Rezultatele Obtinute de Prescolari In Urma Folosirii Jocului Didactic In Activitatile de Educarea Limbajului

PROIECTAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

IV. l. Ipotezele cercetării, scop și obiective

IV. l. Ipotezele cercetării

O investigație științifică nu se realizează niciodată în afara sau în lipsa unei ipoteze, întrucât ea presupune investigarea de relații de tip cauză și efect sau de relații/ interrelații concomitente între anumite variabile – două sau mai multe și de la ea pornește cea mai mare parte din cercetare.

Ipoteza reprezintă „un anumit enunț predictiv de tip condițional care asociază într-un mod specific conceptele menite să caracterizeze domeniul din realitatea investigată”1. Ea este considerată ca fiind un enunț a cărui valoare de adevăr sau fals este probabilă, potențială si urmează a fi dovedită prin verificarea in practica. Reprezintă o presupunere despre comportarea unui anumit fenomen, organism, proces într-un anumit regim de condiții naturale sau construite (artificiale) date.

Ipoteza este, în esență, anticiparea unui răspuns posibil la întrebarea pe care și-o pune cercetătorul; ea reprezintă o afirmație ipotetică, o idee provizorie, o supoziție sau o presupunere referitoare la două sau mai multe variabile.

Ipoteza porneste de la datele pe care le ofera realitatea educationala, apoi le depaseste, mai intai numai pe plan ideatic, sub forma unor previziuni sau anticipari. Dupa aceea, cercetarea propriu-zisa confirma sau infirma cele presupuse de ipoteza. Se stabilesc relatii functionale intre materialul perceput (faptele) si cel conceptual ( ipotezele). Materialul perceput localizeaza si descrie problema, iar cel conceptual reprezinta o metoda posibila de solutie.

Enunțarea ipotezei se realizează pe baza cunoștințelor existente, care urmează a fi verificate experimental și validate, fapt ce duce la transformarea ipotezei în cunoștințe certe, obiective.

Ipoteza este urmata de cercetarea propriu-zisa (experimentarea, adunarea materialului faptic), apoi în final, se realizeaza prelucrarea cât și interpretarea datelor, a concluziilor. Ipoteza ne sugerează legăturile care urmează să fie surprinse și explicate pe parcursul cercetării.

Cadrul didactic intalneste anumite probleme in activitatea educativa. Problemele sesizate de catre cadrul didactic care realizeaza cercetarea sunt raportate apoi la rezultatele obtinute de catre acesta, oferindu-i posibilitatea formularii unei noi ipoteze, organizarii conditiilor pentru verificarea acestei ipoteze si transformarea ei in teorie, imediat ce a fost confirmata. Ea devine astfel practica educativa nemijlocita.

Cercetarea are ,,sfarsit deschis”. Aplicate in practica, noile date la care se ajunge in aurma cercetarii sugereaza noi ipoteze pe baza carora se initiaza cercetari noi.

În lucrarea de față mi-am propus sa analizez rezultatele obtinute de prescolari in urma folosirii jocului didactic in activitatile de educarea limbajului. Am pornit de la premisa necesității folosirii jocului didactic în activitățile de educare a limbajului la grădiniță, în vederea însușirii de noi cunoștințe, a verificării, consolidării și sistematizării unor cunoștințe deja existente, dar și pentru formarea unor priceperi și deprinderi, necesare pregătirii copiilor pentru școală.

În cercetarea mea am pornit de la următoarele ipoteze:

Ipoteza generala:

Dacă voi folosi jocul didactic în activitățile de educarea limbajului în grădiniță, respectând particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor, acesta va contribui la consolidarea priceperilor și deprinderilor de exprimare orală corectă, coerenta și expresivă.

Ipoteze particulare:

………..

……….

IV.2. Obiectivele cercetării:

Obiectiv general:

Determinarea rolului și a eficacității jocurilor didactice in educarea limbajului prescolarilor.

Obiective specifice:

Prezentarea unor aspecte teoretice ale jocului, învățării și dezvoltării la vârstele mici;

Demonstrarea rolului formativ-educativ al jocului didactic în cadrul activităților de educarea limbajului;

Identificarea unor jocuri specifice prescolarilor prin care acestia să-și sporească rezistența la efortul fizic și intelectual, astfel asigurând un raport echilibrat între joc și învățare;

Aplicarea unor jocuri didactice care să conducă la dezvoltarea capacității de comunicare a preșcolarilor, a dialogului liber, la o exprimare clară și ordonată a gândirii;

Valorificarea rezultatelor obținute în formarea de priceperi și deprinderi;

IV.3. Metodologia cercetării

IV.3.1. Tipul cercetării

Cercetarea este de tip practic – aplicativ, iar din punct de vedere al finalităților vizează ameliorarea procesului educativ.

4.3.2. Durata și etapele cercetării

Cercetarea s-a desfășurat în mai multe etape:

I.Etapa constatativă: lunile martie – mai 2014

Această etapă a constat în documentarea asupra problematicii, aplicarea chestionarului adresat cadrelor didactice și a fost finalizată cu analiza datelor obținute.

II. Etapa experimentală: lunile octombrie 2014 – mai 2015

Această etapă s-a desfășurat pe trei subetape:

etapa de pretest care a constat în aplicarea unor probe de evaluare inițială la cele două grupe (exprimentală, de control) urmată de analiza rezultatelor. În funcție de rezultatele obținute vor fi elaborate probe de evaluare clasice și alternative ce vor fi integrate în actul învățării.

etapa de test a constat în aplicarea experimentală a unor probe de evaluare la grupa experimentală.

etapa de posttest care a constat în aplicarea unor probe de evaluare finală și realizarea analizei comparative a rezultatelor obținute în pretest și în posttest.

4.3.3. Eșantionul de subiecți

Cercetarea s-a efectuat în perioada octombrie 2012 – iunie 2013 și a cuprins:

– 40 preșcolari de grupa mică. Dintre aceștia 20 vor participa la programul de intervenție, ceilalți vor constitui grupul de control. Copiii au vârste între 3 și 4 ani, 80% dintre ei au frecventat grădinița pe tot parcursul anului.

– 20 de cadre didactice din grădinița « Phoenix« Craiova .

Subiecții cercetării au fost selectați pe bază de voluntariat.

Eșantionul de subiecți

Pentru verificarea ipotezei de lucru și atingerea obiectivelor, mi-am orientat atenția asupra unui eșantion reprezentând o grupă de preșcolari cu vârsta cuprinsă între 5-6.

Colectivul grupei este alcătuit din 30 preșcolari, acesta putând fi caracterizat drept unul eterogen. Dintre aceștia 15 vor participa la programul de intervenție, ceilalți vor constitui grupul de control. Copiii au vârste între 5 și 6 ani. Frecvența este bună, absențele se datorează doar problemelor de sănătate specifice vârstei.

Copiii sunt sunt comunicativi și sociabili, disciplinați, participa cu interes la activitati.

Activitatea didactică se desfășoară intr-o ambianta placuta, bazată pe încurajarea dezvoltării personalității fiecărui copil pe cooperare, pe munca în echipă și pe exprimarea liberă a părerilor.

Singura problema o constituie mentalitatea parintilor cu care m-am confruntat adesea. Unii dintre acestia considera jocul o pierdere de vreme, ci nu o activitate prin care copilul isi formeaza anumite priceperi si deprinderi, isi insuseste, consolideaza si verifica anumite cunostinte.

Prin fișele de observație ale fiecărui preșcolar, precum și prin testele realizate în etapa constatativă, am reușit să stabilesc nivelul de dezvoltare cognitiva al acestora și gradul dezvoltării limbajului.

4.3.4. Metode și instrumente de cercetare

Metodele folosite in cercetarea pedagogica sunt diverse si pot fi clasificate dupa mai multe criterii.

Pentru a verifica ipoteza de lucru si a raspunde la problemele ridicate de tema propusa, am luat in considerare urmatoarele metode:

Metode constatative:

a. Metoda observației;

b. Convorbirea;

c. Experimentul pedagogic;

d. Analiza produselor activității:

Metode de interpretare:

a. Metode statistice și de interpretare a rezultatelor;

b. Metoda grafică.

Observația

Observația este una dintre principalele metode utilizate în scopul validării ipotezelor cercetării. Este o metodă de cercetare care constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică, a diferitelor manifestări comportamentale ale individului (sau grupului), precum și a contextului situațional al comportamentului.

Această metodă permite strângerea unui bogat material faptic, a celor mai bogate și variate date. Problema cercetării poate fi urmărită în condiții obișnuite, permițând stabilirea locului și rolului pe care îl are problema respectivă în sistemul unitar al activității instructiv-educative. Observația sistematică și îndelungată a fenomenului instructiv-educativ este foarte utilă, permite înțelegerea dezvoltării lor, stabilirea eficacității mijloacelor folosite.

Observația nu se reduce doar la înregistrarea de date, ci se prelungește într-un act de clasificare, de încadrare a informației în anumite categorii sau concepte. Ceea ce se înregistrează formează un protocol, care oferă materialul necesar analizelor ulterioare. Se adună apoi un anumit număr de protocoale pentru a se putea realiza analiza și însumarea sintetică a datelor. Este necesar să separăm faptele înregistrate de adnotările și interpretările noastre în întocmirea unui asemenea protocol.

Aplicarea riguroasă și eficientă a observației presupune parcurgerea următoarelor etape:

● pregătirea cercetătorului în vederea observației, instrumentarea sa adecvată (documentare, selectarea instrumentelor tehnice etc.);

● observarea propriu-zisă;

● analiza, prelucrarea și interpretarea datelor obținute.

Folosirea metodei observației prezintă unele avantaje precum:

permite surprinderea manifestărilor comportamentale naturale “pe viu”, în condiții firești de activitate;

oferă date de ordin calitativ, fiind folosită cu multă eficiență în studiul longitudinal al evoluție copilului.

Aceasta metodă are însă și unele limite, fenomenul cuprins în observație poate fi greu de desprins și de analizat, deoarece: apare rareori izolat; necesită timp mai îndelungat, deoarece fenomenul urmărit nu apare atunci când dorim și nici nu putem provoca declanșarea lui. O alta limită este subiectivismul celui care realizează observația, fiind posibile și efecte “de anticipare”.

Pentru a depăși aceste limite, specialiștii în domeniu recomandă analiza comparativă a protocoalelor realizate, utilizarea unor unități și grile de observație. Grila de observație constituie un instrument prețios de autoanaliză și de formare pedagogică. Urmărirea procesului instructiv-educativ este exercițiu formativ, o cale de trecere de la cunoștințe la priceperi practice.

Am utilizat metoda observației ca o modalitate de cunoaștere a preșcolarilor sub diverse aspecte. Spiritul de observație este o dimensiune necesară a profesionalismului cadrului didactic care este un observator autentic.

Am folosit ca surse: activități liber-alese, activități pe domenii experiențiale, activități extracurriculare (culturale, sportive, turistice), situații sociale întâmplătoare.

Am urmărit trăsăturile temperamentale ale copiilor, atitudinea față de activitate, față de sine și față de ceilalți copii din grup, spiritul de observație, structurarea câmpului perceptiv. Pentru evidențierea acestora am utilizat deferite forme de observație: provocată și spontană, activă și pasivă, dirijată și nedirijată.

Am folosit observația provocată în toate etapele cercetării deoarece, cu ajutorul acestei metode, am reușit să surprind aspecte importante în desfășurarea naturală a procesului educațional. Este o metoda necesară și permanentă care însoțește toate celelalte metode și se concentrează atât pe activitatea cadrului didactic, cât și pe cea a copilului în situații educative diferite.

Obiectul observației l-au constituit: activitatea preșcolarilor, comportamentul lor, produsele unor activități realizate în conformitate cu cerințele programelor școlare sau combinație a lor.

Am respectat câteva condiții de realizare:

am urmărit reacțiile verbale și comportamentale ale copiilor în diferite împrejurări;

am notat elementele caracteristice fără ca cei observați să știe acest lucru; nu am notat datele imediat, ci numai după ce am confruntat informații din surse variate;

cadrul didactic trebuie să aibă un spirit de observație dezvoltat, să sesizeze ușor, rapid și precis tot ceea ce este semnificativ.

Ca metodă de cercetare pedagogică, metoda observației contribuie la studiul individualității copiilor, la diferențierea între copii, la realizarea fișei psiho-pedagogice, la o bună colaborare cu familia. Valoarea acestei metode depinde însă de de anumiti factori precum: rigoarea cu care a fost făcută și competența evaluatorului; particularitățile psiho-individuale ale observatorului: concentrarea atenției, sesizarea esențialului; caracteristici ale percepției: selectivitatea ei, factorii sociali ce o pot modela și deforma; ecuația personală a observatorului: tip descriptiv, tip evaluativ, erudit, imaginativ și poetic;

Unii observatori consideră faptele ca fiind independente, alții sesizează relațiile, raporturile dintre faptele observate. Pentru a spori calitatea observației și a elimina efectele negative ale acestor factori, psihologii ne recomandă să respectăm unele condiții ca:

stabilirea clară, precisă a scopului, a obiectivului urmărit;

selectarea formelor observației ce vor fi folosite, a condițiilor și mijloacelor necesare;

caracterul selectiv al observației;

elaborarea unui plan în funcție de care se va desfășura observația;

conservarea imediată a datelor observației;

desfășurarea observației în condiții cât mai variate;

efectuarea unui număr optim de observații;

observația să fie maximal discretă, persoana în cauză să nu-și dea seama de această situație;

datele obținute să fie confruntate cu cele obținute prin alte metode.

În ceea ce privește tehnica înregistrării, consemnăm datele într-o “fișă de observație”, apoi le sistematizăm pe baza “indicatorilor observabili” stabiliți anterior:

data și locul efectuării observației;

indicatori observabili;

interpretarea psihopedagogică a datelor.

Am observat în cadrul activităților de educarea limbajului curiozitatea și interesul copiilor, modul de participare la activitate, capacitatea de efort intelectual, ritmul de lucru, îndemânarea, influența aprecierilor.

Am consemnat datele observate în mod sistematic în caietul de observații al preșcolarilor, putând astfel întocmi corect fișa psiho-pedagogică a fiecărui copil la sfârșitul anului școlar.

Convorbirea

Convorbirea este o metodă de cercetare care constă într-un dialog între cercetător și subiecții supuși investigației în vederea colectării unor date despre diverse situații școlare sau extrașcolare. Această metodă are importante valențe formative, căci solicită personalitatea în ansamblul ei: intelectual, moral, estetic. Am folosit această metodă ca auxiliar al celorlalte metode de cercetare (obsevația, experimentul), dar și ca metodă independentă.

Faptul că se se desfășoară pe plan verbal, în afara oricărui material concret – intuitiv constituie un avantaj al convorbirii, permițând colectarea datelor într-un timp relativ scurt și fără a necesita materiale speciale. Însă lipsa de receptivitate a copiilor reprezintă un dezavantaj, de aceea am integrat convorbirea altor metode.

Am utilizat metoda convorbirii în cadrul jocurilor didactice, după un plan, cu întrebări elaborate anterior, urmărind anumite scopuri. Fiind un act de comunicare, întrebările folosite au fost clar formulate și scurte. Am pus întrebări suplimentare pentru adâncirea, clarificarea sau nuanțarea răspunsurilor.

Am încercat să formulez întrebări cât mai naturale, firești, evitând să lezez intimitatea copilului prin întrebări directe. Întrebările directe, gen anchetă, ar fi dus la răspunsuri formale. Am consemnat răspunsurile imediat, fără a fi observată de copii, subiecții supuși investigației.

Au existat momente în timpul discuțiilor cu preșcolarii când s-au ivit și unele aspecte interesante pe care nu le prevăzusem. Atunci nu am mai urmărit în mod riguros chestionarul, ci am cuprins aceste aspecte.

Condițiile esențiale ale unei convorbiri eficiente, ale dialogului în general, sunt și interesul, înțelegerea, rezonanța cercetătorului și a copiilor, cooperarea, deschiderea spre comunicare, spre destăinuire sinceră, inducerea unor stări afective pozitive.

Cercetătorul trebuie să îl motiveze pe subiect să se angajeze în convorbire și să furnizeze informații complete și reale despre sine și despre trăirile sale psihice. In acest sens sunt foarte importante anumite trăsături ale cercetătorului, începând cu prezența fizică și terminând cu o serie de caracteristici de personalitate, dar și abilitățile psihosociale, relaționale ale cercetătorului, atitudinile manifestate de acesta în timpul convorbirii. Unele dintre caracteristicile esențiale ale celor care aplică această metodă de cercetare sunt empatia și intuiția. Dacă aceștia se implică dezinvolt, cu simpatie și căldură, atunci subiectul câștigă încredere și se dezvăluie nestingherit.

Experimentul pedagogic

Experimentul este considerat o metodă esențială de cercetare, pentru ca furnizează date precise și obiective. Pentru aceasta metodă sunt importante două aspecte: capacitatea de a verifica ipotezele cauzale prin înțelegerea situațiilor constant controlate; posibilitatea pe care o oferă pentru a controla situațiile experimentale. Aceasta este o metodă de instruire și autoinstruire și implică activități de provocare, reconstituire și modificare a unor fenomene și procese în scopul studierii lor, care precizează etapele metodice ale experimentului cu caracter de cercetare (descoperire).

Principalele caracteristici ale experimentului sunt:

este o observație provocată, controlată;

conceptele de bază pe care le implică sunt conceptul de variabilă; conceptul de situație experimentală; conceptul de manipulare experimentală.

Experimentul presupune intervenție și modificare în desfășurarea fenomenului studiat, provocarea intenționată a manifestării acestuia, pentru ca, pe baza rezultatelor înregistrate și a urmăririi efectuate, să se aprecieze soliditatea intervențiilor ce s-au aplicat. Se deosebește astfel de observație, unde cercetătorul așteaptă apariția și manifestarea fenomenului. În ultimii ani am folosit această metodă de cercetare în scopul optimizării procesului de învățare în cadrul jocurilor.

În cadrul experimentului am întâlnit trei categorii de variabile:

-variabile independente;

-variabile dependente;

-variabile intermediare;

Variabilele independente reprezintă factorii cu care operează și pe care-i variază experimentatorul, modificările pe care le introduce acesta și care vor influența desfășurarea experimentului. Aceste variabile sunt formate din totalitatea modificărilor ce s-au produs și care urmează să fie măsurate și explicate.

Variabilele dependente se referă la modificările ivite în activitatea psihică a subiectului.

Variabilele intermediare sunt acelea care mijlocesc relațiile dintre variabilele independente și dependente, constituite din factori sociali și psihici.

Pentru a stabili unele legături cauzale cât mai sigure, cercetătorul trebuie să controleze în mod riguros toate condițiile care ar putea influența activitatea psihică a subiectului, fiind modificată numai variabila independentă conform planului elaborat. A controla înseamnă a introduce anumiți factori, a-i menține constanți, a elimina sau a suprima alți factori.

Experimentul psihopedagogie prezintă avantaje, daca este folosit cu multă responsabilitate:

este o metodă de investigație activă și creatoare;

are funcție informativă, copiii descoperind noi cunoștințe și o funcție formativă, contribuind la formarea unor priceperi și deprinderi psihomotorii și intelectuale;

duce la înțelegerea științei ca proces de către copii și contribuie la formarea unui mod de gândire științific.

prezintă fenomenele în procesualitatea lor, acestea putându-se respecta oricând și oriunde se creează condițiile manifestării lor;

În literatura de specialitate, experimentul este clasificat în funcție de mai multe criterii:

locul lui în ierarhia învățării;

rolul pe care îl are în activitatea didactică.

scopul didactic urmărit;

gradul de participare a copiilor;

capacități umane implicate;

După locul pe care îl ocupă în desfășurarea procesului instructiv-educativ experimentul psihopedagogic (M.Zlate, 2000) poate fi de două feluri:

a) constatativ – vizează măsurarea și consemnarea unor situații, fenomene existente la un moment dat.

Ex. – se poate urmări în ce măsură volumul limbajului sau structura sa gramaticală depind de vârsta subiecților, de experiența lor cognitivă, de condițiile culturale ale familiei etc.;

b) formativ – presupune intervenția în grupul școlar în vederea determinării anumitor schimbări prin introducerea unor “factori de progres”

În funcție de scopul didactic urmărit, experimentul este clasificat astfel:

experiment cu caracter de cercetare (descoperire) – constă în executarea de către copii a unor experiențe, cu scopul familiarizării lor în demersul investigației științifice;

experiment demonstrativ (ilustrativ) – constă în ilustrarea unor fenomene și procese greu accesibile observației directe;

experiment destinat formării abilitaților practice – se caracterizează prin efectuarea repetată a anumitor acțiuni și operații în vederea formării unor priceperi și deprinderi de activitate practică în vederea însușirii anumitor cunoștințe;

Din punct de vedere organizatoric, experimentele se pot desfășura:

individual – preșcolarii experimentează teme diferite sau aceeași temă și lucrează în mod independent;

frontal – preșcolarii experimentează aceeași temă, în același timp și în același ritm, sub îndrumarea directă a cadrului didactic;

pe grupe – 3-4 preșcolari rezolvă în echipe sarcini practice și teoretice identice sau diferite;

în variante care combină modalitățile de mai sus.

Experimentul pedagogic trece prin trei faze:

1. Faza prealabilă intervenției factorului experimental. În această fază se selectează eșantioanele, se testează situația și trăsăturile, se înregistrează astfel date privitoare la variabilele implicate înaintea experimentului, se precizează factorul experimental și se stabilește strategia desfășurării experimentului.

2. Faza administrării factorului experimental. Eșantionul experimental este supus acum unei acțiuni diferite față de ceea ce se petrece în eșantionul de control. Factorul experimental nu poate fi aplicat instantaneu, iar rezultatele nu apar imediat, ceea ce face ca aceasta să fie cea mai grea fază.

3. Faza înregistrării rezultatelor sau a testării variabilelor dependente după intervenția factorului experimental. Se stabilește diferența dintre cele două eșantioane, după ce în prealabil s-au stabilit diferențele în cadrul fiecărui eșantion, între cele înregistrate în faza inițială și cele înregistrate după intervenția factorului experimental.

Folosind metoda experimentului, am reușit să investighez câteva procedee metodologice și să le verific eficiența. Am utilizat aceasta metoda pentru a constata gradul de însușire a unor elemente de limbaj în cadrul jocurilor didactice, priceperi și deprinderi legate de elementele ce țin de acestea. Am utilizat cu prioritate jocul didactic deoarece se desfășoară eficient și cu grupe mici de copii.

Am pornit de la testarea inițială a preșcolarilor din grupă. Am realizat testarea inițială în cadrul jocului didactic “Cu ce sunet începe cuvântul?” desfășurat la grupa mare, la începutul anului școlar. Rezultatele nu au fost unele foarte bune. Am constatat un nivel scăzut al deprinderilor copiilor de a recunoaște sunetul inițial al unui cuvânt.

Spre sfârșitul experimentului am aplicat ca probă de lucru un alt joc didactic ”Ce silabă lipsește?” Rezultatele obținute au fost net superioare celor inițiale, copiii au descoperit cu ușurință silabele care lipseau din cuvintele date.

Analiza produselor activității

Metoda analizei produselor activității este o metodă care constă în analiza rezultatelor activității preșcolarilor cu scopul evidențierii unor trăsături ale personalități copiilor prin prisma obiectivării lor în produsele activității: desene, lucrări , portofoliu, caiete speciale, creații plastice etc. Produsele activității poartă amprenta, pe de o parte a a caracteristicilor lor individuale, iar pe de altă parte a cerințelor speciale ale disciplinelor de învățământ.

Această metodă ne oferă date care privesc rezultatele activității educative. Având aceste date, putem face o comparație între ceea ce se constată la momentul respectiv și ceea ce ne oferă alte metode și procedee. Analizei produselor activității permite depistarea cauzelor unor manifestări comportamentale ale copiilor, formularea unor aprecieri asupra individualității copiilor. Se desprind aprecieri asupra intereselor, aspirațiilor și aptitudinilor de care dispun copiii, acestea fiind consemnate ulterior în fișa psihopedagogică.

În analiza psihologică a produselor activității urmărim respectarea anumitor criterii precum:

originalitatea;

utilitatea;

corectitudinea;

complexitatea;

expresivitatea;

progresul înregistrat de la o etapă la alta.

În funcție de tema aleasă, cercetătorul poate declanșa în mod intenționat un anumit gen de activitate, produsele ei urmând să fie analizate și studiate.

Am folosit metoda analizei produselor activității pentru a culege date care au condus spre o activitate didactică distinctă față de fiecare copil, în special față de copiii dotați și față de cei cu probleme și care au vizat creșterea capacității de învățare prin sarcini didactice individualizate, prin stimularea creativității, a capacității de exprimare personală.

Voi exemplifica modul în care am folosit această metodă la grupa mare, în cadrul jocurilor didactice: ”Trăistuța cu povești”, “Eu spun una, tu spui multe”, ” Găsește locul potrivit”.

Ca o primă observație am constatat că preșcolarii au primit sarcinile cu plăcere, au fost tot timpul preocupați să le îndeplinească și au răspuns prompt cerințelor formulate, în funcție de posibilitățile creatoare ale fiecăruia. Au respectat regulilor jocului și au folosit unui limbaj clar, coerent si corect din punct de vedere gramatical. Am remarcat nivelul de corectitudine al rezolvării sarcinilor, aspectul estetic, progresul înregistrat de la o etapă la alta, capacitatea de punere în practică a cunoștințelor teoretice, capacitatea de reprezentare, bogăția vocabularului și precizia lui, nivelul și calitatea cunoștințelor și a deprinderilor

Metode statistice și de interpretare a rezultatelor

Întocmirea datelor și calcularea unor indici statistici sunt tehnicile statistice cele mai des utilizate.

Analiza de conținut determină stabilirea cauzelor de producere a unor fenomene și ne ajută să prevedem anumite posibilități de intervenție în evoluția lor în sens pozitiv. Metoda statistică ne oferă posibilitatea de a înregistra și interpreta datele, relațiile.

Metoda grafică

Am folosit metoda grafică în strânsă legătură cu cea statistică, reușind astfel să analizez mai profund, mai exact fenomenul studiat.

Reprezentarea grafică a datelor se realizează folosindu-se curbele de probabilitate, distribuție de frecvență, grafice, figuri, tabele.

Dacă li se respectă ritmul propriu de învățare și beneficiază de un tratament pedagogic adecvat, toți copiii normal dezvoltați pot obține rezultate bune și foarte bune, conform acestei metode.

CAPITOLUL

DESFĂȘURAREA CERCETĂRII. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

ETAPELE CERCETARII

Cercetarea pedagogică s-a desfășurat în trei etape:

1. Etapa constatativă (etapa pretest), în cadrul căreia, prin intermediul unor probe de evaluare bine alese, am urmărit cunoașterea stadiului în care se găsesc copiii la începutul experimentului, mai cu seamă în ceea ce privește achizițiile limbajului (nivelul inițial)

2. Etapa propriu-zisă cu valoare formativă, care a avut cea mai mare întindere și care a constat în antrenarea copiilor într-o serie de jocuri didactice, în special la activitățile de educarea limbajului (domeniul experiențial: Limbă și Comunicare)

3. Etapa finală, de verificare (etapa postest), în care copiii au fost supuși la același număr de probe ca și în etapa constatativă, dar cu un alt nivel de dificultate. Are un caracter comparativ, cu privire la rezultatele obținute în urma demersului experimentului formativ.

Etapa constatativă (pretestul)

Am desfășurat etapa constatativă a cercetării în perioada 16-30 septembrie 2013. În cadrul acesteia am aplicat teste de evaluare inițială. Prin aceste teste am urmărit stabilirea nivelului de cunoștințe al preșcolarilor din eșantionul de lucru (grupa mare A “Fluturașii”), condițiile în care aceștia se pot integra în activitatea care urmează. Cunoașterea capacităților de învățare ale copiilor și a nivelului cunoștințelor și abilităților necesare asimilării conținutului etapei care urmează reprezintă o condiție esențială pentru reușita activității didactice.

Am realizat testarea inițială a copiilor prin jocuri, fișe de lucru, discuții libere cu copiii în diverse momente ale zilei.

Subliniind rolul și însemnătatea acestui tip de evaluare pentru integrarea preșcolarilor în activitatea care începe, R. Ausubel conchide: „ Dacă aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință” ( I.Cerghit, I. T.Radu, E. Popescu, L. Vlăsceanu).

În etapa de evaluare inițială am alternat jocurile didactice cu alte tipuri activități, fapt care m-a ajutat să îmi formez o imagine clară asupra situației colectivului de preșcolari, putând astfel să constat care sunt dificultățile legate de dezvoltarea limbajului copiilor.

Observarea preșcolarilor pe parcursul întregului program instructiv-educativ, realizată la începutul anului școlar în grădiniță, a făcut ca evaluarea și măsurile luate în urma rezultatelor obținute să fie eficiente și astfel copiii să răspundă pozitiv la stimulii educaționali.

Ulterior testelor inițiale, am organizat, în etapa experimentală, jocuri didactice, reușind astfel să compar rezultatele și să cunosc progresele realizate de copii la finalul anului școlar.

După prelucrarea și analiza rezultatelor am putut formula concluzii privind atât întreaga grupă de preșcolari, cât și fiecare preșcolar în parte, precum și a adoptării unor măsuri de sprijinire și recuperare a unor preșcolari.

1. 1. Analiza rezultatelor observației sistematice

Observația sistematica realizată în aceasta etapă a avut ca scop determinarea nivelului preșcolarilor înainte de aplicarea experimentelor. Observația s-a realizat pe baza unei fișe de observații în care s-au notat date despre fiecare copil, în urma contactului direct cu acesta în momente diferite ale zilei: la întâlnirea de dimineață, în timpul activităților pe domenii experiențiale, activităților liber alese, rutinelor, tranzițiilor etc

FIȘĂ DE OBSERVARE (model)

NUME/PRENUME : S. D.

GRUPA : mare

PERIOADA DE OBSERVARE : 16 – 27.09. 2013 (Evaluare inițială)

Preșcolarul S. D. nu a mai frecventat grădinița. Comunică greu cu ceilalți colegi, nu participă activ la toate activitățile desfășurate în grădinița. El nu percepe anumite sunete (în special consoane) și grupuri de sunete: f, j, r, s, ș, ț, z, dz, gr, sf, pr, ce, ci, ge, gi. Se exprimă greu în propoziții și nu face corect acordul între subiect și predicat.

Voi urmări îndeaproape acest preșcolar la probele pre-test din această perioadă.

1.2. Analiza rezultatelor probei de evaluare

Evaluarea, componentă importantă a procesului de învățământ, este definită ca un “ proces de măsurare și apreciere a valorii rezultatelor sistemului de educație și învățământ sau a unei părți a acestuia , a eficienței resurselor , condițiilor și strategiilor folosite, prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse , în vederea luării unor decizii de îmbunătățire și perfecționare “1. Ausubel a considerat evaluarea ca fiind „ punctul final într-o succesiune de evenimente: stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile, proiectarea și executarea programei, de realizare a scopurilor propuse, măsurarea rezultatelor aplicării programei, aprecierea rezultatelor.”2

Evaluarea îndeplinește anumite funcții în cadrul procesului de învățământ. G. de Landsheere descrie funcțiile esențiale ale evaluării astfel:

,,un rol de cântărire (verificarea achizițiilor, aprecierea progresului, a situației copilului în clasă, în grupa de lucru, în unitatea școlară, în ansambluri mai mari);

un rol de diagnosticare (de ce nu s-a desfășurat un proces de învățare perfect, care cunoștințe, care procedee sunt insuficient însușite de cel ce studiază, care sunt procesele intelectuale responsabile pentru aceasta);

un rol de prognosticare (este oare elevul înzestrat cu calități intelectuale si de caracter, dispune el de cunoștințele necesare pentru o materie noua)”(3.p.11)

Probele de evaluare aplicate preșcolarilor au ținut cont de obiectivele esențiale ale curriculumului preșcolar și particularităților psiho-fizice ale copiilor.

Am folosit: tehnici de evaluare a dezvoltării auzului fonematic, jocuri pentru verificarea emiterii corecte a diverselor sunete, jocuri pentru verificarea pronunțării corecte a combinațiilor de sunete, tehnici de evaluare a aspectului fonetic, a structurii gramaticale, a comunicării orale, a expresivității vorbirii. Astfel, am testat nivelul de comunicare al copiilor:

– articularea corectă a sunetelor și grupurilor de sunete;

– verificarea corectitudinii auzului fonematic,

– exprimarea corectă sub aspect gramatical.

Cu titlu de exemplu, în continuare se prezintă câteva modalități de evaluare a deprinderilor de exprimare corectă, folosite în activitățile ce urmăresc dezvoltarea vorbirii preșcolarilor, la care s-au anexat și rezultatele obținute .

Am urmărit pronunțarea corectă a sunetelor limbii române, stabilind astfel itemi pentru fiecare probă. Cotarea s-a făcut în funcție de dificultatea itemului.

Am realizat câteva probe pre-test pentru grupa mare, care să verifice nivelul dezvoltării limbajului la această vârstă.

Pentru determinarea nivelului limbajului și al comunicării am aplicat pentru fiecare obiectiv instructiv-educativ câte o probă.

Menționez că toate jocurile din probele de evaluare inițială se află descrise pe larg în Anexele prezentei lucrări.

Probe pre-test

Probe pentru verificarea pronunției corecte a sunetelor și grupurilor de sunete ale limbii române, integrate în cuvinte (Anexa 1)

a) Verificarea pronunțării corecte a sunetelor : s, z, ș, j prin jocul didactic „Șarpele și albina”

b)Verificarea pronunțării corecte a sunetelor: c, f, r, s, t, ț, și a grupurilor de sunete: sf, cr, pr prin jocul didactic „ Scara”

În urma aplicării probelor am realizat următorii itemi de evaluare:

Î – copilul pronunță corect toate sunetele (100%);

D – copilul pronunță corect unele sunete din cele propuse evaluaării (50%);

A – copilul nu pronunță corect sunetele (0%-20%).

În urma primei probe s-au obținut următoarele rezultate, consemnate în centralizatorul și diagrama de mai jos:

TABEL SINTETIC PROBA NR. 1

Fig. 1: Rezultatele obținute în urma Probei de evaluare nr. 1

Probă pentru verificarea auzului fonematic al preșcolarilor în vederea perceperii corecte a sunetelor limbii române, a compoziției sonore a cuvintelor (Anexa 2)

Obiective:

Probă pentru verificarea atenției auditive prin jocul „A spus bine sau n-a spus bine?”

Itemi de evaluare:

Î – copilul sesizează toate greșelile si pronunță corect toate cuvintele (100%);

D – copilul sesizează jumătate dintre greșelile de pronunție și pronunță corect doar o parte dintre cuvinte (50%);

A – copilul nu sesizează nici o greșeală și pronunță corect puține cuvinte (0%-20%).

În urma probei s-au obținut următoarele rezultate, consemnate în centralizatorul și diagrama de mai jos:

TABEL SINTETIC PROBA NR. 2

Fig. 2: Rezultatele obținute în urma Probei de evaluare nr. 2

Probă pentru verificarea capacității copiilor de a diferenția sunetul inițial și final al unui cuvânt dat.( Anexa 3)

Probă realizată prin jocul didactic „Lanțul sunetelor!”

Itemi de evaluare:

Î – copilul recunoaste sunetul initial si final al tuturor cuvintelor date; alcatuieste cuvinte care incep cu sunetul final al cuvantului dat (100%);

D – copilul recunoaste sunetul initial si final doar al unora dintre cuvintele date; alcatuieste cuvinte cu sunetul final al cuvantului dat doar daca i se spune care este acel sunet (50%);

A – copilul nu recunoaste sunetul initial si final al cuvintele date; întâmpină dificultăți în alcatuirea cuvintelor (0%-20%).

În urma celei de-a treia probe s-au obținut următoarele rezultate, consemnate în centralizatorul și diagrama de mai jos:

TABEL SINTETIC PROBA NR. 3

Fig. 3: Rezultatele obținute în urma Probei de evaluare nr. 3

Probă pentru verificarea capacității copiilor de a folosi corect acordul intre subiect si predicat (Anexa 4)

Probă realizată prin jocul didactic „Spune mai departe…”

Itemi de evaluare:

Î – copilul sesizeaza omisiunile si completeaza fara ajutor toate propozitiile eliptice de predicat si eliptice de subiect, folosind corect acordul dintre subiect si predicat (100%);

D – copilul completeaza cu ajutorul educatoarei propozitiile eliptice (50%);

A – copilul nu sesizeaza omisiunile si prezinta dificultati in completarea propozitiilor eliptice; nu foloseste corect acordul dintre subiect si predicat (0%-20%).

În urma celei de-a treia probe s-au obținut următoarele rezultate, consemnate în centralizatorul și diagrama de mai jos:

TABEL SINTETIC PROBA NR. 4

Fig. 4: Rezultatele obținute în urma Probei de evaluare nr. 4

În etapa de pretest, pe parcursul probelor de evaluare inițială, am realizat câte o fișă de evaluare pentru fiecare preșcolar în parte în care am completat rezultatele.

Prezint în continuare un model de fișă de evaluare inițială:

FIȘĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ – NIVEL DE VÂRSTĂ II

Nume/ Prenume: B. A.

Grupa: mare

Perioada evaluării: 16-30 sept 2013

Tabel rezultate evaluare inițială:

Se poate observa din această fișă numărul mic de comportamente însușite și numărul destul de mare al comportamentelor aflate în dezvoltare sau absente.

Astfel, comportamentele însușite reprezintă 22,22%, cele în dezvoltare 55,55 %, iar cele absente 22,22 %.

Etapa experimentală

În urma stabilirii nivelului inițial al preșcolarilor de la grupa mare, am demarat etapa experimentală. În această etapă, am desfășurat activități experimentale, folosind diverse jocuri și aplicând teste pentru a verifica periodic eficiența acestora, urmărind antrenarea tuturor copiilor în procesul propriei lor formări și implicit realizarea obiectivelor propuse.

Analizând rezultatele obținute la evaluarea inițială, am ajuns la concluzia că mai mult de jumătate dintre preșcolarii grupei nu au formate deprinderile necesare integrării cu bune rezultate în activitatea școlară. Acest lucru m-a determinat să trec la acțiuni concrete, de formare, de consolidare a deprinderilor intelectuale și de cultivare a limbajului, de exprimare corectă și de înlăturare a lacunelor constatate.

Am organizat activități de exersare a unor operații intelectuale, implicate în formarea anumitor deprinderi, activități desfășurate atât individual, frontal, dar și în grupuri mici. Am ales jocul didactic, o modalitate adecvată particularităților de vârstă ale copilului și care îl antrenează intens în exersarea vorbirii în direcția propusă, fără ca el să conștientizeze efortul depus.

Jocurile didactice au fost utilizate și în cadrul celorlalte activități pe domenii experiențiale, însă rezultatele au fost urmărite cu precădere în activitățile de educarea limbajului (DLC: Domeniul Limbă și Comunicare).

Prin jocurile didactice desfășurate în cadrul activităților de educare a limbajului, am urmărit educarea unei pronunții corecte a preșcolarilor, precum și a unei vorbiri coerente și expresive.

Toate acestea au condus la urmărirea câtorva obiective care într-un anumit mod sunt și obiectivele lucrării și anume:

pronunțarea clară și corectă a tuturor sunetelor ce intră în componența cuvintelor;

îmbogățirea și activizarea vocabularului cu noțiuni noi;

însușirea structurii gramaticale;

stimularea creativității copiilor în exprimarea orală;

Pentru realizarea acestor exigențe am realizat o grupare a jocurilor didactice pe care le voi folosi în derularea experimentului după cum urmează:

jocuri didactice pentru formarea și exersarea unei pronunții corecte (anexa 5);

jocuri didactice pentru îmbogățirea vocabularului activ și pasiv al copiilor (anexa …);

jocuri didactice prin care se exersează structurile gramaticale (anexa ….).

2.1. Jocuri didactice pentru formarea și exersarea pronunției corecte

Acestea au ca scop pronunția corectă a sunetelor limbii materne și în special a consoanelor. Aceste jocuri pot fi utilizate și sub formă de exerciții, eficiența lor depinzând de modul în care educatoarea știe să le selecționeze în raport cu situațiile concrete existente la grupa de copii, de modul cum le pregătește și de materialul distributiv folosit.

Pot exista situații imprevizibile, astfel educatoare trebuie să dea dovadă de prezență de spirit, de disponibilitate și creativitate.

La vârsta preșcolară progresul este legat de joc, de activitatea spontană și întâmplarea trebuie ajutată, sugerată în mod abil. În activitatea de zi cu zi m-a preocupat formarea la copii a deprinderilor de a se exprima corect, logic, nuanțat, căutând să desfășor o varietate de jocuri didactice care să-i ajute în acest sens.

Astfel, prin jocul didactic "Focul și vântul" am urmărit formarea deprinderii de a pronunța corect diferite sunete și în mod deosebit consoanele labio-dentale: f, v, s, j și a cuvintelor care conțin aceste sunete. Am urmărit, de asemenea, formarea deprinderii de a se exprima în propoziții simple. Pe baza ilustrațiilor, copiii trebuie să recunoască și să descrie acțiunile ilustrate și să pronunțe onomatopeele corespunzătoare: "vâjj" – "Bate vântul"; copiii ridică brațele și le leagănă, reproducând și zgomotul acestuia; "Focul face fâs-fâs" (educatoarea și copiii mimează acțiunea de aprindere a focului).

La repetarea jocului se pot introduc și alte fenomene: ploaia (pic-pic), tunetul (bum-bum), etc.

Jocul didactic "Cucu și gâsca" – le dezvoltă auzul fonematic prin perceperea corecta a sunetelor "c" și "g" și pronunțarea lor în cuvinte și onomatopee.

Pe baza imaginilor prezentate, copiii au reușit să-și însușească denumirea corecta și să imite sunetele emise de păsările prezentate ("cu-cu", "ga-ga"), cât și mișcările specifice de zbor.

Pentru o atmosferă liniștitoare se spun ghicitori despre cele două păsări, versuri scurte sau o poveste despre fiecare pasăre:

– Cu-cu cuc / Toată ziua stau în nuc

Și mă numesc (cuc). Toți copiii pronunță "cuc!cuc!"

– Zboară cucu ca năucu / Și tot cântă

(Toți copiii spun în cor: "Cu-cu! Cu-cu!"

– Ga-ga-ga! Cine face-așa?

(copiii răspund: Gâsca face-așa: ga-ga-ga!)

– Gâsca înnoata, uite-așa. Să facem și noi ca ea!

(copiii imita înnotul și spun: ga-ga-ga!)

Prin jocul "Păcălește-mă pe mine" copiii au fost solicitați să găsească cuvinte care să se deosebească de cuvântul meu printr-un singur sunet. Exemplu: Eu am pronunțat "rac", iar copiii au substituit sunetul "r" cu sunetul "l", rezultând cuvântul "lac" (foc-loc, casă – masă, mere – pere).

Pentru perfecționarea deprinderilor de pronunțare corecta a sunetelor aflate în componența diferitelor cuvinte, pronunțarea corectă a doua consoane consecutive, dezvoltarea și perfecționarea acuității auditive am desfășurat jocuri didactice precum: "Cine spune mai departe?".

Sarcina didactica: construirea unor onomatopee sau interjecții variate pe baza unor sunete date, asocierea onomatopeelor cu obiectele, animalele, fenomenele care le produc.

Regulile jocului: copilul care a primit stegulețul construiește onomatopeea sau interjecția cu sunetul indicat de educatoare. Copilul care poate construi o alta onomatopee cu același sunet primește stegulețul, după ce a pronunțat-o.

Material didactic: un steguleț, jetoane reprezentând diferite obiecte, animale care să sugereze onomatopeele.

Desfășurare: Copiii sunt așezați in cerc, iar educatoarea în centrul cercului încercând să cuprindă cu privirea cat mai bine grupa de copii. Ea pronunță un sunet ( la început vocale, apoi consoane de diferite grade de dificultate in ceea ce privește articularea), apoi înmânează stegulețul unui copil, care este solicitat să enunțe o onomatopee sau interjecție care să cuprindă sunetul respectiv. De exemplu, pentru sunetul „o” se pot folosi următoarele construcții: „of”, „oh”, pentru sunetul „a”: „ah”, „au”, pentru sunetul „i”: „iha-ha”, pentru sunetul „m”: „mor”, „mu”, „mac”, „miorlau”etc.

Stegulețul trece apoi la alt copil care construiește o alta onomatopee.

In funcție de nivelul grupei, educatoarea poate sugera onomatopeea respectiva prin intermediul imaginilor obiectelor (mijloace de locomoție), animalelor sau fenomenelor (vânt, ploaie, furtună etc.)

Educatoarea poate cere copiilor sa construiască propoziții simple în care să se stabilească legătura între onomatopee și obiectul care o produce.

Varianta; Educatoarea începe o propoziție pe care copilul care a primit stegulețul trebuie să o completeze cu onomatopeea respectivă. De exemplu: ,,Vântul face…vâjj,vâjj”, „ Trenul șuieră …șșș”

Pentru exersarea pronunțării corecte, cu claritate, exactitate a consoanelor, a grupurilor de consoane si a diftongilor, am organizat jocul didactic – Ghici cine a sosit?. Copiii au format un tren, un sir de camioane sau au imitat zborul avioanelor, s-au mișcat in ritmul onomatopeelor spuse, repetând sunetele specifice mijloacelor de locomoție. Pentru a face jocul mai atractiv, am procurat din timp jucării si imagini care reprezintă mijloace de locomoție, copiii fiind puși să imite sunetele pe care acestea le scot.

Așezați pe scaunele, copiii au așteptat să vina oaspeții – câțiva copii care au fost invitați să se așeze pe scaune, apoi au fost întrebați , pe rând, cu ce au sosit. Fiecare oaspete a imitat sunetul produs de mijlocul de transport cu care a venit, iar copii-gazde au spus despre ce mijloc de transport este vorba.

În complicarea jocului, am dat copiilor plicuri in care erau imagini cu diferite mijloace de transport. Conducătorul jocului a ridicat o imagine, copilul care a avut o imagine asemănătoare a ridicat-o si el pentru a fi văzută de toți copiii, apoi a alcătuit o propoziție despre acel mijloc de transport, a reprodus onomatopeea și a imitat mersul vehiculului respectiv.

În cadrul jocului didactic "Cu ce sunet începe cuvântul?", am urmărit perfecționarea auzului fonematic prin efectuarea unor analize ale structurii fonetice a cuvintelor; recunoașterea și ghicirea cuvintelor care încep cu sunetele precizate de educatoare; asocierea cuvintelor cu literele corespunzătoare; cultivarea spiritului de colegialitate în aprecierea răspunsurilor colegilor din grupă.

Sarcina didactica – am urmărit să pronunțe corect sunetele din componența cuvintelor și găsirea unor cuvinte care încep cu sunetul dat, să recunoască imaginea și să o selecteze din multitudinea de jetoane după cerința dată și să alcătuiască scurte propoziții.

Ca reguli de joc – am urmărit ca toți copiii să denumească obiectul (imaginea) descoperit (ă) și să precizeze sunetul cu care începe cuvântul respectiv. Copilul care a sesizat sunetul inițial al cuvântului, numește alt coleg care trebuie să găsească un cuvânt ce începe cu același sunet. Un alt copil trebuie să formuleze propoziții cu acel cuvânt. Obiectele vor fi acoperite și descoperite treptat (plasate în diferite locuri din grupă). Pentru menținerea unui ritm rapid al jocului am introdus ca element de joc transmiterea obiectului de la copil la copil.

De aceea jocul se poate desfășura și sub denumirea de "Ștafeta".Astfel, primul copil – "Eu am o minge", al doilea copil – "Cuvântul minge începe cu sunetul "m", al treilea copil – (exemple de alte cuvinte care încep cu sunetul "m"): mama, mure, mașină , al patrulea copil (să alcătuiască propoziții cu cuvântul dat): "Eu am primit o minge în dar".

În felul acesta se procedează și cu alte sunete: s, ș, j, r, t, p, b, c, etc.

Varianta I: am pronunțat un sunet, o consoană sau vocală, copilul la care s-a oprit mingea trece la panou și alege o imagine sau mai multe, a căror denumire începe cu sunetul dat. Copiii au fost solicitați să formuleze propoziții cu acele cuvinte și să găsească și alte cuvinte care încep cu același sunet (fără suport intuitiv).

Varianta a II-a, am cerut copiilor să clasifice cuvintele care încep cu sunetul „s” sau „ș” nume de persoane (Sanda, Ștefan), nume de îmbrăcăminte (sandale, șoșoni), mobilă (scaun, șifonier), aliment (supa, sare), animale (șobolan, șarpe, struț).

Spre complicarea jocului, am cerut copiilor să răspundă cu ce sunet se termină cuvântul dat (ex.”scaun”) și să găsească cuvinte care încep cu sunetul final al cuvântului dat:„n” – „nas” – „s” – „sac” – „c” – „cal”

De fiecare dată se apreciază rezultatele întrecerii, iar câștigătorilor li se acordă stimulente. În încheiere, am dat copiilor fișe, pe care erau desenate mai multe imagini, cerându-le să sublinieze acele cuvinte care încep cu același sunet: de exemplu, pentru sunetul ,,c”: casă, copac, cal, carte etc , pentru sunetul „a”: ac, ață, arici, avion, aragaz, etc;

Pentru consolidarea deprinderii de a pronunța corect sunetele și grupurile de sunete mai dificile cuprinse în structura cuvintelor cunoscute și dezvoltarea promptitudinii și rapidității în acțiune și stimularea spiritului de echipă în rezolvarea sarcinii de joc, am desfășurat jocul: "Cine spune mai multe cuvinte?" – care are ca sarcină găsirea altor cuvinte cu sunetul inițial sau final modificat.

De exemplu:

–         sac – rac – lac – mac

–         cap – car – cal – caș

Exemple de jocuri didactice utilizate:

Jocuri pentru formarea deprinderii de a pronunța corect unele sunete:

Pentru sunetele s, ș: „Cu ce sunet începe cuvântul?”

Pentru sunetele f, v : „Focul și vântul”

Pentru sunetele r, z :”Ursul și albinele”

Pentru sunetele c, g: „Cocoșul și gâsca”

Pentru sunetelec, p, s, ș, n, t, ț și grupurile de sunete sf, cr, pr, „Cine spune mai departe?”

Pentru grupurile de sunete s-z, ș-j, ce-ci, je-ji, t-ț „ Ce e bine, ce e rău?”

Pentru grupul ghe: „Ghemul”

Pentru sunetele r, ș, g, v: „Mingile”

Jocuri pentru dezvoltarea pronunției corecte a diferitelor onomatopee: „Cine face așa?”, „Vine, vine trenul”, „Fă la fel ca mine!”

Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză corectă a cuvintelor: „Spune la ce m-am gândit!”

Jocuri pentru exersarea despărțirii corecte a cuvintelor în silabe:” Jocul silabelor”

Jocuri pentru exersarea acordului substantivului cu adjectivul:”Spune-mi cum este!”

Jocuri pentru dezvoltarea auzului fonematic: „Ghici ce lipsește!”, „Completează ce lipsește!”, „Cum e bine?”

Jocuri pentru declinarea substantiveor la diverse cazuri:N,AC,G,D: „Cine răspunde mai bine, primește multe buline!”

Jocuri pentru dezvoltarea capacității de a forma propoziții, fraze corecte: „Să spunem o poveste!”

Folosind aceste jocuri didactice, am reușit să îmbunătățesc vizibil modul de exprimare a preșcolarilor, să corectez pronunția preșcolarilor.

Profesorul logoped a considerat necesară intevenția sa in cazul a doi dintre copiii supuși experimentului, deorece dificultățile de pronunție ale celor doi preșcolari depășeau nivelul de competență al educatoarelor în acest domeniu. Am menținut o legătură strânsă și o colaborare permanentă cu profesorul logoped în ceea ce privește procesul de recuperare a celor doi copii, am primit indicații referitoare la exercițiile recuperatorii individuale pentru aceștia, iar recuperarea a continuat și acasă, împreună cu familiile lor. La sfârșitul anului școlar, calitatea articulării și pronunției celor doi preșcolari s-a îmbunătățit considerabil.

2.2. Jocuri didactice care contribuie la determinarea și îmbogățirea vocabularului

Aceste jocuri duc la îmbogățirea vocabularului activ și pasiv al copiilor cu substantive care denumesc obiecte de uz personal, cu adjective, adverbe de timp, de loc, de mod, cu pronumele personal de politețe, posesiv, demonstrativ, cu verbe (Anexa 5).

Astfel, pentru activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc unele ființe cunoscute de copii și acțiunile caracteristice lor, am desfășurat jocul "Cine este și ce face?"

Am afișat pe panou jetoane reprezentând animale și păsări domestice; la întrebarea "Cine este și ce face?" copiii răspund pe rând denumind animalul și precizând de fiecare dată altă acțiune posibilă, de exemplu: câine (latră, mușcă, roade oase, fuge); pisica (miaună, prinde șoareci, zgârie, etc.).

Pentru stimularea copiilor să găsească un număr cât mai variat de acțiuni (să utilizeze cât mai multe verbe), voi sugera acțiunea prin mișcări imitative sau crearea de situații – problemă: "Câinelui îi este foame – ce face?", "Găina s-a speriat – ce face?", etc.

Pentru complicarea jocului am prezentat imagini reprezentând mai multe animale și păsări executând aceeași acțiune: "Cine sunt și ce fac?".

De asemenea, am insistat foarte mult pe folosirea dialogului și a formulelor de politețe prin jocul "Te rog să-mi dai!" sau folosirea corecta a momentelor zilei (adverbe de timp adecvate), educându-le capacități de a stabili unele corelări între acțiuni și momentele în care se efectuează ele (dimineața, prânz, seara) prin jocul didactic "Când facem așa?".

Un alt joc didactic pe care l-am desfășurat cu grupa mijlocie a fost: "Unde am așezat jucăria?" – pentru consolidarea cunoștințelor privind relațiile spațiale și a cuvintelor care indica poziția și direcția obiectelor (sus, jos, pe, sub, în fața, în spate, înainte, înapoi); dezvoltarea spiritului de observație, a memoriei și a atenției uzuale.

Sarcina didactica: folosirea corecta a cuvintelor care indică poziția în spațiu, compararea poziției obiectelor unele față de altele.

Regulile jocului: copiii închid și deschid ochii la semnal. Ei trebuie să observe ce schimbări de poziție a jucăriilor a efectuat conducătorul jocului, apoi să răspundă la întrebarea acestuia: "Unde am așezat jucăria?"

În desfășurarea jocului, am respectat o anumită gradare în succesiunea modificărilor, am acționat la început cu un singur obiect – apoi am utilizat două jucării deodată.

În complicarea jocului, am folosit flanelograful unde am așezat personaje din povești cunoscute, efectuând unele schimbări, solicitând copiii să le transpună în acțiunea cu obiectele. De exemplu: să așeze păpușa în aceeași poziție cu capra de pe flanelograf. Astfel, dacă capra stă pe un scaun, copilul va așeza păpușa pe scaun.

Variantă: un copil va fi așezat cu spatele la grupa de copii în așa fel încât să nu vadă schimbările efectuate în timpul jocului. La întrebarea "Unde am așezat jucăria?" copilul se întoarce, caută jucăria și răspunde menționând poziția spațială a acesteia în raport cu un copil din grupă: "Iepurașul este așezat în fața lui Ionel".

Prin jocurile: "Cum este?" sau "Ce știți despre ?" am urmărit ca toți copiii să folosească corect adjectivele; de a folosi corect gradele de comparație pozitiv și comparativ, de a formula corect propoziții scurte, relațiile stabilite între însușirile diferitelor obiecte de uz personal, educând posibilitatea de a sesiza corect deosebirile sau asemănările între două sau mai multe obiecte după: formă, mărime, culoare, dimensiune, cantitate.

Pentru îmbogățirea vocabularului, pentru a-i obișnui pe copii cu o exprimare corectă i-am antrenat într-un viu dialog despre povestirile cunoscute, dirijând observația copiilor spre legăturile ce se stabilesc între cuvintele unei comunicări.

Știind că jocurile în care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea capacităților de analiză și sinteză fonetică, am antrenat copiii în jocuri de sortare a imaginilor, dându-le de fiecare dată alte sarcini. Astfel, copiii și-au îmbogățit vocabularul cu cuvinte pe care le-am raportat la imaginile corespunzătoare.

În scopul de a-i introduce pe copii în tehnica exprimării corecte, am organizat jocuri didactice de completare a propozițiilor, cum sunt:

–         "Continuați ce spun!"

–         "Fii atent și completează!"

–         "Ce cuvânt lipsește?"

Exercițiile de completare a propozițiilor le-am făcut gradat, începând cu cele care cereau un efort mai mic (găsirea subiectului, predicatului), trecând apoi la cele puțin mai dificile (complement, atribut).

După consolidarea deprinderilor copiilor de a construi corect propoziții, am efectuat sistematic exerciții pentru înțelegerea sensului cuvintelor, explicându-le că unele cuvinte se pronunță la fel, dar au înțelesuri diferite, chiar în aceeași propoziție sau în propoziții diferite.

Astfel, am desfășurat jocul "Găsiți-mi un înțeles". Pornind de la un cuvânt ca "lac" copiii dădeau diverse înțelesuri acestui cuvânt "lac – apă", "lac – unghii", "lac – mobilă", etc.

Prin jocul didactic "Răspunde repede și bine" am urmărit formarea deprinderilor de a realiza în timpul vorbirii acordul corect între atribut și substantiv, între predicat și subiect, precum și precizarea și activizarea vocabularului privind unele cuvinte cu sens contrar.

În prima parte – am folosit ca material imagini ale obiectelor cu anumite însușiri (coș gol – coș plin; copil vesel – copil trist; panglică lată – panglică îngustă). Copilul numit "Roata vremii se-nvârtește / Și la tine se oprește" ridica o imagine, verbalizând conținutul acesteia (coș gol), în timp ce alt copil "Roata acum pornește / Și pe tine te numește" caută imaginea antonimului (coș plin).

În partea a II-a a jocului – am folosit bandă de magnetofon pe care au fost înregistrate propozițiile cuprinzând adjective acordate corect, cu substantivele, de exemplu: "Mioara este o fată harnică". În timp limitat copilul numit de educatoare răspunde cu aceeași propoziție, găsind antonimul adjectivului enunțat: "Mioara este o fată leneșă". Același adjectiv, în continuare, însoțește un substantiv la masculin, de exemplu: "Vlad este un băiat harnic"; "Vlad este un băiat leneș".

Materialul ilustrat și banda de magnetofon ne-au sprijinit în activizarea copiilor, ele fiind elemente stimulative care contribuie la dezvoltarea intelectuală, fără a simți că fac efort deosebit de gândire.

În scopul activizării vocabularului cu cuvinte referitoare la profesii, unelte și precizarea reprezentărilor copiilor în legătură cu munca oamenilor, am organizat jocurile didactice: Poștașul și Ce ne trebuie? – unde copiii au fost foarte degajați exprimându-și dorința ca atunci când vor fi mari să îmbrățișeze o serie de profesii care au fost puse în discuție.

De la o zi la alta, am căutat să îmbogățesc cunoștințele copiilor, să fixez vocabularul și să verific vorbirea lor, modul cum știu să închege, în propoziții și fraze, o mică descriere. Astfel, am organizat jocuri didactice, unde au avut posibilitatea să se exprime în propoziții și fraze scurte, stimulându-le creativitatea, până și descrierile au devenit mai ample, mai sugestive și mai logice, prin jocurile "Magazinul cu jucării”, "Să facem o poveste".

2.3 Jocuri didactice de exersare a structurilor gramaticale

Aceste jocuri au sarcina de a contribui la exprimarea copilului în propoziții simple și dezvoltate, în fraze scurte, la utilizarea corectă a acordului între gen și număr, a substantivului cu predicatul, utilizarea corectă a genitivului, dativului, etc. În acest sens, prin jocul didactic "Spune mai departe" am urmărit respectarea acordului între subiect și predicat, activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens și rapiditatea în gândire.

Am folosit textul povestirii "Albă – ca – Zăpada și cei șapte pitici" din care, intenționat am omis cuvinte. În timpul jocului, copiii au dat dovadă de multă atenție, ascultând povestea, pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii. Prin participarea activa a copiilor, am înțeles că ei cunosc foarte bine conținutul poveștii și, în mod special, dialogurile dintre Albă – ca – Zăpada și oglindă, dintre mama vitregă și Albă – ca – Zăpada, dintre pitici și Albă – ca – Zăpada.

Reluând jocul în alte activități, am folosit jucării, copiii formulând propoziții de la subiect (jucăria folosită). Exemplu: "urs" – următorul copil completează spunând mai departe: "Ursul doarme", altul "Ursul doarme în bârlog", "Ursul mănâncă miere", "Ursul merge greu", etc.

Pentru a forma la copii deprinderea de exprimare orala corectă, am ales cele mai potrivite metode și mijloace, am activizat copiii în procesul cunoașterii, am cultivat dialogul viu: educatoare – copil, copil – educatoare, am căutat să cunosc individualitatea fiecăruia.

Dorind să asigur o participare activă, creativă copiilor la activitate, să le captez și să le mențin interesul, am folosit procedee prin care au fost solicitați emoțional.

În jocurile didactice – indiferent de obiectivele urmărite – am căutat să asigur prezentarea sarcinii didactice într-o formă atractivă, saturată de elemente de joc, pentru a facilita rezolvarea optima a acesteia, pentru a stimula vorbirea copilului, trezind la aceștia dorința de a-și comunica gândurile și impresiile, de a se juca, este necesar ca vorbirea copilului să fie susținută și stimulată și în familie și în grădiniță. O dată cu dezvoltarea limbajului și a inteligenței, copilul are posibilitatea să-și însușească noi modele de conduită verbală și prin aceasta, experiența socială.

Urmărind ca obiectiv formarea și dezvoltarea creativității verbale la copii, am ponit de la ideea că, pentru a se manifesta liber, pentru a dispune de un vocabular bine dezvoltat, pentru a avea un bogat volum de cunoștințe în ideea pregătirii pentru școala, copilul are nevoie de un exercițiu permanent cu cuvintele, cu propozițiile și cu frazele. Astfel, am considerat necesar ca prin jocurile didactice planificate să formez copiilor deprinderea de a povesti întâmplări, evenimente, deprinderea de a expune cu ușurință, coerent și logic, folosind un limbaj adecvat.

De aceea, când am panificat jocurile didactice care le solicită copiilor să relateze corect întâmplări scurte, constituind propoziții sau fraze cu acorduri corecte între părțile de propoziție, am ținut seama ca la data respectivă copiii să aibă reprezentările necesare la care face apel jocul, deci am corelat jocul didactic cu celelalte activități din grădiniță.

Se știe că la vârsta preșcolară, copiii au o deosebită pasiune pentru povești și basme.

Pentru ca întreaga grupă de copii să aibă o vorbire coerentă și expresivă, am urmărit să le formez următoarele deprinderi:

–  deprinderea de a reproduce cu ușurință povești cunoscute fără deviere de la subiect, păstrând o nota de originalitate;

–  deprinderea de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător conținutului;

–  deprinderea de a interpreta rolul personajelor.

Pentru a realiza cele propuse, am căutat să mă apropii de copii cât mai mult, să-i înțeleg, să le ofer exemplul personal în exprimare, în expunerea unor povestiri sau întâmplări, în scopul de a-i stimula să-și exprime gândurile și să se manifeste liber în activitate.

Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoștințe și deprinderi necesare unei însușiri logice a unor idei prin povestire, am desfășurat jocul didactic "Să facem o poveste". Pentru desfășurarea jocului am folosit ca mijloace de învățământ o serie de jetoane corespunzătoare unei ilustrații mai mari, pusă pe panou, rugându-i pe copii să povestească, folosind cuvinte și expresii pe care le cunosc ei din alte activități.

Ca element de joc am folosit întrecerea, aplauze, mișcarea, mânuirea materialelor.

Regulile jocului – copilul care avea imaginea cu un element corespunzător ilustrației a răspuns.

Exemplu: copilul care a avut un jeton pe care era desenat un om de zăpadă, la îndemnul "Să facem o poveste după imaginea care corespunde jetonului tău", a mers la panou, unde se afla ilustrația corespunzătoare imaginii de pe jetonul său și a răspuns: "Omul de zăpadă l-au făcut copiii din tabloul în care se vede că este anotimpul de iarna". Răspunsul corect a fost apreciat, iar copilul respectiv a avut voie să fixeze jetonul său pe panou.

La jocul didactic "Eu spun una , tu spui multe" sau "Multe, puține", am urmărit însușirea corectă de către copil a formelor de singular și plural a substantivelor, precum și a deprinderilor de a le include în propoziții. Totodată, am urmărit dezvoltarea atenției și a memoriei vizuale, cât și pronunțarea corecta a sunetelor. La început, se prezintă copiilor un obiect (caiet), apoi mai multe (caiete) și se precizează cum se spune când avem unul și când avem mai multe. Se dau mai multe exemple: păpușă – păpuși; ursuleț – ursuleți, balon – baloane, etc; după materialul prezentat, bine selectat, cu obiecte sau imagini ale acestora care să desemneze substantive la toate genurile.

Pentru complicarea jocului, am ridicat imaginea unui obiect și copiii l-au numit la plural. Apoi au fost solicitați să formuleze propoziții despre mai multe obiecte – după ce eu am spus o propoziție despre un singur obiect: "Păpușa este frumoasă", "Păpușile sunt frumoase".

Se constată lacune în vorbirea copiilor în ce privește declinarea substantivelor în cazul genitiv și dativ, astfel am desfășurat jocurile didactice "Cine ți-a dat jucăria?", "A cui este jucăria?" și "Cui i-am dat jucăria?"

Vorbirea dialogată cu copiii contribuie din plin la formarea unei vorbiri coerente, expresive și corecte din punct de vedere gramatical, stimulând gândirea, pregătindu-i pentru viață.

Având ca scop formularea de propoziții complete, de a respecta acordul între subiect și predicat, activizându-le gândirea logica prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens, am desfășurat jocul didactic: "Completează ce lipsește!".

Sarcina didactică a fost de a sesiza omisiunile din propozițiile eliptice de subiect sau predicat și completarea propoziției cu partea care-i lipsește.

Copiii au fost așezați pe scaunele în semicerc. Am prezentat un număr corespunzător de propoziții eliptice, care vor fi prezentate în ordinea dificultăților – recomandat să se înceapă cu propoziții eliptice de predicat. Educatoarea spune propoziția și atinge un copil pe umăr, copilul atins completează propoziția, de exemplu:

–          Câinele (latră, roade, mușcă);

–          Fetița .. (aleargă, doarme, plânge);

–        Vântul . (bate, șuieră);

–          Mama .. (spală, citește, coase).

În continuare, am prezentat propoziții eliptice de subiect:

–         .. cânta (păsările, copilul, radioul);

–         .. mănâncă (pisica, vaca, găina);

–         .. ciugulesc (vrăbiuțele, puii, găinile);

–         .. muncesc (oamenii, copiii).

Apoi, am alternat propozițiile eliptice de subiect cu cele eliptice de predicat, solicitându-le copiilor o atenție sporită.

Variantă: Am dat unui copil o jucărie, a cărei denumire să constituie subiectul propoziției ce urmează să fie formulată de copii.

Copilul care a primit jucăria a denumit-o și a oferit-o vecinului spunând: "Completează ce lipsește". De exemplu: jucăria este "tren", următorul reia subiectul și completează "trenul șuieră", jucăria trece mai departe și copilul ce a primit-o trebuie să găsească alt predicat "trenul este în gară", etc. După ce au fost epuizate diferite posibilități de completare a propoziției, am introdus o noua jucărie.

Pentru a sugera completarea propozițiilor cu predicat, am pornit de la o acțiune efectuată de un copil, denumită de vecin și completată de ceilalți. De exemplu: – se piaptănă, se spală, citește, etc.

–         Mama se piaptănă.

–         Maria se piaptănă.

–         Fratele meu se piaptănă.

–      Pisica se spală.

–         Fetița se spală.

–       Sora mea se spală.

–        Bunica citește.

–       Elevul citește.

–       Tata citește.

Am observat frecvent și la copiii grupei mari folosirea greșita a formelor genitiv-dativ. Deseori copiii îmi pun întrebarea: "Al cui sunt mănușile?" sau "A lu cine este funda?", în loc de "Ale cui sunt mănușile?"; "A cui este funda?"

Pentru înlăturarea acestor defecte am desfășurat jocuri didactice ca: "A cui este hrana?", "A cui îmbrăcăminte este?", "A cui unealtă este?", "A cui este?", punându-i de fiecare data pe copii în situația de a folosi desinențele cauzale și de număr ale substantivului, cât și întrebările corespunzătoare acestor cazuri. Am urmărit totodată dezvoltarea atenției vizuale și a capacității de analiză.

Sarcina didactică pentru jocul "A cui hrană este?" a fost de a formula un răspuns corespunzător întrebării și de a recunoaște hrana și animalele care o folosesc. Jocul presupune material pentru fiecare copil, câte o imagine de animal, iar pe masa educatoarei, imagini reprezentând hrana lor.

Am cerut copiilor să intuiască materialul și am explicat regula. La întrebarea "A cui hrană este?" copilul care are animalul respectiv, trebuie să răspundă formulând corect propoziția. De exemplu:

–         Morcovul este hrana iepurașului;

–         Iarba este hrana vacii;

–         Aluna este hrana veveriței, etc.

Prin acest joc am urmărit exprimarea corecta a formelor de genitiv masculin și feminin, la numărul singular.

În jocurile didactice: "A cui îmbrăcăminte este?", "A cui unealtă este?", "A cui este?" s-a complicat sarcina, a crescut gradul de dificultate, urmărindu-se exprimarea corecta atât a substantivelor care denumesc obiectul sau obiectele posedate.

S-a făcut acordul respectându-se numărul și genul posesorului precum și numărul și genul obiectelor posedate (a cui, al cui, ale cui, ai cui?).

Varianta I. În fața copiilor se deschide o cutie cu jucării, instrumente muzicale: pian, tobă, trompetă, vioară, chitară. Se denumesc jucăriile și se înmână copiilor câte o jucărie, spunându-li-se că în joc sunt ale lor. Astfel:

Pianul este al Elenei.

Toba este a Irinei.

Trompeta este a Roxanei.

Chitara este a lui Dan.

Copiii închid ochii, timp în care se schimbă jucariile între copiii chemați. La semnalul meu, deschid ochii și răspund la întrebările ce le sunt adresate.

–    Al cui este pianul? Al cui era?

–         A cui este acum toba? A cui era?

–         A cui este acum trompeta? A cui era?

–         A cui este acum chitara? A cui era?

Varianta a II-a. Am anunțat copiii că vom juca acest joc: "A cui este?", folosind poveștile cunoscute.

– Ce povești vă amintiți când vi se spune "Cocoșul era al moșneagului"; "Pușca este a vânătorului", "Căsuța este a piticilor", "Oglinda este a împărătesei".

După fiecare exemplu, copiii răspund ce povești își amintesc.

Varianta a III-a. Am propus copiilor să-și aleagă câte o carte ilustrată, să privească ilustratele și să formuleze câte un exemplu din elementele povestirii respective, având în vedere modelul meu.

În răspunsurile copiilor am insistat să se răspundă clar, pronunțând ultimele sunete ale cuvintelor, ale substantivelor în cazul genitiv și să denumească corect articolul genitival (al, ai, a, ale).

În activități cu grupuri mici se pot adresa copiilor întrebări legate de îmbrăcăminte:

–         A cui este funda roșie?

–         A cui este gentuța?

–         Ai cui sunt cerceii?

–         Ale cui sunt sandalele?

–         Al cui este creionul?

Pentru stabilirea locului fiecărui cuvânt în propoziție sau frază și înțelegerea sensului acestora, am organizat cu copiii grupei jocuri care au înlesnit formarea deprinderilor de a alcătui propoziții, de a le împărți în cuvinte și chiar familiarizarea cu noțiunea de cuvânt, de exemplu, jocurile "Mai spune ceva", "Spune cum e bine", "Găsește cuvântul potrivit" – joc desfășurat cu scopul de a înțelege noțiunea de propoziție, acordul logic al subiectului cu predicatul:

.. se joacă (jocul)

.. sunt vesele (fetele)

Mingea (sare)

Florile (sunt frumoase)

Pentru reprezentarea propoziției, diferențierea cunoștințelor și identificarea lor, am desfășurat jocurile didactice "Cine este (ce este), cum este?", "Câte cuvinte am spus?", "Împarte dreptunghiul" – copiii au fost puși în situația de a reprezenta grafic fiecare cuvânt al propoziției printr-o linie orizontala, iar apoi să citească urmărind de la stânga la dreapta, făcând pauze între cuvinte, acolo unde se găsește linia verticala. Propoziția a fost spusă de mine "Fetița desenează flori"

În acest fel, copiii și-au dat seama că propoziția este formată din cuvinte și fiecare cuvânt își are un anumit loc pentru a da sens propoziției.

Pentru complicarea jocului, dacă grupa ne permite, copiii primesc fișe cu dreptunghiuri desenate și împărțite în funcție de numărul cuvintelor din propoziția dată. Copiii trebuie să scrie linii orizontale pentru fiecare cuvânt – o linie mai lungă sau mai scurtă în funcție de cuvântul rostit. De exemplu:

„Mama merge la piața.

În felul acesta copiii și-au dat seama că propoziția este formată din cuvinte lungi și cuvinte scurte.

Apoi, am trecut la despărțirea corectă a cuvintelor în silabe și la crearea unor cuvinte care încep cu aceeași silabă, prin jocul didactic "Jocul silabelor", însușindu-le tehnica despărțirii cuvintelor în silabe; obișnuindu-i să despartă cuvintele, însoțind pronunția ținând sub barbă dosul palmei pentru a sesiza de câte ori se deschide gura când este despărțit un cuvânt în silabe.

Pentru a-i stimula și antrena cât mai mult să participe la activitatea prin care să învețe, să se deprindă cu despărțirea în silabe, am creat versuri semnificative pentru cuvântul cu o silaba, cu doua, trei și patru silabe:

"De veți fi atenți la mine,

Mă veți întrece, știți bine.

Cuvinte dintr-o silabă

Vă rostesc acum degrabă:

(ac, ou, sa, om, sac )

Dar voi știți cu mult mai mult –

Să despărțiți un cuvânt.

Spuneți dar, fără zăbavă,

Cuvinte dintr-o silabă."

Pentru cuvintele alcătuite din doua silabe am folosit versurile:

"Pune mânuța sub barba

Și rostește-acum cu mine: ma- ma;

Dac-ai deschis gura bine

Numără și apoi spune,

Câte silabe conține?"

(două)

Varietatea metodelor, a mijloacelor și a procedeelor folosite în cadrul jocurilor didactice influențează, în mod pozitiv, nu numai latura intelectuală, ci întreaga personalitate a copilului.

Deci, la vârsta preșcolară există premise cognitive și operaționale care se dezvoltă, prin exerciții și joc, înlesnind însușirea cunoștințelor din perioada preabecedară, perceperea diferențiată a cuvintelor ca unități lexicale, analiza și sinteza lor silabica.

Astfel, am încercat să prezint – la modul selectiv și eficient o paletă bogată și diversă de jocuri didactice care vizează educarea limbajului la copii de vârste preșcolare diferite, la pregătirea temeinică a acestora pentru activitatea de tip școlar, deoarece așa cum a afirmat Jan Amos Comenius: "Omul ca să devină om trebuie format".

3. Etapa postest

În cadrul acestei etape am aplicat probe de evaluare pentru a se stabili nivelul de pregătire al preșcolarilor și modul în care au evoluat de la testele inițiale.

3.1. Analiza comparativă a rezultatelor observației sistematice

Prezint în continuare fișa de observație a aceluiași preșcolar pe care am realizat-o în etapa pretest, pentru a putea observa impactul pe care l-au avut jocurile didactice in educarea limbajului preșcolarilor grupei mari.

FIȘĂ DE OBSERVARE (etapa postest)

NUME/PRENUME : S. D.

GRUPA : mare

PERIOADA DE OBSERVARE : 09 – 20 iunie 2014 (evaluare finală)

Preșcolarul S.D. a avut o frecvență școlară de aproximativ 85%. În urma aplicării experimentului la grupa mare în acest an școlar, copilul prezintă următoarele schimbări :

Pronunță corect consoanele : f, j, r, s, ș, ț, grupurile sf, ge, gi, ce, ci,

Prezintă încă dificultăți la pronunțarea sunetelor r si z și a grupurilor dz, gr, pr.

Este mai comunicativ, se implica mai mult in activitati, participă activ la jocurile didactice. Se exprimă mai ușor în propoziții scurte, face acordul între subiect și predicat.

Putem astfel concluziona că este evident rolul jocurilor didactice în dezvoltarea limbajului la vârsta preșcolară.

Menționez ca acest caz este doar unul dintre exemplele de la grupă, însă la majoritatea copiilor se înregistrează schimbări pozitive la nivelul calității limbajului, exprimării orale corecte și expresive.

3. 2. Analiza comparativă a rezultatelor probelor de evaluare

În etapa postest am aplicat aceleași probe ca și în etapa pretest, dar cu un grad mai ridicat de dificultate. Am folosit aceiași descriptori de performanță. Astfel am putut compara rezultatele celor două tipuri de probe.

Prezint în continuare analiza acestor date.

Eșantion de lucru: 30 preșcolari

Probe pentru verificarea pronunției corecte a sunetelor și grupurilor de sunete ale limbii române, integrate în cuvinte

TABEL SINTETIC PROBA NR. 1 (EVALUARE INIȚIALĂ)

TABEL SINTETIC PROBA NR. 1 (EVALUARE FINALĂ)

Fig. 5: Rezultatele comparative obținute în urma evaluărilor inițială și finală (Proba nr. 1):

Eșantion A = eșantion inițial

Eșantion B = eșantion final

Probă pentru verificarea auzului fonematic al preșcolarilor în vederea perceperii corecte a sunetelor limbii române, a compoziției sonore a cuvintelor

TABEL SINTETIC PROBA NR. 2 (Evaluare inițială)

TABEL SINTETIC PROBA NR. 2 (Evaluare finală)

Fig. 6 : Rezultatele comparative obținute în urma evaluărilor inițială și finală (Proba nr. 2)

Probă pentru verificarea capacității copiilor de a diferenția sunetul inițial și final al unui cuvânt dat.

TABEL SINTETIC PROBA NR. 3 (Evaluare inițială)

TABEL SINTETIC PROBA NR. 3 (Evaluare finală)

Fig. 7: Rezultatele comparative obținute în urma evaluărilor inițială și finală (Proba nr. 3)

Probă pentru verificarea capacității copiilor de a folosi corect acordul intre subiect si predicat

TABEL SINTETIC PROBA NR. 4 (Evaluare inițială)

TABEL SINTETIC PROBA NR. 4 (Evaluare finală)

Fig. 8: Rezultatele comparative obținute în urma evaluărilor inițială și finală (Proba nr. 4)

În etapa postest, pe parcursul probelor de evaluare finală, am realizat câte o fișă de evaluare pentru fiecare preșcolar în care am completat rezultatele acestora.

Prezint în continuare un model de fișă de evaluare finală.

Mentionez ca în etapa constatativă am prezentat fișa de evaluare initială a aceluiași preșcolar. Putem astfel compara rezultatele.

FIȘĂ DE EVALUARE FINALĂ – NIVEL DE VÂRSTĂ II

Nume/ Prenume: B. A.

Grupa: mare

Perioada evaluării: 09 – 20 iunie 2014

Tabel rezultate evaluare final

Se poate observa că procentul comportamentelor însușite s-a modificat vizibil, acestea reprezentând 67% , cele în dezvoltare reprezintă 33%, iar cele absente doar 0%.

Concluzii parțiale desprinse din cercetare

În urma realizarii unei comparații între rezultatele testelor inițiale și finale, putem concluziona faptul că jocul didactic ca formă de activitate dominantă și a instruirii diferențiate în cadrul activităților, își aduce totdeauna aportul cu succes asupra educării limbajului la preșcolari, progresul înregistrat de preșcolari fiind atât calitativ cât și cantitativ.

Acest lucru a fost constatat din ușurința din plăcerea cu care preșcolarii și-au însușit un volum mare de cunoștințe cu care au operat în rezolvarea diferitelor sarcini la activitățile de educarea limbajului. Jocul didactic a fost folosit pentru creșterea calității pronunției, a însușirii structurilor gramaticale și exprimării orale a copiilor.

Testele de evaluare finală au fost concepute în manieră asemănătoare cu cea a testului inițial, pentru ca rezultatele obținute să poată fi comparate, cunoștințele prevăzute de programă fiind definite sub forma obiectivelor operaționale codificate în itemi.

Copiii cu capacitate de învățare mai scăzută, datorită faptului că au fost cuprinși în activități frontale, dar tratați individual, au reușit să obțină calificative mai bune la evaluările finale, devenind astfel mai motivați, mai încrezători în forțele proprii, mai ambițioși.

Rezultatele obținute în urma utilizării unor jocuri didactice noi și a unor variante de joc au dus la confirmarea ipotezei prezentei cercetări.

CONCLUZII

În conformitate cu legile biogeneticii, fiecare copil se naște cu un echipament adaptativ specific care, sub influența stimulărilor din mediu, se dezvoltă, se perfecționează, cu condiția ca unitatea și continuitatea influențelor factorilor implicați în evoluția copilului să fie asigurate.

Ființa umană, ca sistem bio-psiho-social, se află în permanență în relații cu alte sisteme și influențe din mediul înconjurător.

La om, relația cu mediul este mult amplificată, datorită diversificării canalelor de recepție a informațiilor. Prin intermediul limbajului și gândirii, omul depășește cunoașterea senzorială, pătrunzând în esența realității și explicându-și relațiile cauzale.

Gândirea preșcolarului se dezvoltă în strânsă legătură cu însușirea limbajului și cu activitatea pe care o desfășoară. Formele de joc, activitățile instructiv-educative îl pun adesea în situația de a stabili o ordine în actiunile sale.

Grădinița de copii, ca parte integrantă a învățământului preuniversitar, are scopul de a oferi copiilor aflați la vârsta preșcolară condițiile necesare pentru o dezvoltare normală și deplină. Ea are în vedere asigurarea acelor experiențe care să țină seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale afective și de activitatea sa fundamentală: jocul.

Preocuparea pentru dezvoltarea intelectuală a copilului de la vârste cât mai mici mi-a relevat necesitatea identificării și adaptării unor modele de instruire capabile să rezolve o serie de dificultăți ivite în procesul învățării.

În învățământul preșcolar, jocul didactic utilizat în activitatea de predare-învățare reprezintă o formă de asimilare a cunoștințelor, cu scopuri și sarcini instructive- educative bine determinate, cu un conținut adecvat, care se realizează într-o formă plăcută. O dată integrat în diferite situații de învățare, jocul didactic face ca preșcolarul să fie solicitat la un efort mental similar celui depus într-o activitate didactică obișnuită, să observe, să identifice, să localizeze, să denumească, să explice, să clasifice, să analizeze, să transforme, să compună, să interpreteze. În timpul jocului, preșcolarul efectuează astfel de operații, motivat, într-o formă plăcută, atractivă, mobilizându-și toate resursele pentru îndeplinirea sarcinii jocului. În situațiile de joc copilul realizează cea mai autentică învățare, având impresia că se joacă.

Am structurat lucrarea de față plecând de la această realitate și de la premisa că jocul didactic constitute pârghia învățării la vârsta preșcolară.

Rezultatele cercetării de față confirmă faptul că, prin însăși natura sa, jocul didactic îmbină într-un tot armonios și unitar sarcini și funcții specifice învățării, realizând un echilibru dinamic, stimulativ între joc și învățare, contribuind la instruirea în mod sistematic a copilului preșcolar .

Astfel, chiar dacă la dezvoltarea personalității copilului preșcolar contribuie toate formele de activitate, totuși jocul didactic rămâne mijlocul cel mai adecvat, modalitatea cu cel mai mare randament și cu valențe formative multiple, în formarea deprinderilor de muncă intelectuală, independentă, atât de necesare activității de învățare din școală.

Jocul este deci activitatea ce-i permite copilului să se manifeste spontan, deliberat, participând activ la propria formare, însușindu-și cunoștințele, formându-și priceperi și deprinderi, atitudini, comportamente.

Cunoștințele și deprinderile noi pot părea uneori inabordabile, prea grele, prea complexe pentru unii copii. Dacă aceste cunoștințe se abordează prin joc, ele nu vor intimida copilul, ci îl vor motiva să pornească singur în descoperirea lor, în căutarea noului. Spiritul de cooperare, de echipă, flexibilitatea gândirii, inițiativa sunt căteva dintre calitățile pe care jocul didactic le cultivă.

Experimentul a demonstrat viabilitatea eficienței jocului didactic în cadrul activităților de educare a limbajului. Am observat că prin intermediul jocului didactic se menține viu interesul copiilor pentru activitati și se dezvoltă limbajul și capacitatea de concentrare.

De asemenea, în urma folosirii jocurilor didactice descrise în lucrare am constatat că jocurile didactice sunt modalități eficiente de dezvoltare a unor sarcini didactice în scopul educării limbajului copiilor. Eficiența jocurilor a depins în mare măsură de modul în care am le-am selecționat în raport cu situațiile concrete existente în grupa pe care am condus-o, de modul în care am formulat sarcinile bazându-mă pe buna cunoaștere a copiilor sub raportul nivelului atins în educarea limbajului și sub aspectul defectelor de vorbire. Pe cât de frumoase și de ușoare par jocurile, pe atât de bine ele trebuie să fie gândite și pregătite de către cadrele didactice.

Așa cum mi-am propus, pe parcursul experimentului aplicat la grupa mare în acest an școlar, am folosit jocuri didactice de educarea limbajului care au dus la perceperea corecta a sunetelor limbii romane, a compozitiei sonore a cuvintelor, la o exprimare coerenta si corecta din punct de vedere gramatical.

Consider că este evidentă valoarea jocului didactic în ceea ce privește educarea unei exprimări clare, coerente și expresive. Această cercetare îmi va fi de un real folos, atât mie, cât și celorlalte colege, deoarece jocurile didactice prezentate au o aplicabilitate largă, având rezultate garantate.

În prezenta lucrare am căutat să demonstrez că jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învățarea activă, participativă și stimulează, totodată, inițiativa și creativitatea preșcolarilor, ducând la îmbunătățirea pronunției și exprimării acestora.

Jocurile didactice specifice activității preșcolare, prin bogăția conținuturilor și a variantelor de joc pe care educatoarea le poate crea, contribuie la optima dezvoltare a limbajului preșcolarilor și a randamentului activității de învățare.

Ipoteza acestei lucrări a constituit un punct de plecare. …………….

Am subliniat atât dreptul la joc al copilului, dar și modul în care acționăm. Am adaptat, ales și alternat timpul și spațiul jocului, tipurile de joc și am organizat medii adecvate desfășurării fiecărui joc.

Am prezentat aspecte teoretice ale jocului, învățării și dezvoltării la vârsta preșcolară. Acest obiectiv m-a ajutat să preîntâmpin greutățile care apar pe parcursul organizării unui joc. Cunoscând foarte bine structura jocului, cunoscându-ți foarte bine copiii cu care lucrezi și cu care ți-ai propus să atingi obiectivele curriculare, se pot obține rezultate foarte bune în munca educatoarelor.

Am apreciat întotdeauna favorabil rezultatele jocului copiilor, am încercat să dau o notă de seninătate oricărui joc. Am incercat să organizez jocurile didactice astfel încat ca orice noțiune nouă, care pare inabordabila, sa fie accesibila copiilor prin joc.

Din materialul prezentat în lucrarea de față reiese limpede rolul jocului didactic în dezvoltarea capacităților de comunicare orală corectă, a memoriei, a imaginației, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale educației în grădinița de copii.

Jocul didactic este în măsură să contribuie la construirea temeliei personalității copilului care devine apt de integrare socială și școlară.

Problema ridicată de ipoteză rămâne deschisă oricăror cercetări viitoare, ce vor putea îmbunătăți continuu procesul învățării prin joc în învățământul preșcolar.

ANEXE:

ANEXA 1 PRETEST

Jocul didactic „Șarpele și albina”

Sarcina didactica: Descrierea acțiunii pe care o reprezinta imaginea, folosind corect onomatopeele

Material: Imagini care reprezinta un sarpe care se taraste in iarba sau pe pamant; un roi de albine zburand sau asezandu-se pe o floare

Desfasurare:

Jocul incepe cu o scurta povestire expusa de educatoare: "Stând pe o bancă în grădină, am auzit un foșnet și un sâsâit. Văd un șarpe care se târa prin iarba, venind spre mine. Mă ridic și mă duc lângă o tufă de măceș. Pe deasupra florilor, zburau multe albine. Bâzâitul lor era așa de frumos., încât am stat și le-am ascultat și eu. A început să bată vântul încet – fâș-fâș, care legăna frunzele și se auzea: vâj-vâj. Vântul bătea mai tare și crengile scoteau un sunet "vâjj, vâjj". Ca să nu uit ce am văzut în parc, am desenat. Voi veți povesti după desenele mele ."

Se face o scurta pauza, pentru a mari interesul copiilor pentru activitate, timp in care educatoarea prezinta primul desen pe care il lasa 30-40 secunde, sa poata fi vazut de toti copiii. Dupa aceea, educatoarea numeste un copil care sa prezinte in propozitii simple ceea ce vede in desen sau in imagine. In timp ce descrie aspectele, educatoarea il intreaba: ,,Cum face sarpele?”Copilul raspunde:,,Sss”.Se procedeaza in acelasi mod si cu celelalte desene.

In continuare, educatoarea spune cateva versuri, iar copiii trebuie sa completeze onomatopeele omise.

De exemplu:

,, Jos într-un tufiș

Un ….târâș

Spre mine venea

Și tot sâsâia.

– Cum crezi că făcea? (intreaba educatoarea)

,,Sss”(raspund copiii)

Se procedeaza la fel si pentru imaginile cu albina:

,,Intr-o gradinita

Se joaca o fetita.

Deodata se opreste

Si spre-o floare priveste

Unde-o albinuta in glasul ei

Bazaia usor, de zor

Bazz, bazz”

sau

,,Sus zbura o albinita

Si vorbea cu o fetita

Haide spune, stii tu oare,

Cum zbor eu di-n floare-n floare?

,,Zum, zum!”

Copiii pronunta onomatopeele, insotite de miscarea laterala a bratelor.

Jocul didactic: „Scara”

Sarcina didactica: Completarea propoziției începută de educatoare prin pronunțarea onomatopeelor respective, exersând pronunțarea corectă, cu claritate, exactitate și siguranță a consoanelor: „c, f, r, s, t, ț“ și a grupurilor de consoane: ,,sf, cr, pr” etc.

Material: o scară din lemn, imagini de animale: cloșca, câinele, puișorul, cocoșul, pisica, o minge.

Desfășurarea: Jocul se desfășoară în doua etape:

I. Copiii vor sta pe scăunele în semicerc. Educatoarea spune câteva versuri. Copiii trebuie să răspundă corect la întrebările puse. Pentru buna desfășurare a jocului, educatoarea va procura din timp materialele: imagini cu animale, o minge, o scara confecționată din carton sau șindrilă.

În timp ce recită versurile, educatoarea prezintă scara, pe care este prinsa imaginea animalului.

Copiii răspund la întrebările puse de text:

De exemplu:

"Este în curte o scară

Cu cinci trepte (șase, opt, etc.)

1, 2, 3, 4, 5

Educatoarea: Câte trepte are scara?

Copiii: Cinci (șase, șapte, opt)

– Pe treapta cea mai înaltă

Sta o cloșcă cocoțată

Și strigă neîncetat

Cot-co-dac!

Cot-co-dac!

– Cum striga cloșca?

– Cot-co-dac!

Pe a doua treaptă-n jos

Stă Grivei cel argățos

Mârâind morocanos

…Mârr, mârr!

– Pe treapta cea mai de jos

Plânge-un puișor pufos

Piu, piu, piu!

– Cum plânge?

– Piu, piu, piu!

– Vine vântul șuierând

Vâjj, vâjj, vâjj

– Cum face vântul?

– Vâjj, vâjj.

În timp ce se recită strofele, se așează pe fiecare treapta animalul respectiv.

II. Copilul care primește mingea completează propoziția începută de educatoare – ceilalți copii imita acțiunea cerută de textul propoziției (cum face, cum merge) – insistându-se mai ales cu cei care prezintă unele tulburări de vorbire.

Anexa 2

Jocul didactic „A spus bine sau n-a spus bine?”

Sarcina didactica: Compararea pronunțării corecte cu cea incorectă a sunetelor aflate în componența diferitelor cuvinte, găsirea formei corecte de pronunțare a cuvintelor auzite.

Material: obiecte cunoscute de copii sau imagini ale acestora, de exemplu: portocală, strugure, ochelari, locomotivă, trotinetă etc

Desfășurarea: Introducerea în joc se realizează prin introducerea unei marionete (Așchiuță) în jurul căreia se poartă o scurtă discuție. Așchiuță este supus unui examen de vorbire corectă pentru a stabili daca mai e nevoie să învețe în grădiniță sau nu. Descopăr obiectele ( imaginile) de pe masă și ii cer păpușii să aleagă una dintre ele și să spună copiilor cum se numește. Apoi intervin cu întrebarea jocului ,,A spus bine sau n-a spus bine?” Pe baza comparației cu forma corectă, copiii reacționează repetând forma corectă sau corectând păpușa, după caz.

În complicarea jocului, antrenez copiii sa aleagă jucăria sau imaginea pentru a fi denumită de Așchiuță.

Variante:

Așchiuță pronunță forma corectă, cât și pe cea greșită și cere copiilor sa aleagă care este forma corectă și s-o repete în grup sau individual;

Copiii sunt așezați în cerc în jurul educatoarei. Aceasta rostogolește mingea spre un copil pronunțând greșit un cuvânt. Copilul care a primit mingea trebuie sa repete cuvântul pronunțându-l corect. La întrebarea ,,A spus bine sau n-a spus bine?”, grupa va confirma sau va infirma corectitudinea răspunsului. Pentru a se menține atenția trează, se pronunță mai întâi cuvântul, apoi se rostogolește mingea.

Așchiuță prezintă conținutul câtorva povești cunoscute de copii, cerând copiilor să sesizeze greșeala (Capra cu trei iezi, Scufița Roșie, Ursul păcălit de vulpe) intenționat prezentată.

"Capla tupălată se duce la Scufița Osie s-o cheme la plaznic". Copiii corectează: "Nu e bine! Nu e bine! Ascultați la mine: "Capra supărată se duce la lup să-l cheme la praznic!".

Ca elemente de joc au fost folosite deci: așteptarea, surpriza, ghicirea, aplauze.

Anexa 3

Jocul didactic „Lanțul sunetelor!”

Sarcina didactica: Recunoașterea sunetului inițial si final al unui cuvânt dat; alcătuirea unor cuvinte care încep cu sunetul final al cuvântului dat.

Material: jetoane reprezentând diferite imagini, tablă magnetică, tablă, cretă colorată, cărți pentru preșcolari, calculator, litere.

Desfășurarea: Pentru a capta atenția preșcolarilor, se prezintă un disc cu segmente pe care sunt desenate diferite obiecte astfel alese și așezate încât sunetul final al cuvântului dat să fie sunetul inițial a cuvântului următor. De exemplu: CAL – LUP – PASARE – ELEFANT – TRACTOR – RADIO – OCHELARI – INELE – ELICOPTER – RAC. Se intuiesc imaginile, se denumesc, apoi se precizează sunetul inițial și final al cuvintelor.

Se explica notiunea de lant.

Se analizeaza fiecare imagine de pe disc, se desparte cuvantul in silabe, se stabilesc sunetul initial si sunetul final, se precizeaza sunetul de legatura, pana cand lantul se inchide.

Anexa 4

Jocul didactic „Spune mai departe…”

Sarcina didactica: Completarea propozițiilor eliptice de predicat sau de subiect, folosind corect acordul dintre părțile de propoziție

Material: plicuri cu jetoane reprezentând diferite imagini, panou, tablou (,,Toamna”), o scrisoare- tablou, fișe de lucru, creioane.

Desfășurarea: Se așează la panou imagini reprezentând diferite acțiuni. Concomitent cu așezarea lor, educatoarea alcătuiește propoziții eliptice. Preșcolarii sunt antrenați în a descoperi faptul că propozițiile sunt incomplete. De exemplu: ,,Fetița…se joacă”.

Li se explica jocul copiilor. Ei vor trebui sa ,,Spună mai departe”, completând propozițiile eliptice formulate de educatoare. Se executa jocul de proba.

Copiii sunt împărțiți apoi in două echipe, o echipă formulează propoziția eliptică, cealaltă grupa o completează.

Variante de joc:

Se folosesc numai propozitii eliptice de predicat. De exemplu:

,,Baiatul…..(deseneaza)”

,,Bunica……(gateste)”

Se folosesc numai propozitii eliptice de subiect. Se desfasoara pe echipe: o echipă formulează propoziția eliptică, cealaltă echipa completează propozitia. De exemplu:

,,…………udă florile”

,,…………citește ziarul”

Educatoarea citește o ,,scrisoare – tablou ” din care lipsesc cuvinte. Cuvintele care lipsesc din scrisoare se regăsesc în jetoanele aflate pe masă. Copiii trebuie sa găsească jetoanele corespunzătoare și să completeze propoziția cu imaginea respectivă.

„ E toamna. Afara ___________. ______________s-au copt. Bunicul _____________fructele. _____________ îngălbenesc și cad. ___________ pleacă în țările calde”

Anexa 5 – Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii

JOCURI DIDACTICE PENTRU DEZVOLTAREA VORBIRII- EXEMPLE

1.JOCURI DIDACTICE PENTRU FORMAREA ȘI EXERSAREA PRONUNȚIEI CORECTE

COCOȘUL ȘI GÂSCA

Sarcina didactică: recunoașterea păsării, denumirea acesteia, imitarea sunetelor emise, construirea unei propoziții simple care să se refere la acțiunea percepută.

Regulile jocului: copiii imită sunetele emise de păsările care apar pe rând la teatrul de păpuși. Copilul numit enunță acțiunea și o execută împreună cu întreaga grupă.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Așezarea copiilor se poate face în semicerc sau ca la vizionările de spectacole pe 4-5 rânduri a câte 4-5 scaune, astfel încât toți să aibă scena în fața ochilor.

Jocul se desfășoară prin prezentarea pe rând a celor două păsări în cadrul teatrului de păpuși. Educatoarea poate motiva sosirea lor. Cu această ocazie se precizează și denumirea lor, mai ales pentru gâscă, pasăre mai puțin cunoscută de către copiii de 3-4 ani. După denumirea celor două păsări se pot face câteva exerciții de pronunțare corectă a sunetelor prevăzute c și g. Educatoarea prezintă modul de articulare: se va urmări ca limba să fie retrasă spre fundul cavității bucale.

În cursul jocului vor fi executate cu cele două păsări diferite acțiuni menționate mai sus. Copilul solicitat va răspunde indicând ce face pasărea, după care grupa va imita mișcarea și va pronunța onomatopeea corespunzătoare.

NOTĂ – Copiii care au dificultăți în pronunțarea consoanelor c-g, vor fi solicitați să încerce articularea, prin poziția gurii larg deschise, limba ghemuită în fundul cavității bucale, în timp ce, cu degetul mare și cel arătător își palpează, apăsând ușor regiunea superioară a gâtului.

FOCUL ȘI VÂNTUL

Sarcina didactică: redarea corectă a unor sunete izolate și a sunetelor din componența unor cuvinte.

Regulile jocului: copiii reproduc prin mișcări și onomatopee fenomenele despre care se relatează în povestirea educatoarei, respectând sensul acesteia.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Copiii vor sta fie pe scăunele, fie pe covor în semicerc.

În introducerea activității se vor reactualiza reprezentările despre foc și vânt, cerându-se copiilor să reproducă onomatopeele fâșș-fâșș, vâjj-vâjj. În acest scop se vor prezenta pe rând cele două ilustrații și se vor denumi fenomenele : foc și vânt.

În continuare, educatoarea introduce exercițiile de pronunțare în contextul unei povești simple. Regula jocului cere copiilor ca atunci când povestea se întrerupe, ei să reproducă sunetele corespunzătoare fenomenului enunțat în contextul poveștii. De exemplu: „În casă s-a făcut frig. Mama a pus lemne în sobă și a aprins focul. Focul făcea…”. Copiii vor imita zgomotul focului. „S-au ars lemnele și focul s-a stins, apoi tata a ieșit în curte să aducă altele. Afară era frig și bătea vântul…”. Copiii vor reproduce mișcarea vântului, zgomotul produs de acesta (vâj-vâj).

Povestea poate continua sau poate fi reluată într-o altă formă asigurându-se repetarea pronunțării de către copii a sunetelor corespunzătoare.

În partea a doua a jocului educatoarea imită unul din fenomenele discutate mai sus, iar copiii formulează propoziții simple în legătură cu acțiunea percepută: „focul arde” sau „focul face fâșș-fâșș” (educatoarea și copiii mimează acțiunea de aprindere a focului) sau „vântul bate” (educatoarea și copiii leagănă puternic brațele deasupra capului).

În pronunțarea onomatopeelor care încep cu consoanele f-v, se recomandă articularea exgerat conturată prin aducerea buzei inferioare sub incisivii superiori.

ȘARPELE ȘI ALBINUȚA

Sarcina didactică: pronunțarea corectă a consoanelor s și z.

Regulile jocului: la semnalul educatoarei, grupul de copii care alcătuiește șarpele, execută deplasarea pe un traseu dat imitănd sunetele emise de șarpe. La alt semnal albinele pornesc spre șarpe ca să-l alunge reproducând zumzăitul acestora.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Educatoarea va amenaja înainte de începerea jocului un cadru care să sugereze o poiană cu flori. Grupa de copii va fi împărțită în două, o parte dintre ei vor fi albine, iar restul vor alcătui șarpele. Fiecare din subgrupe va avea un rol prestabilit, eventual marcat. Educatoarea conduce jocul indicând deplasarea șarpelui, apoi cea a albinelor. Grupul de copii reprezentând șarpele se va deplasa pe traseul desenat dinainte in linie șerpuită reproducând șuieratul șarpelui: sss.., în timp ce albinele stau într-o parte a sălii de grupă. La un semnal al educatoareo copiii-albine vor imita zborul și zumzetul acestora înaintând spre șarpe. Șarpele se retrage la locul său ferindu-se să nu fie înțepat. Jocul se continuă schimbându-se rolurile.

În cursul jocului se vor asigura momente de odihnă, având în vedere că alergarea poate să influențeze corectitudinea emiterii sunetelor prin modificările în respirație. În același scop se va doza atent timpul afectat alergării, evitându-se prelungirea acestuia.

În pronunțarea unor onomatopee care încep cu consoanele s-z, se recomandă atragerea atenției asupra locului de articulare, în cazul în care copiii articulează incorect, cu limba ieșită printre dinți consoanele s-z. Se recomandă articularea exagerat conturată prin strângerea dinților, ca spațiul deschis să nu fie mai mare de 1-2 mm, limba va fi plasată jos, în spatele incisivilor inferiori, iar colțurile gurii puternic trase în părți.

TRENUL ȘI VÂNTUL

Sarina didactică: pronunțarea corectă a consoanelor ș și j.

Regulile jocului: la semnalul dat de educatoare, un grup de copii execută deplasarea pe un traseu, imitând trenul. La alt semnal, un alt grup ajunge trenul, reproducând vântul.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Educatoarea va avea înainte de începerea jocului un cadru care să sugereze linia ferată. Grupa de copii va fi împărțiă în două. Educatoarea conduce jocul indicănd deplasarea trenului ș, ș, ș, (acțiune însoțită de mișcarea brațelor). A doua grupă de copii așteaptă semnalul pentru a depăși trenul, alergând cu o viteză mai mare, în timp ce pronunță j, j, j (brațele lateral). Jocul continuă schimbând-se rolurile.

În partea a doua a jocului, acțiunea se amplifică prin prezența a patru grupe: albinuțele (z, z, z), șarpele (s,s), trenul (ș, ș, ș), vântul (j, j, j).

Nu se va scăpa din vedere faptul că, dacă consoanele s-z necesită articularea prin plasarea limbii în spatele incisivilor inferiori și colțurile gurii bine trase în părți; în articularea consoanelor ș-j dimpotrivă, vârful limbii este inspre palat și gura rotunjită.

SPUNE CUM SE FACE

Sarcina didactică: recunoașterea animalelor și reproducerea onomatopeelor corespunzătoare glasului acestora.

Regulile jocului: la privirea jucăriei sau a imaginii, copilul trebuie să imite glasul animalului respectiv, iar ceilalți copii trebuie să-l recunoască și să-l denumească. La semnalul dat, toți copiii imită glasul animalului și execută mișcări corespunzătoare acestuia.

Material didactic: animale-jucării sau imagini reprezentând câinele, pisica, oaia, calul, găina, cocoșul, rața, gâsca, vrabia, albina etc.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Materialul necesar jocului va fi acoperit sau introdus într-un săculeț (coșuleț) pentru a crea surpriza la prezentare și a da posibilitatea să se perceapă pe rând fiecare animal al cărui glas va trebui imitat. Copiii vor fi așezați pe scăunele în jurul mesei cu materialul de joc.

În desfășurarea jocului, se va asigura o anumită succesiune în prezentarea imaginilor sau a jucăriilor, începând cu cele al căror glas este mai ușor de pronunțat (pisica) și terminând cu cele al căror glas (onomatopee) prezintă oarecare dificultate în reproducere. Se va urmări sistematic ca reproducerea să se facă la început individual, apoi se va trece la pronunțarea în mod individual cu copiii care întâmpină dificultăți în pronunțarea unor sunete.

În complicarea jocului se modifică ordinea acțiunilor. Copiii ascultă onomatopeea (reprodusă de educatoare, înregistrată pe bandă de magnetofon) apoi aleg animalul al cărui glas l-au auzit și-l reproduc individual sau în colectiv, după cum li se cere.

CINE (CE) FACE AȘA ?

Sarcina didactică: reprezentarea corectă a onomatopeii la acțiunea ilustrată, pronunțarea onomatopeii în contextul unei propoziții.

Regulile jocului: copii trebuie să aleagă imaginea corespunzătoare onomatopeii pronunțată de educatoareși să răspundă complet. Grupa repetă onomatopeea și redă prin mișcare acțiunea.

Material didactic: ilustrații reprezentând: un copil rupe o creangă uscată (prrr), un ceas deșteptător (sună țrrr), bunica toarce (fusul sfârâie sfârr) etc.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Educatoarea pronunță sunetele emise de unul din obiectele sau personajele ilustrate și pune întrebarea: „Ce (cine) face așa?”. Unul din copii se deplasează și arată imaginea corespunzătoare onomatopeii, după care răspunde la întrebarea pusă. La semnalul educatoarei toți copiii imită onomatopeea. Deoarece consoana r este extrem de dificilă de pronunțat, se va avea în vedere ca sunetul respectiv să fie articulat prin vibrații ale vârfului limbii, ridicat în spatele incisivilor superiori, cu musculatura facială încordată.

2. JOCURI DIDACTICE PENTRU ÎMBOGĂȚIREA VOCABULARULUI ACTIV ȘI PASIV

CÂND FACEM AȘA ?

Sarcina didactică: determinarea momentului din zi în care se efectuează o anumită acțiune.

Regulile jocului: copiii trebuie să recunoască acțiunea din imaginea la care s-a oprit acul cadranului și momentul în care se petrece ea. La întrebarea educatoarei, copilul indicat relatează cele observate iar ceilalți copii imită acțiunile caracteristice în succesiunea lor.

Material didactic: un cadran din carton sau placaj (material plastic) – împărțit în două – una din părți fiind colorată deschis (eventual un soare deasupra acesteia), iar cealaltă parte fiind de culoare inchisă. Pe fiecare parte se vor fixa câte trei-patru imagini reprezentând acțiuni efectuate de copii: pentru dimineață: un copil se dă jos din pat; se spală la chiuvetă; servește micul dejun, pleacă spre grădiniță, se joacă etc.; pentru seară: copilul se dezbracă, copilul face duș, se urcă în pat, doarme. La mijlocul cadranului este un ac indicator ce poate fi îndreptat spre oricare din imagini.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Pentru a asigura reușita jocului, se va preciza în introducere semnificația cuvintelor utilizate mai frecvent – respectiv: dimineața și seara. La grupe avansate se pot folosi și alte adverbe de timp, de exemplu: la prânz. În desfășurarea jocului, prin mișcarea acului se vor alterna acțiunile de dimineață cu cele de seară.

POȘTAȘUL

Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea lucrătorului care folosește anumite unelte sau face anumite produse.

Regulile jocului: copilul care a primit scrisoarea de la poștaș, trebuie să spună de cine a fost trimisă, orientându-se după imaginile uneltelor sau a produsului din ilustrată. Grupa de copii mimează a acțiune specifică lucrătorului de la care a primit scrisoarea.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:

În organizarea jocului se va urmări crearea atmosferei prin anunțarea și sosirea poștașului.

La început educatoarea va utiliza un exemplu cu ajutorul căruia va explica și demonstra. Astfel, la întrebarea: „De la cine ai primit scrisoarea?”, copilul poate răspunde: „Eu am primit scrisoarea de la croitor, deoarece pe ea este desenat acul cu care el coase”, sau: „Eu am primit scrisoarea de la bucătar, deoarece pe ea este desenat un cozonac pe care-l pregătește bucătarul”.

Până când copiii pot formula fraze atât de lungi se pot folosi două sau chiar trei întrebări consecutive. De exemplu: „De la cine ai primit scrisoarea?” copilul răspunde: „De la croitor”. Urmează cea de-a doua întrebare: „De unde ști?”. Copilul răspunde: „Fiindcă pe ea este desenat un mosor cu ață”. A treia întrebare va fi: „Ce face croitorul cu ața?”. Copilul precizează: „Croitorul coase cu ața”.

La grupele cu nivel mai dezvoltat se va putea solicita denumirea uneltei sau a pronumelui de către un alt copil. După „lectura” scrisorii, grupa va mima dacă se poate, o acțiune specifică profesiunii respective. Propunerea acțiunii o face la începutul jocului educatoarea, apoi o pot sugera copiii. În cursul jocului, se va avea grijă ca rolul poștașului să fie interpretat, pe rând de mai mulți copii.

CARE ESTE CULOAREA TA ?

Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea culorilor, formularea corectă a propozițiilor.

Regulile jocului: copilul întrebat de educatoare va trebui să răspundă repede și corectcare este culoarea obiectului primit. La semnalul educatoarei: „Care este culoarea ta?” copiii care au obiecte de aceeași culoare trebuie să le aducă la masa educatoarei și să le grupeze în funcție de culoare.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Copiii vor fi așezați la măsuțe dispuse în careu deschis.

În prima parte a jocului, copiii denumesc obiectele primite și precizează culoarea acestora („Coșulețul meu este roșu”, „Panglica mea are culoarea albastră”). Educatoarea va avea grijă să ofere alternativ un obiect, două și chiar mai multe obiecte pentru a utiliza adjectivele nu numai la genul masculin și feminin ci și la singular și plural. Pentru stimularea vorbirii se va putea cere copiilor să construiască propoziții despre același material cum ar fi: „Stegulețele roșii împodobesc casele noastre”.

În partea a doua a jocului, accentul va cădea pe gruparea obiectelor în funcție de culoare.

UNDE AM AȘEZAT JUCĂRIA ?

Sarcina didactică: folosirea corectă a cuvintelor care indică poziția în spațiu, compararea poziției obiectelor unele față de altele.

Regulile jocului: copiii închid și deschid ochii la semnal. Ei trebuie să observe ce schimbări de poziție a jucăriilor a efectuat conducătorul jocului (educatoarea), iar unul dintre ei să răspundă la întrebarea acestuia. Un alt copil va modifica poziția unei jucării din sala de grupă, reproducând aceeași relație spațială.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Copiii sunt așezați la măsuțe aranjate ăn careu deschis.

În desfășurarea jocului, educatoarea va respecta o anumită gradare în succesiunea modificărilor. La început va acționa cu un singur obiect – realizând așezarea unei jucării sau a alteia pe ceva sau sub ceva. Ulterior vor putea fi utilizate două jucării deodată.

În complicarea jocului educatoarea poate folosi flanelograful sau o machetă cu personaje din povești cunoscute și va efectua unele schimbări, solicitând copiilor să le transpună în acțiunea cu obiectele. De exemplu: să așeze păpușa în aceeași poziție cu piticul de pe machetă. Astfel, dacă piticul stă pe scaun, copilul va așeza păpușa tot pe scaun sau dacă piticul se află în spatele scaunului, păpușa va fi așezată în aceeași poziție.

DE-A MAGAZINUL CU JUCĂRII

Sarcina didactică: folosirea corectă a formulelor de adesare; descrierea jucăriei preferate subliniind unele caracteristici ale acesteia.

Regulile jocului: solicitarea jucăriei se face nu prin denumirea ei ci prin descriere și menționarea jocului în care va fi folosită.

Vânzătorul eliberează jucăria numai dacă a fost bine descrisă. El are voie să pună întrebări referitoare la structura și caracteristicile jucăriei.

Materialul didactic: rafturi sau mese pentru amenajarea cadrului asemănător unui magazin de jucării; diverse jucării cunoscute de copii.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Scăunelele pe care se vor așeza copiii sunt grupate în funcție de numărul de echipe ce se vor forma. Fiecare echipă ocupă un grup de scăunele. Scăunelele din fiecare grup vor fi așezate în semicerc.

În introducere copiii vor vizita „magazinul de jucării” pentru a vedea ce se află în el de vânzare, pentru a-și alege jucărille pe care doresc să le cumpere. În funcție de numărul copiilor educatoarea îi împarte apoi îm 3-4 echipe și oragnizează trimiterea pe rând a reprezentanților la magazin. Înințial educatoarea va interpreta rolul de vânzător pentru a putea orienta mai bine modul în care copiii descriu jucăria. În acest scop va putea pune întrebări de genul: „Ce părți are jucăria?”, „Din ce material este făcută?”, „În ce jocuri vrei s-o folosești?”.

În a doua parte a jocului se va renunța la întrebări pentru a obține o descriere independentă a jucăriei.

Înainte de solicitarea jucăriei copiii din fiecare echipă se vor sfătui asupra jucăriei ce urmează a fi cumpărată și eventual asupra modului de descriere. Acolo unde nivelul grupei permite, se poate recomanda ca să se fixeze tema unui joc și în funcție de aceasta să se cumpere jucăriile corespunzătoare din magazin. În acest caz, jocul începe după ce echipele și-au stabilit fiecare tema.

În cazul în care descrierea jucăriei este necorespunzătoare, cumpărătorul n-o va primi, echipa respectivă fiind în situația de a avea mai puține jucării la sfârșitul jocului.

În încheiere, fiecare echipă își va desfășura jocurile preferate.

RĂSPUNDE REPEDE ȘI BINE

Sarcina didactică: găsirea antonimelor unor cuvinte, formularea unor propoziții cu acestea.

Regulile jocului: fiecare echipă are dreptul să spună, pe rând, 2-3 cuvinte la care cealaltă echipă trebuie să-i găsească antonimul. Echipele n-au voie să repete un cuvânt care s-a mai spus. Fiecare echipă trebuie să respecte timpul dat pentru consultare: la sunetul clopoțelului să pună întrebarea sau să dea răspunsul. Echipa care nu se încadrează în timp sau nu răspunde corect pierde un punct sau un steguleț din cele ce i-au fost repartizate la început.

Câștigă echipa care cele mai multe din stegulețele primite.

Material didactic: un clopoțel sau un alt instrument cu care se poate da un semnal auditiv, stegulețe (câte 20 de fiecare echipă) așezate într-un vas sau pe un suport.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

La începutul jocului copiii vor fi împărțiți în două echipe, cu un număr egal de membri. Alegerea unui conducător nu este o cerință obligatorie ci rămâne la latitudinea educatoarei, în funcție de nivelul dezvoltării copiilor.

Se va insista pe baza unui exemplu sau două asupra însușirii tehnicii de a adresa o întrebare de către un grup prin reprezentantul său și a tehnicii de a se consulta în formularea întrebării și în alegerea reprezentantului. Se va urmări respectarea regulii de a nu enunța de mai multe ori același cuvânt și nici ca aceeași copii să fie mereu reprezentanții echipei (la întrebări și răspunsuri). Se va stimula spiritul de creativitate a copiilor în găsirea unor antonime cât mai variate pornind de la aspecte concrete: dimensiuni, asperitate, intensitate, rapiditate, duritate, temperatură, grutate, culori, ajungând până la însușiri morale: harnic-leneș, bun-rău, corect-incorect, ascultător-neascultător, vesel-trist, curajos-fricos.

Unul din copii sau educatoarea va avea grijă ca la fiecare greșeală să îndepărteze un steguleț din colecția echipei respective. Educatoarea va participa alternativ la o echipă sau la alta în prima parte a jocului pentru a-i organiza în consultarea reciprocă și la alegerea reprezentantului. În partea a doua a jocului va acorda independență cât mai mare copiilor în rezolvarea sarcinilor jocului.

În încheiere, se va stabili echipa câștigătoare, care va avea latitudinea să ofere echipei necâștigătoare un dar de consolare.

GĂSEȘTE CUVINTELE POTRIVITE

Sarcina didactică: completarea propoziției enunțate de conducătorul jocului cu cuvântul corespunzător, formularea unor propoziții în care să se includă în mod logic un cuvânt dat.

Regulile jocului: copilul atins pe umăr cu bagheta, completează cuvântul care lipsește din propoziție, reluând apoi întreaga propoziție cu un cuvânt dat. Grupa de copii aprobă prin aplauze răspunsurile corecte.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Copiii vor fi așezați pe scăunele dispuse în semicerc.

În funcție de nivelul grupei, educatoarea va formula propoziții eliptice începând cu cele cărora copilul trebuie să le adauge fie complementul, fie predicatul, fie atributul, fie subiectul.

Astfel se pot utiliza propoziții de tipul:

– Merele se culeg din….

– Toamna, copiii merg la ….

– Cireșele….

– Primăvara, pomii….

În genere, copiii pot fi solicitați să găsească mai multe cuvinte potrivite pentru aceeași propoziție.

În partea a doua a jocului pot să fie antrenați copiii în calitatea de conducători ai jocului. De asemenea, se modifică sarcina didactică. Conducătorul jocului spune un cuvânt, iar copiii trebuie să construiască o propoziție cu sens în care să fie inclus cuvântul respectiv.

CUM ESTE ?

Sarcina didactică: găsirea răspunsului corect.

Regulile jocului: alegerea și descrierea imaginii de pe cartonaș de către copil se va face la indicația conducătorului jocului. Cel care are cartonașul ce exprimă inversul se va anunța foarte repede și va răspunde.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Copiii vor primi atâtea cartonașe câte răspunsuri li se vor cere.

În cursul jocului de conducător va fi interpretat la început de educatoare , iar după însușirea lor de către copii. Conducătorul face un semn ca la „jocul tăcerii” prin mișcarea degetului arătător. Copilul indicat vine la masa educatoarei și alege un cartonaș, denumește succint elementul cu caracteristica lui – „un coș gol”. Copilul care are imaginea coșului plin o aduce la masă și spune o propoziție în care cuprinde elementul redat cu caracteristica lui: „Coșul plin este greu” sau „Mama aduce acasă un coș plin cu fructe”.

În partea a doua a jocului, educatoarea împarte copiilor jucării având caracteristici diferite: o păpușă mare, o păpușă mică, un tren lung, un tren scurt, o masă rotundă, o masă pătrată.

3. JOCURI DIDACTICE PRIN CARE SE EXERSEAZĂ STRUCTURI GRAMATICALE:

AL CUI GLAS ESTE ?

Sarcina didactică: recunoașterea copiilor din grupă după glas. Formularea corectă a genitivului.

Regulile jocului: copilul indicat de către educatoare printr-un gest, va da semnalul de sculare al copilului care simulează că doarme. Cel strigat va trebui să numească copilul care l-a trezit.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Copii stau pe scăunele în semicerc. În fața semicercului se va așeza la o mică distanță o masă cu un scaun la care va sta copilul numit de educatoare (trimis la culcare). El se va așeza cu spatele la grupă, cu brațele pe masă, cu capul pe brațe și va simula că doarme. În acest timp se va face liniște desăvârșită pentru a se crea condiții de somn. Educatoarea va trece apoi prin dreptul copiilor (pe la spatele lor) și va atinge pe unul din ei. Acesta va spune: „Trezește-te…, Mihai…”. Copilul în cauză se va întoarce cu fața spre grupă și va răspunde la întrebarea adresată în cor: „Al cui glas este?”. În răspunsul său copilul va formula o propoziție ca: „Este glasul lui Vasilică Popescu”, „Este glasul Ioanei Manolescu” etc.

Se va acorda atenție în mod special folosirii corecte a genitivului substantivelor proprii feminine, ținând seama de tendințele preșcolarilor de a extinde forma masculină.

NE JUCĂM CU BALOANE

Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea culorilor, formularea corectă a propoziției respectând acordul dintre substantiv și adjectiv.

Regulile jocului: copiii care au jetoanele de coloarea corespunzătoare balonului prezentat de educatoare, le vor ridica și vor preciza culoarea baloanelor cu care se joacă.

Copiii vor căuta alte obiecte de aceeași culoare cu a balonului educatoarei și vor denumi culoarea acestora.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Copiii vor fi așezați la măsuțele dispuse în careu deschis.

În prima parte a jocului se va urmări ridicarea corectă de către copii a jetonului cu imaginea balonului de aceeași culoare cu culoarea aceluia ridicat de educatoare. Copiii vor denumi culoarea baloanelor respective. În acest sens educatoarea pune întrebarea „Cu ce baloane ne jucăm?”, iar copiii răspund: „Ne jucăm cu baloanele roșii” etc. Se vor utiliza și întrebări adresate în mod individual: „Cu ce balon te joci?” pentru a determina și folosirea singularului.

În partea a doua a jocului, educatoarea ridică un anumit balon, iat copiii indicați caută pe o masă special pregătită obiectele sau imaginile acestora de aceeași culoare, formulând corect o propoziție care să cuprindă atât substantivul cât și adjectivul corespunzător. Se va insista asupra acordului corect între substantiv li adjectivul care îl însoțește: balon roșu – minge roșie; balon albastru – rochiță albastră etc

UNDE S-A OPRIT ROATA ?

Sarcina didactică: diferențierea și enunțarea corectă a substantivelor la singular și la plural constituind corect propoziția.

Regulile jocului: copiii trebuie să recunoască imaginea la care s-a oprit roata și să indice corect dacă este a unui obiect sau a mai multor obiecte.

Materialul didactic: un disc cu segmente pe care sunt desenate obiecte într-un grup sau într-un singur exemplar. Pe acest disc este fixat de un ax, un alt disc cu un segment lipsă. Prin învârtirea acestuia, se descoperă pe rând o singură imagine.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Copiii vor fi așezați pe scăunele dispuse în semicerc.

În timpul jocului se va acorda atenția formulării corecte de către copii a propozițiilor: „Roata s.a oprit la măr”. În funcție de nivelul de dezvoltare a grupei se poate cere copiilor să însoțească substantivele de adjectivul care arată culoarea obiectului din imagine, de exemplu „Roata s-a oprit la creionul albastru”.

Copiii numiți vor alege de pe masă un jeton reprezentând un obiect sau mai multe obiecte după cum indică imaginea de pe disc.

SĂCULEȚUL FERMECAT

Sarcina didactică: denumirea corectă a obiectului scos din săculeț, raportarea lui la alte obiecte, de aceeași categorie.

Regulile jocului: copiii la care se oprește săculețul la semnalul educatoarei, scot obiectul (imaginea lui), îl denumesc și îl așează la locul potrivit pa masă sau panou.

Materialul didactic: un săculeț de pânză de dimensiune mică în care se introduc jucării sau alte obiecte de uz personal ca de exemplu: creion, cretă, cratiță, batistă, chibrit, șervețel, prosop, solniță etc.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Înainte de începerea jocului educatoarea așează pe panou sau pe mai multe mese câte un obiect care să indice criteriul de clasificare a obiectelor găsite de copii în săculeț. De exemplu: masă pentru mobilier, o pisică pentru animale, pieptăne pentru obiecte de uz personal. Rochiță pentru obiecte de îmbrăcăminte. Se discută cu copiii ce alte obiecte pot fi așezate alături de cele aflate pe mese în funcție de criteriul utilității.

În săculeț vor fi introduse obiecte din categorii diferite. Ele vor fi date copiilor așezați în semicerc pentru a le trece din mână în mână. La semnalul educatoarei săculețul se oprește. Copilul la care s-a oprit săculețul trebuie să scoată un singur obiect; îl denumește și-l oferă vecinului cu rugămintea de a-l așeza la locul potrivit. Acesta va căuta grupul de obiecte corespunzător și va motiva așezarea efectuată.

EU SPUN UNA, TU SPUI MULTE

Sarcina didactică: alegerea corectă a jetonului cu una sau mai multe imagini și exprimarea corectă a singularului și pluralului.

Regulile jocului: copilul chemat de educatoare vine la masa ei, alege un cartonaș și spune dacă pe el este reprezentat un element sau mai multe elemente. Copilul care are jetonul cu imaginea mai multor elemente de același fel (sau o imagine a obiectului), ridică acel cartonaș sus, repede și formulează propoziția.

Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului

Pentru fiecare substantiv propus în joc vor exista două cartonașe, unul cu un singur element, iar altul cu două sau mai multe elemente.

Pe rând câte un copil vine la masa educatoarei și alege un cartonaș. De exemplu, ridicând un cartonaș cu mai multe elemente copilul spune: „Eu am pe cartonaș multe flori”. Copilul la care se află cartonașul cu o singură floare se ridică și spune: „Eu am cartonașul cu o singură floare”. Apoi copilul formulează propoziția despre floare. Copilul care se află la masa educatoarei trece la plural propoziția respectivă.

În partea a doua a jocului educatoarea (sau copiii) spune un cuvânt la singular (sau plural), iar copiii trebuie să spună același cuvânt la plural – respectiv la singular.

BIBLIOGRAFIE:

Taiban M., Petre M., Nistor V., Berescu A. ,,Jocuri didactice pentru grădinița de copii”, Editura Didactica si Pedagogica, București, 1976

Revista învățământului preșcolar, Nr 1-2/ 1993

Ana A., Cioflica S. ,,Jocuri didactice pentru educarea limbajului”, Editura Tehno-Art

=== BIBLIOGRAFIE_ ===

BIBLIOGRAFIE:

Taiban M., Petre M., Nistor V., Berescu A. ,,Jocuri didactice pentru grădinița de copii”, Editura Didactica si Pedagogica, București, 1976

Revista învățământului preșcolar, Nr 1-2/ 1993

Ana A., Cioflica S. ,,Jocuri didactice pentru educarea limbajului”, Editura Tehno-Art