Rezumat În lucrarea de față am încercat să prezentăm [617002]

1

Rezumat — În lucrarea de față am încercat să prezentăm
expertiza criminalistică a înregistrarilor audio. Am început
lucrarea printr -o scurtă introducere legată de voce, care stă la
baza vorbirii și a producerii de înregistrari audio. Am continuat
apoi cu fundamental științific pentru identificarea persoanei după
voce și vorbire. Am discutat despre procedeele de identificare a
persoanelor ce se bazează pe voce. Am prezenta t în capitolul 4
expertiza criminalistică a vocii și vorbirii, pentru a continua în
capitolul 5, cu informații privitoare la expertiza criminalistică a
înregistrarilor audio.

INTRODUCERE
Vocea este rezultatul energiei respiratorii folosite pentru a face
să vibreze corzile vocale, care generează astfel sunetele,
această manifestare fiind principala metodă a comunicării prin
coduri comune, respectiv prin limbaj.
Producerea vorbirii este compusă din două funcții mecanice de
bază: fonetică și articulație. Fon etica reprezintă producerea
unui semnal acustic. Articulația include modularea semnalului
acustic, în special de către buze, limbă și de palatul moale,
precum și de rezonanța în cavitatea supraglotică, oral și/ sau
nazal.
Percepția vocii este general descr isă ca o transformare în cinci
etape a semnalului audio în mesaj: analiza auditivă periferică,
analiza auditivă centrală, analiza fonetico -acustică, analiza
fonologică și analiza de ordin înalt (lexicală, sintactică și
semantică).
I. FUNDAMENTUL ȘTIINȚIFI C AL INDENTIFICĂRII
PERSOANEI DUPĂ VOCE ȘI VORBIRE
Identificarea persoanei după voce se înscrie printre metodele
tehnico -științifice moderne pe care criminalistica le pune în
slujba stabilirii adevărului și descoperirii autorului infracțiunii.
Identificarea vo rbitorului după voce și vorbire se bazează pe
diferențele existente de la o persoană la alta în construcția
aparatului fonorespirator, precum și pe prezența unor
particularități de ordin fiziologic sau apărute ca urmare a unor
stări fiziopatologice. Identi ficarea persoanelor după voce și
vorbire este posibilă datorită următoarelor elemente anatomo –
fiziologice și fiziopatologice care con stituie fundamentul
științific.

Toate componentele aparatului fonorespirator au o construcție
proprie fiecărei persoane, ca re se înscrie în cadrul anatomic
general. In esență, particularitățile care determină
individualitatea vocii fiecărei persoane fiind următoarele:
• Particularitățile de construcție ale aparatului fonorespirator,
ale fiecăruia dintre componentele sale serv esc la diferențierea
netă a unei persoane de alta. Cu alte cuvinte, configurația
gâtului, a cavității bucale, inclusiv a foselor nazale determină
ca sunetele emise să se situeze într -o anumită bandă de
frecvență.
• Particularitățile funcției fonatorii, de terminate de fiziologia
specifică actului respirator și îndeosebi de modul de
comportare a coardelor vocale [3]. Aceste particularități se
reflectă în cele trei caracteristici principale ale unei voci:
timbru, frecvență și intensitate, în care primele două sunt
deosebit de valoroase pentru identificarea persoanei, deoarece
scapă controlului conștient al acesteia. Intensitatea sunetului
este în funcție de rezistența coardelor vocale, de presiunea și
viteza aerului expirat. Vibrațiile coardelor vocale sunt
amplificate în cavitatea bucală și modificate cu ajutorul limbii.
• Particularități determinate de modificări ale aparatului
fonorespirator, apărute ca urmare a unor maladii, cum ar fi de
exemplu: laringitele, paraliziile, diafoniile de natură psihică, ce
includ o gamă de modificări, de la simpla răgușeală, până la
afonie. Particularitățile prezentate nu pot servi pe deplin
identificării persoanei după voce dacă vocea nu ar prezenta o
altă proprietate esențială și anume stabilitatea. Din momentul
schimbării v ocii la pubertate, aceasta rămâne relativ stabilă pe
întreaga durată a vieții. Concomitent cu înaintare în vârstă se
produc modificări în articularea frazelor, timpul de fonație se
lungește datorită ritmului mai lent, iar emisiunea prelungită a
unei vocale se scurtează în funcție de dificultățile debitului
respirator. La foarte multe persoane în vârstă apare vocea
tremurată ca urmare a neconcordanței între stimulii primiți și
răspunsul dat de mușchii coardelor vocale. Identificarea
persoanei după voce neces ită descoperirea unor urme
specifice, denumite urme sonore ale vocii și vorbirii, care
reprezintă înregistrări purtătoare a caracteristicilor generale și
individuale proprii vorbitorului pe suporturi magnetice de
memorare a datelor și pe sisteme multimedia .
Caracteristicile de identificare a vocii și vorbirii
În vederea determinării și aprecierii științifice a
caracteristicilor vocii și vorbirii sunt necesare mijloace tehnice Expertiza criminalistică a înregistrărilor audio
Precup Oana, Murăreci Elena -Grațiela

2
speciale de evaluare, de tipul sonografelor. Sonografele permit
analize complexe ale caracteristicilor generale și individuale
fonoacustice, spectrul lor de 45 audiofrecvență fiind situat
între 5 și 16.000 Hz.
Expertiza criminalistică complexă a vocii și vorbirii, a
imaginilor spectrografice ale vocalelor și consoanelor relevă
următo arele caracteristici generale și individuale mai
importante de identificare.
Caracteristicile vocii
A. Vocea are drept caracteristici acustice generale:
– configurația de ansamblu a formanților transcriși pe
vocogramă;
– durata de pronunțare a unui cuvâ nt sau a unui grup de
cuvinte;
– intensitatea vocii, toate aceste servind la restrângerea
grupului de persoane suspecte.
B. Caracteristicile acustice individuale sunt formate dintr -un
complex de frecvențe, alcătuit din:
– frecvența de rezonanță a cavită ții aparatului vocal
(formanții);
– frecvența specifică sunetelor nazale și frecvența vocii.
Caracteristicile vorbirii
Vorbirea se caracterizează, în general, prin particularități de
expresie și stil, specifice unui anumit grup de persoane. Cu
privire la particularitățile modului de a vorbi al unei persoane,
amintim că acestea pot face obiectul recunoașterii sale de către
o altă persoană, martor de auditu sau de către victimă, situație
întâlnită frecvent în practică.
II. PROCEDEE DE INDENFIFI CARE A UNEI PERS OANE DUPĂ
URMELE SONORE DE VOCE ȘI VO RBIRE
Metoda românească de expertiză criminalistică a vocii și
vorbirii prezintă un mod rațional și științific de analiză a unui
complex de probleme ce interesează procesul judiciar,
referitoare la identificarea făptuit orului după voce și vorbire.

2.1. Stabilirea apartenenței la gen a persoanei

2.1.1. Stabilirea apartenenței la gen cu ajutorul vocii;
Determinarea genului persoanei a cărei voce și vorbire sunt
imprimate pe fonograma în litigiu ușurează activitatea
organelor de urmărire penală în acțiunea de identificare a
făptuitorilor, de stabilire a răspunderii acestora sau a
împrejurărilor în care s -a comis fapta. Ipoteza se lucru este în
deplină concordanță cu datele deținute de medicină și fonetică,
potrivit cărora , din punct de vedere anatomic, laringele de
femeie este situat mai sus decât cel de bărbat și are dimensiuni
mai reduse. Minima și maxima emisiunii vocii vorbite de
femeie sunt cu 200 -250 cm2/s mai înalte decât în cazul vocii
de bărbat. La bărbați, valoar ea medie a frecvenței tonului fundamental
este de 125 Hz, în timp ce la femei această valoare medie este
de 250 Hz. La bărbați, vocea se înscrie în primul registru, în
timp ce la femeie vocea se înscrie atât în primul registru, cât și
în registrul al doile a (mai ales în stările afective simulante). În
medie, la femei, frecvențele formanților sunt cu 20  mai mari
decât la bărbați. Aceste neconcordanțe lasă amprente și în
reprezentarea sonoră a vocii de bărbat și a vocii de femeie.

2.1.2. Stabilirea aparten enței la gen cu ajutorul vorbirii;
Particularitățile lingvistice observate în vorbirea femeilor au
atras atenția mai multor cercetători. Aceste particularități sunt
legate de trăsăturile fiziologice și psihice caracteristice.
Femeile pronunță sunetele cu o energie articulatorie mai slabă
și au un debit mai rapid.

2.1.3. Stabilirea cu aproximație a vârstei în cadrul genului;
Elementele de ordin fonetic pot duce la delimitări între vocea
de tânăr și vocea de adult, precum și între vocea de adult și
vocea ce lor în vârstă. Până în jurul vârstei de 12 -15 ani, tinerii,
cu precădere băieții, au o voce cu o octavă mai sus față de
adulți, având o frecvență cu un număr mai ridicat de vibrații.
După vârsta de 45 ani se constată o scădere a debitului, a
intensității ș i a înălțimii medii. Ritmul verbal devine mai lent și
se produc modificări, apărând la final vocea tremurată. În
determinarea cu aproximație a vârstei un rol îl are și
diferențierea lingvistică. În materie de vocabular, generația
vârstnică este conservatoa re, iar tinerii sunt înclinați spre
inovații.

2.2. Identificarea vorbitorului
Identificarea vorbitorului după voce și vorbire impune din
punct de vedere tactic, criminalistic, parcurgerea și respectarea
următoarelor etape:

2.2.1. Examinarea separate
Examinarea separată se realizează prin ascultarea vocii și
vorbirii, atât la vocea în litigiu, cât și la modelele de voce și
vorbire prelevate de le persoanele suspecte, folosindu -se
aceleași mijloace de redare. De regulă, datele percepute în
această etapă se referă la caracteristicile generale ale vorbirii.
În faza următoare se procedează la obținerea vocogramelor în
litigiu pentru a fi comparate cu vocogramele model de
comparație.

2.2.2. Examinarea comparativă
Pentru realizarea examenului comparativ se pro cedează la
compararea caracteristicilor generale și individuale ale vocii și
vorbirii. Prin caracteristici acustice generale ale vocii se
înțeleg particularitățile acustice relativ neschimbătoare ale
vocii, proprii unui grup de vorbitori. Cu ajutorul lor s e poate

3
restrânge cercul de vorbitori suspecți a fi autori ai vocii în
litigiu.
Caracteristicile acustice generale sunt:
– aspectul general al desenului descris de formanții reprezentați
pe vocogramele în bandă lată;
– durata unui cuvânt, propoziție sau frază – permite să se
deosebească o pronunțare sonoră scurtă de una mai lungă.
Durata se măsoară pe vocogramă de la prima intensitate
sonoră care marchează începutul cuvântului, propoziției sau
frazei, până la ultima prezență sonoră a sunetului final al
cuvântului, propoziției sau frazei ce fac obiectul examinării.
– intensitatea vocii – reprezintă cantitatea de energie sonoră
care trece într -o secundă printr -o suprafață de 1 cm2,
perpendicular pe direcția de propagare.
Prin caracteristici acustice indiv iduale se înțeleg particularități
acustice relativ neschimbătoare ale vocii, proprii unui singur
vorbitor. Caracteristicile acustice individuale ale vocii sunt:
– formanții – componente singulare, constituite în grupe, ale
căror frecvențe centrale corespu nd cu frecvențele de rezonanță
ale cavității aparatului vocal.
– antiformanții – apar alături de formanți și sunt caracterizați
prin minime de energie acustică. Aceștia sunt specifici
sunetelor nazale m și n, și uneori vocalelor, fiind situați pe
vocogram e în vecinătatea frecvenței de 500 Hz.
– frecvența vocii – reprezintă numărul de perioade în unitatea
de timp și se măsoară în cicli pe secundă sau în herți. Din
punct de vedere subiectiv, frecvența vocii se traduce prin
senzația de înălțime. Cu cât frecv ența este mai mică, sunetul
pare mai grav și cu cât frecvența este mai mare, sunetul pare
mai acut. Potrivit metodei românești de expertiză
criminalistică a vocii și vorbirii, pot fi examinate pe
vocograme frecvența formanțială și frecvența tonului
fundame ntal.
– bara de sonoritate;
– formantul de nazalitate;
– tranziția;
– bara care marchează explozia consoanelor redată de
vocogramele în bandă lată;
– durata fiziologică;
– dinamica vocii;
– locusul;
– nazalizarea sunetelor;
– respirația în timpul emisiunii vocale.
– compararea caracteristicilor vorbirii;
Pe parcursul vorbirii, persoana capătă o deprindere proprie
caracteristicilor specifice aparatului său fonorespirator, un fel
al său aparte de construire și pronunțare a sunetelor, silabelor,
cuvintelor și frazelor care compun vorbirea.
Prin caracteristici generale ale vorbirii se înțeleg
particularitățile relativ neschimbătoare ale vorbirii proprii unui
grup de subiecți, care pot contribui la restrângerea cercului persoanelor suspecte. Printre car acteristicile generale ale
vorbirii se înscriu și stilurile funcționale ale limbii.
Prin caracteristici individuale ale vorbirii se înțeleg acele
particularități relativ neschimbătoare, proprii fiecărui vorbitor.
Ele pot contribui în unele cazuri la exclu derea unor persoane
suspecte din cercul de suspecți, iar în alte situații la
identificarea vorbitorului.
Caracteristicile individuale ale vorbirii pot fi împărțite în
următoarele categorii:
– particularități fonetice: accentul, intonația, deprinderea de a
prescurta unele cuvinte, apariția unor corecturi, modul propriu
de pronunțare a cuvintelor străine; – particularități fonetice
străine;
– particularități lexicale și frazeologice;
– defecțiuni de pronunție;
– particularități gramaticale .
În procesul demonstrației se pot folosi o serie de tehnici,
printre care: fișele cu datele rezultate din ascultare, tabelul
sinoptic, diagramele (diagrama amplitudinii medii), planșele
cu vocograme în care se confruntă caracteristicile coincidente
ori necoincidente, j uxtapunerea, suprapunerea între vocograma
în litigiu și cele de comparație și proiecția făcută în fața
organelor de urmărire penală sau a instanțelor de judecată
atunci când se dispune astfel.
În marea majoritate a cazurilor se pot formula una din
următoa rele concluzii:
– cert pozitivă;
– cert negativă;
– de probabilitate;
– de imposibilitate.

III. EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ A VOCII ȘI
VORBIRII
Expertiza criminalistică a vocii și vorbirii stabilește mijloacele,
principiile, procedeele și tehnicile utilizate în examinarea
urmelor sonore ale vocii și vorbirii, precum și a modelelor de
comparație, pentru a putea răspunde întrebărilor formulate de
organele judiciare.
Stabilirea autenticității înregistrărilor audio
Obiectivul expertizei criminalistice de autentifi care a
înregistrărilor audio constă în stabilirea autenticității acestora.
Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate și
practicii internaționale, în cazul în care înregistrarea nu este
autentică, aceasta nu poate fi acceptată ca mijloc mat erial de
probă. Pentru analiza autenticității înregistrărilor audio pe
bandă magnetică sunt utilizate la nivel interna țional
următoarele standarde:[2 ] AES 27 – 1996(r2007) și AES 43 –
2000(r2005). Aceste standarde stabilesc reglementări unitare
privind defini ția unei înregistrări autentice, condițiile
referitoare la calitatea și cantitatea materialelor puse la

4
dispoziție, ambalarea și expedierea materialelor, manipularea
acestora, prelevarea modelelor de comparație și metodele
utilizate în analiza înregistrări lor audio[2] .
Înregistrarea audio pe suport magnetic este autentică dacă
îndep linește următoarele condiții [2] :
• Înregistrarea audio a fost realizată simultan cu evenimentele
acustice conținute pe aceasta și nu reprezintă o copie.
• Înregistrarea audio nu conține eventuale intervenții, cum ar fi
de exemplu, ștersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze
sau alte elemente de contrafacere.
• Înregistrarea audio a fost efectuată cu echipamentul tehnic
prezentat de partea care a efectuat înregistrarea.
În vederea analizei autenticității probelor multimedia, diferite
manuale de bune practici, proceduri de lucru și articole de
specialitate prezintă tehnici care pot fi folosite de către experți
[4].
Expertiza criminalistică de autentificare a probe lor mul timedia
poate estima:[2]
-data și ora când acestea au fost create;
– existența unor ștergeri și durata aproximativă a pasajelor
șterse;
– dacă înregistrarea în format comprimat MP3, WMA este la
prima generație de compresie digitală audio.
Stabilirea aut enticității înregistrărilor este foarte importantă,
prin intermediul art.91³ din Codul de procedură penală se
dispune atașarea la dosarul cauzei a înregistrărilor, indiferent
de tipul de suport.
Identificarea persoanei vorbitorului
Identificarea persoanei vorbitorului presupune respectarea
anumitor condiții de calitate privind înregistrarea în litigiu,
utilizându -se și modele de comparație, pe baza cărora se pot
obține date privind sexul, vârsta, profesia, zona din care
provine vorbitorul, eventuale afecțiu ni ale aparatului
fonorespirator, dacă a citit sau a vorbit liber, dacă a fost
constâns să vorbească, dacă se află în stare de stres, etc.
Identificarea persoanei vorbitorului se efectu ează prin
următoarele metode:[1]
Identificarea persoanei vorbitorului prin fonologie și fonetică
acustică baz ată pe măsurări acustice ale parametrilor vorbirii,
de exemplu a frecvențelor formanților și a frecvenței
fundamentale a eșantionului de voce (semiautomatic – utilizând
calculatorul pentru analiza vocii, sonograme, formanți și alte
informații tehnice care sunt comparate).
Identificarea automată a vorbitorului care folosește metode
computerizate bazate pe teoria comunicațiilor și pe
identificarea după modele. Această metodă prezintă mai multe
avantaje: obiectivitate; baze științifice concrete; independența
față de conținutul vorbirii; posibilitatea compensării prin
normalizare a unor diferențe între cele două eșantioane de
voce comparate; rapiditate; exprimarea grafică și numerică a
rezultatelor obținute. Stabilirea eventualei deghizări a vocii și vorbirii
Stabilirea eventualei deghizări a vocii și vorbirii care a fost
realizată prin acoperirea telefonului cu o batistă, vorbirea în
șoaptă, modificarea tonalității, astuparea nasului, etc.
Examinarea propriu -zisă parcurge aceleași etape, comune
oricărei expert ize criminalistice destinate identificării
persoanei: examinarea comparativă, demonstrația și
formularea concluziilor certe pozitive sau negative, de
probabilitate ori de imposibilitate a rezolvării problemei.
Institutul Național de Criminalistică din cadr ul Inspectoratului
General al Poliției Române are în dotarea sa un laborator de
fonoscopie judiciară. Laboratorul de fonoscopie judiciară
dispune atât de un set de echipamente specifice destinate
examinării înregistrărilor audio în format analog (de tipul
casetelor audio) cât și de un echipament software care permite
analiza complexă a înregistrărilor audio în format digital și
îmbunătățirea calității acestora în vederea creșterii audibilității
lor. [1]
Recunoașterea persoanei după voce sau vorbire presupun e, în
mod firesc, separarea martorului de persoanele din grupul
alcătuit în acest scop. Pentru asigurarea obiectivitătii
recunoașterii, se vor crea condiții de audibilitate cât mai
apropiate de cele în care martorul a perceput vocea și vorbirea
persoanei d e identificat. Organul judiciar trebuie să fie pregătit
să prevină posibilele încercări de disimulare ale persoanei
suspecte prin modificarea vocii și vorbirii, știind că este
ascultat tocmai în acest scop. Dacă există indicii că este
posibilă o astfel de disimulare, organul judiciar nu trebuie să
aducă la cunoștință persoanei de identificat de ce este
ascultată.

IV. EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ A
ÎNREGISTRARILOR AUDIO
Domeniul criminalistic al înregistrarilor audio implică mai
multe subiecte familiare comunității de procesare de semnal
audio digital (DSP), cum ar fi recunoașterea vocală,
indentificarea vorbitorului și îmbunătățirea calității semnalului.
Aplicând teorii moderne DSP problemelor din domeniul
criminalistic, se pot obține rezultate foarte bune.
Expert iza criminalistică a semnalelor audio se referă la
achiziția, analiza și evaluarea înregistrărilor audio.
Principalele interese ale expertizei criminalistice a semnalelor
audio sunt următoarele:
1. Stabilirea autenticității probei audio
2. Imbunătățirea înregist rărilor audio pentru a spori
inteligibilitatea și percepția sunetelor de nivel scăzut
3. Interpretarea și documentarea probelor audio, cum ar fi
identificarea vorbitorilor, transcrierea dialogului și
reconstituirea locului crimei și cronologia
evenimentelor.

5
Detaliile proceselor exprertizei criminalistice a înregistrarilor
audio
Inspectarea și manipularea fizică
Examinatorul documentează condiția și proprietățile
înregistrării audio, inclusiv lungimea și condițiile benzii, orice
seriale de fabricație sau nume re de lot și configurația
magnetică de pe bandă.
Ascultarea critică
Examinatorul ascultă cu atenție întreaga înregistrare și notează
orice alterație sau neregularitate aparentă. Acesta notează orice
probă perceptibilă de editare, lipire sau orice disconti nuitate a
zgomotului de fundal.
Observații legate de semnătura magnetică și a formei de
undă
Condiția semnalelor magnetice de pe bandă sunt examinate
folosind tehnici de dezvoltare magnetică și comparate cu
semnătura de referință a înregistrărilor obținute de la același
dispozitiv de înregistrare. Pentru consistență, sunt examinate și
semnăturile asociate capetelor de înregistrare, tranzițiile de la
stop la start, de la start la pauză și așa mai departe.
Examinatorul observă și masoară formele de undă elect rice
obținute în redarea benzii.
Pregătirea raportului
În final, examinatorul analizează observațiile și scrie un raport
care explică dacă banda este autentică, o copie sau modificată
în orice mod după ce a fost facută înregistrarea originală.
Suport digit al
Problema autencității devine mai complicată pentru
înregistrările digitale deoarece probele de alterare și
modificare sunt mai dificil de descoperit decât în modul fizic.
Un efort recent în autentificarea audio ce se aplică
înregistrărilor digitale est e analiza semnalelor reziduale
datorate cuplării frecvenței liniei electrice (ENF) în sistemul
de înregistrare audio [6]. Frecvența rețelei electrice, nominal
60Hz în Statele Unite ale Americii și 50 Hz în alte părți ale
lumii, nu este constantă ci variază cu 1/20.5Hz din timp în
timp într -un mod imprevizibil. Aceasta variză datorită unor
nepotriviri dintre încărcarea sistemului electric și generarea
sistemului. Câmpul magnetic generat de la AC poate cauza un
zumzet perceptibil în înregistrare care în mod no rmal este
nedorit. Cu toate acestea, dacă zgomotul este present,
fluctuațiile caracteristicii frecvenței pot fi urmarite la o
anumită dată și oră dacă există date suficiente.
Prin urmare, informația ENF extrasă din expertiza unei
înregistrări poate fi com parată cu o bază de date ce conține
date ENF cunoscute pentru a verifica data și ora înregistră rii.
[5] Un sistem propus pentru extragerea ENF din înregistrările
audio este prezentat in Figura 1. In figura 2 se prezinta o
simpla comparatie a datelor ENF ob tinute de la o inregistrare
audio si datele de referinta ENF de la sistemul de alimentare electrica. Procedura ENF nu este mereu aplicabila in practica
deoarece cuplarea campului magnetic de la sistemul de
alimentare poate fi minim in echipamentele audio b ine
concepute, atunci cand sunt folosite condensatorul si
microfoanele piezoelectrice, sau cand echipamentul care
functioneaza pe baterii este folosit intr -o zona departe de
reteaua de energie electrica [7 ].

Figura 1. Sistem pentru extragerea informa ției ENF [5]

Figura 2. Comparație a datelor ENF [5]

6
Îmbunătățiri
Expretiza înregistrărilor audio este îngreunată de zgomot,
deformări, sunete interferențe și alte provocări în procesarea
semnalelor care pot împiedica analiza propriu -zisă. Printre
cele mai com une probleme de îmbunatățiri ale experților în
expertiza criminalistică a înregistrărilor audio este
înregistrarea clandestină a conversațiilor relevante prin
microfoane ascunse. Natura sistemului de înregistrare duce
adesea la plasarea slabă a microfonulu i cu privire la
participant, interferența de la vânt și alte sunete din mediu și
frecarea datorată hainelor care vin în contact cu microfonul.
Când semnalul audio înregistrat conține zgomot adițional, este
de preferat îmbunătățirea ratei semnal -zgomot înai ntea redării.
Procesul de îmbunătățire este în general realizat iterativ ofline
folosind o copie digitală a înregistrării originale pentru ca
înregistrarea originală să rămână nemodificată. Majoritatea
examinatorilor folosesc procesarea atât în domeniul t imp cât și
în domeniul frecvență în efortul de a furniza ascultătorului cu
un semnal ce este de o calitate mare sau inteligibilitate decât
semnalul original cu zgomot. Scopul îmbunătățirii expertizei
criminalistice a înregistrărilor audio este de a spori
inteligibilitatea și de a reduce oboseala ascultătorului la
transcrierea vorbirii sau să ajute la descoperirea sunetelor de
fundal ce pot fi importante în investigații.
Metode DSP comune
Procedurile de îmbunătățire a expertizei înregistrărilor audio
includ e detectoare în domeniul timp și filtre în domeniul
frecvenței.
Detecția in domeniul timp
Îmbunătățirea în domeniul timp tratează amplitudinea
semnalului audio înregistrat. Un exemplu este comprimarea
câștigului, prin care nivelul global al semnalului es te ajustat
pentru a fi relativ constant: pasajele de liniște sunt amplificate
iar pasajele puternice sunt atenuate. Metodele de reducere a
zgomotului în domeniul timp, fie analog fie digital, folosec un
nivel al semnalului specificat (sau prag), ce indică prezența
semnalului dorit. Pragul este setat destul de sus astfel încât
atunci când semnalul dorit este absent, nu există zgomot de
fundal sau alte zgomote. Cu toate astea, pragul nu trebuie setat
atât de sus încât semnalul droit să fie afectat atunci cand este
prezent. Dacă semnalul primit este sub prag, se presupune că
ar conține doar zgomot, și nivelul semnalului de ieșire este
redus. Monitorizând continuu nivelul semnalului de intrare
comparat cu pragul, metodele detecției în domeniul timp
blochează și deblochează semnalul de ieșire cu variașia
nivelului semnalului de intrare. Acest process poate face
semnalul mai puțin zgomotos datorită șuieratului care dispare
în pauzele dintre cuvinte sau propoziții, dar nu este eficient, în
general, datorită faptului că nu face altceva decât să reducă
zgomotul de fundal atunci când poarta este deschisă și
semnalul dorit este prezent. Eficiența metodelor în domeniul timp poate fi îmbunătățită
folosind procesarea semnalelor digitale. De exemplu, unele
îmbunătățiri DSP includ un software pentru controlul pragului
care să îl varieze automat dacă nivelul zgomotului se schimbă
și divizează decizia de oprire în două sau mai multe sub -benzi
de frecvențe. Folosind mai multe benzi de frecvență cu porți
individuale înseamnă că p ragul poate fi setat într -un mod
optim dacă zgomotul variază de la o bandă de frecvență la alta.
Cu toate aceste îmbunătățiri, metodele de procesare în
domeniul timp pentru îmbunătățirea expretizei înregistratilor
audio sunt înca limitate.
Filtrarea in dom eniul frecvență
Metodele de filtrare în domeniul frecvenței pentru
îmbunătățirea expertizei înregistrărilor audio folosesc adesea o
anumită formă de scădere spectrală. Așa cum numele
sugerează, scăderea spectrală implică formarea unui estimate a
spectrului de zgomot și apoi scăderea acestui estimat din
spectrul semnalului zgomotos de intrare. Ieșirea fără zgomot
este creată reconstruind semnalul din spectrul scăzut. În mod
ideal, orice energie spectrală sub pragul de zgomot estimat este
îndepărtată, astfel încât dacă elementele semnalului depașesc
nivelul zgomotului cu mult peste gama frecvenței, și dacă
estimatul zgomotului este suficient de precis, tehnica poate fi
folositoare și eficientă. Din păcate, dacă nivelul real de zgomot
diferă de spectrul zgomotu lui estimat, reducerea zgomotului
este incompletă și duce la artefacte audio nedorite. Sistemele
practice de scădere spectrală permit actualizări frecvente ale
estimatului nivelului zgomotului și încorporează tehnici pentru
reducerea zgomotului muzical rez idual. Prin urmare, calitatea
și eficiența tehnicii de scădere spectrală depinde de sarcina
expertizei particulare care trebuie să fie îndeplinită și de
cerințele de prelucrare corespunzătoare. În fiecare cadru,
algoritmul de reducere a zgomotului ia deciz ii de care
componente sunt susceptibile de a fi semnalul dorit și care sunt
atribuite zgomotului.
O problemă cu filtrarea efectivă a spectrului de zgomot este că
semnalele comune, cum ar fi vorbirea umană, conțin zgomot și
componente ocluzive care sunt cr itice la înțelegerea vorbirii.
Procesarea detecției prin modele iterative este folosită astfel
încât componentele să fie permise în primul rând la limitele
între intervalele fără semnal vocal prezent și interval cu
componentă vocală, din moment ce prezența și percepția
prefixelor și sufixelor este o caracteristică fundamentală în
recunoașterea vorbirii.
Interpretarea
În concluzia unei sarcini de expertiză criminalistică a
înregistrării audio, se cere de obicei examinatorului să
pregatească un raport ce de scrie și interpretează probele,
metodele folosite și baza statistică pentru orice opinie dată.
Provocarea îmbunătățirii înregistrărilor audio și a cercetărilor
de înțelegere a vorbirii este să demonstreze performanța ce

7
este adecvată pentru standardele nec esare pentru ca un tribunal
să determine vinovăția sau nevinovăția într -un caz penal.
 Identificarea vocii prin metoda “Aural -Spectrographic”
Expertiza criminalistică a înregistrărilor audio și examinarea
dialogului înregistrat poate duce la o dispută leg ală asupra
indentității a unuia sau mai multor participanți la conversație.
Un suspect poate nega că este persoana care rostește cuvintele
înregistrate, mai ales dacă inregistrarea a fost facută prin
telefon, fără martori care să identifice vorbitorul în m od
vizual. În aceste situații, examinatorul de înregistrări audio
poate fi pus să identifice sau să excludă1 faptul că suspectul a
fost sursa cuvintelor rostite în înregistrarea cu pricina.
Metoda “Aural -Sprectrographic” pentru identificarea vocii
este ba zată pe judecata unui examinator antrenat care compară
exemplele de vorbire necunoscute cu una sau mai multe
exemple cunoscute. Cum sugerează și numele metodei, sarcina
examinatorului este să dea o hotărâre bazată atât pe comparația
aurală și comparația vi zuală a spectrelor vorbirii. Într -un caz
tipic, examinatorul începe prin a asculta critica a înregistrării
vorbitorului necunoscut și identifică fraze ce sunt specifice și
relativ fără zgomot. Examintorul aranjează apoi sesiunile de
înregistrare cu suspect ul pentru a crea exemplare ce se
potrivesc cu frazele selectate ale vorbitorului necunoscut în
ritm, accent și pronunție. Suspectul repetă fiecare fraza de mai
multe ori pentru a produce înregistrări cu o portrivire cât mai
apropiată posibil de timpul și m odelul vorbirii ale exemplelor
necunoscute. Examinatorul generează apoi fișiere audio
individuale ce conțin pronunția exemplelor cunoscute și
necunoscute pentru fiecare frază.
Fișierele sunt folosite pentru comparația aurală “A -B” și
pentru a crea spectro gramele pentru comparația vizuală a
formelor formanților, caracteristicile spectrale discrete și alte
modele. Deși examinatorul poate folosi procesarea de semnal
pentru îmbunătățirea și afișarea spectrală, observațiile aurale și
vizuale duc în final la opi nia examinatorului despre modul în
care exemplele se potrivesc sau nu se potrivesc cu
înregistrarea necunoscută. Raportul poate avea următoarele
decizii:
– Identificare pozitivă
– Identificare probabilă
– Nicio decizie
– Eliminare probabilă
– Eliminare pozitivă
Încrederea examinatorului în experientele anterioare cu
potrivirea modelului subiectiv a dus la o controversă
considerabilă în ultimii ani în ceea ce privește veridicitatea și
baza stiințifică a examinării și admisibilitatea ei în instanță. În
present nu e xistă studii științifice acceptate care să cuantifice
total rata de eroare așteptată a analizei “Aural -Spectrographic”, deci instanțele trebuie să evalueze
admisibilitatea unei mărturii expert de la caz la caz.
V. CONCLUZII
Acest articol a prezentat o imagin e de ansamblu a practicilor
folosite în domeniul expertizelor criminalistice a înregistrărilor
audio. Expertiza criminalistică a înregistrărilor audio se
efectuează numai asupra înregistrărilor originale sau a copiilor
fidele ale acestora. Expertiza constă în compararea unei voci
din înregistrarea în litigiu cu vocea persoanei bănuite.

BIBLIOGRAFIE
[1] Site-ul official al Institutului Na țional de Criminalistică:
http://www.politiaromana.r o/Criminalistic/fonoscopie.htm
[2] Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și
audio -video , Ed. C.H. Beck, București, 2010
[3] Ștefan Gîrbea, G. Cotul, Fonoaudiologie , Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1967
[4] Cătălin Grigoraș, Alan Cooper, Marcin Michalek,
Forensic Speech and Audio Analysis Working Group.
Best Practice Guidelines for ENF Analysis in Forensic
Authentication of Digital Evidence , ENFSI FSAAWG
Steering Committee, June 2009
[5] A. J. Cooper, “ The electric network frequency (ENF) as
an aid t o authenticating forensic digital audio
recordings —An automated approach ,” in Proc. Audio
Engineering Society 33rd Conf., Audio Forensics —
Theory and Practice, Denver, CO, June 2008, pp. 1 –10
[6] C. Grigoras, “ Digital audio recording analysis: The
electric netw ork frequency (ENF) criterion ” Int. J. Speech
Language Law, vol. 12, no. 1, pp. 63 –76, 2005
[7] E. B. Brixen, “ ENF —Quantification of the magnetic
field” in Proc. Audio Engineering Society 33rd Conf.,
Audio Forensics —Theory and Practice, Denver, CO, June
2008, pp. 1 –6.