Rezervatia Miru Bora

Rezervația Miru-Bora este situată în cel mai conservat circ glaciar din Munții Latoriței, în partea vestică, în nord-estul Vârfului Bora. A fost înființată în anul 1983. Zona propriu-zisă a rezervației are o suprafață de 25, iar zona tampon din jurul acesteia are o suprafață de 5 ha.

Fig. 2.4.1. Rezervația Miru-Bora- Localizare

Sursa: www.googlemaps.ro

Vegetația specifică este cea de jneapăn, vegetație ce protejează pantele de eroziune și reține o mare parte din precipitații, alimentând izvoarele. Pe culmile mai înalte apar pășuni subalpine, unde se întâlnesc iarba mieilor, parușca și țepoșica. În partea inferioară a rezervației se întâlnesc păduri de conifere, unde domină molidul. De asemenea, se mai întâlnesc ghințura galbenă și ienupărul.

Fauna este reprezentată de ursul carpatin, cocoșul de munte, capra neagră, cerbul și râsul.

Din cauza poziționării sale, rezervația poate fi vizitată doar câteva luni pe an. Starea actuală în care se află aceasta este una bună, zona este lipsită de degradare , datorită depărtării de așezările populate. Totuși, există multe pericole ce amenință zona, precum exploatarea pădurilor, braconajul, pășunatul excesiv, precum și tăierea jnepenișului.

Datorită florei și faunei protejate și a frumuseților sale nebănuite, rezervația ar putea fi inclusă cu ușurință în circuitele turistice ce vizează Munții Latoriței, aceasta putând fi admirată din zona înaltă, fără a coborâ în interiorul ei.

Rezervația Jnepenișul Stricatul

Rezervația Jnepenișul Stricatul este situată în partea sudică a munților Lotru, în zona Vârfului Balindru Mare. Rezervația propriu-zisă are o suprafață de 15 ha, iar zona tampon aferentă

acesteia este de 5 ha. Aceasta a fost înființată în anul 1983.

Fig. 2.4.2. Rezervația Jnepenișul Stricatul – Localizare

Sursa: www.googlemaps.ro

Vegetația este reprezentată de jneapăn, ce ocupă cele mai mari suprafețe, iar în pădurea alpină se găsește țepoșica. Atât jneapănul, cât și țepoșica sunt ocrotite de lege.

Animalele caracteristice sunt ursul, capra neagră, animale de asemenea ocrotite.

Asemeni rezervației Miru-Bora, rezervația Jnepenișul Stricatul este situată la mare depărtare de așezări populate, ceea ce o protejează. Totuși, pe alocuri s-a constatat faptul că a fost încercată tăierea și incendierea pădurii pentru extinderea pășunilor, ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă. De asemenea, alte pericole care ar putea distruge rezervația sunt pășunatul excesiv, braconajul.

Datorită valorii sale peisagistice, precum și a unei impresionante rezerve de jnepeniș, aceasta ar putea fi inclusă în circuitele turistice, de vizitare și cunoaștere a munților Lotru.

Rezervația Cristești

Rezervația Cristești este situată în Munții Lotrului. Aceasta are o suprafață de 3 ha, ce reprezintă zona propriu-zisă. Zona tampon are o suprafață de 15 ha, incluzând circurile glaciare (Zona Vârfului Cristești). A fost înființată în anul 1983.

Rezervația ocrotită specifică este cea de jnepeniș. Acesta a suferit intervenții antropice datorită culegerii mugurilor. Se remarcă de asemenea smârdarul și ieupărul.

În pajiștile alpine se întâlnesc țepoșica, iarba vântului și păiușul roșu.

Fauna este reprezentată de ursul carpatin și capra neagră.

Din cauza culegerii mugurilor, o parte a jnepenișului a fost distrus, starea actuală a rezervației fiind proastă. Alte pericole ce amenință rezervația sunt culegerea smârdarului, suprapășunatul, incendierea jnepenișului pentru extinderea pășunior.

Această rezervație a fost inclusă în circuitele turistice.

Rezervația Sterpu-Dealul Negru

Rezervația Sterpu-Dealul Negru se află în sudul Munților Lotru. Zona propriu-zisă a acesteia are o suprafață de 50 ha, iar zona tampon 5 ha. A fost înființată în anul 1983.

Fig. 2.4.3. Rezervația Sterpu-Dealul Negru – Localizare

Sursa: www.googlemaps.com

Vegetația reprezentativă ocrotită este reprezentată de jneapăn. Pe pășunile alpine se întâlnește țepoșica, iarba vântului, păiușul roșu. De asemenea, se mai remarcă smârdarul.

Fauna specifică cuprinde ursul carpatin, capra neagră.

Ca și celelalte rezervații, pericolele ce o amenință sunt numeroase, precum culegerea mugurilor jnepenișului, tăierea și incendierea acestuia pentru extinderea pășunilor, tăierea pădurii, culegerea bujorului de munte prin smulgere, pășunatul excesiv, braconajul.

Rezervația ar putea avea un însemnat potențial turistic, prin includerea acesteia în circuitele turistice în Munții Lotrului.

Rezervația Câlcescu

Rezervația Câlcescu este situată în Obârșia Lotrului, în extremitatea estică a Munților Parâng, în căldarea Câlcescu. Spurafața acesteia este de 200 ha.. A fost înființată în anul 1983.

Fig. 2.4.4. Rezervația Căldarea Câlcescu – Localizare

Sursa: www.googlemaps.com

Rezervația aparține din punct de vedere administrativ Comunei Voineasa.

Vegetația este specifică zonei subalpine, ce cupride tufărișuri subalpine și pajiști. Tufărișurile sunt reprezentate de jneapăn, iar pe alocuri ienupăr. De asemenea, mai este întâlnit zâmbrul. Pajiștile alpine cuprind asociații de Festuca supine și Nardus stricta. În circurile glaciare se întâlnesc sfagnete. În jurul Lacului Câlcescu au fost descoperite 51 de specii de diatomee.

Fauna cuprinde capra neagră, cocoșul de munte, ursul, acvila de munte. Apele lacului sunt bogate în păstrăv.

În general, starea actuală a rezervației este bună. În zona lacului Câlcescu, aceasta s-a ameliorat din cauza turiștilor, dar mai ales din cauza braconierilor, care braconează păstrăvul. De asemenea, jnepenișul a fost tăiat.

Rezervația se află în pericol, deoarece jneapănul din jurul lacului este tăiat și folosit pentru foc de către turiștii care vin și campează aici. Covorul vegetal este distrus, apar multe deșeuri provenite de la turiști. De asemenea, în rezervație se pășunează excesiv.

Prin frumusețea peisajului, rezervația ar putea atrage un număr mare de turiști.

Prin practicarea unui turism supravegheat, aceasta nu ar mai fi afectată în mod negativ, iar includerea sa în circuitele turistice montane ar aduce un plus regiunii.