Riscul Criminalitatii Adolescentilor Si Tinerilor Consumatori de Droguri

=== 21e2720e7bab1b159afc1c349c46db5c50702e77_375137_1 ===

INTRODUCERE

Voi începe această lucrare prin a argument faptul că adolescenții sunt supuși la un risc crescut în ceea ce privește consumul de droguri și a problemelor generate de acestea.

Programele de sănătate , ONG-urile și forurile abilitate pentru sănătate privind consumul de droguri,ar trebui să implice participarea responsabilă a consumatorilor și neconsumatorilor .

Orice proces social de schimbare trebuie să implice discuții cu tinerii interesați ,în așa fel încât ei să sprijine luarea deciziilor referitoare la problemele lor.

Odată ce adolescenții înțeleg faptul că ei pot juca un rol în schimbarea vieții lor și a mediului înconjurător,chiar atunci când resursele sunt foarte mici,aceștia sunt mult mai doritori să înceapă schimbarea atitudinilor și comportamentelor pentru un stil de viață sănătos.

Într-un anumit moment al vieții consumă droguri 75 % din adolescenții din majoritatea societăților vestice iar problemele legate de droguri apar la aproximativ 30 % din consumatori.

Prevalența ridicată a abuzului și dependenței de droguri face ca evaluarea uzului și abuzului de aceste substanțe să fie o parte esențială a oricărei evaluări psihiatrice sau medicale.

Aproape orice problemă clinică cu care se prezentă adolescentul consummator de droguri poate să fie legată de efectele abuzului ,dependenței ,intoxicației sau sevrajului cauzate de droguri.

Cu toate că drogurile nu descriu o tulburare mintală specifică,tulburările asociate cu acestea se pot clasifica în general în trei grupe:

●tulburări legate de efectele directe ale drogului asupra creierului;

●tulburări legate de comportamentul care se asociează cu consumul de droguri;

●tulburări cu efecte persistente.

Motivarea alegerii temei

Pornind de la necesitatea construirii unei paradigme ,lucrarea RISCUL CRIMINALITĂȚII ADOLESCENȚILOR ȘI TINERILOR CONSUMATORI DE DROGURI ,își propune să evidențieze principalele dificultăți epistemologice implicate de procesul apropierii celor două științe,în vastul efort de deschidere spre social și a psihosociologiei.

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acesteia, studiind și literatura de specialitate, am dorit să scot în evidență factorii determinanți în care este direct implicată criminalitatea ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR CONSUMATORI DE DROGURI ,dat fiind faptul că aceasta constituie într-adevăr o problemă socială pentru toate nivelurile culturale.

CAPITOLUL 1

FENOMENUL DROGURILOR

Consumatorul de droguri reprezintă o intoxicație care survine la o personalitate anormală,dependent și autodistructivă.

Consumatorul de droguri se deosebește astfel de ceilalți indivizi care consumă droguri,sau de cei care reacționează disproporționat la consumul de droguri,acesta fiind un individ dominat de tendința irezistibilă de a consuma droguri.

Aceasta înseamnă că deși este greu de deosebit pe cei care consumă în mod frecvent droguri,de cei care manifestă tendința irezistibilă de a consuma , nu toți cei care consumă sunt dependenți .

Consumul de droguri constituie ,în prezent ,o problemă cu implicații care depășesc aspectele medicale ,interesând în special viața socială a colectivităților .Se estimează ,în țările occidentale ,că aproximativ 40 % din populația tânără consumă droguri ( în SUA ,sunt 95 milioane de personae alcoolice) .(Petre Brânzei,2002)

Trebuie menționat faptul că semnificația negativă a consumului de droguri a fost demonstrată prin nenumărate cercetări statistice ,epidemiologice și de laborator că consumul de droguri are implicații negative pentru sănătatea populației ceea ce înseamnă că milioane de oameni mor anual prematur în lume datorită drogurilor .

Frecvența consumului de droguri poate atinge 8-10 % din totalul cazurilor de dependenți spitalizate .

Recunoscând că drogurile nu pot fi eliminate din viața oamenilor,medicilor și psihologilor le revine delicata sarcină de a lămuri mai bine polpolația asupra limitelor folosirii acestora,a efectelor toxice pe diferite organe,a interdicțiilor absolute în anumite cazuri de boală și , pe cât posibil,a eliminării acestora.(Kaplan & Sadock ,2009 )

Imediat după ce s-a consumat drogul se absoarbe rapid, ca atare –nu are nevoie de digsetie-în așa fel că starea halucinogenă se instalează foarte repede ,cu toate efectele de care drogul este capabil.

Chiar în trecerea prin stomac se resoarbe circa 20 % din substață iar restul prin intestinal subțire.

Distribuirea în organism se face tot atât de repede ,deși mai intervin și unii factori individuali ca starea de sănătate,oboseala,vârsta ,unele medicamente.

Efectul asupra sistemului nervos central apare cel mai timpuriu.

Dar garanția dintre o categorie și alta este linie subțire,greu de definit.În total,se apreciează că în Faranța există 9 % coinsumatori din totalul populației.

După cum reiese din statistici,ponderea consumului de droguri în rândul tinerilor în lume a crescut enorm în ultimii ani,devenind nu numai o problemă medicală,ci și una socială, prin degradarea psihică și organică a acestora (trebuie internați în spitale și în sanatoria de specialitate ).

În ultimii ani s-au emis păreri potrivit cărora consumul de droguri devenit deja un flagel în rândul tinerilor , ,ar fi și o problemă de ereditare ( transmiterea unei ,,gene dependente,,),ceea ar fi încă un argument pentru faptul că nu toți oamenii sunt la fel de rezistenți în fața drogurilor.

Oricum ar fi ,consumul de droguri a devenit în ultimii ani o mare problemă medicală și socială a lumii ,care necesită o largă acțiune de combatere,cu înțelegerea și participarea întregii populații .

1.1.Definiția și istoricul fenomenului

Drogurile pot fi definite ca un consum continuu și excesiv desubstanțe halucinogene,însoțite de fenomene de dependență fizică și psihică .Potrivit literaturii de specialitate consumul de droguri nu poate rămâne fără urmări.

Cu alte cuvinte ,consumul de droguri constituie unul din aspectele cele mai dramatice ale psihozelor ,care prin gravitatea lor reclamă instituirea unor măsuri terapeutice urgente ( Robert Hegglin,2005)

De la început trebuie să recunoaștem că drogurile au apărut de mii de ani,integrându-se în istoria omenirii,intersectându-se cu viața de toate zilele a oamenilor,cu obiceiurile,cu pasiunile ori cu petrecerile lor.

O bogată literatură s-a strâns de-a lungul secolelor asupra drogurilor;literații le-au cântat,moraliștii le-au criticat,oamenii de știință le-au analizat,acumulându-se atât de multe aprecieri contradictorii,încât un medic a putut să strângă într-o carte , o mie una de cugetări asupra acestui subiect,,.

Apariția drogurilor ca fenomen este fixată de către paleontologi în era secundară-deci cu cel puțin 100 de milioane de ani în urmă-când Terra era dominantă de uriașele reptile .

Plantele din care sunt extrase substanțele halucinogene datează însă,așa cum o dovedesc fosilele,din era terțiară,încât omului ,la apariția lor, nu i-a rămas decât să folosescă ceea ce darnica natura îi oferă din abundență.

Așadar ,istoria uzului și abuzului de droguri se confundă aproape cu istoria apariției primelor modelele de cultură umană ,efectele sale benefice sau malefice asupra organismului fiind cunoscute din timpuri străvechi .

Asistăm în societatea modernă la o creștere dramatică a consumului de droguri,constituite inamicul numărul 1 ,ai lumii actuale alături de alte vicii la fel de dăunătoare pentru sănătatea omului .

În cele mai multe țări în care sunt disponibile date, comercializarea drogurilor în rândul adolescenților a cunoscut o creștere încă din momentul introducerii pe piață la mijlocul anilor 1970.

A urmat apoi o scădere substanțială până la începutul anilor 1980, după care a urmat o oarecare revenire.

În perioada anilor 1980, vânzarea de droguri cu efect hipnotic a crescut mult mai repede.

Studii comparate efectuate în anul 1981 au evidențiat o medie de 12% din populația tânără a unor țări din Europa de vest și din SUA au declarat că au consumat droguri în timpul anului precedent.

Datele de la nivel național indică o tendință valabilă în SUA, unde consumul de droguri a înregistrat o creștere de la 11.1% în 1979 la 8.3% în 1990, în același timp însă consumul de hipnotice a rămas stabil la aproximativ 2.5% din populația tânără.

1.3.Clasificarea drogurilor

Pentru a nu scrie aberatii acet subcapitol il voi complete azi ..cand voi merge la biblioteca

CAPITOLUL 2

RELAȚIA DROG –CRIMINALITATE

2.1.Drogurile creează dependență

Drogurile constituie o clasă de medicamente cu acțiune deprimantă a SNC larg utilizate în de adolescenți datorită efectului anxiolitic, sedativ, miorelaxant și anticonvulsivant.

Folosirea lor extinsă se bazează pe potențialul scăzut de inducere a dependenței fizice și pe frecvența redusă a reacțiilor adverse grave. Atunci când sunt administrate izolat, chiar în doze mari, nu induc un efect inhibitor prelungit asupra SNC.

Consumul de droguri determină instalarea toleranței și în final a dependenței, atât fizice cât și psihice.

Drogurile nu se deosebesc între ele în mod esențial în ce privește acțiunea lor, industria piața liberă oferă mereu produse noi.

Consumul de droguri în doze mari poate duce, în cazuri individuale, la euforie, instalarea toleranței și în final la dependență. Tipul de dependență corespunde celui față de alcool și barbiturice.

Problema dependenței de drogurilor ar trebui înțeleasă cel mai bine nu în termeni farmacologici ai substanței, ci în contextul credințelor și valorilor consumatorului , societății în general.

Termenul de abuz se referă la utilizarea drogului într-un mod care nu este acceptat de, de regulile sociale sau legale.

Deoarece, drogurile au fost folosite pe scară largă și pe o perioadă îndelungată , s-a considerat că răspândirea utilizării psihoactive a acestora a fost și este un fenomen unic în perioada contemporană.

Această percepție i-a condus pe mulți observatori la concluzia că drogurile sunt utilizate în exces fără a lua în considerare riscurile pe care orice administrare le presupune.

Pare rezonabilă concluzia că un consum relativ stabil corespunde unei anumite stabilități a morbidității ce presupune utilizarea diferitelor tipuri de droguri.

Studii comparate privind uzul de droguri cât și morbiditatea psihiatrică sugerează că utilizarea lor este în general corespunzătoare în cazul consumatorilor cu afectare emoțională crescută.

2.2.Consumul de droguri in România în rândul adolescenților-statistici

Din punct de vedere statistic în România consumul de droguri în rândul adolescenților este locul 2, după alcool, probabil datorită faptului ca facilitează depășirea situațiilor neplăcute și a stresului de la școală sau din mediul familial, ameliorează senzațiile de frică, de neliniște și de frustrare și permit relaxarea fizică și psihică.

Din moment ce una din caracteristicile epocii moderne ține și de apetitul din ce în ce mai frecvent al tinerilor pentru droguri ,de ce să ne surprindă faptul că drogurile au devenit o realitate concretă și în acest perimetru de viață?Și, într-adevăr,lucrurile așa stau.

Riguroase statistici efectuate în ultimii 5 ani în România ne evidențiează faptul peste 1 milioan de adolescenți sunt etichetați deja dependenți ,în timp ce alți circa 1 milion ,, aspiră,, spre această periculoasă realitate sau ,mai bine-zis pe cale dedependență.

2.3.Tipuri de comportamente deviante determinate de consumul de droguri

Criminalitatea în rândul adolescenților pe fondul consumului de droguri, este un fenomen socio-uman, care cuprinde o seamă de elemente principale și interdependențe,care trebuie să se reflecte în sistemul conceptual științei criminologiei.

Primul dintre aceste concepte este conceptul de criminalitate, adică totalitatea crimelor într-un loc și timp determinat.

Ansamblul acesta primește o expresie cantitativă, reprezentat prin numărul total de crime săvârșite într-o regiune sau țară dată, într-un timp dat (luni,ani).

Criminalitatea în rândul adolescenților pe fondul consumului de droguri are o anumită structură sau stare, format din crime contra persoanei, crime contra avutului, contra statului, etc; în plus, criminalitatea are un anumit curs, o anumită dinamică (crește, staționează sau scade).

Starea și dinamica criminalității în rândul adolescenților pe fondul consumului de droguri constituie două subconcepte ale acestui fenomen. În sfârșit, criminalitatea este un fenomen determinat de anumite cauze și favorizat de anumite condiții.

De aici și necesitatea științifică a cercetării etiologice a criminalității în rândul adolescenților pe fondul consumului de droguri, sarcină ce revine științei criminologice.

Etiologia sau cauzalitatea crimei, la fel, constituie unul din subconceptele acestui fenomen social.

Al doilea concept, deosebit de important, este persoana care a săvârșit fapta criminală și anume criminalul sau infractorul, care a gândit-o și apoi a executat-o. Fără un asemenea om, nu există crimă (infracțiune) și nici criminalitate.

Astfel, criminalul devine un element important al fenomenului criminal și, ca atare, devine și un concept de bază al criminologiei.

Criminalul, în activitatea de săvârșire a crimei, desfășoară mai întâi o activitate psihică-proiect, intenție de comitere, hotărâre de comitere – și apoi – trecerea la act, la executare.

El desfășoară apoi o activitate fizică, materială, de cauzare a rezultatului și de consumare a comiterii infracțiunii.

Al treilea concept important al fenomenului criminal este crima, fapta săvârșită a criminalului și parte component, totalitatea unor astfel de fapte alcătuind criminalitatea.

Acesta cuprinde infracțiuni de omor, infracțiuni de furt, distrugeri, calomnie, mită. Pericolul social se exprimă în urmările de grup și cele individuale produse.

După cum se poate observa, conceptul de crimă în rândul adolescenților pe fondul consumului de droguri, în cadrul fenomenului infracțional, reprezintă un element component și o verigă a fenomenului social general.

Din punct de vedere științific, crima în rândul adolescenților pe fondul consumului de droguri trebuie descrisă, arătată în caracteristicile și conexiunile ei în cadrul generalului și, apoi, deosebit de important, ea trebuie explicată în cauzele și condițiile producerii ei.

Criminalii sunt diferiți, în funcție de temperament și caracter (impulsivi, avari, egoiști, perverși) și diferiți ca vinovăție. Cu toate aceste aspecte individuale, știința criminologiei trebuie să le descrie și să le explice.

Ca semne de prevenire, criminalitatea în rândul adolescenților consumatori de droguri trebuie delimitată de conceptul de reacție socială deci și de cel de control social deoarece:

●reacția socială cuprinde ansamblul de răspunsuri date criminalității de către puterea politică și societatea civilă, deci atât dimensiunea respectivă cât și cea preventivă, în timp ce

●controlul social se referă la acțiunile unor persoane, ale comunității și societății pentru a limita posibilitatea comiterii infracțiunilor (sancțiunile penale și cele sociale, acțiunile preventive și acțiunile de autoprotecție ale victimelor potențiale).

2.3.1.Reacția socială împotriva adolescenților criminali consumatori de droguri

Orientarea către identificarea modalităților prin care fenomenul infracțional poate fi prevenit și controlat, criminologia nu poate exclude, din obiectul său de studiu, reacția socială formală și informală asupra criminalității în rândul adolescenților consumatori de droguri.

Reacția socială intervine atât ante-factum, prin programe și măsuri de prevenire, cât și post-factum, prin înfăptuirea justiției, prin tratamentul, resocializarea și reinserția socială a infractorilor. Includerea reacției sociale în studierea criminologiei adecvate a acesteia la realitatea fenomenului infracțional și la tendințele sale evolutive.

Sesizarea inadvertențelor permite elaborarea unor studii utile atât nivelului instituționalizat al politicii penale, cât și persoanelor în acțiunea concretă de prevenire și combatere a criminalității.

În conformitate cu opțiunea teoretică prezentată, obiectul sintetic al criminologiei – fenomenul infracțional – integrează elementele componente într-un ansamblu unitar ce se comportă ca un întreg cu proprietăți și funcții proprii, distincte calitativ de proprietățile și funcțiile părților componente.

Interconexiunile și interacțiunile dintre aceste elemente, precum și dintre fenomenul infracțional produs în rândul adolescenților consumatori de droguri ca sistem și sistemul social global, constituie obiective importante ale studiului criminologiei orientat spre identificarea cauzelor criminalității.

De aici concluzia că includerea cauzalității în obiectul criminologiei ar reprezenta o repetare nejustificată.

În aceeași manieră, problematica reacției sociale la crimele comise de adolescenții consumatori de droguri constituie obiectul de studiu al criminologiei în măsura în care schimbarea socială accelerată determină rămânerea în urmă a sistemului de apărare antiinfracțională, după cum elaborarea unei politici penale adecvate de prevenire și control a criminalității constituie unul din scopurile științei

Criminalitatea în rândul adolescenților consumatori de droguri fost și continuă să fie analizată în mod diferențiat de la un individ la altul fiind elaborate numeroase măsuri, orientări, teorii explicative, unele excluzându-se, altele completându-se reciproc, toate urmărind însă identificarea și evaluarea cauzelor și a mecanismelor de bază care determină producerea unor fapte și manifestări cu caracter violent și agresiv degenerând în crimă.

Unele dintre aceste teze și teorii nu au decât o capacitate de generalizare limitată la cadrul social particular în care se desfășoară o crimă comisă de adolescenți consumatori de droguri, altele au o rază mai mare de generalizare, fiind valide în contexte diferite.

Deoarece fenomenul de criminalitate în rândul adolescenților consumatori de droguri ,are o serie de condiționări și determinări cauzale multiple, în cadrul diferitelor abordări intervin și se conjugă multiple definiții și explicații aparținând mai multor discipline științifice, fiecare din ele valorizând o anumită perspectivă teoretică, motiv pentru care, în momentul de față, există atât de multe tentative și modele etiologice în acest domeniu.

Întemeindu-se pe constatarea că unii adolescenți consumatori de droguri se caracterizează prin tulburări de personalitate sau prin mentalități specifice (concretizate în adoptarea unor atitudini de negare a valorilor și normelor recunoscute) se poate considera că delictele sacncționate penal sunt comise, cu predilecție, de aceștia și violează normele juridice, neavând capacitatea de a li se supune și de a le respecta.

2.3.2.Tulburări de comportament

Tulburările și dispozițiile sufletești descriu ființa umană ca fiind liniștită, violentă, curajoasă, lașă, ceea ce presupune o reacție la o situație dată specifică și, ca atare, o clasificare după tipul de reacție.

Evaluarea dificultăților care afectează condiția umană a adolescentului consummator de droguri nu poate face abstracție de studiul comportamentului.

Modelul individului exemplar implică atât criterii ferme, cât mai ales devianța de la personalitatea de bază integrată modelului normativ al unei anumite societăți.

Problema criminalității în rândul adolescenților consumatori de droguri formează un complex aflat într-o continuă schimbare, și în același timp, este necesară o mare atenție a modului în care sunt folosiți termenii respectiv din literatura de specialitate, atunci când aceștia sunt abordați, deoarece nu întotdeauna reflectă realitatea și pot aduce serioase prejudicii psihice și demnității umane .

Comportamentul uman deține un conținut care depășește cu mult înțelesul inițial behaviorist de totalitate a reacțiilor adaptative, obiectiv observabil, ca răspuns la acțiunea unor stimuli din mediul social.

Marea varietate a accepțiunilor cu privire la devierile comportamentale ale adolescenților consumatori de droguri sunt justificate, în parte, de faptul că asupra termenului de comportament nu s-a ajuns la un accord unanim din partea cercetătorilor.

Din punct de vedere psihologic, manifestările exterioare de conduită apar ca o modalitate de acțiune tipic umană influențată de însușirile temperamentale ale personalității.

Educația nu poate fi răspunzătoare decât de greșelile care favorizează un asemenea fenomen regresiv și aceasta, mai ales, în cazul când anumite elemente morbide cu influență negativă directă nu se dezvăluie în constituția individului.

Unii adolescenți consumatori de droguri se simt singuri, abandonați, neglijați, au personalități diferite, sunt anxioși, depresivi, prezentând încontinuu diferite tulburări de comportament, ajungând astfel în multe cazuri să provoace crime neținând cont de faptul că aceste manifestări pot atrage după sine consecințe grave.

De menționat faptul că, în general toți adolescenții , care au suferit un abuz, au fost neglijați, abandonați sau au fost martori la alte violențe, au un risc crescut de a dezvolta afecțiuni psihice, probleme emoționale sau abilități sociale deficitare.
adolescenții consumatori de droguri cu comportament violent prezintă tulburări în comportament social ca urmare a inadaptabilității acestora de a forma și păstra relații cu societatea, a incapacității de a respecta regulie existente, a lipsei sentimentului de vinovăție și o tulburare profund emoțională care stă la baza celorlalte fenomene.

2.3.3.Devianța comportamentală

Devianța este ansamblul conduitelor și stărilor pe care membrii unui grup le judecă drept neconforme cu așteptările, normele sau valorile lor și care în consecință riscă să trezească din partea lor sancțiuni. Personalitatea anormală, patologică a unui adolescent consummator de droguri criminal, poate săvârși violențe în raport cu posibilele motive pe care acesta consideră că îl are.

Comportamentul violent este însă, în mod fundamental un fenomen sociologic și nu unul psihologic pe care îl are adolescentul criminal. În acest sens, ea nu poate fi înțeleasă ca un fenomen sau ca un comportament detașat de un context social, neputând fi explicată doar din punct de vedere al trăsăturilor individuale sau al caracteristicilor ereditare.

Pornind de la principiul că orice individ are dreptul la un sistem de educare, în mod special și trebuie stimulat pentru a putea ajunge la un grad cât mai mare de independență, procesele psihice au un rol deosebit de important în activitatea acestuia deoarece se bazează pe faptul că reflectă realitatea deoarece drumul foarte lung pe care îl parcurge acesta este, în esență, drumul umanizării sale.

Ca urmare, diadolescenților consumatori de droguri , constituie un barometru deosebit de sensibil, pentru relevarea nivelului de conștiință pe care l-a atins în dobândirea sensului social al vieții precum și pentru indicarea gradului de gravitate a devierilor psihomorale contractate.

Concluziile desprinse de o serie de autori din cercetările devenite clasice ale lui Fris și Dunhan sunt următoarele:

●zonele de dezorganizare socială caracterizate de ruptura legăturii familiale, izolarea forțată a indivizilor, absența oricărei forme de control social și a posibilităților de comunicare furnizează cele mai mari procente de bolnavi psihici;

●anonimatul și izolarea reprezintă doi dintre cei mai importanți factori etiologici ai bolilor mentale;

●factorii ecologici (destrucția habitatului, acțiunea patogenă a cartierului) nu pot explica singuri incidența bolilor psihice, fiind necesară o analiză combinată, ecologică și sociologică a etiologiei acestora; spațiul social, și nu spațiul geographic ca atare, este acela care determină comportamentul de tip patologic.

Se înțelege că aceste concluzii sunt valabile doar pentru spațiul social, din societatea occidentală, în țările socialiste umanizarea mediului și reducerea disproporțiilor dintre zone reprezentând o parte componentă a politicii de stat, la fel ca și ansamblul de măsuri elaborate în scopul prevenirii morbidității datorate bolilor psihice

2.3.4.Factorii favorizanți în privința crimelor comise

de adolescenți consumatori de droguri

Deși există o bogată literatură consacrată acestui domeniu, vor rămâne valabili cei zece factori favorizanți ai delicvenței menționați în rezoluția celui de-al 8–lea Congres al O.N.U consacrat prevenirii criminalității și tratamentului delicvenților care a avut loc în 1990 la Havana:

● sărăcia, șomajul, analfabetismul, absența locuințelor bune și ieftine, sistemul de învățământ și de formare inadaptat;

●număr crescând de cetățeni fără perspectivă de inserție socială și agravarea inegalităților sociale;

●disocierea legăturilor sociale și familiale agravate printr-o educație parentală inadecvată, educație care face deseori dificile condițiile de viață;

●condițiile dificile pe care le cunosc oamenii care migrează spre oraș sau spre alte țări;

●distrugerea identității culturale de origine, rasismul, discriminarea care pot crea dezavantaje în planul social, al sănătății și al angajării în muncă;

●degradarea mediului urban, mai ales insuficiența echipamentelor colective în anumite cartiere;

●dificultățile, create de asocierea modernă, de a insera corect oamenii în comunitate, în familie, în mediul de muncă, în școală și a se identifica cu o cultură;

●abuzul de alcool, de droguri și alte substanțe a căror dezvoltare este favorizată de factorii menționați mai sus;

●multiplicarea activităților legate de crima organizată, mai ales de traficul de droguri și de tăinuirea obiectelor furate;

●promovarea, mai ales prin mass-media, a ideilor și atitudinilor care sunt surse ale violenței, inegalității și intoleranței.

2.3.5.Indicatori pentru o societate bolnavă

Uneori, lucrurile par atât de grave în domeniul criminalității încât impresia generală este de dezntegrare socială, putând fi identificați numeroși indicatori de patologie socială care pot diferenția două colectivități. În lucrarea sa ,,A Study of the Sick Society” publicată în anul 1948, britanicul James Holiday propune cinci categorii de indicatori pentru o societate bolnavă în care adolescenții consumatori de droguri nu își găsesc locul:

Indici biologici medicali

●Creșterea alterărilor psihosomatice;

●Reducerea discriminării caracteristicilor sexuale;

●Reducerea mediei de vârstă în grupurile afectate.

Indici economici și industriali

●Creșterea instabilității profesionale;

●Creșterea absenteismului ;

●Reducerea productivității individuale;

Indici criminologici

●Creșterea delicvenței juvenile;

●Creșterea numărului de sinucideri;

●Creștera gradului de indiferență al opiniei publice față de delicte;

●Creșterea gradului de perversitate și gravitatea acestora.

●Creșterea carenței afective

Indici culturali

●Interesul crescând pentru aspecte primitive și viscerale (inclusiv cele sexuale);

●Intensificarea intelectualismului și a planificării obsesive;

●Declinul credinței religioase, adică pierderea semnificației sensului și scopului vieți și destinului cosmic;

●Intensificarea activităților de derivație (jocuri, distracții indecente, etc.).

Desigur, există o multitudine de alți factori care contribuie la apariția și menținerea delicvenței în rândul tinerilor consumatori de droguri și asupra cărora se poate inteveni dacă există voință și resurse suficiente:

●Distribuția inegală a bogăției;

●Părinți prea tineri și care acordă prea mult timp câștigării banilor neglijând astfel educarea copiilor;

●Disciplină incoerentă sau excesiv de dură;

●Eșecurile școlare;

●Legături de vecinătate slabe;

●Angajarea masivă a femeilor în muncă;

●Publicitatea care generează dorința și tentațiile;

●Amplificarea posesiei de bunuri;

●Ușurința plasării bunurilor furate sau a procurării armelor de foc;

●Stilul de viață delicvent adoptat de adolescenți.

La aceștia se mai adaugă factorii agravanți care, din păcate, sunt foarte răspândiți:

●Deresponsabilizarea adolescenților datorită sărăciei;

●Centrarea pe momentul prezent;

●Convingerea că nu își pot controla viața;

●Luptele pentru acapararea pieței alcoolului și a drogurilor ;

● Infracțiunile comise de consumatorii de droguri pentru a procura bani;

● Desensibilizarea adolescenților generată de etalarea violenței la televiziune.

Studiile realizate în diverse țări au arătat că deși adolescenții recidiviștii reprezintă doar 8 % din numărul total al adolescenților delicvenților, ei comit aproximativ 20 % din infracțiuni.

Aprofundând investigațiile în ceea ce privește această categorie, s-a constatat că ei au avut frecvent și încă mai au o copilărie grea și au fost supuși la rele tratamente, la școală au avut dificultăți, au crescut în cartiere defavorizate în contact cu alți delicvenți.

De aici a apărut necesitatea de a identifica ,,markerii carierei infracționale” în rândul adolescenților consumatori pentru a putea lua în timp util măsurile necesare.

O explicație interesantă și de mare claritate privind dezvoltarea în timp a comportamentului criminal la adolescenții consumatori de droguri găsim la R.E.Tremblay și W.M.Craig, care, inspirându-se din alți autori ne oferă modelele prezentate în schema de mai jos.

TREI MODELE TEORETICE ALE DEZVOLTĂRII COMPORTAMENTULUI CRIMINAL DIN COPILĂRIE PÂNĂ LA VÂRSTA ADULTĂ

A.MODELUL LINEAR SIMPLU (Gottfredson și Hirschi,1990)

B.MODELUL CĂILOR MULTIPLE (Loeber,1988,1990,1991)

C.MODELUL EFECTELOR CUMULATE (Zoshikawa,1994)

I I I

I I

2.3.6.fazele actului infracțional

O bună înțelegere a mecanismelor delicvenței în rândul adolescenților criminali găsim și la David P.Farrington, care, integrand teoriile dezvoltării și cele situaționale, consideră că actul infracțional este rezultatul final al unui process cu patru faze

Energizarea;

Direcționarea;

Inhibarea;

Decizia.

În prima fază, cea de energizare, adolescentul dorește bunuri materiale, un statut privilegiat printre cei apropiați și satisfacerea imediată a unor impulsuri (excitația).

La acești factori, care acționează pe termen lung, se pot adăuga unii pe termen scurt precum plictiseala, frustrarea, furia sau consumul de droguri.

A doua fază, de direcționare spre infracțiune, este dominată de factori negativi, familie săracă, educație inadecvată, inteligență scăzută, mediu intelectual nestimulator, eșec școlar, dificultăți în găsirea unui loc de muncă – și ca urmare, individual poate alege metode antisociale de rezolvare a problemelor sale .

În faza a treia, de inhibare, pot apare elemente care să blocheze apariția conduitelor, supravegherea de către părinți, relații afectuoase cu cei din jur, dezacordul celor apropiați pentru proiectele sale infracționale, pierderi majore scontate în cazul comiterii unei crime.

Dacă acești factori nu sunt suficient de puternici, apare faza a patra, de luare a deciziei de trecere la act, care va fi condiționată, la rândul ei, de calitatea ocaziilor întâlnite, de percepția costurilor și beneficiilor, de absența stigmatizării și de probabilitatea subiectivă atribuită diferitelor rezultate urmărite.

În lumina, celor de mai sus, criminalitatea gravă este constituită din totalitatea infracțiunilor sancționate de lege prin pedeapsa închisorii pe viață sau mai mare de 10 ani.

↓

În finalul prezentării sale, profesorul Farrington consider că ,,impulsivitatea, inteligența scăzută, proasta educație, familia cu comportament infracțional și privațiunile socio-economice, în ciuda interrelațiilor lor, contribuie toate, independent, la dezvoltarea delicvenței”.

Pentru a releva factorii de risc ce pot favoriza criminalitatea în rândul adolescenților consumatori de droguri există, în principal, două abordări:

●studiile longitudinale realizate pe grupuri de copii urmăriți până la vârsta adultă;

●studiile de victimizare bazate pe anchete privind frecvența și factorii care predispun la victimizare.

Toate aceste studii sunt precedate de analize calitative realizate în rândul unei populații specifice care să confirme sau nu prezenta acestor factori. Iată o grupare a factorilor de risc specifici pentru:

a. copiii de orice vârstă

Sărăcia;

Șomajul (mai ales în rândul tinerilor);

Locuință inadecvată;

Excludere economică și social ( a părinților).

b.Adolescenți:

Anumite trăsături de personalitate (impulsivitate, hiperactivism,

agresivitate);

Capacități reduse de abstractizare;

Abilități cognitive deficitare;

Abilități sociale limitate.

c.viața de familie:

Control parental ineficace sau incoerent;

Abilități parentale deficitare;

Conflicte și violențe în sânul familiei.

d.părinți sau frați de la nivelul dezvoltării sociale:

Diverse forme de excluziune sau discriminare;

Inegalități între sexe;

Cultură a violenței.

În sensul celor arătate, Asociația Americană de Psihologie, preciza: “Absența controlului parental se află printre variabilele cele mai puternice pentru a prezice dezvoltarea comportamentelor problematice și a delicvenței. Părinții care încurajează comportamentele negative și agresive ale copiilor lor și care nu-i învață metode non-violente de rezolvare a problemelor sociale, contribuie la dezvoltarea interacțiunilor familial coercitive și a comportamentelor antisociale ulterioare”.