Revolutia Youtube

Capitolul 1: Internetul – o nouă dimensiune

1.1. Scurt istoric

1.1.1. Ce este internetul

Internetul este indisolubil legat de comunicare iar aceasta este indisolubil legatǎ de evoluția fiintei umane: „Importanța comunicǎrii în societatea umanǎ a fost recunoscutǎ de mii de ani, mult mai devreme de când putem demonstra prin dovezi istorice” (Stacks și Salwen, 2009, p.223). De-a lungul timpului comunicarea s-a realizat prin cǎi tot mai diversificate, creativitatea științificǎ fiind un motor în acest sens. Acumulările creatoare s-au întins pe o plajă largă și de multe ori fără o corelare sau o consecință imediată. Dar treptat s-au dovedit utile în configurații care au însemnat salturi semnificative. Privind retrospectiv, la scrierea istoriei internetului, se observă cum a existat un șir de invenții care au condiționat direct etape succesive fără de care nu era posibilă nașterea unui element de comunicare atât de important, cum este astăzi internetul. Element care, la rândul său, a intrat în suita de acumulări pentru alte și alte creații din sfera civilizației noastre. „Luat în ansamblu, Internetul este o operă colectivă. În dezvoltarea sa s-au implicat de-a lungul timpului multe colective de

cercetători, dar și specialiști individuali, chiar amatori, fiecare cu partea lui de realizări, încercări, experiențe reușite sau nereușite.” (Grossek,f.a.,3)

Se consideră că telegrafia reprezintă începutul comunicării digitale prin câmp electromagnetic. Era vorba de un transfer de informație între două puncte fixe. Dacă am plecat de la dorința de comunicare, apoi trebuie amintită și componenta militară a civilizației. În special pentru că a reprezentat și continuă să reprezinte principalul motor de stimulare a cercetării științifice. Așa se face că prima rețea globală destinată comunicării a fost subiectul unui proiect inițiat de către Departamentul Apărării al Statelor Unite. Mai ales având în vedere războiul rece și competiția dintre cele două puteri militare, competiție mutată în spațiul extraterestru. ARPANET a fost o rețea globală de calculatoare imaginată în prima jumătate a anilor '60 de către 'Agenția pentru proiecte de cercetare avansată' (ARPA-Advanced Research Projects Agency).

Există mai multe puncte de vedere despre actul de naștere al internetului, în funcție de criteriu. Dacă vom judeca în funcție de ideea comunicării între calculatoare conectate prin cablu, atunci în 29 octombrie 1969 a apărut internetul, când s-a produs comunicare între calculatoarele din două universități. Așa cum există o poveste despre primul om pe lună, tot așa există o poveste despre această primă comunicare între două calculatoare. Pentru verificare, doi cercetători, aflați fiecare lângă un calculator, au dialogat și prin telefon. Cel care a inițiat comunicarea a cerut confirmarea prin telefon, așa cum a povestit ulterior:

„We typed the L and we asked on the phone,

– Do you see the L?

– Yes, we see the L, came the response. We typed the O, and we asked:

– Do you see the O?

– Yes, we see the O.

Then we typed the G, and … the system crashed…

Yet a revolution had begun” (Gromov, 1995-2013).

Apoi rețeaua s-a extins și creativitatea și-a pus amprenta pe dezvoltarea echipamentelor de comunicare dar și a procedurilor și protocoalelor de comunicare. Interesant este că de la primele rezultate s-a vădit efectul autopropulsor: crearea unei rețele a facilitat stimularea reciprocă a cercetătorilor. „De remarcat cum în jurul proiectului ARPANET s-a creat o anumită cultură organizațională prin activități descentralizate și informale, cu decizii tehnice luate prin consens, rețeaua fiind ea însăși cel mai bun spațiu de întâlnire a specialiștilor” (Grossek, f.a., p.6).

În 1971 a apărut ceea ce a devenit formatul standard de poștă electronică, o creație a lui Ray Tomlinson. Așa a apărut și folosirea caracterului '@' pentru a separa numele cutiei poștale de numele calculatorului gazdă.

În 1974 a fost stabilit protocolul TCP (Transmission Control Protocol) care permite comunicarea între calculatoare din familii diferite (compatibile IBM, MAC), cu sisteme de operare diferite (UNIX, Windows, MacOS) sau cu calculatoare din rețele diferite. După patru ani protocolul devine TCP/IP prin asocierea protocolului TCP care ordonează pachetele de date cu protocolul IP (Internet Protocol) care transmite pachetele între calculatoare. Practic fiecare calculator conectat la o retea are propria sa adresă. Aceasta se numește adresă IP și este compusă din patru numere (între 0 și 255 inclusiv) separate prin caracterul '.', numerele având fiecare o anumită semnificație de identificare. Din 1984 se produce separarea rețelei militare de aceea civilă, de la ARPANET ajungându-se la INTERNET, ca o rețea comercială universală.

Creat în literatura SF din 1980, s-a impus termenul de cyberspațiu, definit ca fiind „spațiul imaginar prin care e-mailurile sau alte informații trec, atunci când sunt trimise, de la un calculator la altul.” Crearea DNS (Domain Name System) permite asocierea de cuvinte adreselor IP. Astfel se ușurează decisiv utilizarea acestor adrese, în locul grupurilor de numere apărând cuvinte cu sens. Primul domeniu, înregistrat în 1985 este Symbolics.com. Se are în vedere corelația: com= organizații comerciale, edu=organizații educaționale, gov=organizații guvernamentale etc. Structura de adresă, cu formula devenită celebră 'dot com', are și varianta ramificării în funcție de țara de proveniență: .ro pentru România, .fr pentru Franța, .it pentru Italia etc. Lista completă se poate studia la adresa: https://www.domreg.ro/domains.shtml [07.05.2014, 08:46AM]

Tim Berners Lee a inventat o modalitate simplă și ingenioasă de a înlesni accesul de la orice punct al rețelei la orice document aflat în orice alt punct al rețelei. Asemănarea dintre repezentarea grafică a rețelei și o pânză de păianjen a încetățenit noțiunea de web (pânză de păianjen, în engleză) iar facilitarea accesului la modul 'oriunde', a condus la sintagma world wide web (www). Astfel a început 1990, anul in care ARPANET s-a desființat și au început să lucreze furnizorii comerciali de acces la internet. Ca și în cazul celorlalte domenii ale civilizației, istoricii, arheologii, caută să stabilească succesiunea corectă a unor evenimente, să identifice corelații și să ofere o relatare coerentă a evoluției. Așa se petrece și cu internetul. Se consideră că Jean Armour Polly a creat expresia "surfing the internet", așa cum apare într-un articol într-o revistă a bibliotecarilor, în iunie 1992. Abia în 2001 autoarea are acces la înregistrări din Usenet și descoperă că în februarie 1992 Mark McGahill postase un text în care folosea aceeași sintagmă. (întreaga poveste poate fi citită la adresa www.netmom.com/about-net-mom/23-who-invented-surfing-the-internet)

Ideea este că utilizatorii încep să răscolească documentele accesibile în rețea, să "navigheze" pe internet, după altă expresie uzuală. Apar programe care facilitează această operațiune. incepe să fie valorificată oportunitatea comercială. Pizza Hut este prima companie care oferă servicii prin Internet, apar tranzacțiile financiare online, deci apare și necesitatea criptării pentru a asigura securitatea operațiunilor.

1.1.2. Structură

Internetul este o rețea vastă, deschisă dezvoltării, de calculatoare care comunică între ele și asigură diferite aplicații. Calculatoarele care oferă aplicațiile și toata uita de informații distribuite în rețea se numesc calculatoare gazdă. Cele care comunică, asigurând transferul pachetelor de informații (un pachet fiind constituit din informația pură și din suita de informații de adresă și de protejare a integrității conținutului) reprezintă noduri sau rutere. Comunicarea se face prin linii telefonice sau prin tehnologie wireless și, în general, în baza suportului tehnologic în continuă dezvoltare, utilizarea sateliților fiind un element cheie, având ca prim indicator de performanță viteza de transfer.

Protocolul TCP/IP despre care am amintit mai sus, cunoaște categorii specifice, cum ar fi: SMPT (pentru poșta electronică), FTP (pentru transferul de fișiere), HTTP (pentru transferul de fișiere hypertext). Informația pusă la dispoziție universului din rețea este într-o continuă creștere și vizează întreg spectrul acestei categorii, de la cultură, artă, știință, comerț etc. Iar un segment tot mai semnificativ din transferul de date este asigurat de comunicarea interpersonală a oamenilor, de mecanisme de socializare la scară planetară.

Internetul este o structură deschisă și universală, are un profund caracter social. Internetul este destinat oamenilor și este marcat de caracteristicile umanității. Tim Berners Lee este citat cu fraza: „WEB nu conectează doar mașini, conectează oameni.”

1.1.3. Organizare

Având în vedere cât de vastă este rețeaua și cât de bogată în echipamente și aplicații, pragmatic a apărut necesitatea de a crea un organism menit sa asigure compatibilitatea între toate acestea, pentru fluența comunicării și a unei funcționării unitare. Așa a apărut organizația de standardizare în domeniu, World Wide Web Consortium, cunoscută și sub numele W3C. Fondată și condusă azi de Tim berners Lee, este găzduită acum de ERCIM, un consorțiu european de cercetare în informatică și matematică.

Altfel, internetul este o entitate liberă, fără a aparține de o organizație, fără a fi condusă de cineva anume. Reprezentativ în acest sens este faptul că un grup de voluntari asigură „coordonarea globală în cadrul Internetului, promovarea și menținerea unui interes activ pentru activitățile legate de dezvoltarea rețelei, accesibilitatea la serviciile sale sau dezvoltarea unor tehnologii asociate” (Grossek, f.a., p.19). Este vorba de Internet Society (ISOC) care pornește de la premisa că internetul este al tuturor și caută să asigure libertatea accesului, necenzurarea, absența restricțiilor de orice fel (rasă, religie, naționalitate etc), protejarea dreptului autorului de a aproba folosirea informațiilor sale, facilitarea dezbaterilor deschise asupra standardelor și protocoalelor care-l definesc etc. Înainte de a începe mileniul al III-lea, în cadrul conferinței 'Computers, Freedon and Privacy', care a avut loc la Washington, Vint Cerf, președinte al ISOC, a rostit o conferință despre rolul internetului în lume și despre ceea ce reprezintă misiunea comunității, respectiv a societății pe care o reprezintă. A subliniat că este cel mai puternic amplificator inventat pentru un discurs, un megafon global care face să fie auzită orice voce, cât de firavă. Că este depozitarul a ceea ce acumulează, ca informație, omenirea. A vorbit despre necesitatea de a ajunge în fiecare casă, de a fi ușor de folosit și de a exista suportul de învățare. Conferința s-a numit „The Internet is for Everyone", adică exact sloganul viziune al organizației. Iar în final a spus: „Internetul ESTE pentru fiecare – dar nu va fi așa dacă NOI nu-l facem să fie așa” (Cerf, 1999, p.3).

Într-un spațiu cu o evoluție și o transformare continuă, este de urmărit în ce măsură comandamentele se păstrează, se schimbă sau devin caduce. În 1996, într-un volum menit să familiarizeze cititorul român cu noțiunile din sfera internetului, sunt menționate și câteva reguli „de bună purtare”. Ele vizau activitatea în cadrul internetului, ca profit ori de comunicare, instruirea sau cooperarea științifică. Era analizat și aspectul de export și respectare a legislației acestuia. Era menționată necesitatea licenței. Iar ca recomandări de final, autorii au menționat: „Ar trebui evitate: utilizarea excesivă a jocurilor, utilizarea prost concepută, comportamentul antisocial, perturbarea intenționată a altor utilizatori, publicarea unor fișiere cu conținut obscen” (Cristea ș.a., 1996, p.228)

Din seria personalităților cu viziune, care au gândit viitorul, care au facilitat astfel dezvoltarea practică ulterioară, face parte și Vannevar Bush, un om de știință puternic implicat în proiectele strategice americane din preajma și din tiransferul de date este asigurat de comunicarea interpersonală a oamenilor, de mecanisme de socializare la scară planetară.

Internetul este o structură deschisă și universală, are un profund caracter social. Internetul este destinat oamenilor și este marcat de caracteristicile umanității. Tim Berners Lee este citat cu fraza: „WEB nu conectează doar mașini, conectează oameni.”

1.1.3. Organizare

Având în vedere cât de vastă este rețeaua și cât de bogată în echipamente și aplicații, pragmatic a apărut necesitatea de a crea un organism menit sa asigure compatibilitatea între toate acestea, pentru fluența comunicării și a unei funcționării unitare. Așa a apărut organizația de standardizare în domeniu, World Wide Web Consortium, cunoscută și sub numele W3C. Fondată și condusă azi de Tim berners Lee, este găzduită acum de ERCIM, un consorțiu european de cercetare în informatică și matematică.

Altfel, internetul este o entitate liberă, fără a aparține de o organizație, fără a fi condusă de cineva anume. Reprezentativ în acest sens este faptul că un grup de voluntari asigură „coordonarea globală în cadrul Internetului, promovarea și menținerea unui interes activ pentru activitățile legate de dezvoltarea rețelei, accesibilitatea la serviciile sale sau dezvoltarea unor tehnologii asociate” (Grossek, f.a., p.19). Este vorba de Internet Society (ISOC) care pornește de la premisa că internetul este al tuturor și caută să asigure libertatea accesului, necenzurarea, absența restricțiilor de orice fel (rasă, religie, naționalitate etc), protejarea dreptului autorului de a aproba folosirea informațiilor sale, facilitarea dezbaterilor deschise asupra standardelor și protocoalelor care-l definesc etc. Înainte de a începe mileniul al III-lea, în cadrul conferinței 'Computers, Freedon and Privacy', care a avut loc la Washington, Vint Cerf, președinte al ISOC, a rostit o conferință despre rolul internetului în lume și despre ceea ce reprezintă misiunea comunității, respectiv a societății pe care o reprezintă. A subliniat că este cel mai puternic amplificator inventat pentru un discurs, un megafon global care face să fie auzită orice voce, cât de firavă. Că este depozitarul a ceea ce acumulează, ca informație, omenirea. A vorbit despre necesitatea de a ajunge în fiecare casă, de a fi ușor de folosit și de a exista suportul de învățare. Conferința s-a numit „The Internet is for Everyone", adică exact sloganul viziune al organizației. Iar în final a spus: „Internetul ESTE pentru fiecare – dar nu va fi așa dacă NOI nu-l facem să fie așa” (Cerf, 1999, p.3).

Într-un spațiu cu o evoluție și o transformare continuă, este de urmărit în ce măsură comandamentele se păstrează, se schimbă sau devin caduce. În 1996, într-un volum menit să familiarizeze cititorul român cu noțiunile din sfera internetului, sunt menționate și câteva reguli „de bună purtare”. Ele vizau activitatea în cadrul internetului, ca profit ori de comunicare, instruirea sau cooperarea științifică. Era analizat și aspectul de export și respectare a legislației acestuia. Era menționată necesitatea licenței. Iar ca recomandări de final, autorii au menționat: „Ar trebui evitate: utilizarea excesivă a jocurilor, utilizarea prost concepută, comportamentul antisocial, perturbarea intenționată a altor utilizatori, publicarea unor fișiere cu conținut obscen” (Cristea ș.a., 1996, p.228)

Din seria personalităților cu viziune, care au gândit viitorul, care au facilitat astfel dezvoltarea practică ulterioară, face parte și Vannevar Bush, un om de știință puternic implicat în proiectele strategice americane din preajma și din timpul celui de-al doilea război mondial. În 1945, în iulie, a publicat un articol care prefigura nu doar o seamă de invenții ci schimbarea puternică produsă de ceea ce urma să se numească internet. Pornind de la evoluția cercetărilor științifice în corelație cu solicitările militare, Bush a exprimat grija lui față de aparenta preocupare a lumii spre distrugere decât, cum ar fi bine, de înțelegere a fenomenelor, de cercetare și aplicare a acestora în mod rațional, benefic. Atent la ritmul crescând de acumulare a unor noi și noi informații, el se gândea la transformarea exploziei informaționale într-o explozie a cunoașterii, după cum se exprima editorul articolului său, 'As We May Think', în 'Atlantic Monthly', publicație care își va schimba numele în 'The Atlantic'. Un articol profetic, care poate fi citit pe site-ul acestei publicații: http://www.theatlantic.com/magazine/archive/1945/07/as-we-may-think/303881/?single_page=true

Vannevar Bush inventase conceptul de 'memex', invenția capabilă să stocheze condensat informația tot mai voluminoasă, oferind-o spre consultare prin metode care se vor regăsi în calculatorul modern. Așa se face că în scurt timp, pornind de la ideile lui Bush, Douglas Engelbart a început să lucreze la ceea ce va deveni instrumentul numit mouse. Ted Nelson a inventat hypertextul, trecând ulterior la hypermedia exact așa cum a gândit Bush. Dar cel mai important este conținutul pe care l-a avut în vedere: informațiile despre cunoașterea umanității, acumulările acesteia. „Vor apărea forme cu totul noi de enciclopedii, prefabricate, cu o rețea de trasee prin ele, gata de plasat în memex și apoi amplificate” (Bush, 1945). Practic o enciclopedie precum Wikipedia materializează ideea lui Bush. Tim Berners Lee explică simplu: „Web este un spațiu abstract (imaginar) al informației. În Internet găsiți calculatoare, în Web găsiți documente, sunete, filme,… informații. În Internet conectările sunt prin cablu, în Web conectările sunt prin legături hypertext” (Lee, 1998).

Țesătura de care vorbea Bush este o realitate în continuă creștere astazi. Un ochi al acestei plase este un calculator (server) care stochează informațiile de oferit ale unei organizații, ori ale unei singure persoane. „WWW reprezintă una dintre zonele Internet-ului cu cea mai explozivă crestere, promițând să revoluționeze raspândirea informației prin rețelele de calculatoare la fel cum Gutenberg a revoluționat tipărirea cărților. Niciodată pâna acum nu au putut fi combinate într-un document date atât de diferite- text, imagini, sunet, filme- care apoi să fie accesibile într-un mod lejer și pe întelesul tuturor” (Căprariu, 1997, p.9). Ritmul de creștere a numărului acestor ochiuri de rețea este uluitor. La adresa http://www.internetlivestats.com/total-number-of-websites/ poate fi urmărită în timp real evoluția numărului acestora, ajuns acum la peste 956 de milioane [07.05.2014, 07:05]

O statistică generată de NetCraft and Internet Live Stats (informații elaborate de Matthew Gray of MIT and Hobbes' Internet Timeline and Pingdom) disponibilă la adresa: http://www.internetlivestats.com/total-number-of-websites/#trend

Totodată, adițional acestui tabel se menționează că aproximativ 75% dintre website-urile înregistrate nu sunt active, doar s-a făcut rezervarea domeniului. Terminologia descrierii acestor ochiuride rețea include atât cuvântul website cât și forma web site sau, mai simplu, site. Într-un dicționar precum The Free Dictionary (by Farlex), se precizeaza că un website (formă derivată din world wide web site) este un set de webpages interconectate, de obicei incluzând a pagină homepage, în general localizate pe același calculator, pregătite și întreținute ca o colecție de informații de către o persoană, un grup sau o organizație. Dicționarul românesc DEX online precizează (citând DEX'09): „Loc în care se pot accesa informații utile (texte, imagini, sunete, programe) într-o rețea de calculatoare, de obicei internet.” Înainte de a prezenta exemple de asemenea site-uri, trebuie amintit că identificarea lor se face folosind un program dedicat accesului la internet, program denumit generic 'navigator pe internet' sau 'browser de net'. Există mai multe astfel de programe, le amintim pe cele uzuale în momentul de față: Netscape Navigator, Microsoft Internet Explorer, Mozilla Firefox, Google Chrome , Opera, Apple Safari. Un astfel de program permite accesul la web în două feluri:

-în mod direct, cunoscând adresa unui site, prin simpla scriere a ei, într-un câmp special, rezultatul fiind afișarea în spațiul principal a informațiilor de la acel site, în formatul de prezentare ales de creatorul acelui site;

-în mod indirect, când nu se cunoaște adresa site-ului și se apelează la o căutare.

Aici intervine ceea ce se numește un motor de căutare, un site care are la dispoziție o uriașă bază de date, are un algoritm de căutare printr-un volum uriaș de informații, în timpul cel mai scurt. La ora actuală cel mai folosit motor de căutare este Google, urmat de Yahoo!. mai există Baidu, Bing, Ask, AOL, iar în trecut unul dintre cele mai populare a fost Altavista.

Un astfel de motor de căutare așteaptă ca utilizatorul să precizeze unul sau mai multe cuvinte în baza cărora oferă o listă lungă de adrese ce îndeplinesc criteriul cerut (la acele adrese se gasesc cuvintele specificate de utilizator). Adresele acelor site-uri sunt accesibile printr-un simplu click. O astfel de adresa capabila să asigure transferul direct la un site se numește link. Textul adresei este însoțit de adresa IP numerică efectivă (este un hypertext) iar acel click pe suprafața grafică a adresei declanșează procesul de accesare a acelui site.

Un aspect tot mai important în privința unui site este al modului de prezentare, al graficii. Estetica acestei forme de prezentare a creat o ramură specială de design unde, cu instrumentele specifice ale programării (în limbaj HTML, cu tot mai variate dezvoltări), se are în vedere crearea de pagini atractive și, desigur, ușor de parcurs.

1.1.4. Conținut

Am amintit deja un exemplu de site, deja celebru, exponențial în privința conținutului: enciclopedia Wikipedia. Sunt și alte enciclopedii, sunt dicționare explicative, sunt dicționare de traducere dintr-o limbă în alta. În principal fiecare organizație are un site ce are în vedere prezentarea acelei organizații, ce face, serviciile pe care le oferă, o seamă de informații auxiliare despre servicii, produse, istoric etc, dar și informații de contact. Preponderent este vorba de organizații comerciale care astfel își fac cunoscută prezența și activitatea. Cu cât organizația este mai mare, cu activitate mai bogată și cu extindere consistentă (mai ales în epoca globalizării), cu atât site-ul este mai bogat în informații. Ex: coca-cola.com. Ramura comercială cunoaște și cazul în care un site este reprezentant al unei piețe. O organizație își oferă serviciile de piață, de spațiu care permite schimburi comerciale, facilitând întâlnirea comerciantului cu clientul. Fie că este vorba de persoane juridice, fie că este vorba de persoane particulare, atât în postura de client cât și în postura de vânzător. Exemple de asemenea site-uri: ebay.com, okazii.ro

Tot din această sferă face parte și comerțul electronic. Se poate vinde online orice fel de produs. Evoluția sistemului banca spre tranzacții electronice, spre universalizarea cardurilor, a dus la necesitatea unor site-uri specializate în operațiunile de plată online pentru produse cumpărate din magazine virtuale. Totodată băncile oferă pe propriile site-uri posibilitatea ca deținătorii de conturi să facă o serie de operațiuni din acele conturi. Tot cu țintă comerțul, dar fără a efectua efectiv vreo tranzacție, sunt create site-uri menite să construiască un brand. Ele oferă spațiu pentru ca oamenii să-și exprime părerile. Sunt invitați să-și spună părerea, se formează o comunitate în jurul unui produs. Internetul oferă astfel posibilitatea constituirii unui grup foarte mare de cercetare. De exemplu prin site-ul womanity.com se promovează parfumul Womanity de la Thierry Mugler. De asemenea în conexiune cu comerțul este publicitatea. Există site-uri specializate în gruparea anunțurilor de reclamă, pe domenii (căutarea unui servici, vânzarea de mașini, cumpararea de locuință, etc). Reclamă și mică publicitate, precum oferă craiglist.org.

Spațiul web este o oglindire a lumii reale. Așa că pe lângă comerț există și generozitatea filantropiei. Se găsesc site-uri care permit doritorilor să doneze pentru diferite cauze. Aceasta se poate face și sub forma unor jocuri online sau al unui sistem de întrebări și răspunsuri. Practic donarea asigurată de mari sponsori are loc prin simplaimplicare într-un joc a unui vizitator. De exemplu site-ul freerice.com lansează întrebări la al căror răspuns corect se adaugă încă 10 boabe de orez (virtuale, convertite în bani de către sponsori) în donația către zone defavorizate din lume, unde asigurarea hranei este o problemă. Site-ul este non-profit și de bucură de sprijinul World Food Programme, parte a Organizației Națiunilor Unite. Desigur că instituțiile oficiale, guvernamentale, publice, au ajuns de-alungul timpuli sa aibă o reprezentare în virtual. Pe un site, asemenea organizații sunt datoare ca și pe această cale să ofere informații despre activitatea lor, să asigure transparență și, o dată în plus, să asigure comunicarea în ambele sensuri. Prin web site cetățeanul are încă o posibilitate de a se informa pe un subiect ce ține de o anumită instituție dar să și transmită un mesaj ori să solicite un răspuns de la funcționarii acelei instituții. S-a ajuns ca și micile comunități rurale să aibă în vedere acest instrument, util chiar și în crearea unor oportunități economice dar și în cultivarea identității, a patrimoniului cultural. Politica folosește din plin spațiul virtual pentru că are nevoie de suportul a cât mai multă lume, drept care caută mesaje și purtătoare de mesaj către un număr cât mai mare de navigatori pe internet. Totodată există posibilitatea ca oamenii din public, oamenii simpli, să-și exprime opiniile și, mai ales, criticile față de mersul politic al societății.Sunt site-uri specializate în domeniul politic. Ca de exemplu POLITICO (www.politico.com) care se descrie astfel: „Am creat POLITICO cu o promisiune simplă: de a dovedi că există un viitor sigur și profitabil pentru o relatare solidă, onestă și atractivă a politicii și guvernării. Pentru a face asta, suntem fideli unui principiu simplu: totdeauna angajăm cei mai talentați edtiroi, reporteri și personal de știri și apoi îi lăsăm pe mai multe platforme moderne de media: print, online, pe telefonul mobil, video și evenimențial.” (http://www.politico.com/about/our-story)

Descoperind uriașa deschidere către public a internetului, artiști din toate sferele artei au de-acum un web site. Mai elaborate sau mai austere, acestea oferă oricui, tot felul de informații despre personalitatea artistică respectivă, o seamă de amintiri și proiecte de viitor, întrețin un dialog cu admiratorii cei mai înflacărați, fanii. Spațiul virtual a dovedit o deschidere democratică și egalitatea de șanse. A însemnat o puternică afirmare a individului. Fiecare om are posibilitatea de a-și crea propriul site, acolo unde poate să posteze propriile comentarii sau imagini, propriile creații din orice domeniu. S-au creat mecanisme noi precum blogurile, pe ideea unui rulou fară capăt, ce se derulează pe măsură ce este folosit, în cazul de față printr-un nou mesaj. Există oameni care postează zilnic, care atrag cititori, care u căpătat notorietate prin interesul pe care l-au atras prin postările lor. Desigur că au apăruti și site-urile cate te învață cum să devii faimos precum și acelea care urmăresc statistic faima și alcătuiesc clasamente la zi.

Pe lângă site-urile personale s-au afirmat puternic cele ce reprezintă o platformă pentru dezabeteri. Forumuri de discuții pe tot felul de subiecte au reprezentat încă un aspect al democrației în spațiul virtual. Un forum poate structurat pe categorii după caracterul discuțiilor. O ierarhizare după subiect într-o structură arborescentă. Topicul (numit thread) este formulat de la bun început și cei doritori de dialog postează propriile opinii despre acel topic, pun întrebări la obiect și răspund întrebărilor altora prin mesaje care se așează unele sub altele în ordinea cronologică în care sunt formulate. Este un grup de membrii pe un anumit subiect. Povestea se repetă pe o infinitate de subiecte. Fiecare grup are un moderator care urmărește ca mesajele să fie cât mai apropiate de topic sau, în anumite cazuri, să nu îngăduie atitudini jignitoare. De multe ori se formează dialoguri, înlănțuiri de mesaje pe un subiect din topicul respectiv, pentru că detaliile unui membru sunt urmate de ale altuia și completările primului sau ale unui al treilea, etc. Asemenea forumuri se dovedesc utile nu doar celor care participă efectiv la schimbul de opinii ci și multor altora, vizitatori de-o clipă ai site-ului. Când cineva are o nedumerire vizavi de o problemă poate căuta acel forum centrat pe un topic din problema respectivă și în mod sigur va găsi acolo mai multe răspunsuri ce pot acoperi acea problemă.

Forumul Softpedia, ramură a site-ului softpedia.com, o enciclopedie de tipul 'download', este forma cea mai populară de schimburi de informații și opinii bazate pe propria experiență. Sunt sute și mii de thread de la 'interfața grafică la programe în Visual Basic' până la 'cum să călătorești cu bani cash'. De exemplu categoria Auto News are 4294 de topicuri și 112891 mesaje, în data de 8 mai 2014, la ora 9.04AM (http://forum.softpedia.com/forum/106-auto/) Forumurile au mai presupus grupuri de discuții pe bază de email, când membrii înscriși aveau posibilitatea de a comunica prin email, la modul în care mesajul trimis grupului ajungea la fiecare dintre membri. Un astfel de forum, cu vechime și extindere este cel furnizat de Yahoo: https://groups.yahoo.com/neo. Domeniile grupurilor sunt următoarele: afaceri și finanțe, calculatoare și internet, cultură și comunitate, divertisment și artă, familie, jocuri, politică, sănătate, muzică, recreere și sport, regional, religie, relații romantice, școală și educație, știință. Apoi fiecare se ramifică. De exemplu la muzică după: artist, gen, evenimente, versuri etc. Este uluitor cum în acest spațiu universal se găsesc oameni care să discute la obiect despre absolut orice element ce alcătuiește societatea în care trăim. Pe aceste forumuri se formează mici comunități în jurul unui element comun (de exemplu românii din diaspora, amatorii de poezie etc) sau pe afinități. Deși, ca la orice comunitate, în timp apar manifestări legate de micile sau mai marile deosebiri. Pentru că menționat grupurile de discuții, să amintim și site-urile dedicate mesajelor electronice tip email. Pe lângă cele mari, Yahoo! fiind cel mai vechi, Outlook, Gmail (de sub umbrela Google), există altele care oferă în general spațiu pentru site-uri și spațiu și pentru căsuțe poștale electronice (Webmail, Zoho, iCloud). Pentru site-uri personale se oferă nu doar spațiu ci și asistență, modele de urmat și dezvoltat, întreținere. Site-urile personale reprezintă mai mult decât o carte de vizită, sunt o invitație spre propria personalitate. Cu cât ne apropiem mai mult de individ ca subiect al spațiului virtual, cu atât avem de-a face cu manifestări ale acestuia, regăsite în internet.

Există site-uri dedicate jocurilor, acesta fiind unul dintre cele mai populare domenii. De la jocuri individuale s-a ajuns la jocuri în rețea, de anvergură, la competiții sofisticate (FilePCgames, y7, Pogo, Miniclip etc). Un paradis al jocurilor de noroc se găsește și pe net, așa cum și se găsește și unul al sexului, pornografia fiind alt mare domeniu care a împânzit intenetul. Dar există și site-uri care au în vedere latura romantică a căutărilor de pereche. Eterna cale de a scăpa de singurătate are acum o sansă în plus prin deschiderea orizontului, mai ales în contextul de azi când distanțele nu mai sperie pe nimeni.

Tendința tehnologică de orientare spre vizual, tot mai mult, a însemnat și extinderea fotografierii, drept urmare apariția a unui număr din ce în ce mai mare de fotografii, realizate democratic de tot mai multă lume. Acestea se cer arătate, drept care există site-uri de tip galerie (Flickr, Deviantart) Bineînțeles că există site-uri religioase. Fiecare religie, fiecare cult își promovează propria teologie, își cultivă credința și oferă suport adepților, prilejuind, totodată o imagine și celorlalți, drept care poate exista mai ușor un contact între oameni de religii diferite. Așa cum au toate organizațiile, școlile se bucură de site-uri, cu atât mai mult cu cât noile generații ajung să acceseze netul din ce în ce mai devreme ca vârstă. În același timp se grupează pe net comunități de absolvenți ai unei anumite școli, se pot căuta foști colegi de școală după ani. Sunt site-uri de umor, de informații în genul agențiilor de știri, orientate tot mai mult spre stilul anunțurilor scurte, cu posibilitatea de a oferi starea vremii în orice punct de pe glob, una dintre informațiile cele mai căutate. Înclinația spre morbid, spre groază și șoc este prezentă și ea pe internet, cu site-uri dedicate, coagulând astfel de doritori.

Există site-uri cu menirea de arhivă, organizații non-profit care stochează informație din trecut din pagini de site sau mesaje (archive.org).

Am amintit de reguli de bună purtare pe net dar, ca în societate, există destule cazuri în care comportamentul unor oameni ignoră asemenea reguli. În internet există numeroase moduri de exprimare a unui asemenea comportament agresiv. Există astfel și site-uri care au ca scop infestarea calculatorului unui utilizator de internet cu un virus informatic, acolo unde nu există program antivirus ori acel program este depășit de situație. Diabolismul merge și spre a crea site-uri care caută să reproducă identic anumite site-uri originale, dedicate comerțului electronic, spre a prelua datele de acces la carduri și astfel a dirija banii altora spre propriul folos. Procedura folosită cu asemenea site-uri care culeg ilegal datele se numește phishing. Se caută și preluarea de parole pentru diverse conturi, de email de exemplu, pentru că astfel se câștigă accesul spre a controla informații și în cele din urmă bani sau un anumit control. A crea site-uri care să le imite pe altele (tehnica scraper site) are uneori ca țintă preluarea avantajelor publicității sau o mai bună clasificare în motoarele de căutare. Aceste motoare de căutare sunt o țintă la fel de importantă ca și cardurile bancare. Pentru că ele determină rata de acces în majoritatea căutărilor de site-uri care să corespundă unui anumit criteriu. Dacă un utilizator vrea să cumpere un produs și nu știe un site anume dar vrea să afle unul sau o listă din care sa aleagă, apelează la un motor de căutare. Și primește o listă alcătuită din diferite criterii dintre care unul este al numărului de accesări anterioare. Astfel, scraper site alterează acest număr și determină deturnări.

Dintre motoarele de căutare Google este cel mai răspândit, abia recent compania Microsoft a încercat să ocupe un segment mai mare de piață prin motorul Bing, dar încă departe de cota Google. Exemplul anterior cu utilizatorul care caută un produs are și alternativa prin care alegerea se poate face în baza studierii unnui site cu aprecieri. Se culeg aprecieri despre fiecare produs, din orice domeniu. În timp se creează o măsură din criterii și printr-un număr ridicat de exprimări gradul se subiectivitate scade, obținându-se o evaluare plauzibilă. O direcție specifică internetului este aceea a distribuirii gratuite de programe, muzică, filme, cărți în format electronic. Adesea fără a îndeplini criteriul dreptului de autor. Dar amploarea fenomenului este uriașă, chiar dacă de la un timp au apărute măsuri care restricționează funcționarea unor asemenea site-uri sau controlează aspectul legalității. Dar site-uri care oferă informații ce constau în link-uri către calculatoare de pe care se poate prelua un numit fișier, de regulă distribuit fără acordul creatorului, continuă să existe: 'PirateBay, Monova, IsoHunt etc. Sunt site-uri de tip torrent, peer to peer. Practic toți cei interesați în preluarea unor asemenea fișiere distribuie la rândul lor, valorificându-se astfel prezența acestor fișiere în calculatoarele tuturor celor care instalează un program de tipul torrent. Site-uri care facilitează descarcări cu atingerea pirateriei electronice, pentru filme și muzică în special, continuă să existe, precum warez-bb.org, care are peste 300.000 utilizatori zilnic, după cum declară un site de monitorizare și clasificare: scrolldog.org. O descărcare (download) este facilitată și de site-uri de tip oglindă (mirror) pentru ca accesul simultan al multor utilizatori să nu blocheze funcționarea. Revenind la aspectele legale, să amintim și de site-urile de tip portal, care oferă o formă unitară de prezentare a unor informații din diferite domenii, cu acces către alte site-uri.

Am lăsat la urmă site-urile cele mai discutate în ultimul timp, prin impactul lor social. Se discută despre explozia de folosire a programelor din rețeaua socială, gen Myspace, Twitter, Facebook. Au câștigat rapid popularitate, desigur și în baza unor observații din trecut când mesageria instant și utilizarea site-urilor de tip galerie, a blog-urilor, furnizau informații despre dorința oamenilor de a comunica unii altora ceea ce au văzut, ceea ce le place sau nu le place, de a vorbi despre viața lor,despre cotidianul lor. Desigur că fiecare se comportă în felul său, fie cu o transparență extremă, fie ascunzându-se sub o mască. Unii caută să-și extindă lista de prieteni, gata mereu de noi cunoștinte, alții rămân rezervați, în umbră. Creșterea numărului de utilizatori a fost însoțită și de aspectul financiar al publicității, de aici și controversa asupra folosirii informațiilor care descriu o persoană de către firme de publicitate pentru a dirija reclame comerciale adaptate profilului persoanei.

Facebook împlinește 10 ani și acum se comentează pe seama faptului că în perioada 2011-2013 a scăzut numărul de membri adolescenți, cu 3 milioane. Dar în schimba crescut cu 80% numărul membrilor cu vârsta peste 55 de ani. Fapt care un îngrijorează pe cei care beneficiază de veniturile din această rețea, având în vedere că, de regulă, cumpărăturile online sunt făcute preponderent de persoane peste 25 de ani. Aceste informații apar într-un articol recent care se încheie cu această concluzie: „Facebook devine, așadar, rețeaua mainstream: locul unde oamenii de vârsta a doua -și chiar a treia- se simt mai bine decât adolescenții. Ce e bun pentru afaceri nu e neapărat și frecventabil -cel puțin, nu de adolescenți. Cărora nu le rămâne decât să se consoleze pe WhatsApp” (Sturza, 2014). Și printre toate tipurile de site există și cele prin care diverși utlizatori caută să difuzeze secvențe video: de exemplu Vimeo sau Youtube. Se creează o comunitate care asigură materialul de difuzat, site-ul oferind găzduire tuturor fișierelor încărcate de oriunde în lume. Iar un număr și mai mare de oameni caută aceste site-uri pentru a vedea imaginile, pentru asculta muzica, pentru a vedea filme,pentru a urmări pur și simplu ceea ce au împărtășit alții. Dar despre un astfel de site, youtube, va fi vorba în continuare, in extenso.

1.2. Implicațiile economice

1.2.1. Noua economie- componente

Sloganul „Ești în pagini aurii, deci exiști”, (http://www.administrare-marci.ro/marca-3235-esti-in-pagini-aurii-deci-existi.html), a fost o idee inspirată pentru catalogul de afaceri ‘Pagini Aurii’ dar poate fi extins pentru domeniul virtual. Acum un site este obligatoriu pentru o companie care astfel își face simțită prezența pe piață. Un site în care să fie prezentată oferta de produse destinate comercializării dar și informații utile comunicării cu acea companie. Informații despre calitatea produselor și despre modul de folosire, în general informații care să sporească încrederea în produse și în companie a celui care vizitează acel site. Încă din anii ’90 se punea problema ca un producător să-și poată lărgi sfera potențialilor clienți prin plasarea în bazele de date ale motoarelor de căutare. Astfel că un catalog de genul ‘Pagini Aurii’ căpăta proporții uriașe prin intermediul internetului. Cu cât baza de date a crescut în dimensiuni, cu atât s-a acutizat problema priorității în identificarea în această bază de date. În ce măsură o companie producătoare a unui produs căutat de un potențial client apare listată în primele 10-20 de poziții ale unui răspuns care poate conține sute, mii sau zeci de mii de alternative. De aici o competiție pentru atragerea unui număr cât mai mare de potențiali clienți, de diversificarea elementelor care să determine o rapidă identificare a companiei și atractivitatea contactului cu imaginea acesteia. Mult timp spațiul virtual a fost văzut ca un mijloc de publicitate, de promovare propriei imagini și a ofertei de produse propuse vânzării, de prezentare, pur și simplu. Ceea ce nu era deloc puțin și continuă să fie o cerință minimală și azi. Evoluția tehnologiei și inovația în domeniul bancar, al transferurilor monetare, au determinat o treaptă nouă în privința aspectului economic al internetului. Posibilitatea de a face o plată prin intermediul comunicației pe internet a însemnat pasul decisiv spre vânzările online. Astfel că au apărut magazine virtuale. La început ca reprezentând producătorul, ce-și oferea produsele direct spre comercializare prin intermediul internetului, apoi fiind reprodusă pe net întreaga desfășurare organizatorică a comerțului clasic din mediul fizic. Posibilitatea de a folosi cardul bancar prin internet, de a emite ordine de plată, a cerut asigurarea securității transferului. Desigur că magazinele virtuale s-au adaptat mediului, prin modul de prezentare a mărfurilor, prin modalități de informare despre caracteristicilr acestora și prin publicitate. Legislația a fost adecvată, pentru a garanta corectitudinea tranzacției. Comerțul pe internet se mai numește E-commerce sau eCommerce și, conform descrierii wikipedia cunoaște următoarele forme de manifestare:

B2B (business-to-business), în care cele două părți sunt organizații care au ca obiect de activitate și vânzarea-cumpărarea;

B2C (business-to-consumer), în care vânzătorul este o organizație iar cumpărătorul este o persoană fizică;

C2B (consumer-to-business), în care raportul anterior se inversează, individul oferind un produs unei organizații;

C2C (consumer-to-consumer), în care indivizii vând și cumpără, unul de la altul, ca pe o piață de profil, doar că pe site-uri dedicate;

B2G (business-to-government), când statul diseminează informația către comunitatea de afaceri și alege optim un furnizor;

G2B (government-to-business), unde este vorba de guvernul care vinde bunuri sau servicii către clienții-companii;

G2C (government-to-consummer), în cazul în care guvernul oferă servicii către cetățeni (de exemplu achitarea online a unor taxe).

Enciclopedia electronică wikipedia oferă un istoric din câteva momente semnificative în evoluția comerțului electronic și putem menționa lansarea în 1995 a magazinului online Amazon.com, un magazin deschis non-stop, în același luând naștere și platforma virtuală eBay, destinată comerțului între persoane fizice. Această din urmă formă de comerț a simțit nevoia de a avea o formă alternativă de plată. Așa a apărut PayPal, platforma virtuală care permite transferuri bancare prin intermediul unei adrese de email și o conexiune la un card, fără a mai fi nevoie ca vânzătorul să aibă structura specială de asigurare a tranzacției securizate prin intermediul direct al cardului. Aspectele economice ale internetului vizează și domeniul resurselor umane, oferind o piață și pentru forța de muncă. Pentru anumite domenii este valorificat avantajul internetului de a facilita transferul produsului, creat de o persoană, prin email sau, în general, un transfer de fișiere. Astfel, domeniul IT (Information Technology) se pretează externalizării serviciilor, acțiune denumită și outsourcing (outside-resource-using). Astfel multe companii apelează la serviciile oferite de indivizi sau de alte companii cu abilitățile necesare, cu o răspândire fără limite pe suprafața globului, spre a rezolva anumite proiecte. O conexiune la internet este un minim necesar. Multe companii au diminuat semnificativ logistica tradițională din actul de comercializare a unor produse, prin aplicarea mecanismului de plată online. Așa se întâmplă, de exemplu, cu companiile transport aerian, biletele de călătorie fiind în marea majoritate a cazurilor procurate de pe internet. Avantajul de a degreva vânzarea de condiționarea fizică a unui spațiu rezervat comerțului, a unui anume loc și a unui, în favoarea universalizării accesului la magazinul virtual a fost valorificat ca atare.

Un aspect delicat din punct de vedere economic îl reprezintă cazul presei care la început oferea și pe site conținutul apărut pe hârtie. Creșterea rapidă a accesului la internet pentru tot mai multă lume a determinat alegerea de a citit presa gratis, online. Scăderea drastică a tirajelor edițiilor pe suport clasic, de hârtie, a dus la identificarea de soluții alternative. Unele publicații au trecut la solicitarea unei plăți pentru a permite accesul la ediția online, altele s-au îndreptat mai puternic spre a atrage publicitatea. De altfel aceasta este tot mai prezentă în spațiul virtual. La Forumul Economic Mondial de la Davos, tema dezbaterii din acest an, din 22-25 ianuarie 2014, a fost: “Remodelarea lumii: consecințe pentru societate, politică și afaceri” Surprinzător a fost că, așa cum semnalează Cătălin Sturza într-un articol din revista Cultura, manageri ai unor foarte mari companii s-au arătat îngrijorați de progresul lent al managementului în raport cu cel al tehnologiei, de apariția din necunoscut a unor competitiori. „Paradoxal e, în acest caz, că tocmai unele dintre acele companii care au dat impulsul inițial Internetului –cum sunt Intel și Siemens- par să fie, acum, puse în pericol de creația lor. Era www nu e, așadar, o eră a părinților care își devoră copiii: e o eră a părinților care nu mai țin pasul cu copiii și care, în consecință, riscă să iasă prematur (și oarecum rușinos) la pensie” (Sturza, 2014, p.32). Despre ce a pățit o altă mare companie, din pricina unui text postat pe un blog, povestește Dorina Guțu-Tudor în volumul New, New Media. „În momentul în care computerul personal i s-a defectat, Jeff Jarvis nu avea cum să știe că acesta era începutul unui lanț de evenimente în urma cărora va intra în istoria blogosferei” (Guțu-Tudor, 2008, p.45). El însuși descrie, cum s-au petrecut lucrurile și ce sens major a căpătat, în volumul What Would Google Do?. Cum a cumpărat un calculator de la firma Dell, cum a plătit suplimentar pentru servicii de asistență tehnică și cum, în ciuda unor probleme apărute la scurt timp de la cumpărare, deși plătise pentru asistență la domiciuliu, a trebuit să ducă el calculatorul în service, cu timp pierdut și, mai ales, cu apariția ulterioară a unei noi probleme. Toate astea l-au exasperat și l-au determinat să-și verse oful pe blogul personal. Era în iunie 2005 și titlul ales a fost simplu: Dell sucks! „Asta nu-i chiar atât de juvenil precum pare deoarece, dacă veți căuta pe Google după numele oricărui brand urmat de cuvântul "sucks" veți găsi Raportul Consumatorului din partea oamenilor” (Jarvis, 2009, p.12). Jarvis a vrut doar să atenționeze pe alții. Au apărut comentarii din partea celor care citiseră postarea, au fost trimiteri din alte site-uri către blogul său. Numărul referințelor a crescut considerabil și s-a pus problema în ce măsură compania Dell urmărește asemenea reacții. Un jurnalist s-a interesat la companie dar aceasta a declarat că este preocupată de comunicarea cu publicul doar pe propriul site, în termenii săi. Doar că publicul a continuat să discute în condițiile sale, exterior site-ului companiei. „Curând, postarea de pe blogul meu a început să avanseze în rezultatele căutărilor, cu Google, după cuvântul "Dell", ajungând în prețioasa primă pagină, la doar câteva poziții în spatele link-ului către pagina "home' a companiei Dell. Discuția despre postarea mea de blog a fost începutul avarierii bradului Dell” (Jarvis, 2009, p.13). Au fost consecinte financiare chiar dacă, într-un târziu, compania a căutat să ofere clientului nemulțumit un alt produs. Cu acest caz a început să fie vizibilă forța diseminării informației, a posibilității de comunicare, pur și simplu a rețelelor sociale. Numărul membrilor și apetența pentru discuție au devenit elemente de care trebuie să țină seama o companie, acționarii acesteia. Ulterior Dell a schimbat politica, s-a orientat spre blogurile care abordau produsele companiei, comunicarea cu acestea și rezolvarea problemelor au schimbat și reacția publică. Blogurile au complimentat schimbarea de atitudine. Mai apoi compania și-a deschis propriul blog pentru o comunicare flexibilă, adaptată unei noi realități.

Alexandru-Brăduț Ulmanu semnalează, în volumul Cartea fețelor, faptul că prin dezvoltarea internetului în sfera economicului, controlul se mută la consumator. În marketingul de până acum companiile controlau alegerile noastre, prin publicitate, fără ca în public să se audă și comentariul consumatorului. Sau nu pe scară largă. Prin apariția rețelelor de socializare asistăm la o mutare drastică de accent. „Brandurile nu-și mai aparțin, cel puțin nu în aceeași măsură, pentru că nu au aceleași posibilități de a controla mesajul. Oamenii au mai multă încredere în prieteni decât în branduri […]” (Ulmanu, 2011, p.169) După ce vine cu date preluate dintr-un sondaj, autorul vorbește despre puterea publicului, o evidență, și aduce un exemplu celebru, semnificativ pentru schimbările pe care le impune social media. Este vorba de povestea lui chitaristului David Carroll care la un zbor cu compania United Airlines a observat modul neîngrijit în care erau manipulate bagajele, consecința fiind deteriorarea chitarei sale, în valoare de 3500 de dolari. Timp de nouă luni a încercat prin repetate apeluri către companie, fiind purtat de la un compartiment la altul, cu pasarea responsabilității, să-și recupereze paguba. La un moment dat a primit un răspuns declarat ca fiind ultimul pe respectivul subiect și rezoluția era că United Airlines nu-și asumă nicio responsabilitate. De aici încolo a urmat secvența revoluționară. David Carroll a transmis companiei aeriene că va scrie trei cântece despre experiența avută, că le va plasa pe YouTube și le va oferi gratis tuturor, scopul său fiind să adune un milion de vizionări într-un an. Versurile primului cântec, United breaks guitars, lansat pe 6 iulie 2009, descriu fidel pățania artistului. Clipul a avut 150.000 de vizitatori în prima zi de expunere și a devenit subiect la știrile televiziunilor. A fost contactat United Airlines care a revenit la gânduri mai bune dar deja 500.000 de vizionări s-au strâns dupa trei zile. În opt luni ajunsese la zece milioane. Acum (22 mai 2014), sunt contorizați 13,983,009 vizitatori (https://www.youtube.com/watch?v=5YGc4zOqozo). Acțiunile United Airlines au cunoscut o scădere drastică, de 10%, cauzând pierderi de 180 milioane dolari. (Ulmanu, 2011, p.172) A urmat al doilea cântec, făcut public pe YouTube la 17 august 2009, (la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=h-UoERHaSQg), care acum are 1,761,373 vizitatori la 1 martie 2010 și cel de-al treilea, “United We Stand” on the Right Side of Right, cu 697.738 vizitatori (https://www.youtube.com/watch?v=P45E0uGVyeg). Eric Qualman sintetizează, în finalul studiului său,: „[…] companiile necompetitive și produsele nu se pot ascunde în spatele unor bugete masive pentru marketing. Zilele când se striga marfa în gura mare și se impunea mesajul în masse, s-au dus. Companiile de succes în social media funcționează mai degrabă precum companiile de divertisment, ca editurile sau precum organizatorii de petreceri decât ca tradiționalele agenții de publicitate” (Qualman, 2013, p.226).

1.2.2. Comunicarea online

Comunicarea este unul dintre scopurile fundamentale ale internetului. Amploarea pe care a căpătat-o a depășit orice închipuire. Prima formă de comunicare prin internet a fost a scrisorilor electronice. Poșta electronică, e-mail, este și astăzi cea mai răspândită atât prin număr de conturi cât și ca volum traficat. Conform unei statistici prezentate de Radicati Group, Email Statistics Report, 2013-2017, dacă în 2013, în toată lumea, erau 3,9 miliarde de căsuțe de email, estimarea pentru 2017 este de 4,9 miliarde. S-au avut în vedere conturi active, adică acelea care au cunoscut cel puțin o accesare în decurs de trei luni cât a durat cercetarea. Majoritatea traficului este, la ora actuală, generată de mediul de afaceri și se preconizează a rămâne principala cale de comunicare electronică în acest sector. În privința persoanelor particulare, deși numărul de căsuțe de mail e în creștere, activitatea de transmitere a mailurilor scade în defavoarea comunicării prin rețele de socializare. Creșterea numărului de căsuțe de email se explică prin faptul că mesageria instant și social media cer o înregistrare prin intermediul unei adrese de email (www.radicati.com, 2013, pp.2-5). Cele mai importante platforme care oferă gratuit spațiu pentru o căsuță de email sunt Google (prin Gmail) și Yahoo. Acestea se întrec în a veni în sprijinul utilizatorilor cu noi facilități, de la spațiul teoretic infinit până la motoare de căutare în arhiva de scrisori electronice, în agenda cu adrese, creșterea volumului atașurilor acceptate la un mesaj etc. Ambele aceste două mari furnizoare de servici de poștă electronică au în vedere și disponibilitatea pentru mesagerie instant. Acest gen de comunicare are o istorie independentă. La poșta electronică doar se transmit ‘scrisori’ care sunt recepționate de programul de la destinație, fiind deschise de către destinatar fie imediat, dacă se află conectat la calculator și dorește aceasta, fie ulterior, după un timp nedefinit. Dar oamenii și-au dorit mai mult și a apărut posibilitatea de a transmite mesaje în timp real, între doi sau mai mulți participanți conectați la diferite puncte din rețeaua de internet. Au fost așa numitele ‘chat room’, spații destinate comunicării, pe anumite site-uri. Oricine se putea înscrie cu un simplu nume, real sau inventat (nickname). Fiecare dintre cei înscriși puteau vedea ceea ce se discută în acea ‘încăpere’, fiind discuții pe topic comun, despre care se putea exprima fiecare. De asemenea, ca la orice adunare reală de oameni, exista și posibilitatea ‘retragerii’ de la discuțiile comune la dialoguri separate între două persoane. Au apărut programe speciale, dedicate comunicării instant (MSN, mIRC, Odigo, ICQ, Yahoo Messenger) care permiteau nu doar dialogul în timp real, între doi parteneri conectați simultan la rețea, dar și depunerea de mesaje către un partener offline, mesaj pe care acesta îl găsea ulterior. Aceste programe au cunoscut o seamă de extinderi funcționale. De exemplu ICQ permitea căutarea de parteneri de discuție, printre toți abonații la acest program, după diferite criterii, în funcție de cât de mult s-a descris fiecare. Începuturile acestui gen de comunicare aveau în vedere dialogul cu un necunoscut. Cel puțin în primă fază. Căutarea de noi parteneri de discuție. Comportamentul fiecăruia era diferit. Unele persoane căutau mereu persoane noi, altele rămâneau în legătură cu acelea pe care deja le ‘cunoscuseră’, atât cât își dezvăluia fiecare din propria identitate. Devenise regulă ca primul schimb de replici între două persoane (fiecare cu câte un nickname mai mult sau mai puțin sugestiv) să includă rugămintea „pls asl” („please: age, sex, location”). Mobilitatea de asumare a unei identități se regăsește și azi în noile rețele sociale. În cartea lor, Born Digital. Understanding the first generation of Digital Natives, John Palfrey și Urs Gasser analizează comportamentul celor născuți în era digitală, care cunosc internetul din primii ani de viață. Formulează cazul ipotetic al unei fete de 16 ani care în aceeași zi își schimbă identitatea contului de pe internet, se descrie în mai multe moduri și își schimbă fotografia de reprezentare. „Așa că formarea identității la nativii din era digitală e diferită de a acelora din era pre-digitală, în sensul că la aceștia este mai multă experimentare și reinventare de identitate, și există diferite moduri de exprimare, precum YouTube sau blogurile. Aceste căi de exprimare a identității apar părinților și profesorilor mai străine decât sunt în realitate” (Palfrey & Gasser, 2008, p.21).

Mesageria instant a avut și are într-o anumită masură și azi un caracter de rapiditate, e cel mai adesea radical deosebită de un dialog în tihnă. Este o senzație a presiunii timpului deși, paradoxal, viteza de transfer poate să fie o frână pentru această grabă. La începuturi aproape că se putea vedea fiecare literă cum apare ‘scrisă’ de interlocutor. Astăzi, când dimensiunea replicii interlocutorului este mai mare sau vietza de transfer mai redusă, programul anunță așteptarea până la terminarea mesajului de către celălalt. Graba de a comunica multe lucruri într-o unitate de timp redusă ori pur și simplu într-un spațiu-ecran restrâns dar și absența contactului vizual și, totodată, a prezenței fizice a celuilalt, toate astea au condus la apariția unui subdomeniu al limbajului, a unui set de semne care transmit stări. Sunt așa-numitele emoticoane. La început acesteau erau exclusiv din caracterele de pe tastatură, iar mai apoi au fost înlocuite de simboluri grafice sugestive. Iulian Comănescu scrie în prefața cărții lui Alexandru-Brăduț Ulmanu: „[…] emoticonii erau o formă de paralimbaj, de limbaj care însotește un alt limbaj. Asa cum, de pildă, este body language-ul. Or, pe Internet e nevoie de așa ceva. Chat-ul și alte tipuri de conversație mediată golesc mesajul de haloul cu care acesta circulă prin lume atunci când discuția e nemediată” (Ulmanu, 2011, p.11).

Evoluția tehnologică a adus web-cam-ul și viteza sporită în conexiunile de internet astfel încât s-a putut trece la o comunicare audio-video. Mesageria instant a fost îmbogățită cu imaginea interlocutorului precum și cu sunetul vocii sale. De asemenea au apărut programe care permit dialogul vocal, telefonic, prin intermediul calculatorului (Skype)

Un mod aparte de comunicare este al blogurilor. Apărute ca un fel de jurnal online, în care posesorul notează, fie zilnic, fie mai rar, fie chiar mai des, opinii personale, informații etc. Și la care există posibilitatea de comentariu din partea cititorilor, deschizându-se o cale către dialog. Ulterior a apărut așa numitul blogroll, o listă de link-uri către alte bloguri pe care le recomandă un blogger. Conexiunile acestea ce se ramifică în toate direcțiile alcătuiesc blogosfera. Cuvintele scrise pe un colț de blog pot cuceri o lume întreagă. Dorina Guțu-Tudor parafrazează: „Astăzi se pare că cele 15 minute de celebritate (concept inventat de Andy Warhol în anii ’80) sunt înlocuite de 15 megabiți de celebritate” (Guțu-Tudor, 2008, p.33).

Apoi vine epoca rețelelor de socializare, unde cei înscriși au parte și de comunicare individuală, prin mesaj instant sau offline, dar și de difuzare a propriilor texte ori de promovare a unor elemente de text, video sau audio: MySpace, FaceBook, Flickr, Second Life, YouTube etc. „Dacă în comunicarea personală e vorba de o relație unu la unu, în care cele două persoane implicate sunt pe rând (și uneori simultan) emițător Și receptor, în comunicarea mass media avem de-a face cu modelul unul (sau puțini) către mulți. Social media, pe de altă parte, permit comunicarea după modelul mulți către mulți (unde termenul mulți este, desigur, relativ)” (Ulmanu, 2011, p.30).

Rețeaua LinkedIn este gândită pentru interconectarea profesioniștilor, după domeniul fiecăruia. Picasa se adrsează celor care oferă multe fotografii, Google Docs permite colaborarea pe documente comune, Twitter cu mesaje scrute bazate pe cuvinte cheie, răspândite instant și, prin adaptarea la telefonia mobilă, ajungând mai repede oriunde.

Un exemplu interesant de relaționare este Wikipedia (și site-urile asemănătoare), unde construcția este democratică, oricine având posibilitatea de a adăuga o pagină la enciclopedie, de a modifica informația din ea (desigur, cu un set de reguli precise pentru a se asigura acuratețea acelor informații). Trilulilu a pornit ca o platformă de partajare a unor înregistrări audio, pentru ca în timp să cumuleze și înregistrări video, domeniu unde activau deja Vimeo și YouTube, aceasta din urmă cea mai intens utilizată.

Alexandru-Brăduț Ulmanu descrie rețeaua Facebook prin imaginea unui spațiu comun gen living-room, un spațiu comun mai intim decât o piață publică. „E un spațiu de social grooming, locul în care grupul se întreține. Acolo se dau petrecerile sau se joacă cărți și tot acolo te afunzi în fotoliu cu o carte în mână, în timp ce, în jurul tău, fiecare se ocupă cu ce îl privește” (Ulmanu, 2011, p.52). Pentru ziua mondială a comunicării, Papa Francisc și-a intitulat mesajul Comunicarea în folosul unei autentice culturi a întâlnirii. Pornind de la întrebarea din evanghelie: „Și cine este aproapele meu?”, Papa, în cuprinsul mesajului, vorbește despre parabola Bunului Samaritean ca fiind o parabolă a comunicării. „Cei care comunică, în fapt, devin apropiați” (Francis, 2014, www.pccs.va).

1.2.3. Cultura de internet

Chiar așa se intitulează un articol din Dilema veche, din 16 octombrie 2008, semnat de Andrei Pleșu. Autor care și-a mai exprimat rezervele față de o anumită exacerbare a apelului la spațiul virtual, declarând, totuși, că atât calculatorul cât și internetul i-au schimbat viața în bine. Dar „[…] au introdus în metabolismul culturii un coeficient de facilitate, care presupune, e drept, acces prompt, dar și lene mentală, pasivitate, impostură.” Ba chiar adaugă despre impostură că este „paguba subiacentă a culturii de internet.”

Alexandru Matei comentează în revista 22, din 21 mai 2008, un studiu al lui Constantin Vică, despre același subiect. La verdictul lui Adrian Pleșu adaugă o interpretare filosofică. „Spatiul prezenței este înlocuit cu spațiul dorinței.” Practic, „spațiul se desface, aria nu mai poate fi caracterizată la superlativul relativ, dar timpul rămâne același. Spațiul virtual nu reușește să înlocuiască realitatea, pentru că dimensiunea temporală nu poate fi înlocuită. Ea este una singură, a mea ca ființă finită.” Și autorul brodează pe raportul dintre căutarea informației și plăcerea „nelimitării” acestei căutări.

Enciclopedia Wikipedia a rezervat o pagină conceptului de cyberculture sau cultura calculatorului. Este vorba despre cultura apărută și care se dezvoltă din utilizarea rețelei de calculatoare în comunicare, divertisment și sfera economică. Aici intră și studiul fenomenelor sociale asociate internetului: comunități online, jocul cu mai mulți participanți online, social media, elemente de identitate și intimitate etc. Termenul de cyberculture este folosit cu flexibilitate, în general fiind cu o referință la comunitățile virtuale și se extinde la o gamă largă de tipul cyber-topics. Pot fi asociate mișcări intelectuale și culturale precum cyborg theory (vezi Cyborg Manifesto pe pagina wikipedia) sau cyberpunk. Termenul incorporează și valențe anticipative. Cyborg Manifesto este un eseu semnat de Donna Haraway și apărut în 1991 în volumul Simians, Cyborgs and Women: The Reinvention of Nature (New York; Routledge, 1991), pp.149-181. Eseul este o încercare de desprindere de mitul Oedipian și de doctrina originară precum Geneza. Conceptul de cyborg respinge delimitările rigide precum acelea care separă umanul de animal și umanul de mașină. „Cyborg nu ar trebui să recunoască Grădina Edenului; nu e făcut din glod și nu poate visa la întoarcerea în țărână”. (Haraway, 1991, p.3) Cyberculture nu reflectă o cultură unificată, singulară, nu este monolitică. Este maleabilă, perisabilă și profilată după utilizatori. Este mediată de ecranul calculatoarelor, depinde de abilitatea manipulării instrumentelor hard și soft, este o cultură cognitivă și care nu ține de geografie, multiplică punctele de vedere pe un subiect, prin posibile înțelesuri date de accente care țin de particularitățile locale și temporale. Se confruntă cu noțiunile de identitate și credibilitate și intervin factori precum: anonim versus cunoscut, legătura cu o identitate fizică versus o identitate virtuală, sistem normal versus sistem nenormat de comentarii, moderat versus nemoderat, cu feedback pozitiv sau mixt. Lev Manovich, vorbește în lucrarea sa New Media from Borges to HTML (introducere la The New Media Reader, editată de Noah Wardrip-Fruin and Nick Montfort, The MIT Press, 2003), despre ceea ce definește această categorie. Vorbește despre întrebările apărute o dată cu preferința unor artiști pentru creația digitală. Discută despre New Media ca un amestec de convenții între cultural convențională și cea software, despre estetica acestor noi forme de creație și comunicare, despre execuția mai rapidă a unor algloritmi executați manual anterior, despre codarea unei noi avantgarde, despre articularea unor idei similare artei postbelice. „E timpul să-i tratăm drept mari artiști moderni pe cei care au articulat idei fundamentale în privința interacțiunii om-calculator. Nu doar că ei au inventat noi căi de reprezentare a oricărei informații (și prin urmare toate datele care au de-a face cu “cultura”, precum experienta umană în lume și reprezentarea simbolică a acestei experiențe) dar ei au redefint radical interacțiunile noastre cu vechea cultură” (Manovich, 2003,p.9).

La final câteva exemple despre cum literatura română a ajuns a reflecta impactul internetului în viața oamenilor: romane precum Chemarea lui Matei, din 2002, al Florinei Ilis, ori Omulețul roșu, al Doinei Ruști, un volum de poezie: Singurătatea vine pe facebook, 2012, Dan Mircea Cipariu.

Capitolul 2: Sisteme

2.1. Platforme

2.1.1. Tipuri de platforme

Tehnologic vorbind, o platformă reprezintă o structură constructivă care permite crearea unor produse, dezvoltarea. În domeniul calculatoarelor, structura hardware este o platformă pentru sistemele de operare, acestea fiind, la rândul lor, platforme pentru aplicațiile software. Structura hardware are în centru microprocesorul și după familia din care face parte, deosebim ca platforme (câteva exemple):

-Intel x86 dedicate sistemului de operare Windows, combinație care a primit numele de Wintel;

-MacIntosh, pentru calculatoarele Apple, cu sistemul de operare MacOS;

-ARM, arhitectură RISC, răspândită la dispozitivele mobile.

Dacă la început era o mai strictă delimitare, ulterior dezvoltarea a făcut să se extindă baza de aplicații. De la Windows NT încoace, s-a trecut de la compatibilitatea IBM la Wintel și deja s-a ajuns ca pe procesoare Intel să apară alte sisteme: MacOS X și Linux.

Ca sisteme de operare, avem:

-Windows, produs al companiei Microsoft;

-Linux, creat ca alternativă la Windows, mai ales pentru a promova principiul Free Software, a ajuns acum a fi prezent pe cele mai rapide calculatoare din lume;

-OS X, fost MacOS, pentru calculatoarele Apple, etc

Platforma presupune un set de proceduri software, bine structurate, adunate ntr-o bibliotecă pentru uzul programatorilor

Structurile de tip framework, (CMS= content management system), permite dezvoltarea aplicațiilor de comerț electronic (e-commerce) sau activități interactive, precum blogurile. Aplicațiile web sunt de tipul cross-platform, adică funcționează pe mai multe tipuri de platforme. Ele sunt accesibile prin diferite programe de tip web browser (Mozilla Firefox, Google Chrome, Opera, Microsoft Internet Explorer, etc), pe diferite sisteme de operare. Java este un set de programe și specificații create de Oracle Corporation în vederea dezvoltării de aplicații incorporate în diferite aparate, telefoane mobile, servere și supercalculatoare. Sunt des întâlnite aplicațiile Java applets, destinate calculatoarelor desktop, accesibile printr-un browser web, în format cod binar, instalându-se în calculator în vederea îmbogățirii unei pagini de internet cu diferite elemente acre sporesc interactivitatea. JavaScript, PHP, Perl sunt limbaje destinate dezvoltării web, în sistem cross-platform.

O platformă socială este definită, conform Techopedia, ca o tehnologie web care permite dezvoltarea, desfășurarea și întreținerea soluțiilor și serviciilor de medii de socializare. Furnizează abilitatea de a crea web-site dedicate, cu funcționalitate completă în rețea de socializare. (http://www.techopedia.com/definition/23759/social-platform)

O astfel de platformă activează comunități, partajare de conținut, adăugarea de prieteni, setarea unor controale de intimitate și alte elemente de rețea. Jeff Jarvis vorbește despre Google ca platformă: „Google este prima companie post-media. Spre deosebire de Yahoo, Google nu este un portal. Este o rețea și o platformă. […] Merge către oameni” (Jarvis, 2009, p.5). Google are mai multe platforme: Blogger pentru publicarea de text, Google Docs și Google Calendar pentru operațiuni de birou, YouTube pentru partajarea fișierelor video, Picasa pentru fotografii, Google Analytics pentru a urmări traficul pe site-uri, Google Groups pentru comunități, AdSense pentru venituri. Apoi Jarvis exemplifică și cu Google Maps care are fi putut fi doar un site, dar este mult mai mult, hărțile pot fi incluse în alte site-uri. Diverse alte companii, organizații, persoane, pot integra în propriile site-uri aceste hărți, pot astfel semnaliza anumite lucruri, înlesnesc transmiterea mesajelor. Google însuși folosește aceste hărți, în aplicația de web, pentru ca în propriul motor de căutare să asocieze și publicitate relevantă pentru un loc anume. „Google Maps este așa de util pe iPhone-ul meu că am plătit pentru el” (Jarvis, 2009, p.33). Jarvis adaugă: „Dacă ai o platformă, ai nevoie de oameni care să o dezvolte, de antreprenori care să construiască pe ea, să sporească funcționalitatea și valoarea, aducând mult mai mulți utilizatori. Facebook a făcut asta” (Jarvis, 2009, p.34). Și exemplifică prin cifre: Facebook, care avea 500 de angajați în 2008, a ajuns la 200.000 de dezvoltatori care au creat 20.000 de noi aplicații, practic fără vreun cost pentru companie. Implementarea serviciilor oferite în spaniolă și germană s-a făcut prin folosirea unor instrumente pe site care au permis traducerea, prin surpotul utilizatorilor, gratis.

Impactul economic al platformelor este analizat pe larg de către Erik Qualman în cartea dedicată fenomenului 'socialnomics', despre îmbinarea aspectelor ecomice și sociale prin prisma noilor facilități tehnologice. „Companiile trebuie să exerseze responsabilitatea socială și utilizatorii trebuie de asemenea să se angajeze cu cele mai bune practici în comportament pentru a se asigura securitatea de utilizare” (Qualman, 2013, 113). Și el consideră că platformele existente, precum, Pinterest, Youtube, Vimeo, Linkedln, Facebook, Twitter etc, trebuie să fie folosite la maximum.

O mare popularitate cunoaște sistemul de operare Android, bazat pe un nucleu Linux, implementat pe dispozitivele smartphone. Android oferă o iterfață cu manipulare directă, inițial implementată pe ecranele de tip touch-screen. Acum dispozitivele smartphone și tabletele oferă această manipulare manuală, prin atingere punctuală, prin atingere continuă pe o suprafață (ca o trasare a unei linii cu degetul), prin ciupire sau reversul ei. Prin aceste operațiuni se manipulează obiecte virtuale de pe ecran. Tastatura este virtuală. Producătorii de smartphone oferă deja posibilitatea utilizatorilor de a descărca o aplicație specială prin care pot urmări înregistrările de pe YouTube fără a mai porni un brower de web. De asemenea dispozitivul oferă facilitatea ca o înregistrare făcută de utilizator să fie ușor încărcată pe YouTube. Este înlesnit astfel fluxul de informație, de la captura de imagini din mediul real, până la postarea pe internet și partajarea către public.

2.1.2. Licențe de funcționare

Conform Wikipedia, „O licență software este un instrument legal (de regulă printr-un contract juridic, cu sau fără material tipărit) guvernând folosirea și redistribuirea acelui software.” O licență software se încadrează într-un din aceste două categorii: licență cu proprietate și sursă liberă și deschisă.

IBM a fost prima companie care a început să factureze partea software din produsele sale și să pună bazele dreptului de proprietate intelectuală în acest domeniu. În cadrul licenței cu proprietate există formula EULA (End-User License Agreement), ca un contract între licențiator și cumpărător, stabilind drepturile cumpărătorului de a folosi acel produs software. De foarte multe ori acest contract se prezintă în formă digitală, într-o formă interactivă, la începutul utilizării programului respectiv. Utilizatorul este îndemnat să citească datele contractuale și să decidă în cunoștință de cauză dacă acceptă sau nu, exprimându-se printr-un click sau printr-o tastă (are de ales între varinatele ‘Accept’ și ‘Decline’).

Internetul oferă însă și varianta de software liber, adică acest tip de produs, conform Wikipedia, „poate fi studiat, modificat, îmbunătățit și distribuit cu restricții minime.” Acest tip de software se distribuie împreună cu codul sursă și cu o notă care să menționeze caracterul de software liber, descris mai sus. Un astfel de exemplu este licența GNU GPL (GNU General Public Licence), unde GNU este, conform Wikipedia, „GNU (wich is Unix) Not Unix (wich is GNU)” (un joc de cuvinte pentru o echivalență între două sisteme de operare, dintre care unul, GNU, este software liber). Organizația care urmărește promovarea libertății de a crea, distribui și modifica software, se numește Free Software Foundation (FSF), organizație non-profit, fondată de Richard Stallman în 1985.

Uneori lucrurile au evoluat și dinspre libertate spre proprietate. Sursa codului implementării Java de către compania Sun a fost disponibila un timp dar apoi au apărut termeni de licențiere, termeni care nu mai satisfac criteriile organizației FSF pentru a fi în categoria software liber. Anunțul despre cerințele companiei Sun, vizavi de folosirea produsului Java, a generat reacții și, chiar dacă ulterior lucrurile s-au îndreptat într-o anumită masură, articolul (The Curious incident of Sun in the Night-Time) semnat de Richard Stallman, datat 24 mai 2006, a rămas de referință. „De ce a generat acest non-incident o reacție largă și confuză? Probabil pentru că oamenii nu citesc aceste anunțuri cu atenție. Chiar de când a fost inventat termenul de "open source", am văzut companii care găsesc moduri de a-l folosi împreună cu numele produsului lor în aceeași propoziție.[…] Cititorul neatent ar putea remarca cei doi termeni în vecinătate și presupune incorect că unul se referă la celălalt” (Stallman, 2006).

Un alt aspect este acela al deplasării accentului dinspre suporturile clasice spre digital. John Palfrey și Urs Gasser amintesc, în volumul Born Digital, despre succesul afacerii iTunes și despre orientarea companiilor de înregistrări muzicale să licențieze muzica lor către distribuitori digitali. „Aceste inovații în afaceri demonstrează promisiunea de rezolvare a crizei meddilor digitale și aducerea Nativilor Digitali înăuntru, la adăpost” (Palfrey & Gasser, 2008, p.144).

2.1.3. Elemente de legalitate

Internetul cunoaște numeroase aspecte care țin de legalitate. După ce am discutat despre sistemul de licențe, iată și altă preocupare, a „lărgirii domeniului de creații disponibile, tuturor, în mod egal, atât pentru a fi utilizate ca atare cât și pentru a constitui o parte a altor creații.” Este o organizație non-profit care are ca misiune: „Creative Commons dezvoltă, susține și asistă infrastructura tehnică și legală care să maximizeze creativitatea digitală, partajarea și inovarea” (Creative Commons/About). Iar ca viziune are în vedere accesul universal la cercetare și educație, participarea deplină în cultură, având în vedere posibilitățile internetului. Președintele organizației, Laurence Lessig, apreciază că firmele de distribuție îngrădesc accesul la cultură. El a folosit adesea sintagma “cultura permisiunii” pentru a descrie „o societate în care restricțiile dreptului de autor sunt omniprezente și obligatorii în măsura în care orice operă cu drept de autor trebuie să fie explicit închiriată.” El a folosit și sintagma “cultura remix” în care avem de-a face cu opere derivative (Wikipedia, Permission culture). Un exemplu pentru acest tip de opere, derivative, este lucrarea lui Marcel Duchamp, cunoscută și sub numele Mona Lisa cu mustață (Wikipedia, derivative work).

Putem analiza, spre exemplu, chestiunile legate de aspectul legal al platformei You Tube. Pe una dintre paginile site-ului, cea de Terms of Service (Condiții de utilizare), www.youtube.com/t/terms, sunt precizate informațiile legate de aceasta. De la bun început se precizează: „Utilizarea, de către Dvs., a site-ului YouTube („Site-ul") și a oricăror produse, canale, software, data feeds și servicii YouTube, inclusiv a player-ului video YouTube ce poate fi importat („Player YouTube"), care vă sunt puse la dispoziție pe sau de la sau prin intermediul Site-ului, de către YouTube (denumite, împreună, „Serviciile") fac obiectul condițiilor unui acord juridic încheiat între Dvs. și YouTube” E vorba de condițiile de utilizare, de politica de confidențialitate și de ghidul comunității You Tube. Utilizarea serviciilor presupune acceptarea condițiilor. Cei care își creează un cont pe această platformă trebuie să furnizeze informații corecte și să asigure confidențialitatea. Lor le revine responsabilitatea pentru ceea ce fac prin intermediul contului. Iată câteva dintre restricții (în cele ce urmează, prin ‘Conținut’ se întelege textul și materialul audio-video încărcat pe site):

legate de distribuirea vreunei părți din site sau de servicii, cu excepția cazului în care You Tube pune la dispoziție instrumente dedicate;

legate de interdicția modificării vreun părți din site;

acordul de a nu accesa Conținutul prin nicio tehnologie sau mijloace, cu excepția paginilor de playback video ale Site-ului în sine, Player-ul YouTube, sau orice alte mijloace indicate în mod expres de YouTube pentru acest scop;

legate de restricționarea sau copierea Conținutului;

legate de abținerea utilizării serviciilor în scopuri comerciale, fără acordul You Tube

legate de abținerea de a colecta nicio informație cu caracter personal a niciunui utilizator al Site-ului și al vreunui Serviciu;

legate de acceptarea de a nu accesa Conținut pentru niciun alt scop, cu excepția folosului personal, necomercial exclusiv în conformitate cu scopul și permisiunea implicate de funcționarea normală a Serviciilor, și numai pentru Streaming.

etc

Cel care difuzează Conținut își păstrează drepturile asupra lui dar este obligat să acorde drepturi limitate de licență altor utilizatori și Youtube. Vizavi de responsabilitatea utilizatorului față de dreptul asupra Conținutului, se precizează: „La luarea la cunoștință a oricărei posibile încălcări a acestor Condiții, YouTube își rezervă dreptul (dar nu va avea nicio obligație) de a decide dacă respectivul Conținut este în conformitate cu cerințele de conținut prezentate în aceste Condiții și poate elimina Conținutul și/sau suspenda accesul Utilizatorului la încărcarea de Conținut care încalcă prezentele Condiții în orice moment, fără înștiințare prealabilă și la libera sa alegere.” Drepturile cesionate de utilizator sunt:

„YouTube o licență la nivel mondial, neexclusivă, care nu produce redevențe, cesionabilă (cu drept de sub-licențiere) de a utiliza, reproduce, distribui, elabora lucrări derivate, afișa și realiza Conținutul în legătură cu furnizarea Serviciilor și care au altă legătură cu furnizarea Serviciilor și activitatea YouTube, inclusiv, dar fără limitare la acestea, pentru promovarea și redistribuirea parțială sau completă a Serviciilor (și lucrărilor derivate din acestea) în orice formate media [și prin orice canale media];

Fiecărui utilizator al Serviciilor o licență la nivel mondial, neexclusivă, care nu produce redevențe de a accesa Conținutul Dvs. prin intermediul Serviciilor, și de a utiliza, reproduce, distribui, elabora lucrări derivate ale, afișa și realiza Conținutul respectiv în măsura permisă de funcțiile Serviciilor și în conformitate cu aceste Condiții.”

Politica de Confidențialitate este comună pentru toate componentele de pe platforma Google. E vorba de solicitarea unor date cu caracter personal: nume, adresă de email, număr de telefon, eventual număr al cardului de credit. De asemenea, site-ul urmărește activitatea utilizatorului, respectiv navigarea și relația cu anumite reclame. Precum și informații legate de conectarea la internet: data, adresa IP, detalii de browser, etc.

Ghidul comunității You Tube însumează o seamă de reguli de bun simț și de comportare civlizată, decentă și inofensivă. Sub titlul „Don’t cross the Line”, se propune evitarea materialelor pornografice, sexual explicite, a celor violente, a abuzurilor, dar și a celor pentru care nu se deține licență. Se încurajează libertatea cuvântului, opiniile singulare și nepopulare, dar fără a conține ură și hărțuire și alte elemente agresive.

În final sunt trei comandamente:

„Have fun with this site”, având în vedere că e atât de mult conținut încât se găsesc și lucruri atrăgătoare dar și plictisitoare, oricum atât de multe încât se consumă tot timpul în navigarea pe You Tube. „Let folks know what you think”, o invitație la a trimite către platformă o serie de opinii, propuneri, observații. „You may not like everything you see” presupune ca în fața unor materiale ofensatoare, să se reclame aceasta. Altfel, pur și simplu trebuie ignorat un Conținut și sunt atâtea altele pe platformă (YouTube, Community Guideline).

2.2. Social Media

2.2.1. Rețele sociale- definiție

Conform wikipedia, „media de socializare online (social media) sunt un grup de instrumente (site-uri web și soft-uri/aplicații) care funcționează cu ajutorul unui dispozitiv conectat la Internet (computer, laptop, tabletă, telefon mobil etc.) și care au fost construite pentru a facilita comunicarea utilizatorilor de Internet și crearea, distribuirea și schimbul de conținut (text, foto, video, audio, prezentări multimedia etc.) între membrii unor grupuri sociale (prieteni, colegi, familie etc.) care se formează pe bază de încredere, fiecare membru căutând să-și valorifice identitatea, apartenența, creativitatea și libertatea de exprimare și participare.”

Acestea se împart în două mari categorii: de tip web site și de tip aplicație instalată pe un sistem inteligent conectat la internet. Iată, în continuare, câteva astfel de rețele din prima categorie (conform aceluiași site Wikipedia).

Rețele sociale (social networks) – comunități online de utilizatori care pot fi generale (fără un criteriu general de asociere) sau specializate (la care comunitatea are un atribut în comun, conform unui criteriu definitoriu. Membrii comunităților relaționează între ei după diferite criterii, își transmit unii altora mesaje, fotografii sau materiale multimedia. Rețele sociale generale sunt, de exemplu, Facebook, Hi5, MySpace, iar specializate: Classmates (pentru colegii de școală), Flixster (pentru cinefilii care doresc să comunice cu alții ca ei).

Bloguri, definite drept jurnale online ale utilizatorilor. Ele intră în categoria rețelelor sociale pentru că permit interacționarea autorului unui blog cu aceia care citesc și comentează ceea ce au citit. Exemple: WordPress, Blogger.

Microblogurile, rețele dedicate difuzării rapide, inclusiv prin limitarea numărului maxim (140 la Twitter) de caractere într-un mesaj. Mai există Tumblr sau un integrator de retele precum Digg.

Rețele pentru difuzarea de conținut media (media sharing), în care membrii acestora fac cunoscute secvente video create de ei sau de alții și comentează pe marginea lor: Youtube, Vimeo, Vine etc. Pentru cazul în care tipul de fișier difuzat este audio, avem retele precum:

Hubbub, Audibase etc. În cazul fotografiilor (exclusiv) Flickr, Instagram etc

Enciclopedii online – la care orice utilizator poate participa la scrierea conținutului, așa cum este cazul cu Wikipedia.

Rețele de tip semn de carte (social bookmarking) – la care membrii comunității partajează în mod convenabil link-uri către diferite pagini de net conform unor criterii. Exemple: Del.icio.us, StumbleUpon.

Forumuri – comunități preocupate de câte un domeniu, unde se schimbă impresii, se pun întrebări și se primesc răspunsuri, se consemnează experiențe. Domeniul ajunge să fie foarte aplicat într-o ramificare foarte stufoasă, existând interes pentru o varietate impresionantă de direcții. Exemple: Softpedia, Oxl

Rețele pentru recenzii/voturi/recomandări – la care membrii evaluează produsele dintr-o anumită categorie și fac recomandări, edificându-se astfel un ghid util. Exemple: Yelp, Citysearch, TripAdvisor.

Rețele de tip Q&A (Questions and Answers, întrebare și răspuns) –unde unii membri ai comunității plasează întrebări iar alții răspund: eHow, wikiHow.

Rețele cu viață în timp real (lifestreaming, lifecasting) – sunt comunități în care membrii lor țin să fie văzuți sau să vadă pe ceilalți, în anumite momente, în timp real. Cu camere web plasate astfel încât să curpindă activitatea cuiva de la un moment dat. Este doar o dfiuzare a imaginilor și nu memorarea sau prelucrarea lor. Astfel de retele: BlogTV, DaCast, Ustream.tv, Justin.tv

Rețele cu viață virtuală (virtual world) – în care fiecare membru își creează un avatar și interacționează cu ceilalți într-un mediu virtual, cu reprezentări grafice în două și trei dimensiuni. Conform lui Mark Bell, o definiție a lumii virtuale ar fi aceasta: „o rețea de oameni, sincronă și persistentă, reprezentați de avatare, facilitată de calculatoare interconectate” (Bell, 2008, p.2). În articolul său, Spre o definiție a “Lumilor Virtuale”, apărut în Journal of Virtual World Research, descrie fiecare element din definiția sa. Despre persistență el spune: „O lume virtuală nu poate fi întreruptă. Ea continuă să existe și să funcționeze și după ce un participant a parăsit-o” (Bell, 2008, p.3). Astfel de rețele: Blaxxun, Second Life, The Wired etc.

Rețelele sociale care presupun instalarea pe un echipament digital (calculator de birou, laptop, tabletă, telefon mobil, etc) cer să existe o conexiune la internet și pot fi precum acestea:

Rețele de conversație în timp real (instant messaging) – programe care permit celor care s-au înregistrat să poarte conversații în timp real. La început erau doar cu text, mai apoi și prin voce (audio) sau vizual (cu webcam): Yahoo Messenger, Skype etc

Rețele care permit citirea fluxurilor de noutăți (RSS -Really Simple Syndication), colectând de pe multiple site-uri informații după cuvinte cheie.

Rețele de jocuri online (MMOG – Masivlley Multiplayer Online Game) – comunități create de jucători conectați la internet (Monkey Quest, Business Tycoon Online, Travian, Roblox, Age of Empires Online etc).

Andreas Kaplan și Michael Haenlein, în articolul lor, Users of the world, unite! The challenge and opportunities of Social Media, împart rețelele de socializare în șase tipuri:

proiecte colaborative (gen Wikipedia)

bloguri (WordPress dar și Justin.tv)

comunități de conținut (Youtube, Flickr, Slideshare)

site-uri de rețele sociale (Facebook, MySpace)

lumi de jocuri virtuale (World of Warcraft)

lumi social virtuale (Second Life)

Acestea sunt schematizate după raportul auto-înfățisare/ auto-divulgare și respectiv prezență-socială/abundență-media, ca în figura de mai jos: (Kaplan & Haelin, 2009, p.4)

În același articol ei enumeră zece sfaturi pentru companiile decise a folosi Social Media, cinci dintre acestea despre folosirea mediilor, cinci despre a fi social (a fi activ, a fi interesant, a fi modest, a fi natural, a fi cinstit) (Kaplan & Haelin, 2009, pp.6-9).

Autorii discută despre ceea ce reprezintă esenta momentului actual în internet: „Când Web 2.0 reprezintă fundamentul ideologic și tehnologic, Conținutul Generat de Utilizator (UGC= User Generated Content) poate fi văzut ca suma tuturor direcțiilor în care oamenii folosesc rețelele de socializare” (Kaplan & Haelin, 2009, p.3).

Vorbind despre new media, Diana-Maria Cismaru, în volumul Social media și managementul reputației, urmărește trăsăturile spațiului virtual dinperspectiva cercetării sociale. Astfel identifică apariția noilor lideri de opinie, cei virtuali, „acele persoane care, prin intervenții constante și pertinente, au câștigat o poziție centrală în grupul virtual” (Cismaru, 2012, p.13). Observă că bloggerii caută să impună propria agendă și astfel este o interacțiune între agenda media și agenda publică. În privința rețelelor sociale online, autoarea notează că funcționează în mod similar celor naturale. „Rețelele cele mai ample oferă, prin declarațiile lor de misiune, promisiunea unei lumi deschise și mai interconectate, în care utilizatorii au posibilitatea de a împărtăși din viața, experientele și interesele lor (Facebook). În mod similar, este adusă în prim plan promisiunea comunicării eficiente, dedicate în funcție de interese clare, în timp real, depășind limitările de spațiu și timp (Twitter)” (Cismaru,2012, p.42). Autoarea consemnează reconfigurarea strategiilor de comunicare politică din SUA, în urma exploziei online. Așa cum găsim în volumul Socialnomics, al lui Eric Qualman, în campania electorală americană, canalul YouTube al lui Barack Obama avea 20 de milioane de vizualizări pe când al lui McCain doar 2 milioane, electoratul acestuia fiind mai în vârstă și mai puțin preocupat de mediul virtual (Qualman, 2013, p.52). Aceste date sunt comentate de către Diana-Maria Cismaru prin prisma managementului reputației, care se bazează pe mediul online, acesta fiind cel care „consemnează, filtrează și traduce în efecte la nivel de imagine aceste acțiuni. Această schimbare s-a produs datorită folosirii din ce în ce mai accentuate a datelor de pe Internet ca sursă de documentare și informare[…]” (Cismaru, 2012, p.94).

2.2.2. Rețele media

Comunicarea prin internet a presupus ca pe lângă text să transmită și informații vizuale. Oamenii au dovedit că vor să-și vadă chipul, unii altora, că vor să comunice și prin fotografie. Evoluția tehnologică a modului de obținere a fotografiilor, prin aparatele digitale, a dus la explozia vizuală de astăzi. În mod firesc, rețelele sociale au reflectat acest aspect, au venit în întâmpinarea sa. Așa au apărut rețele dedicate fotografiei. Flickr este un spațiu rezervat în special fotografiei dar și imaginilor video. Sunt găzduite astfel de produse electronice de la peste 87 milioane de utilizatori, după cum precizeaza Wikipedia, citând publicația The Verge din 20 martie 2013. Cu 3,5 milioane de fotografii adăugate zilnic. Fotografiile găzduite de site ajung și pe telefoanele mobile și dispozitivele tehnologice cele mai recente. Wikipedia relevă faptul că fotografiile cunosc anumite forme de licențiere, prin Creative Commons 2.0. O serie de muzee importante oferă pe Flickr imagini ale valorilor pe care le găduiesc (The National Museum of Denmark, George Eastman House, Library Congress, Smithsonian Institute, etc). Chiar și Casa Albă își promovează imagini prin Flickr. Rețeaua a cunoscut dispute legate de moderarea sau restricționarea unor imagini, în acord cu legi specifice unei țări. Iar China a impus blocarea accesului pentru scurt timp, în preajma aniversării evenimentelor din Piața Tienanmen.

Rețeaua DeviantArt este de asemenea axată pe vizual, cu predilecție pentru artă. Lansată în 2000, rețeaua a ajuns la peste 25 de milioane de membri în 2013, conform Wikipedia. O rețea mai recentă este Pinterest, descrisă de Wikipedia ca fiind „un instrument de descoperire vizuală, cum oamenii obișnuiesc să colecteze idei pentru diferitele lor proiecte și curiozități.” Prezentarea pe site se face precum foi de hârtie, cu însemnări, imagini, etc, prinse cu o pioneză (pin) pe o bucată de lemn (board). Instagram, rețea lansată în 2010, a crescut rapid la peste 100 de milioane de membri în 2012. Imaginile sunt distribuite și în alte rețele, precum Facebook, Twitter, etc. Despre rolul fotografiei avem o referință la David Morin, unul dintre creatorii platformei Facebook, citat de David Kirkpatrick: „Am folosit fotografiile drept model tot timpul” (Kirkpatrick, 2010, p.220). Facebook a ajuns, conform Wikipedia, pe locul 2 în clasamentul Alexa rank, un evaluator al traficului pe toate site-urile internetului. Răspândirea acestei rețele a determinat analize și comentarii, a iscat critici și controverse, a influențat economia, politica, viața socială. Există opinii conform cărora Facebook este benefic pentru viata socială deoarece oamenii pot rămâne în contact mereu unii cu alții, dar există și opinii contrare, bazate pe temerea că e vorba de un contact virtual. Având în vedere numărul uriaș demembri în această comunitate, de interconectările multor altor site-uri cu Facebook, practic tot ceea ce ține de comunicare alocându-și un canal pentru această rețea, a devenit subiect de interes pentru mediul economic.

Google se dovedește mai nou un competitior redutabil. Google+ vine cu inovații care impun ca și Facebook să creeze. „Competiția rețelelor sociale înseamnă victoria consumatorilor.” constată Eric Qualman și continuă exemplificând cum, pe lângă cei doi competitiori apare și Bing ca un motor de căutare social. „Vechii și noii jucători sunt ca la o cursă pentru victoria în bătălia căutării în mediu social. Competiția va fi aprigă pentru că mare parte din căutarea în mediul social va fi direct legată de comerțul social.[…] Google, Facebook, Amazon, Apple, și Likedln se luptă pentru aceeași comunitate în dolari, când vine vorba de muzică, instrumente electronice de lectură, mobile, tablete, publicitate, […]” (Qualman, 2013, p.14)

Despre viteza de propagare și de aria de răspândire se poate exemplifica și prin mediul Twitter, cu postarea legată de fotografia 'selfie' realizată de Ellen DeGeneres la a 86-a ediție a decernării premiilor Oscar. Ea și-a dorit să omagieze recordul de 17 nominalizări, de- alungul timpului, ale actritei Merryl Streep, printr-un alt gen de record. Iar în 40min postarea a acoperit 1,8 membri ai comunității, continuând apoi până la a se dubla, depășind vechiul record, deținut de Barack Obama. Eric Qualman relevă și câteva date statistice care stau la baza atitudinii mediului economic în contextul rețelelor sociale: peste 50% din populația lumii este de vârstă sub 30 de ani iar 96% din această populație a avut de-a face cu o rețea socială (Qualman, 2013, p.207). Jeff Jarvis apreciază că aceste rețele și platformele pe care sunt construite sunt cele mai de succes întreprinderi: „extrag atât doar cât este posibil și pot augumenta maximum posibil” (Jarvis, 2009, p.4).

John Palfrey și Urs Gasser au căutat în cartea lor, Born Digital, să deschidă un subiect de discuție despre viitorul societății bazate pe internet ca „spațiu social, un spațiu care este din ce în ce mai mult locuit de utilizatori care sunt parte din populația născută digital, cu obiceiuri, atitudini și credințe diferite” (Palfrey, John & Gasser, Urs, 2008, p.289).

Capitolul 3: Youtube

3.1. Ce este Youtube

3.1.1. Definiție

YouTube este un website pentru a împărtăși oricui o serie de clipuri video. Este o rețea socială și face parte din Web 2.0, este o comunitate în spațiul virtual, cu acoperire planetară. Membrii acestei comunități își pot crea un cont pe acest site și astfel pot să încarce o serie de înregistrări video ai căror autori sunt sau nu. Denumirea ține seama de acest aspect: YouTube are în vedere formularea “You Tube”, cu sensul “tu emiți”, fiind vorba de o emisie de genul celei de televiziune. Receptor poate fi orice accesează o pagină a site-ului, fără să fie obligatoriu și înregistrat la acest site. Conturi pe YouTube au nu doar persoanele fizice ci și companii precum rețeaua de televiziune CBS (www.youtube.com/user/CBS), serviciul public de radio și televiziune BBC (www.youtube.com/user/BBC), compania de găzduire de înregistrări video VEVO (parteneriat între Universal Music Group, Sony Music Entertainment, Google și Abu Dhabi Media) (www.youtube.com/user/VEVO) etc, organizații care-și asigură astfel un canal de difuzare înregistrărilor din propriul portofoliu.

YouTube se prezintă pe sine astfel: „Fondat în 2005, YouTube permite la miliarde de oameni să descopere, să vadă și să împărtășească creații video originale. YouTube oferă un forum de discuții pentru ca oamenii să se interconecteze, să se informeze și să se inspire oriunde pe glob, acționând ca o platformă de distribuție pentru creatorii de conținut original și mică și mare publicitate” (www.youtube.com/yt/about/). Conform Alexa rank, YouTube se află pe locul 3, în aprilie 2014, în privinta traficului pe site.

3.1.2. Istoric

Conform Wikipedia, fondatorii YouTube sunt Chad Hurley, Steve Chen și Jawed Karim, care fuseseră colegi la PayPal. Există mai multe povești despre ceea ce a dus la această creație, în linii mari bazate pe necesitatea de a exista un site care să permită difuzarea de materiale video și accesul la ele, ca într-o uriașă videotecă. Numele domeniului (www.youtube.com) a fost activat în 14 februarie 2005. La început a fost o problemă pentru că exista și domeniul www.utube.com (Universal Tube) și mulți utilizatori care doreau să ajungă pe site-ul youtube nimereau din greșeală pe site-ul utube. Ulterior, acesta din urmă și-a schimbat numele: www.utubeonline.com. Compania a pornit ca un joint venture în domeniul tehnologiei, printr-o investiție de 11,5 milioane de dolari din partea companiei Seuoia Capital. Sediul companiei a fost inițial deasupra unui restaurant cu profil japonez din San Mateo, în California.

Primul clip a fost încărcat la 23 aprilie 2005, de către unul dintre fondatori, Jawed Karim, Me at Zoo, într-o sâmbătă seara. Timp de 18 secunde, Karim este filmat, în timp de vorbește, de către Yakov Lapitsky, la grădina zoologică din San Diego. Acest clip a fost văzut până acum de peste 15 milioane de ori. (www.youtube.com/watch?v=jNQXAC9IVRw)

Site-ul a cunoscut o creștere masivă, astfel că încă din iunie 2006 anunțau peste 65000 de înregistrări încărcate într-o zi, cu 100.000.000 de vizualizări zilnic. În toamna lui 2006 Google a cumpărat YouTube pentru 1,65 miliarde dolari. Acum YouTube poate fi găsit în pachetul multifuncțional oferit de platforma Google și accesul la un cont YouTube se face printr-o adresa de email de la Google, fiind o interconexiune între Gmail și YouTube. YouTube a intrat în parteneriat de marketing și publicitate cu NBC, apoi a ajuns la o înțelegere cu MGM, Kions Gate Entertainment și CBS, companii care au postat filme și seriale de televiziune însoțite de reclame. Din 2010, YouTube oferă posibilitatea de închiriere online de filme, dintr-o colecție de peste 6000 de titluri, pentru clienți din SUA, Canada și Marea Britanie. În mai 2011 au fost declarate peste 3 miliarde de vizaulizări pe zi, pentru ca în ianuarie 2012 să se ajungă la peste 4 miliarde. Din noiembrie 2011 rețeaua socială Google+ a fost integrată cu Youtube, putând fi vazute în cadrul rețelei înregistrări YouTube. Într-un articol de pe site-ul BBC News, din 9 mai 2013, referitor la introducerea unei plăți pentru accesul la anumite canale de difuzare de pe YouTube, apare și următoarea formulare atribuită companiei YouTube: „Dacă YouTube ar fi fost o țară, am fi fost a treia cea mai mare din lume, după China și India” (www.bbc.com/news/business-22474715). Se prezintă în 61 de limbi, inclusiv limba română. Sloganul prezent pe site până în 2012: „Broadcast yourself” [Emite tu însuți!] Desigur că acest site a devenit posibil în acord cu dezvoltarea tehnologiei de producere a înregistrărilor video când orice cameră foto dispune și de posibilitatea de filmare, la fel ca și orice telefon mobil.

3.1.3. Conținut

Site-ul YouTube oferă un singur ecran activ pe pagină la un moment dat. Ecranul este de 640×480 pixeli (pentru raportul 4/3) iar evoluția tehnologică a adus și formatul de rezoliție sporită, HD (High Definition), ajungând la 1280×720 pixeli sau 1920×1080 (pentru raportul 16/9). Pe acres ecrn se derulează înregistrarea selectată. Ecranul este dotat cu butoane și indicatoare specifice unui echipament de redare (player).Astfel are, în primul rând, un buton de Play/Pause și un cursor pentru stabilirea volumului sunetului, între 0% (sunet oprit) și 100%, cu o bară grafică. Apoi există un buton pentru stabilirea calității imaginii (utilizatorul poate alege între diferite grade de rezoluție: 144p, 240p, 360p, 480p, 720p, 1080p, ultimele două fiind HD). Există și opțiunea automată, de 360p. Totodată poate stabili dacă acceptă sau nu să vadă adnotările unui clip. Ecranul poate să se extindă la format Theater sau Full Screen.

Când se termină înregistrarea, în locul butonului de Play/Pause apare butonul Repeat, astfel că aceeași înregistrare poate fi din nou redată. Imediat în dreapta barei de volum sunt indicațiile de durată (timp consumat/timp total) iar deasupra acestor butoane, la baza imaginii înregistrării, este o bară de progres. Mai întâi este acoperită în culoarea gri, pe măsură ce conținutul informatic al înregistrării video se încarcă în calculator, apoi în culoarea roșie, pe măsură ce rulează înregistrarea. Comenzile Play și respectiv Pause pot fi date și prin click pe suprafața ecranului de redare a înregistrării. Sub acest ecran sunt informațiile care însoțesc o înregistrare. De regulă e vorba de numele performerului și titlul creației prezentate. Sau este vorba de titlul înregistrării. Apoi apare numele canalului sau a utilizatorului din al cărui cont se vede înregistrarea curentă. Poate fi un nickname însoțit de o mică imagine. Pe aceeași linie există o informație urmărită adesea, numărul de vizualizări al acelei înregistrări. De asemenea există și o informație despre aprecierile la adresa înregistrării: numărul de apreciri „îmi place” și numărul de aprecieri „nu-mi place”, fiecare spectator virtual având posibilitatea să acorde o asemenea apreciere.Un mic meniu oferă informații despre înregistrarea respectivă (legate de context, de motivație, informații consistente despre creatorii înregistrării sau orice altceva crede de cuviință a scrie cel care a încărcat pe site înregistrarea respectivă (opțiunea About). Meniul oferă posibilitatea de a împărtăși înregistrarea curentă, fie prin difuzarea de link, fie prin inserarea propriu-zisă a ecranului de redare în altă pagină de web (funcția embed). Sunt aliniate 13 iconițe pentru rețelele de socializare care pot prelua informația difuzată din YouTube: facebook, twitter, google+, blogger, reddit, tumblr, hi5, odnoclasniki, Bcontacte, linkedln, pinterest, stumbleupon, ameba.

YouTube permite inserarea de comentarii asociate unei înregistrări. Au existat numeroasecritici vizând conținnutul multor astfel de comentarii. Lev Grossman a semnat un articol, You-Yes, You-Are TIME’s Person of the Year, în revista TIME din 25 decembrie 2006, în care vorbește despre schimbările aduse de internet, de web 2.0, prin implicarea oamenilor simpli, psre deosebire de situația precedentă care se încadra în teoria filosofului Thomas Carlyle, conform căreia istoria lumii este biografia oamenilor mari. Articolul descrie deschiderea democratică spre individul obișnuit și efectul rețelelor de socializare, dar se oprește și asupra aspectelor mai puțin plăcute relevate de această deschidere care „colectează prostia mulțimilor dar și înțelepciunea acestora. Unele dintre comentariile de pe YouTube te fac să plângi pentru viitorul omenirii fie doar și datorită ortografiei, ignorând obscenitatea și ura” (Grossman, 2006).

Pentru fiecare înregistrare se oferă o listă de alte înregistrări similare, pe baza cuvintelor cheie, a tagurilor specificate la încărcare. De altfel la terminarea redării unei înregistrări pe ecranul de redare apar apar, în segmente mai mici, alte 12 înregistrări din lista de similarități, astfel încât un singur click îngăduie trecerea la pagina altei înregistrări. Youtube permite astfel o redare înlănțuită, o navigare printre înregistrări, aidoma celei cu lnkuri prin spațiul web. Un utilizator al site-ului are acces la o înregistrare fiind cunoscând adresa acesteia (linkul), fie folosind motorul de căutare al site-ului. Butonul de Upload este funcțional după intrarea în contul creat anterior, intrare pe bază de identificator (adresă de Gmail) și parolă. Odată intrat în cont, membrul comunității YouTube are la dispoziție o gamă largă de instrumente. De la posibilitatea de încărcare a unei înregistrări, cu furnizarea de informații despre aceasta, până la analiza statistică a vizualizărilor, prin reprezentări grafice pe axa timpului sau pe zone geografice. Fiecare canal de difuzare din YouTube admite abonați (subscribe), care urmăresc noutățile de pe canalul respectiv. Sunt alcătuite clasamente în funcție de numărul de abonați, de la cel puțin 2.000.000. Astfel chiar canalul Alltime10s, care oferă astfel de topuri (clasificări după mai multe criterii) are la rândul său peste două milioane de abonați. (www.youtube.com/channel/UCGi_crMdUZnrcsvkCa8pt-g)

După conținut, înregistrările video sunt videoclipuri muzicale, trailere de filme, reportaje de la diferite evenimente (personale sau din societate), discursuri, cu scop educativ, cu sfaturi practice, etc. Un membru al comunității poate încărca pe canalul său înregistrări de maximum 15 minute fiecare. Dacă dorește să ofere înregistrări cu durată mai mare are posibilitatea de a crește limita dar trebuie să urmeze pași de verificare a contului, pe bază de telefon mobil. Se solicită respectarea regulilor comunității YouTube și dimensiunea fișierelor încărcate poate să fie și de 20GB, maxim admisibil fiind de 380GB.

3.2. Tehnologie

Pentru a putea vedea o înregistrare video de pe YouTube este necesar ca în browser-ul de acces la net (Firefox, Chrome, Opera, etc) trebuie să fie instalat un modul de tipul plug-in de la Adobe și anume Adobe Flash Player. Din 2010 YouTube a lansat, experimental și versiunea de site sub standardul HTML5 care înlătură necesitatea condiției de mai sus. De asemenea site-ul folosește sistemul Adobe Dynamic Streaming for Flash, sistemul de livrare eficientă a fluxurilor de biți pentru o înregistrare video, astfel încât livrarea să fie rapidă și redarea să aibă de suferit. Formatul video acceptat de YouTube: AVI, MKV, MOV, MP4, DivX, FLV, ogg, 3GP, formate uzuale, pentru o deschidere cât mai largă spre utilizatori.Din 2009 sunt admise și înregistrări 3D. YouTube este accesibil de pe gama de smarphone și, din 2007, de pe produsele Apple. Înregistrările video se pot vedea pe un PlayStation sau consolă de jocuri. YouTube nu încurajează posibilitatea unui utilizator de a descărca o înregistare de pe site, dar există această posibilitate oferită de alte site-uri, prin proceduri online pe acele site-uri sau prin instalarea de module în browser-ul curent, module care achiziționează fluxul redat și îl salvează în calculator. YouTube a întreprins demersuri față de site-urile care îngăduie descărcarea online.

3.2.1. Utilitate

YouTube este¸ într-un fel, transpunerea în mod video a conținutului site-urilor din internet. Așa cum orice întrebare dintr-un motor de căutare pe site-uri (gen Google) găsește site-uri care conțin cuvintele cheie din căutare și pot oferi cel puțin un răspuns întrebării inițiale, al fel este și pe YouTube unde orice întrebare conduce la identificarea unor înregistrări video asociate acelor cuvinte cheie din întrebare. Se găsesc clipuri video cu sfaturi practice dintre cele mai diverse. Iată o exemplificare. Am scris în câmpul de căutare această întrebare: „cum separ galbenusul de albus” și am primit răspunsul că există 7 înregistrări legate de cuvintele întrebării mele. Sunt cel puțin șapte membri ai acestei comunități (cel puțin printre cei de limbă română, după cuvintele folosite de mine în a pune întrebarea) care au produs un clip mai mare sau mai mic (de la 16 secunde până la un minut și 48 de secunde), în propria bucătărie. Au produs un mic film în care ei sau apropiați ai lor sunt protagoniști. YouTube mi-a oferit lista de posibile răspunsuri în ordinea în care titlul fiecărei înregistrări se potrivește cel mai bine cu întrebarea pusă. Din lista acestor răspunsuri, așa cum se vede în fragmentul din imaginea alăturată, pe lângă numele de utilizator, al canalului, apare vechimea lui pe YouTube, numărul de vizualizări până în clipa respectivă și un scurt fragment din explicația acelei înregistrări (dacă există).

Am ales o înregistrare și printr-un click am ajuns pe pagina respectivă și am urmărit înregistrarea cu titlul ‘Cum se separa galbenusul’, postată de Mitinita MiniChefs, aflată la adresa: www.youtube.com/watch?v=tfFNQ5lgkBE. Acest canal are postate pe YouTube 51 de înregistrări (la data de azi) și este urmat de 134 de abonați. Acest clip video a fost văzut de 1086 de ori din 4 decembrie 2012, data postării. În coloana din dreapta, cu sugestii, apar înregistrări ale căror cuvinte cheie sunt din același domeniu (ex: “Cum sa-ti impaturesti hainele in cateva secunde”) sau de pe același canal (ex: “Budinca de cozonac cu mere”). Acesta a fost un exemplu. Pe YouTube sunt înregistrări cu sfaturi pentru o gamă extrem de largă de necesități. Este o enciclopedie video și este un ghid pentru diferite operațiuni (inclusiv pentru lucrul pe calculator). Înregistrările video pot să fie și fără o utilitate practică, doar de amuzament, simple experiențe. Alteori ele pot fi documente ale unor evenimente la care un utilizator s-a întâmplat să fie martor. De exemplu în contul Blatantly Blunt apare înregistrarea cu titlul “Crowd storms stage at London Cam’ron show”, despre agitația produsă printre spectatorii unui concert, nemulțumiți de vestea primită de pe scenă, potrivit căreia protagonistul nu va mai apărea. Această înregistrare este publicată în 4 iunie 2014 și în două zile a acumulat 8754 de vizualizări. (www.youtube.com/watch?v=bgCgZQzMLyQ) Pot fi clipuri video de călătorie, cu peisaje naturale ori urbane, pot fi imagini de la evenimente de familie sau înșiruiri de fotografii, mici discursuri sau mesaje, tot ceea ce individul simte că vrea să împărtășească altora și ceea ce se dovedește că interesează pe alții.

Alexandru-Brăduț Ulmanu își începe argumentația, din volumul său Cartea fețelor, vizând evoluția și revoluția social media cu un exemplu legat de YouTube. O înregistrare video pe care un român emigrat în Spania a făcut-o pentru prietenii săi, cărora le-a trimis-o prin internet, a ajuns pe YouTube, probabil postată de unul dintre aceștia. Autorul clipului a vrut să arate acelor prieteni că și-a cumpărat o mașină foarte scumpă, exemplificând astfel starea lui materială. E vorba de o filmare de amator, de un mesaj frust, așa cum autorul ar fi vorbit direct cu destinatarii clipului. Este un bun exemplu pentru ceea ce Dorina Guțu-Tudor numește într-un capitol despre YouTube din volumul New new media, „regizor la tine acasă”. Iar cum clipurile video de pe YouTube se pot exporta simplu prin alte medii, „materialele cunosc o circulație mult mai largă, răspândindu-se viral în întreaga lume, conform principiului că, dacă în mediul real veștile se răspândesc “din gură-n gură” (word of mouth), în mediul online veștile se răspândesc “din email în email” (word of email)” (Guțu-Tudor, 2008, pp.88,89). Așa s-a întâmplat și cu înregistrarea video a migrantului respectiv, ajungând la un număr semnificativ de vizualizări încât a atras atenția jurnaliștilor și a devenit subiect la ProTV. Acest fapt a mediatizat o dată în plus cazul iar după ani a fost subiect de presă autorul clipului, interviul pe care l-a acordat fiind din nou viral în mediile de socializare. Încât Alexandru-Brăduț Ulmanu conchide: „Morala poveștii, dincolo de faptul că tot ceea ce spui sfârșește pe YouTube, este că undeva, pe traseul dus-întors dintre mass mesia și social media, ceva s-a schimbat fundamental în modul în care stabilim care povești trebuie spuse și care nu” (Ulmanu, 2011, p.26).

YouTube este cu precădere o enciclopedie muzicală și reprezintă o etapă la care s-a ajuns după succesiunea: înregistrări audio, videoclipuri muzicale, canale muzica TV. Se găsesc înregistrări pentru orice gen de muzică, din toate timpurile. Sunt reproduse înregistrări muzicale de pe discuri de vinil și de pe compact-discuri. De multe ori înregistrarea de pe YouTube conține doar partea audio iar pe ecran fie se derulează imagini mai mult sau mai puțin legate de muzică sau e o imagine statică sau, specific acestui suport, este oferit textul cântecului. Colecția de înregistrări muzicale este alimentată de persoane particulare, în imensa majoritate a cazurilor, dar și de casele de discuri sau alte canale oficiale. O aceeași piesă muzicală poate fi găsită în această colecție în multiple interpretări sau cu aceeași interpretare dar în prezentări grafice diferite sau pur și simplu aceeași înregistrare propusă de mai mulți utilizatori. Această colecție de muzică, la scară planetară, oferă atât muzica prezentului cât și o arhivă prețioasă. Sunt recuperate înregistrări de pe discuri vechi sau din emisiuni TV de acum zeci de ani. Un disk-jockey de astăzi are practic la îndemână, cu singura condiție a accesului la internet, cea mai mare colecție discografică, putând acoperi instantaneu orice solicitare muzicală. Plasarea înregistrărilor în colecție, pe bază de cuvinte cheie, oferă o șansă și inrterpreților neconsacrați. Un video cu un cover are șansa de a fi văzut chiar prin asocierea cu originalul, care poate fi, totuși, pozitivă. Astfel YouTube oferă o șansă de afirmare celor care, prin talent, reușesc să atragă aprecierile utilizatorilor.

O altă majoră prezență pe YouTube este a filmului. Chiar dacă, prin restricții de legalitate, sunt mai puține filme ce pot fi văzute integral pe YouTube, în schimb promovarea lor prin trailer este pe scară largă. De asemenea mulți utilizatori, iubitori de film, oferă secvențe semnificative dintr-un film sau altul. Televiziunile se regăsesc pe YouTube, în special prin producțiile de seriale, dar și prin emisiuni, știri și sport. Spectacolele de teatru pătrund pe YouTube, la rândul lor, lecțiile pentru învățarea limbilor străine și, în general înregistrări cu caracter educativ. Este o colecție care conservă chipuri și voci celebre, care oferă valori culturale. YouTube este o reflectare a oamenilor, drept care printre înregistrările video se găsesc și stupidități dar și valori culturale.

Publicația Huffpost Culture (Marea Britanie), într-un scurt articol din 4 octombrie 2012, de ziua Poeziei, oferă un set de înregistrări video de pe YouTube, cu actori mari citind versurile unor poeți importanți. „Din fericire, cu inventarea internetului, dacă ați ratat o combinație rară de actor celebru și poem ce-ți dă fiori pe șira spinării, e o mare șansă de a vedea asta” (Huffpost Culture, 2012). Și ediția online a publicației inserează ecranul de YouTube, cu vizualizarea pe site-ul uriașei rețele, a cinci clipuri cu poezie. Poeme britanice, de la The Owl and the Pussycat, de Edward Lear, rostită de Mariella Frostrupp, până la Hire Car, de John Cooper Clarke, rostită de Alex James (Adrian Pinsent, 2012).

3.2.2. Prognoze de dezvoltare

Așa cum am văzut, pe YouTube (în general pe site-uri, dar particular, ca imagine și ca subiect al acestei lucrări) ajung să existe și să rămână, căpătând o tot mai răspândită vizbilitate, o multitudine de înregistrări din viața reală. Transferarea pe site a mărturiilor voite sau întâmplătoare, colaterale, a unor aspecte din realitatea imediată, este studiată de Eric Qualman, care face referire la o expresie veche, adaptată în diferite situații, “Ce s-a petrecut în Las Vegas rămâne în Las Vegas”. Qualman se întreabă despre efectul a „…ceea ce social media face: mai întâi recompensează comportamentul bun și apoi taxează comportamentul impropriu (ceea ce se întâmplă în Vegas rămâne pe YouTube). Timpul ne va spune dacă noua noastră lume transparaentă va elimina crima, infidelitatea și celelalte. (Qualman, 2013, p.226)

Și Eric Qualman, în cartea sa, Socialnomics, explorează schimbările intervenite atât în viata socială cât și în economie. Aduce mai multe exemple, printre care al companiei Ford, care a promovat specificații ale unui model, Fiesta, pe internet și a lăsat să evolueze pe net circulația informațiilor, prin rețelele de socializare, cumulându-se experienta personală a celor interesați, cu observații și aprecieri, cu critici și așteptări. Au rezultat peste 7 milioane de vizualizări pe YouTube, 750.000 vizualizări de fotografii pe Flickr și altele similare, cu efect economic în peste 11.000 rezervări de mașini, o rată de 60% în șase luni față de doi-trei ani înainte de social-media. „Pentru cei care vor să se implice să forjeze viitorul spre noi frontiere, oportunitățile sunt reale și palpabile” (Qualman, 2013, p.11).

John McDuling, în articolul Cea mai recentă mare afacere a industriei muzicale este legată de video, în publicația Quartz, apreciază că „industria muzicală a fost focarul activității companiilor în acest an” și cifrele arată că „Site-ul YouTube, de distribuție video, este apreciat drept singurul cel mai mare serviciu de flux muzical iar Vevo, care în principal controlează majoritatea caselor de discuri din conținutul video ca produs Google, reprezintă cea mai mare parte din asta” (McDuling, 2014).

Harry McCracken a stat de vorbă cu Shiva Rajaraman, director al managementului de produs la YouTube, și în ediția Time din 18 martie 2013 sunt prezentate câteva dintre preocupările companiei. Articolul, Viitorul pentru YouTube: mai multe canale în mai multe locuri, pornește de la constatarea că în prezent YouTube cunoaște 4 miliarde de ore de vizualizare în fiecare lună. Iar sinteza reprezentantului companiei a fost simplă: „Viziunea companiei presupune să fie irezistibil de ușor a găsi și a privi un video YouTube pe orice aparat cu funcția video pe care-l aveți.” Apoi sunt inventariate preocupările în tehnologie pentru a permite împlinirea acestei viziuni, ținând seama de diversitatea de echipamente și de platforme. Este amintită provocarea noului canal, One Channel, al cărui format încurajează mai mult consumul video și expunerea de branduri.

Shiva Rajaraman conchide: „Nu mă aștept să privești un film de trei ore pe un ecran de 5 inci dar sunt șocat că asta se chiar întâmplă. Dacă un aparat, cât de mic, are un ecran și merită să vezi un video YouTube pe el, să facem asta posibil. Eu nu spun că ar trebui să privim un video YouTube pe ecranul cuptorului cu microunde în timp ce încălzește ceva. Dar de ce nu?” (McCracken, 2013)

Preocupările YouTube vizează nu doar tehnologia ci și aspectul estetic, parte integrantă a succesului. Rebecca Greenfield a publicat recent, martie 2014, un articol bazat pe discuția cu Ian Spalter, unul dintre conducătorii echipei de proiectare de la YouTube, pentru interfața cu utilizatorii. Articolul pleacă de la premiza că „Google înseamnă multe –uriaș motor de căutare, platformă de publicitate, stup de inovație- dar nu un bastion al unui bun design” (Greenfield, 2014). Aceasta mai ales în comparație cu Apple. Așa se explică sosirea lui Ian Spalter, care își propune formarea unei echipe de vis (dream team) pentru a face ca serviciul oferit de YouTube să fie la fel de frumos pe cât de util. Spalter declară: „în alte părți din companie designer-ii au câștigat autoritatea de a convinge programatorii să construiască produse care să țină seama de design, ceea ce a dus la creații impresionante.” Și este amintit Google Maps ca fiind sub inspirația lui Ian Spelter, care adaugă că nu minimalismul este definitoriu pentru el și vorbește despre anumite avantaje ale skeumorfismului. „A ajuta oamenii să înteleagă relațiile spațiale poate fi benefic.[…] Pe de altă parte dacă se împrăștie prea mult, butoanele nu mai arată ca butoane.” Spalter vorbește despre facelift, nu doar la YouTube dar la toate produsele Google, pentru a fi „mai simple, mai folositoare și, să sperăm, mai frumoase. Ar fi ultima țintă pentru mine aici, să împing lucrurile în această direcție” (Greenfield, 2014). YouTube a atras publicitatea în măsura în care înregistrările cu o rată mare de vizualizări sunt însoțite de clipuri de reclamă, adaptate țării din care provine vizitatorul din acel moment. Clipul de publicitate apare la apăsarea butonului Play, înainte de a începe înregistrarea propriu-zisă. Dar permite ca după 5 secunde de la pornire să poată fi întrerupt, prin activarea unui buton pentru a 'sări' peste publicitate către înregistrarea dorită de utilizator. Există și varianta unor mesaje publicitare care apar în câmpul înregistrării, la anumite momente de timp, mesaje care pot fi închise. Agenția Mediafax anunță că intenția Divizia YouTube a Google este de a oferi abonament pentru accesul la înregistrări muzicale ale unor case de producție, acces care va fi scutit de publicitate. Articolul Mediafax, semnat de Marius Oncu, precizează că acest anunț apare în contextul în care există case de producție care denunță condițiile de parteneriat impuse de YouTube, refuzul semnării având drept consecință restricționarea accesului utilizatorilor la înregistrări ale acestor case de producție. „Adăugăm funcții pe bază de abonament pentru muzică pe YouTube pentru a aduce partenerilor noștri din industria muzicii noi venituri, suplimentar față de sutele de milioane de dolari pe care YouTube le generează pentru ei în fiecare an”, se precizează în counicatul Diviziei YouTube-Google.(Mediafax, YouTube)

3.3. O revoluție a lumii virtuale

Președintele Barack Obama s-a adresat unor studenți din Virginia, în spectembrie 2009, cu aceste cuvinte: „Vreau ca fiecare dintre voi, cei de aici, să fiți atenți ce postați pe Facebook, pentru că în epoca YouTube, orice faceți va fi expus mai târziu, cândva, în viața voastră” (Kirkpatrick, 2010, p.205) Acesta este un semnal de avertizare venit de la un nivel înalt, din partea unei persoane cu impact în audiență. Este o avertizare vizavi de schimbarea majoră pe care a adus-o evoluția rețelelor sociale, în special prin crearea și transferul de imagini (fotografice sau video). Iar YouTube joacă un rol esențial aici.

O seamă de cifre dau o măsură cantitativă asupra schimbărilor intervenite în viața socială și economică a civlizației contemporane. Iar numărul este asociat cu comportamentul. Eric Qualman, vorbind despre Socialnomics, evocă o seamă de situații din mediul economic, în care copmanii importante au ținut seama de această schimbare și au utilizat rețelele sociale pentru a-și face cunoscute produsele și a se impune în conștiinta publicului, potențial client. Astfel, compania Volkswagen a combinat mai multe elemente pentru promovarea unui model nou: a ales un moment sportiv de mare interes și pe lângă publicitatea directă, clasică, în spațiul sportiv și pe canale convenționale, a creat un clip video pe care l-a promovat cu câtea zile înainte de evenimentul sportiv. Filmulețul (https://www.youtube.com/watch?v=R55e-uHQna0) îl are ca protagonist pe un copil care, altă alegere eficientă, venea după o după o intervenție de cardiologie, menită să-i asigure o viață normală și ziarele au aflat ulterior, fără să fi vazut filmul din al cărui personaj este extras rolul din reclamă. Pe durata competiției sportive, clipul a fost văzut pe YouTube de peste 30 de milioane de ori. Vânzările au crescut în acel an cu 26%. Iar Eric Qualman notează că după un an, pe când a scris cartea sa, numărul de vizualizări crescuse la 53 de milioane. (Qualman, 2013, p.167) Iar acum a ajuns la aproape 60 de milioane, cu un număr impresionant de comentarii: 32.330. Asta în condițiile în care există deja replici ale videoclipului.

Impactul rețelelor sociale s-a dovedit major și în domeniul politic, cuvântul revoluție find regăsit nu doar în schimbarea majoră adusă de web 2.0 dar și în evenimente petrecute în țări din nordul Africii ori din Asia Mică. Când guvernul iranian a întrerupt canalele clasice de comunicație revoluția din tară a fost făcută cunoscută în exterior prin rețeaua Twitter. (Qualman, 2013, p.11) David Kenner publică în Foreign Policy, în 2011, articolul Revoluțiile YouTube, care începe cu o declarație: „Twitter și Facebook au primit toată atenția, dar site-ul popular al încărcării de înregistrări video este cel care a oferit cea mai bună fereastră pentru ceea ce s-a petrecut pe străzile arabe” (Kenner, 2011). Apoi sunt inventariate locuri și evenimente. Din Siria, din Egipt, din Tunisia… În fiecare situație guvernul a blocat presa și jurnaliștii au fost opriți să culeagă informații sau au fost arestați. Atunci mulți cetățeni au recurs la propria acțiune de a capta fragmente din realitatea convulsionată, dramatică, pe care o trăiau. Au filmat cu telefoane sau ce altceva au avut la îndemână și cum au putut au postat înregistrările video pe YouTube. Autorul comentează că aceste înregistrări sunt mai greu de găsit în colecția site-ului pentru că nimeni nu le-a organizat, ele sunt adnotate în arabă și adesea nu au elemente de localizare. De altfel clipurile video pe care David Kenner le-a preluat în articol nu mai pot fi văzute, la solicitarea unor terți privind drepturi de copyright. A mai rămas unul despre confruntarea protestatarilor cu forțele de ordine ale fostului președinte Mubarak (https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=t4OSMFYc9Mc), ajuns la aproape 300.000 de vizualizări, unul despre situația tensionată dintr-un oraș din Libia chiar și după ce forțele Occidentale au intervenit spre a restabili liniștea (https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=nwH3CT16wOk). Cel mai impresionant este din Bahrain, unde autorul filmării surprinde momentul în care gloanțele forțelor de ordine fac victime printre protestatarii care mărșăluiau cu un steag (https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=fwnUQcKXmMM&bpctr=1402174478). O înregistrare video făcută cu propria viață riscată acolo, o mărturie din miezul evenimentelor. YouTube oferă astfel mărturii pentru istorie.

3.3.1. Dimensiunea socială

Ileana Rotaru pornește în analiza comunicării virtuale de la valențele postmoderne ale virtualității. „Virtualitatea reprezintă unul dintre conceptele fundamentale vehiculate în paradigma postmodernă datorită trăsăturilor pe care le implică și a formelor sale de manifestare. Spațiul virtual, comunicarea și tehnologiile media sunt punctele de reper care se regăsesc în dezbaterile contemporane privind specificul societății și culturii” (Rotaru, 2010, p.22). Și ilustrează argumentația prin tabelul comparativ modernism/postmodernism, realizat de Ihab Hassan încă din 1985, cu observația că virtualitatea acoperă cele mai multe dintre trăsăturile postmodernismului. Analiza primelor forme de organizare a comunicării în spațiul vortual, forumurile de discuții, a dus la observația existenței a două categorii de persoane: ROM (read only member) și RAM (random access member), acronime preluate din terminologia hardware, cu trimitere la tipurile de memorie în calculator. Ileana Rotaru comentează studiile de gen efectuate de Kawakami în 1993, care au dus la observația că membrii ROM sunt mai numeroși decât cei RAM. „Și în comunicarea virtuală, asadar, se obișnuiește ca o minoritate să vorbească mai mult, în timp ce majoritatea “ascultă”” (Rotaru, 2010, p.87) Și mai face o constatare: „persoanele care au ajuns să se cunoască prin intermediul computerului, se vor întâlni și fizic” (Rotaru, 2010, p.87). Eric Qualman, în prezentarea multimedia Social Media revolution, postată pe YouTube, (www.youtube.com/watch?v=sIFYPQjYhv8, 0:24) notează că unul din opt cupluri căsătorite în Statele Unite, în 2012, s-a cunoscut într-o rețea de socializare. Totodată se naște și temerea privind însingurarea oamenilor, tot mai cufundați în spațiul virtual. Alexandru Brăduț Ulmanu descrie modul în care s-a desfășurat un curs de analiza rețelelor sociale, ținut la o universitate americană, curs la care participanții aveau câte un ecran în față, un ecran uraș comun, se puteau vedea direct, fiind așezați circular, dar și mediat, pe ecran, fiind filmați. Autorul a observat că preponderent, chiar când era vorba de o discuție între persoane din aceeași sală, ceilalți priveau în ecran și nu direct spre interlocutori. „Dacă ar fi să respectăm dihotomia spațiu real/spațiu virtual, am putea spune că, în acest caz, lumea reală se topea în cea virtuală, și nu invers” (Ulmanu, 2011, p.105). Și urmează observația că oamenii iau cu ei tehnologia care le permite comunicarea și pentru aceasta au nevoie de concentrare asupra ecranului. „de fapt, a fi singur poate să înceapă să semene cu o precondiție de a fi împreună” (Ulmanu, 2011, p.105).

Palfrey și Gasser, analizând generația care s-a născut pe când tehnologia virtuală a devenit obișnuință, folosesc termenul de Digital Natives și urmăresc caracteristicile lor din mai multe puncte de vedere. Legat de identitate, „pentru cei mai întreprizi dintre Nativii Digital, identitatea poate fi exprimată prin videoclipuri alimentate de YouTube.” Palfrey & Gasser, 2008, p.23) În cazul tragic al unui comportament irațional, se apelează la aceeași tehnologie, astfel că adolescentul care a ucis opt oameni într-o școală a transmis un mesaj în prealabil, printr-un video postat pe YouTube (Palfrey & Gasser, 2008, p.210). În privința aspectului politic, cei doi autori folosesc termenul de “democrație semiotică”, definit de John Fiske ca fiind „delegarea de producere a înțelesurilor și satisfacțiilor, către receptori (telespectatori)”. Cetățenii pot face clipuri cu candidații în alegeri, pot remixa clipuri existente și le pot distribui pe YouTube. „Ideea de democrație semiotică poate că sună academic dar poate fi cea mai profundă diferență posibilă făcută de internet în timpul nostru” (Palfrey & Gasser, 2008, p.266).

Jeff Jarvis se întreabă ce face Dumnezeu în vremea asta. Este imun la filosofia Google? Și descoperă că bisericile au început să folosească spațiul virtual pentru a-și promova mesajul. Diverse grupuri religioase apar pe MySpaces ori Facebook. Au apărut mișcări religioase de tip web 2.0. A apărut Open-Source Haggadah, o carte de rugăciuni din sfera iudaismului. „Dumnezeu nu este imun la puterea și influenta lui Google” (Jarvis, 2009, p.226). Dacă există YouTube, atunci există și GodTube, o platformă de înregistrări video cu conținut exclusiv religios, creată în 2007. Christopher Wyatt, co-fondator al platformei, și-a dorit ca GodTube să fie un spațiu deschis, neutru, unde să poată ajunge și un ateist, în termeni de respect. Dar în anunțul termenilor de utilizare se precizează că nu este admis un conținut contrar evanghelizării și învățăturilor lui Isus, care este ofensiv la adresa creștinismului. (Wikipedia, GodTube) GodTube este organizat ca și YouTube, are conținut divers, cu muzică și clipuri video religioase, inclusiv umor și parodii, conținut pentru copii, înregistrări din viața cotidiană și cu producții TV etc. Sunt categorii de popularitate, selecții după rating sau după criteriul timp. Fiecare înregistrare video postată are ieșire spre facebook, Google+, Pinterest, Twitter și altele. Astfel că se înrolează în categoria rețelelor sociale în privinta comunicării. Există, ca și la YouTube, contor de vizualizări, posibilitatea de a face comentarii, de a crea o listă de favorite etc. (www.godtube.com)

3.3.2. Concurența platformelor audio-video

În România există platforma de distribuție Trilulilu, pornită în 2007, dedicată inițial numai înregistrărilor audio. Ulterior s-a dezvoltat și spre înregistrări video, clipuri muzicale, trailere, emisiuni TV, conținut generat de utilizator. Conform Wikipedia, site-ul are 2,2 milioane de utilizatori unici pe lună, 500.000 de membri înregistrați și peste 23.000 ore de conținut. Publicația Romania Insider a anunțat în februarie 2011 că Trilulilu a semnat un acord cu Universal Music pentru a permite difuzarea de produse ale căror drepturi sunt deținute de compania respectivă. Aceste cântece au putut fi difuzate nu doar de pe canalul oficial al Universal Music ci și prin postările membrilor comunității Trilulilu, urmând ca încasările din publicitate să fie partajate de Trilulilu și Universal Music. Un contract similar fusese semnat de Trilulilu și cu casa de discuri Roton, companie românească. (Romania Insider, 2011)

Trilulilu include subiecte de sport, life style, divertisment, jocuri și se bazează pe hashtag-uri, cu o promovare pe Twitter și facebook. Platforma de distribuție este însoțită și de un blog, www.crocodilu.ro, cu numele Ce mai face Crocodilu’, doar că ultima postare datează din 24 februarie 2013.

O platformă strict audio este cea conexată la site-ul CrestinOrtodox.ro și reprezintă o platformă cu conținut exclusiv religios. Este vorba de înregistrări audio clasificate după tematică: Acatiste, Colinde, Conferinte, Cuvinte duhovnicești, Paște, Crăciun, Liturghie, etc. De asemenea oferă vizitatorilor posibilitatea de a alege după un criteriu non-tematic: cele mai vizionate, cele mai noi, cele mai comentate, piesele zilei. Cea mai ascultată se dovedește a fi piesa muzicală Jos, sub crucea răsturnată, cântată de Cristian Pomohaci. Are 37271 vizite. Pentru postare e nevoie de înregistrare pe site. Platforma permite importare prin sistemul embed.

Publicația Wall-Street.ro semnalează în 18 mai 2009, într-un articol semnat de Simina Mistreanu, informația conform căreia site-ul eOk.ro, exclusiv muzical, și-a integrat o platformă de publicitate online audio. Campaniile de publicitate, considerate neintruzive datorită duratei de 8 secunde, poti fi targetate în funcție de muzica ascultată (Mistreanu, 2009). În clipa de față, site-ul eOk.ro este inactiv.

Sherylinn Macale se întreabă încă din titlul unui articol apărut în publicația TNW: Could the future of social media be in video and audio?. Și după ce descrie experiența personală constituită pe postarea bazată pe text, oferă declarația conducătorului animației de la DreamWorks, Jeffrey Katzenberg, care crede că social media „se îndreaptă de la comunicarea bazată pe text către cea bazată pe video și audio, făcând-o mult mai intuitivă și instinctuală” (Macale, 2011). Și autoarea articolului comentează pe baza acestei declarații, în condițiile în care, spune ea, „rețelele sociale sunt încă foarte tinere ca formă de comunicare, mulți încă abia acum învață să le valorifice.” Și caută să întrevadă în ce măsură oamenii vor putea transmite audio și video în rețea, în timp real, să difuzeze mult mai creativ.

Neal Schaffer, într-un articol online, The Power of audio based social media marketing, accentuează latura audio a strategiei de comunicare. Pornește de la tendința majoră a marketingului social media de a se concentra pe text, fotografie și material video deși, apreciază el, latura audio reprezintă o importanță cel puțin egală. Așa că pledează pentru asta, descriind etapele de creare a unei înregistrări audio (cu atât mai mult cu cât tehnologia permite a face acest lucru cu telefonul mobil), apoi de promovare. „Așa cum video poate fi un mediu puternic care angajează ochii, audio poate fi la fel de puternic angajând urechile” (Schaffer, 2013). O dată creată o înregistrare audio, ea poate deveni un podcast, fiind difuzată potențialilor receptori care, prin sistemul de subscripție, pot afla de noutățile ulterioare sau prelua și mesajele anterioare iar tehnologia audiobook este conexă.

Pe YouTube există și înregistrări video cu conferințe, înregistrări la care accentul care pe mesajul audio. De exemplu organizați de conferințe TED (Technology Entertainement Design) are un canal pe YouTube (www.youtube.com/user/TEDtalksDirector). Conferințele, reunite sub sloganul ‘Ideas worth Spreading’, caută să facă larg cunoscute experiențe valoroase a diferiți oameni, în ipostaze diferite. Aceste conferințe difuzate și pe YouTube, se bucură, desigur, și de farmecul personal al vorbitorilor și trebuie luat în considerare și impactul vizual al prezenței acestuia în fața unui public dedicat. Dar ponderea majoră o are mesajul audio.

3.3.3. Cenzura

YouTube încurajează utilizatorii săi a citi termenii de utilizare, Ghidul Comunității YouTube, termenii politicii de copyright sau ai politicii de confidențialitate. Astfel, utilizatorul află că: „Înțelegeți și sunteți de acord că sunteți unicul responsabil pentru propriul Conținut și pentru consecințele postării sau publicării acestuia. YouTube nu avizează niciun Conținut și nicio opinie, recomandare, sau sfat exprimat în acesta, YouTube declinând expres oricare și întreaga răspundere în legătură cu Conținutul” (YouTube, Condiții de utilizare). YouTube avertizează asupra limitărilor vizând conținutul înregistrărilor încărcate pe site: fără pornografie sau sex explicit, chiar dacă e vorba de o înregistrare proprie autorului, fără imagini privind abuzul de animale, de doruri sau fabricarea de bombe. YouTube nu permite imagini cu violență gratuită, cu persoane umilite, imagini șocante. „Noi încurajăm libera exprimare și apărăm dreptul fiecăruia de a expune puncte de vedere nepopulare. Dar nu permite, discursul urii (discurs care atacă sau înjosește grupuri pe bază de rasă ori origine etnică, religie, dizabilități, gen, vârstă, statut de veteran și orientare sexuală/identitate de gen)” (Youtube, Community Guideline).

De asemenea este anuntată toleranta zero față de comportamentul acaparator, hărțuieli, invadarea initmității, revelarea de informații personale ale altora. Fiind vorba de o uriașă comunitate, utilizatorii sunt îndemnați să o descopere, să se bucure de ea și în cazul consideră că o anumită înregistrare este ofensatoare, pot să o marcheze în acest sens iar personalul autorizat al YouTube o analizează pentru a decide dacă va fi eliminată sau este acceptabilă și solicitantul respectiv este sfătuit să nu-și piardă timpul cu lucruri neplăcute.

În privința dreptului de autor sunt multe elemente de luat în seamă. YouTube nu încurajează postarea de înregistrări la care utilizatorul nu are drept de licență. Dar nici nu împiedică decât în măsura în care există o plângere întemeiată din partea unui terț. În asemenea cazuri înregistrarea nu mai este disponibilă. YouTube oferă și un scurt clip cu o poveste jucată de actori și păpuși, menită să explice într-o manieră amuzantă situațiile diverse în care intervine sau nu dreptul de autor și ce măsuri sunt luate. (YouTube, Copyright) Așa se face că se pot întâlni multe pagini de YouTube la care pe ecran este menționat faptul că înregistrarea a fost ștearsă la solicitarea unui terț. Dar în fapt totul rămâne înscris pe internet, se întrerup căile de acees. Dar și în acest sen ulterior au apărut soluții care identifică o cale neconvențională de a regăsi înregistrări retrase de la expunere. Procedeul de localizare urmărește țara din care provien utilizatorul (pe baza adresei IP de acces la internet) și asta oferă o serie de facilități legate de limbă. Dar, totodată, poate să interzică vizualizarea unei anumite înregistrări video dacă există o solicitare expresă în acest sens (clipuri video indisponibile într-o anumită țară).

Palfrey și Gasser comentează și cenzura excesivă deoarece “Potențialul Internetului de a destabiliza regimurile autoritariste este atât de evidentă încât multe dintre aceste regimuri restricționează accesul sau utilizarea acestuia, ca mod de supraveghere” (Palfrey & Gasser, 2008, p.269). Alte țări încearcă să spioneze activitatea pe internet a cetățenilor săi pentru a-i pedepsi pentru opiniile lor politice. În Thailanda este interzisă criticarea monarhului, așa cum în Turcia este interzisă criticarea președintelui Ataturk, fondator al Turciei moderne. Pe YouTube se află și înregistrări care evidențiază abuzuruile în acest sens. (The Young Turks, 2012) Eric Qualman descrie tribulațiile privind legea de stopare a pirateriei online, Stop Online Piracy Act (SOPA). Despre cât de încâlcite sunt lucrurile, venind cu un exemplu: „dacă îți filmezi copilul jucând baschet dar acolo se aude și o muzică în fundal, atunci YouTube ar trebui să scoată această postare din moment ce tu, părintele, nu ai drepturi asupra muzicii. La acest punct membrii exasperați ai Congresului au declarat: “Avem nevoie de tocilari aici să ne ajute a imagina toate astea”” (Qualman, 2013, p.60).

Așa cum precizează YouTube în avertizarea de copyright, un utilizator ca în exemplul de mai sus poate să facă uz de postura “faire use”, de folosirea fără scop comercial a unor elemente la care nu are drepturi de autor. S-a înregistrat și solicitarea unui congresman american de a elimina o înregistrare video cu un imam, cu motivația că astfel se facilitează recrutarea de teroriști locali. YouTube a inclus și terorismul printre clauzele de respinegere a unor înregistrări video (Wikipedia, YouTube).

3.3.4. Nivelul de popularitate

Eric Qualman, în prezentarea multimedia Social Media revolution, amintită anterior, (www.youtube.com/watch?v=sIFYPQjYhv8, 0:30) plasează semnificativ pe scara timpului câteva elemente care vorbesc despre amploarea fenomenului rețelelor sociale. Astfel, pentru a atinge 50 de milioane de utilizatori, radioul a avut nevoie de 38 de ani, televiziunea de 13 ani, internetul de 4 ani, ipod-ul de 3 ani, pentru ca facebook să atingă 100 de milioane de utilizatori în doar 9 luni. Pe conturile lor de Twitter, Ashton Kuchner și Ellen DeGeneres au mai mulți followers decât întreaga populație a Irlandei, Norvegiei și statului Panama. Expresia ‘word of the mouth’ (din gură în gură) a devenit ‘world of the mouth’, pentru că de-acum conexiunile dintr-o rețea socială acoperă întreg globul. Popularitatea rețelelor se reflectă și în domeniul recrutării resurselor umane. Eric Qualman atrage atenția că recrutorii de forță de muncă, angajatorii, vor avea în vedere referintele de pe rețelele de socializare și astfel va conta până și o fotografie postată undeva, într-un cont (Qualman, 2013, p.140).

Blogul YouTube Trends anunță chiar în aceste zile noul record de popularitate, cu clipul trupei PSY, Gangnam style, care a depășit 2 miliarde de vizualizări de la postarea sa din 15 iulie 2012. (YouTube Trends, 2014) Publicația eMarketer a prezentat în 2013 o suită de grafice statistice despre nivelul de popularitate YouTube. Conform studiului publicat de AYTM Market Research, 21% dintre utilizatorii de internet din Statele Unite ajung în fiecare zi pe platforma YouTube, iar cei mai mulți, 27,5%, de câteva ori pe săptămână. „Când cei mai mulți dintre utilizatori se gândesc la video digital, se gândesc la YouTube” (eMarketer, 2013).

4. Concluzii

Iată în final, rezumativ, câteva dintre caracteristicile YouTube. (Wikipedia, Social impact of YouTube)

YouTube se evidențiază pentru educație și proliferarea cunoașterii. Academia Khan a pornit în 2006, și, prin înregistrări video postate pe YouTube, oferă cunoștințe care se dobândesc în școală dar care astfel sunt accesibile oricui, oriunde, oricând, după cum se afirmă pe pagina organizației (www.khanacademy.org/about). Așa cum stǎ scris pe acea paginǎ, s-a creat o salǎ de clasǎ la nivel global. Sunt postate pe site și foarte multe mesaje de la utilizatori din toatǎ lumea, desigur cǎ printre ele sunt și unele sub forma unor înregistrǎri video postate la rândul lor pe youtube. Printre sectoarele educaționale ale YouTube, unul este legat de învǎțarea diferitelor limbi. De exemplu, canalul Go Swedish oferǎ lecții pentru a învǎța limba suedezǎ. O suitǎ de clipuri video, atractiv realizate, îmbinând animația (cu valențe artistice) și explicațiile audio și video. (www.youtube.com/user/GoSwedish)

YouTube permite căutarea de informații, fiind al doilea mare motor de căutare, conform comScore. Chad Hurley, co-fondator al YouTube, într-un articol semnat de Brad Stone în The New York Times, din 2010, anunța posibilitatea de a putea fi cǎutate prin acest motor, „indexând mai multe înregistrǎri video oriunde ar putea fi acestea‟ (Stone, 2010), trimițând utilizatorul cǎtre ele chiar dacǎ nu se aflǎ pe serverele YouTube.

YouTube stimulează inovația în comunități distribuite în toată lumea. Chris Anderson și-a intitulat astfel o conferințǎ TED: Cum fortificǎ rețeaua video inovarea globalǎ. „Tehnologia este cea care va permite talentelor din toatǎ lumea sǎ împǎrtǎșeascǎ digital creația lor, lansând astfel un nou ciclu al inovǎrii accelerate de mulțime.‟(Anderson, 2010). Și a exemplificat cu proiectul expus de regizorul Johnathan Chu, care descrie cum câțiva puști din Japonia au preluat mișcări dintr-un clip video creat în Detroit, construind pe baza lor, în câteva zile, și difuzând rezultatul pe Youtube, încât adolescenți din California au preluat pentru un remix și au creat un nou dans. J. Chu a avut apoi ideea de a selecta dansatori buni, vizibili pe YouTube, drept care a luat ființǎ LXD, The League of Extraordinary Dancers, calitatea dansului lor aducându-i într-un spectacol de calibrul Oscarului (Chu, 2010)

YouTube permite colaborarea și cooperarea, ca de exemplu în cazul orchestrei constituite la modul propriu pe aceastǎ platformǎ, YouTube Simphony Orchestra, cu 101 muzicieni din 30 de țări (YouTube Symphony Orchestra, 2011) Un alt exemplu spectaculos este legat de un proiect caritabil. La împlinirea a 25 de ani de la concertul susținut sub titlul unui cântec, We Are The World, Quincy Jones și Lionel Ritchie au creat o înregistrare care sǎ reia acest cântec, într-o nouǎ interpretare, cu peste 80 de artiști. De data aceasta titlul a fost adaptat: We Are The World 25 For Haiti, având în vederea destinația încasǎrilor: refacerea populației din Haiti, suferindǎ de pe urma unui cutremur. Cum cei doi promotori ai proiectului au îndemnat pe toatǎ lumea sǎ propunǎ versiuni ale cântecului, cântǎreața canadianǎ Lisa Lavie a avut ideea de a obține o înregistrare audio și video prin intermediul internetului. Astfel, dacǎ piesa remake oficialǎ a presupus trecerea prin același studio, același și fațǎ de versiunea originalǎ, a tuturor celor 80 de interpreți, în al doilea caz cei 57 de interpreți au realizat fiecare o versiune, în spațiul geografic propriu, au postat-o pe YouTube iar Lisa Lavie și Iman (Alphacat) au lucrat spre a obține un montaj de sunet și respectiv de imagine. Rezultatul este We Are The World 25 For Haiti-YouTube Edition, proiect care pune în valoare talente care poate ar fi avut nevoie de mai mult timp ca sǎ rǎzbatǎ dar și a reprezentat o nouǎ sursǎ de sprijin pentru Haiti, îndemnul Lisei Lavie fiind îndreptat spre același proiect oficial. (Lavie, 2010)

YouTube asigură extinderea gradului de conștientizare socială. De exemplu proiectul împotriva intimidării, It Gets Better Project, a pornit de la un clip video pentru membrii descurajați sau cu gânduri suicidale din comunitatea LGBT, proiectul angrenând personalități și asigurând lobby până la cel mai înalt nivel politic. (It Gets Better, 2013) O înregistrare video din 27 aprilie 2006 a cǎpǎtat rapid popularitate și a generaty numeroase dezbateri. Este vorba de o înregistrare fǎcutǎ cu telefonul, într-un autobuz din Hong Kong, postarea pe YouTube, realizatǎ de autorul filmǎrii, purtând titlul The Bus Uncle. ‘Unchiul’ este unul dintre cei doi protagoniști ai unei dispute verbale, cel în vârstǎ. Cel tânǎr, dorind sǎ ațipeascǎ în autobuz, l-a bǎtut pe umǎr pe cel mai în vârstǎ, aflat pe scaunul din fața sa, pentru cǎ vorbea prea tare la telefonul sǎu. ‘Unchiul’ s-a speriat și s-a întors furios spre tânǎr, minute în șir cerându-i acestuia explicații și amplificându-și reacția pe mǎsurǎ ce tânǎrul se aratǎ placid. Înregistrarea are acum peset 4 milioane de vizualizǎri, a fost ulterior repostatǎ și cu subtitrare în englezǎ, a adunat mii de comentarii și a generat articole de presǎ, dezbateri legate de comportamentul în public, de politețe ori de stilul de viațǎ, de atitudinea eticǎ. S-a folosit înregistrarea ca argument pentru teoriile care vizeazǎ presiunea psihicǎ asupra populației din Hong Kong, asa cum au existat și voci care au clamat o motivație de presǎ. A avut efect în cultura underground sau în zona de divertisment, în conversații uzuale. (beautyjeonjihyun,2006)

YouTube produce efecte în valorizări și standarde. Jurnalistul Michael Learmonth se întreabă: „Internetul a ucis calitatea? Sau doar a redefinit-o?” și a răspuns afirmativ la ambele, într-un articol apărut online, pe site-ul WebCite (Learmonth, 2010) Ben Relles, creator angajat la YouTube Next Lab, este citat într-un articol din The NewYorker: „Nu e adevǎrat cǎ înregistrǎrile virale sunt accidentale, […] în realitate șase dintre primele zece cele mai vizualizate în 2010 au fost scrise și produse ca un show TV. Diferența constǎ în faptul cǎ poetica YouTube favorizeazǎ autenticitatea în fața valorilor produse.‟(Seabrook,2012)

YouTube a devenit sursǎ de informații pentru televiziuni și publicațiile online. Televiziunile apelează în mod frecvent la preluarea de înregistrări video de pe YouTube, atunci când reporterii nu au fost prezenți la fața locului în momentul producerii unui eveniment. Jake Coyle, de la Associated Press, relevă într-un articol preluat de Huffington Post, YouTube Becoming Major News Source: Pew Study, că YouTube tinde să devină principala platformă de știri pentru presa online. The Pew Research Center a urmărit, în cadrul unui proiect, timp de 15 luni, modul în care jurnalismul face apel la înregistrările video de pe internet. „Este o nouă formă de jurnalism pe această platformă. Este o formă în care relația dintre organizațiile de știri și cetățeni este mult mai dinamică și mult mai diversă decât s-a văzut până acum pe celelalte platforme”, a declarat Amy Mitchell, de la Pew Research Center. (Coyle, 2012) Studiul arată că 51% dintre cele mai urmărite înregistrări video de știri sunt produse de organizații de știri, pe când 39% dintre aceste produse sunt postate de utilizatori. (PewResearch, 2012) Publicațiile online valorifică avantajul multimedia și inserează clipuri audi-video, spre deosebire de cele clasice, pe hârtie.

YouTube produce efecte directe în evenimente mondiale. De exemplu filmarea cu telefonul mobil a morții unei studente în timpul protestelor din Iran a dus la decernarea unui premiu pentru jurnalism, primul acordat pentru o activitate a unui anonim. (FEELTHELIGHT, 2009) Un trailer al unui film intitulat Innocence of Muslims, postat pe YouTube, cu un comentariu adǎugat ulterior, controversat, a fost perceput de lumea musulmanǎ ca fiind denigrator la adresa profetului Mohamed și a a religiei musulmane, drept care au izbucnit proteste violente în numeroase țǎri cu aceastǎ religie majoritarǎ. Au apǎrut numeroase dezbateri pe seama libertǎții de exprimare și a cenzurǎrii internetului. Înregistrarea a fost blocatǎ de cǎtre YouTube în numeroase țǎri musulmane dar a rǎmas vizibilǎ pentru altele, acolo însǎ intervenind statul care a blocat site-ul YouTube, chiar dacǎ reprezentanți ai organizației au declarat cǎ filmarea nu este împotriva populației musulmane. Administrația Obama a solicitat revederea criteriilor de a mai susține înregistrarea. Ben Wizner, reprezentantul Uniunii Libertǎților Civile Americane, a declarat: „Ne sensibilizǎm când guvernul își lasǎ greutatea sa în spatele unei cereri de cenzurare.‟ În februarie 2014 înregistrarea a fost scoasǎ în urma unei decizii judecǎtorești, dar în baza solicitǎrii unei actrite din film, actrițǎ care a revendicat drepturile ei de autor în condițiile în care i s-a spus inițial, ca tuturor, cǎ e vorba despre un film fǎrǎ conotații religioase. (Wikipedia, Innocense of Muslims)

YouTube produce angajament între cetățeni și instituții. Casa Albă are canal oficial YouTube, Vaticanul difuzează informații. Jurnalista Katharine Seelye declară că YouTube “pune puterea în mâinile celui care ține o cameră video” (Seelye, 2007) La sfârșitul lunii februarie 2014 președintele Obama a invitat la o discuție pe cei mai proeminenți creatori de înregistrǎri video pe YouTube, în vederea susținerii proiectului sǎu de promovare a legislației privind asigurǎrile de sǎnǎtate. Așa cum se menționeazǎ într-un articol al publicației BuzzFeed, Președintele a vorbit despre „importanța de a avea persoane cu putere de influențǎ pe YouTube, care sǎ ia cuvântul în fața milioanelor de fani cǎrora le vorbesc zilnic.‟(McMorris-Santorro,2014)

YouTube difuzează exprimarea unor idei politice. De exemplu din Rusia a fost postat un clip satiric la adresa lui Putin, cel mai popular video timp de două săptămâni consecutive (CRIME JUSTICE, 2012) În Primǎvarara Arabǎ, din 2010, rețelele sociale au avut un rol major în difuzarea mesajelor, în ilustrarea unei realitǎți, în menținerea unei bune comunicǎri între participanții la manifestǎri și între ei și restul lumii. În articolul The Arab Spring’s Cascading Effects, publicat în februarie 2011 în publicația Pacific Standard, Philip Howard vorbește despre perciolele de a supraestima și de a ignora rolul mediei digitale în schimbǎrile politice din Egipt și Tunisia. El citeazǎ un activist al protestelor: „Moi am folosit Facebook pentru a organiza protestele, Twitter pentru a le coordona și YouTube pentru a spune lumii‟ (Howard, 2011)

YouTube permite puncte de vedere ale minorității. The Washington Post a publicat un articol (Tsukayama, 2012) despre faptul că pe YouTube minoritățuile fac audiență, exemplificând cu cazul Kevin Wu, un tânăr american-asiatic vorbind în fața unei camere video în propriul dormitor (kevjumba, 2011), depășind audiențele mainstream.

YouTube facilitează împărtășirea benefică a informațiilor personale. Politica “Nu întreba, nu spune”, în cadrul armatei americane, privind apartenența sexualǎ a militarilor, a generat numeroase postări pe YouTube, posibil dramatice pentru autori, dar cu efect benefic în vederea dispariției stigmatizării. (Considine, 2011)

YouTube prezintă și dezavantaje în împărtășirea unor informații personale. Se are în vedere un studiu apărut în revista Pediatrics, despre acțiuni de auto-rănire, ca efect al unor înregistrări de pe YouTube. (Lewis & Co, 2011) Într-un articol din martie 2014, apǎrut în publicația TechGeek, sunt menționate o serie de acuzații de abuz sexual, victimele nefiind încǎ la vârsta legal acceptatǎ pentru consimțǎmânt. Acuzațiile s-au îndreptat spre figuri populare ale comunitǎții YouTube.(Huynh, 2014)

YouTube este un bun mediu pentru publicitate și strategii de marketing. Este preocupat mai degrabǎ pe dezvoltarea de canale decât de crearea de conținut propriu-zis. Astfel se fragmenteazǎ audiența, asa cum s-a întâmplat cu zeci de ani în urmǎ cu televiziunile. Astfel se accentueazǎ caracterul de nișǎ al unui canal, audiența este mult mai clar identificabilǎ și astfel publicitatea are o țintǎ bine precizatǎ. (Seabrook, 2012)

YouTube este un instrument de măsurare a opiniei majoritare. Începând cu 2013, publicația de specialitate Billboard aînceput sǎ ia în seamǎ și audiența YouTube în clasificarea popularitǎții pieselor muzicale. Vorbind despre nou înființatele premii muzicale YouTube, Katheryn Thayer menționeazǎ într-un articol din Forbes, din 2013, cǎ astfel este recunoscut mediul virtual ca evaluabil și cǎ reprezintǎ un loc major în relația artist-audiențǎ. Pe lângǎ categoriile clasice, care nominalizeazǎ la vârf aceleași nume și fǎrǎ acest proiect, apar categorii specifice, de la ‘înregistrarea video a anului’, la ‘rǎspunsul anului’ și ‘fenomenul YouTube’care au în vedere creativitatea fanilor. (Thayer, 2013)

YouTube înseamnǎ și lărgirea audienței. Un articol din Billboard, preluat de Reuters, vorbește despre cazul Esmee Denters, o fatǎ dintr-un sat olandez, care prin popularitatea câștigatǎ pe YouTube, unde a postat înregistrǎri în care cântǎ piese cunoscute, a atras atenția caselor de discuri dar ea și-a ales o cale independentǎ pentru promovarea muzicii sale și tot ce ține de marketing, evoluând în mediul virtual. (Bruno, 2007)

YouTube înseamnǎ și postarea de video ca mijloc de trai, prin programul “Partner Program”, ajuns la parteneriat cu 30.000 de utilizatori, primii 500 câștigând fiecare peste 100.000 de dolari anual. (Seabrook, 2012). Rob Walker, de la The New York Times, vorbește într-un articol din 2012 despre tineri amatori care își valorificǎ talentul și creativitatea în înregistrǎri video care le oferǎ posibilitatea de a evolua în domeniu, pe o piațǎ a promovǎrii digitale. Asemenea vedete YouTube sunt numite „nǎscute pe platformǎ‟ pentru cǎ și-au construit o carierǎ prin instrumentele YouTube. (Walker, 2012)

YouTube reprezintǎ deja un segment important din tabloul descriptiv al civilizației actuale, marcând evoluția culturalǎ și socialǎ. În general, rețelele sociale au schimbat aspectul societǎții și sunt determinante în evoluția viitoare. La final, să consemnăm faptul că Papa Francisc i-a îndemnat pe catolici să fie ‘cetățeni digitali’ constructivi, folosind internetul, pe care l-a calificat drept un “dar de la Dumnezeu”, ca model de consolidare a solidarității” (Sturza, 2014, p.32).

Bibliografie

Lucrări de referințe

***, Wikipedia, la adresa: http://en.wikipedia.org/wiki/, [24.06.2014, 12:48]

***, Community Guideline, Youtube, la adresa: www.Youtube.com/t/community_guidelines

[29.05.2014, 00:08]

***, Codiții de utilizare, Youtube, la adresa: www.Youtube.com/t/terms,

[29.05.2014, 00:09]

***, Considine, Austin, (14 octombrie 2011), Coming Out to the World on the Web, în The New York Times, la adresa: www.nytimes.com/2011/10/16/fashion/after-dont-ask-dont-tell-coming-out-on-the-web.html, [8.6.2014, 12:57]

***, Techopedia, la adresa: http://www.techopedia.com/definition/23759/social-platform

[28.05.2014, 17:16]

Cărți de autor

Căprariu, Vlad, (1997), Introducere în HTML, Editura Albastră, Cluj Napoca

Cismaru, Diana-Maria, (2012), Social Media și managementul reputației, Editura tritonic, București

Cristea, Valentin & Patriciu, Victor Valeriu & Pietroșanu, Monica & Petculescu, Cristian, (1996), Mai multe despre internet. Eudora. Netscape. Internet in România, Editura Teora, București

Grossek, Gabriela, (f.a.), Internet-istoric, evoluție,perspective, Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Sociologie și Psihologie

Guțu-Tudor, Dorina (2008), New, New Media, Ediția a II-a, Editura Tritonic, București

Jarvis, Jeff, (2009), What Whould Google Do?, Harper-Collins e-book

Kirkpatrick, David, (2010), The Facebook Effect, Simon & Schuster, New York

Palfrey, John & Gasser, Urs, (2008), Born Digital. Understanding the first generation of Digital Natives, Basic Books, Philadelphia

Qualman, Erik, (2013), Socialnomics. How social media transform the way we live and do business, Second Edition, John Wiley & Sons, Inc, NYC

Rotaru, Ileana, (2010), Comunicarea virtuală. Impactul noilor tehnologii informaționale și comunicaționale în spațiul educațional contemporan, Editura tritonic, București

Stacks, D. și Salwen, M. (2009), An Integrated Approach to Communication Theory and Research, Routledge, New York

Ulmanu, Alexandru-Brăduț (2011), Cartea fețelor. Revoluția facebook în spațiul social, Editura Humanitas, București

Articole, studii periodice

Matei, Alexandru, (21 mai 2008), Cultura Internetului, în revista 22.

Pleșu, Andrei, (16 octombrie 2008), Cultura de Internet, în Dilema veche, nr. 244, Anul V

Sturza, Cătălin, (6 februarie 2014), Victime, reclame și dialog autentic – pe Internet, în Cultura, Nr. 4(455), Serie Nouă, Anul IX

Sturza, Cătălin, (20 februarie 2014), Când „reteaua” îmbătrânește, în 'Cultura', nr. 6 (457), Serie nouă, Anul IX

Lista periodicelor consultate

22

Cultura

Dilema veche

Webografie:

Anderson, Chris, (iulie 2010), How web video powers global innovation, în cadrul TED, transcriere la adresa:

www.ted.com/talks/chris_anderson_how_web_video_powers_global_innovation/transcript#t-522000, [24.06.2014. 22.08]

Bell, Mark W., (2008), Toward a Definition of “Virtual World”, în Journal of Virtual Worlds Research, Vol.1, No.1, la adresa:

http://jpurnals.tdl.org/jvwr/index.php/jvwr/article/viewFile/283/237 [29.05.2014, 21:37]

Berners-Lee, Tim, (1998), General Questions, la adresa: http://www.w3.org/People/Berners-Lee/FAQ.html#InternetWeb, [07.05.2014, 06:45]

Bruno, Antony (25 februarie 2007), YouTube stars don’t always welcome records deals, în Reuters, la adresa:

www.reuters.com/article/2007/02/26/us-youtube-idUSN2518918320070226, [25.06.14,8:15]

Bush, Vannevar, (iulie 1945), As We May Think, în Atlantic Monthly, disponibil la adresa: http://www.theatlantic.com/magazine/archive/1945/07/as-we-may-think/303881/?single_page=true

Cerf, Vint, (April 7, 1999), The Internet is for Everyone, Speech to the Computers, Freedom and Privacy Conference, document disponibil la adresa: http://www.internetsociety.org/who-we-are/mission

Chu, John M., (februarie 2010), In the internet age dance evolves, la adresa:

www.tef.com/talks/the_lxd_in_the_internet_age_dance_evolves/transcript, [8.6.2014, 16:42]

Coyle, Jake, (16 iulie 2012), YouTube Becoming Major News Source: Pew Study, în Huffington Post, la adresa: http://www.huffingtonpost.com/2012/07/16/youtube-pew-news-source_n_1675123.html, [24.06.2014, 15.37]

Gromov, Gregory, (1995-2013), Roads and Crossroads of the Internet History, http://history-of-internet.com/ [14/05/01,01:08AM]

Grossman, Lev, (25 decembrie 2006), You-Yes, You-Are TIME’s Person of the Year, în TIME, la adresa: http://content.time.com/time/magazine/article/0,9171,1570810,00.html, [06.06.2014, 09:02]

Francis, (2014), Communications at the Service of an Authentic Culture of Encounter, la adresa: www.pccs.va/index.php/en/journee-mondiales-des-communications-sociales-2/2014

Greenfield, Rebecca, (18 martie 2014), The YouTube of the Future: simpler, less tacky, more beautiful, în Fast Company, la adresa: http://www.fastcompany.com/3027101/most-creative-people/the-youtube-of-the-future-simpler-less-tacky-more-beautiful, [07.06.2014, 11:11]

Haraway, Donna, (1991), A Cyborg Manifesto, Science, Technology, and Socialist-Feminism in the Late Twentieth Century, în Simians, Cyborgsand Women: The Reinvention of Nature (New York; Routledge, 1991), pp.149-181, la adresa: www.faculty.umb.edu/gary_zabel/Courses/Art%2520and%2520Philosophy%2520in%2520SL%2520Other%2520Virtual%2529Worlds/Texts/cyborg_manifesto.pdf

Howard, Philip, (23 februarie 2011), The Arab Spring’s Cascading Effects, în Pacific Standard, la adresa: www.psmag.com/navigation/politics-and-law/the-cascading-effects-of-the-arab-spring-28575, [25.06.2014,07:22]

Huynh, Terence (20 martie 2014), Crossing the line: YouTube community in crisis as sexual assault allegations are made public, în TechGeek, la adresa: http://techgeek.com.au/2014/03/20/crossing-the-line, [25.06.2014,07:37]

Kaplan, Andreas M. & Haenlin, Michael, (2009), Users of the world, unite! The challenges and opportunities of Social Media, la adresa:

http://michaelhaenlein.com/Publications/Kaplan,Andreas%20-%20Users%20of%20the%20world, %20unite.pdf [29.05.2014, 21:46]

Kenner, David, (30 martie 2011), The YouTube Revolutions, în Foreign Policy, la adresa: http://www.foreignpolicy.com/articles/2011/03/30/the_youtube_revolutions, [7.6.2014, 22:41]

Learmonth, Michael, (22 februarie 2010), Lowered Expectations: Web redefines Quality?, în WebCites, la adresa: www.webcitation.org/6MkLQMzFW, [8.6.2014, 17:17]

Lewis, Stephen; Heath, Nancy; Denis, Jill; Noble, Rick, (21 februarie 2011), The Scope of Nonsuicidal Self-Injury on YouTube, în Pediatrics, official journal of the American Academy of Pediatrics, la adresa:

http://pediatrics.aapublications.org/content/early/2011/02/21/peds.2010-2317.full.pdf, [8.6.2014, 10:25]

Macale, Sherylinn, (14 noiembrie 2011), Could the future of social media be in video and audio?, în TNW, la adresa: http://thenextweb.com/socialmedia/2011/11/14/could-the-future-of-social-media-be-in-video-and-audio/, [8.6.2014, 13:25]

Manovich, Lev, (2003), New Media from Borges to HTML (introducere la The New Media Reader, Noah Wardrip-Fruin and Nick Montfort, The MIT Press

McCracken, Harry, (18 martie 2013), The Future of YouTube: More Channels in More Places, în Time, la adresa: http://techland.time.com/2013/03/18/the-future-of-youtube-more-channels-in-more-places/, [07.06.2014, 10:12]

McDuling, John, (4 iunie 2014), The music industry’s latest big deal might really be about video, în Quartz, la adresa: http://qz.com/216836/the-music-industrys-latest-big-deal-might-really-be-about-video/, [06.06.2014, 22:07]

McMorris-Santoro, Evan (3 martie 2014), Obama enlisted YouTube personalities for final Health Care enrollment push last week, în BuzzFeed, la adresa:

www.buzzfeed.com/evanmcsan/obama-enlisted-youtube-personalities-for-final-health-care-enrollment-push-last-week.html, [25.06,07:07]

Mistreanu, Simina, (18 mai 2009), eOk.ro lanseaza o platforma online de publicitate audio, în Wall-Street.ro, la adresa: www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/64727/eOk-ro-lanseaza-o-platforma-online-de-publicitate-audio.html, [8.6.2014, 12:51]

Oncu, Marius, (2014), YouTube vrea să lanseze un serviciu pe abonament de streaming de muzică, în Mediafax, la adresa: http://www.mediafax.ro/cultura-media/youtube-vrea-sa-lanseze-un-serviciu-pe-abonament-de-streaming-de-muzica-clipurile-unor-artisti-ca-adele-si-radiohead-ar-putea-fi-blocate-12781553, [24.06.2014,14:20]

Seabrook, John, (16 ianuarie 2012), Streaming Dreams. YouTube turns pro, în The New Yorker, la adresa:

www.newyorker.com/reporting/2012/01/16/120116fa_fact_seabrook?currentPage=all, [24.06.2014,23:43]

Seelye, Katharin Q., (13 iunie 2007), New Presidential debate Site? Clearly, YouTube, în The New York Times, la adresa: www.nytimes.com/2007/06/13/us/politics/13cnd-youtube.html, [8.6.2014, 17:40]

Stone, Brad, (17 mai 2010), At YouTube, Adolescence Begins at 5, în The New York Times, la adresa: www.nytimes.com/2010/05/17/technology/17youtube.html?_r=0, [24.06.2014, 21:42]

Thayer, Hatheryn (29 octombrie 2013), YouTube Music Awards: why artists should care, în Forbes, la adresa: www.forbes.com/sites/katherynthayer/2013/10/29/the-youtube-music-awards-why-artists-should-care, [25.06.2014,08:01]

Tsukayama, Hayley (21 aprilie 2012), In online video, minorities find an audience, în The Washington Post, la adresa: www.washingtonpost.combusiness/economy/in-online-video- minorities-find-an-audience/2012/04/20/gIQAdhliWT_story.html, [8.6.2014,11:06]

Walker, Rob (28 iunie 2012), On YouTube, amateur is the new pro, în The New York Times, la adresa: www.nytimes.com/2012/07/01/magazine/on-youtube-amateur-is-the-new-pro.html, [25.06.2014,08:29]

***, (16 iulie 2012), Journalism Project, în PewResearch, la adresa:

www.journalism.org/2012/07/16/press-release-2, [8.6.2014, 17:23]

YouTube Trends, (2 iunie 2014), Gangnam Style is the first video to reach 2 billion YouTube views, la adresa: http://youtube-trends.blogspot.ro, [08.06.2014, 16:07]

***, (15 februarie 2011), Romanian video sharing website Trilulilu signs license deal with Universal Music, plans ad revenues sharing prgram, în Romania Insider, la adresa: www.romania-insider.com/romanian-video-sharing-website-trilulilu-signs-license-deal-with-universal-music-plans-ad-revenues-sharing-prgram/18937/, [8.6.2014, 12:21]

***, (2013), Email Statistics Report, 2013-2017, Editor: Sara Radicati, Principal Analyst: Justin Levenstein, The Radicati Group, Inc, Palo Alto (la adresa: www.radicati.com/wp/wp-content/uploads/2013/04/Email-Statistics-Report-2013-2017-Executive-Summary.pdf)

***, (5 aprilie 2013), Just How Popular Is YouTube? Facebook is the No. 2 online video property, but doesn’t hold a candle to YouTube’s dominance, în eMarketer, la adresa:

http://www.emarketer.com/Article/Just-How-Popular-YouTube/1009787, [08.06.2014,16:21]

***, (9 mai 2013), YouTube launches pay-to-watch subscription channels, în BBC News business, la adresa: www.bbc.com/news/business-22474715, [05.06.2014, 21:35]

***, (4 octombrie 2012), Poetry Youtube Clips Round-Up, în Huffpost Culture, la adresa:

http://www.huffingtonpost.co.uk/2012/10/03/poetry-youtube-clips-roun_n_1936050.html#slide=1595704

Multimedia

Adrian Pinsent, Celebrity Poems, pe YouTube, la adresa:

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=QBp6aPtBdlk, [06.06.2014,21:17]

beautyjeonjihyun, (11 mai 2006), Bus Uncle –bilingual subtitle, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=RSHziqJWYcM, [24.06.2014,23:23]

Blatantly Blunt, Crowd storms stage at London Cam’ron show, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=bgCgZQzMLyQ, [06.06.2014, 20:58]

CRIME JUSTICE, (13 februarie 2012), Arestarea lui Vladimir Putin: reporrtaj din sala de judecată (original în rusește), pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=v1hLtFn4CLU, [8.6.2014,17:23]

Eric Qualman, (21 martie 2013), Social Media revolution, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=sIFYPQjYhv8, [7.6.2014,19:23]

FEELTHELIGHT, (20 iunie 2009), Iran, Tehran: wounded girl dying in front of camera, Her name was Neda, pe YouTube, la adresa: www.youtube.com/watch?v=bbdEf0QRsLM, [8.6.2014, 17:33]

It Gets Better Project, (27 iunie 2013), It Gets Better 2013, pe YouTube, la adresa: www.youtube.com/watch?v=3IYv1__mSpE, [8.6.2014, 17:07]

Kevjumba, (31 mai 2011), Nice Guys, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=2Fz3zFqLc3E, [8.6.2014, 12:25]

Lavie, Lisa, (20 februarie 2010), We Are The World 25 For Haiti (YouTube Edition), la adresa: www.youtube.com/watch?v=9hhX0KkQBW4, [24.06.2014, 22:41]

Mitinita MiniChefs, Cum se separa galbenusul, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=tfFNQ5lgkBE, [06.06.2014, 20:47]

shaffeem, Bahrain’s army deliberately kills peaceful protesters with live around (automatic weapon), pe YouTube, la adresa:

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=fwnUQcKXmMM&bpctr=1402174478, [7.6.2014, 23:37]

Storyful, (18 aprilie 2012), 28th Jan 2011-Storyful-Egypt Cairo uprising protest video- Mohamed Ibrahim Elmasry, pe YouTube, la adresa: https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=t4OSMFYc9Mc, [7.6.2014, 23:43]

The Young Turks, (18 iunie 2012), Google Censorship Report, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?=zxFkOhV-AqY, [8.6.2014, 15:02]

Volkswagen, The Force: Volkswagen Commercial, pe YouTube, la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=R55e-uHQna0, [07.06.2014, 21:34]

Me at zoo, pe YouTube, la adresa: www.youtube.com/watch?v=jNQXAC9IVRw, [05.06.2014, 20:21]

YouTubeHelp, YouTube Copyright Basics (Global), pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?=v=OQVHWsTHcoc#t=176, [08.06.2014, 14:39]

YouTube Symphony Orchestra, (20 martie 2011), YouTube Symphony Orchesta 2011 Grand Finale, la adresa: www.youtube.com/watch?v=LnKJpYGCLsg, [8.6.2014, 16:54]

[nume cu caractere arabe], 18 martie 2011, Libye Misrata resiste 18-03 Libya, pe YouTube, la adresa: https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=nwH3CT16wOk, [7.6.2014, 23:40]

Bibliografie

Lucrări de referințe

***, Wikipedia, la adresa: http://en.wikipedia.org/wiki/, [24.06.2014, 12:48]

***, Community Guideline, Youtube, la adresa: www.Youtube.com/t/community_guidelines

[29.05.2014, 00:08]

***, Codiții de utilizare, Youtube, la adresa: www.Youtube.com/t/terms,

[29.05.2014, 00:09]

***, Considine, Austin, (14 octombrie 2011), Coming Out to the World on the Web, în The New York Times, la adresa: www.nytimes.com/2011/10/16/fashion/after-dont-ask-dont-tell-coming-out-on-the-web.html, [8.6.2014, 12:57]

***, Techopedia, la adresa: http://www.techopedia.com/definition/23759/social-platform

[28.05.2014, 17:16]

Cărți de autor

Căprariu, Vlad, (1997), Introducere în HTML, Editura Albastră, Cluj Napoca

Cismaru, Diana-Maria, (2012), Social Media și managementul reputației, Editura tritonic, București

Cristea, Valentin & Patriciu, Victor Valeriu & Pietroșanu, Monica & Petculescu, Cristian, (1996), Mai multe despre internet. Eudora. Netscape. Internet in România, Editura Teora, București

Grossek, Gabriela, (f.a.), Internet-istoric, evoluție,perspective, Universitatea de Vest din , Facultatea de Sociologie și Psihologie

Guțu-Tudor, Dorina (2008), New, New Media, Ediția a II-a, Editura Tritonic, București

Jarvis, Jeff, (2009), What Whould Google Do?, Harper-Collins e-book

Kirkpatrick, David, (2010), The Facebook Effect,

Palfrey, John & Gasser, Urs, (2008), Born Digital. Understanding the first generation of Digital Natives, Basic Books,

Qualman, Erik, (2013), Socialnomics. How social media transform the way we live and do business, Second Edition, John Wiley & Sons, Inc, NYC

Rotaru, Ileana, (2010), Comunicarea virtuală. Impactul noilor tehnologii informaționale și comunicaționale în spațiul educațional contemporan, Editura tritonic, București

Stacks, D. și Salwen, M. (2009), An Integrated Approach to Communication Theory and Research,

Ulmanu, Alexandru-Brăduț (2011), Cartea fețelor. Revoluția facebook în spațiul social, Editura Humanitas, București

Articole, studii periodice

Matei, Alexandru, (21 mai 2008), Cultura Internetului, în revista 22.

Pleșu, Andrei, (16 octombrie 2008), Cultura de Internet, în Dilema veche, nr. 244, Anul V

Sturza, Cătălin, (6 februarie 2014), Victime, reclame și dialog autentic – pe Internet, în Cultura, Nr. 4(455), Serie Nouă, Anul IX

Sturza, Cătălin, (20 februarie 2014), Când „reteaua” îmbătrânește, în 'Cultura', nr. 6 (457), Serie nouă, Anul IX

Lista periodicelor consultate

22

Cultura

Dilema veche

Webografie:

Anderson, Chris, (iulie 2010), How web video powers global innovation, în cadrul TED, transcriere la adresa:

www.ted.com/talks/chris_anderson_how_web_video_powers_global_innovation/transcript#t-522000, [24.06.2014. 22.08]

Bell, Mark W., (2008), Toward a Definition of “Virtual World”, în Journal of Virtual Worlds Research, Vol.1, No.1, la adresa:

http://jpurnals.tdl.org/jvwr/index.php/jvwr/article/viewFile/283/237 [29.05.2014, 21:37]

Berners-Lee, Tim, (1998), General Questions, la adresa: http://www.w3.org/People/Berners-Lee/FAQ.html#InternetWeb, [07.05.2014, 06:45]

Bruno, Antony (25 februarie 2007), YouTube stars don’t always welcome records deals, în Reuters, la adresa:

www.reuters.com/article/2007/02/26/us-youtube-idUSN2518918320070226, [25.06.14,8:15]

Bush, Vannevar, (iulie 1945), As We May Think, în Atlantic Monthly, disponibil la adresa: http://www.theatlantic.com/magazine/archive/1945/07/as-we-may-think/303881/?single_page=true

Cerf, Vint, (April 7, 1999), The Internet is for Everyone, Speech to the Computers, Freedom and Privacy Conference, document disponibil la adresa: http://www.internetsociety.org/who-we-are/mission

, John M., (februarie 2010), In the internet age dance evolves, la adresa:

www.tef.com/talks/the_lxd_in_the_internet_age_dance_evolves/transcript, [8.6.2014, 16:42]

Coyle, Jake, (16 iulie 2012), YouTube Becoming Major News Source: Pew Study, în Huffington Post, la adresa: http://www.huffingtonpost.com/2012/07/16/youtube-pew-news-source_n_1675123.html, [24.06.2014, 15.37]

Gromov, Gregory, (1995-2013), Roads and Crossroads of the Internet History, http://history-of-internet.com/ [14/05/01,01:08AM]

Grossman, Lev, (25 decembrie 2006), You-Yes, You-Are TIME’s Person of the Year, în TIME, la adresa: http://content.time.com/time/magazine/article/0,9171,1570810,00.html, [06.06.2014, 09:02]

Francis, (2014), Communications at the Service of an Authentic Culture of Encounter, la adresa: www.pccs.va/index.php/en/journee-mondiales-des-communications-sociales-2/2014

, Rebecca, (18 martie 2014), The YouTube of the Future: simpler, less tacky, more beautiful, în Fast Company, la adresa: http://www.fastcompany.com/3027101/most-creative-people/the-youtube-of-the-future-simpler-less-tacky-more-beautiful, [07.06.2014, 11:11]

Haraway, Donna, (1991), A Cyborg Manifesto, Science, Technology, and Socialist-Feminism in the Late Twentieth Century, în Simians, Cyborgsand Women: The Reinvention of Nature (New York; Routledge, 1991), pp.149-181, la adresa: www.faculty.umb.edu/gary_zabel/Courses/Art%2520and%2520Philosophy%2520in%2520SL%2520Other%2520Virtual%2529Worlds/Texts/cyborg_manifesto.pdf

Howard, Philip, (23 februarie 2011), The Arab Spring’s Cascading Effects, în Pacific Standard, la adresa: www.psmag.com/navigation/politics-and-law/the-cascading-effects-of-the-arab-spring-28575, [25.06.2014,07:22]

Huynh, Terence (20 martie 2014), Crossing the line: YouTube community in crisis as sexual assault allegations are made public, în TechGeek, la adresa: http://techgeek.com.au/2014/03/20/crossing-the-line, [25.06.2014,07:37]

Kaplan, Andreas M. & Haenlin, Michael, (2009), Users of the world, unite! The challenges and opportunities of Social Media, la adresa:

http://michaelhaenlein.com/Publications/Kaplan,Andreas%20-%20Users%20of%20the%20world, %20unite.pdf [29.05.2014, 21:46]

, David, (30 martie 2011), The YouTube Revolutions, în Foreign Policy, la adresa: http://www.foreignpolicy.com/articles/2011/03/30/the_youtube_revolutions, [7.6.2014, 22:41]

Learmonth, Michael, (22 februarie 2010), Lowered Expectations: Web redefines Quality?, în WebCites, la adresa: www.webcitation.org/6MkLQMzFW, [8.6.2014, 17:17]

Lewis, Stephen; Heath, Nancy; Denis, Jill; Noble, Rick, (21 februarie 2011), The Scope of Nonsuicidal Self-Injury on YouTube, în Pediatrics, official journal of the American Academy of Pediatrics, la adresa:

http://pediatrics.aapublications.org/content/early/2011/02/21/peds.2010-2317.full.pdf, [8.6.2014, 10:25]

Macale, Sherylinn, (14 noiembrie 2011), Could the future of social media be in video and audio?, în TNW, la adresa: http://thenextweb.com/socialmedia/2011/11/14/could-the-future-of-social-media-be-in-video-and-audio/, [8.6.2014, 13:25]

Manovich, Lev, (2003), New Media from Borges to HTML (introducere la The New Media Reader, Noah Wardrip-Fruin and Nick Montfort, The MIT Press

McCracken, Harry, (18 martie 2013), The Future of YouTube: More Channels in More Places, în Time, la adresa: http://techland.time.com/2013/03/18/the-future-of-youtube-more-channels-in-more-places/, [07.06.2014, 10:12]

McDuling, John, (4 iunie 2014), The music industry’s latest big deal might really be about video, în Quartz, la adresa: http://qz.com/216836/the-music-industrys-latest-big-deal-might-really-be-about-video/, [06.06.2014, 22:07]

McMorris-Santoro, Evan (3 martie 2014), Obama enlisted YouTube personalities for final Health Care enrollment push last week, în BuzzFeed, la adresa:

www.buzzfeed.com/evanmcsan/obama-enlisted-youtube-personalities-for-final-health-care-enrollment-push-last-week.html, [25.06,07:07]

Mistreanu, Simina, (18 mai 2009), eOk.ro lanseaza o platforma online de publicitate audio, în Wall-Street.ro, la adresa: www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/64727/eOk-ro-lanseaza-o-platforma-online-de-publicitate-audio.html, [8.6.2014, 12:51]

Oncu, Marius, (2014), YouTube vrea să lanseze un serviciu pe abonament de streaming de muzică, în Mediafax, la adresa: http://www.mediafax.ro/cultura-media/youtube-vrea-sa-lanseze-un-serviciu-pe-abonament-de-streaming-de-muzica-clipurile-unor-artisti-ca-adele-si-radiohead-ar-putea-fi-blocate-12781553, [24.06.2014,14:20]

Seabrook, John, (16 ianuarie 2012), Streaming Dreams. YouTube turns pro, în The New Yorker, la adresa:

www.newyorker.com/reporting/2012/01/16/120116fa_fact_seabrook?currentPage=all, [24.06.2014,23:43]

Seelye, Katharin Q., (13 iunie 2007), New Presidential debate Site? Clearly, YouTube, în The New York Times, la adresa: www.nytimes.com/2007/06/13/us/politics/13cnd-youtube.html, [8.6.2014, 17:40]

Stone, Brad, (17 mai 2010), At YouTube, Adolescence Begins at 5, în The New York Times, la adresa: www.nytimes.com/2010/05/17/technology/17youtube.html?_r=0, [24.06.2014, 21:42]

Thayer, Hatheryn (29 octombrie 2013), YouTube Music Awards: why artists should care, în Forbes, la adresa: www.forbes.com/sites/katherynthayer/2013/10/29/the-youtube-music-awards-why-artists-should-care, [25.06.2014,08:01]

Tsukayama, Hayley (21 aprilie 2012), In online video, minorities find an audience, în The Washington Post, la adresa: www.washingtonpost.combusiness/economy/in-online-video- minorities-find-an-audience/2012/04/20/gIQAdhliWT_story.html, [8.6.2014,11:06]

Walker, Rob (28 iunie 2012), On YouTube, amateur is the new pro, în The New York Times, la adresa: www.nytimes.com/2012/07/01/magazine/on-youtube-amateur-is-the-new-pro.html, [25.06.2014,08:29]

***, (16 iulie 2012), Journalism Project, în PewResearch, la adresa:

www.journalism.org/2012/07/16/press-release-2, [8.6.2014, 17:23]

YouTube Trends, (2 iunie 2014), Gangnam Style is the first video to reach 2 billion YouTube views, la adresa: http://youtube-trends.blogspot.ro, [08.06.2014, 16:07]

***, (15 februarie 2011), Romanian video sharing website Trilulilu signs license deal with Universal Music, plans ad revenues sharing prgram, în Romania Insider, la adresa: www.romania-insider.com/romanian-video-sharing-website-trilulilu-signs-license-deal-with-universal-music-plans-ad-revenues-sharing-prgram/18937/, [8.6.2014, 12:21]

***, (2013), Email Statistics Report, 2013-2017, Editor: Sara Radicati, Principal Analyst: Justin Levenstein, The Radicati Group, Inc, (la adresa: www.radicati.com/wp/wp-content/uploads/2013/04/Email-Statistics-Report-2013-2017-Executive-Summary.pdf)

***, (5 aprilie 2013), Just How Popular Is YouTube? Facebook is the No. 2 online video property, but doesn’t hold a candle to YouTube’s dominance, în eMarketer, la adresa:

http://www.emarketer.com/Article/Just-How-Popular-YouTube/1009787, [08.06.2014,16:21]

***, (9 mai 2013), YouTube launches pay-to-watch subscription channels, în BBC News business, la adresa: www.bbc.com/news/business-22474715, [05.06.2014, 21:35]

***, (4 octombrie 2012), Poetry Youtube Clips Round-Up, în Huffpost Culture, la adresa:

http://www.huffingtonpost.co.uk/2012/10/03/poetry-youtube-clips-roun_n_1936050.html#slide=1595704

Multimedia

Adrian Pinsent, Celebrity Poems, pe YouTube, la adresa:

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=QBp6aPtBdlk, [06.06.2014,21:17]

beautyjeonjihyun, (11 mai 2006), Bus Uncle –bilingual subtitle, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=RSHziqJWYcM, [24.06.2014,23:23]

Blatantly Blunt, Crowd storms stage at Cam’ron show, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=bgCgZQzMLyQ, [06.06.2014, 20:58]

CRIME JUSTICE, (13 februarie 2012), Arestarea lui Vladimir Putin: reporrtaj din sala de judecată (original în rusește), pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=v1hLtFn4CLU, [8.6.2014,17:23]

Eric Qualman, (21 martie 2013), Social Media revolution, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=sIFYPQjYhv8, [7.6.2014,19:23]

FEELTHELIGHT, (20 iunie 2009), , : wounded girl dying in front of camera, Her name was Neda, pe YouTube, la adresa: www.youtube.com/watch?v=bbdEf0QRsLM, [8.6.2014, 17:33]

It Gets Better Project, (27 iunie 2013), It Gets Better 2013, pe YouTube, la adresa: www.youtube.com/watch?v=3IYv1__mSpE, [8.6.2014, 17:07]

Kevjumba, (31 mai 2011), Nice Guys, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=2Fz3zFqLc3E, [8.6.2014, 12:25]

Lavie, Lisa, (20 februarie 2010), We Are The World 25 For Haiti (YouTube Edition), la adresa: www.youtube.com/watch?v=9hhX0KkQBW4, [24.06.2014, 22:41]

Mitinita MiniChefs, Cum se separa galbenusul, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?v=tfFNQ5lgkBE, [06.06.2014, 20:47]

shaffeem, ’s army deliberately kills peaceful protesters with live around (automatic weapon), pe YouTube, la adresa:

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=fwnUQcKXmMM&bpctr=1402174478, [7.6.2014, 23:37]

Storyful, (18 aprilie 2012), 28th Jan 2011-Storyful-Egypt Cairo uprising protest video- Mohamed Ibrahim Elmasry, pe YouTube, la adresa: https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=t4OSMFYc9Mc, [7.6.2014, 23:43]

The Young Turks, (18 iunie 2012), Google Censorship Report, pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?=zxFkOhV-AqY, [8.6.2014, 15:02]

Volkswagen, The Force: Volkswagen Commercial, pe YouTube, la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=R55e-uHQna0, [07.06.2014, 21:34]

Me at zoo, pe YouTube, la adresa: www.youtube.com/watch?v=jNQXAC9IVRw, [05.06.2014, 20:21]

YouTubeHelp, YouTube Copyright Basics (Global), pe YouTube, la adresa:

www.youtube.com/watch?=v=OQVHWsTHcoc#t=176, [08.06.2014, 14:39]

YouTube Symphony Orchestra, (20 martie 2011), YouTube Symphony Orchesta 2011 Grand Finale, la adresa: www.youtube.com/watch?v=LnKJpYGCLsg, [8.6.2014, 16:54]

[nume cu caractere arabe], 18 martie 2011, Libye Misrata resiste 18-03 , pe YouTube, la adresa: https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=nwH3CT16wOk, [7.6.2014, 23:40]