Rezultatul cercetări experimentale a concluzionat cu pagube majore aduse structurii navale la viteză relative mare pentru zona fluvială. [303470]

[anonimizat] o analiză de coliziune intre o [anonimizat].

Calculul de coliziune s-a realizat prin intermediul programelor de calcul ce folosesc metoda elementului finit: Ansys Workbench 15.0.7, Ls-Dyna, Ls-PrePost.

[anonimizat], [anonimizat], au fost realizate cu ajutorul programului Ansys Workbench 15.0.7 [anonimizat] a modulelor: [anonimizat].

Rezultatul cercetări experimentale a concluzionat cu pagube majore aduse structurii navale la viteză relative mare pentru zona fluvială.

Capitolul I Generalități:

Importanța studiului de coliziune.

În viața de zi cu zi a omeniri se produc ciocniri/[anonimizat]/sau majore.

Studiul de coliziune dobândește o importanță majoră în dezvoltarea și optimizarea oricărei structuri inginerești. [anonimizat]. [anonimizat], ce este supus unui calcul explicit dinamic.

Acest studio de coliziune prezintă următoarele avantaje:

Cost redus (se utilizează doar modelul virtual pentru analiză);

Rezultate reale și precise;

Metode de calcul.

[anonimizat]-o [anonimizat], impulsului și a energiei, o reprezintă funcțiile Lagrange. [anonimizat].

Conservarea masei este îndeplinită în mod automat în ecuațiile lui Lagrange. Densitatea în orice moment poate fi determinată de volumul actual al zonei și masa sa inițială.

Ecuațiile diferențiale parțiale care exprimă conservarea impulsului se referă la accelerarea tensorului de stres

=+

=+

=+

Conservarea energiei este exprimată prin:

=(+++2+2+2)

[anonimizat], bazat pe intrarea la sfârșitul etapei de timp anterioare a valorilor.

[anonimizat], masa, impulsul și energia ar trebui să fie conservată. Conservarea energiei este monitorizată in mod constant pentru a răspunde în vederea calități soluției ( față de toleranțele convergente în dinamica tranzitorie implicite).

Explicit Dynamic folosește un sistem de scheme interogatorice în timp (metoda Leapfrog).[anonimizat]/sau condițiilor la limită), accelerațiile nodale sunt derivate prin derivarea forței în funcție de masă.

Unde:

=+

– este component accelerației nodale (i- 1,2,3).

– reprezintă forțele care acționează asupra nodurilor.

– reprezintă componentele accelerației corpului.

-m- masa nodului.

Cu accelerațiile la momentul n- determinată, și accelerația la momentul n+ se determină:

=+ ∆

În final pozițiile sunt actualizate la timpul n+1 prin integrarea accelerației

=+∆

Avantajele utilizării acestei metode de integrare în timp pentru problem neliniare sunt:

-Ecuațiile pot fi rezolvate în mod direct ( explicit). Nu există nici o cerință pentru iterațiile integrări timpului.

– [anonimizat]cuplate.

– Este necesar inversarea matricei de rigiditate. Toate neliniaritățile ( inclusive cele de contact) sunt incluse în vectorul forțelor interne.

3) Pasul de timp.

Pentru a asigura stabilitatea și acuratețea soluției, mărimea pasului de timp de timp este limitat de condiția CFL (Courant-Friedrichs-Levy)[1]. Această condiție indică faptul că pasul de timp trebuie să fie limitat astfel încât la o singură etapa de calcul nu trebuie sa depașească valoarea minima a discretizării.

Astfel pasul de timp pentru stabilirea soluției este:

∆t ≤ f*[]

Unde:

∆t= incremetul de timp.

f= factorul de stabilitate în timp (egală cu 0.9 implicit).

h= dimensiunea discretizării. (fig.1)

Fig. 1

Capitolul II

Programul de modelare: Ansys. Metoda Elementelor Finite.

În ultimul deceniu, tehnologia a cunoscut un bum tehnologic, acest factor a dus la crearea și conceperea unor programe de modelare, de analizare a ansamblelor și subansamblelor.

Baza acestor programe de calcul stau metodele numerice și Metoda Elementelor Finite.

În ziua de astăzi Metoda Elementelor Finite este cea mai răspândită metodă de calcul în inginerie, fiind integrate în aplicații specific Computer Aided design/ Computer Aided Manufacturin ( CAD/ CAM).

Programul de analiză numerică a Metodei Elementelor Finite cu care s-a realizat calculul de coliziune între ponton și piciorul este softul Ansys.

Ansys Workbench- Generalități

Metoda Elementelor Finite cuprinde trei faze principale

Pre-procesarea- construcția modelului și definirea factorilor de mediu care se aplică acestuia. Cuprinzând doua etape.

Modelarea geometrică ( import/ creare model Cad) (fig. 2.1 )

Modelarea cu element finit:

Modelarea caracteristicilor materialelor; (fig. 2.2)

Discretizarea modelului; (fig. 2.3)

Introducerea condițiilor de limită; (fig. 2.4)

Introducerea încărcărilor; (fig. 2.5)

Fig. 2.1

Fig. 2.2

Fig. 2.3

Fig. 2.4

Fig. 2.5

Analiză și rezolvare.

Setarea parametrilor de analiză.

Rezolvarea modelului cu element finit.

Post-procesarea. (fig. 2.2.1)

Vizualizarea stărilor și variația parametrilor.

Vizualizarea stărilor: deformata și aliniata.

Vizualizarea vibrațiilor parametrilor sub formă de câmpuri.

Vizualizarea vibrațiilor parametrilor sub formă de grafice 2D.

Vizualizarea parametrilor în secțiune.

Listarea parametrilor nodali și elementari.

Studiul parametrilor modelului în vederea optimizări structurii analizate

Fig. 2.2.1

Calitatea și precizia rezultatelor este în strânsă legătură cu numărul de elemente finite folosite. Odată cu creșterea numărului de elemente finite, timpul de calcul al softului va crește și acesta semnificativ. În mare parte a timpului se urmărește un echilibru între precizia rezultatelor și timpul efectiv de calcul.

Capitolul III Generalități despre mediul Ansys-Workbench.

Ansys-Workbench este o platformă software care are capacitatea de a rezolva diferite tipuri de problem.

La pornirea programului apare in partea stângă a ferestrei TOOLBOX ce conține grupuri de module ce pot fi folosite pentru rezolvarea diferitelor problem de analiză. (fig. 3.1)

După cum observăm sunt cinci toolbox-uri (fig ) , , , , .

[2]

Fig. 3.1

Pentru proiectul de diplomă am folosit modulul Explicit Dynamic în care voi prezenta aspectele folosirii acestuia

Caseta de gestionare a analizei ( Explicit Dynamic) cuprinde șapte elemente (fig ):

1- Tipul analizei.

2- Linkul către descrierea general a materialelor.

3- Linkul către modulul de descriere al geometriei.

4… 7- Linkurile către modulului Mechanical, ce conține comenzi de: discretizare, constrângere și solicitare, solverul și rezultatele acestuia.

Generalități despre Engineering Data.

Modelul Engineering Data este un fișier software pentru definirea, stocarea și organizarea proprietăților de material (fig). Acesta poate fi apelată prin intermediul celor două butoane: și .

Primul buton are rolul de a comuta, modul de afișare a tuturor componentelor de material sau doar cele selectate. Al doilea buton are rolul de a afișa datele materialului.

Tot cu ajutorul butonului se pot introduce noi materiale în biblioteca programului.

Modelarea grafică în modulul Geometry.

Aspecte generale

Schița (sketch) este o reprezentare grafică într-un plan definit preliminar, compus din puncte și linii, suprafețe și volume.

Pentru a reprezenta un model geometric 2D se pot utiliza următoarele toolbox-uri (fig):

Draw;

Modify;

Dimensions;

Constraints;

Settings.

[1]

2) Pentru a crea un model 3D se pot folosi următoarele butoane din modulul Create, plecând de la modelul 2D realizat din puncte și linii (fig )

Exemplu:

[1]

Comenzi de generare a secțiuni transversale.

În cazul folosirii unor elemente unidimensionale, este nevoie să se atașeze un profil transversal segmentelor din geometria nou creată. Acest lucru se pot utiliza cu ajutorul butonului Concept> Cross Section.

[1]

Aspecte generale ale modulului Mechanical.

Modulul Mechanical poate fi apelat prin butonul de gestiune a proiectului

(fig).

Interfața grafică conține 3 ferestre principale:

Fereastra Outline.

Fereastra Details of Model.

O bară de meniu.

Discretizarea.

În figura este prezentat modulul de discretizare al programului Ansys.

[1]

În vederea urmăriri discretizării se vor urma următoarele etape:

Setarea specificațiilor globale de discretizare;

Setarea specificațiilor locale de discretizare,

Generarea discretizării;

Verificarea calități discretizării.

Setarea specificațiilor de discretizare.

Cuprinde șapte tipuri de specificații prezentate in următorul tabel.

Metode de discretizare a elementului finit 3D ( fig)

Metoda Thetraedros: generează elemente finite tetraedrele bazate pe următoarele caracteristici:

Patch conforming- discretizarea începe cu muchiile, fețele și apoi volumele.

Patch independent- discretizarea începe cu volume și se proiectează la nivel de fețe și muchii.

Sweep ( maturarea)- corpul trebuie să aibă două fețe cu topologii identice ( fig)

Multizone- descompune geometriile automat ( fig).

Hex Dominant (fig)

CutCell mesh.

Automatic-combină prima metodă cu cea de a doua.

[1]

Setarea parametrilor de discretizare.

Controlul local al discretizării se realizează cu funcțiile:

Sizing ( vârfuri, muchii, fețe și volume);

Contact Sizing ( muchii și fețe);

Mapped Face Meshing (fețe);

Match Control ( muchii și fețe);

Pinch (vârfuri și muchii);

Inflation ( muchii și fețe).

Capitolul IV Geometria pontonului și a piciorului de pod.

Pontonul

Pontonul este o construcție metalică plutitoare, având: fund plat, punte plană. Este de regulă nepropulsată, utilizată pentru încărcarea și descărcarea navelor care nu operează la cheu.

Desenul 3D al pontonului a fost realizat in programul Ansys , toolbox-ul Explicit Dynamic, modulul Geometry, după un desen de execuție real de la compania SCG.

Exteriorul Pontonului.

Exteriorul pontonului este alcătuită din:

Învelișul bordajului:

Învelișul fundului.

Învelișul punți.

Gurnă.

Învelișul bordajului este o construcție ce mărginește lateral corpul pontonului între fund și punte. Acesta având trei grosimi diferite de tablă din oțel.

Grosimile tablelor din oțel:

Primul tip de grosime, 11 [mm], se situează în zona inferioară a bordajului începând de la sfârșitul gurnei, având lungimea totala de 250 [mm]

Al doilea tip de grosime, 10 [mm], se situează în zona superioara a bordajului, având lungimea totala de 1500 [mm].

Ultima grosime, 9 [mm], se situează între cele două, având lungimea totala de 2300 [mm].

Învelișul fundului este reprezentată de table din oțel, cu grosimea de 11 [mm], dispusă longitudinal față de Planul Diametral al pontonului., având trei porțiuni de lungime diferită.

Tablele de la sfârșitul gurnei au aceeași lungime, 7300 [mm].

Tabla situată intre cele două are lungimea de 8400 [mm]

Învelișul punți o reprezintă table din oțel, acoperind puntea între bordaje, ., având trei porțiuni de lungime diferită.

Tablele de la sfârșitul bordajului au aceiași lungime, 7400 [mm], cu grosimea de 12 [mm]

Tabla situată intre cele două are lungimea de 8200 [mm], cu grosimea de 10 [mm]

Gurna este reprezentată de tablele din oțel care fac legătura între învelișul bordajului și învelișul fundului. Sunt reprezentate de un arc de cer având raza cercului de R= 500 [mm]

Dublu bordaj.

Dublul bordaj sunt pereți, din tablă de oțel, dispuse transversali. La fel ca și învelișul bordajului este împărțită in 3 zone cu grosimi diferite.

Primul tip de grosime, 11 [mm], se situează în zona inferioară, având lungimea totala de 1480 [mm].

Al doilea tip de grosime, 10 [mm], se situează în zona superioara, având lungimea totala de1480 [mm].

Ultima grosime, 9 [mm], se situează între cele două, având lungimea totala de 1640 [mm].

Profilul bulb.

Profilul bulb asigura o rezistență mărită structuri pontonului. Pentru prevenirea viitoarele erori întâmpinate în zona de calcul al programului am convertit profilul bulb in profil L, păstrând aceiași arie și grosime t.

În structura pontonului se regăsesc patru tipuri de profil bulb:

Profil bulb 220×10

Profil bulb 180×10

Profil bulb 180×8

Profil bulb 160×8

Pentru convertirea pofilelor bulb în profil L am folosit programul de calcul Matlab. Sintaxa de calcul pentru aflarea lungimi d=? și a înălțimi b=? sunt următoarele.

Profi bulb 220×10.

%…………Convertirea profilului Bulb220x10 în profil L

b=220-10 % [mm]

t=10 % [mm]

A=2894 %[ mm^2]

A1=b*t % [mm^2]

A2=A-A1; %[ mm^2]

d=A2/t %[ mm]

Rezultate:

b= 210 [mm]

d= 8 [mm]

Profil L 210×810

Profil bulb 180×10

%…………Convertirea profilului Bulb220x10 în profil L

b=180-10 % [mm]

t=10 % [mm]

A=2240 %[ mm^2]

A1=b*t % [mm^2]

A2=A-A1; %[ mm^2]

d=A2/t %[ mm]

Rezultate:

b= 170 [mm]

d= 5.4 [mm]

Profil L 170×10

Profil bulb180x8

%…………Convertirea profilului Bulb180x8 în profil L

b=180-8 % [mm]

t=8 % [mm]

A=1883 %[ mm^2]

A1=b*t % [mm^2]

A2=A-A1; %[ mm^2]

d=A2/t %[ mm]

Rezultate:

b= 172 [mm]

d= 6.4 [mm]

Profil L 172×8

Profil bulb160x8

%…………Convertirea profilului Bulb160x8 în profil L

b=160-8 % [mm]

t=8 % [mm]

A=1680 %[ mm^2]

A1=b*t % [mm^2]

A2=A-A1; %[ mm^2]

d=A2/t %[ mm]

Rezultate:

b= 152 [mm]

d= 5.8 [mm]

Profil L 152×8.

Pofilele L au o dispunere longitudinal și transversală, pe toată lungimea pontonului. După cum urmează

Pofilele L pe longitudinalele de punte sunt de un sigur tip cel de 210×8.

Profilele L de tip 170×10 au o dispunere transversal in zona dublului bordaj.

Profil L de tip 152×8 au o dispunere transversal in zona dublului bordaj și longitudinală în zona de fund al pontonului.

Profil L de tip 672×8 au o dispunere longitudinală în zona de fund al pontonului.

Structura traverselor de tip profil T.

Traversele de tip profil T sunt dispuse longitudinal pe puntea si fundul pontonului, având dimensiuni diferite

Profil T pe fundul pontonului are dimensiunile b= 650 [mm], d= 280 [mm].

Profil T situate pe puntea pontonului cu dimensiunile b= 700 [mm], d= 280 [mm].

Guseu.

Guseu reprezintă o placă de oțel ce unește două profile L în zonele dintre bordaj și punte sau unește un profil L de un profilul T având distanța de la începutul navei de 100 [mm] ce se repetă din 2000 [mm] până la finalul navei. În zona de fund al pontonului intre profilele L și zonele de bordaj și/sau dublu bordaj sunt trei gusee în intervalul de lungime [0 2000] [mm] ce se din 2000 [mm] repetă până la sfârșitul navei.

Platbandă.

Plat benzile sunt traverse sau grinzi orizontale format dintr-o bucata de oțel sudată de gusee, care au lungimea egală cu distanța dintre pofilele L dintre bordaj-punte și/sau fund , dublu bordaj-punte și/sau fund sau intre profilele t si cele L.

Acestea au lățimea și grosimea de 150×10 în zonele dintre profilele t si cele L din zona punți, iar restul au lățimea și grosimea de 150×8.

Întărituri.

Întăriturile au rol de a consolida structura pontonului. Acestea au o anumită înălțime și grosime în funcție de zona consolidată:

Întărituri in zona de fund al pontonului, având înălțimea de 650 [mm] și grosime de 12 [mm].

Întărituri in zona de punte , având înălțimea de 450 [mm] și grosimea de 12 [mm] până la intervalul de [-600 600] [mm] între profilul t unde înălțimea devine 700 [mm] și grosimea de 12 [mm].

În zona bordajelor și a dublului bordaj înălțime este de 400 [mm] și grosimea de 10 [mm].

Guseele din zona intercostale sunt de două dimensiuni diferite.

În zonele întărite dintre bordaj sau dublu bordaj cu puntea, dimensiunile guseelor sunt:

c= 600 [mm];

b= 400 [mm];

În zonele întărite dintre bordaj sau dublu bordaj cu fundul pontonului, dimensiunile guseelor sunt:

c= 400 [mm];

b=400 [mm];

Plat benzile din zona întărită.

Plat benzile din zona întărită sunt de un sigur tip cu grosimea de 15 [mm] și lungimea de 150 [mm].

Comanda Pattern.

În continuarea proiectului am folosit comanda Pattern din meniul Create. Această comandă va translata structura format din bordaj, dublu bordaj, punte, fund, guseu si plat benzile guseelor la o distanță de 200*10 [mm]. Cealaltă parte a structuri a fost translatată la 200*9 [mm].

Pupa și prova.

Cele două elemnte au fost realizate la lațimea și pescajul pontonului.

Construcția piciorului de pod

Piciorul de pod a fost proiectat la dimensiunile următoare.

H4= 8000 [mm]

R10= 2000 [mm]

Piciorul de pod a fost:

extrudat la înălțimea de 7000 [mm];

Translatat pe axele x/y/z- 10000/-1250/10260 [mm]. Structura a fost translatată pe axa z la o distanță cat mai apropiată de ponton astfel încât cele doua structuri să nu fie în contact.

Part.

Toate elementele structurii pontonului au fost grupate într-un singur part, iar picior podului va fi lăsat separat formându-se astfel doua part-uri.

Capitolul V Modelarea structuri și calculul practic la coliziune

5.1. Calcului la coliziune

Calculul pontonului folosind metoda elementelor finite se caracterizează print-o pregătire de date și interpretând rezultatele obținute. Analiza pontonului cu un picior de pod reprezintă un grad de dificultate mare ce se poate rezolva cu ajutorul calcului neliniar.

Calculul neliniar trebuie să țină cont de:

Comportamentul geometric neliniar al structurii.

Comportamentul neliniar al materialului.

Contactul și auto contactul.

Deteriorarea și ruperea structurii.

Inerția structurii.

5.2. Calculul la coliziune folosind programele Ansys și Ls-Dyna.

În acest capitol se vor prezenta etapele pregătiri calcului de coliziune realizat cu ajutorul programelor Ansys și Ls-Dyna care aplică cu succes rezolvarea problemelor dinamice. Acest calcul explicit este avantajos, din punct de vedere al utilizatorului, deoarece nu trebuie introduse alte informații despre convergență calculului.

5.3. Engineering Data

În calculul utilizat am folosit un material elasto-plastic. Materialul elasto-plastic reprezintă derivate uni caz special al teoriei materialelor simple sub ipoteza fineței relataților.

Adăugarea materialului elasto-plastic s-a realizat prin modificarea oțelului standard folosit de programul Ansys Worchbenck prin apelarea modului Engineering Data, după cum urmează:

În ToolBox-ul Plasticity s-a apelat prin dublu click pe Bilinear Isotropic Hardening

În zona Properties pf Outline Row Structural Steel s-a completat cu următoarele valori:

Yield Strenght 2.5* Pa.

Tangent Modulus 2* Pa.

5.4 Adăugarea grosimilor.

Adăugarea grosimilor s-a realizat in modulul Model prin adăugarea grosimi.

c

În tabelul următor voi prezenta toate grosimile structuri pe care le-am adăugat.

5.5 Adăugarea masei lipsă a pontonului.

Pentru a face un studiu de coliziune având rezultatele cât mai precise am adoptat să completez masa lipsă a pontonului în capetele longitudinal ( pupa și prova).

În capetele longitudinale, grosimea acestora au fost mărite de șase ori. Această operație nu a satisfăcut complet cerința. Astfel am creat un alt oțel cu proprietăți elasto plastic asemănătoare cu primul, căruia i-am modificat densitatea mărind-o de trei ori.

Procesul realizări noului oțel s-a desfășurat astfel:

Am apelat modulul Engineering Data

Am creat noul oțel, păstrând proprietățile elasto-plastice.

5.6. Connections

Programul Ansys creează automat în secțiunea Connections zone de contact între cele doua parturi. Această zonă de contact trebuie sa fie eliminată pentru ca rezultatele generate să fie cât mai corecte. În acest sens am realizat comanda Suppress la toate zonele de contact.

Connections cuprinde un al doilea modul, Body Interaction, unde am setat tipul de interacțiuni dintre cele doua structuri și coeficientul de fricțiune.

Tipul de interacțiune fiind cel de fricțiune.

Coeficientul de fricțiune fiind de 0.3.

5.7. Mesh

Realizarea discretizări s-a realizat prin comanda Mesh. Pentru a putea avea rezultate cât mai precise am realizat o discretizare fină a elementelor cu ajutorul parametrului Sizing-> Min Sizing de 1*

Discretizarea piciorului de pod.

Discretizarea pontonului:

5.8 Explicit Dynamics.

5.8.1 Velocity.

În cadrul modului velocity am adăugat viteza pontonului pe direcția axei z, v=5,5 m/s constant.

5.8.2 Analysis Settings.

În modulul Analysis Settings am adăugat timpul final de calcul .

Timpul final de calcul a fost de 1 [ms].

5.9 LS-DYNA.

5.9.1 Generalități.

LS-DYNA este un program alternativ de calcul explicit dinamic care însoțește toate distribuțiile programului Ansys ce folosește ca processor de calcul AUTODYN. Calculul cu LS-DYNA se transferă unui program specific LS-PREPOST. Din punct de vedere ingineresc deosebirea dintre cele două programe AUTODYN și LS-DYNA o reprezintă timpul de calcul. Dacă în cazul programului AUTODYN se utilizează un singur fir de calcul pe când în LS-DYNA pot fi utilizate toate nucleele unui calculator începând cu 2 și terminând cu 6 nuclee, astfel realizându-se creșterea eficienței. Această obesrvație este valabilă pentru versiunea pe care s-a realizat proiectul de diplomă, ANSYS WORKBENCH 15.0.7.

Din cauza dificultăți de utilizare a programului LS-DYNA, am hotărât să pregătesc datele în ANSYS unde se generează automat un fișier de intrare în LS-DYNA, apoi se modifică fișierul de intrare folosind programului LS-PREPOST și in final să realizat calculul in LS-DYNA.

5.9.2 Pregătirea datelor pentru LS-DYNA.

Din TOOLBOX-ul Co,ponent System se va draga modulul Explicit Dynamic(LS-DYNA EXPORT) peste modulul MODUL, modificându-se mai departe modulul SETUP din Explicit Dynamic(LS-DYNA EXPORT).

5.9.3 Modificarea modului SETUP.

1. Se va copia Analysis Setings din Explicit Dynamic (A5) în Explicit Dynamic 2 (B5).

2. A doua modificare adusă structure, o reprezintă fixarea piciorului de pod în loc de fixarea bazei piciorului. Fig

5.9.4 Modificarea fișierul LSDYNAAxport.k

Fișierul LSDYNAAxport.k va fi deschis cu ajutorul programului LS-PREPOST pentru adăugarea forțelor de contact.

Se deschide fișierul LSDYNAAxport.k

Se apelează Keyword Manager

Se apelează DATABASE sub opțiunea ASCII_option și s-a adăugat RCFORCE egală cu valoarea NODOUT.

Se editează comanda.

CONTACT_FORCE_TRANSDUCER_PENALY_IDPRIN.

S-a stabilit pentru SSTYP coeficientul 3 și pentru SSID 2644 care reprezintă

S-a salvat modificările și s-a apelat mai departe fișierul în LS-DYNA.

5.10 Calculul în LS-DYNA

5.10.1 Calculul în LS-DYNA pentru end time 1 [ms].

File Management.

a. S-a stabilit pentru Working Directory: calea și denumirea foldărului care conținea fișierul LSDYNAAxport.k.

b. S-a stability pentru Keyword Input File : calea și denumirea fișierului modificat.

c. S-a stabilit pentru tipul de analiză dorită Typical LS-DYNA ANALYSIS.

Customization/Preferences.

Memory: s-a stabilit o memorie pentru calcul de 5GB.

Numner of CPUS: calculatorul pe care s-au făcut calculul are 2 CPUS.

5.10.2 Calculul în LS-Dyna pentru endtime 180 [ms].

Pentru a nu modifica fisierul LSDYNAAxport.k s-a creat un fisier in Notepad cu denumirea x.r.

Fișierul x.r conține umătoarea sintaxă copiată din fisierul LSDYNAAxport.k.

*KEYWORD

*CONTROL_TERMINATION

$ 1ENDTIM 2ENDCYC 3DTMIN 4ENDENG 5ENDMAS

1 10000000 0.01 10 0.1

*END

Valoarea 1ENDTIME, 1 reprezinta timpul final de calcul,1 [ms], acestă valoare a fost modificată cu numarul 180 reprezentând timpul final de 180 [ms].

*KEYWORD

*CONTROL_TERMINATION

$ 1ENDTIM 2ENDCYC 3DTMIN 4ENDENG 5ENDMAS

180 10000000 0.01 10 0.1

*END

File Management.

a. S-a stabilit pentru Working Directory: calea și denumirea foldărului care conținea fișierul x.r

b. S-a stabilit pentru Keyword Input File: calea și denumirea fișierului modificat.

c. Restart dump file sa scris denumirea fișierului d3dump01.

d. S-a stabilit pentru tipul de analiza dorită: Small Restart Analysis

Customization/Preferences.

Memory: s-a stabilit o memorie pentru calcul de 5GB.

Numner of CPUS: calculatorul pe care s-au făcut calculul are 2 CPUS.

Capitolul VI Rezultate.

6.1. Unitățile de măsură folosite în LS-DYNA.

Unitățile de bază din sistemul international utilizate în programul ANSYS ce au fost folosite în cadrul proiectului de diploma sunt: metru, kilogram și secundă, pe când programul LS-DYNA folosește ca unități de măsură: milimetru, milligram și milisecundă. Conversia dintre cele două programe se realizează automat. După efectuarea calculelor cu LS-DYNA rezultatele procesate sunt afișate în programul LS-PREPOST, unitățile de măsură respective sunt derivate.

Analizându-se rezultatele din programul LS-PREPOST s-a ajuns la concluzia că sunt necesare următoarele conversii ținându-se cont de unitățile de bază din cadrul Sistemului Internațional după cum vor fi prezentate în tabelul următor:

Deplasarea maimă pe axa z.

Cea mai mare deplasare a structurii se afla la un end time de 118 [ms]. Avand o deplasare negativă pe axa z de 76 [mm] și o deplasare pozitiva de 428 [mm].

Viteza.

Accelerația.

Von miss stress

Energia cinetică

Energia totală.

Viteza rezultată.

Forța pe axa z.

Bibliografie:

1. R. Courant, K. Friedrichs and H. Lewy, "On the partial difference equations of mathematical physics", IBM Journal, March 1967, pp. 215-234