Rezerva Succesorala
Introducere
Ideea “împărțirii” patrimoniului unei persoane în două: partea care “pleacă” și partea care “rămâne” a apărut încă din dreptul roman și dăinuie până astăzi în sistemul de drept romano-german. „Embrionul instituției rezervei succesorale îl găsim în ideea jurisconsulților romani că există un fel de comunitate de patrimonii între părinte și copii săi.În acest mod se definește noțiunea de heres suus,adică erezi care se moștenesc pe ei înșiși.Odată fixată această idee,este făcut primul pas în apariția unor restricții asupra dreptului de a dispune în mod absolut de averea sa în favoarea unui străin,în situația existenței unui moștenitor natural.Dacă dorea să dispună de această avere,părintele era obligat să-și exprime în mod cert intenția de a-l înlătura pe acesta de la moștenire exheredându-l,pentru că,atâta timp cât acesta nu era dezmoștenit,el se considera că ar avea o parte în averea părintelui.”
Conform articolului 44 din Constituție, dreptul de dispoziție al fiecărei persoane asupra bunurilor sale poate fi exercitat în mod liber și neîngrădit, dar cu respectarea limitelor determinate de lege. Este o dispoziție cam vagă având în vedere că nimeni și nimic nu stabilește exact care sunt aceste limite și până unde pot merge acestea. În general, granița este mai mult sau mai puțin echivalentul expresiei folosite de grupurile care militează împotriva discriminării de orice fel “fac ce vreau atâta vreme cât nu îi deranjez pe alții”. De fapt, este vorba de a știi unde se termină interesul privat și unde începe cel public. În situația de față vorbim de granița dintre dreptul individului de a dispune în mod liber și neîngrădit de ceea ce deține și necesitatea de a ocroti interesele moștenitorilor săi.
Una peste alta, legislația noastră, fidelă celei franceze, permite ocrotirea de către lege a unei anumite categorii de moștenitori, prezumați a fi cei mai apropiați defunctului, mai precis „celor care i-au dat viață și celor cărora le-a dat viață”, la care se adaugă soțul supraviețuitor.
“Inițial,în vechiul drept francez s-a arătat că rezerva era o parte de bunuri(pars bonorum)ceea ce semnifică faptul că dreptul la rezervă era un fel de creanță asupra activului succesoral și nu o parte de ereditate(pars hereditatis).Controversa,care a durat din secolul al XVI-lea și s-a prelungit până în secolul al XIX-lea,a fost tranșată în favoarea teoriei potrivit căreia rezerva ereditară este o parte a succesiunii(pars hereditatis) care-i conferă rezervatarului atît sezina,cât și un drept la acțiune pentru dobândirea rezervei,acțiune reală(și nu personală ca în cazul în care ar fi avut ca obiect un drept de creanță asupra moștenirii).Rezervatarul este așadar un moștenitor și nu doar un simplu creditor asupra succesiunii ce este obligat să suporte datoriile și sarcinile moștenirii în măsura rezervei obținute”.
Încă din anul 1560 se vorbește despre rezerva succesorală ca fiind o necesitate pentru societate,se considera că dacă de cuius ar dispune de bunurile sale în mod liber și neîngrădit,
s-ar crea probabilitatea ca unii părinți să-și înstrăineze,cu titlu gratuit,întreaga avere sau să dezmoștenească copiii lor,iar pentru unii copii s-ar crea posibilitatea de a dispune cu titlu gratuit de bunurile lor,fără a-i interesa situația financiară a părinților.Aceste probleme ar putea apărea și între soți.Precum spunea și Dimitrie Alexandresco în lucrarea sa ”Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român”ordinea publică ar fi fost adânc zguduită prin acest trist spectacol și legiuitorul nu putea să permit călcarea datoriilor celor mai sacre ale naturii,căci știut este că omul are pe această lume nu numai drepturi,dar și datorii de îndeplinit.Iată pentru ce legiuitorul a voit ca,înainte de a face liberalități la străini(extraneas largitates),ascendenții și descendeții să fie obligați a lăsa o parte din averea lor neatinsă,îndeplinindu-și astfel o datorie ce le impune natura”.
În dreptul roman era cunoscută regula potrivit căreia “părinții nu vor putea face liberalități decât după ce ei vor satisface ceea ce datoresc naturii”.
Se considera că ocrotirea rezervei succesorale interesează societatea deoarece dacă nu ar exista rezerva succesorală,anumite persoane care au trăit la standard de viață ridicat ar ajunge să comită fapte antisociale pentru a-și păstra nivelul de viață cu care s-a obișnuit.
Necesitatea menținerii rezervei succesorale a fost subliniată în repetate rânduri de eminenți juriști.Astfel,încă din 1560,atunci când a elaborate “Edictul celei de-a doua căsătorii“,cancelarul francez Michel de L’Hospital a ținut să sublinieze că ”micșorarea familiilor bune aduce,ca o consecință neapărată,micșorarea puterilor Statului”.Tot astfel,juristul francez Bigot-Preameneu arăta în urmă cu mai bine de 200 de ani că „trebuie ca voința sau dreptul individului să cedeze necesității de a menține ordinea socială,care nu poate să subziste dacă există incertitudine în transmiterea unei părți a patrimoniului tatălui și mamei către copiii lor;transmiterea succesivă a rezervei este aceea care stabilește rangul și starea cetățenilor”.
Capitolul I : Aspecte generale privind rezerva succesorală
Secțiunea I : Precizări terminologice
1.1Noțiunea și natura juridică a rezervei succesorale
Conform Codului Civil,rezerva succesorală este definită în art.1086 ca fiind „ partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii,chiar împotriva voinței defunctului,manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri”.
În principiu,în limitele legii,orice persoană poate dispune liber de bunurile sale în favoarea unor rude apropiate,cum ar fi descenedenții și ascendenții privilegiați sau soțul supraviețuitor,dar și în favoarea unor persoane pe care legiuitorul le consideră a fi sentimental și sufletește apropiate de defunct.În prezența unor categorii de moștenitori de cuius nu poate dispune prin liberalități,nici între vii și nici pentru cauză de moarte,de întreg patrimoniul său,căci legea asigură o parte din acesta,sub forma rezervei succesorale,acestor categorii de moștenitori. Limitarea dreptului de a dispune de bunurile sale impusă titularului are rădăcini vechi ce vin încă din epoca romană și a avut întotdeauna ,inclusiv astăzi,aceeași rațiune: de a proteja cele mai apropiate rude ale defunctului împotriva actelor sale cu titlu gratuit,acte ce ar fi putut goli de conținut patrimoniul succesoral.
Prin urmare,indiferent de intenția liberală a lui de cuius,legiuitorul le stabilește moștenitorilor rezervatari o cotă de moștenire pe care aceștia o vor dobândi chiar dacă defunctul a încheiat în timpul vieții sale acte cu titlu gratuit care,fie au epuizat emolumentul succesoral,fie doar o parte din acesta.
Rezultând că rezerva succesorală este acea parte a moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii,împotriva actelor cu titlu gratuit (donații sau testamente) făcute de defunct.
Rezerva succesorală nu apară numai interesele moștenitorilor rezervatari de actele cu titlu gratuit facute în favoarea unor persoane străine de familie,ci și în cazul în care au fost făcute în favoarea altor moștenitori legali,chiar rezervatari.Când defunctul,de pildă,are mai mulți copii,poate să-i gratifice pe unii dintre ei favorizându-i pe ceilalți,dar numai în limitele rezervei succesorale.Aceste acțiuni pot restabili o inegalitate patrimonială existenă,din varii motive,între copiii săi ,dar nici nu o poate face discreționar în sensul de a-i avantaja fără justificare pe unii în dauna altora,căci rezerva îl oprește.
Instituind rezerva succesorală,legiutorul a asigurat:protecție moștenitorilor rezervatari,împotriva liberalităților excesive făcute în favoarea unor persoane străine de moștenire;protecția moștenitorilor rezervatari împotriva liberalităților excesive făcute în favoarea unor moștenitori legali sau chiar comoștenitori,ipoteză în care ar fi încalcat principiul egalității între rude de același grad.Defunctul poate favoriza unul sau unii dintre moștenitori în cazul pluralității de moștenitori rezervatari ,din aceeași clasă și în același grad de rudenie,însă numai în limitele cotității disponibile și nu ale întregii moșteniri.
„De exemplu,dacă defunctul are mai mulți copii,nu poate gratifica pe unul dintre ei decât cu respectarea rezervei celorlalți.Înseamnă că defunctul îl putea favoriza atribuindu-i ,pe lângă rezerva la care are dreptul în mod egal cu ceilalți, și cotitatea disponibilă.În felul acesta defunctul poate restabili o eventuală inegalitate obiectivă patrimonială existentă între ei indiferent de cauză(boală,accident,mai multe persoane în întreținere etc.).Dar această posibilitate de avantajare este limitată,indiferent de motivație,la cunatumul cotității disponibile;rezerva nu poate fi atinsă nici prin liberalități făcute unuia(unora) dintre moștenitorii rezervatari”.
„În ipoteze în care defunctul are,pe de o parte,moștenitori rezervatari,iar pe de altă parte,a făcut liberalități(legate sau donații),patrimoniul defunctului se împarte în: rezerva legală,care se cuvine de drept moștenitorilor rezervatari,chiar împotriva voinței defunctului și cotitatea disponibilă,de care defunctul poate dispune,după propria voință,fără nici o limitare legală”. Împărțirea patrimoniului succesoral se impune nu doar în cazul moștenirii testamentare propriu-zise,ci și în cazul în care defunctul nu a lăsat un testament,însă a făcut donații.În cadrul devoluțiunii legale a moștenirii trebuie să se verifice dacă prin donațiile făcute au fost sau nu respectate drepturile moștenitorilor rezervatari.
1.2 Noțiunea de cotitate disponibilă
Ideea conservării bunurilor în familie a condus la diviziunea patrimoniului succesoral în cotitate disponibilă si rezervă succesorală.”Cotitatea disponibilă reprezintă acea fracțiune patrimonială,care excede rezervei succesorale și de care testatorul poate dispune în mod liber,neîngrădit,inclusiv prin donații,legate sau exheredări,chiar și în prezența moștenitorilor rezervatari.În ipoteza în care liberalitățile făcute de de cuius depășesc cotitatea disponibilă,aducând în acest fel atingere rezervei succesorale,ele devin excesive și,în consecință,vor fi supuse reducțiunii în măsura necesară completării rezervei.Prin urmare,în situația în care defunctul are moștenitori rezervatari,iar ecsta a dispus de patrimoniul său prin donații și/sau testament,masa succesorală(la care se vor adăuga,prin reunire fictivă,donațiile făcute în timpul vieții)se va divide în două părți:rezerva succesorală,destinată a fi dobândită de către erezii rezervatari,chiar și împotriva voinței liberale a dispunătorului,și cotitatea disponibilă,în privința căreia voința defunctului este suverană,discreționară.”
Articolul 1089 din Noul Cod Civil definește cotitatea disponibilă ca fiind „partea din bunurile moștenirii care nu este rezervată prin lege și de care defunctul poate dispune în mod neîngrădit prin liberalități”.
Cotitatea disponibilă reprezintă aceea parte a patrimoniului succesoral de care de cuius dispune în mod neîngrădit și liber chiar prin acte cu titlu gratuit,donații sau testamente.
Secțiunea a –II-a : Caracterele juridice ale rezervei succesorale
Rezerva constituie o parte din bunurile moștenirii, rezultând că are caracter succesoral,ce se atribuie moștenitorilor rezervatari împotriva voinței defunctului.
Rezerva poate fi pretinsă doar de cei care vin efectiv la moștenire,deci doar de către cei care îndeplinesc toate condițiile necesare pentru aceasta și desigur, acceptă moștenirea.
În cazul în care rezervatarul își însușește calitatea de moștenitor,adică acceptă succesiunea,el vav dobândi rezerva.Dacă renunță la succesiune atunci va repudia atît rezerva cât și calitatea de moștenitor.”Într-o atare ipoteză,dacă rezervatarul donatar încercând să-și conserve integral donația va renunța la succesiune,donația sa va fi supusă totuși reduncțiunii în cazul în care încalcă limitele cotității disponibile și afectează rezerva celorlalți rezervatari.”
Calitatea de moștenitori rezervatari se atribuie descendenților,părinților și soțului supraviețuitor ai defunctului.Deținând această calitate legea le condiționează dreptul la rezervă de chemarea efectivă la moștenire și de acceptarea acesteia.”De exemplu,părinții nu au dreptul la rezervă în prezența descendenților pentru că fac parte din clasa a-II-a de moștenitori legali,iar nepoții în prezența copiilor defunctului ,dat fiind că sunt rude de gradul II(nu au vocație concretă).Tot astfel,nedemnitatea sau renunțarea la moștenire,desființând cu efect retroactiv vocația succesorală,desființează și dreptul la rezervă.”
Conform spuselor lui Michel Grimaldi în opera sa Successions se stipulează că rezerva se regasește în devoluțiuni ab intestat și se repartizează între moștenitorii rezervatari care vin efectiv la moștenire și acceptă succesiunea,devoluțiune care este sustrasă oricărei manifestări de voință a lui de cuius.Moștenitorii care renunță nu pot pretinde dreptul la rezervă,iar în dreptul nostru renunțătorul nu poate fi reprezentat chiar dacă este rezervatar.
Rezerva se raportează la întreg patrimonial succesoral care este format din bunurile aparținând defunctului și donațiile pe care le-a făcut acesta în timpul vieții,care vor alcătui masa succesorală.Ea “se atribuie ope legis rezervatarilor care vin efectiv la moștenire și acceptă succesiunea(nu sunt luați în considerare seccesibilii care nu îndeplinesc condițiile cerute pentru a succede).”
Pe lângă condițiile impuse de lege moștenitorilor rezervatari ei dețin și obligația de a plăti datoriile și sarcinile moștenirii,rezultând că moștenitorii rezervatari se angajează a suporta datoriile succesiunii în funcție de cota lor de rezervă.
Potrivit articolului 1114 alineatul 2 din Noul Cod Civil moștenitorii legali și legatarii universali și cei cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimonial succesoral,proporțional cu cota fiecăruia.
Exceptând condițiile pentru a pretinde moștenirea și obligațiile de a plăti datoriile și sarcinile moștenirii,moștenitorii rezervatari au dreptul de a primi rezerva cuvenită în natură și în plină proprietate.”Numai în mod excepțional ,în ipoteza înstrăinării bunului donat de către donator,înainte de data deschiderii moștenirii,fiind astfel imposibilă aducerea acestuia la masa succesorală,moștenitorul rezervatar are obligația de a primi rezerva în echivalent.Moștenitorul rezervatar are numai dreptul de a pretinde rezerva în natură și nu o obligație în acest sens.Așadar,acesta poate accepta ca rezerva să-i fie atribuită sau numai întregită,sub forma echivalentului bănesc.”
Rezerva se atribuie moștenitorilor rezervatari în mod individual.Acest caracter al rezervei se manifestă prin faptul că rezerva reprezintă o masă de bunuri,o cotă dintr-o universalitate care se atribuie moștenitorilor rezervatari individual,ea fiind stabilită pentru toți rezervatarii prin același act normativ,fapt ce conferă rezervei un caracter unitar.“Prin urmare,dacă în clasa rezervatarilor chemată la moștenire sunt mai mulți rezervatari,rezerva li se va atribui acestora individual.Apoi, regimul juridic al rezervei este același pentru toți rezervatarii care își vor putea calcula cotele lor de rezervă(indiferent de ordinea în care se va face acest calcul) la aceeași masă succesorală,urmând ca după stabilirea rezervei totale să se calculeze prin diferență cotitatea disponibilă”.
În ciuda faptului că rezerva se atribuie în indiviziune moștenitorilor rezervatari care pot și vor să moștenească,ea se calculează în funcție de fiecare moștenitor rezervatar prezent la culegerea moștenirii.
Astfel,potrivit art.1088 din Codul Civil” rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumatate din cota succesorală care,în absența liberalităților sau dezmoștenirilor,i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal.”
Rezultând că determinarea rezervei succesorale a fiecărui moștenitor rezervatar depinde de cota succesorală a rezervei dacă ar fi cules moștenirea ca moștenitor legal,iar rezerva reprezintă jumate din această cotă succesorală.
„De exemplu,dacă de cuius-ul are ca moștenitori rezervatari pe soțul supraviețuitor,pe copilul C1 și pe copilul C2,iar prin testament l-a instituit legatar universal pe un prieten,pentru calculul rezervei succesorale a moștenitorilor rezervatari se va proceda astfel: mai întâi ,se va stabili că în absența testamentului S ar fi primit 1/4 din moștenire ,C1 ar fi primit 3/8 din moștenire iar C2 ar fi primit 3/8 din moștenire;apoi,se vor stabili rezervele celor trei moștenitori rezervatari,S având o rezervă de 1/8 din moștenire,iar C1 și C2 având rezerve de 3/16 din moștenire fiecare(adică jumătate din cota succesorală care li s-ar fi cuvenit ca moștenitori legali),în fine,se va stabili că întreaga cotitate disponibilă de 1/2 din moștenire va reveni legatarului universal,al cărui legat se va reduce lajumătate,în limitele cotității disponibile.”
Rezerva deține și o funcție familială,funcție ce presupune evitarea situației în care familia defunctului să fie deposedată de bunuri în favoarea străinilor.”Funcția familială a rezervei este adeseori asociată cu caracterul acesteia de pars bonorum(„parte de bunuri”),în timp ce funcția individuală este semnul înlocuirii dreptului real cu un drept de creanță,dar ambele fiind pars hereditatis(parte de ereditate) în concepția distinsului autor Michael Grimaldi.”
Dreptul la rezervă este un drept propriu,acest drept se naște în presoana moștenitorului rezervatar,la data deschiderii moștenirii,respectând dispozițiile legii,nefiind dobândit de la defunct.”Apoi ,dreptul la moștenire,în general,care cuprinde și dreptul la rezervă este un drept propriu,născut în persoana moștenitorului rezervatar,ope legis,la data deschiderii succesiunii,aceste caracter neregăsindu-se doar în cazul dreptului la rezervă,ci și în cazul dreptului la moștenire (în general). ”
Actele care nu aduc atingere rezervei succesorale sunt opozabile moștenitorilor rezervatari,precum actele cu titlu gratuit și actele dezinteresate.Liberalitățile între vii și pentru cauză de moarte nu sunt opozabile moștenitorilor rezervatari,ei având calitatea de terți față de aceste acte.
În principiu,rezerva succesorală este o fracțiune raportată la altă fracțiune din moștenire,ra fiind o cotă fixă de 1/2 dintr-o cotă variabilă,cotă e care ar fi cules-o moștenitorii rezervatari dacă defunctul nu ar fi dispus altfel prin liberalități sau dezmoșteniri.
Moștenitorii rezervatari nu au posibilitatea de a face acte de acceptare sau renunțare la rezervă înainte de moarte defunctului,deoarece asemenea acte ar costitui acte asupra unei moșteniri nedeschise,fiind interzise de lege si ar fi lovite de nulitate atâta timp cât moștenirea nu s-a deschis.
Caracterul imperativ al rezervei decurge din normele imperative care o reglementează.Regulile stabilite care reglementează rezerva nu pot fi schimbate nici de defunct și nici de potențialii săi moștenitori.
Instituția rezervei și normele care o reglementează au caracter imperativ iar exercițiul dreptului la rezervă are un caracter pur potestativ din care reiese că rezervatarul nu este obligat să accepte sau să repudieze moștenirea,inclusiv rezerva.
Mărirea sau micșorarea cotelor rezervei reprezintă o derogare de la normele imperative.”Actele prin care s-ar “mări” cotele de rezervă sunt nule absolute,iar cele prin care se micșorează aceste cote(mărindu-se corespunzător cotitatea disponibilă)vor fi supuse reducțiunii pentru identitate de rațiune,stabilirea „altor moștenitori rezervatari” decât cei precizați prin lege este lovită de nulitate absolută.”
“Potrivit literaturii de specialitate,reyerva succesorală este indisponibilă,iar potrivit practicii judecătorești,aceasta este inalienabilă și insesizabilă.Indisponibilitatea rezervei succesorale este, în același timp,relativă,întrucât operează numai în ipoteza existenței moștenitorilor rezervatari și parțială,întrucât vizează numai o parte a moștenirii și numai liberalitățile dispuse de către defunct.”
Liberalitățile care au adus atingere rezervei moștenitorilor rezervatari vor fi afectate de reducțiune dacă rezervatarii vor fi prezenți la data deschiderii moștenirii.
Indisponibilitatea rezervei este parțială sub doua aspect:
a)cu privire la bunuri,cotitatea disponibilă a moștenitorilor va fi neatinsă ,pentru că interdicția face referire doar la rezervă
b)cu provire la actele îngrădite,în măsura în care adus atingere rezervei ,legatele și donațiile vor fi sustrase voinței liberale ale defunctului
Actele dezinteresate,care nu micșorează patrimoniul și nici actele cu titlu oneros,nu intră în categoria de limitare a dreptului de dispoziție a defunctului.În cazul lor operează subrogația reală.
Rezultă că indisponibilitatea nu trebuie înțeleasă în sensul inalienabilității sau insesizabilității rezervei,ea având rol de a proteja și conserva cota de rezervă.Chiar dacă cota de rezervă va fi încalcată,rezerva va fi reîntregită prin reduncțiunea liberalităților excesive.
Capitolul II:Considerații generale privind drepturile succesorale ale moștenitorilor rezervatari
Secțiunea I: Sediul Materiei
Vechea reglementare cuprindea rezerva succesorală în două acte normative:
• Codul civil, Cartea III “Despre diferitele moduri în care se dobândește proprietatea”, Titlul II “Despre donațiuni între vii și despre testamente” (după Titlul I “Despre succesiuni”), Capitolul IV “Despre partea disponibilă a bunurilor și despre reducțiune”, Secțiunea I “Despre partea disponibilă a bunurilor” și Secțiunea II “Despre reducțiunea donațiunilor și a legatelor".
• Legea nr. 319 /10/06/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 133 din 10/06/1944 și intrată în vigoare: 10/06/1944, devenită lege prin Decretul nr. 1126 /1944.
Noul Cod Civil a actualizat și completat conținutul tuturor reglementărilor anterioare, dându-le un cadru unic: Cartea IV “Despre moștenire și liberalități”, Titlul III “Liberalitățile”, Capitolul IV “Rezerva succesorală, cotitatea disponibilă și reducțiunea liberalităților excesive”, Secțiunea I “Rezerva succesorală și cotitatea disponibilă” (art. 1086 -1090) și Secțiunea II “Reducțiunea liberalităților excesive “ (art. 1091 – 1099).
Din articolele 841-843 ale vechiului Cod Civil reiese că sunt moștenitori rezervatari numai descendenții defunctului și ascendenții privilegiați. Conform Legii nr. 319 /1944, art. 2, este moștenitor rezervatar și soțul supraviețuitor. Noul Cod Civil stabilește prin articolul 1.087 aceeiași moștenitori rezervatari: soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați.
Conform articolului 841 din vechiul Cod Civil, „liberalitățile fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului dacă la moartea-i lasă un copil legitim; peste o a treia parte, dacă lasă doi copii, peste a patra parte dacă lasă trei sau mai mulți”.
Pentru a denumi partea din masa succesorală la care anumiți moștenitori au dreptul în virtutea legii, vechiul Cod Civil nu folosește nicăieri termenii exacți de “rezervă succesorală” și “cotitate disponibilă”. Singurul loc în care se folosește expresia “rezerva legală” este articolul 901 din Codul civil: “Cheltuielile cererii pentru predare sunt în sarcina succesiunii, fără ca cu aceasta să se poată reduce rezerva legală”; de asemenea, în alte articole din Cod decât cele din capitolul consacrat expres temei este menționat termenul de “moștenitori rezervatari” în articolele 889, 891, 895.
Pentru a denumi partea din masa succesorală de care defunctul putea dispune neîngrădit și prin liberalități, vechiul Cod Civil folosește expresiile: „parte disponibilă”, „porțiune disponibilă” și „cantitate disponibilă”.
Spre deosebire de legislația veche, noul Cod civil consacră expres termenii de „rezervă succesorală” și „cotitate disponibilă”.
Secțiunea a II-a: Rezerva soțului supraviețuitor
2.1 Scurt istoric privind rezerva soțului supraviețuitor
Codul Civil din anul 1864 a fost aspru criticat de doctrină,precum și de Istrate Micescu care susține într-una din prelegerile sale:”e regretabil că legiuitorul nostrum,condus de un spirit de imitație injust,în loc să împrumute aceste dispoziții ale vechilor noastre legiuiri a adoptat sistemul francez din prima lui redactare”,sistem în care soțul supraviețuitor nu avea dreptul la moștenire decât după ultimul colateral de gradul 12.
Cu timpul,drepturile soțului supraviețuitor au început a se dezvolta,rezultând restrângerea vocației succesorale a rudelor colaterale numai până la gradul 4 inclusiv,în anul 1921.”Legea nr.319/1944 a făcut ca soțul supraviețuitor să fie chemat la moștenire indiferent dacă era bărbat sau femeie,dacă existau ori nu copii din căsătorie,fără deosebire de starea sa materială,singura condiție cerută fiind aceea de a avea calitatea de soț la data deschiderii succesiunii.”Această lege “a înlăturat aceste exigențe și a instituit în favoare soțului spraviețuitor un regim juridic echitabil,recunoscându-I acestuia un drept la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori,precum și unele drepturi succesorale accesorii(dreptul special asupra mobilelor,obiectelor aparținând gospodăriei casnice și darurilor de nuntă și dreptul de abitație asupra casei de locuit.”
Majoritatea autorilor au considerat că “partea soțului supravițuitor imputându-se asupra mase succesorale micșorează părțile ce se cuvin celorlalți moștenitori”,așadar “trebuie admis că rezerva lui se impută tot asupra masei succesorale și prin intermediul ei se micșorează și cotitatea disponibilă.”
“Este aproape elementar ca în momentul în care primești la masă un nou musafir să nu-i constitui acestuia porția de tort prin diminuarea porțiilor celorlalți musafiri deja atribuit,ci dându-i musafirului o porție din tortul rămas”.În acest fel a gândit și legiuitorul din 1944 când a publicat Decretul-Lege nr.319/1994 în ultimul număr al Revistei”Notariatul Public”.
„Se impune precizarea că soțul supraviețuitor este rezervatar numai asupra părții sale de moștenire legală atribuită prin art.1 din Legea nr.319/1944.Referitor la bunurile prevăzute în art.5 din aceeași lege(mobilele,obiectele gospodăriei casnice și darurile de nuntă),soțul supraviețuitor nu are nici un drept de rezervă.Prin urmare,el poate fi înlăturat de la aceste bunuri prin actele cu titlu gratuit făcute de defunct,cu condiția ca acestea să nu aducă atingere rezervei sale,care se calculează la valoarea întregii moșteniri,ce cuprinde și valoare bunurilor aparținând gospodăriei casnice și a darurilor de nuntă,precum și a casei(apartamentului) asupra căreia soțul supraviețuitor dobândește,în anumite cazuri,un drept de abitație.”
În prezent,drepturile succesorale ale soțului rămas în viață este reglementat de Noul Cod Civil art.970-974 din Cartea a IV-a(Despre moștenire și liberalități),Titlul II(Moștenirea legală),Capitolul III(Moștenitorii legali),Secțiunea 1 (Soțul Supraviețuitor).
Calitatea de moștenitori rezervatari ale soțului supraviețuitor,ale descendenților defunctului și ale ascendenților privilegiați este cuprinsă în art.1087 C.civ,așadar „celor care i-au dat viață și celor cărora le-a dat viață”.
Aceași dispoziție legală conferă și soțului supraviețuitor calitatea de moștenitor rezervatar având un drept la moștenire și implicit un drept la rezervă stabilite într-un regim juridic comun.
2.2Condițiile generale pentru a putea moșteni
Soțul supraviețuitor nu este încadrat într-o clasă de moștenitori legali,el nu înlătură și nici nu este înlăturat de la moștenire de nici o clasă de moștenitori legali,dar vine în concurs cu fiecare dintre clase.
„În primul rând,este necesar ca la data deschiderii moștenirii,soțul să fie în viață(supraviețuitor),chiar dacă supraviețuirea soțului este foarte scurtă,de ordinul orelor sau chiar a minutelor.Dacă se va putea stabili momentul exact al decesului a doi soți și faptul supraviețuirii unuia dintre ei față de celălalt,ei vor fi considerați codecedați sau comorienți,după caz și,prin aplicarea art.957 alin.2 NCC,nu vor avea capacitatea de a se moșteni reciproc.”
În al doilea rând,ca și condiție generală a dreptului de a moșteni,este necesar ca soțul supraviețuitor să nu fie nedemn de a moșteni,în oricare dintre formele nedemnității.
Legea impune și o condiție specială soțului spraviețuitor pentru a avea dreptul la moștenire,în afara condițiilor generale ale dreptului la moștenirea legală,aceea de a avea calitatea de soț la data deschiderii moștenirii.
Conform art.970 din Noul Cod civil „soțul supraviețuitor îl moștenește pe soțul decedat dacă,la data deschiderii moștenirii,nu există o hotărâre de divorț definitivă.”
Fiindu-i atribuită această calitate soțului supraviețuitor la data deschiderii moștenirii nu are importanță durata căsătoriei cu defunctul,starea material sau sexul soțului supraviețuitor,dacă au avut sau nu copii ori dacă coviețuiau la data deschiderii moștenirii sau erau despărțiți în fapt,indiferent din vina căruia dintre soți.Precum domiciliul separat al soților nu influențează raporturile patrimoniale dintre soți din timpul vieții așa nu poate influența nici dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor după moartea unuia dintre ei.Însă conviețuirea a două persoane de sex diferit(concubinajul)nu conferă vocație succesorală legală concubinului supraviețuitor indiferent de durata acesteia.
Potrivit art.382 din Codul civil,”căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă.”Dacă căsătoria era deja desfăcută prin divorț printr-o hotărâre rămasă definitivă la data deschiderii moștenirii,fostul soț al celui decedat este lipsit de vocație succesorală,deoarece în momentul deschiderii moștenirii el nu mai avea calitatea de soț.Până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț,soții,părți în proces,păstrează calitatea de soți.
În ipoteza în care până la data deschiderii moștenirii nu a fost eliberat un certificat de divorț,soțul supraviețuitor păstreză vocația la moștenire.
Dacă print-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă s-a constatat nulitatea absolută sau relativă a căsătoriei,atunci aceasta se deființeză cu efect retroactiv,astfel încât problema unor drepturi succesorale nu se mai pune,chiar dacă hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea sau s-a anulat căsătoria a intervenit ulterior decesului unuia dintre soți.”În mod excepțional,în cazul căsătoriei putative,instituție reglementată prin dispozițiile art.304 NCC,se conferă soțului care a fost de bună credință la încheierea căsătoriei,până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești,situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă.”
Există și posibilitatea ca unul dintre soți a decedat anterior rămânerii definitive a hotărârii de declarare sau constatare a nulității,în acet caz soțul de bună-credință își va păstra statutul de soț dintr-o căsătorie valabilă,având dreptul să-l moștenească pe defunct.Dacă,însă hotărârea de constatare sau declarare a nulității căsătoriei a rămas definitivă anterior decesului unuia dintre soți,soțul de bună-credință nu va mai avea dreptul la moștenirea acestuia.
“În situația în care o persoană căsătorită este declarată moartă prin hotărâre judecătorească,iar soțul supraviețuitor se recăsătorește,însă,ulterior,hotărârea de declarare a morții este anulată fie pentru că s-a descoperit certificatul de deces(care prevede o altă dată a morții)fie pentru că persoana este defapt în viață,soluțiile practice se vor decela în principal în fucție de buna sau reaua credință a soțului supravieșuito în funcție de momentul real al decesului.Dacă data decesului din certificatul de deces este anterioară datei stabilite prin hotărârea de declarare a morții,drepturile de moștenire ale soțului supraviețuitor vor rămâne intacte,indiferent dacă s-a recăsătorit sau nu și indiferent dacă la momentul încheierii celei de a doua căsătorii a fost ori nu de bună sau rea-credință.”Dacă data decesului existentă în certificatul de deces este ulterioară celei stabilite prin hotărâre judecătorească trebuie făcută distincția între recăsătorirea soțului supraviețuitor înainte sau după data reală a morții și dacă aceasta a fost de bună sau de rea-credință.
Încheierea unei noi căsătorii înainte de data reală a decesului respectă prevederile art.293 alin.2 din NCC dacă “soțul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit și,după aceasta,hotărârea declarativă de moarte este anulată,noua căsătorie rămâne valabilă,dacă soțul celui declarat mort a fost de bună-credință”,iar prima căsătorie va fi desfăcută la momentul încheierii noii căsătorii,rezultând că dreptul la moștenire al așa-zisului soț supraviețuitor se va desființa.
Dacă,însă,cea de-a doua căsătorie a fost de rea-credință atunci aceasta va fi considerată nulă absolut pentru încălcarea art.272 NCC referitor la bigamie,însemnând că soțul supraviețuitor va putea să-l moștenească pe defunct,deci își păstrează calitatea de soț.
Dacă cel care a avut calitatea de soț supraviețuitor s-a recăsătorit după data reală a decesului constatată și menționată în certificatul de deces,atunci acesta își va păstra drepturile succesorale neatinse,chiar dacă a știut sau nu că adevărata dată a morții nu este cea stabilită prin hotărârea judecătorească.
„În cazul în care persoana declarată judecătorește moartă se dovedește a fi în viață,reapărând după recăsătorirea soțului supraviețuitor,atunci aplicabile vor fi prevederile art.293 alin.2 NCC.Buna credință a soțului celui declarat mort va determina valabilitatea celei de a doua căsătorii precum și faptul că prima csătorie se consideră a fi fost declarată în momentul închiderii celei de a doua.Prin urmare,nu se va mai pune problema unui drept la moștenirea celui declarat mort și care se află,defapt,în viață,ba,mai mult,se va trece la aplicarea prevederilor art.56-57 NCC cu privire la teoria moștenitorului aparent.Dacă soțul celui declarat mort și care se dovedește a fi în viață a fost de rea-credință la încheierea celei de a doua căsătorii,atunci aceasta va fi nulă absolut,considerându-se că prima căsătorie este în ființă.Aceasta înseamnă că , dacă nu va interveni un divorț până la momentul decesului unuia dintre ei,soții își vor menține vocația succesorală reciprocă și se vor putea moșteni unul pe altul.”
2.3 Reguli speciale privind vocația la moștenire a soțului supraviețuitor
Soțul supraviețuitor este chemat la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali conform art.971 NCC,însemnând că din întreaga masă succesorală,cota soțului supraviețuitor se va calcula cu precădere,iar cotele cuvenite fiecărei clase de moștenitori cu care soțul vine în concurs vor reprezenta numai partea rămasă după scăderea cotei ce s-a atribuit acestuia.Rezultând că orice cauză de înlăturare de la moștenire a unui moștenitor legal aparținând unei clase de moștenitori va profita și va mări cota co-moștenitorilor din aceeași clasă,dacă aceștia vin la moștenire,sau din clasa subsecventă,dacă ea există și dacă moștenitorii ce o compun au la rândul lor vocație la moștenire.
Dacă soțul supraviețuitor rămâne fără concurența altor moștenitori legali,atunci partea cuvenită lui va fi defapt întreaga masă succesorală.”De fapt ,redactarea textului alin.2 al art.971 NCC,se referă expres la situația în care nu există moștenitori aparținând vreuneia dintre clasele de moștenitori sau dacă aceștia nu vor sau nu pot veni la moștenire.Condiția se completează însă corespunzător avându-se în vedere toate normele legale referitoare la modul de atribuire a unei moșteniri,atât în baza legii cât și în baza voinței celui care a decedat.Prin urmare,dacă defunctul nu are moștenitori legali și nu a lăsat un testament valabil,patrimoniul succesoral se va atribui integral soțului supraviețuitor.Însă,în cazul în care nu există moștenitori legali,dar defunctul a lăsat un testament valabil,atunci soțul supraviețuitor va beneficia de rezerva pe care legea i-o acordă,urmând ca restul averii defunctului să se împartă conform voinței acestuia.”……
2.4 Particularități ale rezervei soțului supraviețuitor
Cota de moștenire cuvenită soțului supraviețuitor se calculează în funcție de rudele defunctului care vin efectiv la moștenire,fiind excluși renunțătorii sau exhederații.
Renunțătorii nu vin la moștenire ca urmare a propriei lor voințe.Exhederații se supun voinței defunctului de a nu lua parte la moștenire,cu excepția rezervatarilor care vin la moștenire în virtutea legii pentru a-și culege partea din rezerva succesorală,dar și precum propriei lor voințe,întrucât rezervatarul trebuie să accepte succesiunea pentru a-și revendica partea.Descendenții nedemnului ar putea veni la moștenire prin reprezentare dacă ar întruni condițiile reprezentării.
„În absența celor care nu vin sau nu pot veni la moștenire ,soțul supraviețuitor vine în concurs cu fiecare clasă de moștenitori în ordinea stabilită conform principiilor devoluțiunii legale a moștenirii.” Renunțarea la moștenire desființează cu efect retroactiv titlul de moștenitor, conform art.971 NCC ” soțul supraviețuitor este chemat la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali”,absența persoanelor prevăzute în articolul menționat anterior duce la culegerea întregii moșteniri de către soțul supraviețuitor.
2.5 Cotele de rezervă ale soțului supraviețuitor
Soțul supraviețuitor deține o cotă de rezervă fixă de ½ dintr-o cotă variabilă de moștenire constând în cota de drept pe care soțul supraviețuitor o moștenește în concurs cu fiecare clasă de moștenitori.
Conform art.972 NCC soțul supraviețuitor moștenește:
-o cotă de ¼ când vine în concurs cu descendenții,ceea ce determină o rezervă de 1/8;
-o cotă de 1/3 când vine în concurs cu ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați,ceea ce determină o rezervă de 1/6
-o cotă de ½ cînd vine în concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu colateralii privilegiați,ceea ce determină o rezervă de ¼;
-o cotă de ¾ când vine în concurs cu ascendenții ordinari sau cu colateralii ordinari,ceea ce determină o rezervă de 3/8;
-întreaga moștenire în lipsa rudelor defunctului,ceea ce determină o rezervă de ½”
Soțul supraviețuitor este rezervatar doar în privința dreptului la moștenire legală,nu și în privința dreptului de abitație sau în privința dreptului asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic.
„Textul art.1088 C.civ. nu este atât de clar cum ar părea la prima vedere.Să ne imaginăm următoarea speță: de cuius ,care are un părinte și un frate,are un soț supraviețuitor și un legatar universal.Care sunt cotele de rezervă ale rezervatarilor și,pe cale de consecință cotitatea disponibilă?
Mai întâi,trebuie să calculăm cotele de drept ale moștenitorilor legali ca și cum libertatea nu ar exista.În acest sens,observăm că soțul supraviețuitor poate veni la moștenire împreună cu părintele(rezervatar)defunctului și fratele acestuia,cay în care,soțul supraviețuitor va primi cota de 1/3,iar restul de 2/3 se va împărți clasei a II a,respectiv părintele va primi ¼ din 2/3,adică 2/12,iar fratele va primi ¾ din 2/3,adică 6/12.Cotele de rezervă în acest caz ar fi de 1/6(1/2 din 1/3) pentru soțul supraviețuitor și de 1/12(1/2 din 2/12)pentru părintele defunctului.
Rezerva totală va fi de 3/12,iar cotitatea disponibilă cuvenită legatarului va fi de 9/12.
Dacă fratele defunctului renunță la succesiune,soțul supraviețuitor va veni în concurs doar cu părintele defunctului și cu legatarul acestuia,caz în care soțul supraviețuitor va obține rezerva de ¼(1/2 din ½),părintele va prelua tot o rezervă de ¼(1/2 din ½) urmând ca legatarul universal să preia cotitatea disponibilă de 2/4 din moștenire.
Se poate observa faptul că în speța evocată cotele de rezervă ale soțului supraviețuitor și respectiv părintele defunctului și,ca urmare,cotitatea disponibilă cuvenită legatarului universal,sunt direct influențate de poziția succesorală a fratelui defunctului.De aici putem trage următoarea concluzie:
Pentru a stabili cota pe care moștenitorul rezervatar ar fi moștenit-o în abesnța liberalităților,ca apoi,în condițiile art.1088 C.civ. că se calculează cota de rezervă a fiecarui rezervatar,trebuie explorate obțiunile succesorale ale tuturor moștenitorilor legali nerezervatari cu care rezervatarii ar veni în concurs.
Această procedură este perfect realizabilă în condițiile în care gratificatul prezintă notarului un testament olograf,ipoteză în care notarul va trebui să citeze toți moștenitorii legali,rezervatari sau nu,pentru a le aduce la cunoștință dispozițiile testamentului olograf.
În ipoteza în care gratificatul prezintă notarului un testament universal autentic în condițiile art.105 alin.3 din Legea nr.36/1995,notarul nu are obligația de a-i cita pe moștenitorii nerezervatari,situație în care nu va putea stabili cu certitudine poziția nerezervatarilor față de succesiune și implicit cotele de rezervă ale moștenitorilor rezervatari.Desigur că,în condițiile art.1088,moștenitorii nerezervatari au fost dezmoșteniți total prin legatul universal,astfel înât în speța evocată,soțul supraviețuitor vine în concurs numai cu ascendenții privilegiați(ambii rezervatari),nemaifiind necesară explorarea obțiunilor eventuale ale nerezervatarilor dezmoșteniți prin legatul universal(în speță fratele defunctului).”
2.6 Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor
Potrivit art.1090 C.civ. dacă soțul supraviețuitor vin el moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei comuni lor,atunci liberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor nu pot depăși un sfert din moștenire dar nici partea descendentului care a primit cel mai puțin.
„Liberalitățile neraportabile la care se referă art.1090 trebuie văzute strict prin prisma art.1150 C.civ. care le menționează expres astfel:
-donațiile făcute de defunct cu scutire de raport;
-donațiile deghizate sau cele făcute prin persoane interpuse;
-darurile obișnuite,donațiile remuneratorii,sumele cheltuite pentru întreținere sau pentru formarea profesională a rezervatarilor(dacă nu sunt excesive) sau cheltuielile de nuntă;
-fructele culese,veniturile scadente până în ziua deschiderii succesiunii,echivalentul bănesc al folosinței lucrului donat;
-bunul donat a pierit fără culpa donatarului.”
Cotitatea disponibilă specială intervine atunci când defunctul a fost căsătorit de mai multe ori și are ca moștenitori unul sau mai mulți copii dintr-o căsătorie anterioară,din afara căsătoriei sau din adopție,având drept rezultat imposibilitatea acestuia de a-l gratifica pe soțul din ultima căsătorie în limita cotității disponibile ordinare.În acestă ipoteză se aplică cotitatea disponibilă specială care impune ca partea atribuită soțului supraviețuitor să fie egală cu partea copilului care a luat cel mai puțin și cel mai mult un sfert din moștenire.
Cotitatea specială atribuită de legiuitor are drept scop ocrotirea copiilor pe care defunctul i-a avut înainte de încheirea ultimei căsătorii față de presiunile pe care le exercită soțul din ultima căsătorie asupra părintelui recăsătorit,provoncându-l pe acesta să-i încheie liberalități în detrimentul copiilor.
Uneori,cotitatea disponibilă ordinară poate fi mai mare decât cotitatea disponibilă specială a soțului suoraviețuitor.”Luând ca exemplu situația în care la moartea lui de cuius au rămas ca moștenitori soțul supraviețuitor din ultima sa căsătorie și un copil al defunctului rezultat în afara acestei ultime căsătorii,putem constata că,în condițiile art.972 lit.a C.civ.,primul moștenește cota de ¼ ,iar copilul cota de ¾ din întreaga masă succesorală.Deducem astfel cotele de rezervă ale celor doi rezervatari,și anume cota de 1/8 pentru soțul supraviețuitor și cota de 3/8 pentru copil,cota totală de rezervă fiind de 2/4 din moștenire(1/8+3/8),iar cotitatea disponibilă ordinară de 2/4.Din această cotitatea disponibilă ordinară,defunctul putea să facă soțului supraviețuitor liberalități neraportabile numai în limita maximă de ¼ conform art.1090 C.civ.
Diferența evindetă între cotitatea disponibilă ordinară și cea specială de ¼ se va atribui copilului.Din analiza art.938 C.civ. vechi și a art.1090 C.civ rezultă,credem cu evindeță,principiul limtării drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor dintr-o căsătorie subsecventă din care nu au rezultat copii,prin stabilirea cotității diponibile speciale, dar și prin faptul că diferența dintre cotitatea disponibilă generală și cea specială,atunci când există, se atribuie descendenților(avem în vedere toți descendeții defunctului,inclusiv cei rezultați din ultima sa căsătorie,concluzie care se desprinde prin interpretarea art.1090 alin.2 C.civ.)
Acest principiu vine să confirme faptul că soțul supraviețuitor,în general,nu este un moștenitor rezervatar privilegiat,care ar avea prioritate în deducerea drepturilor sale dintr-o masă succesorală mai mare decât a celorlalți rezervatari.Să nu-i atribuim soțului supraviețuitor mai multe drepturi decât a dorit însuși legiuitorul,cu atât mai mult cu cât prin noua reglementare drepturile rudelor rezervatare se micșorează semnificativ în beneficiul legetarilor defunctului și nu ale soțului supraviețuitor.”
Descendentul defunctului poate invoca dispozițiile art.1090 C.civ. în următoarele cazuri:
a)Dacă defunctul a făcut în favoare soțului supraviețuitor donații;în timpul ultimei căsătorii sau chiar anterior căsătoriei,dacă se dovește că perspectiva acestei căsătorii a fost cauza impulsivă și determinantă a liberalității.În toate cazurile,trebuie să fie vorba de donații care nu sunt supuse raportului;dacă donația este supusă raportului,urmează să fie readusă,în natură sau prin echivalent,la moștenire și deci reprezintă un avans asupra moștenirii.
b)Dacă prin testamentul lăsat defunctul a făcut în favoare soțului supraviețuitor legate,chiar dacă data testamentului este anterioară încheierii ultimei căsătorii,deoarece se poate presupune menținerea dispozițiilor testamentare favorabile sub influența soțului din această căsătorie.Dacă textul s-ar aplica numai în cazul testamentului cu dată ulterioară încheierii căsătoriei,testatorul ar putea paraliza aplicarea art.1090 C.civ. printr-un testament olograf antedatat.
c)Dacă prin testamentul lăsat,defunctul a prevăzut dezmoștenirea directă și parțială a descendenților în cauză, iar de această exheredare urmează să beneficieze soțul din ultima căsătorie,în această situație soțul supraviețuitor culege cotitatea disponibilă nu ca legatar,ci în calitate de moștenitor legal.Dar această exheredare va produce efecte numai în limita cotitații disponibile și anume,în limita cotității disponibile speciale dacă sunt îndeplinite condițiile art.1090 C.civ.,deși nu este vorba de un legat sau de o donație.
Depășirea cotității disponibile dar și a cotității disponibile speciale este sancționată prin redunțiunrea liberalităților excesive.
Defunctul poate să-i lase celui de-al doilea soț legate până la limita rezervei succesorale a moștenitorilor rezervatari,fără a interveni o eventuală cotitatea disponibilă specială.
2.7 Imputarea rezervei soțului supraviețuitor
„Potrivit art.1086 C.civ.,rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii(…).Pe cale de consecință,toate rezervele moștenitorilor rezervatari se vor imputa asupra moștenirii,în ansamblul său.
Rezerva soțului supraviețuitor se atribuie cu prioritate din moștenirea lăsată de defunct,privită ca unitate,urmând ca ulteriorsă se atribuie cotele(sau,după caz,rezervele)celorlalți moștenitori.De exemplu,dacă soțul supraviețuitor vin în concurs cu copilul defunctului și cu un prieten,care a fost instituit legatar universal,se va proceda astfel:mai întâi,se atribuie rezerva soțului supraviețuitor,care este de 1/8 din moștenire;apoi,se atribuie rezerva copilului,care este de 3/8 din moștenire;în continuare,se însumează cele două rezerve pentru a se obșine rezerva globală(care este în acest caz de ½ din moștenire)și,pe cale de consecință,cotitatea disponibilă(care este de ½ din moștenire);în final,se atribuie cotitatea disponibilă de ½ din moștenire legatarului universal.
De asemenea,dacă la moștenire vin soțul supraviețuitor,părinții defunctului și un frate care a fost instituit legatar universal,se va proceda astfel:mai întai,se atribuie rezerva soțului supraviețuitor de 1/6 din moștenire(rezerva este de 1/6 din moștenire pentru că soțul supraviețuitor ar fi avut dreptul la 1/3 din moștenire ca moștenitor legal),apoi se atribuie rezerva celor 2 părinți de 1/6 din moștenire(câte 1/12 pentru fiecare părinte),se calculează rezerva globală(care va fi de 1/3 din moștenire),iar cotitatea disponibilă de 2/3 din moștenire va reveni fratelui defunctului”
Secțiunea A III-A: Rezerva descendenților defunctului
3.1Noțiunea de descendent.Definire
Articolul 975 alin.1 din C.civ definește descendenții ca fiind: „ copiii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la nesfârșit” indiferent dacă sunt din căsătorie,din afara căsătoriei,din filiația stabilită prin adopție sau dacă vin la moștenire în nume propriu ori prin reprezentare succesorală.
„Procedând la împărțirea rudelor defunctului în clase de moștenitori,legiuitorul nu putea adopta o altă soluție decât aceea de ainclude în clasa chemată în primul rând la moștenire pe descendenții defunctului.După cum s-a spus,orișice părinte nu voiește altceva murind decât să lase averea sa copiilor săi.Pentru singurul acest scop dânsul muncește,face economii,face sacrificii și de multe ori orișice,care poate nu i-ar permite conștiința și datoria de om…Dar,s-ar putea întreba cineva,dacă acesta nu ar fi mai mult un egoism decât un sentiment legitim!Se poate,dar aceasta este voința și sentimentul omului;pentru aceasta ține el la averea sa și pentru acest scop muncește și adună.”
Descendenții defunctului exclud de la moștenire celelalte clase de moștenitori,ei fiind primi chemați la moștenire.Dacă nu există descendenți,indiferent de grad sau dacă nu voiesc să vină la moștenire,ori nu pot,atunci vor fi chemate la moștenire rudele celorlalte clase.
Conform principiului proximității gradului de rudenie,reglementat în art.964 alin.3 C.civ.,descendenții de gradul cel mai apropiat cu defunctul,adică descendenții de gradul I,înlătură de la moștenire descendeții de gradul mai îndepărtat.
Există posibilitatea ca prima clasă de descendenți să fie nedemni sau renunțători,ipoteză în care vor fi chemați la moștenire descendenții de gradele următoare,precum nepoții,strănepoții,până la epuizarea tuturor celor care întrunesc condițiile legale pentru a putea moștenii.
Clasa I de moștenitori legali(clasa descendenților) cuprinde și copiii adoptați.
„Adoptatul și descendenții săi,dobândesc,prin efectu adopției,aceleași drepturi pe care le are copilul din căsătoriei față de părinții săi.Dacă persoana care lasă moștenirea este adoptatorul,nu are importanță nici felul adopției,respectiv dacă aceasta este cu efecte depline sau cu efecte restrânse.În ambele cazuri,adoptatul și descendenții lui pot veni la moștenirea lăsată de adoptator.
Deosebirea între cele două feluri de adopție se va manifesta numai în raporturile adoptatului și descendenșilor săi cu rudele lor firești;în cazul adopției cu efecte depline încetează aceste raporturi și deci adoptatul și descendenții săi nu mai au vocașie succesorală în calitate de copii,nepoți etc.față de ascendenții firești;în schimb,în cazul adopției cu efecte restrînse,păstrându-se legăturile de rudenie cu familia firească,adoptatul și descendenții săi vor avea vocație succesorală,în calitate de descendenși,față de ascendenții firești.
Dacă adopția a fost făcută nu de către defunct,ci de copilul lui ori de alt descendent al său,adopția va conferi vocație succesorală adoptatului și descendenților săi la moștenirea lăsată de de defunct numai dacă este cu efecte depline,căci în acest caz ei devin rude nu numai cu adoptatorul,dar și cu rudele acestuia,între care ascendentul adoptatorului care lasă moștenirea.În schimb,dacă adopția a fost făcută cu efecte restrînse,adoptatul și descendenții săi nu voi avea vocație la moștenirea lăsată de ascendentul adoptatorului,pentru că această adopție nu crează legături de rudenie cu rudele adoptatorului,printre care ascendentul lui care lasă moștenirea.”
„Cu privire însă la vocația succesorală a copilului adoptat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.25/1997,pot fi identificate următoarele ipoteze:
-moștenirea este lăsată de adoptator,caz în care adoptatul și descendenții săi pot veni la moștenire,indiferent de felul adopției;
-moștenirea este lăsată de o rudă a adoptatorului,caz în care adoptatul și descendenții săi pot veni la moștenire numai dacă adopția a fost cu efecte depline;
-moștenirea este lăsată de o rudă firească a adoptatului,caz în care adoptatul și descendenții săi pot veni la moștenire numai dacă adopția a fost cu efecte restrânse.
Dacă adopția a fost realizată cu scopul de a crea adoptatului vocație succesorală la moștenirea adoptatorului,aceasta este lovită de nulitate,vocația succesorală la moștenirea adoptatorului trebuind să fie efectul adopției și nu cauza acesteia.”
Adopția produce efecte dacă este realizată conform prevederilor legale.Adopția poate fi și fictivă,fiind încheiată cu alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului,caz în care aceasta va fi lovită de sancțiunea nulității absolute a adopției conform prevederilor art.480.C.civ.
Reproducerea umană asistată medical cu un terț donator reglementată de Noul Cod Civil în articolele 441-447,reprezintă și ea un subiect important în materie succesorală,deoarece produce raporturi de rudenie între părinți și copil și în consecință vocație succesorală reciprocă între aceștia.
Potrivit dispozițiilor art.446 C.civ.” tatăl are aceleași drepturi și obligații față de copilul născut prin reproducere asistată medical de un terț donator,ca și față de un copil născut prin concepție naturală”.
„Mai mult chiar,Codul civil dispune în mod expres,prin dispozițiile art.441 alin.1,că reproducerea umană asistată medical cu un terț donator nu determină nicio legatură de filiație între copil și donator.Drept urmare,la moștenirea defunctului are vocație descendentul acestuia rezultat prin reproducere umană asistată medical cu un terț donator.Dimpotrivă însă,descendentul astfel rezultat nu poate culege moștenirea terțului donator.
Apreciem ca fiind necesare și binevenite aceste dispoziții ale noii reglementări în materie civilă.În ceea ce ne privește,necesitatea unei reglementări legale,care să consfințească relațiile de rudenie ce se stabilesc între părinții care au consimțit la reproducere și copil,nu poate fi pusă la îndoială.De asemenea,considerăm justă soluția adoptată de legiuitor,care a dispus în mod expres că,între donator și copilul rezultat prin metoda în discușie,nu se stabilesc raporturi de rudenie.”
În concluzie,fac parte din clasa întâi de moștenitori legali următoarele categorii de descendenți:
-copiii din căsătorie și urmașii acestora;
-copiii din afara căsătoriei a căror filiație a fost stabilită conform legii,și urmașii acestora;
-copiii adoptați de defunct și urmașii acestora,excluzând urmașii copiilor adoptați cu efecte restrânse anterior anului 1997
-copiii rezultați prin reproducere umană asistată medical cu un terț donator și urmașii acestora
3.2 Caracterele juridice generale ale drepturilor succesorale ale descendenților
Descendenții trebuie să îndeplinească una dintre condițiile generale pentru a avea calitatea de moștenitor legal,valabilă deci și în cazul moștenitorilor rezervatari,adică aceea de a avea capacitate succesorală.Descendenții care nu au capacitate succesorală nu vor fi luați în calcul la stabilirea cuantumul rezervei.Spre exemplu,copilul care nu era conceput în momentul deschiderii moștenirii sau care a încetat din viață înaintea deschiderii ei,fără a lăsa descendenți care să-l poată reprezenta.
a)Descendenții sunt moștenitori rezervatari,ei își culeg partea din bunurile moștenirii,adică rezerva succesorală,chiar împotriva voinței defunctului.La cerere,liberalitățile făcute de defunct care aduc atingere rezervei sunt supuse reducțiunii.
b)Sezina le conferă descendenților dreptul de a administra patrimoniul succesoral și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului fără a fi necesară nici o formalitate asupra stăpânirii moștenirii.Din momentul deschiderii moștenirii descendenții pot exercita acțiunile patrimoniale care au aparținut defunctului.
c)Descendenții sunt chemați la moștenire în ordinea proximității gradului de rudenie cu defunctul.Conform principiului proximității gradului de rudenie reglementat în art.964 alin.3 din Codul civil,descendentul în grad mai apropiat îl exclude de la moștenire pe cel de grad mai îndepărtat.
d)Descendenții pot veni la moștenire atât în nume propriu sau și prin reprezentare.Ei „pot culege moștenirea,în nume propriu sau prin reprezentare ori de câte ori descendenții de gradul I sunt decedați la data deschiderii moștenirii sau nedemni(indiferent dacă sunt în viață sau decedați la momentul morții celui al cărui patrimoniu se transmite)”.Rezultă că descendenții pot veni atât în nume propriu,caz în care moștenirea se va împărți în mod egal între ei,sau prin reprezentare,caz în care moștenirea se va împărți pe tulpini.
e)Când vin la moștenire alături de soțul supraviețuitor,descendenții datorează raportul donațiilor pe care le-au primit de la defunct,în timpul vieții acestuia.”Raportul donațiilor se datorează atunci când cele două categorii de moștenitori vin împreună și efectiv la moștenirea legală și constă în readucerea în masa succesorală a bunurilor ce le-au fost donate fără scutire de raport de cel care lasă moștenirea.În cazul în care descendentul donatar renunță la moștenire el nu mai are obligația de a raporta donațiile,putându-le păstra în limita cotității disponibile.Dacă,însă,contractul de donație deține o stipulație expresă în acest sens,donatarul poate fi obligat la raport și în cazul în care a renunțat la moștenire,dar numai în limita valorii bunului donat care depășește cota ce i s-ar fi cuvenit ca și moștenitor legal.În temeiul art.1146 alin.2 NCC,dacă părțile nu au convenit altfel,obligația de raport există numai dacă donatarul ar fi avut vocație concretă la moștenirea defunctului în cazul în care aceasta s-ar fi deschis la data donației.Raportul se realizează,în principiu,prin echivalent,dar donatarul poate să îl efectueze și în natură dacă la data cererii de raport este încă proprietarul bunului,nu l-a grevat cu vreo sarcină reală și nu l-a închiriat pe o perioadă mai mare de trei ani.”
3.3 Rezerva descendenților decedați
Dacă la data deschiderii moștenirii unul sau mai mulți dintre descendenți nu mai există,atunci când se va stabili rezerva nu vor fi luați în considerare deoarece neavând capacitate succesorală nu au calitatea de moștenitori legali,dar nici de moștenitori rezervatari.
Dacă descendentul a lăsat unul sau mai mulți urmași,care pot și vor să vină la moștenire,atunci la stabilirea rezervei va fi luat în considerare și descendentul decedat,dacă urmașii vor culege moștenirea prin reprezentare succesorală.
„De exemplu,de cuius-ul are ca moștenitori rezervatari pe copilul C1,precum și pe nepoții N1 și N2(copiii lui C2 predecedat),iar prietenul P a fost instituit legatar universal.Dacă nu ar fi existat legatul(așadar,aplicând regulile ce guvernează moștenirea legală),C1 ar fi primit ½ din moștenire,iar N1 și N2 ar fi primit câte ¼ din moștenire,aceștia din urmă venind la moștenire prin reprezentarea părintelui lor C2 pentru a moșteni cota ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă ar mai fi fost în viață(așadar,partajul moștenirii s-ar fi făcut pe tulpină,socotind ca tuplină pe C1 și pe C2).Înseamnă că,în exemplul avut în vedere,rezerva lui C1 va fi de ¼ din moștenire,rezerva lui N1 va fi de 1/8 din moștenire,rezerva lui N2 va fi tot de 1/8 din moștenire(pentru că rezerva ce i s-ar fi cuvenit lui C2 ar fi fost de ¼ din moștenire),iar cotitatea disponibilă va fi de ½ din moștenire și va reveni prietenului P.”
Atâta timp cât asupra dispariției descendentului nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă,el va fi socotit ca fiind în viață.Dacă data morții înscrisă în hotărîre va fi anterioară sau concomitentă datei deschiderii moștenirii,atunci cel declarat mort va fi avut în vedere ca fiind decedat,cu sau fără descendenți.
3.4Rezerva descendenților nedemni sau renunțători
Potrivit art.1091 alin.5 C .civ. la stabilirea rezervei nu se iau în considerare cei care au renunțat la moștenire.Art.1121 alin.1 C.civ. stabilește că „succesibilul care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor.
„De exemplu,de cuius-ul a avut doi copii,C1și C2 ,iar C1 a avut un copil (N1)și C2 a avut trei copii(N2,N3,N4);dacă C1 și C2 vor renunța la moștenire,N1,N2,N3 și N4 vor veni la moștenirea defunctului în nume propriu(deoarece condițiile reprezentării nu sunt îndeplinite,renunțătorul neputând fi reprezentat),primind fiecare în calitate de moștenitor legal câte ¼ din moștenire.În ipoteza în care prietenul P ar fi fost instituit legatar universal,la stabilirea rezervei descendenților nu se va ține seama de renunțătorii C1 și C2(care prin renunțare au pierdut și dreptul la rezervă)ci doar de nepoții N1,N2,N3și N4(care vor primi o rezervă de 1/8 fiecare),legatarului universal P revenindu-i cotitatea disponibilă de ½ din moștenire.”
Nedemnitatea are ca efect înlăturarea nedemnului de la moștenirea legală,rezultând că la stabilirea rezervei nu se va ține seama de acesta.
„De exemplu,dacă de cuius-ul a lăsat soț supraviețuitor și doi copii-C1 și C2-(C2 fiind nedemn),iar prin testamentul întocmit l-a instituit legatar universal pe prietenul P,rezerva soțului supraviețuitor va fi de 1/8 din moștenire,rezerva lui C1 va fi de 3/8 din moștenire,C2 nu va moșteni(din cauza nedemnității,el pierde și dreptul la rezerva succesorală la care ar fi fost îndreptățit dacă nu ar fi fost nedemn),iar cotitatea disponibilă de ½ din moștenire va reveni legatarului universal(al cărui legat se va reduce astfel la jumătate).
Prin excepție,dacă descendenții nedemnului vor veni la moștenire prin reprezentare succesorală,la stabilirea rezervei se va lua în calcul și descendentul nedemn.De exemplu,de cuius-ul are ca moștenitori rezervatari pe copilul C1,precum și pe nepoții N1,N2 și N3(copiii lui C2,nedemn),iar prietenul P a fost intituit legatar universal.Dacă nu ar fi existat legatul(așadar,aplicând regulile ce guvernează moștenirea legală),C1 ar fi primit ½ din moștenire,iar N1,N2 și N3 ar fi primit câte 1/6 din moștenire,aceștia din urmă venind la moștenire prin reprezentarea părintelui lor C2 pentru a moșteni cota ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn(așadar,partajul moștenirii s-ar fi făcut pe tulpină,socotitnd ca tulpină pe C1 și pe C2).Înseamnă că în exemplul avut în vedere rezerva lui C1 va fi de ¼ din moștenire,rezerva lui N1 va fi de 1/12 din moștenire,rezerva lui N2 va fi de 1/12 din moștenire,rezerva lui N3 va fi tot de 1/12 din moștenire(pentru că rezerva autorului lor C2 ar fi fost de ¼ din moștenire),iar cotitatea disponibilă va fi de ½ sin moștenire și va reveni prietenului P(al cărui legat universal se va reduce astfel la jumătate). „
3.5 Rezerva descendenților care nu sunt de gradul I
Cuantumul rezervei descendenților chemați la moștenire ca rezervatari este de ½ din cota pe care ar fi dobândit-o în lipsa liberalitățior sau dezmoștenirilor.
„Spre exemplu,dacă defunctul are trei copii,rezerva acestora va fi de 1/6 pentru fiecare dintre ei(1/2 din 1/3=1/6).
Dacă,însă,la moștenire vin,în aceeași calitate,descendenți de grad mai îndepărtat(gradul al doilea sau următoarele),trebuie distinse două ipotezeȘ
a)Descendenții de gradul al doilea sau următoarele vin la moștenire prin reprezentare;
Într-o atare situație,rezerva se calculează înfuncție de numărul tulpinilor,adică al descendenților degradul întâi.Completăm exemplul de mai sus astfel:Defunctul are trei copii,însăcel mai mare dintre aceștia,care are la rându-i trei copii,este predecedat sau nedemn.În acest caz ,deși sunt 5 moștenitori rezervatari,rezerva se va împărți în trei tulpini,nepoții de fiu,care vin la moștenire prin reprezentarea tatălui lor,culegând împreună tulpina acestuia.Așadar,în această ipoteză,fiecărei tulpini îi corespunde 1/6 din moștenire.Cei trei nepoți vor culege împreună fracțiunea de 1/6,fiecăruia revenindu-i,așadar,1/18 din moștenire.
b)Descendenții de gradul al doilea sau următoarele vin la moștenire în nume propriu.
În acest caz,rezerva se va stabili în funcție de numărul descendenților de grad subsecvent,care vin efectiv la moștenire.Completăm exemplul de mai sus astfel:Cei trei copii ai defunctului sunt predecedați sau nedemni.Numai cel mai mare dintre ei are copii(2 fii și o fiică).Într-o asemenea ipoteză,rezerva se va cuveni celo trei nepoți ai defunctului,care o vor culege în nume propriu(pe capete).Dacă nu ar fi fost dezmoșteniți,aceștia ar fi cules,în nume propriu întreaga moștenire(adică 1/3 fiecare).Ca urmare a dezmoștenirii,ei vor culege jumătate din ceea ce li s-ar fi cuvenit dacă ar fi fosz exheredați,anume ½ din moștenire(adică 1/6 fiecare).
În final, constatăm că,de lege lata ,sunt stabilite,în ceea ce privește descendenții defunctului,dezmoșteniți sau afectați de liberalitățile dispuse de acesta din urmă,cote mai mici decât cele consacrate de anterioara reglementare civilă.”
Secțiunea A IV-A:Rezerva ascendenților privilegiați
4.1 Noțiunea de ascendent privilegiat.Definire
Clasa a II-a a moștenitorilor legali cuprinde ascendenții privilegiați,aceștia fiind părinții celui care lasă moștenirea,din căsătorie,din afara căsătoriei(dacă filiația a fost stabilită conform legii),din adopție sau care au apelat la metoda reproducerii umane asistată medical cu un terț donator.Specificăm că bărbatul donator nu poate culege moștenirea copilului reprodus pe această cale,el neavând calitate de părinte.
Părinții defunctului au denumirea de privilegiați deoarece înlătura de la moștenire ceilalți ascendenți ai defunctului,de grad subsecvent,de la gradul al 2-lea până la infinit.
Ascendenții privilegiați pot fi:
1.Tatăl și mama din căsătoria cărora s-a născut defunctul
Părinții au vocație succesoralăși la moștenirea copilului născut dintr-o căsătorie anulată sau declarată nulă.Nulitatea căsătoriei nu produce efecte retroactive,rezultând că drepturile succesorale între părinți și copii rămân impalpabile.
2.Mama din afara căsătoriei
Potrivit art.408 alin 1 C.civ. filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii. Copilul din afara căsătoriei este definit ca fiind copilul conceput de o femeie necăsătorită nici la momentul nașterii copilului,nici la momentul concepției acestuia.
3.Tatăl din afara căsătoriei
Conform art.415 alin.2 C.civ.tatăl are vocație succesorală doar în cazul în care s-a stabilit filiația.Recunoașterea de filiație paternă survine ori în timpul vieșii copilului,ori după moartea acestuia,însă doar dacă a lăsat descendenți firești.
4.Vocația succesorală a adoptatorului
În cazul adopției cu efecte depline,adoptatul devine rudă cu adoptatorul dar și cu rudele acestuia comportându-se ca un copil firesc.Raporturile cu părinții și rudele firești încetează,adoptatorul având vocație succesorală la moștenirea lăsată de adoptat.
Rezultă că părinții firești ai adoptatului pierd orice vocație succesorală la moștenirea lăsată de cel adoptat.
Legiuitorul impune ca scop al adopției normala dezvoltare fizică și morală a înfiatului,adopția urmărind respectarea interesului superior al copilului.Adopția care nu respectă dispozițiile impuse de legiuitor rezultă ca fiind o adopție fictivă și încalcă interesul superior al copilului,ea va fi lovită de nulitatea absolută.
Cele două feluri ale adopției nu se deosebesc în ceea ce privește raporturile de rudenie dintre adoptator(nu și rudele sale) și adoptat.
„În sfârșit,soluția potrivit căreia adoptatorul din adopția cu efecte restrânse avea vocație succesorală,era reclamată și de principiul reciprocității vocației succesorale legale și nu contravenea intereselor adoptatului;dreptul la moștenire al adoptatorului realizându-se la moartea lui,atunci când interesul adoptatului nu putea fi în joc.De aceea,adoptatorul avea vocație succesorală la moștenirea lăsată de adoptat și în cazul adopției cu efecte restrânse.”
5.Vocația succesorală a părinților beneficiari în cazul reproducerii umane asistate cu terț donator
La moștenirea defunctului care a rezultat prin reproducerea umană asistată cu un terț donator bărbatul și femeia sau doar femeia singură,care a consimțit în condițiile legii,la acest procedeu,au vocație succesorală.
Dacă părinții copilului conceput prin această metodă nu sunt căsătoriți nici la data concepțiunii,nici la data nașterii copilului,acesta nu va beneficia de o paternitate prezumaă,rezultând că doar mama va a vocație succesorală la moștenire.
Ascendenții privilegiați beneficiază de culegerea moșteniri doar în cazul în care defunctul nu are descendenți sau acești nu pot sau nu vor sa vină la moștenire.
Ca în cazul celorlalți moștenitori rezervatari,rezerva succesorală a ascendenților privilegiați este de ½ din cota succesorală care li s-ar fi cuvenit ca moștenitori legali dacă defunctul nu ar fi făcut liberaități sau dezmoșteniri.
„Pentru determinare cotei de rezervă a ascendenților privilegiați,distingem între următoarele ipoteze:
a)ascendenții privilegiați (dezmoșteniți) vin singuri la moștenire,nesuportând concursul altor moștenitori legali.În acest caz,ei vor culege împreună ½ din masa succesorală(1/2 din 1=1/2),adică ¼ fiecare.Dacă defunctul are numai un părinte și acesta este dezmoștenit,ascendentul privilegiat va culege cota de ½ din moștenire.Precizăm că este posibil ca defunctul(adoptat cu efecte restrânse) să aibă mai mult de doi părinți.Într-o astfel de situație,ascendenții privilegiați ai defunctului vor împărți cota prevăzută de lege pentru doi părinți.Această precizare trebuie avută în vedere și în cazurile mai jos redate.
b)ascendenții privilegiați(dezmoșteniți) vin la moștenire în concurs cu colateralii privilegiați.Într-o astfel de ipoteză,cotele lor de rezervă sunt următoarele:
-1/8(1/2 din 1/4),dacă la moștenire vine numai un părinte;
-1/4(1/2 din 1/2),adică 1/8 pentru fiecare,dacă la moștenire vin doi părinți.
c) ascendenții privilegiați (dezmoșteniți)vin la moștenire în concurs atât cu colateralii privilegiați,cât și cu soțul supraviețuitor.Drept urmare,cotele lor de rezervă sunt următoarele:
-1/12(1/2 din 1/6).dacă la moștenire vine numai un părinte;
-1/6(1/2 din 1/3),adică 1/12 pentru fiecare,dacă la moștenire vin doi părinți.”
În ipoteza în care unul dintre părinții defunctului este nedemn sau renunțător,rezerva se stabilește luând în considerare doar părintele care vine efectiv la moștenire.
4.2Caracterele juridice ale ascendenților privilegiați
Ascendenții privilegiați pot veni la moștenire numai în nume propriu,nu și pe calea reprezentării.Ei nu beneficiază de privilegiul reprezentării,fiind obligați să-și culeagă partea din moștenire în nume propriu.
Precum descendenții,și ascendenții privilegiați sunt moștenitori rezervatari, ,ei își culeg partea din bunurile moștenirii,adică rezerva succesorală,chiar împotriva voinței defunctului.La cerere,liberalitățile făcute de defunct care aduc atingere rezervei sunt supuse reducțiunii.
Conform articolul 1126 din Noul Cod civil,ascendenții privilegiați sunt moștenitori rezervatari.
Pe lângă cele enumerate anterior mai putem specifica și faptul că ascendenții privilegiați nu au obligația de a raporta donațiile făcute de defunct în timpul vieții sale.
Capitolul III:Calcularea rezervei și a cotității disponibile
Calculul rezervei este necesar pentru a stabili dacă donațiile sau legatele făcute de defunct depășesc cotitatea disponibilă și,prin rumare,fiind excesive sunt supuse reducțiunii,întrucât aduc atingere drepturilor moștenitorilor rezervatari.
Pentru a se calcula rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este necesar să se stabilească cota sa succesorală,iar aceasta implică calcularea în prealabil a valorii masei succesorale în funcție de care se determină rezerva succesorală și cotitatea disponibilă.
„Rezerva succesorală este o parte a moștenirii defunctului existentă la data morții lui,dar calcului rezervei se face în funcție de fiecare moștenitor rezervatar,fiind de jumate din cota lui succesorală virtuală,calculată nu la activul net al moștenirii,ci la activul net virtual(la masa succesorală virtuală)care i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal în absența liberalităților sau dezmoștenirilor făcute de defunct.”
Pentru calcului rezervei este deci necesară reconstituirea patrimoniului defunctului așa cum ar fi fost dacă el nu ar fi făcut liberalități,cu alte cuvinte la bunurile existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii se adaugă contabil și valoarea donațiilor făcute de defunct.
În concluzie rezerva nu este o fracțiune din avearea efectivă a defunctului la data decesului,ci o fracțiune dintr-o masă de calcul,masa succesorală virtuală.
Valoarea masei succesorale,în funcție de care se determină rezerva succesorală și cotitatea disponibilă,se stabilește astfel:
a)determinarea activului brut al moștenirii,prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii;
b)determinarea activului net al moștenirii prin scăderea pasivului succesoral din activul brut;
c)reunirea fictivă,doar pentru calcul,la activul net,a valorii donațiilor făcute de cel care lasă moștenirea.
Secțiunea I:Determinarea activului brut al moștenirii
Bunurile existente în patrimoniul defunctului la deschiderea moștenirii formează activul brut al moștenirii,reprezentat de toate bunurile testatorului cu valoare patrimonială,fie că sunt mobile sau imobile,drepturi reale,de creanță sau drepturi de creație intelectuală,inclusiv bunurile de care defunctul a dispus prin testament.”În categoria acestor valori materiale vor fi incluse și bunuri care fac obiectul unor legate sau instituiri contractuale făcute de către testator,precum și bunuri destinate înființării unei fundații,întrucât se consideră că,acestea nu au ieșit din patrimoniul celui care lasă moștenirea.Singura condiție,ce trebuie îndeplinită pentru ca un bun să poată fi luat în considerare la stabilirea masei de calcul,se referă la susceptibilitatea de evaluare precuniară.”
„Nu vor putea fi incluse în această categorie următoarele bunuri:
-bunurile lipsite de valoare patrimonială,precum amintirile de familie,decorațiile,diplomele ect.,cu excepția cazului în care ele ar reprezenta o valoare patrimonială,caz în care acestea vor putea intra în masa de calcul a rezervei;
-bunuri care nu pot fi valorificate,precum creanța al cărei debitor este de o insolvabilitate notorie;
-drepturile cu caracter viager care se sting la moartea testatorului,cum ar fi,de exemplu,dreptul de uzufruct,dreptul de uz,dreptul de abitație,pensia de întreținere,renta viageră etc.;
-fructele civile și naturale ajunse la scadență sau percepute după deschiderea moștenirii,deoarece aceastea vor aparține comoștenitorilor în calitate de coproprietari și nu de rezervatari,din moment ce nu au fost niciodată ale defunctului;
-indemnizația de asigurare în cazul unei asigurări de viață,dacă testatoul a numit ca beneficiar un terț,deoarece acesta dobândește prin efectul asigurării un drept propriu,iar nu un drept dobândit de la testator.Dacă testatorul nu a desemnat un terț beneficiar,indemnizația va face parte din patrimoniul defunctului.”
Vor fi incluse doar drepturi precum:
-dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile(construcții sau terenuri);
-drepturile reale,dezmembrămite ale dreptului de proprietate care nu au caracter viager(servituți,concesiuni,etc.);
-drepturile reale care garanteză dreptul de creanță,precum ipoteca sau gajul;
-drepturile de creanță izvorâte din contracte,delicte,quasi-contracte și quase-delicte;
-drepturile care au aparținut defunctului și care se valorifică prin acțiuni cu caracter patrimonial ,aflate în curs de judecată;
-dreptul de folosință asupra locurilor de înmormântare concesionate pe termen nelimitat,în aceste locuri vor putea fi înmormântați doar titularii concesiunii,soții sau soțiile,precum și ascendenții sau descendenții lor.;
-drepturile de autor,de creație cu conținut patrimonial;
Valoarea dreptului de creație nu poate fi determinată la momentul deschiderii succesiunii,soluția ar fi ca legatarul,în concurs cu moștenitorul rezervatar,să dobândeacă încă de la momentul deschiderii moștenirii,din celelalte bunuri ale moștenirii,cotitatea disponibilă din dreptul de creație intelectuală.
Dacă defunctul era căsătorit sub regimul comunității de bunuri,este necesar ca aceasta să fie lichidată,astfel încât să fie determinate bunurile care se cuniv soțului supraviețuitor,pe de o parte ca proprietar exclusiv prin transformarea devălmășiei în coproprietate și apoi în proprietate exclusivă ,iar pe de altă parte ca moștenitor legal.
Secțiunea a II-a:Determinarea activului net al moștenirii
Rezerva este o fracțiune din activul net al moștenirii.Pasivul succesoral trebuie sa fie scăzut din activul brut pentru că drepturile moștenitorilor rezervatari și ale legatarilor nu pot fi îndeplinite decât după plata creditorilor succesiunii.
În principiu,toate obligațiile patrimoniale ale defunctului se scad din activul brut al moștenirii,inclusiv datoriile față de moștenitori,precum și impozitele și taxele datorate de defunct la decesul său și neachitate.
În ceea ce privește datoriile aleatorii,precum o rentă viageră sau o obligație de întreținere care nu s-a stins la moartea lui,se vor scădea din activul succesoral.Cuantumul datoriei se va stabili prin metodele societăților de asigurare sau prin metoda admisă de legislația financiară.
Se vor scădea din activul brut și sarcinile succesiunii,adică obligațiile carea au luat naștere după moartea defunctului,cum sunt:cheltuielile de înmormântare,cele făcute cu ocazia punerii peceților,inventarului,a procedurii succesorale,a evaluării bunurilor succesorale etc.În cheltuielile de înmormântare intră și cele pentru parastasele ce se fac după doilul văduvei,cheltuielile necesare pentru ridicarea unui cavou.
Valoare datoriilor litigioase se va stabili prin bună învoială sau prin judecată.Pentru a obține activul net,trebuie scăzut pasivul succesoral din activul brut și numai după aceea se va face reunirea fictivă a valorii donațiilor la valoarea bunurilor existente.Este logic să fie așa deoarece numai bunurile existente la data deschiderii succesiunii constituie gajul creditorilor succesiunii,nu și donațiile care se reunesc fictiv,valoric,la valoarea bunurilor existente.
În cazul în care moștenirea este insolvabilă operațiunile descrise anterior reprezină interes practic.Legiuitorul vrea ca,înainte de a se calcula cotitatea disponibilă și rezerva,să se scadă datoriile defunctului,pentru că nu se consideră avere succesorală decât ce rămâne după plata datoriilor.
Nu se vor deduce din activul brut:
-obligațiile care se sting prin moartea defunctului,cum ar fi obligația de întreținere datorară de defunct soțului sau rudelor sale;
-obligațiile morale,de exemplu cele prescrise;
-obligațiile sub condiție suspensivă,pentru că nu s-au născut.La îndeplinirea condiției,vor fi scăzute printr-o lichidare suplimentară.
-obligațiile moștenitorilor
Datoriile defunctului,stinse prin confuziune cu creanța împotriva unui moștenitor,se vor scădea din activ,pentru că în activ se va înscrie creanța împotriva moștenitorului.
În ipoteza în care pasivul moștenirii este mai mare decât activul,soldul va fi considerat egal cu zero,nu negativ.Se permite creditorilor moștenirii să-și satisfacă creanțele în cadrul etapei următoare,ca urmare a reunirii fictive a donațiilor.
„Uniunea Națională a Notarilor Publici din România atrage atenția asupra importanței și dificultății determinării activului net al moștenirii,în ipoteza în care defunctul a avut calitatea de fiduciar sau a administrat bunurile altuia.Într-o asemenea situație,defunctul are patrimonii diferite,numai cel personal fiind supus calculului rezervei succesorale și cotității disponibile.”
Evaluarea pasivului,ca de altfel și a actviului brut,este o operațiune extrem de complexă și nu întotdeauna realizabilă pe cale amiabilă,există situații când se recurge laexperți evaluatori fie pe cale judiciară,fie extrajudiciară.
Secțiunea a III-a:Reunirea fictivă a valorii donațiilor făcute de defunct
„Deoarece rezerva protejează nu numai împotriva liberalităților mortis causa(legatelor),si și împotriva celor făcute de defunct în timpul vieții(donațiile),acestea din urmă trebuie luate în considerare la stabilirea masei de calcul.”
Conform articolului 1091 din Noul Cod civil,cotitatea disponibilă și rezerva succesorală se calculează adăugându-se,pentru calcul,fictiv și nu efectiv,la activul net al moștenirii,valoare donațiilor făcute de defunct în timpul vieții.În acest fel se poate stabili dacă liberalitățile dispuse de defunct se încadrează sau nu în limitele cotității disponibile.Numai în cazul în care aceasta a fost depășită se puen problema aducerii efective a bunurilor donate la masa succesorală.
Reconstituirea este fictivă,nu reală,fiind doar contabilă,în acest stadiu al operațiunilor de stabilire a rezervei și cotității disponibile donatarii nu sunt obligați la nimic,totul fiind o chestiune de calcul abstract.Liberalitățile vor fi supus reducțiunii abia în cazul ăn care depășesc limitele cotității disponibile și numai la cererea celor interesați.
Legiuitorul prevede că reunirea se face avându-se în vedere starea bunurilor din momentul donației și valoarea acestora din momentul decesului lui de cuius,din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractul de donație.
„Este de observat că în vreme ce vechiul Cod civil consacra regula potrivit căreia,în cazul donației,reunirea acesteia se făcea la valoarea ei din momentul încheierii contractului ,independent de inflație,făcând astfel aplicarea nominalismului monetar,noul Cod civil,prin art.1091 alin.2,este mai realist și are în vedere evoluția prețurilor într-o economie atinsă de instabilitate.Astfel,în cazul bunurilor înstrăinate de către donator se va ține seama de valoare acestora la data înstrăinării ,iar în cazul sumelor de bani,acestea vor fi supuse indexării raportat la indicele de inflație,corespunzător perioadei dintre data intrării lor în patrimoniul donatorului și data deschiderii moștenirii,potrivit art.1091 alin 2 teza finală.”
Pentru realizarea unui calcul corect al cotității disponibile și al rezervei succesorale, se impune cu necesitate relevarea următoarelor aspecte:
-reunirea donațiilor este numai fictivă(pentru calcul) și nu reală
Reunind fictiv valoarea donațiilor la activul net al moștenirii,se poate verifica dacă liberalității dispuse de defunct se încadrează în limitele cotității disponibile.Numai dacă această cotă este depășită se pune problema aducerii efective la masa succesorală abunurilor donate.
-sunt supuse reunirii fictive toate donațiile dispuse de către defunct în timpul bieții,indiferent că sunt donații propriu-zise(realizate în formă autentică),donații indirecte,donații sau daruri manuale(în măsura în care nu constituie daruri obișnuite,nesupuse reunirii),indiferent că sunt sau nu cu sarcini,indiferent de faptul că donatar este un moștenitor al donatorului sau un terț,indiferent că sunt sau nu scutite de raport.Sunt supuse,în egală măsură,reunirii,donațiile în care s-a materializat partajul de ascendent.
În cazul donațiilor cu sarcină.reunirea fictivă va avea în vedere numai diferența dintre valoare bunului donat și sarcină.
Dacă bunul donat a pierit în mod fortuit în intervalul de timp de la data donației și până la decesul celui ce lasă moștenirea,valoarea donației nu se mai reunește la activul net,întrucât se apreciază ca și în cazul în care bunul nu ar fi fost donat tot nu s-ar fi putut regăsi în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii.Tot astfel și cu mai mult temei nu se va reuni nici donația al cărei obiect a pierit din cauză de forță majoră.
Conchizând cu privire la dipsozițiile art.1091alin 2.N.C.civ,putem spune că ele consacră trei reguli în privința evaluării bunurilor donate,și anume:
-evaluare bunurilor donate se face la valoarea lor de la data deschiderii moștenirii;
-evaluarea bunurilor înstrăinate de către donator se face la valoarea lor de la data înstrăinării;
-în cazul sumelor de bani se are în vede indicele de inflație.
Așadar,nu sunt supuse reunirii fictive acele gratuități care sunt făcute în îndeplinirea unor îndatoriri sociale și care nu reprezintă liberalități ori,chiar dacă sunt calificate donații,nu sunt supuse regimului liberalităților,fiind exceptate de lege și de la raportul donațiilor,chiar dacă donatorul nu a prevăzut scutirea de raport.Astfel:
-darurile obișnuite,adică cele făcute la aniversări,zile onomastice,botezuri,nunți,cu condiția de a avea o valoare obișnuită.Potrivit practici judiciare,caracterul de dar obișnuit trebuire să se aprecieze în funcție de momentul donației și de averea donatorului,neputând fi excesive,iar nu în funcție de valoarea bunului donat la data partajului,indiferent cât a sporit aceasta în timp;
-donațiile remuneratorii,nu sunt propriu-zis liberalități,ci se fac mai mult în executarea unei obligații morale,de recunoștință,fiind menite să recompenseze anumite servicii prestate de către cel care este gratificat,precum medicul care l-a îngrijit pe pacient,profesorul care l-a meditat pe elev și așa mai departe.Aceste acte se fac în urma unor succese importante în viața oamenilor și nu trebuie descurajate deoarece cadourile au mai degrabă o valoare simbolică și provoacă o stare de bine ambelor părți.Donația remuneratorie se va lua în calcul numai dacă și numai în măsura în care depășește în mod vădit valoarea serviciilor prestate,constituind o veritabilă libertate;defapt,în acest caz vom fi în prezența unei donații propriu-zise,nemaiputându-se vorbi de o donație remuneratorie.
-În măsura în care nu sunt excesive,sumele cheltuite pentru întreținerea sau,dacă este cazul,pentru formarea profesională a descendenților,a părinților sau a soțului.
În privința obligației de întreținere,care presupune asigurarea mijloacelor necesare traiului conform articolului 499 C.civ,nu are importanță dacă defunctul avea sau nu avea obligația legală de întreținere față de cel în cauză.Spre exempli,cel întreținut era o rudă mai îndepărtată în grad.
Relativ la cheltuielile pentru formarea profesională,acestea includ cheltuielile de studii,de la învățământul preșcolar și până la cel universitar indiferent dacă este public sau privat,efectuate în vederea pregătirii pentru exercitarea unei profesii.În mod concret,cheltuielile vizează plata taxelor de studii,procurarea manualelor și a rechizitelor necesare,plata meditațiilor profesionale,în special pentru învățarea unor limbi străine.
În privința sumelor cheltuite pentru formarea profesională a părinților,s-a avut în vedere în special efectuarea unor cheltuieli de către copiii acestora pentru reorientarea profesională în cazul pierderii locului de muncă.
Cheltuielile enumerate anterior ar putea fi supune reunirii fictive în cazul în care ar avea un caracter excesiv.”De exemplu,părinții alocă suma de peste 100.000 euro pentru ca unul dintre copii să studieze la o universitate de mare prestigiu din străinătate,privilegiu de care nu se bucură și celălalt copil.”
-cheltuielile de nuntă.În mod tradițional,cheltuielile efectuate în special de către părinți cu ocazia căsătoriei copilului lor nu sunt considerate donații și nu sunt supuse reunirii fictive deoarece se apreciază că ele au fost făcute în onarea părinților și a întregii familii sau spre a îndeplini o îndatorire consfințită de obicei.Aceste cheltuieli includ,de regulă,plata invitațiilor,plățile pentru toalete,banchet,orchestră,deplasări,filmări,fotografii și așa mai departe.
Nu este supusă reunirii fictive nici valoarea bunurilor înstrăinate de defunct prin acte cu titlu oneros,afară numai dacă se dovedește că actul-aparent cu titlu oneros-reprezintă în realitate o donație deghizată.Moștenitorii rezervatari pot dovedii deghizarea prin orice mijloc de probă,având calitatea de terți în materie de simulație,pentru că se prezintă în apărarea unui drept propriu,iar nu dobândit prin moștenire de la defunct.Pentru înlăturarea acestora,legiuitorul a instituit,expres și limitativ în articolul 1091 alineatul 4 din Codul civil,o prezumție relativă de gratuitate a actului cu titlu oneros încheiat cu un descendent,ascendent privilegiat sau cu soțul supraviețuitor,în schimbul uzufructului,uzului ori a abitației sau în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere.
„Cazul clasic avut în vedere de acest text de lege este următorul:părinții înstrăinează casa către unul dintre copii,fie prin intermediul unui contract de vânzare cu rezerva dreptului de uzufruct(sau a dreptului de uz ori abitație),fie prin intermediul unui contract de întreținere viageră sau de rentă viageră.Într-o asemenea situație,luând în considerare dificultățile majore pe care le are celălalt copil al înstrăinărilor în a dovedi faptul că aceste acte de înstrăinare deghizează o donație(ceea ce ar presupune că acest copil ar trebui să facă dovada că,în realitate,nu s-a plătit ratele de rentă ori că nu a fost prestată întreținerea),legea prezumă că aceste acte de instrăinare reărezintă o donație;în cazul în care copilul care a dobîndit bunul nu va reuși să răstoarne prezumția,înstrăinarea va contitui o donație și se va aplica regimul juridic al acesteia(liberalitate care urmează să fie redusă dacă a fost încălcată rezerva copilului protejat de textul de lege).”
Codul civil din anul 1864 consacră în articolul 845 că înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă reprezenta o donație dacă înstrăinarea se făcea cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere,iar deghizarea nu era invocată de un moștenitor în linie dreaptă care să fi consimțit la încheierea actului.
Pentru a opera prezumția respectivă,este necesar ca actul încheiat de către defunct cu un moștenitor dintre cei menționați anterior să fie declarat de aceștia ca fiind cu titlu oneros.Dacă actul este cu titlu gratuit,nu se prezumă fictivitatea sarcinilor care afectează liberalitatea,simulația trebuind dovedită.De asemenea,în același scop,este necesar ca moștenitorii rezervatari,care invocă deghizarea înstrăinării,să nu fi consimțit la aceasta din urmă,recunoscându-i caracterul oneros.Rezultând că doar moștenitorii rezervatari care nu au consimțit la înstrăinare pot invoca prezumția de gratuitate.
Operând prezumția de gratuitate a actului încheiat cu titlu oneros de către defunct,cu succesibilii moștenitori,valoarea bunului înstrăinat va fi reunită la activul net al moștenirii și va fi supusă reducțiunii,în măsura în care aduce atinge rezervei succesorale.În cazul în care cotitatea disponibilă nu a fost depășită,bunul rămâne valabil înstrăinat,nefiind supus raportului donațiilor.
Pentru aplicarea pezumției instituite de art.1091 alin.4 din Codul civil trebuiesc îndeplinite următoarele condiții:
a)Actul de înstrăinare trebuie să prezinte aparența unui act cu titlu oneros;
Textul de lege face referire în mod expres la înstrăinarea cu titlu oneros.Art.1091 alin.4 Cod civil prezumă caracterul gratuit al actului de înstrăinare cu titlu oneros făcuunui descendent ori unui ascendent privilegiat sau soțului supraviețuitor dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzului,abitației sau în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere.Prezumția de gratuitate nu ar avea sens dacă aceste acte nu ar fi cu titlu oneros.
Actele cu titlu gratuit nu intră sub incidența respectivului articol,chiar dacă sunt făcute cu rezerva dreptului de uzufruct,uz ori abitației sau cu sarcina întreținerii ori a unei rente viagere.”Dacă înstrăinarea reprezintă un act cu titlu gratuit(de exemplu,o donație cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere),nu se prezumă că sarcinile stipulate în detrimentul donatarului ar avea un caracter fictiv.În această situație potrivit regulilor generale ce guvernează simulația,cei interesați vor trebui să dovedeacă faptul că,în realitate,donatarul are calitatea de proprietar deplin (iar nu doar de nud proprietar)ori că donatarul nu și-a asumat obligația de a plăti renta viageră în favoare credirentierului.
Dacă cei interesați nu vor putea dovedi simulația,la reunirea fictivă a donației în vederea stabilirii masei de calcul se va lua în considerare numai valoarea nudei proprietăți(atunci cînd donatorul și-a rezervat dreptul de uzufrtu,uz ori abitație),respectiv diferența dintre valoarea bunului donat și valoarea întreținerii ori a rentei viagere(în cazul în care donatarul s-a obligat să asigure întreținerea pe viață sau să plătească o rentă viageră).”
b)Înstrăinatorul să-și fi rezervat dreptul de uzufruct,uz ori abitație sau să beneficieze de întreținerea viageră ori de o rentă viageră;
Prezumția de gratuitate prevuzută de art.1091 alin.4 C.civ. nu se aplică în cazul unor contracte de vânzare propriu-zise.Într-o asemenea situație însă,persoana interesată poate dovedi că,deși aparent s-a încheiat un contract de vânzare obișnuit,în realitate acest contract reprezintă o donație deghizată.
Textul are în vedere doar întreținerea viageră,nu și întreținerea pe o durată determinată.
„Uneori,înstrăinarea unui bun se face în schimbul obligației dobânditorului de a plăti o sumă de bani în mod global,și,în completare,de aplăti o rentă viageră sau de a presta întreținerea viageră.Într-o asemenea situație,contractul poate fi fie de vânzare(cu obligația de plată a rentei viagere sau de prestare a întreținerii accesorie plăți prețului),fie de rentă viageră sau ,după caz,de întreținere(cu obligația de plată a prețului accesorie aceleia de plată a rentei viagere sau de prestare a întreținerii).În toate ipotezele însă,apreciem că prezumția instituită de 1091 alin.4 C.civ. se va aplica numai pentru acea componentă a obligației dobânditorului de a plăti o rentă viageră sau de a presta întreținerea viageră.De exemplu,dacă cel ce lasă moștenirea a încheiar un contract de vânzare cu privire la un bun în valoare de 500.000 de lei,stipulându-se că se va plăti un preț de 300.000 de lei și dobânditorul de obligă să presteze și întreținerea înstrăinătorului,prezumția de donație opereaza doar pentru suma de 200.000 de lei,pentru cei 300.000 de lei contractul păstrându-și statutul de act cu titlu oneros.Totuși,și în acest din urmă caz,cei interesați pot dovedi faptul că,în realitate,dobânditorul nu a plătit niciun preț;această dovadă însă nu se poate face decât potrivit dreptului comun,dispozițiile art.1091 alin 4 C.civ nefiind aplicabile.”
c)Actul de înstrăinare să fie consimțit în favoarea unuia dintre auccesibilii rezervatari,descendenții,ascendenții privilegiați sau soțul supraviețuitor
Legea nu impune drept condiție ca dobânditorii bunului să aibă și calitatea de moștenitori ai înstrăinatorului,prezumția operează și dacă dobânditorul renunță la moștenire,este nedemn sau decedează înaintea înstrăinatorului.
Actlui cu titlu oneros încheiat cu soțul descendentului sau ascendentului privilegiat ori cu o rudă a acestora sau a soțului supraviețuitor nu se aplică prezumția de interpunere de persoane prevăzută de art.992 alin.2 C.civ.Dacă se pretinde existența unei simulații prin interpunere de persoane,cei interesați vor trebui să dovedeacă simulația potrivit regulilor generale,prezumția instituită de art.1091 alin.4 C.civ.nefiind operantă.
„Dacă însă actul va fi încheiat concomitent,de exemplu,cu un descendent și cu soțul acestuia(situația întâlnită în practică mai ales în cazul încheierii unui contract de întreinere),strict juridic vorbind, dispozițiile art.1091 alin.4 C.civ. ar trebui să se aplice doar în privința cotei-părți ce revine descendentului,nu și cu privire la cota-parte ce revine soțului acestuia.În realitate,prezumția consacrată de lege îl va afecta și pe celălalt soț,ținând seama și de specificul bunului înstrăinat ca aflându-se în proprietate comună în devălmășie.Astfel,cu ocazia efectuării probatoriilor,dacă descendentul nu va reuși să răstoarne prezumția caracterului gratuit al contractului de întreținere,acest lucru îl va afecta și pe celălalt soț,mai ales că obligația de întreținere are un caracter indivizibil( art.2256 alin.2 C.civ).invers,dacă se va dovedi că realmente întreținerea s-a prestat, se va aplica regimul juridic al contactului de întreținere(iar nu al donației) pentru întregul bun.”
Prezumția prevăzută de art.1091 alin.4 C.civ. poate fi invocată doar de către moștenitorii rezervatari ai defunctului,ea fiind instituită pentru calcul și ocrotirea rezervei.Prin excepție,prezumția de gratuitate a înstrăinării nu poate fi invocată de către descendenii,ascedenții privilegiați sau de către soțul supraviețuitor ai defunctului caau consimțit la înstăinare.
Dacă dobânditorul nu a reușit să răstoarne prezumția de gratuitate atunci valoarea bunului înstrăinat va fi adăugat,drept donație,la masa de calcul pentru stabilirea valorii efective a rezervei și cotității disponibile,fiind supusă reducțiunii liberalitățile care se dovedesc a fi excesive și care aduc atingere rezervei.
Bunul rămâne valabil îbstrăinat dacă nu aduce atingere rezervei vreunui moștenitor rezervatar,nefiind supus nici raportului donațiilor.
Capitolul IV:Liberalități și Reducțiunea liberalităților excesive
Secțiunea I:Noțiunea de liberalitate.Definire
Conform art.984 liberalitatea este definită ca fiind „actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale,în tot sau în parte,în favoarea unei alte persoane”.Liberalitățile pot fi făcute doar prin donație sau prin legat cuprins în testament.Liberalitatea este deci compusă din donații sau din legate.
Donația reprezintă „contractul prin care,cu intenția de a gratifica,o parte,numită donator,dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți,numită donatar”.
„Legatul este dispoziția testamentară prin care testatorul stipulează ca,la decesul său,unul sau mai mulți legatari să dobândească întregul său patrimoniu,o fracțiune din acesta sau anumite bunuri determinate”.
Secțiunea a II-a:Imputarea liberalităților
Noțiunea de imputare provine din latinescul imputo însemnând luare în calcul.Imputarea liberalității poate fi definită ca fiind darea deoparte a donației sau legatului din partea de moștenire la care o raportăm,adică din rezerva succesorală sau din cotitatea disponibilă.
În principiu liberalitățile se impută numai asupra cotității disponibile,nu și asupra rezervei.Dacă,prin dispunerea acestora de către defunct s-a adus atingere rezervei succesorale,ele vor fi supuse reducțiunii.
„Imputarea liberalităților se realizează diferit,în funcție de calitatea gratificatului(terț,moștenitor nerezervatar sau moștenitor rezervatar) și de caracterul raportabil sau neraportabil al liberalității.
1)În ipoteza în care cei gratificați prin liberalități sunt terți sau moștenitori nerezervatari,nu se pune problema raportului,iar liberalitățile se impută asupra cotității disponibile.În măsura în care liberalitățile dispuse în favoarea acetora depășesc limitele cotității disponibile,ele sunt supuse reducțiunii.
2)Dacă însă prin liberalități au fost gratificați moștenitori rezervatari,soluția problemei este diferită,după cum aceștia au renunțat sau nu la moștenire și după cum liberalitatea de care au beneficiat este sau nu scutită de raport.Astfel:
a)dacă moștenitorul rezervatar, gratificat printr-o liberalitate nescutită de raport,a renunțat la moștenire,acesta poate păstra,în temeiul dispozițiilor art.1047 alin.1 C.civ,liberalitatea primită în limitele cotității disponibile;
Rezultă,așadar,că regula imputării liberalităților asupra cotității disponibile operează în următoarele cazuri:
-gratificatul are față de moștenire calitatea de terț;
-gratificatul este moștenitor nerezervatar(ascendent ordinar,colateral privilegiat sau ordinar);
-gratificatul este moștenitor rezervatar(soț supraviețuitor,descendent sau ascendent privilegiat),însă renunță la această calitate.
b)dacă,însă,moștenitorul rezervatar gratificat nu a renunțat la moștenire,situația acestuia diferă,după cum a fost gratificat prin donație sau prin legat și după cum donația a fost sau nu scutită de raport.Astfel:
-dacă donatarul-moștenitor rezervatar a beneficiat de o donație scutită de raport,considerată un dar definitiv,iar aceasta depășește limitele cotitații disponibile,diferența se impută asupra propriei rezerve(art.1099 alin.2 C.civ.).Cel mul donația moștenitorului rezervatar acceptant al moștenirii trebuie să însumeze valoarea cotității disponibile și a propriei rezerve.În caz contrat,donația în discuție va fi supusă reducțiunii,în limita depășirii;
Rezultă așadar că,în cazul moștenitorului rezervatar,beneficiar al unei donații scutite de raport,aceasta trebuie să se încadreze în cuantumul rezultat din cumularea cotității disponibile cu propria rezervă și nu exclusiv în limitele cotității disponibile,precum în cazul donatarului-moștenitor nerezervatar.Singura condiție pe care trebuie să o îndeplinească donația scutită de raport, de care beneficiază moștenitorul rezervatar,pentru a nu fi supusă reducțiunii,este aceea de a nu aduce atingere rezervei celorlalți moștenitori.
-dacă donatarul a beneficiat de o donație nescutită de raport,considerată numai un avans în contul moștenirii și nu un dar definitiv,aceasta trebuie adusă la masa succesorală asigurându-se astfel egalitatea între moștenitorii rezervatari,beneficiari ai raportului(soțul supraviețuitor al defunctului și descendenții acestuia).Donațiile nescutite de raport se impută mai întâi asupra rezervei donatarilor,iar dacă limitele acesteia sunt depășite,imputarea va viza și cotitatea dinsponibilă,afară de cazul în care dinspunătorul a stipulat imputarea sa asupra rezervei globale(art.1099 C.civ.);
În cazul în care dispunătorul nu a stipulat imputarea liberalităților asupra rezervei globale(rezerva tuturor moștenitorilor rezervatari),acestea imputându-se,așadar,numai asupra rezervei celui gratificat,iar,dacă există,excedentul imputându-se asupra cotității disponibile,partea de donație care se impută asupra cotității disponibile nu va reveni în exclusivitate donatarului,ci se va împărți între moștenitorii rezervatari,inclusiv rezervatarul gratificat,potrivit cotelor legale asupra moștenirii.”
Dacă moștenitorii rezervatari care beneficiază de o donație nescutită de raport vine în concurs cu terții sau moștenitorii legali care nu se bucură de raport,atunci intervine cumulul rezervei cu cotitatea disponibilă.
În cazul în care dispunătorul a stipulat imputarea liberalității asupra rezervei globale,numai partea care depășește valoarea rezervei globale se impută asupra cotității disponibile.Rezultând,în acest caz,că liberalitatea care depășește cotitatea disponibilă va fi supusă reducțiunii.
Față de vechiul Cod civil,noul Cod conține un singur element de diferență și anume posibilitatea dispunătorului de a stipula imputarea liberalității raportabile,dispusă în favoarea moștenitorilor rezervatari asupra rezervei globale.
Secțiunea a III-a:Noțiunea de reducțiune a liberalităților excesive
Codul civil definește reducțiunea în art.1092 ca fiind o sancțiune conform căreia „după deschiderea moștenirii,liberalitățile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reduțiunii,la cerere”.
„Prin urmare,reducțiunea este o sancțiune civilă aplicabilă liberalităților excesive,lipsindu-le de eficacitate în măsura necesară întregirii rezervei,dar fără a atrage nulitatea lor.” Deși,reducțiunea sub aspectul efectelor se aseamănă cu nulitatea,pentru că ambele pot conduce la ineficacitatea actului juridic civil,fie ea totală sau parțială,însă nu trebuiesc confundate.Nulitatea este definită ca fiind acea sancțiune,de drept civil,care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.Putem trage concluzia că nulitatea intervine doar în cazul în care nu sunt respectate,la încheierea actului juridic civil,condițiile de validitate.
Există și diferențe între reducțiune și nulitate atât sub aspectul domeniului de aplicare,cât și sub acela al cauzelor.În ceea ce privește domeniul de aplicare,nulitatea se aplică oricăriu act juridic,fie el cu titlu gratuit,fie cu titlu oneros,însă reducțiunea operează doar în cazul liberalităților care încalcă rezerva succesorală,așadar doar asupra uneia dintre speciile actelor cu titlu gratuit.În privința cauzelor,nulitatea presupune cauze contemporane încheierii actului juridic,iar reducțiunea presupune cauze ulterioare încheierii actului juridic,pentru a opera ineficacitatea totală sau parțială a actului juridic civil.
Reducțiunea se aplică atât în cazul donațiilor,cât și în cazul legatelor testamentare,fie ele cu titlu particular sub forma dispoziției testamentare având ca obiect sume de bani,valori sau titluri de valoare depuse la instituții specializate,fie universale,cu titlu universal sau cu titlu particular destinat înființării unei fundații,față de care moștenitorii au aceleași drepturi ca și în cazul oricărei alte liberalități făcute de defunct.
„În toate cazurile,problema reducțiunii(ca și limitele efectelor dezmoștenirii directe a moștenitorului rezervatar)se poate pune numai după deschiderea moștenirii,atât în cazul legatelor-care produc efecte numai din acest moment-,cât și în cazul donațiilor,drepturile moștenitorilor rezervatari născându-se la data deschiderii moștenirii.Până în acest moment moștenitorul nu a îmbrăcat niciun drept;el are o simplă expectativă care nu e suficientă nici pentru a lua măsuri asiguratorii împotriva actelor autorului său,care ar amenința sau ar compromite legitimele sale așteptări.”
Rezultă că potențialii moștenitori rezervatari nu se pot folosi de acțiunea în reducțiune și nu pot lua nici o măsură împotriva donatarilor până la data deschiderii moștenirii,când le sunt recunoscute drepturile de moștenitori,nici în cazul în care încălcarea rezervei este evidentă.Spre exemplu,”o persoană aflată la o vârstă înaintată și suferindă,având copii,face unui străin o donație ce are ca obiect majoritatea bunurilor sale de valoare,iar donatarii ar fi porniți spre risipă și insolvabilitate”.
Reducțiunea operează nu numai în cazul liberalităților făcute în favoarea unor terțe persoane sau în favoarea unor moștenitori nerezervatari,ci și în cazul în care beneficiarul liberalității este un moștenitor rezervatar,dacă prin aceasta s-a adus atingere comoștenitorilor rezervatari.
Secțiunea a IV-a:Persoanele care pot invoca reducțiunea
Art.1093 din Codul civil precizează că” reducțiunea liberalităților excesive poate fi cerută numai de către moștenitorii rezervatari,de succesorii lor,precum și de către creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari”.
Moștenitorii rezervatari pot invoca reducțiunea deoarece legea a instituit în favoarea lor rezerva dar și sancțiunea reducțiunii liberalităților excesive.Dreptul la reducțiune este însă condiționat de acceptarea moștenirii și de nerenunțarea la dreptul de a intra în posesia rezervei după dechiderea moștenirii.Renunțarea la rezervă făcută înaintea deschiderii moștenirii este considerată a fi nulă deoarece este făcută înainte de data deschiderii moștenirii.
Codul civil în art.1094 alin.3 pune problema existenței mai multor moștenitori rezervatari,care pot să își exercite dreptul la reducțiune în mod colectiv.Dar dreptul la reducțiune este un drept cu caracter individual,rezultă că dacă unul dintre moștenitori,fără a renunța la moștenire,renunță la să-și exercite dreptul pentru a nu încălca voința defunctului,atunci liberalitățile se vor reduce numai în măsura necesară întregirii rezervei celorlalți.
Succesorii moștenitorilor rezervatari sunt:
„-moștenitorii moștenitorilor rezervatari.Atfel,dacă moștenitorul rezervatar-moștenitor unic sau comoștenitor alăturii de alții-moare înainte de exercitarea dreptului la reducțiune,acest drept se transmite,ca drept patrimonial,asupra propriilor moștenitori.Nu sunt probleme dacă moștenitorul rezervatar decedat are un singur moștenitor;el poate exercita reducțiunea sau poate renunța la aceasta,ca și autorul său.Nu sunt probleme nici în ipoteza în care rezervatarul decedat are mai mulți moștenitorii,care însă optează în mod unitar.Dificultățile apar numai în caz de dezacord între moștenitorii rezervatarului decedat.După părerea noastră,fiind vorba de un drept unic al defunctului rezervatar,retransmis prin moștenire,el urmează să fie exercitat unitar(colectiv),și anume în sensul reducțiunii liberalităților excesive.Dreptul unuia dintre moștenitorii rezervatarului la reducțiune poate fi anuhilat prin voința altora(în sensul renunțării),indiferent de numărul lor;
-cesionarii între vii.cu titlu oneros sau cu titlu gratuit,ai drepturilor succesorale(ai unei moșteniri)care aparțin moștenitorilor rezervatari și pe care aceștia le transmit.Acești cesionari sunt succesori cu titlu particular ai moștenitorului rezervatar,dar cesionarii dobândesc un drept ce poartă asupra unei universalități ori asupra unei cote-părți dintr-o universalitate,din care face parte și dreptul la reducțiune(de exemplu,poate să solicite reducțiunea cumpărătorul sau donatarul unei moșteniri pe care i-a înstrăinat-o moștenitorul rezervatar în condițiile art.1747-1754 C.civ.).”
Reducțiunea mai poate fi cerută și de creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari.Creditorii vor putea exercita dreptul la reducțiune,în limita sumei datorate,pe calea acțiunii oblice,întrucât acest drept patrimonial nu are caracter exclusiv personal conform art.1560 C.civ.
„Dobânditorul cu titlu particular de la moștenitorul rezervatar(de exemplu,cumpărătorul sau donatarul unui bun individual din moștenire,iar nu al unei moșteniri sau al unei cote-părți dintr-o moștenire)are,în această materie,calitatea de terță persoană și,ca atare,nu poate exercita dreptul moștenitorului rezervatar la reducțiune.Chiar dacă transmisiunea ar fi avut c aobiect un bun lăsat legat,dar supus reducțiunii dat fiind că aduce atingere rezervei,reducțiunea va putea fi cerută numai de către moștenitorul rezervatar,nu și de către succesorul cu titlu particular al moștenitorului rezervatar.
În principiu,nici creditorii defunctului nu pot invoca beneficiul reducțiunii liberalităților excesive.Însă,în privința lor,trebuie să distingem după cum liberalitățile făcute de defunct sunt donații sau legate:
1)în privința donațiilor,creditorii defunctului nu pot cere reducțiunea;pentru ei bunurile donate au ieșit definitiv din patrimoniul defunctului,deci nu mai formează obictul gajului lor general,dacă nu au cerut revocarea donațiilor prin acșiunea pauliană;
2)nici în privința legatelor creditorii defunctului nu pot cere reducțiunea.Însă activul brut al moștenirii formează obiectul dreptului lor de gaj general și,ca atare,potrivit principiului nemo liberalis,nisi liberatus(„nimeni nu poate face liberalități,cât timp nu și-a plătit creditorii”),ei pot cere achitarea datoriilor cu întâietate față de legate,urmând ca acestea din urmă să fie plătite numai de activul net și numai în limitele cotității disponibile,dacă există moștenitori rezervatari care solicită reducțiunea.”
Reducțiunea operează impotrivă donatarilor și legatarilor,rezultă că ei nu beneficiează de această sancțiune.Există însă o precizare,dacă există o pluralitatea de donatari sau legatari,cel acționat în reducțiune poate invoca,pe cale de excepție,nerespectarea ordinii legale de reducțiune a liberalităților excesive.
Secțiunea a V-a:Procedura propriu-zisă a reducțiunii liberalităților excesive
4.1Ordinea reducțiunii liberalităților excesive
Dacă cotitatea disponibilă a fost depășită prin mai multe liberalități făcute de defunct atunci intervine sancțiunea reducțiunii liberalităților excesive.Codul civil consacră trei reguli care guvernează ordinea reducțiunii până la limita cotității disponibile,dacă beneficiarul liberalităților nu este moștenitor rezervatar,respectiv până la limita asigurării rezervei celorlalți rezervatari,dacă beneficiarul este și el moștenitor rezervatar.Cele trei reguli impuse de lege susțin că liberalitățile cu dată anterioară,fiind făcute din cotitatea disponibilă,trebuie să fie menținute și numai dacă au aceeași dată urmează să fie reduse proporțional cu valoarea lor.
a)Legatele sunt cele care vor fi reduse înaintea donațiilor.Această regulă este aplicată chiar dacă defunctul a făcut atât donații cât și legate.”De exemplu,în timpul vieții a donat un teren,iar prin testamentul lăsat a desemnat un legatar cu titlu universal pentru ½ din moștenire.Legatul se va reduce în măsura necesară asigurării rezervei moștenitorilor rezervatari.”
„Regula reducerii legatelor înaintea donațiilor(indiferent de data testamentului) se justifică prin aceea că sunt ultimele liberalități făcute de defunct,produc efecte numai la data deschiderii moștenirii și din cauza lor s-a adus atingere rezervei succesorale,liberalitățile anterioare(donațiile)fiind făcute,cel puțin în parte,din cotitatea disponibilă și,mai ales,prin principiul irevocabilității donațiilor.Într-adevăr,dacă donațiile s-ar reduce înaintea legatelor,testatorul ar putea revoca donațiile făcute lăsând legate care să epuizeze cotitatea disponibilă.Donatarul are un drept câștigat asupra bunului donat încă din momentul perfectării contractului,pe care donatorul nu i-l poate răpi prin întocmirea unui testament”.
Caracterul imperativ al reducerii legatelor înaintea donațiilor se consacră datorită faptului că orice clauză testamentară prin care s-ar prevedea reducerea cu întâietate a donațiilor sau concomitent cu legatele va fi lovită de nulitate.
b)Legatele se reduc toate deodată și proporțional,afară dacă testatorul a dispus că anumite legate vor avea preferință,caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte legate.Legatele universale,cu titlu universal sau cele cu titlu particular vor fi supuse reducerii simultane și proporțional cu valoarea lor,chiar dacă au fost prevăzute în același testament sau în testamente diferite.De exemplu,testamentul sumelor de bani,valorilor sau titlurilor de valoare depuse la instituții specializate conform art.1049 C.civ.Este supusă reducțiunii conform art.1096 alin.1 și 2 C.civ. și clauza de preciput.Regula potrivit cu care legatele se reduc deodată și proporțional se explică prin faptul că toate legatele produc efecte de la aceeași dată,aceasta fiind data deschiderii moștenirii.
„Întemeindu-se pe voința pezumată a testatorului,această regulă are caracter dispozitiv.În acest sens,legea permite testatorului să dispună plata unui(unor)legate cu preferință față de altele,caz în care cele preferate se vor reduce numai dacă rezerva succesorală nu va fi întregită prin reducțiunea celorlalte.Ordinea de preferință poate fi stipulată în mod expres,dar voința testatorului în acest sens poate rezulta și implicit din ansamblul dispozițiilor testamentare.
Întrucât regula consacrată de art.1096 alin.2 C.civ are un caracter dispozitiv,niciun principiu juridic nu se opune ca legatarii înșiși să deroge de la regula reducerii proporționale și să decidă ordinea de reducere a legatelor cu condiția respectării în totalitate a drepturilor moștenitorilor rezervatari.Mai mult decât atât,se admite că cei în drept să ceară reducerea concomitentă și proporțională a legatelor pot să renunțe unilateral la aplicarea acestei reguli,suportând singuri diferența necesară pentru complinirea rezervei(de exemplu,legatarul universal poate să renunțe la reducerea proporțională a legatului cu titlu particular și să execute integral acest legat).
Din punct de vedere practic,pentru reducerea proporțională a legatelor se va proceda în felul următor,să presupune că de cuius-ul are un copil(moștenitor rezervatar),a făcut două legate(unul în favoarea fundației F și al doilea în favoarea asociației A),primul în valoare de 30.000 lei și cel de-al doilea în valoare de 20.000 de lei,masa de calcul este de 80.000 de lei ceea ce înseamnă că rezerva succesorală a copilului este de 40.000 de lei,iar cotitatea disponibilă este tot de 40.000 de lei.După cum se observă,suma legatelor (50.000 de lei) este mai mare decât cotitatea disponibilă (40.000 de lei), ceea ce însemnă că legatele trebuie reduse toate deodată și proporțional,în limitele cotității disponibile.Calculul se va face astfel:
Dacă din suma legatelor de 50.000 de lei F are 30.000 de lei și A are 20.000 de lei, atunci din cotitatea disponibilă de 40.000 de lei F va avea x lei, iar A va avea y lei
x=(40.000×30.000):50.000=24.000 de lei
y=(40.000×20.000):50.000=16.000 de lei
Rezultă că legatul nu F se va reduce de la 30.000 de lei la 24.000 de lei, iar legatul lui A se va reduce de la 20.000 de lei la 16.000 de lei. „
c)Donațiile se reduc succesiv ,în ordinea inversă datei lor începând cu cea mai nouă.
Din moment ce donațiile mai noi au adus atingere rezervei succesorale,această regulă,este reclamată și de principiul irevocabilității donațiilor.Donatorul ar putea revoca donațiile anterioare făcând noi donații care să epuizeze cotitatea disponibilă,dacă donațiile s-ar reduce în ordine cronologică.
Donatorul nu poate stabili o altă ordine de reducțiune a donațiilor nici prin testamentul lăsat,nici prin contractele încheiate,deoarece principiul irevocabilității donațiilor este de ordine publică și această regulă are caracter imperativ.
Asupra donațiilor care au aceeași dată nu poate opera regula reducțiunii donațiilor în ordine cronologică.Conform art.1096 alin.4 C.civ.” donațiile concomitente se reduc toate deodată și proporțional,afară dacă fonatorul a dispus că anumite donații vor avea preferință,caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte donații”. Asemenea stipulație nu contravine principiului irevocabilității donațiilor,deoarece reducțiunea donațiilor pentru asigurarea rezervei are caracter imperativ,în plus ,în conflictul dintre principiul irevocabilității donațiilor și principiul intangibilității rezervei,trebuie să se dea satisfacție,în toate cazurile,acestuia din urmă.
„În raporturile dintre donatari-terți unii față de alții-vechimea donațiilor(neautentice), în raport de care se hotărăște reducțiunea,se determină după momentul când actul a căpătat o dată certă(art.278 C.pr.civ.), cel târziu la moartea donatorului,inclusiv în cazul darului manual,dacă donatarul nu a reușit să dovedească-în acest caz cu orice mijloc de probă-data anterioară a darului.În raport cu legatele însă,considerăm că niciodată donațiile nu se vor reduce concomitent și proporțional cu acestea(chiar dacă actul de donație a căpătat dată certă prin moartea donatorului) deoarece,dacă donatorul face dovada încheierii contractului de donație cu donatorul,este evident că acest contract s-a încheiat la un moment anterior morții donatorului,deci înainte ca legatele să-și producă efectele”.
Dacă beneficiar donației supuse reducțiunii este insolvabil,adică a înstrăinat bunul și nu are alte bunuri urmăribile,se va proceda la reducțiunea donației anterioare.
Ordinea și măsura reducțiunii liberalităților indirecte,adică a sarcinilor ce grevează liberalități directe.
Dacă liberalitățile făcute de defunct sunt grevate de sarcini,care reprezintă la rândul lor liberalități,precum donații sau legate indirecte grefate pe liberalități directe,se pune problema cum va fi realizată reducțiunea.Problema se pune însă doar dacă este prevăzută de autorul liberalității în favoarea unei terțe persoane,precum stipulația pentru altul,și cu intenția de a gratifica.”Dacă sarcina nu se îndeplinește aceste condiții(de exemplu, s-a prevăzut pentru plata unei datorii,suportarea cheltuielilor de înmormântare etc.)problema analizată nu se pune,urmând a se avea în vedere numai faptul că,în aceste cazuri,donația sau legatul în cauză încetează sa fie liberalitate în măsura sarcinii(caracterului oneros al actului) și,în această măsură,nu este supus reducțiunii ca liberalitate directă excesivă.De exemplu,dacă de cuius-ul a donat o casă în valoare de 200.000 de lei și în cuprinsul contractului de donația s-a stipulat ca sarcină obligația donatarului de a plăti o datorie a donatorului ăn valoare de 30.000 de lei către un terț,liberalitatea care se va lua în considerare va fi ăn cuantum de 170.000 de lei(în limita folosului pur gratuit)”.
Sarcina fiind ea însuși o liberalitate indirectă nu va putea fi invocată de beneficiarul liberalității directe față de moștenitorii rezervatari care solicită reducțiunea.Rezultând că liberalitatea directă va fi supusă reducțiunii în măsura necesară pentru întregirea rezervei succesorale.
„Pe de altă parte,dacă liberalitatea directă este supusă reducțiunii,nu poate fi la adăpost de reducțiune nici liberalitatea indirectă care o grevează și care,prin definiție,are aceeași natură și aceeași dată(fiind prevăzută în același act).În consecință,pentru rezolvarea problemei privind soarta liberalității indirecte,trebuie stabilit,mai întâi,dacă liberalitatea directă este sau nu supusă reducțiunii potrivit regulilor prevăzute de Codul civil.Dacă liberalitatea directă nu este supusă reducțiunii,nu se pune nici problema reducțiunii liberalității indirecte(a sarcinii) care o grevează.
Dimpotrivă,reducțiunea liberalității directe se va răsfrânge și asupra liberalității indirecte(reducțiune indirectă),potrivit principiului accesorium sequitur principale ,și anume simultan și în mod proporțional cu valoarea lor,întrucât liberalitatea directă și cea indirectă au aceeași dată.De exemplu,defunctul a făcut în timpul vieții o donație cu sarcină,iar prin testament un legat cu sarcină.Dacă dinația directă se încadrează în cotitatea disponibilă,nu va fi supusă reducțiunii nici donația indirectă.În schimb,dacă prin a doua liberalitate directă(de exemplu,leagt în valoare de 100.000 de lei,grevat de o sarcină de 10.000 de lei) s-a depășit cotitatea disponibilă cu 50.000 de lei,ambele vor fi reduse la jumătate,legatarul primind 50.000 de lei din care va plăti beneficiarului sarcinii 5.000 de lei(dacă testatorul nu a prevăzut altfel,acordând preferință sarcinii;regula reducțiunii proporționale are caracter dispozitiv,întrucât ambele legate produc efecte de la aceeași dată)”.
4.2Căile procedurale de realizare a reducțiunii
Conform art.1094 C.civ. reducțiunea liberalităților poate fi realizată prin bună învoială sau pe cale judecătorească.
a)Reducțiunea prin bună învoială
Potrivit art1094 C.civ.,dacă persoanele interesate se înțeleg,reducțiunea liberalităților excesive se poate realiza prin buna învoială a celor interesați,pe cale extrajudiciară.Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995 consacră în mod expres în art.114 alin.3 că „Notarul public,avănd acordul tuturor moștenitorilor,va putea proceda la reducerea liberalităților,până la limitele prevăzute de lege”.”De exemplu,cu acordul moștenitorilor rezervatari și a legatarului(universal,cu titlu universal sau cu titlu particular), notarul public va putea stabili măsura în care legatul în cauză produce efecte,eliberând în consecință câte un exemplar al certificatului de moștenitor fiecăruia dintre moștenitori și legatar(art.115 din Legea nr.36/1995).Considerăm că reducțiunea se poate realiza și pe calea împărțirii bunurilor prin bună învoială(art.112 alin.3 și art.113 din Legea nr.36/1995). Acordul realizat în aceste condiții are valoarea unui contract și produce efecte,ca atare,potrivit dreptului comun.Notarul public va putea proceda în cadrul procedurii succesorale notariale și reducțiunea unei(unor) donașii care încalcă rezerva succesorală atunci când donatar este unul dintre moștenitori.Dacă donatar este un terț,reducțiunea prin învoială se poate realiza prin încheierea unei tranzacții(în condițiile art.2267 și urm. C.civ) prin care părțile previn un litigiu.”
b)Reducțiunea pe cale judecătorească
Dacă părțile interesate nu cad deacord asupra reducțiunii prin bună-învoială,neînțelegerile vor fi soluționate pe cale judecătorească,moștenitorul rezervatar fiind obligat să dovedească,prin orice mojloc de probă,depășirea cotității disponibile prin liberalitățile făcute de defunct.Trebuie făcută deosebirea după cum obiectul liberalității excesive se află în posesia beneficiarului sau în posesia moștenitorilor rezervatari.
1.”Dacă bunurile ce fac obiectul liberalității supuse reducțiunii se află în posesia celor gratificați(cum se întămplă în cazul bunurilor donate și,în mod excepțional,în cazul legatelor când bunurile legate au ajuns în posesia legatarului), persoanele îndreptățite urmează să solicite reducțiunea prin cererea adresată instanței,numită acțiune în reducțiune.Cu toate că rezerva succesorală și mijlocul ei de apărare sunt reglementate prin dispoziții,de regulă,imperative,totuși reducțiunea nu operează de drept ,ea trebuie să fie invocată.Art.1092 C.civ. prevede în mod expres că liberalitățile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducțiunii la cerere.
Acțiunea în reducțiune este o acțiune patrimonială personală(nu reală);moștenitorul rezervatar nu poate urmări bunurile ce au făcut obiectul liberalităților excesive(a bunurilor donate) în mâinile terților subdobânditori.Vom vedea că,în cazul în care,înainte de deschiderea moștenirii,donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale,reducțiunea se realizează prin echivalent(art.1097 alin.3 C.civ.).
Acțiunea în reducțiune este o acțiune divizibilă;în cazul pluralității de moștenitori rezervatari reducțiunea operează numai în limita cotei de rezervă cuvenită celui care a cerut-o și profită numai rezervatarului care a cerut reducțiunea(art.1094 alin.3 C.civ.).Dacă reducțiunea este cerută în cadrul acțiunii de partaj,în cadrul căreia fiecare copărtaș are dublă calitate de reclamant și pârât,se admite că cererea exercitată de unul dintre moștenitorii rezervatari este de natură să folosească tuturor,în măsura în care și ei,în ceea ce-i privește,se găsesc în termenul legal de a o introduce.
Fiind o acțiune personală și patrimonială,acțiunea în reducțiune este prescriptibilă în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani.Termenul de prescripție începe să curgă de la data deschiderii moștenirii,când se naște dreptul la acțiune al moștenitorului rezervatar,sau,după caz,de la data la care moștenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalității.”
Dacă moștenitorii rezervatari nu au fost conștienți asupra existenței liberalităților excesive,atunci termenul de prescripție începe să curgă de la data când au cunoscut existența acestora și caracterul lor excesiv.
2.Dacă bunurile ce fac obiectul liberalității excesive se află în posesia moștenitorului rezervatar,ceea ce se întâmplă în cazul legatelor dar și în cazul donațiilor ale căror obiecte nu s-au predat încă donatarilor,și care refuză să le predea,beneficiarul liberalității urmează să-și valorifice dreptul pretins pe cale de acțiune,precum acțiunea în predarea legatelor,petiție de ereditate,acțiune de partaj,etc.
Moștenitorul rezervatar poate în proces cu beneficiarul liberalității să se apere cerând respingerea acțiunii sau admiterea ei doar în parte,invocând reducțiunea pe cale de excepție.Efectele invocării excepției de reducțiune are ca rezultat ori ineficacitatea totală sau parțială a legatului excesiv ori desființarea totală sau parțială a donației excesive.Prelevându-se de excepția de reducțiune,moștenitorul rezervatar neutralizează titlul,legatul sau contractul de donație,invocat de beneficiarul liberalității.Conform art.1095 alin.3 C.civ.”excepția de reducțiune este imprescriptibilă extictiv”.
4.3 Efectele reducțiunii
În funcție de liberalitățile care aduc atingere rezervei acestea fiind legate sau donații se va realiza reducțiunea.
În cazul legatelor reducțiunea are ca efect ineficacitatea acestora în măsura necesară întregirii rezervei:totală,dacă cotitatea disponibilă a fost epuizată prin donațiile de defunct,și parțială prin reducerea legatelor proporțional cu valoarea lor,potrivit regulilor care guvernează ordinea reducțiunii liberalităților excesive.Tot ineficacitatea parțială intervine și în cazul dezmoștenirii directe a unui moștenitor rezervatar,în măsura în care îi este afectată rezerva succesorală.
Bunurile care formează obiectul dispozițiilor testamentare se găsesc în patrimoniul succesoral,rezultând că întregirea rezervei celor îndreptățiți se realizează,de regulă,în natură.
În cazul donațiilor reducțiunea are ca efect desființarea lor în măsura necesară întregirii rezervei:totală,dacă cotitatea disponibilă a fost epuizată prin donații cu dată anterioară,și parțială,dacă și în măsura în care donația se încadrează(parțial)în cotitatea disponibilă.
Întrucât reducțiunea are ca efect desființarea donației în măsura necesară întregirii rezervei,moștenitorul rezervatar devine proprietar al bunului cu care se întregește rezerva și,în această calitate poate cere restituirea lui în natură(art.1097 alin.2 C.civ.).După cum se arată în practica instanței supreme,rezerva trebuie asigurată moștenitorilor rezervatari în plină proprietate,fără sarcini,condiții sau clauze restrictive,și în natură,defunctul neputând dispune prin testament, de exemplu,vânzarea bunului la licitație publică și agirurarea rezervei din prețul obținut sau prin acordarea drpetului de uzufruct.Tot astfel,cota de rezervă nu poate fi restituită moștenitorului rezervatar sub forma echivalentului bănesc din valoarea bunului donat.
Desființarea donației pentru întregirea rezerevei se produce însă numai în anumite limite,iar reducțiunea se face,în anumite cazuri,nu prin restituirea bunului donat în natură,ci prin echivalent.
Astfel,donația se desființează și moștenitorului rezervatar devine proprietar al bunului donat nu de la data încheierii contractului de donație,ci numai de la data deschiderii moștenirii.În acest sens,legea prevede că:
-actele de înstrăinare a bunurilor donate și cele prin care donatarul a contituit asupra acestor bunuri drepturi reale,consimțite de către donatar față de terți,înainte de momentul deschiderii moștenirii,rămân valabile(art.1097 alin.3 C.civ.).Întrucât donația se desființează numai din momentul deschiderii moștenirii,actele încheiate anterior rămân perfect valabile,fiind desființate numai cele ulterioare,odată cu desființarea dreptului de proprietate al donatarului(resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis);
-în calitatea de proprietar al bunurilor donate,donatarul păstrează fructele părții din bun care depășește cotitatea disponibilă,percepute până la data la care cei îndreptățiți au cerut reducțiunea(art.1097 alin.6 C.civ.).Donatarul este ținut să restituie fructele doar de la data de la care a devenit posesor de rea-credință al bunurilor donate ca urmare a invocării reducțiunii de către moștenitorii rezervatari.
De la principiul întregirii rezervei în natură se admit următoarele excepții,când reducțiunea se face prin echivalent:
1)Dacă,înainte de deschiderea moștenirii donatarul a înstrăinat,cu titlu oneros sau cu titlu gratuit,bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale,rezerva se va întregi prin echivalentul porțiunii ce depășește cotitatea disponibilă(art.1097 alin.3 teza I C.civ).Întrucât actul încheiat de donatar este valabil și opozabil moștenitorilor rezervatari,riscul insolvabilității donatarului va afecta rezerva lor;
2)Dacă donația supusă reducțiunii a fost făcută unui moștenitor rezervatar care nu este obligat la raportul donației,acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care depășește cotitatea disponibilă.”Un exemplu este necesar:să presupunem că de cuius-ul are doi copii,C1 și C2,și în timpul vieții i-a făcut lui C1 o donație scutită de raport având ca obiect un teren în valoare de 160.000 de lei , activul brut este de 60.000 de lei,iar pasivul succesoral este de 20.000 de lei.Masa de calcul va fi de 200.000 de lei [ (60.000-20.000)+160.000], ceea ce însemnă că rezerva global a celor doi copii este de 100.000 de lei(rezerva fiecărui copil fiind de 50.000 de lei), iar cotitatea disponibilă este de 100.000 de lei.Donația lui C1 se va imputa mai întâi asupra cotității disponibile de 100.000 de lei(pe care o epuizează), apoi asupra rezervei de 50.000 de lei a copilului C1(pe care o epuizează),după care va fi supusă reducțiunii pentru că afectează rezerva copilului C2.Înseamnă că donația va fi redusă de la 160.000 de lei la 150.000 de lei, dar copilul C1 va putea cumula cotitatea disponibilă(de 100.00 de lei) cu partea lui din rezerva( de 50.000 de lei) , ceea ce îi permite păstrarea bunului în cea mai mare parte în natură.În absența acestui text de lege(și a art.1099 alin.2 C.civ. cu care se corelează) ar fi existat riscul ca donația lui C1 să se impute doar asupra cotității disponibile (pe care o epuiza), după care să fie supusă reducțiunii pentru a se asigura în natură și rezerva lui C2, acesta urmând a primi o parte din bun corespunzătoare rezervei sale de 50.000 de lei.Prin aplicarea prevederilor art.1097 alin.4 C.civ. se crează condițiile ca rezervatarul care a primit o donație scutită de raport-donație care are un character intuitu personae-să cumuleze cotitatea disponibilă cu partea lui de rezervă(ceea ce înseamnă că de cele mai multe ori va păstra bunul în natură,în integralitatea lui sau în cea mai mare parte), iar ceilalți moștenitori rezervatari să își îndestuleze rezerva din alte bunuri decât cele ce formează obiectul unei donații neraportabile”.
3)Dacă donatarul este un succesibil obligat la raport,iar partea supusă reducțiunii reprezintă mai puțin de jumătate din valoare bunului donat,donatarul rezervatar poate păstra bunul,iar reducțiunea necesară întregirii rezervei celorlalți moștenitori rezervatari se va face prin luare mai puțin sau prin echivalen bănesc.Nu are importanță dacă bunul donat este mobil sau imobil.”De exemplu:Dacă masa de calcul este de 400.000 de lei(80.000 de lei fiind activul net,iar 320.000 de lei fiind donațiile care se reunesc fictiv), iar defunctul a făcut unui prieten o donație în valoare de 200.000 d elei, iar unuia dintre copii(C1) i-a făcut o donație raportabilă având ca obiect un bun în valoare de 120.000 de lei,rezerva copilului C1 va fi de 100.000 de lei,rezerva copilului C2 va fi tot de 100.000 de lei,iar cotitatea disponibilă va fi de 200.000 de lei.Donația făcută prietenului(prima în ordine cronologică) se impută asupra cotității disponibile și o epuizează(ceea ce înseamnă că prietenul va putea păstra donația), apoi donația făcută copilului C1 se impută asupra rezervei sale de 100.000 de lei(conform art.1099 alin.3 C.civ.), iar pentru 20.000 de lei va fi supusă reducțiunii pentru că încalcă rezerva copilului C2.Copilul C1 poate păstra în natură,în integralitatea sa,bunul ce i s-a donat, dar va trebui să-i plătească copilului C2 suma de 20.000 de lei pentru ca acesta să își întregească rezereva.Copilul C2 va culege bunurile ce reprezintă activul net de 80.000 de lei,la care se adaugă cei 20.000 de lei primiți de la C1”;
4)Reducțiunea se face prin echivalent în cazul în care bunul donat a pierit dintr-o cauză imputabilă donatarului sau a fost un bun fungibil și consumptibil,în cazul din urmă restituirea putându-se face și prin bunuri de aceeași calitate,cantitate și valoare conform art.712 C.civ.).Dacă pieirea bunului donat este fortuită(indiferent de momentul pieirii,înainte sau după deschiderea moștenirii)riscul îl suportă moștenirea,căci pieirea s-ar fi produs și dacă bunul ar fi rămas în patrimoniul defunctului.În măsura pieirii fortuite nu se ține seama de valoarea bunului nici la stabilirea masei de calcul conform art.1091 alin.2 C.civ.
În toate cazurile de reducțiune prin echivalent se vor lua în considerare regulile pe baza cărora se face evaluarea bunurilor donate și pentru reunirea lor fictivă la masa de calcul.
Dacă liberalitatea făcută de defunct are ca obiect dreptul de uzufruct,uz ori abitație sau o rentă ori întreținere viageră,aplicarea regulilor reducțiunii este deosebit de dificilă deoarece disponibilul moștenirii este stabilit de lege în plină proprietate.Pe de altă parte,uzufructul,uzul ori abitația sau renta ori întreținerea viageră pot avea o valoare considerabilă,în funcție de vârsta și starea sănătății beneficiarului,iar evaluarea acestor drepturi este întotdeauna aleatorie,pentru că nu se știe cât timp va trăi titularul dreptului de de uzufruct,uz ori abitație sau o rentă ori întreținere viageră,și prin urmare,este de natură a păgubi pe una din părțile interesate.
Astfel fiind,legea oferă o soluție pentru ipoteza unor asemenea liberalități,de natură a înlătura dificultățile semnalate în condiții echitabile atât pentru moștenitorul rezervatar,cât și pentru beneficiarul liberalității.Conform art.1098 C.civ.”dacă donația sau legatul are ca obiect un uzufruct,uz ori abitație sau o rentă ori întreținere viageră,moștenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulată,fia a abandona proprietatea cotității disponibile în favoarea beneficiarului liberalității, fie de a solicita reducțiunea potrivit dreptului comun.Dacă moștenitorii rezervatari nu se înțeleg asupra opțiunii,reducțiunea se va face potrivit dreptului comun”.
Prin urmare.moștenitorii rezervatari au un drept de opțiune:să execute liberalitatea așa cum a fost prevăzută;să predea beneficiarului proprietatea cotității disponibile,transformând dreptul de uzufruct,uz ori abitație sau o rentă ori întreținere viageră în plină proprietate asupra cotității disponibile a moștenirii,la care se adaugă dacă beneficiarul liberalității este și el moștenitor rezervatar,propria cotă de rezervă în plină proprietate;să solicite reducțiunea potrivit dreptului comun,cu toate inconvenientele care pot decurge din aceasta.
Chiar dacă opțiunea aparține moștenitorului rezervatar,soluția prevăzută de lege aduce folos și pentru beneficiarul liberalității,căci dacă se execută liberalitatea el primește ceea ce a prevăzut autorul liberalității,iar dacă moștenitorul rezervatar abandonează în favoarea lui proprietatea cotității disponibile înseamnă că el a obținut întreg disponibilul,adică tot ceea ce putea dobândi prin lege.
Întrucât exercitarea dreptului de opțiunea înseamnă,în această ipoteză,exercitarea dreptului la reducțiunea liberalităților excesive,ea se poate realiza prin bună-învoială sau pe cale judecătorească,potrivit regulilor analizate,aplicate corespunzător.În situația în care sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege,iar moștenitorul rezervatar a făcut o anumită opțiune,ținând seama de pricipiun irevocabilității actelor juridice civile nu va mai putea să revină asupra opțiunii făcute,dacă ulterior constată că nu a luat cea mai bună decizie.
Legea nu prevede un termen pentru exercitarea dreptului de opțiune.În ipoteza în care moștenitorii rezervatari amână în mod nejustificat executarea liberalităților,legatarul sau donatarul pot solicita instanța de judecată pentru a fixa un termen limităpentru exercitarea opțiuni.Nu se poate exclude nici posibilitatea ca donatarul sau legatarul să sesizeze direct instanța de judecată solicitând executarea liberalității astfel cum a fost consimțită de către defunct,iar în cadrul litigiului rezervatarii urmează să facă opțiunea.
Fiind o dispoziție cu caracter excepțional,derogatorie de la dreptul comun al reducțiunii liberalităților excesive,art.1098 C.civ. urmează să fie aplicat cu observarea următoarelor condiții:
-liberalitatea să aibă ca obiect dreptul de uzufruct,uz sau abitație sau o rentă ori întreținere viageră.Sub acest aspect există față de art.844 C.civ. de la 1864 care viza doar uzufructul și renta viageră.În privința întreținerii,textul are în vedere doar întreținerea viageră,iar nu întreținerea pe o durată determinată.
„Precizăm că în situația inversă,când liberalitatea are ca obiect nuda proprietate sau proprietatea cu sarcina unei rente viagere sau a prestării întreținerii în favoarea moștenitorului rezervatar,textul nu poate primi aplicare.S-a deciz că,în această ipoteză,liberalitatea va trebui prețuită în plină proprietate,beneficiarul ei urmând să se mulțumească cu nuda proprietate cel mult a cotității disponibile,iar rezervatarul beneficiind de cota de rezervă în plină proprietate,păstrând și liberalitatea în uzufruct asupra cotității disponibile,dacă uzufructul are ca obiect întregul patrimoniu succesoral(uzufruct universal),fără a se ține seama de faptul că,în acest fel,peste rezerva în plină proprietate,moștenitorul beneficiază și de uzufructul cotității disponibile.”
Aticulul 1098 din Codul civil nu vizează,în mod direct,nici ipoteza în care liberalitatea în uzufruct,uz sau abitața fost prevăzută în favoarea moștenitorului rezervatar.De exemplu:”uzufructul moștenirii în favoarea soțului supraviețuitor,care apreciază că prin această liberalitate s-au încălcat drepturile sale de moștenitor rezervatar”.Întrucât o asemenea liberalitatea în favoarea moștenitorului rezervatar poate avantaja ,în fapt și indirect,pe comoștenitori,ei fiind în realitate beneficiari de liberalitate,considerăm că titularul liberalității în uzufruct poate solicita atribuirea cotei de rezervă în plină proprietate,renunțând la liberalitatea în uzufruct.
-art.1098 C.civ. este aplicabil numai dacă defunctul a făcut o singură liberalitate.Dacă există mai multe liberalități,dintre care una în uzufruct,uz sau abitație sau rentă ori întreținere viageră,evaluarea se impune,pentru a fi posibilă aplicarea regulilor care guvernează ordinea reducșiunii liberalităților excesive și calculul cotității disponibile.
„În schimb,dacă există o singură liberalitate în uzufruct,uz sau abitație sau rentă ori întreținere viageră,nicio evaluare nu este necesară.Moștenitorul rezervatar,care este judecătorul intereselor sale,apreciază liber(în funcție de vârsta,starea sănătății beneficiarului liberalității,valoarea liberalității,etc.) interesul său de a executa liberalitatea așa cum a fost stipulată sau de a abandona proprietatea cotității disponibile.Nici în cazul rentei ori a întreținerii viagere,dacă este singura liberalitate,nu se impune prețuirea,căci reducțiunea se realizează anume prin opțiunea conferită moștenitorilor rezervatari prin art.1098 C.civ.Numai dacă există și alte liberalități,evaluarea rentei ori a întreținerii se impune”.
-întrucât acțiunea în reducțiune este divizibilă,dacă există o pluralitate de moștenitori rezervatari fiecare optează după cum crede de cuviință,afară numai dacă liberalitatea ar avea un obiect indivizibil,când se impune realizarea consensului.Dacă nu se pot înțelege,instanța nu poate exercita dreptul de opțiune și,în consecință,reducțiunea liberalităților excesive urmează a se efectua potrivit dreptului comun în materie.
-„precizăm că dacă art.1098 C.civ. este aplicabil și moștenitorilor rezervatari optează pentru abandonarea proprietății cotității disponibile,această transformare a obiectului liberalității nu schimbă natura și caracterul ei.Beneficiarul ei rămâne donatar sau legatar cu titlu particular sau cu titlu universal,după caz.În limita cotei de proprietate dobândite ca moștenitor rezervatar(dacă este cazul),peste cotitatea disponibilă,beneficiarul liberalității va fi obligat să suporte pasivul succesoral ca moștenitor(alături de alți succesori universali sau cu titlu universal).De asemenea,dacă liberalitatea este un legat cu titlu universal(de exemplu,legatul uzufructului întregii moșteniri,conform art.1056 alin.2 lit.b C.civ.),legatarul va suporta și el pasivul succesoral.În schimb,dacă liberalitatea este o donație sau un legat cu titlu particular,beneficiarul liberalității nu va suporta pasivul moștenirii,chiar dacă în favoarea sa a fost abandonată proprietatea cotității disponibile”.
În concluzie,art.1098 C.civ. nu are un caracter imperativ,părțile se pot înțelege asupra unui alt mod de reducțiune a liberalităților excesive,iar donatorul,respectiv testatorul poate interzice transformarea liberalității în plină proprietate,caz în care problema reducțiunii urmează să se rezolve potrivit regulilor de drept comun.
Capitolul V: Concluzii
Putem trage anumite concluzii în urma analizei rezervei succesorale:
1.Între moștenitorii rezervatari nu există nici un fel de ierarhii,priorități sau orice forme de discriminare.Nu puteam astfel,afirma că drepturile soțului supraviețuitor sunt prioritare în raport cu ale celorlalți rezervatari,sau că soțul suparviețuitor își deduce cota sa de rezervă cu prioritate în raport cu alții și dintr-o masă succesorală diferită de a celorlalți.Pe cale de consecință,atât soțul supraviețuitor cât și alți rezervatari cu care acesta vine în concurs,își vor putea deduce cotele lor de rezervă indiferent de ordinea deducerii întrucât cotele se vor stabili din aceeași masă succesorală.
Această concluzie rezultă cu evidență din toate calculele făcute cu titlu de exemplu,anterior,atât cota soțului supraviețuitor,cât și cota celorlați rezervatari fiind raportate la întreaga masă succesorală.Nu am îmbrățisat teoria conform căreia soțul supraviețuitor își deduce cota sa de rezervă din întreaga masă succesorală în timp ce rudele rezervatari își deduc cotele lor de rezervă dintr-o masă succesorală diminuată,ceea ce rămâne după prelevarea cotei soțului supraviețuitor.
2.Codul civil aduce,printre altele,o modificare fundamentală instituției rezervei succesorale mărind în toate cazurile cotele de drept ale legatarului ,micșorând corespunzător cotele de rezervă ale rezervatarilor,cu excepția soțului supraviețuitor.Așadar,rudele rezervatare care sunt ascendenții privilegiați și descendenții,își văd micșorate cotele de rezervă în raport cu cele reglementate de articolul 841 și articolul 843 din vechiul Cod civil.Mărirea libertății testamentare a defunctului se face cu prețul atenuării caracterului familial al rezervei succesorale.
3.Articului 970 din Codul civil,care definește calitatea de soț supraviețuitor,precizând că soțul supraviețuitor îl moștenește pe soțul decedat dacă la data deschiderii moștenirii nu există o hotărâre de divorț definitivă,devine incomplet raportat la articolul 375 Codul civil care.printre altele,reglementează divorțul prin consimțământ mutual,pe cale administrativă sau notarială.Așadar,sintagma nu există o hotărâre de divorț definitivă ar putea fi interpretată într-un sens mai larg ,adică cel care ar cuprinde pe lângă hotărârea judecătorească propriu-zisă și certificatul de divorț eliberat pe cale notarială sau administrativă.
Bibliografie:
Gheorghe Ghiceanu,Dreptul de Moștenire,Rezerva succesorală,Editura Didactică și Pedagogică,București,anul 1999
Dr.Maria Ileana Muțiu,Drept Civil,Succesiuni,Editura Imprimeria de Vest,Oradea,anul 2001
Dan Chirică,Drept civil.Succesiuni și testamente,editura Rosetti,anul 2003
Mădălina Ioana Morariu,Rezerva succesorală,Editura Lumen,Iași,anul 2006
Ion Dogaru,Vasile Stănescu,Maria Marieta Soreață,Bazele dreptului civil,Volumul V.Succesiuni,Editura C.H.Beck,București,anul 2009
Prof.univ.dr.Dumitru C.Florescu,Dreptul succesoral,Editura Universul Juridic,București,anul 2011
Veronica Stoica,Laurențiu Dragu,Moștenirea legală,în noul Cod civil,Editura Universul Juridic,București,anul 2012
Alexandru Bicaci,Gheorghe Comăniță,Drept Civil,Succesiunile,Editura Universul Juridic,anul 2013
Daniela Negrilă,Moștenirea în noul Cod civil,editura Universul Juridic,București,anul 2013
Legea nr. 319 /10/06/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 133 din 10/06/1944 și intrată în vigoare: 10/06/1944, devenită lege prin Decretul nr. 1126 /1944
Vechiul Cod Civil,Cartea a III-a “Despre diferitele moduri în care se dobândește proprietatea”, Titlul II “Despre donațiuni între vii și despre testamente” Capitolul IV “Despre partea disponibilă a bunurilor și despre reducțiune”, Secțiunea I “Despre partea disponibilă a bunurilor” (art. 841 – 846) și Secțiunea II “Despre reducțiunea donațiunilor și a legatelor" (art. 847 – 855)
Ioan Popa,Drept civil,Moșteniri și Liberalități,Editura Universul Juridic,București,anul 2013
Ilioara Genoiu ,Dreptul la moștenire în codul civil,Ediția 2,Editura C.H Beck ,București,2013
Francisc Deak,Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral,Vol.I,Moștenirea legală,Editura Universul Juridic,București,2013
Francisc Deak,Romeo Popescu,Tratat de drept succesoral,Vol.II Moștenirea testamentară,Editura Universul Juridic,București, 2014
Francisc Deak,Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral,Vol.III Transmisiunea și partajul moștenirii,Editura Universul Juridic,București,2014
Codul civil și Codul de procedură civilă,Editura C.H. Beck,actualizat 15.11.2014
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rezerva Succesorala (ID: 103380)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.