Riscul In Asigurarile Generale

Literatura de specialitate

2.1. Risc și incertitudine

Prin natura lor atât viața cât și activitatea indivizilor sunt legate în mod intrinsec de risc; orice sistem care funcționează având drept mobil obținerea unui rezultat viitor operează în condiții caracterizate prin diferite grade de risc, de incertitudine sau chiar de indeterminare.

Riscul și incertitudinea sunt „elemente” care fac parte din realitatea înconjurătoare; de regulă ele sunt analizate comparativ cu certitudinea; din punct de vedere formal se apreciază că starea de certitudine desemnează cazurile în care anticipările privind fluxurile/evenimentele viitoare sunt unice sau variază într-o marjă foarte redusă. În timp ce certitudinea este expresia producerii cu precizie a evenimentelor respective, în orizontul de timp anticipat, incertitudinea este o formă probabilă de producere a unor fenomene sau procese.

Riscul derivă din incertitudine și este un termen folosit pentru a desemna situațiile viitoare în care anticipările nu sunt unice, dar se pot aprecia soluțiile fiecărei variante posibile. Incertitudinea poate avea o componentă pozitivă, legată de evenimente/stări viitoare benefice și o componentă negativă; în această accepțiune riscul reprezintă componenta negativă a incertitudinii. În economiile care produc utilități pentru satisfacerea trebuințelor, în condiții de liberă inițiativă, este imposibil să se cunoască toate efectele de către cei ce iau decizii, astfel că agenții economici acționează întotdeauna în situații de incertitudine.

În aceste condiții, incertitudinea este expresia caracterului incomplet, aproximativ, al informațiilor cu privire la factorii de influență conjugată și la consecințele acțiunii lor în timp și spațiu. Aceasta înseamnă că cine acționează în condiții de incertitudine se supune riscurilor de a nu realize integral ceea ce și-a propus. O acțiune economică este nesigură și, deci, riscantă atunci când efectele ei pot îmbrăca mai multe forme, fără să se cunoască probabilitatea realizării fiecăreia. Acțiunea este întotdeauna direcționată spre îmbunătățirea stării de lucruri prezente a unui individ; atât timp cât orice activitate umană este prevăzută pentru a se desfășura în viitor, iar viitorul va fi întotdeauna incert, incertitudinea este asociată oricărei activități umane.

Probabilitatea se referă la posibilitatea ca un anumit fenomen sau eveniment să seproducă în condiții bine determinate. Înțelegerea individului se bazează întotdeauna pe ocunoaștere incompletă. Se poate presupune că individul sau firma cunoaște motivațiileoamenilor care acționează, țelurile pe care aceștia le urmăresc, mijloacele pe care aceștiaplănuiesc să le utilizeze pentru atingerea acestor țeluri precum și efectele care sunt de așteptat de pe urma intervenției acestor factori. Cu toate acestea, cunoașterea este deficitară. Individul sau firma nu poate exclude dinainte posibilitatea de a se fi înșelat în aprecierea influențeituturor factorilor, sau de a nu fi luat în considerație unii factori și nici nu poate exclude dinainte posibilitatea unei predicții eronate.

Jocurile de noroc, rigoarea specifică științelor tehnicii și speculația sunt trei feluri diferite de a aborda viitorul. Jucătorul nu știe nimic despre evenimentul de care depinde rezultatul participării sale la joc; tot ceea ce cunoaște este frecvența unui rezultat favorabil într-o serie de asemenea evenimente, dar această cunoaștere este inutilă pentru ceea ce urmărește el; cu alte cuvinte, jucătorul se încrede în noroc, iar acesta este singurul lui plan.

Din punctul de vedere al celui asigurat, asigurarea reprezintă un joc de noroc și anume evenimentul asigurat poate avea loc sau nu. Astfel, în privința evenimentelor naturale necontrolabile, individul sau firma sunt întotdeauna în poziția unui jucător. În lumea reală, individul care acționează se confruntă cu faptul că semenii lui acționează la rândul lor pe cont propriu, ca și el. Necesitatea de a-și ajusta acțiunile la acțiunile altora îl face pe individ să fie un speculator, pentru care succesul și eșecul depind de capacitatea (mai mică sau mai mare) pe care o are de a înțelege viitorul. Astfel, atât timp cît nu există nici un fel de stabilitate în cursul evenimentelor și a acțiunilor umane și, de aceea, nici un fel de siguranță, fiecare acțiune este o speculație riscantă.

2.2. Riscurile individuale și riscurile naturale

2.2.1. Riscurile individuale

Cea mai uzuală definiție a riscului este aceea că este o disfuncție; o expresie matematică a acesteia, prin care se estimează probabilitatea producerii unor fenomene generatoare de pagube. Însă această definiție este greu de operaționalizat și de extins la toate tipurile de risc, mai ales la cele umane, unde există un număr mare de indicatori care pot exprima anumite procese cu potențial mare de risc uman.

Incertitudinea (Giorini O., Stahel W. R., 1996, p. 317) poate fi descrisă ca, “suma tuturor pericolelor potențiale din jurul nostru percepute sau nu”. Altfel spus, incertitudinea este, “expresia caracterului incomplet, aproximativ, al informațiilor cu privire la factorii de influență conjugată și la consecințele acțiunii lor în timp și spațiu”. (Popescu C., 2003, p. 203)

În cadrul teoriei deciziei, incertitudinea este privită în primul rând ca incertitudine cognitivă, ca urmare a lipsei cunoștințelor sau ca limitare a capacităților cognitive ale individului. Incertitudinea este legată în mod intrinsec de procesul decizional, este parte a acestuia. În principal, incertitudinea în cazul deciziei de a investi în cazul capitalului financiar este legată de patru aspecte: instabilitatea politică, violența politică (imixtiunea politicului asupra afacerilor), incertitudinea politicilor și incertitudinea legată de respectarea legilor. În general, variabilele sociale de interes major în măsurarea incertitudinii instituționale pentru caracterizarea riscului de țară, include măsurători ale corupției, securității drepturilor de proprietate, calității drepturilor politice, numărului schimbărilor guvernelor ș.a. Decizia de a investi într-o țară, zonă, regiune este puternic corelată negativ cu gradul de incertitudine asociat țării, zonei, regiunii respective. În acest sens, măsurarea incertitudinii (și implicit a riscului de țară) este un predictor al volumului investițiilor.

Analizând evoluția riscului ca fenomen și noțiune pe parcursul ultimilor decenii, pot fi observate trei aspecte ce au suportat modificări (Caraiani Gh., Tudor M., 2001, p. 46):

– s-a constatat o creștere importantă a situațiilor de risc și incertitudine în diferite domenii, dar în special în domeniul relațiilor economice externe;

– în studierea riscului în cadrul sistemului socio-economic, sunt utilizate tot mai des ramuri relativ noi ale științei cum ar fi management, marketing, statistici aplicate în economie;

– s-a observat o creștere și diversificare a consecințelor sociale produse de utilizarea la scară largă a tehnicilor de analiză a riscului.

Riscurile sunt poziționate istoric și spațial fiind structurate de instituții, gospodării, indivizi, de codurile culturale, etc. (Sorocovschi V., 2002, p. 48):

Riscurile sociale sunt legate de dimensiunea socială și cea economică a societății, cele mai frecvente fiind: sărăcia, condițiile de viață, șomajul. Pentru România primul studio empiric despre riscurile sociale a fost efectuat de Guran și Turnock (2000), care au încercat să exprime aceste riscuri prin următorii indicatori: rata șomajului, numărul conflictelor de muncă, divorțialitatea, rata de criminalitate, rata analfabetismului. Autorii au recunoscut că între indicatorii folosiți nu există o corelație semnificativă, ceea ce necesită o revizuire radicală a metodologiei utilizate. (Sorocovschi V., 2002, p. 49-51)

Riscurile medicale (de sănătate), sănătatea poate fi considerată ca și drept individual sau colectiv, dar cu și rezultatul al unei dezvoltări administrative mai mult sau mai puțin eficient.

În perioada modernă relațiile medu-sănătate au cunoscut dimensiuni noi datorită unor fenomene spațiale ca: urbanizarea, industrializarea, creșterea inegalităților teritoriale, sau tranziția economiilor est-europene. În acest context, interacțiunile dintre mediul fizic, cel biologic și activitățile umane au avut efecte negative asupra sănătății populației, în special datorită apariției poluării industriale, a transferării unor activități poluante spre regiuni marginale, impactul negativ al unor proiecte de dezvoltare. În ceea ce privește riscurile medicale este importantă scara la care sunt privite problemele, cea mai indicată fiind cea locală. La scară mai mare relația dintre factorii de mediu și incidența unor boli nu mai poate fi pusă în evidență. (Sorocovschi V., 2002, p. 52)

Dintre riscurile medicale cele reprezentate de boli infecțioase cunosc din nou valori ridicate ale incidenței în țările dezvoltate, mai ales prin mobilitatea crescândă a populației și globalizare, adică prin integrarea treptată a spațiilor mai izolate din zonele tropicale în circuitul economic mondial. Se vorbește chiar despre profile moderne de morbiditate și mortalitate, determinate de incidența ridicată a bolilor cronice și degenerative care au devenit cauze majore ale decesului: 24 milioane de decese anual. În schimb, bolile infecțioase și parazitice dețin sub 5% din totalul deceselor. Bolile vectoriale transmise prin protozoare reprezintă un risc mare, determinând boli ca malaria, dengue și febra galbenă. Anual se înregistrează 300-500 milioane de cazuri de malarie, 90% în Africa, și 1,5-3 milioane de decese cauzate de malarie. (Caraiani Gh., Tudor M., 2001, p. 46)

Riscurile demografice apar, de regulă, prin emigrarea masivă și selectivă a populației din anumite areale, ceea ce determină deteriorarea structurilor demografice, a infrastructurii și serviciilor publice prin scăderea pragului de cerere, sau chiar deteriorarea structurilor teritoriale din spațiile de emigrare, datorită aceluiași fenomen.

Riscurile politice, au o trăsătură importantă: spre deosebire de celelalte riscuri care, la un nivel superior de generalizare pot fi puse în legătură cu procesul de modernizare și cel de globalizare, riscurile politice sunt contrare logicii globalizării (care nu cunoaște granițe și frontiere politice). Se disting următoarele tipuri de riscuri politice (Popescu C., 2003, p. 209-210):

– disputele poziționale legate de localizarea unei granițe (în special granițele fluviabile);

– dispute teritoriale, distincția față de prima fiind una legată de scară, și riscul conflictelor fiind mai ridicat în acest din urmă caz; motivele acestor riscuri sunt de natură geopolitică;

– dispute funcționale, ca urmare a consecințelor trasării unor garanții: trecerea ilegală de graniță, pescuit transfrontalier ilegal, poluarea apelor, mărilor, amenajări hidroenergetice pe cursuri de râuri împărțite de mai multe țări.

2.2.2. Riscurile naturale

Riscurile naturale nu sunt influențate de om însă pot provoca mari pierderi, fiind reprezentate de catastrofe naturale. Conceptul de risc include mai multe componente și anume: evenimentul care se poate întâmpla, contextul său ambiental, dezastrul pe care îl poate produce, incertitudinea relativă a evenimentului în sine în sine. Caracteristica fundamentală a riscului este incertitudinea adică acea componentă care o distinge de distrugere sau impact. (Burciu A., 2006, p. 87)

Periculozitatea exprimă probabilitatea ca un eveniment extrem cu o anumită intensitate să afecteze o zonă într-o perioadă de timp determinată. Periculozitatea depinde și de frecvența evenimentului. Potențialul eveniment dăunător poate fi un fenomen natural (inundație, secetă, eroziune, exces de umiditate etc.), de origine antropică (poluare) sau mixtă (naturală și antropică). (Sorocovschi V., 2002, p. 57)

Vulnerabilitatea exprimă atitudinea unui anumit element (populație, edificii, infrastructuri, activități economice, servicii sociale, resurse naturale, etc.) de a suporta efectele în funcție de intensitatea evenimentului. Valoarea ei se poate citi pe o scară cuprinsă între 0 (fără daune) și 1 (distrugere totală). (Sorocovschi V., 2002, p. 57-58)

Valoarea expusă sau expunerea se referă la elementul care trebuie să suporte evenimentul și poate fi exprimată prin numărul de prezențe umane, prin valoarea unei proprietăți (teren, construcții, etc.), prin capacitatea de producție (industrială, agricolă etc.) sau prin resurse naturale (apă, sol, pădure) utilizate sau utilizabile de către societatea umană expuse unui anumit pericol. (Sorocovschi V., 2002, p. 63)

Riscul total exprimă valoarea pierderilor umane, a răniților, a daunelor cauzate proprietăților și perturbării activităților economice, datorate unui eveniment extern. Se exprimă în termeni de cost anual, de cantitate sau de unități pierdute pe ani. (Burciu A., 2006, p. 88)

2.2.3. Riscuri și catastrofe

Riscul poate produce o pierdere importantă sau mai puțin importantă, pentru una sau mai multe persoane însă, catastrofele aduc pierderi mari unui număr mare de persoane și afectează o zonă mai mare. (Ciurel V., 2000, p. 385)

Complexitatea unui risc sau a unei catastrofe, are în principal trei origini:

– numărul foarte mare de factori, de componenți și de impacturi;

– comportamentul neregulat și imprevizibil al unui sistem relativ simplu;

– suprapunerea nivelelor de organizare și de scări.

Complexitatea este mai întâi multidimensională și structurală deoarece riscurile și catastrofele au mai mulți componenți. Alături de o dimensiune fizică ea însăși multidimensională sau de o componentă biologică, o catastrofă are, de asemenea, o dimensiune economică, financiară, socială și chiar culturală. Complexitatea este accentuată de multitudinea de interacțiuni care unesc componenți ai unei catastrofe. (Bistriceanu Gh., 2006, p. 62)

Tendința de creștere a potențialul de catastrofă care a marcat ultimele decenii apare ca o consecință a acțiunii unui complex de factori printre care pot fi menționați (Tănăsescu P., 2009, p. 59):

– creșterea populației;

– înființarea unor localități în zone abterior nelocuite;

– dezvoltarea economică în zonele mai expuse;

– creșterea numărului de construcții de locuințe și obiective economice;

– apariția de noi aglomerări urbane;

– modificările climatice;

– modificarea vegetației;

– creșterea volumului precipitațiilor etc.

Cele mai cunoscute tipuri de catastrofe naturale, cu un mare potențial distructiv sunt cutremurele, valurile marine seismice (tsunami), erupțiile vulcanice, cicloanele, furtunile tropicale, tornadele, furtunile regionale, furtunile musonice, ploile torențiale, grindina, inundațiile, alunecările de teren ș.a.

2.3. Protecția riscurilor prin intermediul asigurărilor

Asigurarea este un răspuns al individului la situațiile incerte sau riscante cu care el se confruntă. În general, oamenii consideră necesară cumpărarea unei asigurări atunci când există o probabilitate mică de apariție a unor pierderi mari. Individul poate alege între a nu se asigura sau a se asigura complet împotriva riscului apariției unei pierderi financiare și alege prețul maxim al contractului de asigurare. În realitate, împrejurările cu care se confruntă indivizii sunt oarecum diferite. Prima de asigurare este determinată de firma de asigurare. (Bistriceanu Gh., 2006, p. 64)

Alegerea individului se manifestă față de mărimea gradului de asigurare. Astfel, individual asigurat determină cât de mare este dimensiunea pierderii care poate fi cerută asigurătorului; diferența dintre pierdere și despăgubire este cunoscută sub numele de franșiză. Cu alte cuvinte prin franșiză se înțelege partea din valoarea daunei stabilită ca sumă fixă ori procent din suma asigurată, suportata de asigurat pentru fiecare eveniment; franșiza se stabilește și se consemnează în poliță în aceeași valută ca și suma asigurată. De regulă individul care se confruntă cu o probabilitate mai mare de pierdere alege o franșiză mai mică. (Constantinescu D. A., 2004, p. 78)

Altfel spus, o persoană cu o probabilitate mai mare de pierdere va opta pentru o acoperire mai mare. Din acest motiv firmele de asigurare analizează franșiza aleasă de indivizi, care trebuie scrisă în contractul lor de asigurare, astfel încât o relație sistematică între evaluarea proprie a riscului unei persoane și alegerea franșizei oferă asigurătorului un indiciu cu privire la probabilitatea de pierdere a individului. Riscul individual al unei pierderi nu este perceptibil asigurătorului, dar alegerea franșizei arată firmei de asigurare dacă solicitantul are un risc acceptabil. Această identificare a tipurilor de indivizi bazată pe răspunsul acestora la condițiile pieței este cunoscută ca fiind auto-selecție. (Tănăsescu, P., Șerbănescu C., Ionescu R., Popa M., Novac L.E., 2007, p. 102)

Asigu3rabilitatea riscului este limitată, cu precădere, de următorii factori (Ciumaș C., 2003, p. 215):

– mărimea primelor solicitate (costurile administrative și de capital);

– riscul moral (generat de faptul că persoana își poate modifica comportamentul sau motivațiile privind precauțiile în expunerea la risc);

– selecția „adversă” (adverse selection, apare atunci când deținătorul poliței este mai bine informat asupra daunelor estimate decât asigurătorul).

Cel mai adesea acești factori conduc la o asigurare parțială a riscului, mai degrabă, decât la una integrală sau la un refuz al acoperirii prin asigurare. O analiză prealabilă a riscurilor asigurabile va conduce la următoarele tipuri de contracte de asigurare: contracte obligatorii (impuse de lege sau printr-un contract comercial), contracte dezirabile, contracte disponibile. Expunerile cu potențial scăzut de pierdere au o probabilitate scăzută în ceea ce privește posibilitatea de acoperire printr-o poliță de asigurare, date fiind costurile fixe asociate subscrierii și distribuției poliței și care fac primele de asigurare foarte mari comparativ cu pierderile potențiale estimate. (Bistriceanu Gh., 2006, p. 68)

Asigurătorii știu că polițele de asigurare reduc motivațiile deținătorilor în ceea ce privește prevenirea pierderilor. Situația este tipică pentru riscul moral. Piața asigurărilor răspunde acestei probleme în mai multe moduri. Unul dintre ele este acela de a nu oferi, prin contractele de asigurare o acoperire integrală. Prin urmare o parte a pierderilor este suportată de către deținătorul poliței de asigurare. Asiguratul, știind că primele viitoare vor depinde de comportamentul său, este mai probabil să își ia măsuri de precauție, să fie mai prudent. (Ciumaș, C., Văidean, V.L., 2011, p. 79)

3.Studiu de caz și rezultate

În această lucrare se va utiliza analiza cantitativă a datelor statistice în scopul identificarii modificarilor structurale ale pieței asigurărilor determinate de asigurarea unei diversități de riscuri. Criteriile de analiză pe care le vom utiliza sunt similare criteriilor din literatura de specialitate, de exemplu studiul realizat de Aon Benfield, care propune o analiză multistadială: parametrii riscului global, analiza rezervelor de daune, analiza factorilor macroeconomici cu impact asupra categoriilor de risc asigurate, analiza indicatorilor de profitabilitate la nivelul pieței asigurărilor, perspectivele de reglementare, independență și stabilitate, oportunitățile pieței și căile de pătrundere.

Studiile de țară combină informații demografice, economice, sociologice și politice cu observații privind informațiile din asigurări.

În analiză vom include 6 studii de țară (Canada, Columbia, Indonezia, Malaezia, Mexic și Turcia) în scopul de a evidenția particularitățile în privința evoluției riscurilor asigurate și a pieței asigurărilor.

3.1. Analiza parametriilor riscului global

La nivel global pe un eșantion de 49 de țări vom analiza riscul sistematic din cadrul pieței asigurărilor (Figura 1). Riscul sistemic sau volatilitatea reprezintă coeficientul de variație al pierderilor. Coeficientul de variație este un instrument de măsură a riscului folosit în mod frecvent.

Figura 1 Riscul asigurărilor de tip auto-motor și al asigurărilor de proprietate

Sursa: SNL Financial; http://www.snl.com /

În acest context, se observă niveluri semnificative pentru piețele emegente (România 37%, Grecia 50%, respectiv 96%, Singapore 77%, Filipine 84%, Tailanda 134%).

Graficul de mai jos prezintă volatilitatea coeficienților pentru daune referitoare la fiecare domeniu în parte.

Figura 2 Volatilitatea coeficienților pentru daune în perioada 1992-2012

Sursa: FSA (U.K.), Yearbooks Of China’s Insurance;

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

3.2. Analiza riscul și conformitatea rezervelor în SUA

Factorii modificărilor anuale ale fondurilor sunt ilustrate în Figura 3. În anul 2011 vom analiza o valoare a excedentelor industriei asigurărilor de proprietate și răspundere civilă de 11,7 miliarde USD. În decursul anului 2012, industria a achitat 9,9 miliarde USD din rezerve.

Dacă se separă graficul pe ani într-unul pentru asigurări personale și comerciale, rezultă o reducere a rezervelor de capital constituite în anul 2012.

Figura 3 Factorii modificărilor anuale ale fondurilor (miliarde USD)

Sursa: FSA (U.K.), Yearbooks Of China’s Insurance

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

Datele statistice demonstrează că companiile au constituit rezerve de 5,6 miliarde USD, în comparație cu 4,2 miliarde în anul 2012. 3,8 miliarde provin din linniile de asigurări personale, în timp ce liniile comerciale au continuat să scadă la 1,6 miliarde USD.

Înțelegerea riscurilor pentru rezerve este foarte importantă pentru modelarea solvabilității companiilor. O problemă des întâlnită o reprezintă faptul că în timp ce companiile se confruntă cu riscuri similare ale asigurărilor, precum vremea, domeniul legal, social și medical, activitățile fiecărei companii sunt cu totul deosebite.

Conformitatea și monitorizarea procentelor sunt extrem de importante în obținerea rezultatelor companiilor.

Corespondența între liniile de afaceri este indispensabilă pentru o evaluare realistă a riscurilor și devine din ce în ce mai semnificativă pentru marile companii.

3.3. Analiza relației risc asigurat – factorii macroeconomici

Corespondeța între factorii macroeconomici reprezintă un considerent foarte important în modelarea riscurilor. Interacțiunea între inflație și creșterea produsului intern brut cu rata daunelor și a profiturilor/veniturilor din investiții are un efect profund asupra stabilității financiare a asiguratorului. (Anexa 2, p. 28; sunt prezentați coeficienții de corespondență pentru diverse variabile sau valori macroeconomice ce influențează bilanțul companiei de asigurări).

3.4. Analiza indicatorilor de profitabilitate la nivelul pieței asigurărilor

Cererea de asigurări crește odată cu dezvoltarea economică și prosperitatea. Cu cât veniturile și bunăstarea cresc, cu atât crește și cererea clienților pentru asigurări, și adesea într-un ritm mai rapid.

Figura 4 Dezvoltarea economică și prosperitatea

Sursa: Bloomberg, Case-Schiller U.S. National Home Price Index, U.S. Bureau of Economic Analysis, U.S. Bureau of Labor & Statistics

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

Creșterea atât a economiei, cât și a populației, împreună cu stabilitatea politică reprezintă trei filtre socio-economice de bază.

Profitabilitatea în funcție de tipul asigurării

Studiile din literatură cuprind o nouă analiză detaliată a profitabilității asigurărilor de proprietate și răspundere civilă din 50 de țări.

Tabel 1 Volumul de prime nete și rata netă a daunelor, rata cheltuielilor și rata combinată în ultimii 10 ani în SUA

Sursa: Bloomberg, Case-Schiller U.S. National Home Price Index, U.S. Bureau of Economic Analysis, U.S. Bureau of Labor & Statistics

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

5. Listă bibliografică

Bistriceanu Gh. D., (2006), Asigurări și reasigurări, Editura Universitară, București;

Constantinescu D.A., (2004), Tratat de asigurări, Editura Economică, București;

Ciumaș, C., Văidean, V.L., (2011), Protecție și asigurări sociale, Editura Todesco, Cluj-Napoca;

Negru T., (2006), Asigurări. Ghid practic, Editura C.H. Beck, București;

Șeulean, V., (2003), Protecție și asigurări sociale, Editura Mirton, Timișoara;

Tănăsescu, P., (2009), Asigurări și protecție socială în România, Editura C.H. Beck, București;

Tănăsescu P., Șerbănescu C., Ionescu R., Popa M., Novac L.E., (2007), Asigurări comerciale moderne, Editura C.H.Beck, București;

Văcărel I., Bercea Fl., (2007), Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București;

*** Bloomberg, Case-Schiller U.S. National Home Price Index, U.S. Bureau of Economic Analysis, U.S. Bureau of Labor & Statistics

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

*** FSA (U.K.), Yearbooks Of China’s Insurance

*** SNL Financial

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf