Rezumat Soroceanu (săcuiu) Irina [630534]

1 
 UNIVERSITATEA DE MEDICIN Ă ȘI FARMACIE
„GRIGORE.T.POPA ” – IAȘI
FACULTATEA DE MEDICIN Ă
DISCIPLINA DE PSIHIATRIE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

EVALUAREA DEFICITULUI COGNITIV ÎN
SCHIZOFRENIE ȘI IMPACTUL ACESTUIA ASUPRA
FUNC ȚIONĂRII SOCIO -PROFESIONALE ȘI A CALIT ĂȚII
VIEȚII

DOCTORAND: [anonimizat]:
PROF. DR. ROXANA CHIRI ȚĂ

IAȘI
2012

2 

Cuvinte cheie: schizofrenie, deficit cogniti v, calitatea vie ții,
funcționare socio -profesional ă, endofenotip, v ulnerabilitate,
preven ție

3 
 CAPITOLUL I. INTRODUCERE. ISTORIC ╝I EVOLU ╡IE CONCEPTUAL Ă INTRODUCERE 5
ISTORIC ╝I EVOLU ╡IE CONCEPTUAL Ă 7
CAPITOLUL II. EPIDEMIOLOGIA SCHIZOFRENIEI
INCIDEN ╡Ă. PREVALEN ╡Ă. FACTORI DE RISC 14 CAPITOLUL III TEORII ETIOPATOGENICE ÎN SCHIZOFRENIE 18
III.1 Teoria biochimic ă 18
III.2 Teoria genetic ă 25
III.3 Factori constitu κionali 27
III.4 Statusul premorbid 28
III.5 Teoria neurodezvolt ării 29
III.6 Teoria inflamatorie 32
III.7 Teoria autoimun ă 33
CAPITOLUL IV EVALUAREA DIAGNOSTIC Ă ÎN SCHIZOFRENIE 37
IV.1. Forme clinice 42
IV.2. Diagnosticul diferen κial al schizofreniei 47
IV. 3 Stadializarea schizofreniei 51
IV. 4 Aspecte paraclinice în schizofrenie 53
IV.4.1 Datele de laborator 54
IV.4.2. Teste psihologice 55
CAPITOLUL V DEFICITUL COGNITIV ÎN SCHIZOFRENIE 56
V.1. Introducere 56
V. 2 Deficitele cognitive & caracteristicele centrale în schizofrenie 53

V.2.1. Persisten κa în timp θi stadiul clinic 57
V.2.2 Deficitele cognitive ╞i vulnerabilitatea genetic ă 59
V.2.3. Deficitele cognitive & factor de prognostic pentru debutul schizofreniei61
V.2.4 Deficitele cognitive anticipeaz ă func ╢ionalitatea în schizofrenie 62 V.2.5.Diagnosticul diferen ╢ial al deficitelor cognitive din SCH cu cele din alte patologii psihiatrice 64
V.2.6. Neurobiologia deficitului cognitiv din schizofrenie 65
V.2.7 Deficitul cognitiv & evaluare diagnostic ă 70
V.2.8 Deficitele cognitive & tratamente actuale, perspective 74

PARTEA PERSONAL Ă 88

CAPITOLUL VI
EVALUAREA DEFICITULUI COGNITIV ÎN SCHIZOFRENIE ╝I A EFECTELOR ANTIPSIHOTICE ATIPICE ASUPRA ACESTUIA

4 

1. Introducere 89 2. Ipoteze de lucru 91
3. Obiectivele studiului 91
4. Descrierea metodelor ╞i tehnicilor de lucru utilizate 93
5. Design -ul studiului 95
6. Rezultate 9. Discu ╢ii 113
155
CAPITOLUL VII. NEUROCOGNI ╡IA ╝I COGNI ╡IA SOCIAL Ă ÎN SCHIZOFRENIE &IMPLICA ╡II ÎN FUNC ╡IONALITATEA PACIENTULUI SCHIZOFREN
VII.1Introducere 168
VII.2 Studiul clinic 169
A. Ipoteze de lucru 168
B. Obiective 168
C. Descrierea metodelor ╞i tehnicilor de lucru utilizate 169
D. Design -ul studiului 171
E. Rezultate
F. Discu ╢ii
174
182
CAPITOLUL VIII
DEFICITUL COGNITIV & CANDIDAT: [anonimizat]?
VIII .1. Introducere 184
VIII 2. Ipoteza studiului 185
VIII .3. Obiectivele studiului 185
VIII .4. Metode 185
VIII .5. Rezultate 187
VIII .6. Discu ╢ii 189
CAPITOLUL IX. PROIECT -PROGRAM DE DIAGNOSTIC PRECOCE ╝I
REABILITARE COGNITIV Ă A ADOLESCEN ╡ILOR CU RISC DE DEZVOLTARE
A SCHIZOFRENIEI CAPITOLUL X. CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE 191

196
198
227

5 
 CAPITOLUL I. INTRODUCERE. ISTORIC ȘI EVOLU ȚIE
CONCEPTUAL Ă
Schizofrenia este cunoscut ă ca fiind o afec ╢iune psihic ă
sever ă cu debut cel mai frecvent la vârste tinere , cu o evolu ╢ie
cronic ă, continu ă, intermitent ă ╞i remitent ă, marcat ă de multiple
recăderi, cu o r ăspândire relativ omogen ă geografic, care afecteaz ă
în jur de 1% din popula ╢ia globului ╞i a c ărei expresivitate cl inică
complex ă ╞i polimorf ă are drept caracteristic ă esen κială disocierea
autist ă a personalit ăκii. Este o afec κiune psihiatric ă sever ă, care
genereaz ă dizabilit ă╢i, fiind considerat ă o problem ă major ă de
sănătate public ă producând suferin ╢ă atât pacientul ui, cât ╞i celor
apropia ╢i. În ╢elegerea acestei tulbur ări în dimensiunile sale
biologice, psihopatologice ╞i sociale justific ă preocuparea pentru
elucidarea determinismului, diagnosticului precoce ╞i a stabilirii
unui tratament eficace ╞i eficient, concom itent cu o relansare a
evalu ării posibilit ă╢ilor de preven ╢ie primar ă, atât de necesare în
prezent, în condi ╢iile unei practici medicale moderne focalizat ă în
direc ╢ia asigur ării eficien ╢ei actului terapeutic ╞i a calit ă╢ii vie ╢ii
acestor pacien ╢i.
În ciuda tehnicilor avansate de diagnostic care au f ăcut
posibil ă vizualizarea structurii histobiochimice cerebrale, datele
θtiinκifice din literatura de specialitate r ămân incomplete. Lacunele
sunt numeroase, iar controversele persist ă.
Schizofrenia impli că dizabilit ă╢i majore în func κionarea
social ă a pacientului. Termenul de dizabilitate are conota κii negative,
iar tendin κa actual ă implic ă focusarea asupra expecta κiilor pozitive.
Consecin κele sociale la care se expun pacien κii schizofrenici includ
izolar ea, ostracizarea, prejudec ă╢ile, lipsa unui loc de munc ă,
vagabondajul, educa κia deficitar ă θi asisten κa social ă precar ă. Mare
parte din functionarea social ă, familial ă ╞i profesional ă a pacien ╢ilor
cu schizofrenie pare s ă fie rela ╢ionat ă cu func ╢ionarea l or cognitiv ă.
Numeroase studii de specialitate sugereaz ă faptul c ă schizofrenia ar
fi o tulburare neurocognitiv ă. Deficitele cognitive din schizofrenie
sunt acum bine definite ╞i descrise: performan ╢ă general ă scăzută cu
deficite dispropor ╢ionate privind m emoria ╞i func ╢ia executiv ă.
Disfunc ╢iile cognitive, dincolo de dimensiunea simptomatic ă, pot fi
predictive pentru evolu ╢ia bolii, în special pentru func ╢ionarea
social ă. Numero ╞i factori pot influen ╢a func ╢iile cognitive: vârsta,

6 
 sexul, durata bolii, iar deficitul cognitiv reprezint ă cel mai puternic
predictor al rezultatului func ╢ional la pacien ╢ii cu schizofrenie [1].
Primele m ărturii scrise despre schizof renie ne parvin din
Ayur Veda ( 1400 î.e.n.) ╞i de la Areteu din Capodochia
(*stupiditate, absen ╢ă, contemplare +).Pentru Hippocrate aceast ă
boală este nebunia uman ă din *divinul pur +, în timp ce al ╢ii reu ╞esc
să deosebeasc ă tulbur ările acute de alienare cronic ă (Galen,
Celsius). În ceea ce prive ╞te pe ultimul, el a abordat mai pe larg
aceast ă a treia spec ie de demen ╢ă, reu╞ind s ă diferen ╢ieze diversele
tipuri de halucina ╢ie.
Timothy Crow [2], de exemplu, atribuia originea
schizofreniei unor -evenimente speciale care au marcat umanitatea
ca specie separat ă. E. Fuller Torrey [3], pe de alt ă parte, argumenta
că schizofrenia ca boal ă nici m ăcar nu a existat θi că ar fi fost rar
întâlnit ă în urm ă cu aproximativ 200 de ani, θi că aceast ă afec κiune
ar fi apanajul revolu κiei industriale. Fiecare din aceste ipoteze are
argumente conving ătoare θi sunt sus κinute de d ovezi respectabile,
dar r ămân la nivel speculativ. În prezent, opinia general ă susκine c ă
schizophrenia este o afec κiune cu r ădăcini istorice de necontestat în
ciuda originii sale necunoscute. Se crede c ă importantele
caracteristici ale schizofreniei s -au modificat gradual pe parcursul
evolu κiei istorice.
Schizofrenia , ca entitate clinic ă distinct ă, a fost delimitat ă
pentru prima dat ă la sfâr θitul secolului al XIX -lea de psihiatrul
german Emil Kraepelin (1856 -1926) sub denumirea de "dementia
praecox". Kraep elin aduce o perspectiv ă nou ă asupra psihozelor &
perspective diacronic ă – clinico -evolutiv ă; el se delimiteaz ă clar de
metodele esen κiale descriptive, simptomatice de pân ă atunci.
Kraepelin descrie dou ă grupe principale de simptome ce
caracterizeaz ă boala : "Pe de o parte, o sl ăbiciune a activit ăκii
emoκionale, care constituie întotdeauna inima voin κei, asociat ă cu
dispari κia activit ăκii mintale θi a instinctului de ocupa κie" [4].
Eugen Bleuler introduce pentru prima oar ă termenul de
schizofrenie, întrucât el consider ă că disocierea diverselor func ╢ii
psihice reprezint ă caracteristic a esen ╢ială a acestei boli. Tot el a
remarcat pentru prima oar ă că sub aceast ă denumire se reunesc, de
fapt, mai multe boli dist incte cu caracteristici comune [5]. Bleuler,
care a inventat termenul de schizofrenie în secolul al XX -lea, a fost
mai pu ╢in convins, desigur, de evolu ╢ia sa deteriorativ ă, dar a

7 
 subliniat no ╢iunea de tulburare fundamental ă a gândirii ╞i a
sentimentelor [6].
În 1937, Kurt Schneider (1887 -1967) propune o m etodă
simpl ă de aplicare a conceptelor fenomenologice în diagnosticarea
schizofreniei. [7]
Jaspers, fondatorul psihopatologiei moderne, de╢ine
meritul de a fi folosit pentru prima oar ă conceptul de *proces
schizofren +, în╢eles ca o stare psihopatologic ă cu o evolu ╢ie
progredient ă, apărând ca un fenomen în întregime nou, ca o
discontinuitate în biografie. [8]
Sigmund Freud a dat o viziune nou ă asupra
schizofreniilor. El considera psihoza drept o regresiune la stadiul
narcisic, ajuns ă în cazul schizofreniei, până la completa abandonare
a dragostei *obiectivale ╞i o reîntoarcere la autoerotismul infantil +.
În viziunea psihanalitic ă, delirul este un *e╞ec al reful ării+, o
*tentativ ă de vindecare a rupturii dintre ,Eu ╞i lumea exterioar ă+. [9]
In cea de -a doua ju mătate a secolului XX, o dat ă cu
apari ╢ia medicamentelor neuroleptice, pendulul a inclinat intr -o altă
direc ╢ie, punându -se accent, mai ales, asupra chimiei creierului.
Schizofrenia era acum considerat ă *o tulburare a dopaminei +, bazat ă
pe efectele psihoti c-inductoare ale medicamentelor eliberatoare de
dopamin ă ca amfetamina, ╞i eficacitatea antipsihotic ă a unor
medicamente care blocau receptorii D 2 [10]

CAPITOLUL II.
EPIDEMIOLOGIA SCHIZOFRENIEI
INCIDEN ȚĂ. PREVALEN ȚĂ. FACTORI DE RISC

Cercet ările în domeniul epidemiologiei schizofreniei
prezint ă acelea ╞i dificult ă╢i ca ╞i cercet ările în alte domenii ale unui
cadru nosologic atât de contestat în ceea ce prive ╞te limitele ╞i
esen╢a însă╞i. Se pot constata diferen ╢e în frecven ╢a diagnosticului de
la ╢ară la ╢ară, de la ras ă la ras ă, de la religie la religie, de la clinic ă
la clinic ă, precum ╞i de la anotimp la anotimp. În prezent,
schizofrenia are o rat ă de prevalen κă pe via κa de aproximativ 1% în
toate culturile. Numai în Statele Unite sunt proba bil 2 milioane de
indivizi afecta κi, la care debutul se situeaz ă în anii de adolescen ╢ă
târzie sau în al treilea deceniu de via κa (70% din schizofrenii
debuteaz ă până la vârsta de 30 de ani, iar 90% din totalul lor pân ă la

8 
 35 de ani) [11]. În lume apar cât e 2 milio ane de cazuri noi în fiecare
an.[12]
Pattern -ul unui singur episod psihotic, cu o recuperare
relativ complet ă ulterioar ă, cu o func κionare social ă premorbid ă
bună θi absen κa recidivelor, este mult mai frecvent ă în zonele cu un
înalt nivel socio -economic, cronicitatea fiind probabil singurul
factor care contribuie la cre θterea prevalen κei [13].
Femeile diagnosticate cu schizofrenie tind s ă aib ă o
funcκionalitate premorbid ă mult mai bun ă ca a b ărbaκilor, mai pu κine
anomalii structurale cerebrale, num ăr scăzut de zile de spitalizare,
recuperare complet ă post -psihotic ă θi un r ăspuns terapeutic mult mai
bun la medica κia neuroleptic ă.

CAPITOLUL III
TEORII ETIOPATOGENICE ÎN SCHIZOFRENIE

Parcurgând literatura consacrat ă tulbur ărilor psihotice reiese
cu putere amploarea efortului dedicat descifr ării cauzelor biologice
ale schizofreniei. Descoperiri privind contributia genetic ă sau modul
în care functioneaz ă creierul uman sunt mereu sub lumina
reflectoarelor. În aceea ╞i m ăsură apa ri╢ia constant ă a noi
neuroleptice atrage aten ╢ia, dar ╞i marcheaz ă, distan ╢a care r ămâne
de parcurs pân ă la g ăsirea unui tratament optim. În paralel s -au
dezvoltat interven ╢ii psihoterapeutice mult mai pu ╢in cunoscute chiar
╞i de c ătre speciali ╞ti.
În╢elegerea fiziopatologiei schizofreniei reprezint ă cheia
dezvolt ării tratamentelor celor mai eficiente pentru aceast ă tulburare
╞i este obiectivul principal al multor cercet ători. În vreme ce au loc
progrese impresionante, înc ă exist ă numeroase necunoscute cân d se
vorbe ╞te despre fiziopatologia schizofreniei. Exist ă numeroase teorii
privitoare la cauzele schizofreniei, f ără însă ca cercet ătorii s ă poat ă
identifica pân ă în prezent cauza exact ă.
III.1 Teoria biochimic ă
Factorii genetici au un rol important în et iologia
schizofreniei, dar existen κa anomaliilor biochimice subliniaz ă
implicarea predispozi κiei pentru aceast ă afec κiune. Astfel,
etipatogenia acestei tulbur ări este, înc ă, incomplet elucidat ă.
Majoritatea cercet ărilor clinice demonstreaz ă implicarea cort exului

9 
 prefrontal î n fiziopatologia schizofreniei [14]. Anomaliile
moleculare θi func κionale de la diferitele niveluri reprezint ă
fundamentul deficitelor cognitive în schizofrenie. Schizofrenia se
asociaz ă cu modific ări heterogene ale aminelor biogene, imp licate
fiind în special dopamina, serotonina, glutamatul θi sistemul GABA –
ergic. Primul interes manifestat a fost asupra implic ării sistemului
dopaminergic θi cholinergic de la nivelul cortexului prefrontal [15].

III.2 Teoria genetic ă
Cei mai mul ╢i speciali ╞ti sunt de p ărere c ă unii mo ╞tenesc
susceptibilitatea de a se îmboln ăvi, iar boala este declan ╞ată de
evenimente exterioare, cum ar fi o infec ╢ie viral ă care produce
modific ări biochimice în organism, sau o situa ╢ie foarte stresant ă din
via╢a de adult, sau o combina ╢ie a acestora.
Studii recente au indicat existen ╢a unui risc de 8 -18% de
îmboln ăvire de schizofrenie la copiii care au un p ărinte ce sufer ă de
aceast ă boal ă – chiar ╞i în cazul în care sunt adopta ╢i de p ărin╢i
sănăto╞i mintal. Dac ă ambii p ărin╢i sufer ă de schizofrenie, riscul
copilului cre ╞te la 15 -50%. În cazul gemenilor identici, dac ă unul
sufer ă de schizofrenie, riscul celuilalt de a se îmbolnavi este de 50 –
60%.[16]

III.3 Factori constitu ționali
Bleuler c a onsider at că o mare parte din anomaliile taxate c ă
boli psihice constatate în familiile schizofrenilor sunt schizofrenii
latente. Observa κia dup ă care mul κi schizofreni de mai târziu sunt din
tinere κe ciuda κi, retra θi, auti θti, pune problema dac ă aceast ă atitudine
este expresia unei dispozi κii sau debutul insidios al bolii îns ăθi. [17]
Pe baza studiilor asupra rudelor bolnavilor, a personalit ăκii
prepsihotice θi a tabloul ui psihic dup ă un puseu psihotic , Kretschmer
a descris cunoscuta serie schizofrenie -schizoidie -schizotimie,
paralel ă cu seria psihoz ă maniaco -depresiv ă-cicloidie -ciclotimie
[18].
Trăsăturile de caracter ale schizoizilor sunt grupate în trei
categorii:
a. Nesociabil, lini θtit, rezervat, serios (lipsit de umor), ciudat ;
b.Timid, sfios, delicat, sensibil, nervos, excitat, iubitor al
naturii θi cărκilor;
c. Docil, blând, cumsecade, calm, lipsit de afectivitate .

10 
 
III.4 Statusul premorbid. Factori de risc asocia ți
schizofreniei

Mulκi autori raporteaz ă asocierea tot mai frecvent ă între
sarcin ă θi complica κiile obstetricale ap ărute la na θtere în declan θarea
ulterioar ă a schizofreniei. Aspectele cele mai mult discutate su nt
cele ale complica κiilor obst eticale survenite pe un teren genetic
vulnerabil care cresc riscul de boal ă. Exist ă un num ăr ridicat de
factori d e mediu asociati cu cresterea riscului de a dezvolta
schizofrenie: complicatiile obstetricale [19], infectiile materne [20],
diferite traume survenite la mamele copiilor care ulterior vor
dezvolta schizofrenie [21, 22], perioade de inani ╢ie în perioada
sarcinii la mamelor copiilor care ulterior vor dezvolta schizofrenie
[23], traumatisme craniene în copil ărie [24] pentru a enumera doar
câ╢iva.

III.5 Teoria neurodezvolt ării
În ultimii ani, etiopatogenia schizofreniei prezint ă în prim
planul dezbaterilor precum ╞i al cercet ărilor, teoria de
neurodezvoltare, concept izvorât dintr -o seam ă de dovezi
epidemiologice, clinice sau neuropatologice care au c ăpătat, în timp ,
o oarecare coeren ╢ă ╞tiin╢ifică. Aceasta aduce, dintre toate teoriile ce
vizează planul biologic, o viziune integralist ă ce cuprinde mai multe
nivele de infrastructur ă ╞i suprastructur ă biologic ă. Teoria de
neurodezvoltare a prezentat ca punct de pornire conceptualizarea
realizat ă de Weinberger [25]. Astfel, ,o leziune a creierulu i (cortex
dorso -lateral prefrontal) , dobândit ă devreme în cursul dezvolt ării
SNC , interac ╢ioneaz ă cu un eveniment matura ╢ional din timpul
perioadei adulte precoce conducând la modific ări ale
comportamentului +.
III.6 Teoria inflamatorie
Sindromul neuropsihi atric post -streptococic include coreea
Syndenham, sindromul obsesivo -compulsiv, sindromul Tourette θi
posibil ADHD -ul [26 -33].
Asocierea psihozei cu coreea Sydenham, ca θi cu febra
reumatismal ă chiar în absen κa coreei, a fost discutat ă pentru prima
dată în secolul VII θi VIII, pornind chiar de la constat ările lui
Sydenham [34].

11 
 Psihopatologia post -streptococic ă ofer ă un precedent în
cazul acestei ipoteze, demonstrând c ă procesul infec κios poate
declan θa o serie de reac κii inflamatorii care conduc la o varietate de
sindroame psihice θi somatice, inclusiv în cazul psihozelor a c ăror
etiopatogenie este cea vascular ă.
Patogenitatea infec κiei streptococice este în func κie de
genotipul bacteriei θi de mecanismul inflamator med iat genetic a
gazdei, θi ilustreaz ă modul în care factori externi ubicvitari θi relativi
benigni, poate conduce c ătre manifest ări grave sechelare, la un
număr limitat de persoane predispuse genetic.
III.7 Teoria autoimun ă
Neuropsihofarmacologia ╞i imunolog ia reprezint ă la ora
actual ă două dintre cele mai dinamice ramuri ale ╞tiin╢elor medicale.
În prezent, numeroase studii de specialitate abordeaz ă interac ╢iunile
complexe dintre neuronii cerebrali ╞i celulele imune. Corelarea
ipotezelor etiopatogenice din s chizofrenie axat ă pe teoria
neurodezvolt ării a adus în centrul discu ╢iilor posibile implica ╢ii
imunologice, sus ╢inute de o serie de argumente.

CAPITOLUL IV
EVALUAREA DIAGNOSTIC Ă ÎN SCHIZOFRENIE

Clasificarea tulbur ărilor psihice a fost ╞i este un subiect
controversat. În prezent func ╢ioneaz ă două clasific ări de importan ╢ă
major ă: capitolul V (F) din Clasificarea Interna țional ă a Maladiilor
(ICD -10) ╞i a IV -a edi ╢ie revizuit ă a Manualului de Diagnostic și
Statistic ă a Tulbur ărilor Mintale (DSM IV -TR) [34, 35] .
În ICD 10 schizofrenia este descris ă alături de tulburarea
schizotipal ă, tulbur ările delirante ╞i tulbur ările schizoafective, fiind
de altfel cea mai comun ă ╞i cea mai important ă tulburare din acest
grup. Tulbur ările schizoafective su nt incluse în aceea ╞i sec╢iune.
DSM -IV folose θte metoda diagnostic ării bazat ă pe
sindroame. Baza definirii sindromului clinic o reprezint ă criteriile de
includere (dovada manifest ărilor observabile clinic) acompaniate de
criteriile de excludere (diagnostic ele diferen κiale), specificându -se
care din diagnostice este principal ȋn cazul mai multor condi κii
psihiatrice prezente.
Eforturile de conceptualizare a datelor clinice θi de
diagnostic au drept scop crearea unor grupe nosografice omogene,

12 
 susceptibile de a fi tratate mai eficient θi cu mai mare specificitate.
Îmbun ătăκirea taxonomiei schizofreniei, pe baza unor patternuri
simptomatice specifice, a unor informa κii genetice θi a unor markeri
enzimatici θi biochimici poate oferi indica κii terapeutice eficien te θi
sistematice.

IV.1. Subtipurile clinice în schizofrenie:

1. SCHIZOFRENIA PARANOID Ă
2. SCHIZOFRENIA DEZORGANIZAT Ă
(HEBEFRENIC Ă)
3. SCHIZOFRENIA CATATONIC Ă
4. SCHIZOFRENIA NEDIFEREN ȚIATĂ
5. SCHIZOFRENIA REZIDUAL Ă
6. SCHIZOFRENIA SIMPL Ă
7. DEPRESIA POSTSCHIZOFREN Ă
IV.2. DIAGNOSTICUL DIFEREN ȚIAL AL SCHIZOFRENIEI

Diagnosticul diferen κial cel mai dificil de realizat, din punct
de vedere clinic, este probabil cel al tulbur ărilor afective cu
elemente psihotice incongruente cu dispozi κia. Polimorfismul
formelor de debut, tipurile evolutive multiple, fac dificil
diagnosticul diferen κial al schizofreniei. Delirul este una din
trăsăturile caracteristice schizofreniei dar nu este un symptom
specific acestei boli. Acesta rezult ă în urma unui proces metabolic
inadecvat de la niv elul creierului care poate fi secundar unei condi κii
medicale generale, sau a unor substan κe de abuz.
Condi κiile medicale generale (sinonim pentru condi κiile
medicale non -psihiatrice) sunt numite organice. Când o manifestare
psihotic ă este asociat ă unei condi κii medicale generale, este dificil de
cuantificat rela κia cauzal ă. Dac ă asocierea este pur întâmpl ătoare,
sau condi κia medical ă este consecin κa par κială sau total ă a
manifest ărilor discomportamentale, sindromul psihiatric este o
tulburare psiho tică primar ă. Alterarea func κionalit ăκii cerebrale ca θi
consecin κă imediat ă a unei afect ări organice trebuie imediat luat ă în
calcul atunci când func κionalitatea premorbid ă a pacientului are
substrat organic. Substan κele psihoactive sunt de multe ori
responsabile de apari κia unui episod psihotic. Aceste substan κe

13 
 active pot fi droguri de abuz, medica κia, toxine exogene care au efect
fiziologic direct asupra statusului mental al pacientului.
Alte diagnostice secundare care se impun în cazurile de
schizofren ie sunt:
a.tulburarea psihotic ă scurt ă (durat ă scurt ă de cel pu κin o zi, dar cu
remisiune în mai pu κin de o lun ă, cu recuperare complet ă ulterioar ă)
b. tulburarea schizofreniform ă (durat ă de cel pu κin o lun ă dar mai
puκin de 6 luni)
c. tulburarea delirant ă (cuprinde deliruri nonbizare, care nu
întrunesc criteriile de schizofrenie θi o durat ă de cel pu κin o lun ă)
d. tulburarea delirant indus ă (în care o persoan ă accept ă
necondi κionat însu θindu-θi chiar delirurile unei persoane delirante cu
care se afl ă în st rânsă legătură)
e. tulburare psihotic ă fără specifica κie (categorie rezidual ă)

IV. 3 STADIALIZAREA SCHI ZOFRENIEI
Schimbarea fundamental ă de la reconceptualizarea
schizofreniei ca ╞i o tulburare a neurodezvolt ării este no ╢iunea de
traiectorie a tulbur ării. Dac ă tulburarea începe în via ╢a pre – sau
perinatal ă, atunci psihoza din adolecen ╢a târzie ar trebui considerat ă
nu ca fiind un debut al bolii ci ca un stadiu tardiv al acesteia. Într –
adevăr, se poate spune c ă exist ă patru stadii ale schizofreniei, de la
risc la prodrom, psihoz ă ╞i dizabilitate cronic ă. [36] (Tabel 1).

Tabel 1 Stadiile evolutive ale schizofreniei
Stadiul I Stadiul II Stadiul III Stadiul IV
Risc pre –
simptomatic Prodrom
(pre-psihotic) Psihoza acut ă Boal ă cronic ă
Caracterisitici Vulnerabilitate
genetic ă,
Mediul de
via╢ă
Expunere Deficite
cognitive,
comportamentale
╞i sociale; Gânduri ╞i
comportamente
anormale, evolu ╢ie
cu remisiuni ╞i
recăderi Pierderea
func╢ionalit ă╢ii,
complica ╢ii
medicale,
încarcerare
Diagnostic Secven ╢e
genetice
Istoric familial SIPS, evaluare
cognitiv ă,
imagistic ă Interviu clinic,
pierderea insight –
ului Interviu clinic
Dizabilitate Niciuna sau
deficit
cognitiv u ╞or Schimb ări ale
func╢iilor sociale
╞i ╞colare Pierderea acut ă a
func╢ionalit ă╢ii,
suferin ╢ă familial ă
acută Dizabilitate
cronic ă, ╞omaj,
persoane f ără
adăpost
Interven ții Necunoscute Training
cognitiv ? Medica ╢ie,
Interven ╢ii Medica ╢ie,
interven ╢ii

14 
 PUFA? Suport
familial? psihosociale psihosociale,
servicii de
reintegrare
SIPS (Structured Interview for Prodromal Syndromes)
IV. 4 ASPECTE PARACLINICE ÎN SCHIZOFRENIE

IV.4.1 Datele de laborator , exprimate prin tulbur ări ale
activit ăκii electrofiziologice, biochimice, enzimatice θi imagistice,
servesc, actualmente, mai mult investiga κiilor θtiinκifice, decât
necesit ăκii practice, care poate fi satisf ăcută doar prin analiza
manifest ărilor clinice. Din punct de vedere neuropsihologic,
eforturile au fost considerabile, încercându -se prin baterii de teste
standardizate, localizarea anomaliilor discrete de la nivelul centrelor
neuronale.
Testarea neuropsihologic ă este un instrument prin care se
încearc ă înκelegerea func κionării re κelei neuronale, integritatea sa, în
vederea stabilirii u nor programe de reabilitare, dar mai ales pentru
monitorizarea în evolu κie a tratamentului.
Imagistica cerebral ă (CT sau IRM) demonstreaz ă la nivel
cortical, anomalii la nivelul scizurii sylviene θi interemisferice, un
volum cranian sc ăzut, volum redus al substan κei cenu θii (mai ales
emisferul stâng anterior), hipofrontaleitate, sc ăderea de volum a
lobului temporal, parietal inferior. La nivelul sistemului limbic (mai
ales emisferul stâng), s -a constatat o sc ădere de volum a
hipocampusului, amigdalei, girus ului parahipocampal, bulbului
olfactiv.

IV.4.2. Teste psihologice
Dintre testele psihologice , scalele de cotare pot fi utilizate
ca asisten κă în diagnostic θi pentru evaluarea eficacit ăκii
tratamentului. Caracteristica esen κială în schizofrenie o reprezi ntă o
deteriorare cognitiv ă, emo κional ă, perceptual ă θi comportamental ă a
individului. Expresia manifest ărilor clinice evolueaz ă diferen κiat de
la pacient la pacient, dar întotdeauna sever (în lipsa tratamentului) θi
cu tendin κă la cronicizare. Deteriorare a neuropsihic ă a pacientului
schizofrenic poate fi stabilit ă cu ajutorul mai multor teste, care în
general, pot fi împ ărκite în trei categorii: Teste specifice
manifest ărilor psihotice se efectueaz ă pe baza unor chestionare;

15 
 scale de evaluare a func κionali tăκii globale θi deterior ării
neuropsihice; metode de evaluare cu ajutorul observa κiei.

CAPITOLUL V
DEFICITUL COGNITIV ÎN SCHIZOFRENIE

V.1. INTRODUCERE

Ini╢ial, au fost propuse dou ă dimensiuni ale schizofreniei:
una pozitiv ă (idei delirante, halucina ╢ii, dezorganizarea gândirii ╞i
comportamentului) ╞i una negativ ă (aplatizare afectiv ă, avoli ╢ie).
Liddle a introdus apoi un model alc ătuit din trei factori, sindromul
de distorsiune a realit ă╢ii (simptomele pozitive), sindromul de
dezorganizare (tulbur ări formale ale gândirii, afecte inadecvate,
comportament dezorganizat) ╞i sindromul de s ărăcire psihomotorie
sau negativ. Înc ă de la descrierea schizofreniei de Kraepelin ╞i
Bleuler, tulbur ările proceselor cognitive prosexic, asociativ ╞i
voli╢ional au fost c onsiderate drept tr ăsături esen ╢iale ale acestei
categorii diagnostice. Astfel, în încercarea sa de a clasifica
tulbur ările psihice, Emil Kraepelin a adoptat termenul de *demen ╢ă
precoce + pentru a defini o stare caracterizat ă prin psihoz ă precoce ╞i
deteri orare cognitiv ă. Bleuler a redenumit schizofrenia în 1911,
accentuînd concep ╢ia sa despre boal ă ca o blocare a conexiunii între
afectul persoanei, gândire ╞i percep ╢ie, el v ăzând deficitele cognitive
ca fiind parte integrant ă a tulbur ării [37]. Simptomele cognitive ╞i
negative care fuseser ă specificate de Kraepelin ╞i Bleuler au fost mai
târziu umbrite de simptomele pozitive, care erau mai u ╞or de
observat ╞i identificat. Research Diagnostic Criteria (RDC), care a
fost realizat pentru a formaliza diagnostic ul tulbur ărilor psihice,
accentua simptomele Schneideriene, ╞i aceast ă tradi ╢ie a fost
continuat ă în DSM -III ╞i IV [37], Astfel, de ╞i simptomele negative
au fost ad ăugate ca ╞i criterii de diagnostic pentru schizofrenie în
DSM -IV, cogni ╢ia a r ămas totu ╞i neinclus ă în criteriile oficiale de
diagnostic. Câteva studii au dat gre ╞ în încercarea de a demonstra o
corela ╢ie semnificativ ă între simptomele pozitive ╞i func ╢ionalitatea
individului [38], sugerând c ă diagnosticul ╞i tratamentul axat pe

16 
 simptomele Schn eideriene de prim -rang nu reprezint ă aspectele
cheie ale tulbur ării.
Numeroase studii au ar ătat că, de╞i simptomele pozitive sunt
cele mai spectaculoase ╞i evidente, simptomele negative ╞i cele
cognitive sunt în realitate cele care afecteaz ă prognosticul
pacientilor în cea mai mare m ăsura, fiind în acela ╞i timp ╞i cele mai
persistente.
În ultimii ani, rolul central al deficitelor cognitive în
schizofrenie a fost pe deplin acceptat [39], atât de mult, încât
deficitele cognitive au devenit noile ╢inte pentru dezvoltarea de noi
tratamente [40]. Factorii care au condus la concluzia conform c ăreia
factorii cognitive reprezint ă caracteristicele centrale în schizofrenie
sunt discuta ╢i în continuare.

V. 2 DEFICITELE COGNITIVE – CARACTERISTICELE
CENTRALE ÎN SCHIZOFRENIE

V.2.1. Persisten ța în timp și stadiul clinic

O multitudine de dovezi recente indic ă faptul c ă diminuarea
abilit ă╢ilor cognitive reprezint ă o caracteristic ă central ă în
schizofrenie. Deteriorarea sever ă a perform an╢ei la testele cognitive
(două devia ╢ii standard sub media înregistrat ă la indivizii s ănăto╞i,
de control) în câteva domenii ale cogni ╢iei, reprezint ă dovezi
puternice în ceea ce prive ╞te importan ╢a deficitului cognitiv în
schizofrenie. Unul dintre motiv ele, pentru care deficitele cognitive
sunt considerate caracteristici centrale ale schizofrenie, este acela c ă
ele persist ă în timp chiar dac ă apar schimb ări majore în ceea ce
prive ╞te simptomatologia.

V.2.2 Deficitele cognitive și vulnerabilitatea genetic ă

Un al doilea motiv pentru care deficitele cognitive
reprezint ă deficitele centrale în schizofrenie este acela c ă ele sunt
prezente în forme mai attenuate la rudele de gradul întâi ale
pacien ╢ilor schizofreni. Datorit ă faptului că rudele de gradul întâi
prezint ă un risc pentru schizofrenie de aproape 10 ori mai mare
comparativ cu popula ╢ia general ă ╞i că adesea pot avea aceea ╞i
susceptibilitate genetic ă ca ╞i membrii familiei afecta ╢i de boal ă,

17 
 deficitele cognitive ar putea refle cta aspectele cheie ale
vulnerabilit ă╢ii genetice pentru aceast ă tulburare psihic ă.

V.2.3. Deficitele cognitive – factor de prognostic pentru debutul
schizofreniei

Un al treilea motiv pentru care deficitele cognitive sunt
văzute ca elemente de baz ă ale schizofreniei este sus ╢inut de faptul
că anumite deficite cognitive preced θi prezic debutul schizofreniei.
Studiile longitudinale care s ă urm ăreasc ă grupuri de indivizi cu grad
ridicat de risc de dezvoltare a schizofreniei din copil ărie pân ă la
vârsta a dultă sunt foarte pu ╢ine. Aceste studii realizate recent au
evaluat copii n ăscu╢i din mame schizofrene ╞i au ar ătat faptul c ă
memoria imediat ă, unele abilit ă╢i motorii ╞i aten ╢ia evaluate în
copil ărie pot prezice psihozele schizofrenice din perioada de adu lt
tânăr.

V.2.6 Deficitele cognitive anticipeaz ă func ționalitatea în
schizofrenie

În cele din urm ă, un al patrulea motiv pentru care
deficitele cognitive pot fi considera caracteristicile de baz ă ale
schizofreniei este faptul c ă acestea pot anticipa func κionarea social ă
θi independen ╢a pacien ╢ilor dup ă debutul de schizofreniei. Spre
deosebire de simptomele pozitive ╞i negative, deficitele cognitive se
coreleaz ă puternic cu func ╢ionalitatea individului. Literatura de
specialitate eviden ╢iază o corela ╢ie lo ngitudinal ă între abilitatea
cognitiv ă ca baz ă ╞i estim ările ulterioare ale func ╢ionalit ă╢ii
individului [41; 43], sugerând c ă deficitele cognitive reprezint ă
cheia ╞i probabil factorul care limiteaz ă reabilitarea persoanelor cu
schizofrenie. Dovezi care s us╢in aceast ă concluzie au fost eviden ╢iate
în ultimii ani, θi implic ă atât analize transversale θi longitudinale cât
θi mai multe forme de evaluare a rezultatelor func κionale [42, 43].
Într-adevăr, deficitele cognitive au fost considerate a fi un factor
limitant pentru func κionarea de zi cu zi în schizofrenie [43].

V.2.7. Diagnosticul diferen țial al deficitelor cognitive din SCH cu
cele din alte patologii psihiatrice

18 
 O cunoa ╞tere mai exact ă a caracteristicelor deficitului
cognitiv în schizofrenie, ar putea ajuta la realizarea unui diagnostic
diferen ╢ial mai exact fa ╢ă de psihozele afective. Concluziile
exper ╢ilor în cogni ╢ie din cadrul proiectului Measurement And
Treatment Research to Improv e Cognition în Schizophrenia
(MATRICS) au fost acelea c ă ,schizofrenia ╞i tulburarea
schizoafectiv ă au acela ╞i model al deficitului cognitiv, care este
distinct fa ╢ă de cel întâlnit în depresia major ă ╞i tulburarea bipolar ă,
precum ╞i fa╢ă de cel din demen ╢a Alzheimer + [186]. Acest grup de
exper ╢i au ajuns la aceste concluzii având la baz ă o serie de studii
care au eviden ╢iat faptul c ă în schizofrenie deficitul cognitiv este
mai profund decât acela din depresia majora sau tulburarea bipolar ă,
mai stabil în cursul evolu ╢iei bolii ╞i mult mai corelat cu starea
clinic ă. Rezultatele meta -analizelor asupra profilului cognitiv al
pacien ╢ilor cu schizofrenie, depresie major ă ╞i tulburarea bipolar ă
sunt descrise în figura 1.

Fig. 1 Profilul cognitiv în schizofrenie, depresia
major ă și tulburarea bipolar ă; Verb Mem (D), delayed verbal
memory; Verb Mem (I), immediate verbal memory; Vis Mem, visual
memory; Trails B, Trail Making Test, B; WCST, Wisconsin Card
Sorting Test; BD, Wechsler Adult Intelligence Scale (WAIS) block
design test; Voc, WAIS vocabulary [44].

V.2.8. Neurobiologia deficitului cognitiv din schizofrenie
Depistarea precoce a inabilit ă╢ilor ╞i defectelor
cognitive devine o ╢intă a preocup ărilor clinicianului, corelarea lor

19 
 cu un substrat neurobiologic ╞i fiziopatologic, reprezentând o baz ă
pentru abord ările terapeutice.
Fără a contesta importan ╢a testelor cognitive, este posibil
ca domeniul s ă poat ă progresa spre o perspectiv ă sistemic ă asupra
deficitului cognitiv în schizofrenie. Luând abilit ă╢ile cognitive
generalizate ca valoare nominal ă, ce ipoteze neurobiologie ╞i
fiziopatologice ar fi r ăspunz ătoare de aceste tulbur ări?
Prin studii de neur oimagistic ă, MRI ╞i CT, s -a putut
eviden ╢ia un model de disconectivitate vertical ă între circuitele
corticale ╞i subcorticale, fiind implica ╢i predominent cortexul
prefrontal, hipocampusul ╞i nucleii talamici. Aceast ă perturbare a
conect ării circuitelor co rtico-subcorticale a fost definit ă drept
dismetrie cognitiv ă, tulburare primar ă în schizofrenie [45],
caracterizat ă prin dificult ă╢i de selectare, procesare, coordonare ╞i
răspuns al informa ╢iei.
Anomalii ale SNC care ar putea sta la baza disfunc ╢iei
cogni tive generalizate în schizofrenie sunt reprezentate de: 1)
reduceri extensive ale substan ╢ei cenu ╞ii ╞i ale re ╢elei neuronale; 2)
diminuarea densit ă╢ii mielinice la nivelul tracturilor majore din
substan ╢a alb ă; 3) diminuarea integr ării semnalului neuronal ; 4)
anomalii asociate neurotransmi ╢ătorilor excitatori ╞i inhibitori,
glutamat ╞i acidul ﺳ-aminobutiric (GABA); 5) diminuarea volumului
hipocampusului.

V.2.9 Deficitul cognitiv – evaluare diagnostic ă
Deficitele cognit ive sunt considerate ca fiind centrale în
cadrul tabloului fiziopatologic al tulbur ărilor psihotice, în special al
schizofreniei, cele mai consistente fiind constat ările în ceea ce
prive ╞te tulbur ările de aten ╢ie, memorie ╞i a func ╢iilor executive.
Grupul MATRICS ( Measurement and Treatment
Research to Improve Cognition în Schizophrenie ) a determinat ╞apte
dimensiuni cognitive separate care sunt afectate în schizofrenie .

V.2.10 Deficitele cognitive – tratamente actuale, perspective

Spre deosebire de antip sihoticele tipice care nu îmbun ătă╢esc
cogni ╢ia ╞i pot altera memoria datorit ă propriet ă╢ilor antimuscarinice
╞i antidopaminergice accentuate, studii recente arat ă că

20 
 antipsihoticele atipice asigur ă îmbun ătă╢iri în toate ariile înv ă╢ ării,
vitezei de proces are, fluen ╢ei verbale ╞i abilit ă╢ilor motorii.
Date preliminare sugereaz ă că niciun antipsihotic atipic nu
este superior sau inferior altuia, din punct de vedere al func ╢iei
cognitive generale, dar apar diferen ╢e în privin ╢a vigilen ╢ei/aten╢iei ╞i
a fluen ╢ei verbale.
PARTEA PERSONAL Ă
STUDIUL I – EVALUAREA DEFICITULUI COGNITIV ÎN
SCHIZOFRENIE ȘI A EFECTELOR ANTIPSIHOTICE
ATIPICE ASUPRA ACESTUIA

1. INTRODUCERE

Studiul asupra deficitelor cognitive în schizofrenie ce
urmeaz ă a fi prezentat, este motivat de faptul c ă func ╢ia cognitiv ă
este marcat deteriorat ă la cea mai mare parte a pacien ╢ilor cu
schizofrenie, deficitele cognitive fiind considerate, în ultimul timp,
ca fiind simptomele centrale în schizofrenie, în detrimentul
simptomelor pozitive ╞i negative care erau considerate pân ă nu
demult ca având importan ╢ă major ă în aceast ă tulburare.
Antecedente ale acestor deficite cognitive au fost eviden ╢iate înc ă
din copil ăria pacien ╢ilor schizofreni, deficitul cogn itiv fiind aproape
complet dezvoltat la momentul primului episod psihotic la
majoritatea pacien ╢ilor schizofreni. Sub acest aspect apare
necesitatea studierii acestor simptome cognitive, care complic ă
tabloul clinic psihiatric ╞i care, conform rezultatelor studiilor din
literatur ă, a╞a cum am ar ătat în capitolele anterioare, ar putea avea
un rol predictiv în schizofrenie.
Totodat ă, disfunc ╢ia cognitiv ă exercit ă un impact
considerabil asupra calit ă╢ii vie ╢ii pacientului, func ╢ionării socio –
profesionale ╞i rezultatelor fin ╢ionale în general, prin efectele
negative exercitate asupra aten ╢iei, func ╢iei de execu ╢ie, abilit ă╢ilor
motorii ╞i capacit ă╢ii vizuo -spa╢iale. Având în vedere importan ╢a
func╢iei cognitive în ceea ce prive ╞te func ╢ionalitatea individului,
tendin ╢ele actuale ale psihofarmacologiei sunt axate pe dezvoltarea
unor medica ╢ii care s ă trateze deficitele cognitive în schizofrenie.
Diferen ╢ele ob ╢inute în cadrul diverselor studii în ceea ce
prive ╞te profilul efectelor cognitive arat ă că func ╢ia cogn itivă este o
altă variabil ă dup ă care vor trebui apreciate medicamentele

21 
 antipsihotice atipice, putând fi un factor important de luat în
considerare în alegerea unui medicament antipsihotic în cadrul
terapiei individualizate.
Segmentul de popula κie ales p entru desf ăθurarea
studiului reprezint ă un element important pentru reprezentativitatea
sa. Tema propus ă se refer ă la studierea sub anumite aspect a
domeniilor deficitelor cognitive la pacien ╢ii cu schizofrenie ╞i
eficacitatea antipsihoticelor atipice afla te în uz la ora actual ă.
Locul desf ăθurarii studiului a fost Spitalul Clinic
Universitar ,Socola ‖ Iaθi, cercetare desf ăθurată în perioada 2008 –
2011. Selec κia cazurilor clinice s -a făcut pe baza criteriului clinic de
încadrare, criteriu sus κinut de sisteme le de clasificare a bolilor
psihice DSM IV θi ICD -10, precum θi criteriul psihologic prin
folosirea a numeroase instrumente de evaluare psihologic ă pentru
diagnosticarea tulbur ărilor psihice prezente.
1. Criteriul clinic & conform acestui criteriu au fost
selectiona κi pentru studiu acei pacien κi care au beneficiat de un
diagnostic medical corect investigat θi de un diagnostic psihiatric
standardizat conform sistemului de clasificare interna κional ICD – 10
θi DSM IV -TR, a c ăror simptomatologie era suficient d e evocatoare
θi corespundea criteriilor clinice înscrise în sistemul de diagnostic ce
constituie obiectul studiului;
2. Criteriul psihologic & conform acestui criteriu au fost
selectiona κi pentru studiu acei pacien κi care au beneficiat de un
examen psihome tric ce au sus κinut manifest ările clinice eviden κiate
θi luate în discu κie.
2. OBIECTIVELE STUDIULUI:
Cercetarea a urm ărit o serie de obiective, dup ă cum
urmeaz ă:
 Stabilirea importan ╢ei deficitului cognitiv în rândul
pacien ╢ilor schizofreni
 Cunoa ╞terea mai e xactă a caracteristicelor deficitului
cognitiv ╞i delimitarea acestora de simptomele negative din
schizofrenie

22 
  Compararea efectelor neurocognitive ale olanzapinei,
quetiapinei, risperidonei, ziprasidonei, clozapinei, sertindolului
 Demonstrarea rela ╢iei dintre nivelul deficitelor cognitive în
schizofrenie ╞i func ╢ionalitatea social ă, precum ╞i cu complian ╢a la
tratament ╞i calitatea vie ╢ii.

3. DESCRIEREA METODELOR ȘI TEHNICILOR
DE LUCRU UTILIZATE

 lotul 1 & 20 de subiec ╢i trata ╢i cu olanzapin ă,
 lotul 2 & 20 de subiec ╢i trata ╢i cu quetiapin ă,
 lotul 3 & 20 de subiec ╢i trata ╢i cu risperidon ă,
 lotul 4 & 20 de subiec ╢i trata ╢i cu aripiprazol,
 lotul 5 & 20 de pacien ╢i trata ╢i cu ziprasidon ă,
 lotul 6 & 20 de pacien ╞i trata ╢i cu clozapin ă
 lotul 7 & 20 de subiec ╢i trata ╢i cu sertindol.

4. DESIGN -UL STUDIULUI
Vizitele din cadrul studiului au fost realizate lunar,
până la nivelul s ăptămânii 40 (vizita 10) fiind realizate în total 10
vizite pân ă la finalul studiului. Evalu ările neurocogniti ve au fost
realizate ini ╢ial la nivelul vizitei 1 (pân ă la 2 s ăptămâni de la
începerea tratamentului), în s ăptămâna 12 la nivelul vizitei 3 ╞i în
săptămâna 40 sau când pacientul iese din studiu, indiferent daca e
înainte de s ăptămâna 40.

5. REZULTATE

Scala PANSS
Administrarea de antipsihotice atipice a avut ca rezultat
îmbun ătă╢irea scorurilor PANSS -G.

23 
 Folosind testul Chi -pătrat urm ărim dac ă sunt diferen ╢e
între loturile studiate din punct de vedere al scorului PANSS -G, care
cuantific ă psihopatologia g eneral ă a loturilor. Se observ ă că nu au
fost înregistrate diferen ╢e semnificative statistic ( ﺻ²=21,324,
p=0,068), loturile fiind omogene din punct de vedere statistic ╞i al
scorurilor totale la scala PANSS -G.

Fig. 4 Prezentarea comparativ ă a dinamicii mediilor scorurilor
PANSS -G la momentele V i, V3 și V10

24 
 

Fig 5 Reparti ția loturilor în func ție de subscorul simpt pozitive și
subscorul simpt negative la Vi

Scala CGI
Acest parametru care cuantific ă severitatea deterior ării
clinice globale a simptomatologiei a înregistat modific ări în sensul
scăderii valorilor medii în toate loturile investigate.

Fig. 6 Reprezentarea grafic ă a varia κiei scalei CGI între cele trei
momente pe loturile studiate
CGI ‐ S

25 
 Se observ ă din datele prezentate mai sus c ă s-a ob╢inut o
îmbun ătă╢ire clinic ă global ă la toate loturile studiate.

Scala AIMS

Scala evalu ării mi ╞cărilor involuntare (AIMS) a relevat
următoarele aspecte:

Fig. 7 Reprezentarea grafic ă comparativ ă a varia ției scalei AIMS
între cele trei momente pe loturile studiat
Scala GAFS
Scala de evaluare GAF este un cumul de informa κii care
evalueaz ă statusul pacientului din punct de vedere clinic, social,
psihologic θi ocupa κional pe un continuum ipotetic bazat pe judecat ă
clinic ă.
Valorile medii ale scorului GAF sunt semnificativ mai
mari la momentul V10 la toate loturile investigate ceea ce traduce o
ameliorare a statusului bio -psiho -social al pacientului schizofrenic
după tratamentul cu antipsihotice atipice.

26 
 

Fig 8. Reprezentarea grafic ă a varia ției scalei GAF între
momen tele Vi și V10 pe loturi de tratament

Scala HQLS

Rezultatele func ╢ionale au fost m ăsurate ╞i cu ajutorul
Heinrichs -Carpenter Quality of Life Scale (HQLS), subliniind
dimensiunile sociale ╞i voca ╢ionale.
Scorurile aferente subscalelor au fost calculate ca
scoruri medii pentru itemii corespunz ători fiec ărei scale. S-a calculat
un scor total reprezentând suma scorurilor tuturor subscalelor.

27 
 

Fig.9 Reparti ția loturilor în func ție de rezulatele
scorurilor HQLS la momentul Vi

Fig.10 Reparti ția loturilor în func ție de rezulatele scorurilor HQLS
la momentul V3

28 
 

Fig.11 Reparti ția loturilor în func ție de rezulatele scorurilor HQLS
la momentul V10

Fig. 12 Reparti ția loturilor în func ție de rezulatele scorurilor
subscalei voca ționale (HQLS) prezentat ă comparative la momentele
Vi, V3 și V10

29 
 

Fig. 13 Reparti ția loturilor în func ție de rezulatele scorurilor
subscalei sociale (HQLS) prezentat ă comparative la momentele Vi,
V3 și V10
Scala ITAQ (Insight and Treatment Attitude Questionnaire)

30 
 Fig. 14 Reparti ția loturilor în func ție de scorul total ITAQ la
momentul Vi

Fig. 15 Reparti ția loturilor în func ție de scorul total ITAQ la
momentul V3

31 
 

Fig.16 Scorurile medii la scala ITAQ prezentate comparativ pe
loturi de studiu

32 
 Fig. 17 Reparti ția loturilor în func ție de scorurile subscalelor ITAQ
la momentul Vi

Fig. 18 Reparti ția loturilor în func ție de scorurile subscalelor ITAQ
la momentul V3

33 
 Fig. 19 Reparti ția loturilor în func ție de scorurile subscalelor ITAQ
la momentul V10

Tabel 6 Corelatiile Pearson intre modificarile la nivelul scorului
compus la bacteria neurocognitiva CATIE ╞i schimbarile din punct
de vedere al simptomatologiei clinice de la momentul Vi la V3 ╞i
V10 la pacientii tratati cu Olanzapina, Quetiapina ╞i Risperidona

Corela ╢ia negativ ă arată că o îmbun ătă╢ire a cogni ╢iei implic ă o diminuare a simptomatologiei
*p<0,05; ** p<0,01; *** p<0,001

Tabel 7 Corelatiile Pearson intre modificarile la nivelul scorului
compus la bacteria neurocognitiva CATIE ╞i schimbarile din punct
de vedere al simptomatologiei clinice de la momentul Vi la V3 ╞i
V10 la pacientii tratati cu Aripiprazol, Ziprasidona, Clozapina ╞i
Sertindol
Aripipra zol Ziprasidona Clozapina Sertindol
V3 V10 V3 V10 V3 V10 V3 V10
CGI-S -0,25 -0,43** -0,12 -0,24 –
0,36 -0,18 -0,38 -0,14
PANSS
Scorul
subscalei
pozitive -0,34* -0,21* -0,11* -0,13* –
0,22 -0,17 -0,14 -0,11
Scorul
subscalei
negative -0,23** -0,58*** -0,21 -0,12 –
0,21
*** -0,24 -0,13 -0,10 Olanzapina Quetiapina Risperidona
V3 V10 V3 V10 V3 V10
CGI-S -0,15 -0,59** -0,25 -0,38 -0,32 -0,11
PANSS
Scorul
subscalei
pozitive -0,26* -0,41* -0,21* -0,24* -0,12 -0,07
Scorul
subscalei
negative -0,33** -0,65*** -0,11 -0,32 -0,41*** -0,44
Scorul
subscalei
psihopatologi
ei generale -0,24* -0,42* -0,04 -0,16 -0,33** -0,31
Scorul total -0,32** -0,56** -0,13 -0,25 -0,39** -0,33

34 
  Scorul
subscalei
psihopatolo
giei
generale -0,22* -0,32* -0,24 -0,26 –
0,43
** -0,21 -0,15 -0,10
Scorul
total -0,22** -0,36** -0,23 -0,15 –
0,29
** -0,23 -0,13 -0,11
Corelatia negativa arata ca o imbunatatire a cognitiei implica o diminuare a simptomatologiei
*p<0,05; ** p<0,01; *** p<0,001

In saptamana 12 (V 3), corela ╢ia par ╢ială între modific ările la
nivelul scorului compus al bateriei de teste neurocognitive ╞i
modificările subscorurilor H -CQLS a fost de 0,13 (p=0,04) pentru
rezultatele din sfera vocational ă ╞i 0,16 (p=0,005) pentru rezultatele
ocupationale. Aceste corelatii partiale au fost usor mai mari la
momentul V 10, ╞i anume: r=0,24 (p=0,005) ╞i 0,34 (p=0,001) . În
acest studiu, a fost demonstrat faptul ca exista o corelatie pozitiva, în
sensul ca pacientii care au prezentat o imbunatatire cognitiv ă la
momentul V 10 au prezentat de asemenea, beneficii în domeniile
sociale ╞i occupationale, ceea ce sugereaz ă o rel evan╢ă func ╢ional ă
pentru ameliorarea cognitiei.

Tabel 8 Corela ╢ia par ╢ială între scorul compus neurocognitiv ╞i
scorurile H -QLS

Scor HQLS V3 V10
Subscala voca ╢ional ă 0,13 (p=0,04) 0,24 (p=0,005)
Subscala ocupa ╢ional ă 0,16 (p=0,005) 0,34 (p=0,001)

35 
 

Fig 20 Corela ╢ia par ╢ială între scorul compus neurocognitiv ╞i
scorurile H -QLS

CAPITOLUL VIII
NEUROCOGNI ȚIA ȘI COGNI ȚIA SOCIAL Ă ÎN
SCHIZOFRENIE – IMPLICA ȚII ÎN FUNC ȚIONALITATEA
PACIENTULUI SCHIZOFREN – STUDIU CLINIC
A. IPOTEZE DE LUCRU
1.Deficitele neurocognitive reprezint ă predictori puternici ai
rezultatului func ╢ional la pacien ╢ii cu schizofrenie.
2.Terapiile cognitiv -comportamentale sunt adjuvante
acceptabile, eficie nte ╞i sigure, ce ac ╢ioneaz ă complementar terapiei
antipsihotice în vederea amelior ării func ╢iilor cognitive la pacien ╢ii cu
schizofrenie.
B.OBIECTIVE
1.Demonstrarea corela ╢iilor între nivelul deficitelor
cognitive în schizofrenie ╞i func ╢ionalitatea social ă (cogni ╢ia social ă),
precum ╞i complian ╢a la tratament ╞i calitatea vie ╢ii.

36 
 În acest studiu vom încerca s ă demonstr ăm rela ╢ia dintre
ameliorarea deficitului cognitiv ╞i modific ările la nivelul
func╢ionalit ă╢ii ╞i calit ă╢ii vie ╢ii. În pl us, vom analiza cauzele
discontinuit ă╢ii tratamentului ╞i leg ătura acesteia cu psihopatologia,
calitatea vie ╢ii ╞i efectele secundare.
2.Eviden ╢ierea amelior ării cogni ╢iei sociale dup ă
administrarea antipsihoticelor atipice versus terapia combinat ă:
antip sihotice atipice plus interven ╢ii psihologice
De╞i medicatia neuroleptic ă si-a demonstrat în mod clar
eficacitatea în tratamentul psihozelor, ╞i mai ales al schizofreniei,
interventiile psihologice în schizofrenie îsi p ăstreaz ă un rol
semnificativ. Terapii le cognitiv -comportamentale sunt adjuvante
acceptabile, eficiente ╞i sigure, ce actioneaz ă complementar terapiei
antipsihotice, dar cercet ările în domeniu sunt înc ă la început.

C.DESCRIEREA METODELOR ╝I TEHNICILOR DE LUCRU
UTILIZATE
Acest studiu a fost unul de tip observa ╢ional, prospectiv.
Loturile de studiu au fost constituite din pacien ╢i cu
diagnostic de schizofrenie, conform ICD -10, pacien ╢i interna ╢i în
Spitalul Clinic de Psihiatrie ,Socola + Ia╞i ╞i afla ╢i sub tratament cu
antip sihotice atipice în perioada de includere în studiu.
În cadrul vizitei 1 (V1), a fost f ăcută selec ╢ia pacien ╢ilor care
corespund criteriului de diagnostic, vârst ă, dar ╞i de antecedente
patologice personale. În plus, a fost efectuat examenul clinic,
anamne za ╞i explor ările paraclinice. Rezultatele testelor screening
au fost ob ╢inute ╞i interpretate înainte de urm ătoarea vizit ă. Pentru ca
subiectul s ă poat ă continua participarea la studiu, a fost necesar ca
toate criteriile de înrolare s ă fie îndeplinite. Nu a fost obligatorie
finalizarea testelor într -o singur ă zi. Pentru completarea tuturor
procedurilor au fost alocate dou ă zile, în care:
/ Au fost invita ╢i pacien ╢ii să ia parte la acest studiu, au primit explica ╢ii
în ce const ă acesta (care sunt posibilele riscuri ╞i avantaje) ╞i au
semnat consim ╢ămîntul informat;
/ Au fost consemnate datele de identificare ╞i principalele
date antropometrice, precum ╞i anamneza socio -profesional ă;
/ Au fost consemnate, deasemenea, diagnosticul ╞i durata
bolii;

37 
 / Au fost no tate antecedentele personale patologice ╞i
antecedentele heredo -colaterale;
/ Au fost verifica ╢i o serie de parametri fiziologici
(indicele de mas ă corporal ă, tensiunea arterial ă, pulsul,
temperatura);
/ A fost efectuat ă o electrocardiogram ă;
/ Pentru feme i s-a efectuat un test de sarcin ă;
/ A fost prelevat sânge în vederea realiz ării examenului de
laborator (hemoleucogram ă, uree, creatinin ă, glicemie, TGP, TGO,
lipide serice, proteine totale);
/ simptomele psihiatrice au fost evaluate utilizând Brief
Psych iatric Rating Scale (BPRS & 37).
/ Au fost aplicate bateriile de teste CATIE (Clinical
Antipsychotic Trials of Intervention Effectiveness) ╞i BACS (Brief
Assessment of Cognition în Schizophrenia) pentru evaluarea
neurocognitiv ă;
/ Au fost evaluate calitat ea vie ╢ii pacien ╢ilor utilizând scala
HQLS (Heinrichs Quality of Life Scale) ╞i cogni ╢ia social ă la
momentul vizitei ini ╢iale.
În cadrul vizitei a 2 -a, num ărul total de pacien ╢i a fost
împăr╢it în dou ă loturi, astfel: lotul I & jum ătate din num ărul total
de pacien ╢i au primit în continuare tratament cu antipsihotice, iar
cealalt ă jumătate din pacien ╢i, reprezentând lotul II, au fost supu ╞i
unei terapii combinate: antipsihotice atipice + psihoterapie. La
acest nivel s -a realizat o reevaluare a calit ă╢ii vie ╢ii pacien ╢ilor
utilizând scala HQLS (Heinrichs Quality of Life Scale), a
neurocogni ╢iei, aplicând bateriile de teste CATIE (Clinical
Antipsychotic Trials of Intervention Effectiveness) ╞i BACS (Brief
Assessment of Cognition în Schizophrenia) pentru evalua rea
neurocognitiv ă ╞i a cogni ╢iei social ă. Celelalte vizite, respectiv
vizitele 3 -10, au fost vizite realizate s ăptămânal, constând în
╞edin╢e de psihoterapie cognitiv -comportamental ă, realizate numai
la pecien ╢ii din lotul II.
De la nivelul s ăptămânii 40 (vizitei 10), vizitele devin
săptămânale, la 50% din pacien ╢ii răma╞i în studiu aplicându -se
rerapii de reabilitare cognitiv ă ╞i comportamental ă, neurocogni ╢ia ╞i
cogni ╢ia sociale fiind cuantificate la începutul aplic ării acestor
metode ╞i la sfâr ╞itul ter apiei, comparativ, la pacien ╢ii care au

38 
 beneficiat de aceste metode asociate farmacoterapiei, cu aceia la
care a fost continuat doar tratamentul cu antipsihotice.
Vizita 11 s -a realizat la o evaluare final ă a calit ă╢ii vie ╢ii
pacien ╢ilor utilizând scala HQLS (Heinrichs Quality of Life Scale), a
neurocogni ╢iei, aplicând bateriile de teste CATIE (Clinical
Antipsychotic Trials of Intervention Effectiveness) ╞i BACS (Brief
Assessment of Cognition în Schizophrenia) pentru evaluarea
neuroco gnitiv ă ╞i a cogni ╢iei social ă.
În cadrul acestui studiu au fost utilizate 4 teste specifice
evalu ării cogni ╢iei sociale: dou ă specifice percep ╢iei emo ╢iilor ╞i
două percep ╢iei sociale. Cele dou ă teste ale percep ╢iei emo ╢ionale au
fost reprezentate de Facial Emotion Identification Test ╞i Voice
Emotion Identification Test .
Cele dou ă măsurători ai percep ╢iei sociale au fost
reprezentate de Half-Profile of Nonverbal Sensitivity ╞i Interpersonal
Perception Task -15.

E.REZULTATE

Rezultatele testelor neurocognitive la cele doua loturi la momentul V2

39 
 

Magnitudinea ameliorarii neurocognitive la momentul V11 f a╢ă de
V2 prezentat ă comparativ la cele dou ă loturi

Reparti ╢ia loturilor în func ╢ie de rezulatele scorurilor HQLS la
momentul V 2

40 
 

Reparti ╢ia loturilor în func ╢ie de rezulatele scorurilor HQLS la
momentul V 11
La lotul II, la care s -au aplicat metodele de reabilitare
cognitiv ă prin psihoterapie cognitiv -comportamental ă s-a obser vat
îmbun ătă╢ire a scorului total HQLS în special a scorului subscalei
sociale.

Evaluarea eficacit ă╢ii tehnicilor de reabilitare cognitiv –
comportamental ă pe termen scurt a ar ătat o îmbun ătă╢ire a cogni ╢iei
sociale la lotul care a fost supus unei terapii combinate
(antipsihotice ╞i psihoterapie cognitiv.comportamental ă) spre
deosebire de lotul la care numai terapia farmacologic ă cu
antipsihotice nu a ar ătat o îmbun ătă╢ire semnificativ ă a rezultatelor
testelor aplicate.

41 
 CAPITOLUL IX
DEFICITUL COGNITIV – CANDIDAT
ENDOFENOTIPIC PENTRU SCHIZOFRENIE?
STUDIU CLINIC
IX.I INTRODUCERE
Primul episod de schizofrenie apare, de obicei, în timpul
maturit ă╢ii timpurii, dar este precedat de multe ori de o lunga
perioada prodromala ╞i unele semne pot fi detectate chiar înc ă din
timpul copil ăriei. Studii recente ale fazei prodromale a schizofreniei
au raportat deficite cognitive similare cu cele ale pacien ╢ilor sever
afecta ╢i, dar de magnitudine mai mic ă, inclusiv în ceea ce prive ╞te
deficitele de aten ╢ie, func ╢ia executiv ă ╞i memoria de lucru
IX.2. Ipoteza studiului
Copiii neafecta ╢i ai pacien ╢ilor diagnostica ╢i cu schizofrenie prezint ă
deficite cognitive, chiar în absen ╢a simptomelor psihotice sau a
debutului schizofreniei.
IX.3. Obie ctivele studiului
Obiectivul principal al acestui studiu a fost de a evalua dac ă deficitele
cognitive sunt prezente la copiii, neafecta ╢i înc ă de boal ă, ai
pacien ╢ilor diagnostica ╢i cu schizofrenie ╞i dac ă acest deficit cognitiv
ar putea fi un bun predict or pentru dezvoltarea psihozei mai târziu.
IX.4. Metode:
Participan ╢i
Au fost recruta ╢i în studiu un num ăr de 60 de indivizi care a fost
împăr╢it în dou ă loturi, ╞i anume:
1. Lotul I – 50 de copii (35 b ăie╢i, 15 fete; intervalul de
vârst ă = 6 -16 ani), care pr ezentau cel pu ╢in unul dintre p ărin╢i
diagnosticat cu schizofrenie conform criteriilor de diagnostic pentru
schizofrenie din Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, Fourth Edition TR (DSM -IV TR).
2. Lotul II – 10 copii cu p ărin╢i sănăto╞i au fost recruta ╢i,
de asemenea, reprezentând grupul de control (Niciunul dintre
subiectii de control nu au avut diagnostic pe Axa I a tulbur ărilor, cu
niciun istoric personal de tulbur ări psihotice sau neurologice; nici
membrii familiei, pân ă la a treia genera ╢ie, nu au prezenta o
tulburare psihotic ă cunoscut ă).

42 
 Vizitele din cadrul studiului au fost realizate anual, pe
parcursul celor 3 ani de studiu. Au fost aplicate bateriile de teste
neurocognitive BACS (Brief Assessment of Cognition în
Schizophrenia) comparativ, la cele doua loturi de studiu la fiecare
vizită efectuat ă.
Dinamica performan ╢elor cognitive înregistrate la nivelul lotului I (cu
risc crescut dezvoltare a schizofren iei)

Rezultatele testelor neurocognitive corespunz ătoare lotului II (de
control, indivizi f ără risc de dezvoltare a schizofreniei)

43 
 

Performan ╢ele cognitive la momentul V3, prezentate comparativ, la
cele dou ă grupuri

Studiul a demonstrat demonstrat c ă func ╢ionarea intelectual ă
u╞or deficitar ă sau elemente mai specifice, cum ar fi aten ╢ia sau
memoria de sc urtă durat ă în copil ărie ╞i adolescen ╢ă, reprezint ă un
factor de risc pentru schizofrenie .

CAPITOLUL X.
PROIECT -PROGRAM DE DIAGNOSTIC
PRECOCE ȘI REABILITARE COGNITIV Ă A
ADOLESCEN ȚILOR CU RISC DE DEZVOLTARE A SCHIZOFRENIEI
Deficitul cognitiv ar putea juca un rol important în
diagnosticul schizofreniei chiar înainte de instalarea fazei prodromale
a schizofreniei. Astfel, a ╞a cum am prezentat anterior, rezultatele
studiului realizat de noi au eviden ╢iat faptul c ă, evaluare a cognitiv ă a
copiilor ai c ăror parinti aveau diagnosticul de schizofrenie, a indicat
faptul c ă deficitele neurocognitive (memoria de lucru ╞i aten ╢ia), pot
fi detectate în copil ăria timpurie, în jurul vârstei de cel pu ╢in de 9 ani,
╞i preced cu mul ╢i ani alte tipuri de simptome.

44 
 Se ╞tie că primul episod de schizofrenie apare, de obicei, în
timpul maturit ă╢ii timpurii, dar este precedat de multe ori de o lung ă
perioad ă prodromal ă ╞i unele semne pot fi detectate chiar înc ă din
timpul copil ăriei. Studii recen te ale fazei prodromale a schizofreniei
au raportat deficite cognitive similare cu cele ale pacien ╢ilor marcat
afecta ╢i, dar de magnitudine mai mic ă, inclusiv în ceea ce prive ╞te
deficitele de aten ╢ie, func ╢ia executiv ă ╞i memoria de lucru .
Ace╞ti marker c ognitivi pot fi de mare ajutor în
posibilitatea predic ╢iei psihozei înc ă din perioadele prodromale,
înainte de apari ╢ia primelor simptome clinice. Acest lucru sugereaz ă
posibilitatea c ă interven ╢ia cognitiv ă precoce ar putea influen ╢a
multiplele componente de vulnerabilit ă╢ii pentru schizofrenie. În
acest semns am încercat schi ╢area unui proiect program, ale c ărui
etape vor fi urm ătoarele:
• Identificarea popula ╢iei cu risc crescut
• Detectarea cazurilor
• Crearea serviciilor specializate pentru terapia precoce a
persoanelor cu risc crescut , centre care s ă:
-furniz eze informa ╢ii despre riscul de dezvoltare a psihozei ,
– aplicea metode de tratament specific ╞i individualizat.  

CAPITOLUL XI. CONCLUZII

În conc luzie, deficitele cognitive reprezint ă caracteristicile
centrale în schizofrenie; ele preced ă ╞i înso ╢esc dezvoltarea
simptomelor psihotice ╞i sunt cele care influen ╢ează func ╢ionarea
socio -profesional ă a pacien ╢ilor diagnostica ╢i cu schizofrenie. De
aceea , îmbun ătă╢irea cogni ╢iei este înso ╢ită de ameliorarea
func╢ionalit ă╢ii sociale. Astfel, atât antipsihoticele atipice cât mai ales
terapia combinat ă, adic ă administrarea de antipsihotice atipice la care
se adaug ă metode de psihoterapie cognitiv -comportamen tală,
îmbun ătă╢esc cogni ╢ia ╞i au ca rezultat o func ╢ionalitate social ă mai
bună a pacian ╢ilor cu schizofrenie. Totodat ă, deficitele cognitive în
general ╞i deficitul memoriei de lucru în special, ar putea avea un rol
predicitv în dezvoltarea episoadelor p sihotice la persoanele cu risc
crescut; astfel identificarea precoce a acelor indivizi care vor prezenta
în viitor episoade psihotice la care s -ar putea aplica precoce tehnici de

45 
 reabilitare cognitiv ă ╞i de antrenament al abilit ă╢ilor sociale ar avea ca
rezultat prevenirea sau m ăcar întârzierea ╞i diminuarea intensit ă╢ii
simptomelor psihotice.
Având la baz ă aceste concluzii ale studiilor efectuate, am
considerat util ă dezvoltarea ╞i implementarea unui proiect de
reabilitare cognitiv ă a adolescen ╢ilor cu ri sc crescut de dezvoltare a
psihozei în viitor.

46 
 BIBLIOGRAFIE

1. Michael Davidson, Valentin Matei – Cognitive
functioning as an endophenotype to investigate schizophrenia,
Revista Românã de Psihiatrie, seria a III -a, vol. IX, nr. 1, 2007;
2. Crow, T. J . (2007 ) How and why genetic linkage has not
solved the problem of psychosis: review and hypothesis. American
Journal of Psychiatry, 164, 13 &16;
3. Fuller Torrey E., Surviving Schizophrenia: A Manual for
Families, Consumers, and Providers, 5th ed. (2006);
4. Kraepelin E. & ,Klinische Psychiatrie, în Psychiatrie, Bd
III, Barth, Leipzig, 1913;
5. Bleuler E. – ,Dementia praecox oder Gruppe der
Schizophrenie în Handbuch de Psychiatrie (edit. Aschaffenburg),
Deuticke, Leipzig und Wien, 1911
6. Bleuler, E. Dementia Praecox or the Group of
Schizophrenias (International Universities Press, 1950
7. Schneider K: Klinische Psychopathologie [Clinical
Psychopathology], 5th ed. Hamilton MW, trans. New York,
Grune&Stratton, 1959;
8. Karl Jaspers, (1913): General Psychopathology,
Heidelberg University
9. Gorgos C. (sub red.) (1992): Dic ╢ionar enciclopedic de
psihiatrie, Edit. Medical ă, Bucure ╞ti, vol. I, 1987, vol II,1988, vol.
III, 189, vol. IV;
10. Lieberman, J. A. et al. Effectiveness of antipsychotic
drugs în patients with chronic schizophrenia. N. Engl. J. Med . 353,
1209 &1223 (2005);
11. Kaplan I.H., Sadock I.B., Grebb A.I (2003) Synopsis
of Psych iatry. Williams anD Wilkins., Baltmore, 9th Edition, 560 –
572;
12. Barbato A: Schizophrenia and Public Health . Geneva,
World Health Organization, 1996;
13. Henry A. Nasrallah, MD, and Donald J. Smeltzer, MA:
Contemporary Diagnosis and Management of The patient wit h
schizophrenia, 2002: 27 -28;
14. Samanin R, Garattini S: The pharmacology of
serotonergic drugs affectin appetite, în Nutrition and the Brain, Vol

47 
 8. Edited by Wurtman RJ, Wurtman JJ. New York, Raven, 1990, pp
163-192;
15. Gottesman II: Schizophrenia Genesis: Th e Origins of
Madness. New York, WH, Freeman and Company, 1991;
16. Sham P. C., O'Callagham E., Takei N., Murray G. K.,
Hare E. H., Murray R. M. (1992) : Schizophrenia following per –
natal exposure to influenza epidemics between 1939 and 1960, Br. J
Psychiatry 160:461;
17. Bleuler E. – ,Dementia praecox oder Gruppe der
Schizophrenie în Handbuch de Psychiatrie (edit. Aschaffenburg),
Deuticke, Leipzig und Wien, 1911;
18. Lahti, A. C., Koffel, B., LaPorte, D. & Tamminga, C.
A. (1995) Subanesthetic doses of ketamine stimulate psychosis în
schizophrenia. Neuropsychopharmacology 13:9 19;
19. McNeil TF., Cantor -Graae E., and Weinberger DR.,
Relationship of obstetric complications and differences în size of
brain structures în monozygotic twin pairs discordant for
schizophrenia, Am. J . Psychiatry, 2000 . 157:203 -12;
20. Torrey EF., et al., Seasonality of births în
schizophrenia and bipolar disorder: a review of the literature,
Schizophr. Res , 1997. 28:1 -38.
21. Huttunen M., Maternal stress during pregnancy and the
behavior of the offspring. în Early Influences Shaping the
Individual, Adv. Sci. Inst. Ser.: Life Sci, 1989:168 -82.
22. van Os J. and Selten J., Prenatal exposure to maternal
stress and subsequent schizophrenia: the May 1940 invasion of The
Netherlands, Br. J. Psychiatry, 1998. 172:324 -26.
23. McClellan JM., Susser E., and King MC., Maternal
famine, de novo mutations, and schizophrenia, JAMA, 2006 .
296:582 -4.
24. AbdelMalik P., et al., Childhood head injury and
expression of schizophrenia în multiply affected families, Arch.
Gen. Psychiatry, 2003 . 60:231 -36;
25. Weinberger, D.R. Implications of normal brain
development for the pathogenesis of schizophrenia. Archives of
General Psychiatr y, 1987; 44:660 -669
26. Swedo S, et al.: High prevalence of obsessive –
compulsive symptoms în patients with Sydenham's Cho rea. Am J
Psychiatry 1989, 146:246 -249.

48 
 27. Swedo SE, Leonard HL, Kiessling LS: Speculations
on antineuronal antibodymediated neuropsychiatric disorders of
childhood. Pediatrics 1994, 93:323 -326.
28. Asbahr F, Negrao A, Gentil V, Zanetta D, da Paz J,
Marques -Dias M, Kiss M: Obsessive compulsive and related
syndromes în children and adolescents with rheumatic fever with
and without chorea: a prospective 6 month study. Am J Psychiatry
1998, 155:1122 -1124.
29. Garvey MA, Swedo SE: PANDAS: the search for
environmental tr iggers of pediatric neuropsychiatric disorders.
Lessons from rheumatic fever. J Child Neurol 1998, 13:413 -423.
30. Bottas A, Richer MA: Pediatric autoimmune
neuropsychiatric disorders associated with streptococcal infections
(PANDAS). Pediatr Infect Dis J 2002, 21:67 -71.
31. Moore D: Neuropsychiatric aspects of Sydenham's
Chorea. J Clin Psychiatry 1996, 57:407 414.
32. Mercadante M, Busatto GF, Lombroso P, Prado L,
Rosario -Campos M, do Valle R, Marques -Dias M, Kiss M,
Leckman J, Miguel EC: The psychiatric symptoms of rheumatic
fever. Am J Psychiatry 2000 , 157:2036 -2038.
33. Van Der Horst L: Rheumatism and psychosis. Foli
Psychiatr Neurol Neurochir Neerl 1948, 1/2:56 -54.
34. *** American Psychiatric Association: Diagnostic and
Statistical Manual of Mental Disorder, Text Rev ised. Washington,
DC, American Psychiatric Press, 2001.
35. Clasificarea Interna ╢ional ă a Maladiilor (1994) & CIM –
X-OMS, Edit. Medical ă, Bucure ╞ti.
36. Yung, D., A. R., Bechdolf, A. & Amminger, P. Back
to the future: predicting and reshaping the course of psychoti c
disorder. Arch. Gen. Psychiatry 65, 25 -27 (2008);
37. Andreasen, N. C. – The evolving concept of
schizophrenia: from Kraepelin to the present and future.
Schizophrenia Research 1997, 28, 105 -109
38. Green, M. F. – What are the functional consequences
of neuroco gnitive deficits în schizophrenia? American Journal of
Psychiatry 1996, 153, 321 -330
39. Gold, J. M., & Green, M. F. (2005). Neurocognition în
Schizophrenia. în B. J. Sadock & V. A. Sadock (Eds.), Kaplan &

49 
 Sadock ’s comprehensive textbook of psychiatry (Vol. 8 th, pp. 1436 &
1448). Baltimore: Lippincott, Williams & Wilkins.
40. Gold, J. M. (2004). Cognitive deficits as treatment
targets în schizophrenia. Schizophrenia Research , 72(1), 21 &28.
41. Green,M. F., Kern, R. S., & Heaton, R. K. (2004).
Longitudinal studies of cog nition and functional outcome în
schizophrenia: Implications for MATRICS. Schizophrenia
Research , 72(1), 41 &51.
42. Green, M. F. (1996). What are the functional
consequences of neurocognitive deficits în schizophrenia? American
Journal of Psychiatry , 153(3), 321 &330
43. Carlsson R., Nyman H., Ganse G., Cullberg J.
Neuropsychological functions predict 1 – and 3 -year outcome în first –
episode psychosis. Acta Psychiatr. Scand. 2006 ;113:102 &111
44. Richard S. E. Keefe and Wayne S. Fenton – How
Should DSM -V Criteria for Sc hizophrenia Include Cognitive
Impairment? Schizophrenia Bulletin 2007 33(4):912 -920
45. Andreasen NC, Paradiso S,O 0Leary D S. Cognitive
dysmetria as an integrative theory of schizophrenia: a dysfunction în
cortical -subcortical -cerebellarcircuitry? SchizophrBul l.1998 ;24:203 &
218
46. Sellin AK, Shad M, Tamminga C., CNS Spectr . Vol
13, No 11, 2008;