă anumite disparități normale între lunile anului. Pentru a ne face o ideea despre evoluția acestui indicator putem să observăm din grafic evoluția pe luna extrem de inegală cu valori de peste 26 mm dar și cu valori de numai 0,7 mm pentru anul 1989.

Comparativ cu luna ianuarie din sezonul cald se raportează la luna iulie, cea mai călduroasă din sezonul estival cu valoarea maximă mai ridicată de 39,5 mm.

Privind graficul de mai sus, observăm că luna iulie prezintă în general valori mici maxime, în jur de 10 mm dar și anumitți ani care ridică această valoare chiar aproape de 40 mm generată probabil de căderi torențiale de precipitații.

Pentru exemplificare, se poate face o comparație între anul 1980 și 1990 conform graficului de mai jos.

Graficul ne relevă valori sensibil mai ridicate pentru anul 1980 față de de 1990, doar în două luni, debruarie și decembrie anul 1990 a avut mai multe cantitați maxime înregistrate, acest fapt poate indica o aridizare treptată a climei, cu reducere cantităților de precipitații căzute.

Tabelul 7 Cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 ore pentru perioada 1991-2001 în orașul Caracal

Sursa:ANM

Graficul de mai sus indică o lună ianuarie destul de constantă în privința acestui indicator în timp ce luna iulie se manifestă ca o lună tipică de vară cu oscilații mari.

Tabelul 8 Cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 ore pentru perioada 2002-2009 în orașul Caracal

Sursa: ANM

Dacă pentru celelalte intervale am analizat lunile ianuarie și iulie, vom analiza acum comparativ lunile august și decembrie.

Graficul ne indică două luni relativ echilibrate ca valoare a precipitațiilor maxime căzute în 24 ore cu un ușor avantaj pentru luna august, având doi ani 2002 și 2008 cu cantități mari de precipitații peste 51 respectiv 38 mm.

Luna decembrie se menține una relativ secetoasă, doar anul 2003 a înregistrat o

valoare de peste 27 mm căzute în 24 ore ca valoare maximă.

Mai departe se va prezenta un grafic general pentru toți anii din perioada 1990-2009, vizând cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 ore pentru orașul Caracal.

Foarte interesant este de văzut care sunt lunile care au înregistrat cel mai mult cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 ore.

Pentru stația meteorologică din Craiova se dau următoarele valori privind cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 ore.

Tabelul 8 Cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 ore pentru perioada 1980-1990 în orașul Craiova

Sursa: ANM

Este evident că luna iulie și în cazul orașului Craiova prezintă față de luna ianuarie mult mai activă din punct de vedere al instabilității termice generând averse de ploaie care duc la valori importante căzute în numai 24 ore.

Cantitatea medie de precipitații căzute la Craiova nu este una foarte mare, 523 mm anual, raportata însă la această valore există ani mai ploioși dar și ani mai secetoși.astfel anul 1907, a fost extrem de secetos cu numai 269,4 mm de precipitații căzute dar și anul 1901 cu 784,6 mm precipitații căzute.

Tabelul 8 Cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 ore pentru perioada 1991-2001 în orașul Craiova

Sursa: ANM

Pentru acest interval de timp se va analiza o luna din primăvară, în speța luna aprilie cu o lună din plina toamnă, octombrie, Analiza se va face conform graficului de mai jos

Identificăm un octombrie oscilant cu anumite perioade de maximă activitate ciclonică cu ploi abundente în 24 ore cu cantități mari de peste 30 mm dar și o luna aprilie cel puțin în ultimii ani a prezentat o creștere a cantităților de precipitații care cad într-un timp scurt, fapt generat totuși de continentalizarea climatului, de perioadele cu călduri timpurii care duc la o evaporare intensă și la căderi masive de ploi torențiale ulterior.

Iată și situația pentru ultimul interval de timp studiat:

Tabelul 8 Cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 ore pentru perioada 1991-2001 în orașul Craiova

Sursa: ANM

De această dată se va analiza comparativ lunile februarie și noiembrie

Se poate observa o luna noiembrie extrem de oscilantă și o lună februarie cu valori relativ constante, în general mici dar care cresc treptat spre sfârșitul perioadei de referință.

Lunile care sunt situate cu cea mai mare pondere a acestui indicator sunt:

1. Iulie – 10 ani cu cea mai mare cantitate căzută în 24 ore

2. Mai- 4 ani cu cea mai mare cantitate căzută în 24 ore

3. Februarie, Iunie, August cu câte 2 ani cu cea mai mare cantitate căzută în 24 ore

De remarcat că este aceeași lună dar cu o diferență mai mare față de locul 2

Se poate face o comparație între orașele Caracal și Craiova pe lunile de referință pentru toți anii analizați și se poate identifica unde a căzut cea mai mare cantitate de precipitații în 24 ore și când. Iată situația pentru luna ianuarie:
Cea mai mare valoare s-a înregistrat în luna ianuarie a anului 2008 la Craiova fiind de peste 30 mm.

În graficul de mai jos este prezentată situația comparativă cu luna iulie pentru ambele orașe. Este evident că valorile sunt mult mai mari pentru luna iulie față de luna ianuarie, iar valoarea cea mai mare a fost înregistrată de data aceasta la Caracal , fiind de peste 92 mm.

Pentru luna ianuarie precipitațiile sunt solide în mod normal dar în ultimii ani din perioada 2000-2010, datorită schimbărilor climatice, asistam la așa-numitele ierni calde care cu temperaturi peste valorile normale inclusiv pentru luna ianuarie și cu precipitații care devin din ninsoare, lichide. Acest fenomen este întâlnit și în Câmpia Romanați și a devenit mai prezent.

O altă analiză se poate face în privința numărului de zile cu precipitații, analiza poate fi făcută individual pe fiecare oraș, comparativ pe ambele orașe și se poate referi la o anumită cantitate de precipitații căzută. Se pot lua în calcul diferite cantități de precipitații, de 5, 10, 20 sau 30 mm.

Un grafic mai complex care înglobează, patru categorii de cantități de 5 mm, de 10 mm. 20 și 30 mm. Analiza se face delimitând cele patru categorii pentru a se observa frecvența cea mai mare. Este evident că cea mai mare frecvență o au precipitațiile până în 5 mm,cu o evoluție inconstantă cu o ușoară creștere a intensității în ultimii zece ani.

Numărul de zile cu precipitații de până în 10 mm prezintă de asemenea o evoluție care nu a fost constantă de-a lungul perioadei studiate se observă o creștere a numărului de zile cu 10 mm către sfârșitul de decadei. Cele cu 20 și 30 sunt mult mai puțin prezente existând și ani cu fără nici o zi.

Precipitațiile diferă deci de la an la an și de la lună la lună, cantitățile de precipitații fiind puternic influențate de factorii de natură regională.

Regimul manifestărilor pe prioade variate, forma și durata producerii diferitelor tipuri prezintă o mare importanță pentru că de ele depinde debitele râurilor și volumul de apă din lacuri, alimentarea pânzelor freatice, specificul formațiunilor vegetale din albiile râurilor, regimul revărsărilor și inundațiilor, calendarul activităților agricole, inclusiv activitățile turistice.

Conform datelor analizate, pe sezoane, precipitațiile cad cel mai mult vara-30%,

primăvara- 25%, toamna- 22,5% și iarna- 20% .

Mai departe se va prezenta situația numărului de zile cu precipitații, tot pe categorii cantitative pentru orașul Craiova

Analiza datelor statistice climatice indică ani ploioși și ani secetoși, astfel un an care ies în evidență este 2005, cu aproape 40 zile cu precipitații de 10 mm si aproape 60 cu

precipitații de 5 mm. Un an foarte secetos, este 2000 cu mai puțin de 20 zile de preicpitații pănâ în 5 mm iar restul sub 10 zile.

Realizând o comparație pe ani și pe categorii cantitative între cele două orașe situația se prezintă astfel:

Din graficul de mai sus se observă că nu există diferențe semnificative din cele două localități, există însă un număr mai mare zile cu precipitații pentru orașul Craiova fapt determinat de poziția geografică mai spre vest dar și de situarea la o altitudine ceva mai ridicată și într-o zonă de contact câmpie-deal.

În numai 4 ani din cei 29, orașul Caracal a avut mai multe zile de precipitații față de Craiova, fapt relativ normal dacă ținem cont de particularitățile geografice regionale.

Referitor la cel mai mare număr de zile cu precipitații, situația se prezintă astfel:

Caracal- 90 zile cu precipitații, anul 2005

Craiova- 118 zile cu precipitații, anul 2005

Anul 2005 a fost extrem de ploios, până atunci nici un an nu s-a depășit 80 zile de precipitații pentru ambele orașe, acest prag s-a mai depășit în anii 2007 și 2009.

Este interesant de care este numărul de zile cu precipitații pentru tot intervalul studiat, 1980-2009:

Observăm că Craiova are cu peste 200 zile mai multe precipitații decât Caracal, pentru cei 29 ani analizați.

O altă analiză comparativă se poate face pentru precipitațiile cele mai abundente de peste 30 mm:

Iată și suma zilelor cu precipitații abundente:

Caracal- 51 de astfel de zile și Craiova- 74 zile

2.3 VÂNTUL

Vântul alături de precipitațiile deosebit de abundente, ploile torențiale, grindina, reprezintă factorul natural dăunător pentru agricultură. Dacă se urmărește regimul eolian pe o perioadă îndelungată de timp, se observă că direcția predominantă a vântului este din N-E (crivățul) care are o frecvență medie de 13,6% și din vest și sud-vest (austrul) cu o frecvență medie de 11,9%, fiind canalizat de-a lungul văii Oltului.

Crivățul bate iarna din direcția N-E și N, spulberând adesea zăpada provocând descoperirea semănăturilor de toamnă. Austrul este un vânt cald, secetos, vara aduce arșiță dar și umezeală. Lunile în care bat frecvent vânturile sunt: februarie, aprilie, octombrie, decembrie. Viteza medie multianuală a vântului este de 2-4 m/s.

În regiunile geografice de câmpie situate la exteriorul Carpaților Meridionali, interferează direcțiile V, NV cu cele din E și NE, ca reflectare a advecțiilor ciclonale mediteraneene, aceanice și continentale. Ca în orice unitatea geografică, direcțiile dominante se mențin de la o lună la alta dar ceea ce suferă unele modificări este ponderea fiecăreia, situație determinată de schimbările care survin în sistemul circulației generale.

Viteza medie a vântului variază între 2-3 metri pe secundă. Foarte rar se depășește 4 metri pe secundă dar cu variații lunare pe măsura intensificării circulației sudice-primăvara și la finalul toamnei. În partea centrală a Câmpiei Române valoarea medie de 3 metri pe secundă este cea normală, cu activitatea maximă primăvara și cele mai mici la trecerea de la vară la toamnă în condițiile unui regim anticiclonal.

Capitolul III

FENOMENE DE RISC

3.1 GRINDINA

3.1.1 Aspecte generale

Grindina este o precipitație compusă din sferule sau fragmente de gheață cu diametre cuprinse între 5 și 50 mm, uneori mai mari, care se asociază uneori în blocuri neregulate.

În general granulele de grindină, sunt alcătuite dintr-un nucleu mat, înconjurat de un strat de gheață transparentă sau în straturi alternative transparente și mate. Ele se formează prin înghețarea apei suprarăcite din partea mediană a norilor Cumulonimbus pe granulele de măzăriche moale, incomplet înghețate.În situațiile când viteza curenților ascendențidin interiorul norului este mai mare decât viteza de cădere a granulelor astfel formate, acestea sunt antrenate către partea superioară a norului, unde capătă un înveliș de gheață mat, produs din sublimarea pe suprafața lor a vaporilor de apă. Numărul învelișurilor de gheață transparentă diferă, asadar, de numărul trecerilor succesive ale granulelor de gheață din partea superioară a noruluiîn cea mediană și invers.Grindina cade cel mai adesea în semestrul cald al anului, fiind aproape întotdeauna ănsoțită de averse puternice de ploaie, oraje și vijelii. Grindina nu se produce niciodată când la suprafața terestră temperatura este mai mică de 0 grade Celsius .

Fig 1 Grindină căzută în urma unei ploi torențiale, sursa:www.timpul.ro

3.1.2 Parametrii caracteristici grindinei

De regulă cele mai multe astfel de precipitații cad cu grindină, mai departe se va analiza frecvența zilelor cu grindină, care se va face nu pe ani penttu nu este foarte relevant ci pe luni, intervalul de referință fiind tot 1980-2009.

Este foarte evident din graficul de mai sus că vara este anotimpul în care au loc cele mai multe căderi de grindină, în restul anotimpurilor au loc cu totul izolat, primăvara mai apar în medie 1-2 pe lună iar în rest foarte rar.

Între cele două orașe situația se menține echilibrată la fel ca și în cazul cantităților de precipitații cazute în 24 ore dar și numărului de zile cu precipitații. Apropierea geografică, difrențele nu foarte mari de altitudine, nu generează mari contraste între aceste două localități din Câmpia Romanați.

În cadrul parametrilor specifici grindinei cel mai important este bineînțeles, mărimea grăunțelor de gheață care determină viteza de cădere și gradul mai mare sau mai mic de distrugere a culturilor agricole sau alte pagube. Alți parametrii luați în calcul în cazul grindinei sunt:

suprafața de manifestare a fenomenului

intensitatea și durata de manifestare

Tabelul 9. Numărul de zile cu grindină pentru orașul Caracal pentru intervalul de timp 1980-1990

Sursa: ANM

Tabelul 10. Numărul de zile cu grindină pentru orașul Caracal pentru intervalul de timp 1991-2001

Sursa: ANM

Tabelul 11. Numărul de zile cu grindină pentru orașul Caracal pentru intervalul de timp 2002-2009

Sursa: ANM

Tabelul 9. Numărul de zile cu grindină pentru orașul Caracal pentru intervalul de timp 1980-1990

Sursa: ANM

Tabelul 9. Numărul de zile cu grindină pentru orașul Caracal pentru intervalul de timp 1991-2001

Sursa: ANM

Tabelul 9. Numărul de zile cu grindină pentru orașul Caracal pentru intervalul de timp 2002-2009

Sursa: ANM

3.1.3 Aspecte de risc

Grindina este un risc climatic, care deși rar întâlnit poate produce, atunci când are loc mari catastrofe naturale și numeroase pagube materiale. În funcție de traiectoria norului de tip Cumullus care o generează pagubele pot fi locale, regionale se pot manifesta pe suprafețe variabile ca dimensiune.

Din cercetările climatice și meteorologice de specialitate a reieșit că practic orice grindină reprezintă un factor de risc, ramura economică care are cel mai mult de suferit este agricultura.

Grindina se manifestă în perioada caldă a anului, atunci când culturile se află în diferite stadii de dezvoltare, afectând buna desfășurare a ciclului biologic.În multe situații este suficientă o singură repriză de grindină care să nu fie nici d efoarte lungă durată pentru ca culturile să fie compromise.Impactul grindinei asupra culturilor agricole poate fi minim numai dacă densitatea și mărimea boabelor este mică. Impactul maxim asupra bunurilor și culturilor se produce atunci când:

– când se produce în plin sezon de vegetație: pomi fructiferi înfloriți, formarea boabelor de vița de vie, cerealele în faza de formare a spicului

când este însoțită de vânturi cu viteză foarte mare

când diametrul boabelor de grindină depășește 10 mm

când densitatea boabelor de grindină pe metrul pătrat este foarte mare

când durata fenomenului este mare

– când se formează un strat de gheață cu o durată mare fapt care determină sufocarea și moartea plantelor.

când se produce după o perioadă lungă de secetă, pe un sol uscat și expus eroziunii

când afectează terenuri în pantă pe sol uscat

când dimensiunile grăunțelor sunt mici dar durata grindinei depășește 15 min

În Câmpia Romanați grindina cade de regulă în perioadele călduroase ale anului, vara, fiind foarte violente mai ales după perioadele lungi de secetă și cade însoțită de furtuni de vară, oraje, cu vânt puternic și ploi torențiale fapt care îi crește capacitatea distructivă. Grindina poate cădea sub formă de fâșii dau insular. Cel mai frecvent traiectoria are o lungime de 20-25 km maxim și o lățime de 0,2-4 km. Insular pot avea 7 km în lungime și 2 km în lățime.

Mărimea maximă a grăunțelor de gheață este semnalată în mijlocul arealului. Suprafața insulelor de grindină poate să depășească 2 000 ha. O grindină cu un diametru de 8-10 mm poate avea efecte catastrofale asupra culturilor agricole, din care puține pot fi salvate.

Ca interval de timp, de regulă ploile cu grindină sunt semnalate între orele 15-19, mai rar noaptea sau dimineața. Există cazuri excepționale când boabele de grindină au depășit 15-20 mm în diametru și chiar mai mult, acest fapt fiind consemnat după lungi perioade de secetă.

Fig 2 Culturi de floarea-soarelui afectate de grindină, sursa:arhiva personală

Fig 3 Culturi de salată distruse de grindină, sursa:informația-zilei.ro

3.2 PLOILE TORENȚIALE

3.2.1 Aspecte generale

Mai sunt cunoscute și ca averse de ploaie fiind o ploaie de scurtă durată cu început și sfârșit brusc, cu schimbări de intensitate foarte rapide, adesea violente.

În general au un caracter local, se produc fie la trecerea fronturilor de aer, cu o durată ce poate fi de 2-4 ore și o intensitate mică, fie ca pli convective de vară cu o durată mică de numai câteva minute, cu un maxim al ploii la începutul, mijlocul sau sfârșitul acesteia.

Cantitatea de apă căzută este în general una mare, dar uneori poate fi neînsemnată.

Aversele cad din norii Cumulonimbus, iar uneori din Cumulus cu o dezvoltarea verticală.

Aversele sunt constituite din picături mari de apă și sunt însoțite frecvent de descărcări electrice și ocazional de grindină .

Fig 4 Inundație produsă datorită unei cantități mari de apă căzută în urma unie ploi torențiale, sursa: www.timpul.md

Încălzirea inegală a suprafeței terestre și dinamică foarte activă a aerului subtropical umed din perioada caldă a anului, determină ca ocazional să se producă aceste ploi torențiale foarte violente, devnind un risc climatic cu numeroase consecințe asupra activităților economice. Aversele de ploaie se caracterizează printr-o eroziune puternică, spălarea solului de substanțele nutritive , eroziunea versanților, accelerând procesele de versant, distrugând pășunile și culturile agricole, vezi fig.4

Intensitatea ploilor torențiale reprezintă principala caracteristică a acestora.

3.2.2 Parametrii caracteristici ploilor torențiale

Parametrii ploilor torențiale se referă la intensitate, durată și cantitate de apă căzută. De-asemenea acești parametrii variază în funcție de altitudinea reliefului, de condițiile geografice și climatice locale dar și de timp.

Intensitatea ploilor torențiale determină volumul scurgerii de viituri. Intensitatea medie a ploilor torențiale scade oadată cu creșterea altitudinii deoarece înălțimea crește umezeala aerului.

În privința duratei ploilor torențiale există un raport invers proporțional între întensitatea și durata de timp de manifestare. În urma studiilor de specialitate s-a constatat că intensitatea maximă a ploilor torențiale este de 0,5-1,9 mm pe minut, dar și peste 5 mm în cazuri excepționale. Durata medie a ploilor este de o oră, dar ploile torențiale de origine frontală au o durată mai mare chiar 2-3 ore, dar intensitatea lor scade brusc la 0,20 mm pe minut, astfel intensitatea de 0,1 mm pe minut este considerată limită naturală pentru zona averselor de ploaie.

Ploile cu o intensitate mare au o durată de timp mică, ploile cu o intensitate de 1 mm pe minut nu durează mai mult de o oră, iar cele între 1-2 mm pe minut nu durează mai mult de 30 min.

Intensitatea unei ploi torențiale diferă foarte mult în spațiu. În timpul ploilor torențiale, cantitatea de apă realizată este direct proporțională cu intensitatea și durata ploii și dependentă de condițiile ei genetice. Astfel aversele de ploaie care au totalizat o cantitate de apă căzută de 50 mm nu au depășit o oră ca timp.

DURATA PLOII

Durata ploii notată cu T sau t, este reprezentată de timpul de cădere al ploii din momentul începerii și până în momentul încetării și se exprimă în minute sau ore.

Ploile torențiale sunt ploi puternice, de cele mai multe ori de origine ciclonică (averse, furtuni, uragane) și care sunt de scurtă durată, aceasta fiind mai mică de 24 ore.

INTENSITATEA MEDIE A PLOII.

Intensitatea medie a ploii i este raportul dintre înălțimea stratului de precipitații P (mm) și

durata ploii T (min): i = P / T (mm/min)

Intensitatea medie specifică a ploii este cantitatea de apă căzută din precipitații în unitatea de timp pe unitatea de suprafață și se măsoară în litri pe secundă și pe hectar, adică l/s.ha. Trecerea de la intensitatea medie specifică la intensitatea medie se efectuează cu factorul 167: 1 (l/s.ha) = 167i (mm/min)

Intensitatea ploii variază în timp, de la o valoare minimă, înregistrată de obicei la începutul, respectiv sfârșitul ploii, la o valoare maximă care constituie intensitatea nucleului ploii. Nucleul ploii N (maximul) poate fi la începutul ploii, la partea finală sau pe parcursul duratei ploi i .

Cercetările simulate pe parcele elementare efectuate (I.Ciortuz 1967) au demonstrat ,cele mai intense scurgeri sunt generate de ploile cu nucleul N plasat în treimea finală a duratei ploi, cât și de ploile de mare intensitate.

FRECVENȚA PLOILOR.

Frecvența unei ploi de o anumită intensitate și durată, este dată de numărul n de ploi de aceiași durată T, a căror intensitate este egală sau depășește în cursul unui an intensitatea i

considerată: f = n / t

unde n = numărul de ploi înregistrate cu aceeași intensitate și durată; t = perioada de înregistrare

(ani),

De exemplu, dacă o ploaie torențială de intensitate i = 2 mm/min și durata T = 15 minute se repetă de 4 ori pe an, cu intensitatea i (sau mai mare) și cu aceiași durată T, frecvența ploii este f = 4. Dacă ploaia respectivă se repetă odată la 4 ani, frecvența ploii este f =1/4 = 0.25

3.3 ÎNCĂLZIRILE MASIVE

3.3.1 Aspecte generale

Gradul diferențiat de încălzire,fie prin radiație solară directă, fie printr-un transfer de aer cald tropical (continental sau maritim ) constituie principala cauză în geneza, modul de manifestare și de diferențiere teritorială a riscurilor climatice de vară.

La polul opus al valurilor de frig și singularităților termice negative generate de advecția aerului polar se situează valurile de caldură și singularitățile termice pozitive, generate de advecțiile aerului tropical.

Ele sunt rezultatul marilor variații neperiodice ale climei și de aceea, apar izolate, singulare,de unde și denumirea de singularități termice pozitive

Asemenea situații extreme de încălziri care au avut repercusiuni asupra mediului înconjurător și activităților socio-economice au făcut obiectul numeroaselor consemnări de-a lungul timpului în diverse publicații

Singularități termice pozitive sunt expresia valurilor de caldură, respective advecțiilor de aer cald tropical continental (sau a aerului cald tropical maritim ajuns peste Moldova deja continentalizat și lipsit de precipitații), generate de anticiclonii continentali care se dezvoltă în sud – estul Europei, pe teritoriul Asiei de sud-vest, în bazinul Mării Negre, Peninsula Balcanică, în nord-vestul continentului african

Uneori, asemenea singularități termice pozitive sunt determinate de masele de aer fierbinte tropical antrenate la periferia ciclonilor oceanici care se extind peste Europa Centrală și de Est; 

În condițiile persistenței formațiunilor barice anticiclonale, se intensifică procesele locale de insolație, care participă, alături de advecțiile aerului tropical, la creșterea gradului de încălzire și de uscăciune, accentuând valoarea singularităților termice pozitive.

În literatura de specialitate se găsesc numeroase referiri asupra celor mai puternice încălziri, consemnate, adesea, sub forma temperaturilor maxime absolute(și nu numai), ca și referiri asupra consecințelor acestora.

După temperaturile medii ale lunilor cele mai calde (iulie si august), cele mai intense încălziri sunt cele ≥25°C; după temperaturile maxime absolute (lunare, sau anuale), sunt cele care au depășit 30C (zile tropicale) și chiar mai mult ( ≥33°C, zile caniculare), iar după temperaturile minime nocturne, cele de ≥20°C (nopți tropicale).

3.3.2 Parametrii caracteristici valurilor de căldură

Parametrii specifici valurilor de căldură sunt următorii:

zona de cuprindere

temperaturile maximale de manifestare

evoluția în timp pe durata de manifestare

Verile sunt destul de călduroase, cu deficit de umiditate, temperaturile pot atinge ți 40 grade Celsius. În ultimele decenii se constată o încălzire climatică, anotimpuri cu o tranziții scurte, treceri bruște de la un anotimp la altul, cu o gamă variată de fenomene de risc cu un impact deosebit asupra activităților umane.

La Calafat în luna iulie a anului 2000 au fost înregistrate 43,2 grade Celsius, mai exact în data de 4.07.2000 , temperatura medie a acelei luni fiind de 27,4 grade Celsius cu mult peste valorile normale de 23 grade Celsius.

În luna iulie 2009, s-a înregistrat maxima pentru tot județul tot la Calafat de 38,2 grade Celsius.

Cel mai cald an pentru Câmpia Romanați a fost considerat anul 2000, un an care la nivel global a fost unul dintre cei mai călduroși. Vara acestui an a fost extrem de călduroasă și secetoasă, cu o caniculă persistentă. Destul de devreme la sfârșitul lunii iulie au început a apară temperaturile caniculare, lunile iulie și august au prezentat canicule pe perioade lungi de timp cu scurte perioade ceva mai normale. În acel an cel mai mare număr de zile cu temperaturi egale și mai mari de 35 grade Celsius s-au înregistrat la Calafat și Bechet. La Bechet mai la sud s-au înregistrat și 5 zile cu temperaturi egale sau peste 40 grade Celsius.

Cea mai caldă zi a fost considerată 23,08,2000 cu temperaturi de peste 40 grade Celsius la Calafat și Bechet.

În anul 2007 cea mai mare temperatură înregistrată la Calafat a fost de 44,3 grade Celsius.

În anul 2008 cele mai mari temperaturi au fost pentru Craiova, 35,9 grade Celsius, iar

pentru Calafat de 38 grade Celsius.

În anul 2009, situația temperaturilor maxime înregistrate a fost de 38,2 grade Celsius la Calafat iar la Craiova de 37,2 grade Celsius.

3.3.3 Aspecte de risc

Aspectele de risc legate de încălzirile climatice sunt:

– impactul negativ asupra sănătății omului, cei mai vulnerabili fiind persoanele bolnave, bătrânii și copiii.

– valurile de căldură au un impact puternic asupra vegetației naturale, determinând o intensificare a evapotranspirației peste pragurile normale, depășind resursele de apă ale arborilor și plantelor care astfel se ofilesc.

– distrugerea culturilor agricole care nu sunt adaptate la astfel de temperaturi extreme.

– intensificarea poluării atmosferei prin stagnarea aerului, lipsa vânturilor care în condițiile unor câmpuri anticiclonale sunt foarte slabe sau lipsesc.

– impactul asupra animalelor care suportă cu greu temperaturile foarte ridicate, cu excepția celor care trăiesc în subteran

– epuizarea rezervelor de apă, creșterea adâncimii la care pot fi găsite pânzele de apă subterană și sărăturarea solurilor în urma reducerii umezelii solului.

3.4 SECETA

3.4.1 Aspecte generale

Seceta este considerată o perioadă de 15 zile fară precipitații sau când precipitațiile anuale căzute reprezintă numai 75 % din media sau când precipitațiile lunare reprezintă 60 % din cantitatea medie . Se mai consideră secetă când trei sau mai multe luni consecutive au deficit mai mare de 50 % din cantitatea medie de precipitații.

Secetele pot fi considerate cele mai complexe fenomene climatice, deoarece la declanșarea lor participă mai mulți factori și anume: precipitațiile atmosferice, rezerva de apă din sol accesibilă plantei, umezeala și temperatura aerului, evapotranspirația, viteza vîntului etc., aceștia fiind principalii parametri climatici care definesc starea timpului uscat sau secetos

Secetele apar ca urmare a persistenței centrilor barici de mare presiune caracterizați prin mișcări descendente ale aerului, însoțite de încălzirea diabatică, diminuarea umezelii relative, a înseninărilor de durată și a vântului de slabă intensitate.

La  aceștia  se  mai  adaugă  și  alți  factori  care  definesc caracteristicile suprafeței active(trăsăturile reliefului, solului, adîncimea pînzei freatice, gradul de acoperire cu vegetație etc.), factori care definesc particularitățile fiziologice ale plantei (cum sunt soiul și faza de vegetație, gradul de rezistență la uscăciune), ca și factori care evidențiază influența antropică asupra mediului (starea terenului și agrotehnica folosită care pot facilita epuizarea apei din sol).

Ca fenomen meteorologic complex seceta se caracterizează, în general, prin absența precipitațiilor, ca și prin creșterea evapotranspirației potențiale.

Pe de altă parte, vînturile calde și uscate, cu viteze mari, contribuie și ele la creșterea evapotranspirației și la reducerea umezelii, atît din sol cît și din aer.

3.4.2 Factori de risc

Potrivit unei definiții clasice, seceta reprezintă o perioadă îndelungată din sezonul cald al anului (primăvară, vară, toamnă), în condiții de temperatură ridicată a aerului, cu precipitații având valori cu mult sub valoarea normală pentru respectiva regiune.

Însă aceasta este o definiție puțin precisă. În aceste condiții, rezervele de apă din râuri, lacuri și sol se micșorează mult, ceea ce creează premise nefavorabile dezvoltării normale a plantelor și aprovizionării cu apă a oamenilor.

Condițiile favorabile pentru manifestarea secetei sunt create atunci când un anticiclon, îndeosebi de natură continentală, stagnează o perioadă însemnată deasupra unei țări sau a unui anumit teritoriu, împiedicând ca acestea să fie traversate de perturbațiile ploioase.

Seceta este un eveniment deosebit de dramatic pentru orice societate . Dacă perioada cu deficit în precipitații durează, ea poate provoca un dezechilibru hidric important, care se exprimă prin pierderi de recoltă sau restricții în consumul de apă, și creează o întreagă serie de probleme economice.

Seceta și fenomenele asociate acesteia, respectiv aridizarea și deșertificarea, reprezintă, după poluare, cea de-a doua mare problemă cu care se confruntă omenirea, în ultima jumătate de secol. Extinderea acestor fenomene distructive la nivel global este pusă în evidență de datele climatice care relevă o încălzire progresivă a atmosferei și o reducere a cantităților de precipitații, care conduc la apariția secetei. Permanentizarea acestui fenomen determină producerea aridizării, ca o primă fază în instalarea unui climat secetos, iar, ulterior, a deșertificării, care se recunoaște prin scăderea drastică a disponibilităților de apă, prin reducerea producțiilor culturilor agricole, a biomasei necesare ca material furajer și a biomasei lemnoase, precum și prin extinderea zonelor nisipoase .

Canicula și seceta poate cauza și dezastre naturale. Astfel, ea poate produce incendii, sau poate întreține incendiile de pădure provocate din neglijența omului. În acest caz sunt distruse suprafețe însemnate de pădure (uneori, zeci de mii de ha), punând, totodată, în pericol viața persoanelor aflate în apropiere. De asemenea, ele provoacă nori de fum care împiedică desfășurarea în condiții bune a transporturilor. Practicarea agriculturii în condițiile climatului arid și secetos a impus, încă din cele mai vechi timpuri, utilizarea irigațiilor. Acest sistem de practicare a agriculturii a devenit indispensabil în condițiile creșterii presiunii demografice și a

schimbărilor climatice, care au accentuat regimul de uscăciune.

CONCLUZII

Analiza datelor climatice indică un fapt care deși nu pare îngrijorător totuși există câteva semnale de alarme care trebuiesc trase, astfel:
– reducerea cantităților de precipitații căzute

creșterea temperaturilor aerului mai ales pentru perioada verii

intensificarea procesului de deșertificare ca urmare a reducerii umezelii din sol

creșterea frecvenței unor fenomene climatice extreme: grindina, secetele,valurile de căldură

modificările climatice au un impact negativ asupra activităților umane dar și asupra sănătății oamenilor și animalelor

distrugerea culturilor agricole prin grindină într-un timp relativ scurt sau prin secete, epuizarea rezervelor de apă din sol și din plante

Propuneri:

1. Împădurirea urgentă a suprafețelor deja afectate de deșertificare, plantațiile salcâm au fost folosite cu succes în anii 70 și pot fi folosite și în prezent pentru stoparea extinderii dunelor de nisip, pentru fixarea lor

2. Stoparea tăierii pâlcurilor de pădure care au mai rezistat în Câmpia Romanați prin diferite mijloace legale

3. Utilizarea irigațiilor pentru culturile care au urgent neapărat nevoie, ca ultimă variantă pentru că irigațiile excesive pot sărătura solul

BIBLIOGRAFIE

Ciulache S. Meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București

Grudnicki F., Ciornei I., Bazinele hidrografice torențiale, 2006

Ielenicz M.România-geografie fizică, Vol II, Editura Universității București, București-2007

Ielenicz M, Pătru Ileana, România-geografia fizică I, Editura Universitară, București, 2005

lect.univ.dr. Murărescu Ovidiu- Curs Riscuri climatice extreme

Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R, Geografia fizică a României, Editura Universitară, București 2006

Primăria Municipiului Craiova, site oficial

Monografia orasului Caracal, Primăria municipiului Caracal

ANM

Meteosat

www.isudolj.ro

apmot.anpm.ro

harti.ro