Richard Ionuț FEDER [615040]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ
CLUJ -NAPOCA

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Richard Ionuț FEDER

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific
Prof. dr. Roxana VIDICAN

Cluj – Napoca
2020

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

2

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ
CLUJ -NAPOCA

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
Departamentul 2 – Cultura plantelor
Specializarea Microbiologie

Richard Ionuț FEDER

LUCRARE DE LICENȚĂ

Titlu lucrare

Îndrumător științific
Prof. dr. Roxana VIDICAN

Cluj – Napoca
2020

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

3

Combaterea mucegaiurilor din spațiile locuite

Autor : Richard Ionuț FEDER

Coordonato r științific: Prof. dr. Roxana VIDICAN

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Agricu ltură
Str. Calea Mănăștur, Nr. 3 -5, 400372, Cluj -Napoca, România
Feder_richard@yahoo .com ;

Rezumat

Prezența mucegaiurilor în spațiile interioare provoacă boli grave și sindroame
toxicologice acute sau cronice. Pentru a preveni creșterea microorganismelor pe materialele de
construcție, este necesară întreruperea proceselor lor vitale sau reducerea repro ducerii (Oga r et
al., 2015) .
Primul pas în rezolvarea unei probleme cu mucegaiurile este eliminarea sursei de
umiditate. Mucegaiul va începe să crească pe suprafețele umede și poroase în decurs de 24 -48
de ore (Woodson, 2012a) .
Unele companii de curățenie sunt specializate în restaurarea țesăturilor, îndepărtarea
mucegaiurilor (și a sporilor de mucegai) din îmbrăcăminte pentru a elimina mirosul și a preveni
deteriorarea ulterioară a hainelor. Un mod eficient de a curăța mucegaiul este de a folosi
detergent care îndepărtează fizic mucegaiul .
Nu este recomandată utilizarea de biocide gazoase, în stare de vapori sau de aerosoli (de
exemplu, ceață). Utilizarea în acest mod a biocidelor poate crea probleme de sănătate pentru
persoanele din spațiile ocu pate ale clădirii și pentru persoanele care se întorc în spațiul tratat
(New York State Department of Health and Mental Hygiene, 2008) .

CUVINTE CHEIE

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

4
Mucegai, umiditate, eliminarea microorganisme lor, materiale de construcție , biocide .

BIBLIOGRAFIE

1. New York State Department of Health and Mental Hygiene. (2008). Guidelines on
Assessment and Remediation of Fungi in Indoor Environments New York City Department of
Health and Mental Hygiene November 2008. Mental Hygiene ..
2. Ogar, A., Tylko, G., & Turnau, K. (2015). Antifungal properties of silver nanoparticles
against indoor mould growth. Science of the Total Environment .
https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2015.03.101 .
3. Woodson, R. D. (2012a). General Mold Remediation Methods. In Construction
Hazardous Materials Compliance Guide Series . https://doi.org/10.1016/b978 -0-12-415840 –
5.00005 -1.

Abstract

The presence of mold in indoor spaces causes serious diseases and acute or chronic
toxicological syndromes. In order to prevent the growth of microorganisms on construction
materials, it is necessary to interrupt their vital processes or reduce reproduction (Ogar et al.,
2015) .
The first step in solving mold problem is to remove the source of moisture. Mold will
begin to grow on wet and porous surfaces within 24 -48 hours (Woodson, 2012a) .
Some cleaning companies specialize in restoring fabrics, removing mold (and mold
spores) from clothing to remove odors and prevent furher damage to clothing. An effective
way to clean mold is to use a detergent that physically removes mold .
The use of gaseous, vaporized or aerosolized biocides (eg mist) is not recommended.
The use of biocides in this way can create health problems for people in the occupied spaces
of the building and for people returning to the treated space (New York State Department of
Health and Mental Hygiene, 2008) ..

Keywords

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

5
Mould, moisture, microorganism elimination , construction materials, biocides

Bibliography

1. New York State Department of Health and Mental Hygiene. (2008). Guidelines on
Assessment and Remediation of Fungi in Indoor Environments New York City Department of
Health and Mental Hygiene November 2008. Mental Hygiene ..
2. Ogar, A., Tylko, G., & Turnau, K. (2015). Antifungal properties of silver nanoparticles
against indoor mould growth. Science of the Total Environment .
https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2015.03.101 .
3. Woodson, R. D. (2012a). General Mold Remediation Methods. In Construction
Hazardous Materials Compliance Guide Series . https://doi.org/10.1016/b978 -0-12-415840 –
5.00005 -1.

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

6

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8
CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 9
1 MICOFLORA DIN SPAȚII LE LOCUITE ………………………….. ………………………….. ………………………. 9
1.1 CARACTERE GENERALE AL E MUCEGAIURILOR ………………………….. ………………………….. …………… 10
1.2 STRUCTURI DEZVOLTATE DE MUCEGAIURI ………………………….. ………………………….. ………………. 10
1.3 ÎNMULȚIREA MUCEGAIURI LOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 11
1.4 CLASIFICAREA GENERALĂ A MUCEGAIURILOR ………………………….. ………………………….. …………… 13
CAPITOLUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 16
2 SPECII DE FUNGI CU E FECT DĂUNĂTOR ASUPRA SĂNĂTĂȚII OMULUI ………………………….. ….. 16
CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 22
3 FACTORI CARE INFLUEN ȚEAZĂ DEZVOLTAREA MIC ROFLOREI DĂUNĂTOARE ÎN SPAȚIILE
LOCUITE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 22
3.1 INFLUENTA APEI ASUPRA DEZVOLTĂRII MICROFL OREI ………………………….. ………………………….. ….. 22
3.2 DEPUNEREA CONIDIILOR ȘI A SPORILOR ………………………….. ………………………….. …………………. 24
3.3 GERMINAREA CONIDIILOR ȘI A SPORILOR ………………………….. ………………………….. ……………….. 25
3.4 DISPERSAREA SPORILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 26
3.5 PREZENȚA MUCEGAIURILO R PE MATERIALELE DE CONSTRUCȚIE ………………………….. …………………… 27
3.6 VENTILAȚIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 29
3.7 PODELELE RECI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 30
3.8 CONDENSAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 31
CAPITOLUL 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 32
4 METODE DE COMBATERE A MUCEGAIURILOR ………………………….. ………………………….. ……… 32
4.1 PREVENIREA CREȘTERII MUCEGAIULUI ÎN ZONEL E OCUPATE ………………………….. ……………………….. 33
4.2 BIOCIDE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 35
5 EVALUAREA PREZENȚEI ȘI DINAMICII DE CREȘT ERE A MUCEGAIURILOR ………………………….. . 37
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 42
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 43

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

7

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

8

INTRODUCERE
Este imposibil să ne gândim la viața pe Pământ fără prezența ciupercilor, algelor,
bacteriilor sau a altor microorganisme. Unele dintrea acestea subdivizează materia în
componente asimilabile care mai apoi sunt implicate în începerea unui nou ciclu de viață
(D’Orazio, 2012) .
Mucegaiurile fac parte din mediul natural. În aer l iber mucegaiurile joacă un rol
important prin descompunerea materiei organice moarte cum ar fi frunzele căzute și copacii
morți. Mucegaiurile se reproduc prin intermediul minusculilor spori, aceștia nu pot fi observați
cu ochiul liber și plutesc atât în ae rul exterior cât și în cel interior. Acestea pot începe să crească
în interior când sporii de mucegai aterizează pe suprafețe umede. Deși există multe tipuri de
mucegai niciuna dintre ele nu va crește fără apă sau umezeală. Cu toate acestea,în ciuda utilit ății
lor prezența acestor organisme pe suprafețele interioare sau exterioare al componentelor de
construcție nu sunt binevenite din cauza contribuției lor la descoamarea vopselelor și a
finisajelor (D’Orazio, 2012) .
Mucegaiul poate provoca probleme de sănătate? De obicei, mucegaiurile interioare nu
sunt o problemă, cu excepția cazului în care sporii mucegaiului aterizea ză pe un loc umed și
încep să crească. Acestea au potențialul de a cauza probleme de sănătate. Produc alergeni
(substanțe care pot provoca reacții alergice), iritanți și în unele cazuri substanțe cu potențial
toxic (micotoxine) (Woodson, 2 012a) .
În ultimii ani prezența mucegaiurilor și a algelor în interiorul clădirilor a crescut
considerabil, în ciuda faptului că încăperile ar ar trebuie să fie construite și finisate la standarde
mult mai înalte. Principala cauză fiind necesitatea de a limita consumul de energie, cauzând o
deteriorare a mediului interior, ceea ce favorizează creșterea acestor organisme mai mult ca în
trecut (D’Orazio, 2012) .

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

9
CAPITOLUL 1
1 MICOFLORA DIN SPAȚII LE LOCUITE

Poluarea microbiană este un element cheie al poluării aerului din interior. Este cauzată
de sute de specii de bacterii și ciuperci, în special ciuperci filamentoase (mucegai), crescând în
interior când este suficientă umiditate (Fig. 1.) . Aceste detalii ne oferă o altă perspectivă asupra
dovezilor științifice privind problemele de sănătate asociate cu umiditatea construcțiilor si a
agențiilor biologici. Concluziile as upra analizelor ne prezintă apariția unor probleme
respiratorii, a alergiilor, astmului și perturbarea sistemului imunologic.
Unele ciuperci oligotrofe inițial colonizează zonele extrem de umede, precum băi,
saune și umidificatoare unde există valori mari ale activității apei .

Fig. 1. Cele mai comune locuri unde se dezvoltă mucegaiu rile (sursă https://www.johnson –
group.tw/en/mould -and-bacteria -may-cause -asthma -and-allergy/ )

Perete
Tavan
Dezumidificator
Covor
Canapea
Perdea
Aer
condi ționat
Cele mai comune locuri pentru dezvoltarea

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

10

1.1 Caractere generale ale mucegaiurilor
Mucegaiurile sunt ciuperci microscopice saprofite sau parazite, sub formă de filamente
dar se înmulțesc prin spori. Fac parte din grupa mare Ascomycota , regnul Fungi, domeniul
Eukaryota . Exemple de ciuperci microscopice sunt drojdiile de bere, mucegaiurile ca
Aspergillus fumigatus, care produce intoxicații alimentare prin alfatoxine, sau altele care sunt
surse de obținere a antibioticelor precum penicilina.
Sunt cunoscute mii de specii de mucegaiuri, printre care se numără patogenii,
saprofitele, speciile acvatice și termofilele. Ca și ciupercile mucegaiurile fac rost de energie nu
prin fotosinteză ci cu ajutorul materiei organice în jural căreia trăiesc. De obicei, mucegaiurile
secretă enzime hidrolitice, mai ales la tipurile cu hife. Aceste enzime pot descompune amidonul,
celuloza și lignina, în substanțe simple care pot fi asimilate de către hife.În acest fel,
mucegaiurile au un rol impo rtant în procesul de descompunere al materialelor organice,
permițând refolosirea nutrienților în interiorul ecosistemelor. Multe mucegaiuri secretă
micotoxine care, împreună cu enzimele hidrolitice, inhibă creșterea microorganismelor
concurente (Kenneth & Ray, 2004) .
Mucegaiurile se reproduc prin intermediul sporilor, de dimensiuni mici, care au un
singur nucleu sau pot fi multinucleari. Sporii de mucegai mai pot fi asexuați ( produșii mitozei)
sau sexuali (produșii meiozei). Doar câteva specii pot produce ambele tipuri de spori. Aceștia
pot supraviețui la temperaturi si presiuni extreme. Mucegaiurile cresc și descompun materia
organică peste tot în natură, preznța lor se observă cu ochiul liber doar când acestea formează
una sau mai multe colonii. O colonie de mucegai nu este formată dintr -o adunătură de mia multe
specii, ci dntr -o rețea de hife denumită miceliu. Nutrienții și în unele cazuri organitele pot fi
transpor tate în interiorul miceliului. În mediul antropic, mai exact în clădirile umede sau cu
temperatură potrivită , se pot dezvolta colonii de mucegai având aspect pufos și putându -se
observa pe diferite tipuri de mâncăruri dar și pe alte suprafețe. Când apare p e perete colonia
este sub denumire de igrasie (Kenneth & Ray, 2004) .

1.2 Structur i dezvoltate de mucegaiuri
Mucegaiurile au la bază celula eucariot ă ce include toate o rganitele d e la celula de
drojdie. Spre deosebire de drojdii, peretele celular este mai gros și conține ά – și β-glucani. între

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

11
peretele celular și membrana citoplasmatică există un spațiu p eriplasmic. Celula poate avea 1-
2 nuclei cu câte 2 -4 cromozomi fiec are. În funcție de caracterele genetice, mucegaiurile pot fi
monocelulare, când se dezvoltă sub forma unei celule uriașe cu ramificații. Acest caz este
întâlnit la mucegaiurile inferioare ce au miceliu neseptat sau coenocitic. Alte mucegaiuri
denumite supe rioare sunt pluricelulare, au peretele celular comun pentru mai multe celule care
sunt separate între ele printr -un perete despărțitor, denumit sept, prevăzut cu un por central prin
care se poate face transferul citoplasmatic.
Mucegaiurile sunt ușor adapt abile, deoarece au capacitatea de a forma enzime induse
în funcție de natura substratului pe care se află, astfel încât produc degradarea atât a produselor
alimentare cât și a fibrelor textile, a cauciucului, betonului. În raport cu umiditatea,
mucegaiuril e sub formă de hife sau spori sunt foarte rezistente și, în lipsa apei, se mențin în
stare latentă de viață pentru mult timp, în raport cu oxigenul, mucegaiurile sunt microorganisme
aerobe și necesită prezența oxigenului din aer sau a oxigenului dizolvat î n mediu. Un număr
limitat de specii sunt microaerofile și pot produce mucegăirea internă a untului și a ouălor.
Mucegaiurile se pot dezvolta în limite largi de pH (1,5 -9), cu o valoare optimă în domeniul
acid, cu pH = 5,5 -6. Mucegaiurile sunt microorganism e mezofile cu temperaturi optime de
creștere la 25°C. Un număr restrâns sunt termofile, cele patogene având temperatura optimă la
37°C. Altele sunt adaptate la temperaturi destul de mici (0…3°C). Rezistența termică a
mucegaiurilor sub formă de hife sau s pori este mică, majoritatea fiind inactivate la temperatura
de 80°C. Cei mai rezistenți spori, aparținând genului Byssochlamys, sunt distruși la 88°C, în
10 minute.

1.3 Înmulțirea mucegaiurilor
Mucegaiurile au două modalități de înmulțire : prin sporulare și v egetativ.
Înmulțirea vegetativă . Aceasta se realizează cu ajutorul fragmentelor hifale ce au fost
obținute sub acțiunea factorilor mecanici, în momentul în care acestea conțin cel puțin o celulă.
Fragmentele de hife formează o singură colonie chiar și în momentul în care conțin mai multe
celule. Creșterea coloniilor de mucegai are loc prin extinderea la apexul celulei.
Datorită tipului de specie și condițiilor de cultură durata de dublare a miceliului poate
ajunge aproximativ la două ore ca și în cazul spe ciei Aspergillus nidulans. Timpl necesar de
obținere a unei mitoze complete a nucleilor este de 10 minute ( Alternaria, Aspergillus), iar

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

12
durata de timp între mitoză și apariția septurilor este de 20 -40 de minute (Chamberlain &
Ingram, 1997) .
Înmulțirea prin sporulare
Aceasta se realizează pe cale asexu ată sau cale mixtă, respectiv asexuat când
mucegaiu l are stare anamorfă și sexuat când se află în sare teleomorfă.
Sporii imperfecți sunt rezultatul reproducerii pe cale sexuată. Cele mai de interes tipuri
de spori formați pe această cale sunt sporangiosporii și coriidiosporii.
Sporangioforii sunt spori endogeni, haploizi, caracteristici mucegaiurilor inferioare.
Hifele reproducătoare denumite sporangiofori se formează la maturita te pe talul coenocitic și
se continuă cu o formațiune denumită columelă, formațiune cu un diametru mai mare decât al
hifei purtătoare.
Prin acumularea de nuclei și în urma procesului de mitoză, sporii rezultați se
acumulează în exteriorul columelei și se maturizează în spațiul dintre columelă și membrana
sporangelui. Sporangele cu columelă este denumit stilosporange. în urma presiunii exercitate
prin creșterea în dimensiuni a sporilor sau sub acțiunea unor factori mecanici, membrana
sporangelui se rupe și sporangiosporii se răspândesc în mediul ambiant. Se înmulțesc prin
sporangiospori mucegaiurile din genurile Mucor, Rhizopus, Absidia, Thamnidium .
Conidiosporii sunt spori exogeni sau endogeni, mono – sau pluricelulari, caracteristici
mucegaiurilor superioar e. Se pot forma pe cale talică, în urma transformărilor ce au loc în tal,
sau pe cale blastică, când sporii rezultă printr -un proces de înmugurire a celulelor
conidiogene (Money, 2016)
Conidiosporii apăruți pe cale talică sunt de următoarele tipuri :
 Arthrosporii dup ă separeare se aranjează în zig zag și sunt formați prin fragmentarea
talului în dreptul septului. Mucegaiurile din genul Geotrichum se reproduc prin
arthrospori.
 Chlamidiosporii în cazul mucegaiurilor din genul Fusarium se formează în interiorul
conidiosporilor pluricelulari, iar în cazul gen ului Mucor se formează de -a lungul talului
vegetativ.
Conidiosporii apăruți pe cale balistică sunt de următoarele tipuri:
 Aleuriosporii se formeaz ă pe capătul conidioforului sau pe laterala acestuia, izolat sau
în lanț din celule conidiogene nediferențiate, deformate la capătul apical din care se
separă sporii. Se întâlnesc la mucegaiuri din genul Sporotrichum , genul Trichothecium .

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

13
 Annelosporii se f ormează în interiorul unor celule cilindrice din care se eliberează prin
ruperea peretelui celular. Peretele celular înconjoară ca un colier fiecare spor.
Reprezentativ acestui tip de sporii sunt mucegaiurile din genul Scopulariopsis.
 Fialosporii sunt exog eni eliberați printr -un orificiu central din celula fialide, celulă
specializată. Acest tip de sporii este specific pentru Aspergillus, Penicillium,
Trichoderma, Fusarium șise formează pe cale bazipetală, izolat sau în lanțuri.

Reproducerea pe c ale sexuat ă, formarea sporilor perfecți.
Atât la mucegaiurile inferioare cât și la mucegaiurile superioare este întâlnit acest tip
de reproducere. În urma proceselor de conjugare rezultă sporii perfecți. Acest lucru se întâmplă
mai ales în condiții naturale, iar spo rii rezultați sunt de următoarele tipuri: oospori, zigospori,
ascospori și bazidiospori.

1.4 Clasificarea generală a mucegaiurilor
Numărul de specii este de aproximativ 2500.000. Mucegaiurile sunt atât de interes
alimentar cât și mucegaiuri dăunătoare (Figura 2.). Mucegaiurile cu interes alimentar sunt
grupate în 20 de genuri și 1.000 de specii.
Mucegaiurile fac parte din diviziunea Eumycota , sunt micromicete care nu au
plasmodium, frecvent si tipic filamentoase și sunt clasificate în subdiviziuni, clase, ordine și
genuri, conform tabelului 1 .

Tabelul 1.
Clasif icarea selectiv ă a mucegaiurilor

Chytridiomycota Chytridiomycete Chytridiales

Rhizophydiales
Spizellomycetales Chytridium,
Chytriomyces,
Nowakowskiella.
Rhizophydium
Spizellomyces,
Powellomyces.
Monoblepharidomycota Monoblepharidales Monoblepharis
Zygomycota
(Mucoromycota) Glomeromycetes Archaeosporales
Archaeospora,
Geosiphon.

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

14
Diversisporales

Paraglomerales
Mucorales Acaulospora,
Diversispora,
Pacispora
Paraglomus
Mucor,
Parasitella,
Phycomyces,
Pilobolus,
Rhizopu
Ascomycota Taphrinomycetes
Neolectomycetes
Pneumocystidomycetes
Saccharomycetes

Sordariomycetes Taphrinales
Neolectales
Pneumocystidales
Saccharomycetales

Melanosporales Taphrina,
Protomyces
Neolecta
Pneumocystis
Saccharomyces,
Candida
Melanospora
Basidiomycota Pucciniomycetes

Mixiomycetes
Ustilaginomycetes Septobasidiales

Helicobasidiales

Pucciniales
Mixiales
Ustilaginales Septobasidium,
Auriculoscypha
Helicobasidium,
Tuberculina.
Puccinia,
Uromyces
Mixia
Ustilago,
Cintractia
Oomycota Leptomitales

Peronosporales

Rhipidiales Apodachlyella,
Ducellieria,
Leptolegniella,
Leptomitus
Albugo,
Peronospora,
Bremia,
Plasmopara
Rhipidium
(Sursa: (Moore et al., 2000)

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

15

Figura 2. Genuri reprezentative de mucegaiuri (sursă
https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/industria -alimentara/microbiologie -mucegaiuri –
67245.html?fbclid=IwAR3au5Xc4OBrI0EY9PxESPH9cFHIc3mPTjK -HW9 –
IGsauMbhj1woNQxrfMU )

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

16
CAPITOLUL 2
2 SPECII DE FUNGI CU EFECT DĂUNĂTOR AS UPRA SĂNĂTĂȚII
OMULUI

Când apar probleme de umiditate și ca urmare creșterea mucegaiului, locuitorii din
clădiri simt mirosuri neplăcute și încep să apară probleme de sănătate, cum ar fi dureri de cap,
dificultăți de respirație, iritarea pielii, reacții alergice și agravarea astmului. Ac este simptome
pot fi asociate cu expunerea la mucegai. Toate mucegaiurile pot avea efecte nocive asupra
sănătății omului. Mucegaiurile produc alergeni, iritanți și în unele cazuri chiar și toxine care pot
provoca reacții adverse la om. Tipurile și severita tea simptomelor depind în mare parte de
tipurile de mucegai prezente, amploarea expunerii la acestea, vârstele indivizilor și
sensibilitățile sau alergiile lor existente (Woodson, 2012b) .

Riscurile datorate e xpuner ii la mucegaiuri si micotoxin e. Reac țiile specifice la
creșterea mucegaiului pot include următoarele :
 Reac ții alergice : inhalarea sau atingerea mucegaiului sau a sporilor de mucegai
poate provoca reacții alergice la persoanele sensibile. Reacțiile alergice la
mucegai sunt comune și ac este reacții pot fi imediate sau întârziate. Răspunsurile
alergice includ simptome cum ar fi strănuturi, ochii roșii, febră și erupții cutanate .
Sporii și fragmentele de mucegai crează reacții chiar dacă mucegaiul este mort sau
viu. Expunerea repetată la m ucegai are potențialul de creștere a sensibilității.
 Astm: mucegaiurile pot declanșa atacuri de astm la persoane care sunt alergice la
mucegaiuri. Iritanții produși de mucegaiuri pot agrava astmul și la persoanele care
nu sunt alergice la mucegai.
 Hipersensibilitate la pneumonii : această hipersensibilitate se poate dezvolta atât
pe termen scurt (acută) cât și pe termen lung (cronică) depinde de durata expunerii
la mucegai.Boala seamănă cu pneumonia provocată de bacterii, dar este mai puțin
frecventă (Woodson, 2012b) .
 Efecte iritante : expunerea la mucegai poate provoca iritarea ochilor, a pielii, a
nasului, a gâtului și pot apărea uneori senzații de arsură în aceste zone.

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

17
 Infecții: persoanele cu sistem imunitar slăbit (adică,cele care au s istemul imunitar
compromis sau sunt imunodeprimate) pot fi mai vulnerabile la infecțiile cu
mucegai, precum și mai vulnerabile la toxinele produse de mucegai. Aspergillus
fumigatus, este cunoscut pentru infecțiile produse asupra plămânilor persoanelor
cu sistem imunitar compromise. Persoanele inhalează sporii de mucegai, iar
aceștia încep să crească în plămâni. Trichoderma este cunoscută deasemenea că
afectează copiii cu sistemul imunitar compromis (Woodson, 2012b) .

Mucegaiuri toxice . Producătorii de micotoxine care sunt de interes pentru sănătatea
persoanelor au fost asociați cu ciuperci din trei genuri : Aspergillus, Penicillium și Fusarium.
Cu toate acestea, trebuie spus că taxonomia fungică este în prezent într -o stare de flux din ca uza
modificărilor recente din nomenclatură care elimină clasificarea duală).
Unele mucegaiuri, cum ar fi Aspergillus versicolor și Stachybotrys atra (chartarum),
sunt cunoscute pentru producerea de toxine puternice în anumite circumstanțe. Deși unele
mico toxine sunt bine cunoscute că afectează oamenii și s -a demonstrat că sunt responsabile de
efecte nocive asupra persoanelor, multe dintre acestea sunt puțin cunoscute, iar cercetările sunt
în desfășurare. De exemplu, unele tulpini de Stachybotrys atra pot produce una sau mai multe
potențiale toxine.
Mucegaiurile pot produce substanțe toxice numite micotoxine. Unele micotoxine se
agață de suprafața sporilor de mucegai,dar unele se pot găsi și în sporii acestora. Peste 200 de
micotoxine au fost identificate la mucegaiurile comune, iar altele rămân să fie identificate.
Mucegaiurile despre care se știe că produc micotoxine se găsesc frecvent în clădirile deteriorate
de excesul de umiditate. Căile prin care micotoxinele intră în organism includ inhalarea,
ingest ia sau contactul direct al pielii cu acestea.
Printre cele mai comune toxine produse de genul Aspergillus se numără aflatoxinele
(B1, B 2, G 1, G 2), sterigmatocistină, patulina A, acid ciclopiazonic, citrinină și ochratoxina A.
Aceste micotoxine au o importanță deosebită în agricultură, sănătate, durabilitatea mediului și
în economie pe plan mondial. Expunerea oamenilor la aflatoxine are drept urmar e aflatoxicoza
acută (include afecțiuni gastro -intestinale, hemoragii și tulburări metabolice) sau aflatoxicoza
cronică care are efecte mutagene sau carcinogene (Chanda et al., 2016) .
Aflatoxina B 1 este cea mai cunoscută și studiată micotoxină. Aceasta este produsă de
către mucegaiurile Aspergillus flavus și Aspergillus parasiticus și este unul dintre cei mai

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

18
puternici cangerigeni cunoscuți. Ingestia aceste i aflatoxine poate provoca cancer la ficat. Există
dovezi că inhalarea aflatoxinei B 1 poate cauza cancer pulmonar. Aflatoxina B 1 a fost găsită pe
boabe contaminate, arahide și alte produse alimentare atât umane cât și animale. Cu toate
acestea, Aspergillus flavus și Aspergillus parasiticus nu se găsesc frecvent pe materialele de
construcții sau în mediile interioare (Woodso n, 2012b) .
Sterigmastocistina, precursorul aflatoxinei B 1, este cunoscută de asemenea, că prezintă
toxicitate acută și are efecte de carcinogeneză.
Patulina este asociată în general cu ciuperci, care rezultă în putregaiul mărului și
provoacă afecțiuni neurologice, gastro -intestinale, malformații congenitale și afecțiuni
imunologice.
Micotoxina acidului tetramic indolor, determină apariția necrozei hepatice și
gastrointestinală.
Citrinina este de asemenea nefrotoxică la animale, dar efectele pe care le are asupra
oamenilor rămân neclare (Chanda et al., 2016) .
Aspergillus flavus este principalul producător de af latoxine, dar produce și acid
ciclopiazonic. Ciuperca este omniprezentă, deși compoziția mediului și alți factori geografici
pot determina în mare măsură importanța sa. Este o ciupercă saprofită care arată capacitatea ei
de a supraviețui în condiții restri ctive de creștere și în rezistența ei de a concura cu alte
organisme din nișa ecologică. Deși dezvoltarea ei optimă este la 37 ℃, poate să supraviețuiască
într-o gamă largă de temperaturi de la 12 până la 48 ℃ și de asemenea în cazuri restrictive
dezvoltân du-se în medii poluate deoarece are capacitatea de a prelua și a degrada o gamă largă
de poluanți.
Grupul Aspergillus niger cuprinde A. carbonari, A. Acidus și A. braciliensis și
împreună cu alte 14 specii care produc 145 de metaboliți secundari diferiți printre care se
numără ochratoxina A și fumonisinele care ridică o mare îngrijorare pentru sănătate. Aceste
toxine contaminează pe scară largă mediul și alimentele (Chanda et al., 2016) .
Aspergiloza este cea mai frecventă boală produsă de mucegai și A. fumigatus (Figura
3.) este responsabil pentru peste 90% din totalul tulburărilor (Cornely, 2008) . Alte specii, cum
ar fi ca A. flavus, A. terreus, A. niger, A. nidulans, A. versicolor, A. ustus și A.glaucus, pot fi de
asemena asociate de infecții la pacienții cu sistemu l imunitar slăbit sau la anumite personae cu
tulburări cronice (Abbasi et al., 1999; Cornely, 2008; Krishnan -Natesan et al., 2008) . A.flavus
și A. ustus provo acă boli care pot fi la nivel cutanat sau la nivelul sinusurilor (Cornely, 2008;

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

19
Krishnan -Natesan et al., 2008) . Mai recent au fost identificate specii fungice noi și au fost
incluse în secțiunile Fumigati sau Usti, unele dintre ele fiind descri se ca responsabile pentru
bolile cutan ate, cerebrale, peritoneale sau de aspergiloză pulmonară. Speciile Aspergillus sunt
de obicei legate de un spectru larg de boli care variază de la aspergiloză pulmonară cronică
(aspergiloză fibrocavitară sau aspergiloză pulmonară necrotizantă cronică) la c ele mai severe
infec ții care prin răspândirea rapidă ajung în sistemul nervos central. Cea mai obișnuită
aspergiloză este cea pulmonară care apare atunci când gazdele sunt imunocompromise.
Aspergilomul este o minge fungică care se dezvoltă în caitățile pul monare, de obicei se poate
îndepărta chirurgical (Lee et al., 2009) . Sinuzita alergică, ABPA sau ast mul sunt associate cu
colonizarea căilor respiratorii de către Aspergillus la personae imunocompetente. Populația
imunocompromisă a crescut dramatic în ultimele decenii, iar numărul de decese legate de
aspergiloză a urmat aceeași tendință, așa cum este înr egsitrat în registrul de autopsie al Statelor
Unite. Incidența aspergilozei invazive este deosebit de mare în rândul persoanelor care fac
transplant de cellule stem și a celor c are fac transplanturi de organe. Boala provocată de
aspergiloză poate să apară cel mai frecvent la persoanele care fac transplant de măduvă osoasă.
Rata mortalității din cauza aspergilozei variază de la 30% până la 100%, cele mai mari valori
fiind găsite la pacienții care primesc cellule stem sau la destinatarii transplantului de ficat sau
pancreas (Singh & Paterson, 2005)

Figura 3. Aspergillus fumigatu s
(sursă :https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/08/Aspergillus_fumigatus.jpg/330px –
Aspergillus_fumigatus.jpg )

Genul Penicillium produce micotoxine care au clase structurale diverse și sunt
biosintetizate de aproximativ 100 de specii din acest gen. Trei dintre cele mai importante toxine
sunt citrinina, patulina și ochratoxina A pe care le am menționat mai sus.

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

20
Micotoxinele cele mai frecvent întâlnite din genul Fusarium sunt zearalenona,
fumosinele și tricotecenele. În timp ce primele două au caracter istici de carcinogeneză,
tricotecenele pot prezenta și ele genotoxicitate, hemotoxicitate, imunotoxicitate, toxicitate
gastrointestinală și dermatotoxicitate (Chanda et al., 2016) .
Ciupercile din genul Penicillium sunt foarte diverse și cosmopolite, aproximativ 350
de specii sunt recunoscute în cadrul acestui gen. Acest gen este împărțit în patru subgenuri
Aspergi lloides, Penicillium, Furcatum și Biverticillium, de curând primele trei au fost incluse
în genul Penicillium. Apar la nivel mondial și joacă roluri importante ca descompunători ai
materialelor organice, provoacă putregai alimentelor care produc o gamă lar gă de micotoxine.
Sunt considerate fabrici de enzime și iritanți comuni ai aerului interior. Riscul de a perturba
sănătatea umană este doar dacă se consumă alimentele contaminate. Diverse micotoxine pot
apărea în alimente și furaje contaminate de speciile Penicillium, cele mai im portante sunt
ochratoxina A și patulina. Cel mai mare premiu pe care la câștigat acest gen este pentru
producția de penicilină care a revoluționat tratarea bolilor bacteriene. Este cunoscut și pentru
producerea de noi enzime și pent ru multe alți produși dăunători, cum ar fi micotoxinele (Perrone
& Susca, 2017) .
Patulina este o micotoxină g -lactonică ciclică care se găsește în fructe, în special în
mere mucegăite și în sucul de mere. Este un compus polar, solubil în apă care este absorbit
rapid, metabolizat și excretat în urină. Simptomele acute la expunerea de pat ulină include
inhibarea funcțiilor macrofage, neurotoxicitate și deteriorarea ficatului, splinei și a rinichilor
(Mostrom, 2015) .
Genul Fusarium conține agenți patogeni care pot provoca dăunări semnificative
oamenilor, animalelor și plantelor prin infectarea legumelor, boabelor, semințelor și provocând
boli la oameni și animale. Fusarium oxysporum, F. Solani și F. Fujikuroi sunt de mare
importanță la nivel mondial, în special ca agent patogen vegetal, uman și animal. Identificarea
speciilor Fusarium nu este ușor de făcut. În prezent, oamenii de știință sunt concentrați pe
identificarea speciilor Fusarium folosind tehnici moleculare, cum ar fi marke rii genetici și PCR
( reacția în lanț a polimerazei) (Askun, 2018) .
Speciile de Fusarium provoacă infecții superficiale, locale invazive și difuze la om.
Deși Fusarium verticillioides, inclusiv F. Moniliforme și F. Fujikuroi sunt ag enți patogeni
oportuniști. F. Oxysporum, F. Verticillioides și F. Proliferatum infectează pacienții cu
imunitate compromisă. F. Chlamydosporum poate provoca abces perinefritic la copii. Membrii

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

21
din speciile F. Solani și F.oxysporum sunt cunoscuți ca agenț i care provoacă infecții la nivel
mondial. F.solani poate adera și deteriora membrana corneei. F. Dimerum este asociat cu
keratomicoza, în special în condițiile proaste de igienă (Askun, 2018) .
În Tabelul 2 . sunt prezentate unele bo li umane pentru care datele din cercetare sau
epidemiologice sugerează prezența micotoxinelor, mult mai periculoase decât pesticidele.

Tabelul 2. Boli asociate cu micotoxinele produse de mucegaiuri
Boala Speciile Substratul Agentul patogen
Akakabio -byo Om Grâu,orz, ovăz, orez Fusarium spp.
Angină septică Om Boabe de cereale
(pâine toxică) Fusarium spp.
Nefropatie balcanică Om Boabe de cereale Penicillium spp.
Cardiaci beriberi Om Orez Aspergillus spp.,
Penicillium spp.
Boala culegătorului de
țelină Om Țelină (rădăcini roz) Sclerotinia
Dendrodochiotoxicoză Cal,om Furaje (contact cu
pielea,particule de
furaje inhalate) Dendrochium
toxicum
Ergotism Om Cereale, secară Claviceps purpurea
Tumori esofagiene Om Porumb Fusarium
moniliforme
Carcinom hepatic
(aflatoxicoză acută) Om Cereale, alune Aspergillus flavus,
A. parasiticus
Boala Kashin Beck
”Boala Urov” Om Cereale Fusarium
Kwashiorkor Om Cereale Aspergillus flavus,
A. parasiticus
Onyalai Om Mei Phaoma sorghina
Sindromul Reye Om Cereale Aspergillus
Stachybotryotoxicoză Om, cal Fân, cereale Stachybotrys atra
Sursa (Paterson & Lima, 2010)

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

22
CAPITOLUL 3
3 FACTORI CA RE INFLUENȚEAZĂ DEZVOLTAREA
MICROFLOREI DĂUNĂTO ARE ÎN SPAȚIILE LOCU ITE

Mucegaiul este o parte naturală a mediului și joacă un rol important în natură prin
descompunerea materiei organice moarte, cum ar fi frunzele căzute și copacii morți, dar poate
să se dezvolte și pe materialele de construcții umede. În interior trebuie evitată apariția
mucegaiului. Deoarece materialele de construcție sunt capabile să susțină creșterea mucegaiului
și sporii acestora sunt omniprezenți, dezvoltarea acestuia într -un mediu interior este de obicei
legată de expunerea la apă sau la umiditate și poate fi cauzată de uscarea incompletă a
materialelor pentru pardoseli (cum ar fi betonul).
Inundațiile, acoperișurile care au scurgeri, întreținerea deficitară a clădirii sau
problemel e la instalațiile sanitare pot duce la creșterea mucegaiului interior. Vaporii de apă se
condensează în mod obișnuit pe suprafețe mai reci decât aerul încărcat de umiditate, permițând
mucegaiului să înflorească. Vaporii de umiditate trec prin pereți, tavan e și se condensează în
mod obișnuit în timpul iernii în zonele unde sezonul de încălzire a climei este lung. Pardoselile
fără bar iere de vapori sau podele le murdare, sunt predispuse la mucegai. Unele materiale, cum
ar fi betonul lustruit, nu susține crește rea mucegaiului. Creșterea semnificativă a mucegaiului
necesită surse de umiditate și hrană și un substrat capabil să susțină creșterea. Materialele de
construcție obișnuite pe bază de celuloză, cum ar fi plăcile de gips -carton, benzile de hârtie sau
tapet ul, podelele din lemn compozit, covoarele și căptușeala pentru covoare oferă hrană pentru
mucegai. În covor, resturile organice, cum ar fi praful și celuloza sunt surse alimentare. După
deteriorarea clădirilor de către apă, mucegaiul crește în pereți și ap oi devine latent până ce
umiditatea va ajunge iar la un nivel ridicat. Acesta are nevoie de un timp de dezvoltare care
poate fi de la 24 de ore și până la 10 zile de la furnizarea condițiilor de creștere (Mudarri &
Fisk, 2007) .
3.1 Influenta apei asupra dezvoltării microflorei
Acumularea interioară de apă este factorul critic care predispune încăperea la
colonizarea de către fungi și biodeteriorarea ulterioară a materialelor de construcție. Apa este
un solvent de care au nevoie toate ciupercile pentru a crește. Disponibilitatea apei și ulterior

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

23
absorbția prin osmoză în hifă este dată de către membrana cit oplasmatică situată lângă peretele
celular (McGinnis, 2007) .
Cantitatea necesară de apă pentru germinarea conidioforului, ascosporului sau a
bazidiosporului și ulterior dezvoltarea tubului germinativ variază de la o specie la alta.
Cantitatea de umidit ate a mediului necesară este calculată ca raportul dintre presiunea de vapori
a apei în aerul substratului cu cel al apei pure la aceeași temperatură și presiune. Activitatea
apei variază în funcție de temperatura si umiditatea relativă.Substraturile inter ioare care au un
nivel mai mic de 0,80 nu acceptă de obicei ca fungii sa crească pe ele. Umiditatea relativă este
o expresie a disponibilității umidității in aer și nu în substrat. Cantitatea de apă prezentă are
efect asupra aerisirii, mișcării soluției și difuziei nutriențiilor. Apa liberă este absorbită și
reținută în spații a materialului de construcție prin acțiunea capilară. Dar acest lucru nu se
întâmplă și cu apa legată care face parte din chimia substratului. Dacă cantitatea de apă liberă
devine pre a mare, aerarea poate fi împiedicată, ceea ce poate reduce creșterea ciupercilor mai
ales dacă acestea sunt aerobe (Figura 4 ). Ciupercile care cresc în interior sunt aerobe. Conținutul
ridicat de umiditate are un efect inhibitor care este legat de reducere a cantității de oxigen. Unele
specii nu pot fi afectate de astfel de condiții. Astfel, creșterea ciupercilor poate fi prevenită
atunci când lemnul este scufundat în apă sau în nămol pentru a apărea condiții anaerobe
(McGinnis, 2007) .
Praful reprezintă un substrat interesant, deoarece este de obicei gândit ca o matrice
uscată care conține resturi și o acumulare de microbi care s -a produs în timp. Poate fi foarte
higroscopic în funcție de cantitatea de umiditate prezentă în aer. Praful nu este format doar din
resturi, are cantități mari de nutrienți derivați din microorganisme moarte, insecte , acarieni și
produse alimentare. A prezența unor nivele scăzute de umiditate relativă, conidiile viabile,
ascosporii și bazidiosporii sunt frecvent prezente într -o stare de latență.
Odată ce există o zonă umedă, un mediu poate susține creșterea fungică dacă are
nutrienți (carbon, hidrogen, oxigen, fosfor, potasiu, azot, sulf, magneziu și calciu), substanțe
nutritive minore (fier,cupru,mang an, zinc) și temperatura cores punzătoare. Prezența apei în
mediu este importantă deoarece ciupercile secretă exoenzime precum celulazele în apele
imediate mediului care digeră complexele macromoleculare și descompun materialul de
construcție în unități monomerice solubile. Acești compu și cu greutate moleculară mică
dizolvați în apă sunt apoi absorbiți în hifă.

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

24
Dacă pentru o perioadă dispare umiditatea dezvoltarea este oprită. Când umiditatea
revine după o perioadă de uscare, unele ciuperci interioare, cum ar fi A. Alternata poate relua
creșterea vârfului hiphal în 25 de minute sau mai puțin. Alte mucegaiuri precum Aureobasidium
pullulans, Cladiosporum cladosporiozii și Epicoccum nigrum reiau creșterea vârfului hiphal în
60 de minute sau mai puțin. Uscarea lentă menține viabilitatea vârfului hiphal (McGinnis,
2007) .

Figura 4. Dezvoltarea mucegaiurilor in zone cu umiditate ridicata (McGinnis, 2007)
3.2 Depunerea conidiilor și a sporilor

Mișcarea aerului din interiorul camerelor este extrem de importantă pentru mișcarea și
depunerea structurilor fungice. Depunerea de propagule fungice implică o combinație de impact
al inerției și a gravitației.Gravitatea exercită o forță descende ntă care face ca și conidiile, spori
și fragmentele hiphale sa se așeze pe suprafețe orizontale. Ciupercile ajung pe un plan vertical
prin impactul inerției. Când mișcarea aerului poartă propagulele fungilor iar acestea întâlnesc
un obiect solid, cum ar fi un perete, fluxul de aer își schimbă direcția acestea rămânând pe acea

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

25
suprafață.Odată ajunsă pe acea suprafață ciuperca începe migrarea spre zona umedă și aderarea
la aceasta. Aderarea presupune legarea reciprocă a suprafeței fungice și a moleculelor de
suprafață a substratului.
Colonizarea cu succes a substratului permite dezvoltarea ulterioară a
microcoloniilor.Aderența este un proces în doi pași. În primul pas, hidrofobicitatea și
interacțiuniile electrostatice permit ciupercii să adere la suprafață. A stfel de aderență este
nespecifică, reversibilă și influențată de dimensiunea propagulului fungic. A doua etapă este
ireversibilă și specifcă. Hidrofobinele și glicoproteinele care funcționează ca adeziv sunt
exemple de mecanisme secundare de aderență. Hi drofobinele din membrana celulară exterioară
joacă un rol important în procesul de atașare. Pe măsură ce apare creșterea vegetativă, creșterea
celulelor face ca masa ciuperci sa fie mai aderentă și o face mult mai greu de îndepărtat
(McGinnis, 2007) .
3.3 Germinarea conidiilor și a sporilor
Conidiile (asexuate), sporii (asexuți sau sexuați) și fragmentele hiphalice sunt
propagule reproductive care -și pot stabili creșterea de la o nouă sursă de nutrienți. Fiecare
propagul fungic este o unitate independentă c are poate forma o nouă colonie. Odată ce conidia,
sporul sau fragmentul hiphal aterizează pe un substrat având suficientă umiditate creșterea poate
începe. Deoarece nutrienții stocați în conidiu sau spor sunt limitați , apare rapid tubul
germinativ, astfel că ciuperca poate să obțină nutrienții necesari. Germinarea poate să apară în
mai puțin de o oră cum se observă în Figura 5 .
Germinarea poate fi mediată și de forma suprafeței, de hidrofonicitatea acesteia și de
semnalele fizice si chimice. Conidia sau sp orul se umflă prin absorbția apei iar mai apoi
nucleele suferă o diviziune mitotică, celula devenind polarizată, iar apoi se formează un tub
germinativ care crește prin alungire liniară din conidie sau spor. Pentru procesul de germinare
este mult mai impor tantă umiditatea substratului decât umiditatea din aer. O umiditate relativ
(RH) ridicată este necesară pentru germinarea sporilor. O umiditate relativă scăzută poate
induce conidiile sau sporii in latență. Conidiile și sporii au tendința să germineze numa i atunci
când condițiile sunt favorabile creșterii vegetative. În timpul germinării, conidia de Aspergillus
sp. va forma un singur tub germinativ, în timp ce conidia de Alternaria sp. o să formeze mai
multe tuburi germinative. Ambele servesc ca unități sin gure de formare a coloniei chiar dacă
nu formează același număr de tuburi germinative pe conidii. Odată format un sept, tubul
germinativ va fi considerat o hifă (McGinnis, 2007) .

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

26

Figura 5. Germinarea sporilor ( sursă https://powervacamerica.com/life -cycle -of-mold/ )

3.4 Dispersarea sporilor

Conidiile aeriene, în special cele cu mucilagiu la suprafață, se atașează mult mai ușor
de artropode și aderă mult mai ușor la exoscheletul acestora. Această adeziune la cuticulele
artropodelor implică cel mai probabil hidrofobine , sau chiar glicoproteine. Acarienii aparțin a
cel puțin patru familii ( Acaridae, Glycyphagidae, Pyroglyphidae și Tarsonemidae ) și au fost
asociați cu creșterea mucegaiului urmată de intruziunea apei în clădi re. Creșterea mucegaiului
pe un substrat poate susține creșterea unor acarieni ca sursă de hrană în comparație cu alte
substraturi lipsite de mucegai. Acest lucru este comun pentru acarienii fungici clasificați în
familia Tarsonemidae . Acarianul comun de praf Dermatophagoides farinae nu este asociat cu
creșterea pe mucegai.

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

27
Aerul nu este un habitat pentru mucegaiuri, deși mulți își dispersează sporii prin
curenții de aer și sunt întâlniți în lucrările din fiecare zi. Ciupercile au o varietate de mecanisme
pentru a -și distribui sporii în aer. Cel mai simplu mod este acela de a -și expune masele de spori
uscate la curenții de aer. Multe mucegaiuri folosesc această metodă, în speciale cele care
colonizează frunzele și tulpinile expuse. Speciile de Alternaria, Cladiosporum și unele dintre
bazidiomicete sunt bine cunoscute pentru acest tip de dispersie. Aceste specii produc de obicei
un număr mare de spori, o cheltuială necesară dacă doar un număr mic de spori o să ajungă pe
un substrat favorabil care le va putea susține dezvoltarea (Nwakanma & Unachukwu, 2017) .
Ascomic etele și basidiomicetele sunt de obicei capabile să elimine sporii departe în
aer. Asci se pot asemăna cu macii : presiunea apei din interiorul ascei se acumulează din ce în
ce mai mult până sporii sunt expulzați afară cu o viteză mare. Cu un astfel de meca nism
ascomicetele nu sunt nevoite să fie expuse direct vântului, pot crește și în spații închise care
permit intrarea aerului care să preia sporii pentru a -i împrăștia.
Unii spori se pot deplasa prin aer printr -un mecanism cunoscut sub numele de aderență
la picăturile de apă din aer , un proces dependent de prezența umidității în aer (Nwakanma &
Unachukwu, 2017) .
3.5 Prezența m ucegaiuril or pe materialele de construcție
Problema creșterii mucegaiului în interiorul clădirilor a fost observată în diferite zone
geografice și în diferite tipuri de clădiri (D’Orazio, 2012) .
Principala caracteristică a mucegaiurilor este că nu au cloroplaste și prin urmare nu
sunt capabile să efectueze fo tosinteza. Ciclul lor de viață este împărțit în patru faze : sporulare,
germinare, creștere hifală (creștere vegetativă) și reproducere. În faza de germinare sporii se
instalează pe suprafețe și rămân inactivi până când pot absorbi umiditatea și nutrienții din
substrat cum se observă în Figura 6 . Dacă substratul nu asigură o hrănire și umiditatea adecvată,
sporii nu germinează. Creșterea filamentelor pluricelulare apare imediat după germinare și pe
măsură ce acestea se îngroașă formează o masa numită miceli u. Din acest moment ciupercile
metabolizează materialul de substrat prin extragerea substanțelor nutritive și reținerea umidității
necesare creșterii (D’Orazio, 2012) .
Mucegaiurile au nevoie neapărat de oxygen, o temperature cuprinsă între 22 și 35 de
grade Celsius și de o umiditate relativă din interior cuprinsă între 71% și 95% (Tabelul 3.) . Alți
factori secundari ar fi pH -ul, rugozitatea substratului, interacțiunile dintre diferitele specii de
mucegaiuri, timpul de expunere și viteza aerului din interior.

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

28
Majoritatea ciupercilor sunt saprofite, cee ace înseamnă că se pot hrăni cu carbohidrați,
proteine și lipide. Surs ele interioare sunt variate și abundente: plante, animale de companie,
praf și materiale de construcție, condensul sau grăsimea rezultată de la gătit depusă pe suprafețe
accesibile mucegaiului, cărți și alte articole din hârtie. Prin urmare ciupercile au n umeroase
surse de nutrienți. Unele materiale de construcție sunt deosebit de bogate în carbon, cum ar fi
celuloza sau carbonatele (materiale de construcție din lemn Figura 7. ), sunt substaturi mai
favorabile de creștere în comparație cu altele care au un c onținut mai redus de carbon (tencuiala
sau vata sticlată) (D’Orazio, 2012) .

Figura 6. Germinarea sporilor (D’Orazio, 2012)

Figura 7. Lemn acoperit de mucegai ( sursă : https://cabel -set.ru/ro/doma -iz-brusa/zaklyuchenie –
vyvody -o-pleseni -shkola -issledovatelskaya -rabota -kak/)

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

29
Clădirile cu materiale care au conținut redus de substanțe organice fac ca mucegaiurile
să prezinte cerințe mai mari de umiditate și un timp mai mare de expunere comparativ cu un
mediu optim pentru germinarea sporilor. Cu toate acestea este necesar să se ia în calcul că
condițiile pot varia considerabil în interiorul aceleiași clădiri ca urma re a punțiilor termice și
crăpăturilor din pereți.

Tabel ul 3.
Umiditatea relativă pentru diferite materiale

Materiale Umiditate relativă (%)
Lemn și produse din lemn 75-80
Tapet și învelișuri din plastic 80-85
Izolatori minerali (de exemplu, silicatul de
calciu 90-95
Izolatori termici 90-95
Ciment 90-95
Cărămidă 90-95
Ghips 90-95
(Sursa: D’Orazio, 2012 )
3.6 Ventilația
Circulația necorespunz ătoare a aerului în structurile cl ădirii poate crește riscul de
infestare cu mucegai. Aceste probleme apar în locurile unde dulapurile sunt lipite de pereții
unei camere iar intrarea aerului nu este corespunz ătoare. Ci rculația aerului este o problem ă dacă
este combinat ă cu surse de nutrienți (cum ar fi încălțămintea murdar ă dintr -un dulap), cu
umiditatea crescut ă sau cu o suprafaț ă rece. Atunci c ând mobilierul blocheaz ă pereții, aceasta
previne transferul de c ăldură pe suprafețele pereților. R ăcirea pereților provoac ă umiditate
ridicat ă local cu infestarea ulterioar ă a pereților și a suprafețelor de mobilier adiacente. Slaba
circulație a aerului are loc în casele care nu sunt încălzite cu sisteme de aer cald,iar came rele
sunt închise ( Godish, T., 2016 .) Indoor environmental quality . CRC press.

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

30

Figura 8. Sisteme de ventila ție cu mucegai (sursă https://powervacamerica.com/whats –
ducts -visible -mold/ )
3.7 Podelele reci

În absența unei izolații adecvate, suprafețele podelei în reședințe care sunt construite
pe dale sau subsoluri sunt adesea mai reci decât aerul din camerea de deasupra lor. Aceste
podele reci pot fi incomode pentru ocupanți ca urmare a asimetriilor termice ; acestea pot duce
la o umiditate relativă ridi cată locală, care provoacă condens, sau mai frecvent un mediu optim
pentru infestarea mochetei sau a tuturor izolațiilor de sub mochetă. Infestarea covaorelor cu
mucegai este frecventă în unele țări și regiuni climatice unde nivelul de umiditate interioară este
ridicat și suprafețele podelei sunt reci. Infestarea cu mucegai a covoarelor este frecventă
deoarece temperatura suprafeței podelei este de obicei aceeași cu cea a solului cu care placa
subsolului este în contact ( 13 ℃) ferestre (Godish, T., 2016 )

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

31
3.8 Condensarea
Când aerul devine saturat, atinge potențialul maxim de reținere a apei la o anumită
temperatură. Apoi acesta are umiditatea relativă de 100% și va apărea fără doar și poate
condensul. Temperatura la care are loc condensarea diferă de nivelul de umiditate pe care îl
conține aerul sau de umiditatea absolută pe care o are. Cu cât umiditatea absolută este mai mare,
cu atât temperatura la care o să apară condensarea este mai mare.
Condensul poate să apară pe orice suprafață dacă temperatura sa este s ub unctul de
rouă al aerului de deasupra. Cu cât este mai rece suprafața, cu atât mai probabil va rezulta
condensul și ulterior infestarea cu mucegai (presupunând că suprafața are o bază de nutrienți).
Condensul pe suprafețele interioare ale clădirii, în f isurile pereților și chiar în zonele
mansardelor este relativ frecventă în clădirile din zonele cu climă sezonieră care necesită
încălzirea spațiului. Pot să apară probleme de condensare în colțurile exterioare, în interiorul
cavităților din perete și pe f erestre (Godish, T., 2016 ).

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

32
CAPITOLUL 4
4 METODE DE COMBATERE A MUCEGAIURILOR

Mucegaiurile pot provoca daune structurale asupra caselor, școlilor, apartamentelor
dacă o formă de mucegai sau o sursă de umiditate rămâne nedepistată pentru o perioadă lungă
de timp. În cazul unei scurgeri de la nivelul acoperișului pe termen lung, mucegaiurile pot slăbi
podelele sau pereții, deoarece se hrănesc din lemnul umed (Woodson, 2012a) .
Primul pas în rezolvarea unei probleme cu mucegaiurile e ste eliminarea sursei de
umiditate. Mucegaiul va începe să crească pe suprafețele umedeși poroase în decurs de 24 -48
de ore. Unele companii de curățenie sunt specializate în restaurarea țesăturilor, îndepărtarea
mucegaiurilor (și a sporilor de mucegai) din îmbrăcăminte pentru a elimina mirosul și a preveni
deteriorarea ulter ioară a hainelor. Un mod eficient de a curăța mucegaiul este de a folosi
detergent care îndepărtează fizic mucegaiul (Figura 9.). Există mulți detergenți pe piață care
sunt comercializați pentru curățarea mucegaiului, iar aceștia conțin și agenți antifungici.
Obiecti vele remediere sunt eliminarea (sau curățarea) materialelor contaminate,
prevenirea pătrunderii ciupercilor, a prafului contaminat cu ciuperci într -o zonă neconta minată .

Figura 9 . Curățarea mucegaiului (sursă: https://www.helios -deco.com/ro/sfaturi -i-
trucuri/prevenirea -i-indeprtarea -mucegaiului -de-pe-perei/ )

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

33
4.1 Prevenirea creșterii mucegaiului în zonele ocupate

Cheia prevenirii mucegaiului este controlul umidității. Cea mai importantă etapă fiind
inspecția vizuală. Regulat trebuie să se efectueze verificări ale sistemelor de drenaj ale clădirii,
acest lucru se face pentru a observa dacă acestea sunt în stare bună de funcționare. Trebuie
identificate și eli minate pe cât posibil sursele de umiditate ridicată și umezeală pentru a preveni
creșterea mucegaiului. Petele de umezeală, cât și materialele umede trebuie curățate cât mai
curând posibil (de preferință în 24 până la 48 de ore de la descoperire).
Prevenir ea umidității datorate condensului se face prin creșterea temperaturii la
suprafața materialului în care se află condensul și reducerea nivelului de umiditate din aer.
Pentru a crește temperatura suprafeței materialului, acesta trebuie scos din zona rece ș i trebuie
pus într -o încăpere unde pătrunde aerul cald. Pentru a reduce nivelul de umiditate din aer,
trebuie reparate scurgerile, crescută ventilația ( dacă aerul exterior este rece și uscat) sau
dezumidificarea ( dacă aerul exterior este cald și umed). U miditatea relative a interiorului
trebuie menținută mai jos de 70%(25 -60%, dacă este posibil) (Occupational Safety and Health
Administration, 2006) .

Figura 10. Umiditate la suprafața geamurilor ( sursă: https://blog.romstal.ro/despre –
umiditatea -in-camer a-dezumidificatoare/ )

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

34
Toate clădiril e ar trebui să fie verificate cât mai des pentru scurgeri de apă, problem e
de etanșare în jurul ușilor și ferestrelor, de mucegaiul vizibil în interior a pereților umezi ai
clădirii. Orice condiție care ar putea cauza creșterea mucegaiului ar trebui să fie reparată pentru
a preveni vi itoarele probleme cu mucegaiul (Occupational Safety and Health Administration,
2006) .
Alte lucruri care s -ar putea face ar fi aerisirea locurilor care generează umiditate, cum
ar fi uscătoarele, ventilarea bucătăriei (zonei de gătit) și a băi. Asigurarea unui drenaj adecvat
în jurul clădirilor, identificarea zonelor unde au avut loc scurgeri, identificarea cauzelor și
luarea unor măsuri preventive pentru a fi siguri că nu vor mai apărea.
Sistemele de ventilație trebuie verificate în mod regulat, în special pentru a îndepărta
filtrele umede și a le sc himba și pentru curățare (Figura 11.). (Occupational Safety and Health
Administration, 2006) .

Figura 11. Verificarea sistemelor de ventilație ( sursă : https://bunadimineata.ro/lifestyle/cum –
sa-alegi -cel-mai-bun-sistem -de-ventilatie -pentru -baia-ta/)

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

35

Figura 12. Ventilație mucegăită ( sursă https://powervacamerica.com/whats -ducts -visible –
mold/)

Componentele care sunt expuse la apă (de exemplu, rezervoarele de scurgere, turnurile
de răcire și umidificatoarele) necesită o întreținere riguroasă pentru a pr eveni creșterea
microbiană și intrarea microorganismelor sau substanțelor chimice nedorite în fluxu l de aer
(Figura 12).

4.2 Biocide
Biocidele sunt substanțe care pot distruge organismele vii. Utilizarea unui biocid sau
a unui produs chimic care ucide organis mele precum mucegaiurile (înălbitor pe bază de clor)
nu este recomandat să fie o practică uzuală în timpul curățării mucegaiului. Cu toate acestea,
pot exista cazuri în care judecata profesională indică utilizarea lor (atunci când sunt prezenți
indivizi cu sistemul imunitar compromis). În unele cazuri putem steriliza o zonă dar s -ar putea
să rămână în profunzimea substratului o parte din sporii de mucegai, chiar dacă rămân aceștia
nu pot crește dacă problema cu umiditatea a fost rezolvată.
Dacă se utilizeaz ă dezinfectanți sau biocide, trebuie ventilată camera și a o aerisi foarte
bine. Nu trebuie amestecat înălbitorul cu alte soluții de curățare sau cu detergenți care conțin
amoniac, deoarece ar putea să fie produși vapori toxici. Mucegaiul mort este un aler genic și
poate provoca reacții alergice și alte efecte asupra sănătății la unii indivizi, astfel nu este
suficient ca acesta să fie doar omorât. Acesta trebuie și îndepărtat (Nwakanma & Unachukwu,
2017) .

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

36
Nu este recomandată utilizarea de biocide gazoase, în stare de vapori sau de aerosoli
(de exemplu, ceață). Utilizarea în acest mod a biocidelor poate crea probleme de sănătate pentru
persoanele din spațiile ocupate ale clădirii și pentru persoanele care se întorc în spațiul tratat
(New York State Department of Health and Mental Hygiene, 2008) .
Clorul și efectele lui antimicrobiene sunt bine cunoscute. S -a studiat acțiun ea
hipocloritului asupra conidiei A. parasiticus și s-a constatat că conidiile erau mai sennsibile la
pH 5, 6 și 7 decât la pH 8. La 30 ℃ si pH 8 conidiile de A. parasiticus au fost puternic rezistente
la acțiunea clorului asupra lor (Ginestet et al., 2020) .

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

37
5 EVALUAREA PREZENȚEI ȘI DINAMIC II DE CREȘTERE A
MUCEGAIURILOR

Pentru evaluarea prezenței mucegaiurilor în spațiile locuite au fost amplasate vase
Petri cu mediu PDA în dependințele dintr -o gospodărie din satul…., jud Sălaj. Plăcile cu mediu
au fost lăsate deschise timp de 1 oră, după acest timp fiind acoperite și incubate la temperatura
camerei. Citirile au fost efectuate din 24 în 24 de ore, începând cu a doua zi de incubare.
Camera 1 – aceasta este o cameră poziționată într -o zonă umbrită, poza fiind făcută la
48 de ore după inoculare. Pe substratul de creștere s -au dezvoltat 3 colonii de mucegai dintre
care una este roșie și are o dezvoltare puternică față de celelalte două care sunt albe și au o
dezvoltare precară. La 72 de ore au mai apărut 6 colonii mai mici, iar colonia de culoare roșie
se dezvoltă cu viteză pentru a ocupa cât mai mult spațiu și a consu ma nutrienții.

48 ore 72 ore

96 ore 120 ore

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

38
La 96 de ore au rămas doar 3 colonii care concurează pentru spațiu și substanțe
nutritive. La ultima citire, care s -a făcut la 120 de ore colonia roșie predomină vasul, iar celelalte
mucegaiuri luptă pentru supraviețuire.

Baia – aceasta este o zonă cu umiditate favorabilă pentru dezvoltarea mucegaiurilor,
deși după 48 de ore au apărut doar 3 colonii de aceeași culoare care sunt slab dezvoltate, acest
lucru se explică prin faptul că pereții exteriori au o expoziție spre soare pe toată durata zilei, iar
căldura face ca umiditatea să nu persiste și nu asigură condiții optime de creștere.
La 72 de ore s -au mai dezvoltat 6 colonii, iar în vas predomină coloniile negre atât ca
număr cât și ca măr ime. La 96 de ore coloniile s -au dezvoltat circular spre marginile vasului
mijlocul fiind slab ocupat, iar coloniile mici au fost consumate de cele puternic dezvoltate.
În ultima poză unele dintre colonii au dispărut, iar altele stagnează.

48 ore 72 ore

96 ore 120 ore

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

39
Bucătărie – în acest spațiu condensul oferă o predispoziție favorabilă pentru creșterea
mucegaiului ceea ce se poate observa în imaginea alăturată prezența a 3 colonii de aceeași
mărime, care se dezvoltă uniform și au aceeași culoare.
La cea de -a doua citire sunt prezente 3 colonii de aceeași dimensiune, dintre care 2
sunt negre și una galbenă. Pe lângă acestea s -au mai dezvoltat încă două colonii mai mici.
La 96 de ore coloniile stagnează creșterea mijlocul vasului fiind neocupat.
La ultima verificare coloniile de mucegai au ieșit din starea de latență și încearcă
ocuparea spațiului, competiția dintre acestea nefiind vizibilă.

48 ore 72 ore

96 ore 120 ore

Beci – această încăpere fiind slab hdroizolată și fiind acoperită de pământ și lipsită de
căldură, cu o umiditate ridicată, cu materiale care oferă o sursă abundentă de nutrienți (cum ar
fi rafturile de lemn și pereții umezi), cu o temperatură co nstantă cuprinsă între 4 -15℃, este

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

40
mediul perfect de creștere a mucegaiurilor. În imaginea alăturată se pot observa 54 de colonii
de mucegai care au dimensiuni apropiate și o dezvoltare destul de rapidă.
La citirea la 72 de ore avem 43 de colonii care pot fi diferențiate acestea ocupând toată
suprafața vasului.
La ultimele două citiri putem observa coloniile de mucegai care au o culoare verde –
albăstruie și formând impletituri de hife.

48 ore 72 ore

96 ore 120 ore

Șura – este un spațiu unde curenții de aer intră fără a întâmpina probleme, iar sporii
sunt purtați de aceștia. Este un loc răcoros și umbrit, care are nutrienți pe bază de celuloză (fân),
dar umiditatea depinde de sezon aceasta neputând fii controlată. În ima ginea alăturată se
observă 14 colonii uniforme , de un negru verzui și 5 colonii de culoare galbenă, care s -au
dezvoltat pe toată suprafața vasului.

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

41
La cea de -a doua citire coloniile s -au dezvoltat omogen, in evidență ieșind cele 6
colonii negre. Iar în ul timele două citiri la 96 și 120 de ore , coloniile s -au unit și au format o
rețea de hife atat pemarginile vasului cât și în centrul acestuia.

48 ore 72 ore

96 ore 120 ore

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

42
CONCLUZII

 Dacă mucegaiul crește sau nu pe o anumită suprafață depinde dacă suprafața
are suficientă umiditate, hrană și temperatura necesară pentru susținerea
ciuperci.
 Având în vedere că mucegaiurile produc alergeni, iritanți și în unele cazuri chiar
și toxine care pot provoca reacții adverse la om , odată cu depist area lor acestea
trebuie îndepărtate pentru a scădea riscul de producere a infecțiilor fungice.
 Despre mucegaiuri putem spune că sunt oportuniste, deoarece aunci când se
instalează umiditatea din diferite motive (fisuri în acoperiș, defecțiuni ale
sistemul ui de apă, condens) acestea sunt primele microorganisme care
colonizează suprafața.
 Pentru a putea fi combătute în primul rând trebuie să eliminăm sursa de
umiditate, iar în cele din urmă trebuie să utilizăm produse netoxice care inhibă
creșterea mucegaiur ilor.
 Cel mai contaminat loc este beciul deoarece este locul unde con dițiile nutritive
sunt din abundență, iar temperatura și umiditatea sunt optime , acest lucru se
poate observa chiar de la prima citire, unde se observă dezvoltarea a 54 de
colonii care ac operă suprafața vasului .
 Cel mai puțin contaminat loc este baia deoarece are o ventilație optimă ,
igienizare zilnică și nu se găsesc nutrienți suficienți pentru dezvoltarea
mucegaiului ,acest fapt este evidențiat chiar de la prima citire, unde se poate
observa că numărul de colonii este redus (3 colonii) , iar dezvoltarea este
anevoioasă.
 Coloniile de mucegai evaluate au forme foarte diverse , culori care diferă de la
o încăpere la alta, iar dimensiunile variază în funcție de suprafața ocupată în
vas.

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

43
BIBLIOGRAFIE
1. Abbasi, S., Shenep, J. L., Hughes, W. T., & Flynn, P. M. (1999). Aspergillosis in
Children with Cancer: A 34 -Year Experience. Clinical Infectious Diseases .
https://doi.org/10.1086/313445
2. Askun, T. (2018). Introductory Chapter: Fusarium: Pathogenicity, Infections, Diseases,
Mycotoxins and Management. In Fusarium – Plant Diseases, Pathogen Diversity,
Genetic Diversity, Resistance and Molecular Markers .
https://doi.org/10.5772/intechopen.7650 7
3. Chamberlain, M., & Ingram, D. S. (1997). The Balance and Interplay between Asexual
and Sexual Reproduction in Fungi. Advances in Botanical Research .
https://doi.org/10.1016/S0065 -2296(08)60071 -3
4. Chanda, A., Gummadidala, P. M., & Gomaa, O. M. (2016). Myco remediation with
mycotoxin producers: a critical perspective. In Applied Microbiology and
Biotechnology . https://doi.org/10.1007/s00253 -015-7032 -0
5. Cornely, O. A. (2008). Aspergillus to zygomycetes: Causes, risk factors, prevention,
and treatment of invasiv e fungal infections. In Infection .
https://doi.org/10.1007/s15010 -008-7357 -z
6. D’Orazio, M. (2012). Materials prone to mould growth. In Toxicity of Building
Materials . https://doi.org/10.1533/9780857096357.334
7. Ginestet, S., Aschan -Leygonie, C., Bayeux, T., & Keirsbulck, M. (2020). Mould in
indoor environments: The role of heating, ventilation and fuel poverty. A French
perspective. In Building and Environment .
https://doi.org/10.1016/j.buildenv.2019.106577
8. Kenneth, J. R., & Ray, C. G. (2004). Sherris Medical Microbiology (4th ed.). McGraw
Hill. In Vasa . https://doi.org/10.1036/0838585299
9. Krishnan -Natesan, S., Chandrasekar, P. H., Manavathu, E. K., & Revankar, S. G.
(2008). Successful treatment of primary cutaneous Aspergillus ustus infection with
surgical debr idement and a combination of voriconazole and terbinafine. Diagnostic
Microbiology and Infectious Disease .
https://doi.org/10.1016/j.diagmicrobio.2008.08.003
10. Lee, J. G., Lee, C. Y., Park, I. K., Kim, D. J., Chang, J., Kim, S. K., & Chung, K. Y.
(2009). Pul monary aspergilloma: Analysis of prognosis in relation to symptoms and

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

44
treatment. Journal of Thoracic and Cardiovascular Surgery .
https://doi.org/10.1016/j.jtcvs.2009.01.019
11. McGinnis, M. R. (2007). Indoor mould development and dispersal. Medical Mycology .
https://doi.org/10.1080/13693780600928495
12. Money, N. P. (2016). Chapter 1 – Fungal Diversity. In The Fungi .
https://doi.org/10.1016/B978 -0-12-382034 -1.00001 -3
13. Moore, D., Robson, G. D., & Trinci, A. P. J. (2000). 21st Century Guidebook to Fungi.
In 21st Century Guidebook to Fungi . https://doi.org/10.1017/cbo9780511977022
14. Mostrom, M. (2015). Mycotoxins: Toxicology. In Encyclopedia of Food and Health .
https://doi.org/10.1016/B978 -0-12-384947 -2.00480 -3
15. Mudarri, D., & Fisk, W. J. (2007). Public health and eco nomic impact of dampness and
mold. Indoor Air . https://doi.org/10.1111/j.1600 -0668.2007.00474.x
16. New York State Department of Health and Mental Hygiene. (2008). Guidelines on
Assessment and Remediation of Fungi in Indoor Environments New York City
Departmen t of Health and Mental Hygiene November 2008. Mental Hygiene .
17. Nwakanma, C., & Unachukwu, M. (2017). Molds. In The Microbiological Quality of
Food: Foodborne Spoilers . https://doi.org/10.1016/B978 -0-08-100502 -6.00009 -1
18. Ogar, A., Tylko, G., & Turnau, K. (201 5). Antifungal properties of silver nanoparticles
against indoor mould growth. Science of the Total Environment .
https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2015.03.101
19. Paterson, R. R. M., & Lima, N. (2010). Toxicology of mycotoxins. In EXS.
https://doi.org/10.100 7/978 -3-7643 -8338 -1_2
20. Perrone, G., & Susca, A. (2017). Penicillium species and their associated mycotoxins.
In Methods in Molecular Biology . https://doi.org/10.1007/978 -1-4939 -6707 -0_5
21. Singh, N., & Paterson, D. L. (2005). Aspergillus infections in transpla nt recipients. In
Clinical Microbiology Reviews . https://doi.org/10.1128/CMR.18.1.44 -69.2005
22. Woodson, R. D. (2012a). General Mold Remediation Methods. In Construction
Hazardous Materials Compliance Guide Series . https://doi.org/10.1016/b978 -0-12-
415840 -5.00005 -1
23. Woodson, R. D. (2012b). Molds in the Environment. In Construction Hazardous
Materials Compliance Guide Series . https://doi.org/10.1016/b978 -0-12-415840 –
5.00002 -6

Richard Ionuț Feder Combaterea mucegaiurilor din spațiil e locuite

45
24. Godish, T. (2016). Indoor enviromental q uality. CRC PRESS