Revoluția științifică și tehnică în care se află societatea contemporană a determinat [612431]

1
Introducere

Revoluția științifică și tehnică în care se află societatea contemporană a determinat
schimbări calitative și în educație: "revoluția științifică și tehnică, uriașul curent de i nformații
oferit omului, prezenț a unor uriașe mijloace decomunicare și a numeroși alți factori economici și
sociali au schimbat considerabil sistemul tradițional de educație, punând în evidență slăbiciunea
anumitor forme de instruire și forța altora". (E. Faure – "A învăța să fii" ,E.D.P. București 1974,
pagina 33). Spre deosebire de sistemul tradițional de educație, în educația modernă accentul cade
pe respectarea personalității copilului, pe cooperarea, colaborarea și participarea voluntară a
acestuia la procesul propriei formări, în acest sens căutându -se cele mai eficace metode și
procedee de declanșare a motivației necesare activizării și implicăr ii lui, jocul didactic
răspunzând cu prisosință acestor cerințe.
Noi, cadrele didactice, avem datoria de a utiliza și d ezvolta la maxim capacitățile cu care
copilul vine la școală, însă școlarizar ea copiilor la șase ani aduce în atenție probleme din punct
de vedere intelectual, afectiv și psiho -motor în ceea ce privește adaptarea la regimul muncii
școlare, fiind necesară crearea unei punți de legătură între cele două etape ale evoluției și
dezvoltării copiilor – preșcolară și școlară.
Favorizând menținerea atenției pe o perioadă mai mare de timp, crearea unei atitudini
pozitive, accelerarea ritmului de lucru cât și corectarea defect elor de vorbire și prevenirea
rămânerii în urmă la învățătură, consider că jocul didactic reprezintă principala modalitate de
asigurare a continuității între școală și grădiniță, de ușurare a procesului de adaptare la specifi cul
muncii școlare de învățare , acesta fiind și unul dintre motivele pentru care am ales această temă
pentru lucrarea mea. Pe de altă parte, de -a lungul anilor la catedră, am aplicat cu mult succes
jocul didactic în activitatea instructiv -educativă și, dacă s -a mai întâmplat ca unele m etode
folosite să nu dea rezultatul așteptat, jocul didactic nu m -a dezamăgit niciodată. Tocmai de aceea
am considerat că pot aduce o contribuție personală în cunoașterea și aplicarea acestei metode
eficiente și plăcută de copii prin prezentarea mai multor jocuri didactice pe care le -am aplicat de –
a lungul anilor la orele de matematică și pe care, spre o mai ușoară utilizare, le -am grupat în
funcție de scopul didactic, după marile unități de învățare din matematica de ciclu primar.
Prin joc – prietenul de nedespărțit al copilăriei, ca formă de activitate și metodă de
instruire, se dezvoltă toate laturile personalității copiilor – capacitățile intelectuale, morale,

2
creative.Totodată, prin intermediul jocului didactic se pot exersa și dezvolta trăsăturile de
personalitate precum aptitudinile, interesele, deprinderile, aspirațiile, caracterul, temperamentul.
Stimulând operațiile de analiză, sinteză, comparație și generalizare, jocul didactic
matematic contribuie la dezvoltarea gândirii, a inteligenței și spir itului de observație constituind
o bază reală pentru înțelegerea conceptelor matematice, pentru depășirea stadiului de concret,
făcând mai ușor zborul către general și abstract.

3
CAPITOLUL I
Jocul ca activitate psihică dominantă
ȋn copilărie și formă de activitate instructiv -educativă

I.1. Conceptul de joc, caracteristici, clasificare

În mod eronat se crede că jocul este doar o activitate umană , o ocupație principală a
copiilor, specifică acestei vârste, uitându -se faptul că și puii animalelor se joacă, prin joc
pregătindu -se, de fapt, pentru viață. Așa cum afirmă Johan Huizinga ”jocul este mai vechi decât
cultura, pentru că noțiunea de cultură, oricât de incomplet ar fi ea definită, presupune o societate
omenească, iar animalele nu l -au aștepta t pe om să le învețe să se joace.” ( Homo ludens ,1998, p.
33)
De-a lungul timpului s -au emis multe definiții ale jocului, în general ele
caracterizându -l drept o activitate marcatǎ de o atitudine ludicǎ.
Platon a considera t jocul ca o atitudine , arătând că munca poate fi efectuată uneori în
joacă de ființa umană .Astfel, el recomanda realizarea unei educații plăcute, fără rigiditate sau
ȋncorsetări pentru c ă “nici o ȋnvățătur ă silnică nu rămâne ȋn suflet .” (Cozma, T., 2001, p.63) Mai
târziu și Păr inții Bisericii vor pleda pentru realizarea unui ȋnvățământ cât mai pl ăcut și mai
apropiat de preocupă rile firești ale copiilor sau tinerilor.
D. B. Elkonin definește jocul ca fiind form a de activitate cea mai accesibilǎ copilului,
prin care, în si tuații imaginare, își realizeazǎ tendințele și dorințele nerealizate și imitǎ relațiile
sociale dintre adulți. ( Elkonin, D., B., 1980, p.13)
A. N. Leontiev apreciazǎ jocul ca fiind activitatea de exprimare a vieții psihice la vârsta
preșcolară, dar și d e exersare și dezvoltare a personalității ȋn ansamblu. Originea jocului este
pentru el decalajul dintre cerințele mediului extern și posibilitățile copilului de a le face față,
decalaj ce se rezolvă prin activitatea ludică ȋn care trebuința copiluluide a a cționa asupra realului
se ȋmbină cu formarea și dezvoltarea procedeelor de acțiune.
H. Wallon este de pǎrere cǎ jocul copilului este ȋn esență o modalitate de investigați e și
cunoaștere a lumii reale , o pre -ȋnvățare.

4
R. Hubert considerǎ cǎ jocul reprezintǎ mijlocul esențial de umanizare a copilului, un
exercițiu , o explorare, o învǎțare a mișcǎrii serioase, un mijloc de reînnoire a senzațiilor
agreabile, de a -și încerca puterea și în același timp de a o prelungi, prin imitație, în identificarea
cu adulții. (din Cozma, T., 2001, p. 21)
Alte definiții determinǎ jocul ca fiind un spațiu de satisfacere a dorinței firești de
manifestare și independență (S. Freud), un mijloc de comunicare (G. Bateson) , un mijloc de
realizare de sine (E. Claparede) și de formare a Eu-lui (J. Chateau). (Glava, A., Glava, C., 2002,
pp. 193 -195)
Jocul didactic este considerat „una din principalele metode active, atractive, eficace ȋn
munca instructiv -educativă cu preșcolarii și școlarii mici”. (Cerghit, I., 1980, p.216)
Sintetizând, putem desprinde urmă toarele caracteristici ale jocului:
– jocul este o activitate prin care ființa umană se pregătește pentru viață , practicându -l
spontan și natural în frageda copilărie, apoi în mod c onști ent;
– jocul are un caracter universal cu rol de propulsare în dezvoltarea umanǎ;
– jocul nu apare și nu se dezvoltǎ de la sine, ci trebuie învǎțat în ambianțǎ socialǎ ;
– jocul are un caracter polivalent , fiind pentru copil muncǎ, artǎ, realitate, fantezie;
-caracterul colectiv al jocului reprezintǎ o expresie a trebuinței de comunicare. Ambianța
de comunicare conferǎ jocului o motivație socialǎ suplimentarǎ. Relațiile de grup intervin ca un
factor organizatoric care exercitǎ o influențǎ disciplin atoare asupra activitǎții fiecǎrui copil.

5
Metodica predǎrii jocurilor la Școlile Normale oferǎ urmǎtoarea clasificare:
( Barbu,H.,Popescu, E., Șerban,F., 1993, p. 35)

Clasificarea jocurilor

Jocuri de manipulare
Jocuri simbolice
primare Jocuri de conviețuire
socialǎ
Jocuri de construcț ii
Jocuri simbolice Jocuri imitative
Jocuri dramatizǎri
Jocuri cu subiecte din
viața cotidianǎ Dramatizǎri
Jocuri simbolice
evoluate
Jocuri cu subiecte din
basme si povești Jocuri motrice
simbolice
Jocuri preșcolare Jocuri sportive Jocuri de miș care
Jocuri cu reguli Jocuri senzoriale
Jocuri
didactice Jocuri pentru
dezvoltarea
psihicǎ
Jocuri distractive Jocuri intelectuale

6
I.2. Teorii privind jocul

Analizând teoriile despre joc ne putem construi o viziune de ansamblu a evoluției
acestuia de -a lungul timpului, a concepțiilor marilor gânditori despre joc.
Cea mai veche teorie explicativă a jocului, a cărei esență persistă ȋn mentalitatea comună ,
este teoria recreațiunii, a cărui autor este R.S.Lazarus. Jocul este opus muncii, lui fiindu -i
atribuite exclusiv funcții recreative.
În aceeași zonă ideatică se ȋnscrie teoria surplusului de energie, formulat ă de Fr. Shiller
și ȋmpărtășită de H. Spencer, conform căreia jocul este o simplă modalitate de cheltuire a
surplusului de energie. O teorie similară este aceea a lui Ch. Buhler, teoria plăcerii funcționale
pe care copilul o simte ȋn timpul jocului și care este un mobil pentru funcționarea acestuia.
K. Gross biologizează esența socială a jocului afirmând cǎ jocul este un exercițiu
pregǎtitor pentru viațǎ, teorie completată de H. Carr care formulează ipoteza conform căreia
jocul ar fi un post -exercițiu, el contribuind la ȋntreținerea instinctelor deja formate. Această
ipoteză poartă denumirea de teoria exercițiului complementar sau a compensației. ( Glava, A.,
Glava, C., 2002, pp. 191 -193)
E. Claparède adaugǎ cǎ, pe lângǎ faptul cǎ este o activitate mediatǎ de dorințe și
trebuințe, prin joc se exprimǎ tendința de afirmare a personalitǎții. “La copil, jocul este munca,
este binele, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferǎ în care fi ința sa psihologicǎ poate sǎ
respire și, în consecințǎ, poate sǎ acționeze .”(Claparède,E., 1975, p.18)
J. Piaget considerǎ jocul “un pol al exercițiilor funcționale în sensul dezvoltǎrii
individului .” (Piaget, J., 1970, p.50) El afirmǎ cǎ, dacǎ structurile intelectuale și morale ale
copilului sunt diferite de cele ale adultului, sub raport funcțional el este identic cu acesta, în
sensul cǎ și el este o ființǎ mânatǎ de interese, de trebuințe. Copilul acționeazǎ cu o mentalitate a
cǎrei structurǎ variazǎ dup ǎ stadiile dezvoltǎrii.
În evoluția jocului, Piaget stabilește existența a trei categorii principale de joc:
1. jocul -exercițiu este caracteristic perioadei senzorio -motorii (0 – 2 ani) și constǎ în
repetarea pentru plǎcere a activitǎții desfǎșuratǎ în scop ul adaptǎrii la mediu;
2. jocul simbolic este caracteristic perioadei 2 – 5 ani. Acest joc transformǎ realul printr –
o asimilare mai mult sau mai puțin purǎ la trebuințele EU -lui, în timp ce imitația este

7
o acomodare la modelele exterioare, iar inteligența est e un echilibru între asimilare și
acomodare;
3. jocul cu reguli apare în stadiul preoperațional (2 – 7 ani), având rol de socializare a
copilului; include jocurile de construcție, jocuri care fac tranziția între jocul simbolic
și activitǎțile neludice.
În con cepția lui J. Piaget, funcțiile jocului sunt:
1. de adaptare – cea mai importantă funcție ce se realizează pe două coordonate:
asimilarea realului la Eu (ȋncorporarea cunostințelor prin folosirea schemelor preexistente) și
acomodarea prin imitație a Eu -lui la real (modificarea schemelor existente pentru a ȋncorpora
cunoștințe noi ce nu se mai potrivesc acestora).
Adaptarea prin joc este un proces reactiv și creativ al cărui echilibru se realizează prin
inteligență.
2. formativ – informativă (angajarea plena ră a copilului).
Jocul constituie un mecanism specific de asimilare a influențelor mediului socio -uman ce
fac posibilă dezvoltarea copilului. Jocul este cel ce angajează resursele cognitive, afective,
volitive de mare importanță ȋn formarea individului.
3. cathartică – jocul simbolic are funcția de descărcare energetică și de rezolvare a
conflictelor afective de compensare și trăire intensă.
4. socializare și sociabilizare a copilului – se explică prin tendința copilului de a se
acomoda la ceilalți, dar și de a asimila relațiile cu cei din jur la EUL său. În jocul cu reguli
copilul acceptă normele exterioare lui, le asimilează. (Piaget, J., 1970, p.50)
J. Chateau apreciazǎ cǎ în joc se manifestǎ dorințele copilului de a ajunge la vârsta
maturitǎții. În lucrǎ rile sale el aratǎ cǎ jocul la copil este în primul rând o plǎcere internǎ , dar în
același timp o activitate serioasǎ , ce presupune îndeplinirea unei sarcini. (Chateau, J., 1976,
p.21)
În concepția teoreticienilor prezentați, jocul îndeplinește funcții importante în dezvoltarea
copilului, constituie un mijloc de cunoaștere indirectǎ a realitǎții, reprezintǎ însǎși o școalǎ a
vieții.

8

I.3.Relația dintre joc și învǎțare

La vârsta copilǎriei, pe primul loc este jocul , învǎțarea ocupând locul secund; odatǎ cu
intrarea în școalǎ, învǎțarea trece pe primul loc și este urmatǎ de muncǎ și, pe alocuri, este
împletitǎ cu creația . Toate aceste forme nu sunt pure, ci doar predomina nte de un fel sau altul,
de-a lungul vârstelor.
Interacțiunea dintre aceste forme ale activitǎții poate fi redatǎ schematicastfel: (Șchiopu,
U., 1967, p. 145)

Jocul nu dispare din viața omului odatǎ cu înaintarea în vârstǎ, ci își modificǎ ponderea
temporalǎ sau cadrul.
Alǎturi de învǎțare, muncǎ și creație, joculreprezintǎ una din modalitǎțile prin care omul
se raporteazǎ la realitatea înconjurǎtoare.
Pentr u copii, jocul are o dublă semnificație. Pe de o parte, este cadrul în care ei se
manifestă, își exteriorizează întreaga viață psihică (în joc copilul exprimă cunoștințele, emoțiile,
își satisface dorințele și se eliberează, descărcându -se tensional). Pe d e altă parte, jocul reprezintă

9
principala modalitate de formareși dezvoltare a capacităților psihice (acestea neputând fi
concepute și imaginate în afara jocului).
Jocul formează, dezvoltă și restructurează întreaga viață psihică a copilului.
Jucându -se cu obiecte își dezvoltă percepțiile de formă, mărime, culoare, greutate, își dezvoltă
capacitatea de observare, se dezvoltă activitatea voluntară, își dezvoltă însușirile voinței: răbdare,
perseverență, stăpânire de sine.
În joc sunt modelate însu șirile și trăsăturile de personalitate: respectul față de ceilalți,
responsabilitatea, cinstea, curajul, corectitudinea încrederea în sine etc.
Între 3 și 6 ani, jocul copilului atinge un nivel înalt de dezvoltare și reprezintă în același
timp și o condiți e importantă pentru evoluția ulterioară a copilului. Vârsta preșcolară reprezintă
un moment de evoluție psihică în care jocul capătă caracteristici noi ce -l apropie de alte feluri de
activitate. Jocul este ca un teren neutru pe care se revarsă întreaga exp eriență despre lume și viață
a copilului, aceasta devenind prin intermediul lui mai subtilă, mai accesibilă. În această perioadă,
apar cele mai complexe, mai variate și mai interesante forme de joc. La finele ei, diversificarea
este mai puțin evidentă, evo luția jocului conducând spre adâncirea și perfecționarea formelor și
felurilor de joc conturate de -a lungul vârstei preșcolare. (Șchiopu, U., coordonator,1970, p. 98)
Prin joc, copiii explorează ceea ce nu le este familiar și dezvoltă o cunoaștere care est e în
aceeași măsură senzitivă, cognitivă și afectivă.
În grădiniță, jocul reprezintă modalitatea cea mai importantă prin care copilul primește
informații, iar învățarea este considerată drept impuls principal al dezvoltării inteligenței.
Caracterul și conținutul jocului la vârsta preșcolară este dat de o serie de factori de
influență, dintre care cei mai importanți sunt:
– nivelul dezvoltării intelectuale, sociale și de conturare a conștiinței de sine și de altul;
– experiența de viață a copilului și impresiile oferite de mediul ambiant;
– modelul relațiilor sociale dintre adulți, care este preluat și ilustrat ȋn joc;
– mediul , echipamentele și contextul ȋn care are loc jocul. (Glava, A., Glava, C., 2002, pp. 191 –
199)
Învățarea, ca fenomen complex, dinamic, multilateral are un conț inut bogat și o sferă
largă de cuprindere: formarea priceperilor, ȋnsușirea unor cunoștințe, formarea motivației,
atitudinilor, sentimentelor și a voinței. Astfel, ȋn procesul de ȋnvățare este antrenat ȋntreg
psihicul, toa te funcțiile. (Cosmovici, A., 1995, p.97)

10
Andrei Cosmovici distinge în cadrul învǎțǎrii douǎ forme:
– învǎțarea spontanǎ , neorganizatǎ, realizatǎ în familie sau în grupuri de joacǎ;
– învǎțarea sistematicǎ , realizatǎ în special în școalǎ.
Învǎțarea școl arǎ reprezintǎ “însușirea de cunoștințe, priceperi și deprinderi, cât și
formarea de capacitǎți necesare adaptǎrii la mediul natural și social” (Cosmovici, A.,Iacob, L.,
1999, p.121) , accentul cǎzând pe formarea intelectualǎ.
La vârsta școlarǎ, învǎțarea este forma predominantǎ de activitate. Jocul este subordonat
învǎțǎrii, exercitând o influențǎ deosebitǎ asupra dezvoltǎrii psihice a copilului. Cu forma sa
didactică însoțește și ușurează sarcinile învățării, asigură realizarea con tinuității grădiniță -școală,
facilitând adaptarea copilului la activitatea școlară.
Jocul constituie o modalitate de învǎțare pentru cǎ rǎspunde particularitǎților de vârstǎ
ale școlari lor și pentru cǎ elementul distractiv pe care îl conține, stimuleazǎ i nteresul și
curiozitatea lor. Învǎțarea bazatǎ pe joc este eficientǎ numai dacǎ jocul este conceput în corelație
cu obiectivele urmǎrite în joc, dacǎ îmbinǎ finalitǎțile educative cu bucuria copilului.
Jocul didactic face parte integrantǎ din procesul în vǎțǎrii. Totodatǎ el poate fi vǎzut și ca
o fazǎ intermediarǎ și pregǎtitoare de la jocul liber la învǎțare. Atunci când învǎțarea îmbracǎ
forma de joc, plǎcerea care însoțește atmosfera jocului creeazǎ noi interese de participare, de
activitate independen tǎ pe baza unor interese nemijlocite.
Învǎțarea propriu -zisǎ prin joc faciliteazǎ actul de învǎțare, iar competița din activitatea
de joc poate continua și în munca de învǎțare.

I.4. Conceptul de joc didactic. Rolul si funcț iile joculu i didactic î n procesul
educativ

Ideea de a folosi jocul în scopuri educative a fost încǎ din antichitate clar exprimatǎ de
Platon. El invocǎ de multe ori ideea realizǎrii unei educații plǎcute, fǎrǎ rigiditate sau încorsetǎri,
“fiindcǎ omul liber nu trebuie sǎ învețe nimic cu de -a sila. Ostenelile trupești, venite cu de -a sila,
nu fac nici un rǎu trupului, dar nici o învǎțǎturǎ silnicǎ nu rǎmâne în suflet. Așadar, preabunule,
nu-i crește cu de -a sila pe copii în învǎțǎturǎ, ci învațǎ -i prin joacǎ, pentru ca sǎ fii în s tare mai
degrabǎ sǎ vezi firea fiecǎruia” (Platon, ȋn Cucoș, C., 2001, p. 63 )

11
În pedagogia modernǎ jocul didactic este considerat “una din principalele metode active,
atractive, eficace, în munca instructiv -educativǎ cu preșcolarii și școlarii mici” . (Cerghit, I.,
1980, p. 216 )
“Jocul didactic este o specie de joc care îmbinǎ armonios elementul instructiv și educativ
cu elementul distractiv” (Dicționar de pedagogie , 1979, p. 271) ; un tip de joc prin care educatorul
consolideazǎ, precizeazǎ și verificǎ cunoștințele predate copiilor, le îmbogǎțește sfera de
cunoștințe.
Încorporate în activitatea didacticǎ, elementele de joc imprimǎ acesteia un caracter mai
viu și mai atrǎgǎtor, a duc varietate și o stare de bunǎ dispoziție, de veselie și de bucurie, de
divertisment și de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii.
Jocul didactic angajeazǎ în activitatea de cunoaștere cele mai importante procese psi hice,
cele mai intime operații ale acestora, având în același timp un deosebit rol formativ și educativ.
Cea mai mare parte a jocurilor didactice, cu tot aspectul lor atractiv, cuprind valoroase exerciții
senzoriale și mintale. Astfel, jocurile didactice i nfluențeazǎ în mod nemijlocit activitatea tuturor
analizatorilor.
Un deosebit aport îl au jocurile didactice în educarea memoriei, a calitǎților ei. De
exemplu, jocurile de tipul “ Ce s-a schimbat?” sau “ Ghicește ce lipsește!” solicitǎ elevii sǎ reținǎ
felul obiectelor și așezarea lor, pentru a putea apoi arǎta modificarea facutǎ de conducǎtorul
jocului – ceea ce implicit duce la dezvoltarea memoriei voluntare.
Spiritul creator , imaginația sunt stimulate intens prin jocurile care pun în fața copiilor
sarcin a de a inventa o ghicitoare, de a plǎsmui o povestire.
Jocurile didactice solicitǎ în mare masurǎ activitatea gândirii, ele reclamând întotdeauna
rezolvarea, în mod individual, a unor probleme. Astfel, în cadrul unor jocuri didactice, copiii
trebuie sǎ deo sebeascǎ obiectele mari de cele mici, pe cele lungi de cele scurte; sǎ compare
obiectele în funcție de forma, de culoarea lor.
Alte jocuri didactice pun pe copii în situația de a efectua clasificǎri ale obiectelor dupǎ
diferite criterii concrete – “Ce se potrivește?” ; clasificǎri ale unor obiecte dupǎ anotimp;
clasificǎri ale unor animale dupǎ mediul și locul unde trǎiesc ele – “Spune unde traiește!” etc. În
aceste cazuri, copiii sunt deprinși sǎ efectueze generalizǎri și abstractizǎri.
În strânsǎ legaturǎ cu dezvoltarea gândirii, jocul didactic contribuie și la dezvoltarea
limbajului. În acest sens, în afarǎ de jocurile didactice prin care se fixeazǎ, se precizeazǎ și se

12
activizeazǎ vocabularul copiilor, se planificǎ și jocuri speciale, care ajutǎ la îmbog ǎțirea
pronunțǎrii unor consoane mai greu de rostit; jocuri care rezolvǎ probleme mai complexe precum
formarea unor reprezentǎri generale și noțiuni; jocuri care contribuie la obișnuirea copiilor cu
folosirea diferitelor construcții gramaticale.
Contribuți a directǎ sau indirectǎ a jocului didactic la educarea emoțiilor , a sentimentelor
morale și a trasǎturilor pozitive de caracter , este iarǎși foarte importantǎ.
Jocul didactic oferǎ un context larg în care copilul poate opera cu principalele valori
morale , aplicând norme și reguli. Deși inițial nu le cunoaște semnificația socialǎ, el este pus în
situația de a le respecta, de a se conforma acestora. Se urmǎrește ca deprinderile
comportamentale sǎ fie interiorizate și generalizate, sǎ devinǎ automatisme și n u sǎ rǎmânǎ
manifestǎri limitate la contexte particulare.
Jocul didactic este o bunǎ școalǎ a relațiilor între copii deoarece în acest context sunt
valorizați și acceptați ca parteneri doar acei copii care se manifestǎ corect, cooperant, care își
înfrâneaz ǎ emoțiile negative. Aceasta oferǎ o motivație extrinsecǎ copiilor pentru a -și forma
unele deprinderi de comportament, unele norme de disciplinǎ, pentru a -și exersa hotǎrârea,
perseverența, stǎpânirea de sine, onestitatea, competitivitatea, conduita fair -play.
Interdependențele și spiritul de cooperare, participarea efectivǎ și totalǎ la joc, angajeazǎ
atât elevii timizi cât și pe cei mai slabi, stimuleazǎ curentul de influențe reciproce, ceea ce duce
la creșterea gradului de coeziune în colectivul clas ei.
Trebuie subliniatǎ, de asemenea, influența pe care o au jocurile didactice în educarea
esteticǎ a copiilor. Mânuind diferite materiale artistic realizate, fǎcând aprecieri asupra lor, copiii
învațǎ sǎ aprecieze frumosul, își dezvoltǎ gustul estetic.
Un rol deosebit de important îl are jocul didactic la dezvoltarea fizicǎ a copilului. În
cadrul jocurilor didactice se pot organiza jocuri -exercițiu pentru dezvoltarea motricitǎții fine a
degetelor și a mâinii, jocuri pentru dezvoltarea motricitǎții genera le care influențeazǎ buna
funcționare a organismului și sǎnǎtatea.
Postura, activismul, conștientizarea expresivitǎții corporale și emoționale sunt elemente
extrem de importante pentru stadiile vi itoare, iar în primii ani de școalǎ ele se manifestǎ prin j oc.
Funcțiile jocului, ca metodă de învățământ, se pot structura astfel: (după Cerghit, I.,1980,
p. 106 ).

13
1.Funcția cognitivă – traduce în act de învățare acțiunea proiectată de învățător în plan
mintal, transformând în experiențe de învățare, obiectivele prestabilite de ordin cognitiv.
2.Funcția formativ -educativă contribuie la realizarea obiectivelor din sfera operatorie și
cea atitudinală. Sunt exersate funcțiile psihice și fizice ale copilului și se formează deprinderi
intelectuale, aptitudini, capacită ți și comportamente.
3.Funcția operațională (instrumentală) servește drept tehnică de execuție, în sensul că
favorizează atingerea obiectivelor;
4. Funcția motivațională – de stimulare a curiozității, de trezirea interesului, a dorinței
de a cunoaște și a acționa, de organizare a forțelor intelectuale ale elevilor;
5. Funcția normativă permite cadrului didactic dirijarea, corectarea și reglarea acțiunii
instructive;
6. Funcția organizatorică permite o bună planificare a timpului elevului și învățătorul ui.

I.5. Clasificarea jocurilor didactice matematice

Multitudinea de jocuri didactice folosite în școală dar și grădiniță a impus realizarea unei
clasificări a acestora. Astfel, jocurile didactice matematice pot fi clasificate după cum urmează:
”În funcție de scopul și sarcina dida ctică :
a) După momentul în care se folosesc în cadrul lecției:
– jocuri didactice ca lecții de sine stătătoare;
– jocuri didactice ca momente propriu -zise ale lecției;
– jocuri didactice în completarea lecției, intercalate pe parcursul lecției, sauîn final
b) După conținutul capitolelor de însușit:
– jocuri didactice pentru aprofundarea însușirii cunoștințelor specifice unui capitol sau a
unui grup de lecții;
– jocuri didactice specifice unei vârste sau grupe. ”( Neagu M. , Petrovici C., 2002, p. 92)
În funcție de aportul lor formativ , jocurile se pot clasifica după acea operație sau
însușire a gândirii căreia i se adresează jocul didactic:
– jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de analiză („Completează șirul!” ,
„Observ ă regula și continuă!”, ,,Adaugă cuvinte potrivite”) . Aceste jocuri pot cere o analiză pe

14
baza comparației între imaginea pe care o vede copilul (percepția) și cea pe care el o are despre
obiectele asemănătoare (reprezentare).
– jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de sinteză ce presupun efectuarea
prealabilă a unei analize („Unește!”, „Reconstituie!”, ,,Diamantul”);
– jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații („Compară!”);
–jocuri did actice pentru dezvoltarea capacității de abstractizare și
generalizare (jocul „Cine știe răspunde” adresat elevilor din clasa pregătitoare , cu sarcina
didactică de a compune numere 0 – 10, având ca regulă a jocului, de a forma exerciții de adunare
și scăde re cu 1 și 2, al căror rezultat să fie egal cu numărul dat de conducătorul jocului, într -un
timp fixat inițial);
În funcție de materialul didactic folosit jocurile se clasifică:
”a) Jocuri didactice cu material didactic – standard (confecționat)
– natura l (din natură)
b) Jocuri didactice fără material didactic (jocuri orale cu ghicitori, cântece, scenete,
povestiri etc).
Jocurile didactice care fac referire la conținutul capitolelor pot fi:
– de îmbogățire a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;
– de pregătire a actului învățării;
– de fixare:
– de evaluare
– de dezvoltare a atenției, memoriei, inteligenței
– de dezvoltare a gândirii logice
– de dezvoltare a creativității
– de revenire a organismului :
– de revenire a atenției și modului de concentrare
– de formare a trăsăturilor moral -civice și de comportament
În funcție de conținutul noțional pentru grădiniță și clasele pregătitoare și I, jocurile
didactice pot fi clasificate astfel:
– jocuri didactice de formare de mulțimi;
– jocuri logico -matematice (de exersare a operațiilor cu mulțimi);
– jocuri didactice de numerație. ” (Neagu M., Petrovici C., 20 02, p. 93)

15
Structura jocurilor didactice de formare de mulțimi este aceeași , însă sarcina de învǎțare
implicǎ exerciții de grupare, triere, separare, clasificare. Ele conduc la dobândirea abilitǎților de
identificare, triere și formare de mulțimi.
Jocurile logico -matematice introduc în verbalizar e, conectorii și operațiile logice,
urmǎresc formarea abilitǎților pentru elaborarea judecǎților de valoare și de exprimarea unitǎților
logice. Ele oferǎ posibilitatea familiarizǎrii copiilor cu operațiile cu mulțimi într -un cadru
afectiv -motivațional adec vat. Elevii reușesc sǎ exprime judecǎți și raționamente cu ușurințǎ,
fǎcând exerciții de gândire logicǎ pe mulțimi concrete, dobândesc pregǎtirea necesarǎ pentru
înțelegerea numǎrului natural și a operațiilor cu numere naturale pe baza mulțimilor și a
operațiilor cu mulțimi. Ideea de numǎr natural, care nouǎ, adulților, ni se pare atât de evidentǎ
este rezultatul unui îndelungat efort de abstractizare a gândirii. Prima Aritmeticǎ scrisǎ în limba
românǎ – tipǎritǎ la Viena în 1777, și atât de pitoresc numitǎ Ducere de mânǎ cǎtre Aritmeticǎ,
sau socoteala pentru treaba pruncilor românești explica:
“Un cal și o oae nu fac nici un numer, cǎci punându -le împreunǎ nu sunt nici doi cai, nici
douǎ oaele, dar socotindu -se ca dobitoace, sunt lucrurile cu numele asemen ea, așadar și numerul”
( din Dǎncilǎ E., Dǎncilǎ I., 2002, pg. 9 ).
Prin aceste jocuri elevii sunt solicitați sǎ efectueze sarcini de clasificare, comparare și
ordonare a elementelor mulțimii dupǎ anumite criterii, sunt familiarizați cu conceptele
matematic e: relație, corespondențǎ.
Jocurile logice se clasificǎ în:
1. ”Jocuri de descriere și caracterizare a mulțimilor și elementelor lor;
2. Jocuri de comparare – evidențiazǎ asemǎnǎrile și deosebirile dintre elemente;
3. Jocuri de orientare în tablou – asigurǎ familiarizarea copiilor cu operațiile
logice cu mulțimi prin clasificare și seriere într -o anumitǎ ordine și succesiune ;
4. Jocuri cu cercuri – sprijinirea intuirii operațiilor cu mulțimi și a operațiilor logice ce
decurg din acestea.” (Neagu M., Petrovici C. , 2002, p. 101)

16
I.6. Componentele jocului didactic ma tematic

Orice joc poate deveni joc didactic dacǎ realizeazǎ un scop sau o sarcinǎ didacticǎ,
folosește elemente de joc în vederea realizǎrii sarcinii propuse, folosește un conținut adecvat,
atractiv și utilizeazǎ reguli de joc, cunoscute anticipat și respectate de elevi.
Componentele jocului didactic sunt: scopul didactic, sarcina didacticǎ, elementul de joc,
conținutul jocului, materialul didactic și regulile jocului .
Scopul didactic se formuleazǎ în funcție de cerințele programei școlare convertite în
finalitǎți funcționale de joc. Formularea trebuie sǎ fie clarǎ și sǎ oglindeascǎ problemele
specifice de realizare a jocului.
Sarcina didacticǎ reprezintǎ elementul propriu -zis de instruire; transpune la nivelul
copilului scopul urmǎrit prin joc și se referǎ la ceea ce trebuie sǎ facǎ în mod concret copiii în
cursul jocului pentru a realiza scopul propus.
Sarcina didacticǎ în relație cu regulile joc ului trebuie sǎ fie accesibilǎ, fiind necesar ca
între sarcini și reguli sǎ fie un echilibru permanent. Trebuie evitate situațiile când, deși sarcinile
sunt accesibile, regulile pot inhiba, enerva, instalându -se indiferența, refuzul de participare sau,
invers, deși sarcinile pot fi destul de dificile, simplitatea regulilor duce la plictisealǎ.
Elementul de joc se stabilește în raport cu cerințele și sarcinile didactice ale jocului. Într –
un joc se pot folosi mai multe elemente însǎ nu pot lipsi cu total deoa rece în acest caz nu ar mai
fi vorba de un joc. Ele pot apǎrea sub formǎ de:
– întrecere;
– cooperare;
– surprizǎ;
– recompensare;
– penalizare;
– aplauze, încurajǎri.
Conținutul jocului trebuie sǎ fie accesibil , recreativ și atractiv și sǎ fie subordonat
sarcinii di dactice și particularitǎților de vârstǎ ale copiilor .
Materialul didactic trebuie sǎ fie ales din timp, sǎ corespundă conținutului și scopului
jocului , sǎ fie cât mai variat. O mare parte din materialul necesar jocurilor didactice existǎ în

17
comerț, dar e l poate fi și confecționat. Indiferent de proveniența lui, materialul folosit trebuie sǎ
întruneascǎ unele cerințe speciale, în afarǎ de cele cunoscute – accesibilitate, atractivitate, calitǎți
artistice. Astfel, materialele, indiferent de natura lor, nu t rebuie sǎ fie încǎrcate, greoaie, fapt ce
ar împiedica copiii sǎ rezolve corect sarcina didactică . De asemenea trebuie sǎ fie
corespunzǎtoare și din punctul de vedere al dimensiunii; materialele demonstrative sǎ aibǎ
dimensiuni mai mari pentru a fi bine pe rcepute de copii, pe când cele distributive trebuie sǎ aibǎ
dimensiuni mai mici.
În ceea ce privește regulile jocului , ”fiecare joc are cel puțin douǎ reguli:
◦ prima regulǎ traduce sarcina didacticǎ într -o acțiune concretǎ, atractivǎ, transpunând
activitatea în joc;
◦ a doua regulǎ are rol organizatoric și precizeazǎ momentul când trebuie sǎ înceapǎ sau
sǎ se termine o anumitǎ acțiune a jocului, ordinea în care trebuie sǎ in tre în joc etc. Regulile
trebuie sǎ fie formulate clar, corect, sǎ fie înțelese de elevi și în funcție de reguli se stabilesc și
rezultatele jocului.
Acceptarea și respectarea regulilor jocului îl determinǎ pe copil sǎ participe la efortul
comun al grupului din care face parte, … sǎ-și subordoneze interesele individuale celor
colective. ”(Neagu M., Petrovici C., 20 02, p. 97)
Esența și specificul jocului didactic constǎ în întrepǎtrunderea și interacțiunea acestor
componente, în echilibrul dintre sar cina didacticǎ și elementele de joc. Ponderea mai micǎ sau
mai mare a uneia dintre aceste douǎ componente poate duce la denaturarea jocurilor didactice, la
schimbarea profilului lor. Astfel, jocurile didactice în care elementul de joc este slab exprimat,
accentul cǎzând numai pe rezolvarea sarcinii instructive, își pierd caracterul ludic, se transformǎ
în simple exerciții cu material sau în convorbiri, și invers, atunci când acțiunea ludicǎ devine
predominantǎ, jocul didactic se transformǎ într -o activitate pur distractivǎ, își pierde caracterul
instructiv.
Organizarea activitǎților didactice sub formǎ de joc didactic oferǎ o serie de avantaje de
ordin metodologic:
– aceeași sarcinǎ se poate exers a pe conținuturi și materiale diferite , aplicând reguli noi;
– același conținut s e consolideazǎ , se poate reactualiza modific ând situațiie de învǎțare și
sarcinile de lucru;
– succesiunea acțiunilor și ritmul de lucru se modifică prin regulile și elementele de joc ;

18
-tot prin regulile de joc se stimulea zǎ și exerseazǎ limbajul și unele aspecte
comportamentale;
– repetarea rǎspunsurilor în scopul obținerii performanțelor sau reproducerea unui model
de limbaj adaptat conținutului, pot constitui reguli ale unui joc .
Jocul este o formǎ de activitate necesar ǎ și indispensabilǎ procesului educației. Este o
activitate care prin conținutul, forma și funcționalitatea sa specificǎ, nu se confundǎ cu nici o altǎ
formǎ de activitate instructiv – educativǎ, motiv pentru care nici nu poate fi suplinitǎ și nici nu
este în mǎsurǎ sǎ suplineascǎ pe vreuna din ele.

19
CAPITOLUL II

Organizarea și integrarea jocului didactic în structura lecțiilor de
matematică la ciclul primar

II.1. Profilul psihologic al ș colarului mic.

”Psihicul uman constituie cel mai complex fenomen din univers. În intimitatea sa
subiectivă, psihicul nu poate fi explorat asemenea unui obiect sau fenomen fizic, a unei substanțe
chimice sau chiar a unei funcții fiziologice. De aceea s -a spus că psihicul este inefabil,
imponderabil, că se prezint ă ca o trăire subiectivă, ideală. Dar științele au demonstrat că orice
fenomen subiectiv are un substrat fizico -chimic și se bazează pe procese neurofiziologice în mod
nemijlocit”. (Neveanu, P. P., Zlate, M., Crețu, T., 1990, p. 9)
La naștere omul nu are un sistem psihic gata construit și nici cunoștințe și sentimente
superioare. Dezvoltarea psihointelectuală și psihomorală se produce ca urmare ca interacțiunii
dintre ereditate, mediu și educație, parcurgând un drum care pornește de la psihicul elementar
senzorial, ajungând până la gândire și conștiință.
„Copilăria poate fi definită ca perioada celei mai intensive dezvoltări fizice și psihice a
omului” (Chircev, 1967, p. 40) , cu influențe asupra evoluției biopsihice ulterioare. În
preșcolaritate și școlari tate se pun bazele personalității, se dezvoltă capacitățile cognitive,
capacitatea de comunicare, capacitatea de proiectare, se amplifică posibilitățile de independență.
Dezvoltarea psihică se datorează transformărilor biologice și mai ales contradicțiilor dintre
solicitările externe (din ce în ce mai multe și mai diverse) și posibilitățile proprii, dintre modul
primar de satisfacere a trebuințelor și modul civilizat impus de mediul socio -cultural, dintre
propriile dorințe, nevoi și posibilități de satisfac ere.
Se pot remarca unele diferențe în dezvoltarea psihică și mai cu seamă modul de
relaționare și adaptare la condițiile de mediu pentru copiii care frecventează colectivitatea
(grădinița) și pentru cei care rămân în familie până la intrarea în școală. Gr ădinița este percepută
de copil ca având cerințe complexe, ce depășesc cadrul limitat al familiei și prin aceasta se
produc stimulări continue a activității psihice a copilului. În colectivitate, copilul este nevoit să
se adapteze la cerințele externe, să depășească contradicțiile dintre acestea și posibilitățile sale

20
limitate de a răspunde în mod eficient, să renunțe la unele dorințe de moment pentru a desfășura
acțiuni care pot să nu -l satisfacă, să asimileze și să adopte comportamente bazate pe norme
sociale riguroase cu efect nemijlocit pentru socializarea copilului. Se conturează germenii
conștiinței morale, iar dobândirea unor diverse categorii de deprinderi sporește gradul de
autonomie. Dacă această tendință îi este refuzată, apar conduite de opoziți e sau de rivalitate; de
asemenea, dacă există diferențe de solicitare din partea grădiniței și a familiei poate apare
dedublarea comportamentului.
Investigațiile științifice întreprinse pe copiii din grǎdinițe impun concluzia cǎ în
momentul intrǎrii în școalǎ copilul trebuie sǎ aibǎ o serie de însușiri psiho -fizice în ceea ce
privește capacitatea complexǎ de învǎțare, maturitate școlarǎ, stare de pregǎtire pentru școalǎ.
Când pășește în școală copilul ia contact cu lucruri noi: jucăriile sunt înlocuite cu
manuale și caiete, activitățile instructiv -educative sunt mai lungi și decurg într -o manieră diferită
față de cele din grădiniță iar aprecierile nu mai sunt doar verbale ci și sub formă de calificativ în
catalog.
Acest moment de trecere constituie un prag deosebit de important pentru copil, putând
avea urmări nedorite asupra evoluției ulterioare a acestuia dacă nu este tratat cu multă
responsabilitate și profesionalism din partea cadrului didactic. Prin urmare acesta trebuie să
cunoască profilul psihol ogic al școlarului mic și să -și înceapă activitatea de cunoaștere a
particularităților individuale și de grup, apelând la cunoștințele de pedagogie și psihologie
studiate.
În plan biofizic , între 6 și 7 ani are loc o încetinire a procesului de creștere, ca ulterior
acesta sǎ se intensifice ușor.
Are loc o creștere în greutate a creierului, la 7 ani acesta cântǎrind aproximativ 1200 g.
Sporesc îndemânarea și agilitatea și se accentueazǎ caracterul de ambidextru, pentru ca
apoi sǎ se precizeze din ce în ce mai exact lateralitatea stângǎ sau dreaptǎ.
Se dezvoltǎ organele de simț și implicit modalitǎțile senzoriale; gustul, olfacția, vǎzul,
auzul și tactul fac posibilǎ o mai bunǎ orientare și adaptare la mediu, extinderea câmpului de
acțiune și dezvoltarea un or abilitǎți.
În cadrul dezvoltǎrii psihice o pondere deosebitǎ o constituie maturitatea mintalǎ –
dezvoltarea operațiilor gândirii care reprezintǎ o premisǎ esențialǎ a pregǎtirii corespunzǎtoare a
copilului pentru a face fațǎ activitǎții de învǎțare ceru te de școalǎ.

21
Dezvoltarea operațiilor de analizǎ, sintezǎ, comparație, clasificare, generalizare,
abstractizare și exersarea lor în procesul însușirii cunoștințelor, prin acțiuni practice obiectuale
nemijlocite, asigurǎ interiorizarea acestor operații și i mpulsioneazǎ trecerea copilului de la o
gândire intuitiv – concretǎ, la o gândire operatorie cu calitǎțile ei (suplețe, independențǎ,
reversibilitate etc.) deosebit de necesare pentru orientarea în sisteme mai complexe de cunoaștere
din școalǎ.
Școlarul m ic este o ființă receptivă și mai puțin creatoare, iar memoria se sprijină pe
concret, pe perceptibil, fixarea și păstrarea cunoștințelor făcându -se prin apelul la concretul
senzorial. El se află în faza de acumulare de cunoștințe concrete, drept pentru c are activitatea de
învățare se adresează capacității de a percepe. Cadrul didactic îl ajută să treacă de la percepțiile
superficiale și fluctuante la percepții diferențiate, la observarea esențialului.
Senzațiile și percepțiile devin mai precise, mai compl exe, mai corect orientate pe obiect
sau pe situație. Percepția se restructureazǎ în direcția orientǎrii pe baza unui plan adoptat, ceea ce
determinǎ capacitatea copilului de a sesiza caracteristicile definitorii și generale ale obiectelor
percepute în func ție de criterii mai precise. Ca etapă superioară a percepției, se dezvoltă spiritul
de observație (voluntar, sistematic, analitic).
Sprijinul pe imagine este o necesitate fundamentală a gândirii „imaginea devine un
simbol pentru subiect, a cărui percepție sau reprezentare îi permite să evoce operația”. (Zlate, M.,
1999, p. 131 )
Micul școlar se află în situația de a manipula o cantitate mare de informații. Acest lucru
nu ar fi posibil fară transformarea cunoștințelor în reprezentări „activități cognitive de două
feluri: scheme și imagini” . (Șchiopu, U., Verza, E., 1997, p. 175) Acestea devin tot mai variate și
pot fi desprinse de obiect, ceea ce îi dǎ independențǎ copilului sǎ opereze cu noi imagini.
Drept unități cognitive sunt și s imbolurile (litere, numere, cuvinte) și conceptele (set
comun de atribute pentru un grup de scheme, imagini sau simboluri). Mica școlaritate este
considerată a fi „prima perioadă în care se constituie rețele de concepte empirice prin care se
organizează p iramida cunoașterii” . (Neagu, M., Petrovici, C.,2000, p. 10)
Școlarul nu mai este prizonierul propriului său punct de vedere (gândire egocentrică) ci
se află în situația de a lua în considerare o diversitate de puncte de vedere, drept urmare a
cristalizări i structurilor mintale ce au la bază achiziția reversibilității . Copilul admite
reversibilitatea și poate formula variante diferite pentru acțiunile viitoare .

22
Construcțiile logice îmbracă forma unor judecăți și raționamente ce -i permit școlarului să
surpri ndă fenomene inaccesibile simțurilor: permanența, invarianța , ceea ce arată că acum,
gândirea se situează în plan abstract, categorial „indicatorul formării operațiilor concrete îl
constituie ideea de invarian ță,de conservare a unor caracteristici” (Nicola , L., 2003, p. 123 )-
număr, lung ime, suprafață, greutate, volum .
Surprinderea invarianței (ceea ce este constant și identic) este o caracteristică a gândirii
logice ce presupune capacitatea de a coordona operațiile gândirii, de a le grupa în sisteme
coerente. În stadiul operațiilor concrete, operațiile mintale rămân dependente de materialul
concret, ceea ce explică prezența gândirii categorial -concretă (noțională).Sub efectul dezvoltării
psihice și al influențelor educative, gândirea tinde să se organ izeze în jurul câtorva noțiuni
fundamentale, cum ar fi cele de timp, spațiu, număr, mișcare etc.
Capacitatea de cunoaștere sporește și datorită memoriei care capătă, treptat, un caracter
voluntar, conștient , iar, datoritǎ deselor exerciții , pǎstrarea devin e mai de lungǎ duratǎ și
faciliteazǎ clasificarea și organizarea informațiilor stocate în memorie. Prin antrenarea
verbalizǎrii sunt solicitate diferitele funcții ale atenției, ceea ce imprimǎ o activitate intelectualǎ
susținutǎ în timpul lecției .
Se dezvoltă limbajul oral și scris, iar o latură importantă a limbajului oral o constituie
conduita de ascultare . Școlarul învață să asculte explicațiile învățătoarei , solicitările colegilor –
parteneri de joc. Aceasta nu contribuie doar la însușirea celor comunicate de cǎtre cei din jur, ci
și la o disciplinare mintalǎ a copilului.
Schemele folosite solicită participarea activă a proceselor imaginative, în special a
imaginației reproductive . El se află adesea în situația de a reconstitui imaginea unei real ități.
Imaginația creatoare poate fi stimulatǎ și prin jocul didactic.
În plan afectiv -motivațional , trăirile intelectuale sunt generate de învățare, cu reușite și
eșecuri. Dacă învățarea devine plăcută, atrăgătoare atunci este posibilă apariția curiozităț ii
intelectuale . Viața afectivă este dependentă, pe de o parte, de anumite trebuințe, iar pe de altă
parte de relațiile copilului cu mediul social din care face parte. Se dezvoltă sentimentul
încrederii, stima de sine, mai ales prin activitățile bazate pe cooperare. Cadrul didactic trebuie să
vegheze în direcția cultivării capacității de stăpânire a manifestărilor emoțional primare.
S-a constatat că una dintre metodele care răspund cel mai bine trebuințelor micului școlar
este jocul didactic. Trebuința de a se juca este tocmai ceea ce permite copilului procurarea acelor

23
mobiluri de acțiune pentru a -l implica în participarea activă la propria lui formare. În plan psihic
predomină interesul ludic . Exersarea disponibilităților ludice prezintă un interes vital.
Motivația intrinsecă este cea care declanșează și orientează activitatea școlar ului,
determinându -l să renunț e la activități plă cute și să se mobilizeze pentru cele dificile, de
cunoaștere, iar afectivitatea este cea care o întreține prin declanșarea energiei necesare.
Pentru ca activitatea întreprinsă să fie dusă la bun sfârșit, este nevoie de acțiuni de
mobilizare și concentrare a energiei în vederea învingerii obstacolelor și atingerii scopurilor
conștient stabilite, adică de voință „proces psihic c omplex de reglaj superior …” (Neveanu, P. P.,
Zlate, M., Crețu, T., 1997, p. 128). Treptat ,copilul este capabil de un efort susținut, dozat și
previzibil în care se impune tot mai mult voința sa. Efortul voluntar îl face sǎ fie atent la
comportamentele s ale și ale altora. Se dezvoltǎ capacitǎți importante ale atenției precum
suplețea, mobilitatea, volumul, flexibilitatea precum și cele legate de voințǎ – intenționalitate,
punctualitate și conștiinciozitate în executarea sarcinilor. Atenția școlarului poat e realiza o
optimizare a cunoașterii, constând în „orientarea și concentrarea activității psihice cognitive
asupra unui obiect sau fenomen” ( Cosmovici, A., Iacob, L., 1999, p. 131). Prin antrenarea în
activi tăți variate, atractive, elevul este ajutat să -și formeze atenția selectivă, voluntară.
În perioada micii școlarități s e formeazǎ o serie de deprinderi și abilitǎți care faciliteazǎ
desfǎșurarea activitǎților școlare cu un efort minim, deprinderi destinate executǎrii scris -cititului,
a calculului aritmet ic, utilizǎrii corecte a regulilor gramaticale etc.
În raport cu activitățile desfășurate, elevii își dezvoltă aptitudini. Acestea le asigură un
fond pozitiv, inspirându -le încredere, determinându -i să persevereze, să creeze. Aptitudinile
speciale pot influența dezvoltarea creativității școlarului, facându -l apt să rezolve cu ușurință
sarcinile de învățare, să găsească soluții inedite la problemele ivite.
Temperamentul se exprimă prin dinamica și ritmul activității psihice a copilului. Se
urmărește form area trăsăturilor pozitive de caracter , prevenirea și înlăturarea celor negative.
În concluzie, intelectualizarea, raționalizarea, socializarea ar fi esența preocupǎrilor
educative în aceastǎ perioadǎ de vârstǎ , toate în vederea pregătirii școlarului pentr u viață prin
asimilarea cunoștințelor privind valorile ”culturale cardinale ale umanitǎții: științǎ, artǎ, activitate
utilǎ, religie, moralǎ, ordine socialǎ, toate condensate în materiile de învǎțǎmânt și activitǎțile
școlare. Iar transformarea acestor val ori în forma tabloului faptic al lumii ar trebui sǎ reprezinte
conținutul principal al acțiunii educative din vârsta școlarǎ micǎ”. ( Cozma, T., 2001, p.23 )

24
II.2. Rolul și importanța jocului didactic în cadrul lecției de matematică

Eficiența procesului de învǎțare depinde în mod hotǎrâtor de terenul psihologic pe care se
grefeazǎ cunoștințele, de modul cum este pregǎtitǎ asimilarea lor. Jocul didactic constituie o
punte de legătură între joc ca activitate dominantă în care este integrat copilul în perioa da
preșcolară și activitatea specifică școlii, învățarea .
Rezultatele așteptate ale învățării sunt specifi cate de competențele specifice ce urmăresc
progresia în dezvoltare a de competențe și achiziții matematice dobândite de elev de la un an la
altul. Pentru atingerea acestora se pot organiza diferite tipuri de activități instructiv -educative ,
astfel încât să se pornească de la experiența concretă a copilului și să se integreze unor strategii
didactice adecvate contextelor varia te de învățare (exerciții, exerciții -joc, jocuri didactice,
formulări și rezolvări de probleme, rebusuri, etc.).
Valorificarea experienței concrete de viață a copilului, a universului său de cunoaștere,
reprezintă unul din motivele pentru care s -a optat pe ntru abordarea integrată a matematicii și a
unor elemente de știi nțe ale naturii în clasele pregă titoare, I și a II -a, în cadrul disciplinei
Matematică și explorarea mediului .În acest sens, învățarea prin joc reprezintă una din cele mai
adecvate metode, a șa cum se specifică și în Programa școlară :”este necesară o abordare
specifică educației timpurii, bazată în esență pe stimularea învățării prin joc , care să ofere în
același timp o plajă largă de diferențiere a demersului didactic, în funcție de nivelul de achiziții
variate ale elevilor ” (Programa școlară pentru disciplina Matematică și explorarea mediului ,
clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II -a, 2013, p. 2) . Jocul didactic furnizează multiple situații de
învățare care au o eficiență deosebită în achiz ițiile micului ș colar.
Reevaluarea conținuturilor de predare -învățare a dus la înlocuirea conținuturile teoretice
cu o varietate de contexte problematice care au menirea de a dezvolta capacități si competenț e la
copii prin elaborarea și folosirea de strategii în rezolvarea diferitelor situaț ii problemă. Accentul
cade pe activitatea de explorare -investigare, prin stimularea atitudinii de cooperare, iar cadrul
didactic devine un organizator de activități variat e de învățare, pentru toți elevii , indiferent de
nivelul și ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia, stimulându -i să lucreze, evaluându -i după
progresul individual.

25
Pentru ca fiecare copil să fie implicat, direct în actul învățării, la nivelul posibilită ților
sale, este folosit frecvent jocul didactic, drept strategie didactică interactivă, centrată pe elev.
Jocurile didactice matematice pot avea mai multe variante ce cuprind sarcini
asemănătoare, dar cu un grad de dificultate sporit. Acestea pot fi folos ite nu doar pentru a
preveni plictiseala, redundanța ci și pentru individualizarea, diferențierea și motivarea învățării în
condițiile instruirii dirijate diferențiate în clasă sau în cadrul unor programe de compensare ,
răspunzând astfel cerințelor princip iului diferențierii și individualizǎrii . Dacă sunt adaptate la
nivelul de dezvoltare al fiecărui copil, se poate demara o acțiune de antrenare, în pași mici, spre
un efort din ce în ce mai ridicat. Antrenarea fiecǎrui elev în rezolvarea sarcinii jocului di dactic
este asiguratǎ doar atunci când învǎțǎtorul își cunoaște bine elevii din punct de vedere
psihologic, îi încurajeazǎ și ajutǎ pe fiecare, dupǎ nevoi și posibilitǎți.
Un alt principiu de bazǎ în proiectarea și desfǎșurarea activitǎțilo r de predare –învǎțare la
ciclul primar este principiul alternǎrii tipurilor de activitǎți. Prin jocul didactic se asigură un
echilibru între activitățile de concentrare pe sarcini instructive, cu cele de relaxare, mișcare.
Restabilind echilibrul în activitatea școlarilor, jocul didactic fortifică energiile intelectuale și
fizice ale acestora, generând o motivație stimulativă, constituind o prezență indispensabilă în
activitatea lor. Cu cât lecțiile sunt mai interesante, cu multe materiale intuitive și presărate cu
jocuri didactice, școlarii își mențin mai mult timp concentrată atenția, aprofundând cunoștințele
cu mult mai multă ușurință . Însă, p entru ca activitățile să aibă o densitate maximă, astfel încât, în
orice moment, fiecare copil să fie implicat în actul învățării, este necesară o bună gestionare a
timpului didactic și o plasare judicioasă a jocului didactic (fie sub formă de muncă independentă,
fie sub formă de muncă în grup).
Folosindu -se jocul didactic, copiii sunt implicați efectiv și afectiv mai mult în căutarea de
soluții pentru a rezolva sarcinile cerute, în argumentarea deciziilor luate în rezolvarea unor
situații practice. Copilul învață mai mult, fiind stimulat de satisfacțiile pe ca re i le asigură jocul
ca metodă ce oferă cadru de manifestare care, din punct de vedere psihologic, declanșează și
întreține o motivație intrinsecă . Elementele de joc au menirea de a -i stimula și antrena mai mult
pe școlari în învățarea activă.
În jocurile didactice bazate pe cooperare și mai puțin pe competiție, copii i coopereazǎ,
învațǎ unul de la celǎlalt prin împǎrtǎșirea experiențelor, uneori cu mai mare eficiențǎ decât de la
cadrul didactic. Cooperareaîn timpul rezolvǎrii sarcinii didactice a jocului creeazǎ atmosfera unei

26
reale comunitǎți de învǎțare, stimuleazǎ interacțiunile din clasǎ și astfel, încurajeazǎ
comunicarea și socializarea , ambele fiind obiective prioritare ale învățământului. Dacă
cooperarea în realizarea sarcinilor jocului conduce la f ormarea spiritului colectiv,
competitivitatea angajeazǎ la efor t toate capacitǎțile elevului, fǎrǎ a produce obosealǎ. Prin
conținut și prin modul de desfǎșurare, jocurile didactice matematice sunt mijloace de activizare a
întregului colectiv ce dezvoltǎ spiritul de echipǎ, de întrajutorare, formeazǎ și dezvoltǎ unele
deprinderi practice elementare de muncǎ organizatǎ.
În învățarea prin jocul didactic, elevul este impulsionat de componente ce țin de
parametrul cognitiv -intelectual (procese cognitive și operațiile pe care acestea le implică) și
parametrul activator -motivațional (trebuințe, interese, nivel de aspirație, stări afective, atitudini –
factori non -cognitivi). Aceste componente acționează într -o strânsă interdependență. Asigurarea
interdependenței optime între cele două componente ale personalității copilului, în funcție de
nivel ul dezvoltării sale și de situația concretă în care este antrenat, este c erința fundamentală a
principiului însușirii conștiente și active.
După I. Nicola schema suportului psihologic al activizării poate fi redată astfel:
( Nicola, I., 2003, p. 416)

Sensul ideal al activizării

Parametrul activator -motivațional
Locul unde se plasează școlarul în câmpul de inters ecții posibile din diagramă reflectă
nivelul real de activizare într -o situație concretă .

Parametrul cognitiv – intelectual

27
Organic legată de principiul învățării active și conștiente, de principiul accesibilității
cunoștințelor, de necesitatea sistematizării priceperilor și deprinderilor intelectuale este esența
principiului temeiniciei și durabilității cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, ce deschide
„noi perspective în stimularea activității eficiente” (Jinga, I., Istrate, E., 2001 , p.198) , atât din
partea cadrului didactic prin folosirea jocului ca metodă, cât și în ceea ce p rivește activitatea
independentă a elevului din timpul rezolvării sarcinii didactice.
În conceperea actului didactic, prezența acțiunii ludice ar fi o cerință psihopedagogică
pentru că:
– asigură o activizare la maximum a structurilor cognitive și operatorii;
– orice achiziție , dacă este dobândită de copil prin participare efectivă și afectivă însoțită
de cuvânt , are trăinicie mai mare;
– situațiile de învățare oferite de sarcina didactică favorizează operațiile mentale;
– constituie o modalitate de captare a atenției (se știe că școlarii mici, după un anumit,
timp dau semne de apatie, nervozitate ca urmare a insuficientei rezistențe la efort intelectual );
– din acțiunea copilului asupra obiectelor /materialelor didactice ce însoțesc jocul, decurge
dobândirea reprezentărilor conceptuale pentru a favoriza reversibilitatea și interiorizarea
operației ;
– accelerează latura formativă în cultivarea potențialului individual;
– pretinde școlarilor o finalitate precisă, organizarea și stăpânirea conștientă, vo luntară a
conduitei;
– constituie o punte de legătură între grădiniță și școală, o modalitate de adaptare a
copilului la specificul muncii școlare.
Valoarea formativă a jocului didactic este dată de:
– schimbarea produsă la nivelul relației educator -educat ; elevul devine centrul
activității, coparticipant la propria formare;
– realizarea diferențierii, individualizării în pregătire (fiecare copil progresează potrivit
ritmului de lucru, capacităților sale individuale);
– inter-învățarea (învățarea pe orizontală);
– structurarea de abilități, priceperi, capacități ce sol icită o perioadă extinsă pentru
exersare și întărire;

28
– doar comportamentele de învățare ce se încheie cu o stare de satisfacție tind să se
repete .
Folosirea jocului didactic în lecția d e matematică arată că acesta este valorificat din punct
de vedere pedagogic cu intenția de a imprima acesteia un caracter atrăgător, un real dinamism,
iar sub aspect psihologic, orice tip de joc vizează interdependența dintre parametrul cognitiv –
intelectua l și cel activator -motivațional.

II.3. Strategii generale de realizare a jocului didactic matematic la ciclul
primar

Folosirea jocului didactic cere strategii de lucru bine gândite pentru a se integra organic
în mersul firesc al lecției. Proiectarea lecției oferǎ libertate învǎțǎtorului în a inventa secvențe
instructive în care sǎ includǎ jocul didactic.
Metodele de învǎțare folosite în vederea atingerii obiectivelor pot deveni procedee în
cadrul jocului didactic. La rândul sǎu, jocu l utilizat ca procedeu presupunea concretiza metoda
apelând la situații particulare, având drept scop menținer ea atenției copilului prin evitarea
șablonǎrii situației de joc.
La ciclul primar este necesar ca în cadrul jocului didactic sǎ îmbinǎm metodele c are
rǎspund curiozitǎț ii și interesului școlarului , care declanșeazǎ la acesta actul de învǎțare și de
gândire prin acțiune și care determinǎ și favorizeazǎ reprezentǎrile specifice acestei etape de
formare a noțiunii.
Încǎ din primii ani, copilul încearcǎ sǎ-și rezolve singur situațiile de viațǎ cu care se
întâlnește. El descoperǎ, își pu ne întrebǎri, creeazǎ probleme și încearcǎ sǎ -și rezolve
problemele . A acționa, a greși, a ezita, a clasifica, a alege, a evalua efectele, a cǎuta modalitǎți
atunci când i ntrǎ în impas, iatǎ situațiile în care trebuie pus un copil spre a -l pregǎti pentru viațǎ.
Prin problematizarea folositǎ în jocul didactic se provoacǎ în mintea elevului o situație
conflictualǎ între necesitatea rezolvǎrii unei situații -problemǎ, a gǎsirii rǎspunsului și caracterul
nesatisfǎcǎtor al cunoștințelor și tehnicilor de lucru pe care le posedǎ în acel moment. Elevul este

29
pus în situația de a -și reorganiza cunoștințele și deprinderile însușite, de a selecta pe acelea de
care are nevoie, de a le sin tetiza într -o formǎ proprie și eficientǎ. Rolul învǎțǎtorului este de a
îndruma cǎutǎrile elevului, ca mai apoi sǎ realizeze întǎrirea pozitivǎ sau negativǎ a rezultatelor
obținute.
Folosirea învǎțǎrii prin descoperire presupune înțelegerea sarcinii jocul ui, formularea
ipotezelor de soluționare a problemei, selectarea ipotezelor plauzibile, stabilirea materialului
necesar efectuǎrii de exerciții ce pot conduce spre descoperirea rǎspunsului precum și verificarea
soluțiilor gǎsite. Prin efort personal, micul școlar gustǎ bucuria descoperirii de cunoștințe sau de
strategii operaționale în jocul didactic.
Dobândirea unor noi abilitǎți prin propriul efort intelectual al elevului se realizeazǎ și
prin jocul de perspicacitate . Valoarea lui este determinatǎ de cont ribuția polivalentǎ în
dezvoltarea capacitǎții de gǎsire a soluțiilor, a rapiditǎții în gândire, a spiritului de observație,
independențǎ, inițiativǎ, a atenției voluntare.
Prin jocul didactic, elevul este condus la cunoașterea și stǎpânirea algoritmului. Pe calea
algoritmului, elevul își însușește cunoștințele, tehnicile de lucru, prin simpla parcurgere a unei
cǎi deja stabilite.
În organizarea și desfǎșurarea jocurilor didactice se folosește conversația. Întrebǎrile
trebuie sǎ fie precise, concise ca for mǎ, exprimate corect și simplu, ordonate pe linia ascendentǎ
a efortului și capacitǎții de înțelegere a elevilor.
Nici explicația nu lipsește din jocul didactic.Se pot explica procedee de lucru, modul de
folosire a materialului didactic , iar elevii pot ex plica modul în care au gǎsit soluția.
În vederea respectǎrii principiului didactic , unitate dialecticǎ dintre senzorial și rațional,
dintre concret și abstract se utilizeazǎ demonstrația – sarcinile jocului didactic se rezolvǎ cu
ajutorul desenelor, planș elor, schemelor.
Folosind exercițiul în jocul didactic se faciliteazǎ situații de învǎțare și se sporește
interesul și motivația pentru învǎțare.Prin exerciții -joc, elevii își formeazǎ deprinderi de muncǎ
intelectualǎ.
În funcție de disciplinele la care su nt aplicate, de obiectivele pe care dorim sǎ le atingem,
precum și de nivelul cunoștințelor elevilor, în jocul didactic se poate apela și la alte metode
precum observația, investigația, jocul de rol, audiția sau metoda Panel.

30
În timpul jocului didactic se folosesc ca strategii de învǎțare cooperarea în grup sau în
echipe și competiția – aceasta din urmǎ, ca factor motivațional, devine un impuls pentru procesul
de autoeducare, autodepǎșire.
Alegerea metodelor, procedeelor, mijloacelor didactice, formelor de grupare a elevilor,
combinarea optimǎ dintre ele asigurǎ eficiența în munca școlarǎ.
Folosindu -se cele mai adecvate strategii de realizare a jocului didactic, elevii realizeazǎ
cu plǎcere obiectivele stabilite.

II.4. Aspecte generale privind pregǎtirea ș i desfǎșurarea jocului didactic

Pentru însușir ea matematicii în învǎțǎmântul primar trebuie să se țină cont d e logica
internǎ a acestei discipline, dar și de particularitǎțile , formele și operațiile specifice gândirii
copilului de vârstǎ școlarǎ mică .
Pentru reușita jocurilor, importante sunt alegerea temei jocului, precizarea scop ului
acestuia, durata, momentul, materialele didactice , regulile de joc, recompensele sau pedepsele și
nu în ultimul rând, sincronizarea pe care cadrul didactic o asigurǎ într e acestea. Condiția
principalǎ a jocului este aceea de a -i face pe participanți sǎ -și dea seama cǎ se aflǎ într -o situație
de învǎțare, cǎ primeazǎ as pectul cognitiv și deci , acesta trebuie sǎ se desfǎșoare cu toatǎ
seriozitatea.
Pregǎtirea jocului didac tic presupune studierea atentǎ a conținutului și structurii
acestuia, confecționarea sau procurarea materialului didactic și elaborarea proiectului jocului
didactic. Având o structurǎ complexǎ, jocul didactic trebuie studiat cu multǎ atenție înainte de a
fi executat cu copiii.
Cadrul didactic trebuie sǎ cunoascǎ bine sarcina didacticǎ urmaritǎ prin joc, acțiunea lui
și regulile care -l reglementeazǎ, astfel încât sǎ -l poatǎ aplica corect în activitatea pe care o
desfǎșoarǎ cu copiii. Nerespectarea uneia di ntre componentele jocului, cunoașterea insuficientǎ a
acțiunii sau a regulilor sale afecteazǎ buna îndeplinire a sarcinii didactice sau duce chiar la
schimbarea profilului activitǎții.

31
Reușita jocului didactic depinde, de asemenea, de felul în care se asig urǎ condițiile
necesare bunei lui desfǎșurǎri. Organizarea jocului presupune un complex de mǎsuri prealabile
precum împǎrțirea copiilor în funcție de acțiunea jocului, pregǎtirea materia lului didactic necesar
și chiar o reașezare a mobilierului.
O altǎ pr oblemǎ organizatoricǎ o reprezintă distribuirea materialului necesar desfǎșurǎrii
jocului. În cele mai multe cazuri materialul se distribuie la începutul activitǎții de joc deoarece,
cunoscând în prealabil materialele didactice, elevii vor înțelege mult mai ușor explicația
învățătoarei referitoare la desfǎșurarea jocului. Existǎ însǎ și jocuri în care materialul poate fi
împǎrțit elevilor dupǎ explicarea jocului, mai ales atunci când se considerǎ cǎ atenția lor ar putea
fi sustrasǎ de m aterialul distribuit.
Respectarea momentelor jocului didactic reprezintă o altǎ cerințǎ pentru buna desfǎșurare
a jocului. În general, d esfǎșu rarea jocului didactic cuprinde urmǎtoarele momente:
– introducerea în joc, care se poate face prin discuții preg ǎtitoare ;
– anunțarea titlului jocului și a obiectivelor;
– prezentarea și intuirea materialu lui didactic ;
– explicarea și demonstrarea regulilor de joc;
– fixarea regulilor;
– executarea jocului de cǎtre copii;
– complicarea jocului;
– introducerea de noi variante;
– încheierea jocului și evaluarea conduitei de grup sau individualǎ.
Introducerea în joc poate îmbrac a forme variate , atât în funcție de tema jocului cât și de
vârsta copiilor. În general, se pot folosi povestiri scurte, ghicitori, versuri iar a tunci când este
necesar sǎ familiarizǎm elevii cu conținutul jocului, activitatea poate sǎ înceapǎ printr -o scurtǎ
discuție cu efect motivator. Rolul discuției (convorbirii) poate fi și de actualizare a cunoștințelor
în legaturǎ cu conținutul jocului sau de a face trecerea la tema jocului.
În unele jocuri didactice, cadrul didactic se poate rezuma în introducere doar la
prezentarea materialului care urmeazǎ a fi folosit, mai ales atunci când materialul este foarte
complex.
Prin urmare, introducerea are rolul de a crea copiilor dispoziția necesarǎ pentru activitate,
de a le suscita interesul pentru ea și de a -i familiariza cu tema respectivǎ.

32
Anunțarea titlului jocului și a obiectivelor trebuie fǎcutǎ cât mai pe scurt , în termeni
preciși, pentru a nu pier de din timpul acestei activitǎți.
Prezentarea și intuirea materialului didactic va fi fǎcutǎ cât mai explicit. Materialul
poate fi intuit în întregime sau numai p arțial, în funcție de natura, de cantitatea lui sau de gradul
de dificultate pe care îl prez intǎ mânuirea acestuia în joc. Astfel, în jocurile în care se folosește
numai material demonstrativ, el poate fi intuit în întregime, operație care necesitǎ doar câteva
minute. La alte jocuri, prezentarea și intuirea în întregime a materialului ar duce la mǎrirea
considerabilǎ a duratei activitǎții, sau la micșorarea considerabilǎ a timpului destinat executǎrii
jocului de cǎtre copii .
Explicarea jocului reprezintă o sarcinǎ mai dificilǎ care revine cadrului didactic în
conducer ea jocului didactic deoarece este necesară explicǎrea lui la nivelul de înțelegere a
copiilor.
Din explicațiile pe care le primesc , copiii trebuie sǎ înțeleagă pe deplin sarcinile ce le
revin, regulile și conținutul jocului, principalele etape în funcție de regulile jocului, modul de
folosire a materialului didactic precum și sarcinile conducǎtorului și cerințele pentru a deveni
câștigǎtor.
Fixarea regulilor se poate face în timpul sau dupǎ explicarea jocului. Fixarea regulilor
dupǎ explicarea jocului se recomandǎ atunci când jocul are o acțiune mai complicatǎ,
impunându -se o subliniere specialǎ a acestor reguli.
Executarea jocului . Jocul va începe la semnal ul cadrului didactic care, la început va
interveni mai des în joc reamintind regulile jocului sau dând unele indicații organizatorice. Pe
parcursul jocului copiii capǎtǎ experiențǎ și vor fi lǎsați sǎ se acomodeze liber.
Cadrul didactic poate sǎ conducǎ d irect jocul, având rol de coordonator, sau indirect
luând parte activǎ la joc fǎrǎ sǎ interpreteze rolul de conducǎtor. În ambele cazuri însǎ trebuie sǎ
imprime un anumit ritm jocului, sǎ menținǎ atmosfera de joc, sǎ evite momentele de monotonie
sau stagn are, sǎ controleze modul în care copiii rezolvǎ sarcina didacticǎ respectând regulile, sǎ
activeze toți copiii la joc. Jocul permite o pedagogie a erorilor, de aceea copiii vor fi lǎsați sǎ
caute singuri soluții, sǎ -și confrunte pǎrerile, sǎ învețe din pro priile greșeli.
Complicarea jocului nu este o etapǎ obligatorie, acest lucru fǎcându -se doar dupǎ ce jocul
a fost efectuat cu succes de cǎtre majoritatea copiilor, tocmai pentru a evita plictiseala și a

33
menține interesul copiilor pentru joc. Complicarea jo cului se poate face prin introducerea unor
elemente noi sau a unor materiale noi.
Introducerea de noi variante stimuleazǎ inițiativa și inventivitatea copiilor, fixeazǎ dar și
evalueazǎ cunoștințele obținute prin joc.
Încheierea jocului . Durata jocului es te foarte importantǎ. Binențeles cǎ se dorește
atingerea obiectivelor stabilite, însǎ întinderea jocului pe o duratǎ de timp prea mare poate duce
la plictisealǎ, la încheierea jocului într -o notǎ afectivǎ negativǎ, ceea ce poate avea un efect
perturbator a supra unor activitǎți de joc viitoare: copiii vor începe sǎ asocieze jocurile cu
plictiseala și frustrarea. Dacǎ activitatea de joc se terminǎ când copiii încǎ așteaptǎ sǎ continue,
se va construi o dispoziție de anticipare plǎ cutǎ și va fi mult mai ușor sǎ se obținǎ atenția și
cooperarea copiilor în viitor.
În final, se vor formula concluzii și aprecieri asupra felului în care s -a desfǎșurat jocul,
asupra modului în care s -au respectat regulile de joc și s -au executat sarcinile primite, asupra
comportame ntului elevilor, fǎcând unele recomandǎri și evaluǎri cu caracter individual și
general.

34
CAPITOLUL III
Modalități de aplicare a jocului didactic la orele de matematică în ciclul
primar

III.1. Jocuri didactice matematice pentru formarea reprezentărilor
spațiale, recunoașter ea culorilor, a formelor și a mă rimilor

Formarea reprezentărilor spațiale la copil reprezintă o condiție estențială pentru existența
socială a acestuia, pentru cunoașterea și transformar ea activă, conștientă a realității
înconjurătoare de către el . Totodată, acestea constituie fundamentul pentru formarea ulterioara a
reprezentărilor geometrice și a noțiunilor matematice. Acest proces este unul complex, care
implica atât dimensiunea psihologică cât și cea metodologică și care începe din perioada
preșcolară , continuându -se pe parcursul micii școlarități.
Reprezentările și relațiile spațiale se formează și dezvoltă începând cu raportarea la
propriul corp, continuând cu cea obiect -obiect din spațiul ap ropiat, ca mai apoi să se consolideze
în procesul fo rmării deprinderilor și abilităților figurativ -grafice. În acest sens, s unt necesare
așadar , activități cu obiecte concrete (mai ales în gradiniță dar și la clasa pregătitoare și, uneori,
chiar clasa I) , utilizarea frecventă a cuvintelor care reflectă ampl asarea spațială, forma sau
mărimea acestora, precum și exerciții de identificare a poziției obiectelor/imaginilor după axa
orizontală și vertical ă. Toate acestea pot fi realizate într-un mod foarte simplu și plăcut copilului
prin integrarea lor în cadrul jocului didactic.
Voi propune în continuare câteva jocuri didactice care pot fi utilizate în cadrul orelor de
matematică la clasa pregătitoare, clasa I și chiar clasa a II-a care au ca scop formarea și
dezvoltarea reprezentărilor spațiale, recunoașterea cul orilor, formelor și mărimilor.

35
Respectă culoarea ! (clasa I)

Scopul jocului:
– recunoașterea figurilor geometrice;
– consolidarea cunoștințelor despre culori;
Sarcina didactică : să coloreze corect figurile geometrice;
Regula jocului : elevii primesc o fișă de lucru, iar învățătoarea prezintă sarcina jocului,
aceea de a colora: triunghiul cu albastru, cercul cu roșu, pătratele cu verde, dreptunghiul cu
galben.
Elemente de joc : întrecerea, aplauzele , recompensa
Materiale didactice : fișe cu figuri geomet rice

Obiective operaționale:
O1 – să recunoască figurile geometrice;
O2 – să coloreze respectând cerința;
O3 – să numere figurile de același fel;
O4 – să formeze mulțimi cu elemente de același fel.
Desfășurarea activității:
Captarea atenției : se realizează printr -o discuție refereritoare la figurile geometrice prin
care se reactualizează cunoștințele despre acestea.
Anunțarea temei : se anunță titlul jocului.

36
Explicarea și demonstrarea jocului : cadrul didactic va cere elevilo r să privească cu
atenție fișele și le va spune că, la semnalul său vor trebui să grupeze figurile după formă, apoi să
le coloreze precum cele din afara careului. Numește 1 -2 copii pentru a repeta regula jocului,
după care dă semnalul de începere.
Executar ea jocului: copiii formează grupa pătratelor, a triunghiurilor, a dr eptunghiurilor
și a cercurilor, după care colorează după cerință.
Complicarea jocului: elevilor li s e prezintă o planșă ce conține figuri geometrice deja
colorate iar ei vor trebui să iden tifice și să numească figurile care sunt colorate greșit.
Înche ierea jocului: se reamintește titlul jocului, se fac aprecieri cu privire la modul de
desfășurare al jocului, se acordă calificative elevilor care s -au evidențiat.

Aranjarea juc ăriilor

Scopul didactic : precizarea pozițiil or spațiale: deasupra, sub, la stânga, la dreapta,
folosirea numerelor cardinale și ordinale.
Sarcina didactică : așezarea mulțimilor de obiecte în diferite poz iții, precizarea poziției
grupei cu ajutorul numeralului ordin al.
Elem ente de joc : mișcare, surpriză, închiderea -deschiderea ochilor, mânuirea
materialului.
Reguli de joc :copiii grupe ază jucăriile după formă, le aș ază pe etajeră respectând pozițiile
spațiale, specifică poziția unei grupe față de alta, numără elementele dintr -o grupă, precizează a
câta grupă este. Le semnal, copiii închid ochii, o grupă se ascunde, iar la deschiderea ochilor
precizează care grupă lipsește.
Material didactic : o etajeră, câteva jucării (un camion , două mingi, trei ursuleți ).
Obie ctive operaționale:
O1 – să grupeze jucariile după formă;
O2 – să așeze mulțimile de obiecte în pozițiile indicate;
O3 – să numere obiectele unei mulțimi;
O4 – să precizeze poziția grupei cu ajutorul numeralului ordinal;
O5 – să precizeze care grupă lipsește

37
Desfășurarea activității
Exerciții pregătitoare : materialul se află pe masă, acoperit. Se intuiește cu ajutorul
ghicitorilor. Se grupează jucăriile după formă, se numără. Se numără și rafturile etajerei, se
reamintesc pozițiile dreapta -stânga.
Anunțarea temei :se comunică titlul jocului și ceea ce urmează a se executa: aranjarea
jucăriilor pe etajeră, într -o anumită ordine.
Explicarea și demonstrarea jocului: se aș ază una dintre mulțimile de jucării pe raft,
conform indicațiilor: la stânga sau la dreapta. Se precizează pe al câtelea raft se găsește grupa.
Alt copil numără elementele acesteia.
Executarea jocului: se procedează la fel cu toate mulțimile de jucării. Se stabilesc
pozițiile lor relative (una față de alta) pe raft: la dreapta, la stânga, sub, etc.
Complicarea jocului: la semnal, copiii închid ochii, timp în care se ascunde o mulțime de
jucării. La al doilea semnal, copiii deschid ochii și trebuie să sesizeze ce mulțime lipsește și locul
unde era așezată.
Încheierea jocului: se fac aprecie ri verbale, copiii care s -au descurcat cel mai bine vor
primi calificativul FB.

Să-i ajutăm pe pitici !

Scopul didactic: perceperea poziției diferitelor elemente ale unui grup unele față de
altele: departe, aproape, lângă, unul după altul, între.
Sarcina didactică: așezarea corectă a elementelor din grup, în funcție de cerință și
recunoașterea schimbării locului unui element din grup.
Elemente de joc: mișcarea, închiderea -deschiderea ochilor, surpriza, mânuirea
materialelor;
Reguli de joc : la semnalul cadr ului didactic, copiii închid ochii, iar acesta schimbă poziția
Albei ca zăpada față de pitici sau pozițiile acestora. La următorul semnal, copiii deschid ochii,
privesc cu atenție și semnalează schimbările survenite în modul de așezare a grupurilor de
elem ente și a elementelor aceluiași grup.
Materialul didactic: măști pentru Albă ca zăpada și pitici , un coș.
Obiective operaționale:

38
O1- să numească poziția elementelor unui grup;
O2 – să utilizeze corect în vorbire terminologia caracteristică ( departe, aproape, lângă, unul după
altul, între );
O3 – să numească schimbările survenite în modul de așezare a grupurilor de elemente și a
elementelor aceluiași grup .
Desfășurarea activității
Exerciții pregătitoare: se int uiește materialul, se aleg piticii și Alba ca zăpada .
Anunțarea temei: se anunță titlul jocului și ceea ce se urmărește.
Explicarea și demonstrarea jocului: se aș ează piticii și Alba ca zăpada în diferite poziții
unii față de alții: departe, aproape, între, unul după altul, pentru a familiariza c opiii cu pozițiile
spațiale.
Executarea jocului: la semnal, copiii închid ochii, se schimbă poziția Albei ca zăpada sau
a piticilor . La semnalul următor, copiii deschid ochii și semnalează noua poziție a elementelor.
Se va pune accent peexprimare a corectă . Jocul se repetă de mai multe ori.
Complicarea jocului: Se pot chema alți copii care să se așeze î n diferite poziții față de
prințesă sau pitici .
Încheierea jocului :copiii se împart pe grupe; într -o grupă copiii se așează unul după altul,
în alta departe u nul de altul, în alta aproape unul de altul. Se reamintește titlul jocului și se fac
aprecieri verbale .

Unde -mi este căsuța ?

Scopul didactic: realizarea de clasificări, denumirea corectă a relațiilor spațiale.
Sarcina didactică: Denumirea corectă pozițiilor spațiale pe care grupele le ocupă una față
de alta.
Elemente de joc: închiderea -deschiderea ochilor, aplauze, surpriza.
Reguli de joc: copiii împart obiectele în grup e după formă doar la semnalul cadrului
didactic , specifică p ozițiile spațiale ale a cestora. La semnalul cadrului didactic închid ochii, timp
în care acesta schimbă ordinea căsuțelor, la deschiderea ochilor copiii sunt solicitați să precizeze
schimbarea.

39
Material didactic: trusa logico -matematică, planșe cu obiecte, căsuțe confectionate din
carton.
Obiective operaționale:
O1 – să formeze grupe după criteriul formei;
O2 – să denumească corect piesele cu cele patru atribute: formă, mărime, culoare, grosime ;
O3 – să denumească corect poziția spațială a grupelor una față de alta.
Desfășurarea activității
Exerciții pregătitoare: captarea atenției se face prin prezentarea căsuțelor și a pieselor din
trusa logico -matematică sub formă de surpriză.
Anunțarea temei: se anunță titlul jocului.
Explicarea și demonstrarea jocului: pe covor sunt așezate căsuțele de carton , copiii
realizează gruparea elementelor și separarea lor în căsuțe.
Executarea jocului: copiii formează grupa pătratelor, a triunghiurilor, a dreptunghiurilor
și a cercurilor. Sunt solicitați să precizeze câte grup e au format, câte căsuțe sunt pe covor. Mai
apoi li se adresează întrebări pentru stabilirea pozițiilor spațiale ale acestora: ,,Unde este așezată
căsuța pătratelor?’’, ,,Ce căsuță are la stânga ei?’’, ,, Care dintre căsuțe este mai aproape de
voi?’’.
Complicarea jocului : la semnal copiii închid ochii, este schimbată ordinea căsuțelor,
piesele râmănân d pe loc. Li se cere copiilor să observe modificarea făcută și să re constituie
situația inițială, să numere câte piese mari sunt în fiecare căsuță, mai apo i câte piese roșii sunt în
total. Se prezintă o planșă iar ei vor trebui să identifice pozițiile spațiale ale obiectelor desenate.
Încheier ea jocului: Se reamintește titlul jocului, se fac aprecieri cu privire la modul de
desfășurare al jocului.

Animale le domestice

Acest joc se adresează elevilor de clasă pregătitoare și se execută pe parcursul unei lecții
de Matematică și explorarea mediului .
Scopul didactic : – consolidarea conceptelor prematematice precum culo are, mărime,
formă, poziții spaț iale ;

40
– consolidarea cunoștințelor despre animalele domestice.
Sarcina didactică : să construiască grupe de obiecte după culoare, mărime, formă, poziție
spațială
Elemente de joc : surpriza, mânuirea materialului, cooperarea, întrecerea, aplauzele
Regu li de joc : elevii vor lucra independent respectând indicațiile cadrului didactic, vor
forma si denumi grupurile de animale în funcție de caracteristicile cerute
Material didactic : siluete de animale domestice și sălbatice din plastic , imagini cu
animale , planșă ce conține mai multe imagini cu animale domestice, coală de carton
Fiind o lecție de sine stătătoare, prin acest joc didactic se poate urmări atingerea unor
obiective precum :
O1 – să descrie animale precizând culoarea, forma, mărimea, grosimea, locul fiecărei
părți a corpului ;
O2 – să compare părțile corpului a două animale folosindu -se de termenii mai mare /mic,
dreapta/stânga, sus/jos, subțire/gros, lat/îngust ;
O3 – să grupeze animale le după anumite caracteristici ;
O4 – să enumere benefic ii aduse de animalele domestice ;
O5 – să exprime în propoziții o ghicitoare despre culori, mărimi, formă, grosime,
lungime ;
O6 – să colaboreze cu partenerii de grup pentru a rezolva sarcinile.
În acest caz jocul didactic devine o strategie didactică în care se face apel la metode
didactice precum conversația, explicația, observația, comparația, problematizarea, metoda
cadranelor, metoda diagramelor Venn.
Desfășurarea activității
Elevii vor fi împărțiți în grupuri mici de până la 4 copii. Introducerea în joc poate avea
loc prin citirea de către cadru didactic a unei ghicitori referitoare la un animal domestic .
Am un prieten credincios
Curajos și negricios ,
El pe mine mă iubește
Curtea cu drag mi -o păzește.

41
După oferirea răspunsului de către copii și încadrarea în grupa animalelo r domestice, se
anunță în mod cât mai sintetic titlul jocului și obiectivele urmărite .
Prezentarea și intuirea materialului didactic . Fiecare grup de elevi va primi câte un
coșuleț în care se găsesc mai multe siluete de animale domestice, jetoane cu imagini ale acestora
și o coală de carton care, pe o parte a fost împărțită în patru căsuțe (metoda cadranelor) , iar pe
cealaltă parte au fost desenate două cercur i astfel intersectate încat să rezulte o parte comună
celor două (metoda diagramelor Venn). Din fiecare grup va fi numit câte un elev care să
numească animalele ce se găsesc în coș. Li se va comunica că vor afla pe parcurs la ce folosește
coala de carton.

Explicarea jocului și a regulilor de joc se va face de către cadrul didactic în termeni care
să fie cât mai pe înțelesul copiilor. Exemplu: Trebuie să fiți atenți la mine și să așezați siluetele
de animale, după indicația mea, în căsuța potrivită. Membrii fiecărei echipe vor colabora între
ei în mod civilizat, fără prea multă gălăgie și dezordine. Echipa care rezolvă corect sarcina va
fi răsplătită cu aplauze.

42
Executarea jocului de către copii . La semnalul învățătoarei elevii vor sorta ș i vor așeza
animalele sălbatice în căsuța din dreapta sus iar pe cele domestice în căsuța din partea stângă sus.
Apoi, fiecare copil își va alege un animal pe care îl va descrie. Li se cere pe urmă să coboare două
animale domestice (la alegere) în căsuța di n stânga jos, să le observe cu atenție și apoi să le
compare părțile corpului. În căsuța rămasă liberă elevii vor desena animalul domestic preferat,
motivând verbal alegerea făcută.
Complicarea jocului . În această etapă li se cere elevilor să exprime în pr opoziții , ghicitori
animalele domestice expuse pe plansă . Exemplu: Este mare/mică, are culoarea …, se găsește în
partea stângă/dreapta , deasupra/dedesub tul …(numește animalul vecin)etc. Elevii din celelalte
echipe vor încerca să ghicească răspunsul di n cât mai puține indicii. Câștigă echipa care dă cele
mai multe răspunsuri corecte.
Pentru introducerea de noi variante se folosesc jetoanele cu imagini de animale
domestice și diagramele Venn. Elevii vor trebui să așeze în diagrama din partea stânga animalele
care se hrănesc cu plante (ierbivore), în partea dreaptă cele care consumă carne (carnivore) iar la
mijloc care se hrănesc cu ambele (omnivore).
În încheierea jocului se reamintește titlul jocului , se fac aprecieri verbale și se stabilește
echipa câștigătoare care va fi răsplătită cu aplauze.

Jocul Colorează -mă corect!

Acest joc se adresează elevilor de clasa I și clasa a II -a.
Scopul didactic : – consolidarea terminologiei aferente orientării în spațiu ;
Sarcina didactică : să colorezefigurile geometrice respectând indica țiile privind poziția
spațială a acestora.
Elemente de joc : mânuirea materialului, cooperarea, întrecerea, aplauzele
Reguli de joc : elevii vor lucra în perechi respectând indicațiile cadrului didactic
Material didactic : figuri geometrice de diferite culori decupate, fișe ce au reprezentate
figuri geometrice suprapuse , jetoane cu imaginea unor obiecte de diverse forme geometrice.
Prin acest joc didactic se poate urmări atingerea unor obiective precum:
O1 – să recunoască culorile și figurile geometrice;
O2 – să așeze/coloreze figurile folosindu -se de t ermenii deasupra, pe, sub, între;

43
O3 – să colaboreze cu partenerul pentru a rezolva sarcinile date.
Desfășurarea activității
Elevii vor lucra în perechi. Introducerea în joc se poate face printr -o discuție referitoare
la figurile geometrice, o scurtă reactualizare a cunoștințelor despre acestea. După anunțarea
titlului jocului se va trece la prezentarea materialului didactic : fiecare pereche primește inițial
figuri geometrice decupate, de diferite culori și câte o fișă pe care sunt reprezentate figuri
geometrice suprapuse.
Explicarea jocului și a regulilor de joc . Li se explică elevilor că, mai întâi trebuie să
suprapună figurile decupate conform condiției anunțate de către învățătoare, apoi să le coloreze
pe cele de pe fișă. De exemplu:
– Colorați astfel figurile încât pătratul roșu să fie sub cercul albastru, apoi deasupra
cercului albastru.

– Colorați figurile astfel încât dreptunghiul verde să fie sub triunghiul albastru, apoi
deasupra lui.

44

– Colorați figurile astfel încât deasupra s ă fie triunghiul roșu iar cercul verde să fie sub
dreptunghiul galben.

– Colorați figurile astfel încât triunghiul roșu să fie între cercul verde și pătratul galben

– Colorați figurile astfel încât steluța galbenă să fie sub pătratul verde iar pătratul să fie
sub cercul albastru.

45
Echipa care rezolvă corect sarcina va primi un punct, câștigă echipa care adună cele mai
multe puncte.
În complicarea jocului copiii vor primi doar fișe, fără figurile decupate, urmând ca ei să
facă ”manipularea” doar în plan mental. Pentru introducerea de noi variante se pot folosi în loc
de figuri geometrice desene ce reprezintă obiecte cu forme geometrice cunoscute, de exemplu
semne de circulație, jucării, alimente etc.

În încheierea jocului se fac aprecieri verbale și se stabilește echipa câștigătoare care va fi
răsplătită cu aplauze.

III.2. Jocu ri didactice matematice pentru însușirea noțiunii de mulțime și
operaț ii cu mulț imi

În ceea ce privește însușirea noțiunii de mulțime, bazele sunt puse încă din timpul
preșcolarității, de la cea mai fragedă vârstă chiar. Dacă la vârsta de 3 ani copilul percepe
mulțimea ca pe o colectivitate fără structură și limite fixe, în jurul vârstei de 4 -5 ani se dezvoltă
reprezentările despre mulțimi, copilul percepâ nd mulțimea ca pe o totalitate structurată spațial ,
condiționată însă de con dițiile spațiale concrete în care este percepută. De aceea, î n primă fază
este necesară formarea abilităților de identificare, grupare, triere, sortare, clasificare, seriere și
apreciere globală care vor conduce mai apoi la dobândirea conceptului de mulțim e și a numărului
ca proprietate fundamentală a mulțimii. Prin stabilire a corespondenței element cu element a
mulțimilor, se urmărește a dezvolta la copil înțelegerea conținutului esențial al noțiunii de număr,
ca o clasă de echivalență a mulțimilor finite echip otente cu o mulțime dată. În acest fel , elevii

46
vor înțelege mai bine proprietățile numerice ale mulțimilor care au același număr de elemente.
Folosind denumirea de mulțimi cu "tot atâtea elemente", se detașează progresiv noțiunea de
număr ca o clasă d e echivalență.
Odată cu formarea conceptului de număr și interiorizarea operației de numărare (în jurul
vârstei de 6 -7 ani) copilul este apt pentru a lua contact cu o nouă noțiune, aceea de operație
aritmetică.
Pentru formarea tuturor acestor abilități ma tematice, copilul trebuie să observe și să
lucreze concret cu obiecte , știut fiind faptul că gândirea sa este în faza concret -intuitivă. Astfel,
metodele prin care el este condus în acest demers trebuie să vină în întâmpinarea acestei cerințe,
iar jocul didactic matematic răspunde cu prisosință cerințelor psihopedagogice ale acestei vârste.

Jocul Să aranjăm jucăriile! (cls. Pregătitoare)
Sopul didactic: formarea de mulțimi de obiecte omogene
Sarcina didactică: gruparea obiectelor dupa cr iteriile stabilite de cadrul didactic .
Elemente de joc: surpriza, închiderea și deschiderea ochilor, aplauzele, recompense
Reguli de joc: la semnalul învățătoarei copiii execută cerințele verbalizând acțiunile
printr -un limbaj corespunzător (grupă, elemente, sort ăm, încercuim).
Material didactic: jucării de diferite marimi, forme și culori , jetoane, panouri , stimulente
Obiective operaționale :
O1 – să sorteze jucăriile după anumite criterii (culoare, marime, formă, utilitate) ;
O2 – să formeze grupe după anumite criterii ;
O3 – să numere corect jucăriile din cadrul unei grupe .
Desfășurarea activității
Introducerea în joc : captarea atenției se face prin citirea de către învățătoare a poeziei
”Sfatul jucăriilor” de Mache Iliuț și a unei discuții pe marginea acesteia.
Anunțarea temei : se anunță titlul jocului.
Explicarea și demonstrarea jocului: Pentru ca jucăriile noastre să nu ajungă în situația
celor din poezie, vom începe astazi prin a face ordine printre ele. Le v om aranja astfel încât să
aibă aceleași caracteristici e. De exemplu : pe etajeră se aș ază toate pă pușile, pe raft jucă riile care
reprezintă obiecte de veselă/obiecte de uz personal/obiecte de îmbrăcăminte/mijloace de

47
locomoție etc. După ce au fost sortate , jucăriile sunt grupate dupa utilitatea lor. Exemplu : Toate
mașinile formează grupa mijloace lor de locomoț ie,folosi te la transportul mărfurilor și a
oamenilor iar piepten ele, prosopul, periu ța de din ți alcătuiesc grupa obiecte lor de uz personal
folosite pentru igiena personală .
În cadrul jocului de probă copiii alcătuiesc o grupă după un anumit criteriu , motivând
alegerea facută.
Executarea jocului: Copiii grupează jucăriile dupa criteriul cerut de învățătoare (formă,
mărime, culoare, utilitate) .
Complica rea jocului : Copiii sunt solicitați să grupeze după mai multe criterii. De
exemplu dupa formă și mărime – grupa păpușilor mari, mici și mijlocii . Dar aceleași jucării pot fi
de mai multe culori și atunci se formează grupe după formă, marime și culoare.
În introducerea de noi variante se lucrează la panou cu jetoane. Pe panou sunt așezate
grupe după criterii diferite: formă , mărime ș i culoare. Copi ii primesc jucarii. La comanda ”Du –
mă la grupa mea ” copiii așază obiec tele la grupa corespunzatoare justifi când acț iunea .
Încheierea jocului: În încheiere se fac aprecieri privind participarea copiilor la joc , cei
mai atenți și activi copii primind stimulente .

Ne jucam cu nucile
Scopul: – Formarea unei mulțimi din obiecte omogene și separarea unui obiect din
mulțime;
– Formarea deprinderii de a opera cu materialul numai la indicația învățătoarei .
Sarcina didactică : Alcătuirea unei mulțimi din obiecte omogene și separarea unui obiect
din mulțime.
Elemente de joc : operarea cu materiale din natură , recompensa.
Regulile jocului : La indicaț ia învățătoarei , fiecare elev trebuie să ia din coșuleț câte o
nucăș i să o pună pe bancă formând un rând după car e va lua din mulțime o nucă și o va pu ne
deoparte; întrebat fiind , acesta trebuie să arate unde este o singură nucă și unde sunt mai multe.
Material didactic : un cosulet cu 10 nuci pentru fiecare copil.
Obiective operaționale:
O1 – să formeze o mulțime din nucile puse la dispoziție;

48
O2 – să extragă o singură nucă din mulțime;
O3 – să compare cele două mulțimi obținute;
O4 – să utilizeze corect terminologia adecvată (mai multe, mai puține, tot atâtea)
Desfășurarea activității:
Introducerea în joc : captarea atenției se face prin intermediul un ei discuții referitoare la
fructele toamnei. Elevii au libertatea de a studia coșulețul cu nuci din fața fiecăruia.
Anunțarea temei: se anunță titlul jocului.
Explicarea și demonstrarea jocului:. Cadrul didactic prezintă elevilor coșul său cu nuci
precizând că acesta conține tot atâtea nuci ca și coșul fiecăruia dintre ei. Va scoate din coș câte o
nucă formând o mulțime de ”mai multe” nuci.
Executarea jocului: La indicația cadrului didactic elevii scot pe rand câte o nucă sau mai
multe nuci. Pe rând, cate un copil va verbaliza acțiunea. .
Complicarea jocului: Elevii vor compara mulțimile obținute folosind terminologia
adecvată.
Introducerea de noi variante poate consta în utilizarea altor materiale s pecifice toamnei
(mere, boabe de porumb, castane etc) sau a jetoanelor .
Încheierea jocului: Fiind un joc ușor este de așteptat ca toți elevii să realizeze sarcina
didactică primind drept recompensă nucile cu care s -au jucat.

Așază repede și bine!

Scopul : Con solidarea cunoștințelor privind formarea unor grupe de obiecte după formă și
număr.
Sarcina didactică : să compare grupele de obiecte după formă și număr
Elemente de joc : întrecerea, surpriza, închiderea/deschiderea ochilor, aplauze
Regulile jocului: Elevii vor așeza materialul individual după modelul de la tablă, închid și
deschid ochi i doar la semnalul învățătoarei , va răspunde doar copilul numit de ace asta,
răspunsurile corecte vor fi răsplătite cu aplauze.
Mater ial didactic : jetoane cu imagin i, pentru fiecare copil câte 2 albinuțe, 3 fluturași , 4
buburuze, 1 greieraș, 5 flori; materialele vor fi amestecate în coșulețe ; piese magn etice cu figuri
corespunzătoare jetoanelor, stimulente.

49
Obiective operaționale:
O1 – să ordoneze aceste grupe în șir crescător și descrescător;
O2 – să recunoască schimbările efe ctuate de învățătoare pe materialul
demonstrativ
O3 – să realizeze acele ași operații cu materialul lor individual
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc și captarea atenției se realizează prin intuirea jetoanelor din coșuleț și
a pieselor de pe tablă .
Anunțarea temei : învățătoarea anunță elevii că jetoanele pe care le au pe bănci sunt
pentru a se juca și se comunică titlul jocului.
Explicarea și demonst rarea jocului : Li se va spune elevilor că jocul constă în formarea
de mulțimi cu elementele din coș, numărarea elementelor din fiecare mulțime, compararea
mulțimilor după numărul de elemente și aranjarea lor în șir crescător sau descrescător. Li se
indic ă să scoată jetoanele pe bănci și să le așeze pe fiecare la grupa lui.
Executarea jocului : Elevii vor forma cele 5 mulțimi. Prin numire, câ te un copil va spune
ce grupe a format și câte elemente are fiecare grupă. La semnalul învățătoarei copiii v or închi de
ochii timp în care ea va așeza pe tabla magnetică grupa F luturașilor (3) și grupa Albinuțelor (2)
prima la dreapta și a doua la stânga . La semnal , elevii deschid ochii și vor fi solicitați să facă
același lucru cu materialul lor. La fel se va proceda cu celelalte grupe așezându -le astfel încât să
se înceapă de la stânga la dreapta cu grupele cu cele mai puține obiecte și terminând cu cele cu
mai multe obiecte . Se vor număra elementele din f iecare grupă cerând copiilor să sesizeze regula.
La fel se va pro ceda pentru așezarea în șir de screscător. Fiecare răspuns cor ect va fi marcat prin
aplauze.
Complicarea jocului se realizează prin sustragerea unei mulțimi din șir în timp ce elevii
au ochii închiși și solicitarea acestora de a spune la deschiderea ochilo r ce grupă a fost ascunsă și
unde se afla aceasta.
În încheierea jocului fiecare copil repetă numerația crescătoare și descrescătoare, se fac
aprecieri verbale privind participarea la joc, se dau stimulente.

50
Unde este locul meu?

Scopul: consolidarea operațiilor cu mulțimi
Sarcina didactică : copiii trebuie să așeze piesele la locul potrivit după proprietatea
caracteristică a fiecăruia.
Elemente de joc : aplauzele , recompensa
Regul i de joc: la semnalul cadrului didactic copiii vor cerceta proprietățile tuturor
pieselor din cercul verde, găsind -o pe cea caracteristică
Materialul didactic: cercurile pentru diagrame, flanelograf, piesele trusei
Desfășurarea jocului:
Introducerea în joc se poate realize printr -o discuție prin care să se reactualizeze
cunoștințele despre figurile geometrice cunoscute
Anunțarea temei : se anunță titlul jocului și obiectivele urmărite
Explicarea și demonstrarea jocului : învățătoarea cere copiilor să cerceteze proprietățile
tuturor pieselor din cercul verde, găsind -o pe cea caracteristică, proprietate pe care o posedă toate
piesele din cerc și numai ele. La fel se procedează și cu piesele din cercul roșu. Confruntând apoi
concluziile cu intersecția și cu complementara reuniunii , se ajunge la rezultatul vizat ; de
exemplu , toate pătrățele vor fi așezate în cercul verde iar piesele roșii în cercul roșu.
Executarea jocului
Învățătoarea înfățișează copiilor două cercuri colorate diferit ce se într etaie incluzând un
sector comun. Î n fiecare dintre domeniile deter minate de cele două cercuri au fost așezate 1 -2
piese. În același mod se procedează pentru a arăta că mulțimile sunt disjuncte. Se lucrează cu
toate piesele trusei. Pentru a găsi astfel de enunțuri, este nevoie ca mulțimile la care se referă
enunțul să aib ă ca proprietăți caracteristice variabile ale aceluiași atribut : culoare, mărime,
formă . Se pot formula enunțuri precum :
– Așezați toate piesele roșii în cercul roșu și toate piesele galbene în cercul verde !
– Așezați toate piesele mari în cercul ro șu și cele mici în cercul verde !
– Așezați toate piesele în formă de tniunghi în cercul roșu și cele pătrate în cercul verde ! etc.
Pentru a exemplifica incluziunea se alege o mulțime, formată după un anumit criteriu, și
o subm ultime parte a acesteia, în t imp ce într -o altă cutie mai sunt și alte piese.

51

În acest fel se pot obține diverse formulări precum :
– Așezați toate pătratele în cercul roșu și toate pă tratele mici în cercul verde !
– Așezați toate piesele roșii în cercul roșu și triunghiuri le roșii în cercul verde !
– Așezați toate piesele mari în cercul verde și toate piese le mari galbene în cercul roșu ! etc.
În complicarea jocului se cere copiilor să își aleagă un partener, piesele se amestecă după
care unul din copii formulează o cerință de grupare iar celălalt execută, rolurile schimbându -se
pe rând.
În încheierea jocului se reamintește titlul jocului, se fac aprecieri verbale și se dau
stimulente celor mai activi copii.

Ne jucăm cu trenulețul

Scopul : formarea deprinderii de a alcătui mulțimi de obiecte după anumite criteria.
Sarcina didactică: elevii vor selecta jucăriile/jetoanele și vor forma mulțimile cerute .
Elemente de joc : aplauzele, tren jucărie, imitarea unor sunete .
Regula jocului : să dea răspunsuri doar când s e ridică paleta de semnal .
Materiale didactice : tren-jucărie, jetoane , fluier, paletă de semnal, săculeț, jucării
Obiective operaționale
– să selecteze j ucăriile după criteriul mărimii;

52
– să precizeze mărimea obiectului extras din săculeț ;
– să așeze jetoanele de diferite mărimi în vagoanele indicate .
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc se realizează printr -o conversatie în care învățătoarea îi întreabă dacă
au călătorit vreodată cu trenul, unde au fost, dacă știu cum se numește domnul care verif ică
biletele. Apoi li se cere copiilor să imite șuieratul trenului și li se demonstrează cu ajutorul unui
fluier semnalul pe care îl scoate trenul.
Anunțarea temei : Elevii sunt anunț ați că se vor juca cu trenulețul pe care trebuie să -l
încarce cu jucăriile/jetoanele solicitate de către învățătoare.
Explicarea și demonstrarea jocului : Pe masă în fața copiilor sunt așezate niște jucării.
Se precizeză faptul că sunt jucăr ii de diferite mărimi și că ei trebuie să le sorteze după mărime
(mic, mare). Se numește un copil să enumere jucăriile ce se află pe masă. Li se cere apoi copiilor
să încărce trenul cu jucării mari , numindu -se un copil care să le așeze î ntr-un vagon al trenului de
jucărie. Pentru verificarea înțeleg erii sarcinii se întrebă copii i ce vagon s -a încărcat . Identic se
procedează si cu jucăriile mici. După a ceasta li se cere să închidă ochii.Se mută jucări ile mari în
vagonul celor mici și se î ntreabă ce schimbare s -a făcut. Răspunsurile corecte sunt aplaudate .
Executarea jocului : Copiii execută jocul sub atenta îndrumare a învățătoarei.
Complicarea jocului : Se împart coșulețe cu jetoane mici și mari dar cu imagini la fe l. Se
numesc obiectele pr imite și se repetă numele jocului. Fiecare copil primește un trenuleț -planșă
pentru a așeza jetoanel e în vagonul indicat. La semnalul învățătoarei c opiii sorte ază jetoanele și
le așază în vagonul indicat. Se joacă astfel până când se termină jetoanelede pe masă .
Introducerea de noi variante : Toate jetoan ele se adună într -un coșuleț. Într -un săcule ț
sunt așezate diferite legouri ( mici,mari ). Pe rând fiecare copil extrage un lego. Li se spune că
vom face două trenulețe: trenuletul cu legouri mici și unul cu cele mari. Fieca re copil denumește
mărimea lego ului extras . Primul care extrage este locomotiva, în urma lui se așază ceilalți copii ,
fiind vagoanele. La semna lul învățătoarei , care ridică paleta , prima locomoti vă îî plimbă pe copii
prin clasă .La fel se f ace și c u celălalt tren. În timp ce merg copiii imită șuieratul locomotivei .
Încheierea jocului : Se fac aprecieri verbale stimulative individuale și colective , se dau
stimulente.

53
Ghicește ce formă are !
Scopul didactic : consolidarea cunoștințelor despre formele geometrice și formarea de
mulțimi după anumite atribute.
Sarcina didactică : să recunoască figurile geometrice și să formeze mulțim i cu ele
Regula jocului : copii vin pe rând in fața clasei după cum sunt numiți de învățătoare
Elemente de joc : surpriza, legatul la ochi, aplauzele, recompense
Materiale didactice : săcu leț, forme geometrice, jetoane, diagrame sau cerculețe din
sârmă.
Obiective operaționale :
– să recunoască și să denumească piesele geometrice ;
– să descri e piesele menționând forma, mări mea, culoarea ;
– să formeze mul țimi după atributele cerute.

Desfășurarea jocului
Introducerea în joc se face printr -o discuție referitoare la anotimpul în care ne aflăm,
despre Zâna respectivă.
Anunțarea temei : copiii sunt anunțați că astazi o vor ajuta pe Zână prin intermediul unui
joc didactic în care vor trebui să recunoască formele geometrice și să le grupeze după anumite
atribute precizate de învățătoare.
Explicarea și demonstrarea jocului : după explicarea regulilor, se efectuează un joc de
probă: un copil este chemat în fața c lasei și, legat la ochi fiind, va extrage o formă din săculeț pe
care o va descrie iar mai apoi o va așeza în diagrama sa.
Executarea jocului de către copii : copiii vin pe rând la săculeț, scot o piesă, o pipăie,
numesc forma, mărimea după care o așază în grupa formată după anumite atribute: formă,
mărime, culoare. Toate rezolvările corecte vor fi răsplătite cu aplauze.
În complicarea jocului copiii vor folosi jetoane cu obiecte de diferite forme pe care le vor
grupa, după mai multe criterii stabilite de cadrul didactic.

54
Se pot introduce și alte variante de joc , de exemplu, copiii trebuie să numească obiecte
din sala de clasă cu forme diferite, să le compare după mărime și să numească grupa în care se
încadrează.
Încheierea jocului are loc prin aprecieri individuale și colective asupra comportamentului
din timpul jocului, prin acordarea de stimulente.

Găsiți -vă locurile!

Acest joc didactic poate fi folosit în timpul orei de Matematică și explorarea mediului
atunci când copiii dau semne de oboseală sau se instalează monotonia. Pe lângă conținutul
matematic jocul presupune și elemente de mișcare fapt care duce la înlăturarea monotoniei și a
plictiselii , stimularea atenției și receptivității .

Scopul : – consolidarea noțiunii de mulțime;
– înlăturarea oboselii, monotoniei și a plictiselii
Sarcina didactică : alcătuirea unei mulțimi de fete și una de băieți
Elemente de joc : mișcarea, întrecerea
Regula jocului : la comanda START! dată de învățătoare , fetele vor intra în cercul ro șu iar
băieții în cel albastru
Material didactic : cretă roșie și albastră
Obiective operaționale :
– să pornească doar la startul cadrului didactic;
– să identifice mulțimea din care fac parte;
– să motiveze verbal alegerea făcută.
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc : Când cadrul didactic observă semne de oboseala, plictiseală sau
neatenție din partea copiilor le va propune acestora să ia o mică pauză pentru a juca un joc.
Anunțarea temei : Cadrul didactic va anunța titlul jocului și obiect ivele principale.
Explicarea și demonstrarea joculu lui: Învățătoarea va explica modalitatea de joc și
regulile acestuia, după care se va efectua un joc de probă.
Executarea jocului de către copii . La semnalul START! dat de către învățătoare copiii
pornes c spre cercurile desenate în fața clasei. Câștigă echipa care formează mulțimea cel mai

55
rapid. Copiii vor fi puși să justifice alegere facută cum ar fi: ”Am venit în acest cerc pentru că fac
parte din mulțimea fetelor/băieților”.
Fiind un joc prin care se urmărește activarea copiilor, alungarea oboselii sau a
monotoniei, consider că nu mai este nevoie de o complicare a lui, eventual se mai pot introduce
variante de joc prin formularea altor cerințe cum ar fi ca în cercul roșu să meargă copiii cu părul
lung, iar în celălalt cu părul scurt (cercurile pot fi suprapuse obținându -se astfel o parte comună –
fete și băieți cu părul scurt) etc.
Încheierea jocului are loc prin aprecieri generale și individuale și prin intonarea unui
cântec vesel.

III.3. Jocuri didactice matematice de numerație

În ceea ce privește jo cul didactic de numerație se poate spune că, de fapt, acesta nu poate
fi stric t de numerație , el implicând neaparat și cunoștințe referitoare la reprezentări spațiale și de
mulțimi, însușire a conștientă a numerației nefiind posibilă în lipsa acestora. Din acest motiv, în
majoritatea jocurilor didactice pentru însușirea/consolidarea numerației (în special în clasele
pregătitoare și I) se pleacă de cele mai multe ori de la reprezentări și mulți mi ajungându -se la
scopul final – numerația (într -un anume concentru).
Prin intermediul jocului didactic de numerație copiii vor reuși mult mai ușor să :
– recunoască cardinalul unei mulțimi ;
– construiască o mulțime porni nd de la cardinalul acesteia ;
– compare numerele natural e ;
– stabilească vecinii numerelor ;
– cunoască aspectul ordinal al numerelor;
– reprezinte grafic semnul numărului – cifra;
– ordoneze crescător / descrescător numerele naturale;

56
– compună / descompună numerele.
Unul dintre cel mai folosit joc didactic, atât în preșcolaritate cât și în primii ani de școală
este j ocul didactic ”A(l) câta/câtelea albinuță/buburuză/rândunică/fluturaș etc a zburat ?”
Scopul jocului este utilizarea corectă a numerației în concentrul 1 -10 și dezvoltarea
gândirii logico -matematice.
Sarcina didactică : să denumească mulțimea obiectelor prin numărare conștientă în limita
1-10 folosind în exprimare numeralul cardinal și ordinal.
Elemente de joc : surpriza , aplauzele, recompensa
Regula jocului : răspund sau ies la panou doar copiii numiți de învățătoare
Material didactic : jetoane cu numere, cu albinuțe/buburuze/fluturași etc, panou, fișe de
lucru, stimulente
Obiective operaționale :
– să numere conștient in limita 1 -10;
– să recunoască cifrele 1 -10;
– să rap orteze cantitatea la număr, cifră și invers ;
– să numească a câ ta insectă/pasăre a zburat folosindu -se în exprimare de numeralul ordinal ;
-să ordoneze crescător și descrescător mulți mile.
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc poate avea loc prin intonarea cântecelului ”Albinuța mea” urmată de
o scurtă discuție despre albine în timpul căreia copiii pot observa jetoanele pe care le au în față.
Învățătoarea va anunța apoi că urmează să se joace un joc cu albinuțe, anunță titlul
jocului și obiectivele urmărite .
În explicarea și demonstrarea jocului învățătoarea va numi etapele jocului, va cere unui
copil să vină la panou pentru a ordona albinuțele în șir orizontal, după care le va număra și va
așeza cifra corespunzătoare fiecăre i albinuțe. Copiii sunt rugați să î nchidă ochii, învățătoarea
extrage o albinuță și cifra aferentă ei din șir, la deschiderea ochilor numi ndu-se a câta albinuță a
zburat. Acțiunile corecte vor fi răsplătite cu aplauze.
Are loc în continuare executarea joc ului de către copii , aceștia ieșind pe rând la panou,
numiți de învățătoare.

57
Pentru a complica jocul învățătoarea va extrage două sau chiar t rei albinuțe din ș ir copiii
urmând a verbaliza , folosind numeralul ordinal , care albinuțe au zburat.
În continua re se introduce o nouă variantă de joc care constă în lucru pe fișe:
Scrie numărul florii pe care se află fluturașul, buburuza și furnica.

fluturașul buburuza furnica

Încheierea jocului are loc prin aprecieri verbale generale și individuale și acordarea de
stimulente sub forma unor albinuțe, furnicuțe, buburuze și fluturași.

Micii detectivi

Scopuri: – consolidarea deprinderii de a raporta cantitate a la număr și a numărului la
cantitate;
– sesizarea locului unui număr în șirul numeric.
Sarcina didactică :
– raportarea corectă a numărului la unitate și a unității la număr;
– stabilirea locului unui număr în șirul numeric;

58
Regulile jocului: Copilul numit va rezolva cerința și va primi insigna de detectiv. Dacă
răspunde corect este aplaudat , dacă greșeș te alt copil î l va corecta .
Elemente de joc: ghicirea, aplauzele, întrecerea.
Materialul didactic: cifre, siluete ale fructelor de toamnă , insigna de detectiv.
Obiective operaționale:
– să numere în limitele stabilite ;
– să determine locul fie cărui număr în șirul numeric stabi lind vecinii;
– să rezolve operații simple de calcul oral folosind simboluri matematice.
Desfășurarea jocului:
Introducerea în joc
Învăță toarea le propune copiilor să fie detecti vi având ca sarcină să descopere mai multe
mistere.
Anunțarea temei și intuirea materialului didactic
Li se spune că vor juca jocul ”Micii detectivi” și este intuit materialul didactic spunându –
le că acesta face parte din trusa lor de detectiv.
Explicarea și demo nstrarea jocului
Se explică copiilor regulile jocului și modul de desfășurare: copilul numit va trebui să
rezolve cerințe precum așez area la panou a cifrelor care sunt în dezordine în ordine crescătoare
apoi descrescătoare, să pună vecinii unui număr dat sau să aș eze cifra/cifrele intermediare, să
formeze mulțimi după anumite cerințe (de exemplu se prezintă imagini cu un anumit număr de
elemente, iar copii vor forma grupe cu tot atâtea, cu un element mai mult sau cu un element mai
puțin ). Se execută jocul de probă.
Executarea jocului
Copiii execută jocul, cei care răspund corect primesc insigna de detectiv și aplauze.
Complicarea jocului
Se prezintă copiilor șirul numerelor naturale în limita vizată (1 -10, 1 -20, 1 -31) dar cu
două, trei întreruperi, elevii trebuind să completeze cu numerele lipsă.
Variantă de joc :
Copilul ales detectiv va trebui să caute vecinul unui număr și să formeze o grupă cu tot
atâtea elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă dorește să mai adauge sau să ia un element.

59
Exemplu: Caută vecinul mai ma re al lui 8 și formează o grupă cu tot atâtea elemente. Adaugă sau
ia un element! Un alt copil v a rezolva și afișa exercițiul: 8+1=9 .
Încheierea jocului va fi marcată prin evidențierea celor care au reușit să obțină diploma
de detectiv și aplaudarea lor în timp ce ceilalți vor fi încurajați verbal.

Rezolvă repede și bine !

Scopul: : – consolidarea deprinderii de a raporta cantitate a la număr și a numărului la
cantitate;
– sesizarea locului unui număr în șirul numeric.

Sarcina didactică: – să stabilească corect locul unui număr în șir
– să recunoască numerele pare și impare
Elemente de joc: întrecerea, recompense, aplauzele
Reguli de joc: Copiii sunt împărțiți î n două echipe, la flipchart va ieși un copil de la
echipa care rezolvă prima exercițiul.
Material didactic: fisă de lucru pentru elevi, planșă cu exercițiile de pe fișă, flipchart,
buline
Obiective operaționale:
– să coloreze lumânarile cerute din șir;
– să deseneze mustăți merelor cerute;
-să încercuiasc ă a patra, a șasea și ultima căpșună din șirș
– să recunoască numerele pare și impare
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc se realizează printr -o scurtă conversație prin care se reactualizează
cunoștințele privind numerația î n concentrul 0 -10. Elevii sunt anunțați că astazi vom face o
întrecere în cadrul unui joc numit ” Răspunde repede și bine!” .
Explicarea și demonstrarea jocului: vor fi împărțiți în două echipe și li se prezintă regula
jocului – prima echipă care rezolvă cerința, se va anunța și va trimite un reprezentant pentru a
scrie rezolvarea pe fișa de pe flipchart. Dacă rezolvă cor ect, echipa sa va primi o bulină. Dacă
rezolvarea nu e corectă, echipa adversă are dreptul să -și trimită reprezentantul pentru a corecta

60
primind ei bulina. Se numeșt e un elev pentru a repeta regula. Li se atrage atenția că trebuie să
rezolve corect dar și cât mai repede.
Executarea jocului
Elevii rezolvă pe rând cerințele de pe fișă:

1. Colorează prima, a treia, a cincea și a opta lumânare.

2. Pune mu stăți celui de -al doilea și ultimului măr.

3.Încercuiește a patra, a șasea și ultima căpșună.

4. Desenează codițele florilor. Pune câte o frunză florilor care au număr impar și câte două
frunze celor cu număr par.

5. Desenează pentru fiecare fetiță cu număr par câte o floare.

61

Complicarea jocului
Completează trenulețul mai întâi doar cu numerele pare iar apoi cu numerele impare

Introducerea de noi variante
Scrie vecinii numerelor:
c

7
9
1

62
Încheierea jocului
În încheierea jocului se fac aprecieri generale, se numără bulinele fiecărei echipe și se
stabilește echipa câștigătoare (care a strâns cele mai multe buline). Componenții echipei
câștigătoare vor fi răsplătiți cu aplauze și cu câte un calificativ FB.

Micul fermier
Scopuri:
– consolidarea număratului în lim itele 1 -10;
– verificarea capacității de a com pune și descompune un număr dat;
Sarcina didactică: compunerea și descompunerea unui număr
Elemente de joc : surpriza, mânuirea materialul ui.
Regulile jocului: Copilul numit va așeza fiec are animal la căsuța lui. Va denumi grupele
formate și va asocia cifra corespunzătoare numărului de elemente ale fiecărei mulțimi. Copiii vor
enumera grupele cu cele mai multe, respectiv cele mai puține animale, vor compune și
descompune numerele așezând animalele unei grupe în 2 adăposturi (descompunere), ori
completând elementele unei mulțimi (compunere). Se motivează de fiecare dată așezarea.
Material didactic: siluete cu animale domes tice (găini, oi, cățeluși, pisici,cai,etc.),
imagini cu căsuțele animalelor.
Obiective operaționale:
– să formeze mulțimi cu 1 -10 elemente;
– să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr;
– să compună și să d escompună numere în limitele 1 -10, utilizând o gamă largă de variante;
– să perceapă numărul în întregul său.
Desfășurarea jocului:
Introducerea în joc se realizează prin audierea cântecelului „Sunt b ăiat gospodar ”.
Se anunță copiii că vor juca jocul Micul fermier prin intermediul căr uia vor putea dovedi
nu numai ce buni gospodari sunt ei ci și cât de buni matematicieni sunt.
Intuirea materialului didactic se realizeză invitând copiii să privească și să atingă dacă
doresc siluetele de animale și căsuțele lor.

63
Explicarea și demonstrarea jocului
Învățătoarea explică copiilor că a nimalele au ieșit la păscut și trebuie să se întoarcă la
casele lor. Copiii trebuie să le ajute să intre în căsuța lor. Pentru aceasta v or trebui să numere
fiecare grupă si să asociez e cu cifra care corespunde n umărului de animale din casă. Rolul de
fermier va fi primit de către copilul care va da răspunsul corect la ghicitoarea spusă de
învățătoare . În fiecare căsuță vor fi 2, 3, 4 ,5.6,7 animale. Copilul care a primit rolul de fermier va
trebui să completeze numărul animalelor astfel încât în fiecare adăpost să fie câte 10 animale. Se
execută un joc de probă .
Exemplu : În coteț erau 7 purcei . Eu am mai adus încă 3 și acum sunt 10 purceluși . Copiii
numără animalele din căsuțe. Fiecare fermier va verbaliza acțiunea efectuată. La fel se va
proceda și cu celelalte căsuțe.
Se trece apoi la executarea jocului de către copii . Fiecare răspuns corect va fi răsplătit cu
aplauze.
Ca o nouă variantă de joc va fi introdusă descompunerea numerel or. Copilul ales va
primi 10 animale. Ei au sarcina de a așeza animalele în două căsuțe și apoi vor spune cum le -au
așezat.
Exemplu: Eu am așeza t cele 10 oițe astfel: șapte în pri mul grajd si trei în al doilea
grajd. Împreună sunt zece oițe. Se verifică prin numărare și se alege cifra corespunzătoare.
Vor fi solicitați mai mulți copii să spună cum au așezat animalele de la fermă.
Pentru a complica jocul elevii vor fi solicitați să așeze animalele în trei căsuțe în loc de
două.
În încheiere se fac aprecieri generale și individuale, se dau stimulente la clasa
pregătitoare, califica tive la clasa I.

Formăm numere !

Scopul jocului:
– consolidarea deprinderilor de formare a numerelor naturale.
Sarcina didactică:
– să scrie cât mai multe numere formate din sute, ze ci, unități.
Regula jocului:

64
– elevii încep să scrie doar la semnalul învățătoarei și tot la semnalul acesteia nu
va mai scrie nimeni, vor lăsa pixul pe bancă .
Elemente de joc : întrecerea, recompen sa
Materiale didactice : fișă de lucru
Obiective operaționale :
– să formeze cu cifrele indicate cât mai multe numere formate din sute, zeci și unități;
– să citească corect numerele formate;
– să specifice care este cifra zecilor, sutelor și unităților .
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc se realizează printr -o discuție prin care se reactualizează cunoștințele
despre formarea numerelor naturale în concentrul 0 -1000.
Se anunță titlul jocului și obiectivele urmărite, după care învățătoarea explică regulile
jocului și se efectează un joc de probă.
În desfășurarea jocului elevii vor scrie cât mai multe numere într -un timp dat, după
semnalul d e început dat de învățătoare . Intr-o altă variantă a jocului elevii vor trebui să citească
cu glas tare numerele și să precizeze locul ocupat de fiecare cifră. Jocul poa te fi folosit și pentru
scrierea de numere formate din mai mult de trei cifre (depinde de clasa la care se aplică).
Încheier ea jocului aduce copilului care a scris cele mai multe numere calificativul FB și
aprecieri generale și individuale.

Ce număr este?
Acest joc poate fi adaptat pentru formarea de numere naturale în orice concentru. Pentru
că în concentrele 0 -10, 0 -100 și 0 -10.000 am mai prezentat jocuri, propun acest joc pentru
concentrul 0 – 1.000.000
1 7 5 0

3 9 2 4

6 8

65
Scopul jocului: consolidarea deprinderilor de formar e a numerelor naturale
Sarcina didactică: să formeze toate numerele de șase cifre cu numerele date
Elemente de joc: întrecerea, recompensa
Regulile jocului: jocul începe și se termină la semnalul învățătoarei
Material didactic: jetoane/piese magnetice cu figuri geometrice colorate diferit,
jetoane/piese magnetice cu numere, fișe de lucru, flipchart , tablă magnetică sau panouri , buline
Obiective operaționale:
– să recunoască figurile geometrice expuse;
– să formeze numere respectând modelul dat;
-să citească corect numărul format
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc se realizează printr -o discuție prin care, cu ajutorul materialului
didactic, se va face și o reactualizare a c unoștințelor de geometrie.
Se anunță elevii că își vor consolida cunoștințele privind formarea numerelor naturale în
concentrul 0 – 1.000.000 prin intermediul unui joc didactic numit Ce număr este? . Se prezintă
succint obiectivele, trecându -se apoi la explicarea și demonstrarea jocului : copiii vor fi împărțiți
în mai multe grupe (în funcție de numărul total de elevi, nu mai mult de patru grupe). Sunt rugați
să privească cu atenție semnificația jetoanelor cu forme geometrice (care va fi afișată pe
flipchart/tablă sau panou, în fața copiilor), după care învățătoarea va înșirui câteva figuri
geometrice solicitând copiilor să spună ce număr s -a format. Câștigă echipa care dă prima
răspunsul corect, primind drept recompensă o bulină.
– o unitate; – o zece; – o sută (clasa unităților)

– o mie; – o zece de mii; – o sută de mii

66
Scrie numărul format cu aceste jetoane:

………………………………..
Jocul se execută de mai multe ori, la urmă câștigă echipa care adună cele mai multe
buline. O altă variantă de joc constă în afișarea unui număr scris cu șase cifre cerându -le copiilor
să-l formeze cu ajutorul jetoanelor.
Jocul se complică prin a cere copiilor să formeze numere cu ajutorul unor cifre date, după
care să le reprezinte prin jetoane.
Exemplu: Form ează cât mai multe numere de șase cifre, folosind cifrele: 0; 3; 9; 2; 4;1 ,
după care reprezintă -le cu ajutorul figurilor geometrice.
În încheiere se numără bulinele, se stabilește echipa câștigătoare și se fac aprecieri
generale asupra participării la j oc.

Semnele au zburat

Scopul jocului : folosire a corectă a semnelor de relație ;
Sarcina didactică : să scrie semnul de relație corespunzător ;
Regula jocului : jocul pornește la semnalul învă țătoarei, câștigă grupa care calculează cel
mai repede și, binențeles, corect.
Elemente de joc : întrecerea, recompensa
Obiective operaționale :
– să calculeze corect;
– să compare corect cele două rezultate;
– să scrie semnul de relație potrivit.
Desfășurarea jocului
Pentru acest joc didactic nu avem nevoie decât de tablă și cretă. După ce face , ca
introducere în joc, o reactualizare a cunoștințelor privind scrierea semnelor de relație,
învățătoarea anunță că vor juca jocul Semnele au zburat , în care ei, împărțiți în două grupe, vor
trebui să le pună la loc.

67
Pentru a explica jocul va împărți tabla în două, stabile ște cele două echipe, după care va
scoate la tablă câte un reprezentant de la fiecare pentru a rezolva un exercițiu dictat. Primul copil
care rezolvă corect va aduce un punct echipei sale.
Jocul se desfășoară până vor trece, pe rând, toți copiii la tabl ă.
Exemplu: 3 + 4  7 – 1
8 – 3  2 + 7
Jocul se complică atunci când exercițiile dictate vor cuprinde operații cu mai mult de doi
termeni : 9 – 5 + 3 9 – 8 + 6
Se poate introduce o altă variant ă în care elevii să completeze numărul lipsă pentru a face
ca egalitățile să fie adevărate: 5 + 7
În încheierea jocului se calculează punctajul și se stabilește echipa câștigătoare.

III.4.Jocuri didactice pentru însuș irea operațiilor în mulțimea numerelor
naturale

Procesul însușirii operațiilor începe încă din preșcolaritate odată cu însușirea noțiunii de
mulțime și a operațiilor cu mulțimi . După ce copilul face saltul de la reprezentarea acțională la
reprezentarea imaginativ -concretă, urmează reprezentarea simbolică – scrierea cifrelor și
compunerea/descompunerea acestora. Dacă se respectă toți acești pași nu va fi apărea nicio
problemă în ceea ce privește înțelegerea operațiilor de adunare și scădere, iar mai târz iu a celor
de înmulțire și împărțire.
Lucrul cu cele patru operații impune un efort intelectual intens, susținut, ceea ce face ca,
după o anumită perioadă, copilul să dea semne de oboseală. În întâmpinarea acestei probleme
vine jocul didactic matematic care, îmbrăcând o formă atractivă, sporește interesul copilului
pentru rezolvarea cerinței și întreține efortul necesar. În momentul în care elevii aud ”Astăzi ne
vom juca” sau „Hai să ne jucăm !” își dau frâu liber bucuriei, devin mai activi și mult mai
interesați de activitatea ce va urma, neconștientizând faptul că, de fapt, ei vor dobândi,
sistematiza sau consolida cunoștințe. Iar dacă transpunem jocul în lumea magică a poveștilor
succesul va fi cu siguranță garantat.

68
În lumea basmelor
Scopuri: – consolidarea deprinderii de a forma grupe echipotente prin punerea în
corespondență;
– verificarea număratului în limitele 1 -10 prin raportarea numărului la cantitate.
– efectuarea operațiilor de adunare și scăd ere folosind corect simbolurile
matematice: „+”, „ -”, „=”.
Sarcina didactică : – raportarea corectă a cantității la număr și a numărului la cantitate ;
efectuarea operați ilor de adunare și scădere cu două element e.
Regulile jocului : – copiii sunt î mpărțiti în mai multe echipe, se va ieși la panou/flipchart
pe rând, câte un copil din fiecare echipă ;
– pentru răspunsurile corecte se acordă o bulină, dacă elevul greșește și
este corectat de echipa adversă, aceasta va primi două buline.
Elemente de joc : întrecerea, recompensa , mânuirea personajelor, aplauze.
Material didactic : tablouri cu imagini din povești, siluetele personajelor, cifre, grupe
diverse legate de pers onajele din poveștile cunoscute, fișe de lucru, buline.
Obiective operaționale:
– să efectueze operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu două unități în limitele 1 –
10 ;
– să reprezinte grafic rezolvarea exercițiilor efectuate ;
– să utilizeze corect simbolurile « +, – și = » ;
– să rezolve corect fișa de lucru individua lă ;

Desfășurarea jocului :
Introducerea în joc se realizează printr -o discuție referitoare la basmul care are legătură
cu jocul, după care se anunță titlul jocului și obiectivele urmărite. Se trece apoi la explicarea și
demonstrarea regulilor : Un copil numit de învățătoare (pe rând de la fiecare echipă) numără
elementele grupei indicate, așa ză cifra cores punzătoare, formează o altă grupă cu tot atâtea
elemente ca cea inițială după care va rezolva o adunare sau scădere cu două elemente. Dacă nu
rezolvă corect sarcina, va veni să corecteze greșeala un copil de la cealaltă grupă , primind două
buline . Va fi afișat un tablou dintr -o poveste, se intuiește cu ajutorul copiilor, după care se vor
rezolva sarcinile cu conținut matematic. Se face un joc de probă apoi se trece la executarea

69
jocului de către copii. Vor fi afișate mai multe tablouri din poveștile cunoscute.
Exemplu :Dacă t abloul afișat prezintă o secvență din basmul Albă -ca-Zăpada se pot
formula următoarele cerințe:
– Numără pitici i din imag ine!
– Așază cifra core spunzătoare numărului de pitici!
– Formează o grupă de pătuțuri în care să fie tot atâtea pătuțuri câți pitici sunt!
– Formează o grupă de scăunele în care să fie cu unul mai multe scăunele decât pătuțurile!
– Doi pitici pleacă la lucru . Câți pitici au rămas ?(elevii vor rezolva și afișa exercițiul
matematic 7 – 2 = 5.)
– Câte personaje sunt în total ? (piticii și Albă -ca-Zăpada ) : 7 + 1= 8 .
Pentru a se complica jocul se vor formula cerințe astfel încăt elevii să fie nevoiți a efectua
adunări sau scăderi cu trei termeni:
Din cei șapte pitici, doi au plecat la lucru dar a sosit la căsuță vrăjitoarea. Câte
personaje sunt acum la căsuță? 8 – 2 + 1 = 7
Ca variantă de joc se poate să se aseze intenționat greșit cifrele, grupele, exercițiile,
copiii trebuind să descopere greșelile și șă le corecteze.
În încheiere se numără bulinele, se stabileste echipa câștigătoare care va fi răsplătită cu
aplauze.

Completează repede și bine!

Scopul jocului: – formarea deprinderii de a lucra cu cele patru operații;
– folosirea corectă a simbolurilor operațiilor de adunare, scădere, înmulțire, împărțire;
Sarcina didactică : calcularea și scrierea în căsuțele libere a unuia dintre semnele
oprațiilor de adunare, de scădere, de înmulțire, de împărțire;
Elemente de joc: întrecerea, recompensa (primii trei elevi care termină și rezolvă corect
vor primi calificativul FB).
Reguli de joc : – elevii încep s ă rezolve la semnalul învățătoarei;
– doar primii trei elevi care termină primesc calificativul FB, restul fiind
aplaudați
Material didactic : fișe de lucru

70
Obiective operaționale:
– să calculeze corect într -un timp cât mai scurt;
– să scrie semnul corespunzător în căsuțe;
Desfășurarea jocului:
Introducerea în joc are lo c prin intermediul unor ghicitor i matematice ce au ca răspuns
denumirea semnelor celor patru operații:
Faci întâi o verticală Șapte vrăbii stau pe -o creangă
Peste ea o orizontală , Trei se mai gândesc și pleacă.
Între cifre d e m-așezi Ca să afli câte -s sus
Va trebui să calculezi. (plus) Trebuie pus semnul ……………… (minus)

Nouă flori dintr -un buchet Ca să nu te obosești,
Ana le -a dărui t pe drept Să n -aduni de amețești
Celor trei mici surioare. Mai mulți termeni, toți egali,
Ca să afli câte -au primit Poți să folosești cu spor
Ce semn e de folosit? (împ ărțit) Un semn mic, foarte ușor. (ori, înmulțit)

Se anunță elevii că vor juca un jo c în care tocmai aceste semne s-au ascuns , iar ei vor
trebui să le găsească, joc numit Completează repede și bine! .
Se explică regulile jocului după ca re fiecare elev, la semnalul dat , va începe să lucreze pe
fișă.

a) 2 2 3 = 1 b) 2  36 = 0
3 25 = 5 5 12  8 5 = 20
2 5 5 3 = 2 6 3 2 = 4
Se introduce o nouă variantă în care sunt date semnele iar elevii trebuie să găsească
numerele care fac ca egalitatea să fie adevărată. Exemplu:
 +  = 17
Complicarea jocului :
Găsiți numerele care trebuie scrise în interiorul pătrățelelor și al triunghiurilor pentru ca
propozițiile să fie adevărate simultan.

71
 +  = 9
 = 1
Încheierea jocului aduce celor trei copii care au calculat repede și bine câte un calificativ
FB și încurajări pentru ceilalți copii.
Săgeata magică
Scopul jocului : – consolidarea adunării și scăderii numerelor nat urale în concentrul 0-
1.000
Sarcina didactică : – efectuarea corectă a operațiilor de adunare și scădere .
Elemente de joc : – întrecerea, recompensa .
Regulile jocului : – elevii încep să calculeze la semnalul învățătoarei ;
– primii doi elevi care rezolvă corect primesc calificativul FB.
Materiale didactice : fișe de lucru , jetoane cu numere .
Obiective operațio nale:
– să numească ordinul fi ecărei cifre în cadrul număr ului;
– să rezolve corect op erațiile de adunare și scădere ;
– să calculeze termenul necunoscut;
– să respecte ordinea efect uării operațiilor .
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc se realizează printr -o discuție prin care se reactualizează terminologia
matematică specifică op erațiilor de adunare și scădere, dupa care se anunță titlul jocului și
obiectivele urmărite. Fiind sub for ma unui concurs elevii vor fi atenționați că nu e suficient să
rezolve corect ci și într -un timp cât mai scurt pentru a putea primi calificativul FB.
La startul învățătoarei, se începe rezolvarea exercițiilor de pe fișă :
.=- = + = FB –

Complicarea jocului : a =
= – = FB
b = 125 +39 254 -195 54+106
421 + a 519 b 499

72
Variantă :
Învățătoarea scrie o operație de adunare sau scădere pe tablă iar elevii vor alege și vor
ridica jetonul care reprezintă rezultatul corect, la fel și pentru numărul necunoscut.
Jocul se termină cu acordarea calificativelor celor doi elevi și cu aprecieri generale și
individuale.
Ce înălțime am ?
Scop ul jocului: – consolidarea deprinderii de calcul matematic în concentrul 0 – 1 000 ;
– dezvoltarea gândirii lo gice și a spiritului competitiv.
Sarcina didactică : – efectuarea operațiilor dictate de învățătoare;
Elemente de joc: – întrecerea, recompensa
Material didactic : – fișe de lucru , diplomă
Reguli de joc:
– timpul pentru efectuarea unei operații este limitat de către învățătoare;
– elevii vor fi foarte atenți la indicațiile învățătoarei;
– primul elev care rezolvă cerința primește diploma de Cel mai bun matematician
Obiective operaționale:
– să manifeste atenție la indicațiile învățătoarei;
– să recunoască numerele pare și impare;
– să rezolve co rect operațiile dictate de dânsa ;
– să se încadreze în timpul stabilit;
Desfășurarea jocului
Se inițiază o discuție pornind de la anotimpul în care se găsesc, ce se întâmplă cu
plantele și animalele, după care se propune jocul Ce înălțime am? în care, dacă vor urmări cu
atenție desenul și vor rezolva corect exercițiile dictate de către învățătoare, vor afla ce înălțime
are plopul din fișele lor.
În executarea jocului învățătoa rea va formula urmă toarele cerințe:
– adună numerele pare;
– rezultatul împarte -l la 5;
– înmulțește câtul obținut cu 9;
– din produs scade cel mai mic număr natural format din două cifre identice;

73

– împarte rezultatul la 5 și vei afla înălțimea plopului. ( 5 m)

4 6

3 1

9 7 5
8 6

Complicarea jocului presupune rezolvarea urmă torului exercițiu :
abc : 3 x 4 = ?, știind că sunt îndeplinite următoarele condiții simultan:
– a, b, c sunt numere consecutive ordonate descrescător;
– c este jumătatea lui 4.
Ca variante de joc se pot introduce imagini cu alte plante sau chiar animale pentru care
se poate cere să se afle vârsta, numărul de ramuri, frunze etc.
Jocul se încheie cu înmânarea diplomei elevului câștigător și aprecieri generale și
individuale.

Călătorim prin univers

Scopul jocului: – dezvoltarea deprinderii de calcul rapid și corect;
– însușirea ordinii operațiilor;
Sarcina didactică :să rezolve corect exercițiile de adunare, scădere, înmulțire și împărțire
respectând ordinea operațiilor .
Elemente de joc: întrecerea , recompensa
Materiale: fișă de lucru individuală , insigne sub formă de stea ;
Regulile jocului : – elevii care rezolvă toate exercițiile corect vor fi primiți în Flota Stelară
primind însemnul acesteia, o insignă în formă de stea ;

74
– din momentul star tului dat de învățătoare timpul efectiv de lucru este de 30 minu te.
Obiective operaționale:
– să respecte ordinea efectuării operațiilor;
– să rezolve corect operațiile date;
– să alcătuiască o problemă după exercițiul dat.
Desfășurarea jocului
Se poartă o discuție despre univers, se întreabă co piii dacă au văzut filmul Star T rek sau
ce alt film cu expediții stelare cunosc. Se propune o expediție stelară în cadrul căreia vor fi
supuși unor probe, iar dacă le trec vor fi acceptați ca și navigatori în Flota Stelară. Se explică
regulile jocului după care se dă startul de către învățătoare.

491 + 89=
600 – 157=

104 – 90 : 6 – 9 :9
+ 7 x 0 (253 + 17):5+ 152
-73 Compune o
problemă:
9 x 5 – 7×3 =
921 : 3 =
132 x 46 =

75
După expirarea timpului fiecare elev schimbă lucrarea cu colegul din partea dreaptă în
vederea corectării. Pentru fiecare exercițiu va fi scos la tablă câte un copil care va rezolva,
ceilalți corectând în bancă caietele.
Se verifică și de către învățătoare caietele, elevii care nu au greșeli primind recompensa
promisă.

III.5. Rezolvarea și compunerea de probleme prin joc didactic

Rezolvarea de probleme are un rol formativ foarte important, această activitate solicitând
elevilor o participare și mobilizare intelectuală superioară deoarece sunt puși în situația de a
descoperi singuri rezolvarea, de a formula ipoteze pe care apoi să le v erifice, de a face diferite
asociații și corelații de idei.Toate acestea solicită la maximum psihicul copilului și de aceea
trebuie tratate cu multă responsabilitate de către cadrul didactic.
Din nou, jocul didactic reprezintă una din cele mai potrivite modalități de abordare a
acestora pentru că diminuează aparent efortul depus de copil care, uneori, cuprins de febra
jocului uită aproape că este la școală și că, de fapt, el depune efort intelectual . Nu există
problemă care să nu poată fi transformată, i ntegrată unui joc didactic. Trebuie doar să i se
atribuie componentele caracteristice jocului care îi lipsesc (elemente de joc și reguli, deoarece
scop, sarcină didactică , conținut matematic și material didactic oricum presupune) iar activitatea
să se des fășoare sub forma jocului didactic.
Continui prin a exemplifica câteva modalități practice de abordare a problemelor prin
intermediul jocului didactic matematic.

Într-un țarc sunt 8 oi negre și tot atâtea oi albe. Andrei lasă portița deschisă și opt di ntre
ele ies pe câmp. Câte oi albe și câte oi negre ar putea fi printre cele opt oi ieșite ?
Scopul didactic : consolidarea cunoștințelor privind descompunerea nr naturale
Sarcina didactică : să găsească toate soluțiile de descompunere a numărului natural 8
Elemente de joc : întrecerea, recompensa

76
Regula jocului : elevii încep să rezolve la semnalul învățătoarei și au la dispoziție 10
minute
Materiale didactice : fișe individuale, siluete (sau jetoane) de oi albe și negre, stimulente
sub formă de față veselă, flipchart
Obiective operaționale :
– să găsească toate soluțiile de descompunere ;
– să scrie aceste soluții în tabel ;
– să demonstreze p ractic, prin mânuirea materialului didactic soluțiile găsite ;
– să scrie operația corespunzătoare soluției găsite.
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc are loc prin observarea siluetelor de oițe și purtarea unei discuții
referitoare la acestea. Exemplu : Ce animăluțe observați pe flipchart ? Ce fel de animale sunt
ele ? (domestice) Numărați -le și spuneți câ te sunt !
Se anunță copiii că vor trebui să rezolve o problemă cu aceste oițe. Se explică regulile
jocului, se citește problema de către învățătoare (această problemă este caracteristică clasei
pregătitoare sau primului semestru din clasa I cân d elevii nu stăpânesc încă cititul bine)
explicându -se cerința cât mai pe înțelesul copiilor . Pentru a se asigura că problema a fost
înțeleasă, învățătoarea va adresa diferite întrebări referitoare la conținutul și cerința acesteia,
numind doi -trei copii l a răspuns. Când va fi sigură că au înțeles toți, va da semnalul de începere.
Copiii scriu pe fișe soluțiile găsite :
Oițe Albe Negre
Oițele pot fi : 5
4
3
2
1
0 0
1
2
3
4
5

După scurgerea celor 10 minute se strâng fișele copiilor. Copiii care nu au reușit să dea
toate soluțiile problemei vor fi scoți la flipchart/tablă unde vor așeza animalele în toate modurile
posibile de rezolvare, scriind exercițiul corespunzător fiecărui mod.

77
Pentru a verifica dacă s -a înțeles rezolvarea problemei se pot introdu ce noi variante –
probleme cu date diferite care se rezolvă în același fel. Pentru complicarea jocului se presupune
că erau și oițe brumării cerându -le elevilor să facă descompunerea în trei termeni.
În încheierea jocului elevii care au rezolvat corect vo r primi câte o față veselă, ceilalți
fiind încurajați să persevereze.
În clasele mici (pregătitoare și cl asa I) problemele sunt ilustrate, din acest motiv, de
obicei, copiii nu întâmpină dificultăți majore în rezolvarea lor. Totuși, la un moment dat poate
apărea rutina și plictiseala, interesul copiilor diminuându -se, la fel atenția și concentrarea lor.
Pentru a pre veni aceste situații, din când î n când se poate recurge la integrarea acestora în cadrul
unui joc didactic, mai ales atunci când se urmărește c onsolidarea, sistematizarea sau evaluarea
cunoștintelor , precum în exemplul următor.

Cine știe câștigă!

Scopuri didactice: – fixarea operaț iilor de adunare și scădere în concentrul 0 -30;
– formarea raț ionamentului ipotetico – deductiv prin rezolvarea
problemelor după imagini .
Sarcina didactică : – efectuarea operațiilor de adunare și scădere;
– compunerea de probleme după imagini.
Elemente de joc: întrecerea, recompensa, aplauze
Regulile jocului: copiii sunt împărțiți în două grupe, câștigă grupa care totalizează la final
cele mai multe puncte (bu line).
Materiale didactice : fișe și planșe cu probleme ilustrate, jetoane cu personaje din
povești, cifre , buline .
Obiective operaționale:
– să citească probleme ilustrate;
– să denumească simbolurile operațiilor de adunare și scădere;
– să rezolve cor ect probleme ce implică una din cele două operații;
– să verbalizeze operația efectuată;
– să compună probleme cu și fără suport intuitiv ;
– să folosească un limbaj mat ematic adecvat.

78
Desfășurarea jocului
Acest joc se desfășoară pe parcursul unei ore de sistematizare și consolidare a
cunoștințelor.
Introducerea în joc are loc prin intermediul unei discuții referitoare la basmele cunoscute
de către copii, la personajele acestora. În timp ce discută se recunosc personajele de pe jetoane,
realizându -se în a cest mod și intuirea materialului didactic.
Se anunță copii i că vor juca jocul Cine știe câștigă ! care constă de fapt într -un concurs
între cele două echipe formate astfel: se cere copiilor să propună doi copii care vor fi liderii
grupelor. Se trage la so rți care lider să înceapă alegerea copiilor din grupa sa, pe rând fiecare
lider va al ege câte un copil până vor fi aleși toți copiii. Învățătoarea explică regulile jocului, după
care se trece la rezolvarea primei sarcin i. Se afișează prima problem ă ilustr ată la flipchart, elevii
lucrează în bănci prin cooperare în cadrul grupei. După 5 minute se cere încetarea lucrului, se
scoate un elev la flipchart pentru rezolvare. Grupa care a rezolvat corect primește o bulină. În
acest mod se procedează pentru fiecare problem ă.1

1.Erau: …………….

Au plecat :………..

Au rămas ……………. ……………………….

2. Erau ………………

1imagini preluate de pe site -ul https://www.disneyclips.com/ accesat în data de 16.07.2018

79
Au mai venit ………..

Au plecat …………

Acum sunt ………… …………………………
3.Pe un copac înflorit s -au așezat 2 și 7 . Câte inse cte s-au aș ezat pe acel
copac ?

4. Erau:
Au venit:

Au plecat:

Câte personaje au rămas?

………………………………………………………………………………
R: …………

5. Privește imaginile cu atenție , formulează problema și scrie rezolvarea în căsuțele
alăturate.

80

6. Compune o problemă după următorul exercițiu :
4 + 3 = 7

Complicarea jocului :
1. Anca are :

Păpuși :
Jucării din plu ș:

Numără și află câte păpuși sunt, apoi câte jucării din pluș.

= =

Care jucării sunt mai multe ?
Încercuiește răspunsul corect :

Cu câte sunt mai multe decât ?

………………………………………….

Câte jucării are Anca, î n total?

……………………………………………………

2. Darius are în acvariul sau 6 peștișori, iar Mihai are cu 3 mai mul ți.

81

DARIUS MIHAI

Complet ează desenul!

Câți peștișori are Mihai ?
………………………………………………

Câți peștișori au, în total, Darius și Mihai ?
………………………………………………………

3. Ana și Mar a au cules mere din livadă , precum în desen :
ANA MAR A

Cu câte mere a cules mai mult Ana decât Mar a?
……………………………………………………

Câte mere au cules fetele, în total?
……………………………………………………

Ca variant de joc se cere elevilor să ghicească răspunsul unor ghicitori matematice:

Într-un coș sunt 9 mere. Pe-o sârmă de telegraf
Anca 6 a luat. 6 vrăbii stau la sfat
Câte-au mai ră mas din ele ? Uite că mai vine una
Spune ți, cum a ți calculat ? Câte vrăbii sunt acuma ?

Jocul se încheie cu numărarea bulinelor, stabilirea grupei câștigătoare și aprecieri
generale și colective.

82

III.6. Abordarea fracțiilor prin jocul didactic matematic

Noul curriculum pentru învățământul primar prevede introducerea fracțiilor treptat,
începând cu clasa a II -a. La această vârstă, uneori, este destul de greu de explicat și mai ales de
înțele s noțiunile privind fracțiile, î nsă, d acă se recurge la învățarea prin joc didactic, rezultatele
sunt garantate. Prin jocul didactic și alegerea unor materiale didactice potrivite, însușirea
noțiunilor de între g, jumătate (doime), sfert (pătrime) precum și a altor noțiuni specifice
fracțiilor, se va realiza mult mai ușor și într -un mod plăcut, activizator. Tot prin intermediul
jocului didactic se pot face corelații între fracții și mediul înconjurător , precum și cu diverse
situații de viață ale copilului, acesta înțelegând mult mai ușor aplicab ilitatea fracțiilor în viața de
zi cu zi.

A cui este ziua?

Scopul jocului: formarea deprinderii de a lucra cu fracțiile .
Sarcina didctică : să descopere sărbătoritul .
Regula jocului: după ce privesc cu atenție desen ul, elevii completează spațiile lacunare ,
câștigă grupa care termină prima.
Material didactic: fișe de lucr u, mere
Elemente de joc: întrecerea, surpriza
Obiective operaționale:
– să privească desenul cu ate nție;
– să numească copilul c are primește cea mai mare parte din tort;
– să numească copilul sărbătorit;
– să denumească fracția corespunzătoare părții de tort primită de fiecare copil;
– să scrie fracția corespunzătoare fiecărei părți.
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc se face printr -o discuție de spre cum și -au petrecut ziua de naștere,
câți invitați au avut, care a fost cel mai frumos moment , după care se anunță titlul jocului și

83
obiectivele. Copiii sunt împărțiți în trei grupe, se explică regulile jocului după care se trece la
executarea lui:
Elevii privesc cu atenție desenul și apoi complet ează:
Cea mai mare bucată de tort îi revine ………………..
Sărbătoritul este ……………….
Invitații primesc din tort …………………………..

În complicarea jocului se prezintă situația în care mai apar doi copii care, inițial, au
anunțat că nu pot veni. Nelu se oferă să împartă bucata sa de tort cu ei. Ce fracție reprezintă
bucata de tort care îi revine lui Nelu și celor doi copii?
Ca variantă de joc, fiecare copil primește câte un măr pe care îl va împărți în fracțiile
scrise de învățătoare pe tablă.
În încheiere se repetă noțiunile întâlnite și se stabilește echipa câștigătoare.

Desenează corect!

Scopul jocului: consolidarea deprinderilor de scriere și reprezentare grafică a fracțiilor
Sarcina didactică: să reprezinte prin desen fracția cerută
Elemente de joc: întrecerea , aplauzele
Regulile jocului: – copiii sunt împărțiți în perechi după preferințe ;
– rolurile copiilor se inversează în cadrul unei perechi până la terminarea
jocului
Materiale didactice : foaie de hâ rtie, creioane colorate.
Obiective operaționale:
– să citească fr acțiile scrise de către coechipier;
– să deseneze fracția cerută;
– să numească 3 caracteristici ale fracției reprezentate.
Desfăș urarea jocului: Ilie Ela
Dan Adi

Nelu Ana
Ina

84
Este un joc destul de simplu dar foarte antrenant pentru copii, aceștia jucându -l cu plăcere
chiar și după t erminarea orei, în pauză. Poate fi jucat în orice parte a orei, personal îl recomand
atunci când copiii dau semne de oboseală sau plictiseală.
Întroducerea în joc se face direct , întrebând elevii dacă vor să joace un joc. Se anunță
titlul j ocului, se împ art foi copiilor și se stabilesc perechile lăsând la preferința lor alegerea
coechipierului .
Se explică regulile jocului după care se execută un joc de probă: la semnalul învățătoarei
unul dintre copii scrie pe foaie o fracție, de exemplu ¾ după care dă foaia coechipierului. Acesta
va reprezenta fracția prin desen și va scrie trei caracteristici al e acesteia ( este subunitară, are
numărătorul 3, numitorul 4). P entru fiecare răspuns corect se primește câte un punct, maxim 4
puncte dacă rezolvă corect toate cerințele. Se inversează rolurile în cadrul echipei, jocul
continuându -se până la semnalul de oprire dat de învățătoare.
Încheiere a jocului aduce i erarhizarea în funcție de punctajul obținut (se poate face atât
individual cât și pe perechi), elevii/echipele cu cele mai mari punctaje vor fi răsplătiți cu aplauze.
Găsește căs uța potrivită!
Scopul jocului: formarea capacităților de citire, scriere și reprezenta re a fracțiilor
Sarcina didactică: să așeze fiecare căsuță sub acoperișul potrivit
Reguli de joc: – elevii sunt împărțiți în două echipe
– pe rând, la semnalul învățătoarei câte un elev de la fiecare echipă scoate
din cutie un pătrat/dreptunghi pe care va trebui să -l așeze sub acoperișul potrivit într-un tim p cât
mai scurt, predând ștafeta următorului coechipier
Elemente de joc: întrecerea, surpriza
Materiale didactice: triunghiuri, pătrate sau dreptunghiuri din carton, cutie din carton ,
două panouri/tablă magnetică
Obiective operaționale:
– să identifice fracția corespunzătoare reprezentării grafice de pe pătrat/dreptun ghi;
– să argumenteze alegerea făcută;
– să folosească un limbaj matematic adecvat
Desfășurarea jocului

85
Se poartă o discuț ie introductivă prin care se actualizează terminologia matematică
specifică fracțiilor , după care se anunță titlul jocului și obiectivele urmărite. Se împart elevii în
două grupe, materialul didactic se intuiește odată cu explicarea și demonstrarea joculu i printr –
un joc de probă, dup ă care se trece la executarea jocului de către copii. Pe fiecare din cele două
panouri vor fi tot atâtea triunghiuri câți elevi sunt într -o grupă (jumătate din numărul total de
elevi) iar în cutia fiecărei grupe dreptunghiurile /pătratele corespunzătoare fracțiilor de pe
triunghiuri. De exemplu:
Pe panou:

În cutii:

La semnalul învățătoarei, câte un copil din fiecare grupă iese în față, extrage un
pătrat/dreptunghi din cutia aferentă grupei sale pe care îl așază cât mai repede sub triunghiul
potrivit, se întoarce la grupa sa și predă ștafeta următorului coechipier printr -o atinge re cu mâna.
Echipa care termină prima de aș ezat primește un punct pentru rapiditate iar pentru fiecare căsuță
realizată corect se va mai primi câte un punct. Câștigă grupa care totalizează cele mai multe
puncte. După stabilirea echipei câștigătoare învățăt oarea va numi câtiva copii de la ambele
echipe să argumenteze alegerea făcută. Exemplu: Am așezat pătratul sub acoperișul cu fracția

1
2 3
6 4
8 2
4

86
3/6 deoarece sunt colorate 3 din cele șase părți egale în care a fost împărțit întregul.
Complicarea jocului va consta în înlocu irea pătratelor/dreptunghiurilor cu altele în alb,
neîmpărțite în părți egale, elevii trebuind să realizeze ei acest lucru și apoi să le așeze sub
acoperișul corespunzător.
Ca variantă se propune elevilor operația inversă, se așază pe panou
dreptung hiurile/pătratele împărțîte în părți egale, elevii identificând fracția corespunzătoare.
Jocul se încheie cu aplauze pentru câștigători și aprecieri verbale generale și individuale
asupra participării la joc.

III.7 . Elementele de geometrie în jocul didactic
Atunci când pășesc în școală copiii sunt deja familiarizați cu noțiunile geometrice de bază
(pătrat, dreptunghi, triunghi, cerc/rot und) încă din timpul grădiniței,pe parcursul școlii acestea
fiind reluate, aprofundate și extinse . Prin interm ediul jocului didactic, în orele de geometrie se
formează la elevi capacitatea de observare a proprietăților figurilor geometrice, de aplicare a
cunoștințelor specifice în viața reală a copilului. Totodat ă, elevii sunt puși în diferite situații
precum folo sirea instrumentelor de geometrie, efectuarea de măsurători sau diferite calcule.
Deoarece în subcapitolele anterioare am mai prezentat jocuri în care se regăseau și
noțiuni de geometrie studiate în primele clase primare, mă voi opri în contin uare asupra câtorva
jocuri didactice pentru clasele a III – a și a IV -a pe care le -am aplicat cu succes la clasa mea.

Atenție, se desenează!
Scopul : consolidarea noțiuni lor de geometrie .
Sarcina didactică : realizarea desenului din figuri geometrice .
Regula jocului : la semnalul învățătoarei elevii realizează d esenul în timp ce citesc
poezia .
Elemente de joc : întrecerea, surpriza, recompensa .
Materiale didactice : instrumente geometrice, fișe de lucru .
Obiective operaționale
– să citească cu atenție poezia;
– să asculte cu atenție lectura învățătoarei;
– să recunoască figurile geometrice;

87
– să desenez e figurile geometrice corespunză toare.
Desfășurarea jocului

Se reactualizează noțiunile de geom etrie în introducerea jocului, după care se anunță
copiii că astăzi vom face, prin intermediul jocului didactic, atât desen cât și geometrie. Li se
explică jocul și regulile, accentuând faptul că trebuie să citească cu mare atenție fișa pentru a
putea real iza desenul cerut. Vor avea ca timp de lucru 15 minute din momentul în care se dă
startul.
Astăzi desenăm la școală
Un dreptunghi pe verticală.
Deasupra -i punem semeț
Un triunghi verde, glumeț,
Pe care -aplicăm apoi
Cercuri mici , lucind vioi .
O stea mare, luminoasă
Opunem în vârf, făloasă .
De ai fost atent pe drum
Ce ai obținut acum?

88

În complicarea jocului, poezia va fi citită de învățătoare rar, astfel încât elevii, atenți
fiind, să deseneze figurile corespunzătoare. Dacă e nevoie, învățătoarea va repeta , la cerința
elevilor, unele cuvinte sau versuri.
Două dreptunghiuri surioare
Stau făloase verticale
Căci sunt ocupate foc
Un pătrat să țină -n loc,
Care stă, nevoie mare,
Pe capul la fiecare,
Strigând foarte supărat
Spre cercul ce -l poartă -n cap:
– Ce te crezi așa, un as,
Doar că ai gură și nas?
Două linii aruncate,
Două puncte depărtate –
Ochi le spui, dar ce folos?
Că tot nu ești mai frumos!
Uite, am să chem în zbor
Două dreptunghiuri într -ajutor,
Oblic le voi așeza
În stânga și -n dreapta mea.
Mi-oi mai pune la mijloc
Trei cercuri drăguțe foc
Așezate vertical.
Acum chiar n -avem egal!
Împreună de ne priviți,
Copii, ce descoperiți?

89

Jocul se încheie cu un tur al galeriei în timpul căruia desenele vor fi apreciate, cel mai
corect desen fiind premiat cu o cutie de culori.
Micul constructor

Scopul didactic: – consolidarea cunoștințelor privind figuril e geometrice;
– dezvoltarea capa cității de a crea unele obiect e.
Sarcina didactică: desenarea, decuparea și asamblarea unor corpuri geometrice
Material didactic : hârtie, carton;
Elemente de joc: surpriza, aplauzele
Regula jocului : în timp ce învățătoarea va desena la tab lă, elevii vor face acelaș i
lucru în bănci, pe carton, la dimensiunile alese de ei .
Obiective operaționale:
– să deseneze , la dimensiunile alese de ei, figurile geometrice realizate pe tablă;
– să decupeze desenul realizat;
– să asambleze corpul geometri c obținut.
Desfășurarea jocului
Se anunță elevii că vom învăța să construim diverse obiecte prin intermediul jocului
didactic Micul Constructor . Se explică regulile jocului: vor trebui să facă aceleasi figuri
geometrice pe care învățătoarea le execută la tablă, însă la dimesiunile dorite de ei, după care vor
decupa , plia după model și lipi . Elevii sunt atenționați să plieze numai după liniile punctate.
● ●

90
Cutia pentru jucării

Varia ntă de joc :
Pușculița fermecată (poate fi folosită la jocul didacticcu același nume de la unități
de măsură)

În încheiere se face turul galeriei, se stabilesc primele 3 cele mai reușite obiecte,
realizatorii lor fiind aplaudați de toți elevii.

91
Rezolvă repede și bine!

Scopul jocului: – consolidarea noțiunilor de geometrie,
– dezvoltarea depriderilor de lucru cu instrumentele de geometrie.
Sarcina didactică: – să construiască figuri geometrice respectând indicațiile din enunț
Regulile jocului: – pentru rezolvarea cerinței se dă o limită de timp
– toți elevii care rezolvă corect în limita de timp data vor primi
calificativul FB
Elemente de joc: întrecerea, recompensa
Materiale didactice: fișe de lucru , instrumente de geomet rie, creion
Obiective operaționale:
– să recunoască formele plane învățate;
– să deseneze corect elemente de geometrie folosind rigla ;
– să scrie toate unghiurile aferente figurii;
– să clasifice unghiurile descoperite;
– să descopere poligoanele din figurile date.

Desfășurarea jocului

După ce se poartă o discuție prin care se actualizează cunoștințele de geometrie, elevii
sunt anunțați că urmează un joc didactic în timpul căruia, dacă vor fi atenți și vor rezolva corect
sarcinile, vor primi calific ativul FB. Se explică regulile jocului , se dă timpul de lucru – 15 minute,
după care învățătoarea dă startul.
1. Construiți un unghi ascuțit ABC. Alegeți un punct D pe semidreapta BC din care
ridicați o perpendiculară.
– Completați notațiile necesare și scrieți toate unghiurile conținute de figura obținută;
– Clasificați aceste unghiuri;
– Care sunt unghiurile de aceeași mărime din figură?
2. Spuneți dacă figurile de mai jos conțin poligoane , notați -le și numiți -le.

92

După trecerea celor 15 minute se verifică fișele, se scot la tablă doi copii pentru a rezolva
problemele, se acorda FB copiilor care au rezolvat corect cerințele.

III.8 . Jocul didactic în învățarea unităților de măsură

În ciclul primar , prin studiul unităților de măsură se urmărește ca elevii să -și însu șească
noțiunile de bază despre acestea , dar și să -și formeze deprinderea de a măsura, a folosi și utiliza
unele măsuri și instrumente de măsură, de a aprec ia corect diverse mărimi și de a înțelege
necesitatea adoptării unităților de măsură standard. Toate aceste capacități se pot forma și
dezvol ta într -un mod plăcut care asigură durabilitate în timp – jocul didactic .
Pușculița fermecat ă

Scopul jocului : – formarea deprinderii de a calcula rapid;
– recunoașterea bacnotelor și monedelor afla te în circulație .
Sarcina jocului : descoperirea sumei din fiecare pungă;
Elemente de joc : surpriza, întrecerea

93
Material didactic :pușculițe din carton , jetoane cu imagini de bacnote și monede, foi de
hârtie, pix
Regula jocului : colectivul de elevi va fi împărțit în două ; pe rând, câte un elev de la
fiecare grupă vine în față și extrage un jeton din pușculiță.
Obiective operaționale:
– să recunoască valoarea bacnotelor și monedelor extrase;
-să calculeze corect suma extrasă.
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc se realizează printr -o ghicitoare al cărei răspuns este cuvântul
pușculiță :
Poate fi un porcușor
Sau văcuță, oușor …
De ea de te îngrijești
Peste ani te -mbogățești.
Se anunță titlul jocului și obiectivele, explicâdu -se apoi regulile jocului. Se numește un
elev pentru a repeta regulile după care se trece la e xecutarea jocului de către copi i. Câte un elev
de la fiecare grupă va trece în față (fiecare grupă are pușculița ei, lângă care se găsește o foaie și
un pix), extrage un jeton și scrie valoarea acestuia pe foaie. Ceilalți coechipieri vor trebui să
adune valoarea jetonului scos la totalul pe care îl găsesc pe hârtie. Câștigă echipa care calculează
cel mai repede și c orect.
Jocul se poate complica cerând elevilor să transforme suma totală într -un anumit număr
de bacnote sau monede.
Ca variantă de joc, cu suma obținută elevii vor fi puși să facă cumparături (pe câteva
jucării se va afișa un preț).

Ne măsurăm bă ncile!

Scopul jocului: efectuarea unor m ăsurători cu unități nestandard
Sarcina didactică : măsurarea lungimii băncii folosind palma ca etalon
Material didactic : creion, caietul de matematică
Elemente de joc: surpriza, recompensa

94
Regula jocului: fiecare elev își măsoară banca cu palma și trece rezultatul în caiet.
Obiective operațio nale:
– să măsoare cu atenție ba nca folosind palma;
– să noteze în caiet numărul palmelor ;
– să comp are rezultatul său cu a l celorlalți colegi;
– să justifice diferențele găsite.
Desfășurarea jocului
Jocul poate avea loc în timpul orei de însușire a cunoștițelor despre măsu rarea lungimii,
după predarea noțiunilor de bază. Învățătoarea va măsura mai întâi ea însăși catedra cu palma,
cerând copiilor să procedeze la fel cu banca lor. Se discută rezultatele și, prin comparare, se
constată că elevii care au palmele mai mari au g ăsit un număr mai mic, iar cei cu palmele mai
mici au găsit un număr mai mare.
În încheierea jocului copiii care au efectuat corect măsurătorile primesc drept recompensă
un balon.
Vreau să fiu aviator !

Scopul jocului: – verificarea cunoștințelor despre unități de măsură a greutății;
– dezvoltarea deprinderilor de calcul rapid.
Sarcina didactică: efectuarea unor operații de adunare, înmulțire, împ ărțire cu unități de
măsură a capacității;
Material didactic : planș ă cu un avion, foi de matematică, insignă de aviator
Elemente de joc: întrecerea, recompensa
Reguli de joc :- elevii lucrează în perechi;
– prima echipă care rezolvă corect sarcina primește insigna de aviator .
Obiective operaționale:
– să efecteze corect transformările necesare;
– să calculeze distanța pe care o poate parcurge avionul folosind combustibilul avut;
– să coopereze cu colegul pentru a rezolva sarcina dată.
Desfășurarea jocului
Jocul se va efectua după parcurgerea lecțiilor despre măsurarea lungimii și a capacității.
Se întreabă copiii dacă vor să joace un joc (cu siguranță ră spunsul va fi un ”da” entuzi ast, nu am

95
întâlnit până acum niciun refuz când a fost vorba de jo c didactic), se anunță titlul jocului și
obiectivele urmărite. După explicarea jocului și intuirea materialului (planșa va fi afișată pe tablă
sau flipchart), se trece la executarea lui. Se face precizarea că pentru 200 km se consuma 10 l itri
de combusti bil, ei tre buind să calculeze câți km pot parcurge cu combustibilul avut asupra lor .
Elevii lucrează în perechi, primele trei perechi care termină de rezolvat corect vor primi insigna
de aviator.
Jocul poate fi complicat cerând copiilor să calculeze de c ât combustibil ar mai avea
nevoie pentru a parcurge o anumită distanță dus -întors.

20 kl

400 hl

37000 l
l 20.000dal
450.000dl

96
Concluzii

Jocul nu are vârstă, deși este asociat copilăriei. De el depinde atât dezvoltarea fizică, cât
și cea psihică a copilului, toate laturile vieții psihice, de la cele mai simple și până la cele mai
complexe, educându -se, exersându -se și dezvoltându -se prin in termediul activității ludice.
Oferind un cadru propice pentru formarea deprinderilor de muncă intelectuală și pentru o
învățare activă, jocurile didactice stimulează atât învățarea, cât și creativitatea elevilor.
Prin folosirea jocului didactic se asigur ă:
– participarea activă a copiilor la propria formare;
– motivația pentru învățare prin succesele înregistrate și prin continuul fond emoțional de plăcere
și satisfacție;
– verificarea nivelului de însușire a unor cunoștințe și deprinderi;
– exersarea efortului voluntar;
– stimularea încrederii în sine;
– accesibilizarea noțiunilor fundamentale pentru copii;
– evitarea frustrărilor prin rezolvarea conflictului între ceea ce se așteaptă și ceea ce se poate;
– asigurarea succesului fecărui elev, potrivit ritmului și capacităților sale;
– dezvoltarea psihică a copiilor, formarea personalității lor .
Cu precădere în primele clase primare, jocul reprezintă o importantă verigă de legătură
între grădiniță și școală, o modalitate de ușurare a procesului adaptări i copiilor la specificul
muncii școlare de învățare.
Prin îmbinarea armonioasă a elementului distractiv cu cel instructiv și stimularea
interesului și curiozității copiilor, jocul didactic asigură atât însușirea de noi cunoștințe, cât și
formarea și dezv oltarea de capacități.
Integrarea jocului în activitățile instructiv -educative ține foarte mult de măiestria cadrului
didactic, de capacitatea acestuia de a se juca învățându -i pe alții. Nu este suficient a deține printre
resursele profesionale o colecție de jocuri, mult mai important este a ști a le valoriza pentru a le
pune în valoare valențele formative și activizatoare.
În organizarea jocului didactic trebuie să se țină cont că există posibilitatea ca elevul să
privescă activitatea de învățare ca pe o distracție oarecare și să nu conștientizeze situația de

97
învățare. De aceea trebuie asigurat un echilibru între elementele de joc și cele de învățare,
predominând cele din urmă. Totodată pentru reușita jocurilor sunt importante alegerea temei,
precizarea sc opului acestuia, durata, ambianța, momentul, recuzita, regulile de joc, recompensele
sau pedepsele.
Ca orice metodă de instruire și jocul didactic prezintă unele dezavantaje, putând apărea o
serie de consecințe nedorite legate de comportarea nesatisfăcăto are a elevilor: atmosferă
zgomotoasă, apariția unor dispute, nerespectarea regulilor, acceptarea cu greu a înfrângerilor. De
aceea, nu trebuie făcut abuz în folosirea joculu i didactic, acesta fiind utilizat rațional,
neexcluzând celelalte metode.
Utilizarea unei game variate de jocuri alese cu discernǎmânt, în funcție de condițiile
concrete ale fiecǎrui grup de elevi, duce cu certitudine la formarea unor deprinderi trainice,
proprii actului învǎțǎrii.
Jocul didactic nu trebuie înțeles ca un procede u menit sǎ “umple” un gol în lecțiile
organizate cu micii școlari, generat de ideea cǎ la ceastǎ vârstǎ sarcinile didactice ar putea fi
rezolvate în mai puțin de 45 minute. Uneori cele 5 minute de la sfârșitul lecțiilor, deși sunt
ocupate cu jocuri, pot ob osi mai mult pe copii decât dacǎ în întreaga orǎ, indiferent de durata ei,
s-ar activiza motivațiile intrinseci, dorința, interesul, plǎcerea prin rezolvarea sarcinilor didactice
în spiritul jocului.
În joc se dezvoltǎ curajul, perseverența, dârzenia, core ctitudinea, disciplina prin
supunerea la regulile jocului, precum și spiritul de cooperare, integrare în colectivitate, de
comportare civilizatǎ.
Dând frâu liber gândirii și acțiunii, stimulând încrederea în sine, inițiativa și cutezanța,
jocurile didactic e sunt pe cât de valoroase, pe atât de plăcute.