REVITALIZAREA PEISAGERǍ A PARCULUI DACIA [310122]

REVITALIZAREA PEISAGERǍ A [anonimizat]-OPRIȘA

Universitatea de Știinṭe Agricole ṣi [anonimizat]. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372,

Cluj-Napoca, Romȃnia: [anonimizat]; [anonimizat]

REZUMAT

Situl ales în vederea propunerii de reamenajare peisageră se află localizat în partea centrală a municipiului Baia Mare. [anonimizat], înconjurat de instituțiile cele mai importante din municipiu și județ. Poziționarea parcului în cadrul peisajului urban îi confer acestuia o [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat], lucru datorat unei întrețineri deficitare de-a lungul timpului.

Pe baza studiilor și evaluării peisagere a sitului, s-a elaborat o soluția de revitalizare peisageră a sitului. Principala sursă de inspirație în vederea realizării conceptului de reamenajare a [anonimizat]. Elementele noi de design propuse: [anonimizat], mobilier de iluminat imită componente utilizate în industria filmului.

Propunerea realizată are scopul de a [anonimizat] a unor zone noi de interes pentru a crește valoarea estetică și funcțională a întregului ansamblu.

[anonimizat], revitalizare, cinematograf.

ȘȘ

ș

INTRODUCERE

Prin tema de proiectare urmărită în această lucrare, s-a [anonimizat]-o stare avansată de degradere. [anonimizat] a orașului, oferindui acestuia o [anonimizat], datorită instituțiilor aflate în apropiere sa. [anonimizat]. [anonimizat], aflâdu-se localizat la granița imaginară dintre cele două centre.

Deși suprafața verde se află într-o [anonimizat]-și petreacă timpul aici este destul de mare. [anonimizat]. Acest loc asigură un refugiu pe timpul verii și un spațiu de petrecere a [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat]. Pentru că aceast lucru să fie posibil, a [anonimizat], dar și adăugarea unor noi construcții moderne care să se integreze în conceptul propus. [anonimizat].

Soluția general de amenajare are ca scop principal transformarea unui spațiu lipsit de valoare estetică într-unul complex și util din punct de vedere funcțional pentru întreaga comunitate.

CAPITOLUL 1

CARACTERISTICI GENERALE A ZONEI STUDIATE

1.1. EVOLUȚIA ISTORICĂ

Municipiul Baia Mare este orașul reședință a județului Maramureș. Aṣezarea se află în vestul acestuia, ȋn depresiunea cu același nume și este situat pe cursul Râului Săsar la poalele munților Gutȃi. Orașul cuprinde administrativ localitățile Blidari, Firiza, Valea Neagră și Valea Borcutului (Figura 1).

Fig. 1. Poziția orașului Baia Mare

(Sursa: wikipedia.org)

Prima atestare documentareă a orașului, ȋn care acesta partă un nume apare acum mai bine de șapte secole, în anul 1329, când cancelaria regelui Carol Robert emite un document în care este pomenită prima dată această așezare sub numele de “Rivulus Dominarum” (Rȃul Doamnelor), însă izvoarele istorice ne spun că în zona în care se află azi Baia Mare, existau cu mult înainte ca acesta să fie atestată, populații de daci, care se ocupau cu exploatatul zăcămintelor minerale aflate în munții din regiunea orașului, astefel parcursul istoric al orașului se ȋntinde pe mai multe secole, datorită mineritului (Monografia oraṣului Baia Mare, 1972).

Cele mai ample informații despre organizarea administrative de conducere și competenṭa lor sunt furnizate de documentul privilegial al orașului, emis de cancelarul Ludovic cel mare d’Anjou la 20 septembrie 1347. În același an 1347, documente atestată începerea construirii catedralei "Sfântul Ștefan", aceasta s-a finalizat în 1376, dar care a fost inaugurată abia în 1387.

Edificiul era compus din trei nave și altarul pentagonal (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș). Colțurile navelor laterale dinspre altar erau proiectate în decroș (Figura 2).

Fig. 2. Catedrala Sfântului Ștefan: a. schiṭa; b. ruinele

(Sursa: foto original)

Încă din secolul XIV, orașul Baia Mare era un important centru al mineritului, cu o structură bine organizată, aceasta dezvoltându-se în jurul celor mai importante instituții ale vremii, formând un nucleu cu o piață central ȋn care se desfăṣurau târguri săptămȃnale (PRODAN ṣi GOLDEMBERG, 1964).

Fig. 3. Harta cetăṭii

(Sursa: foto original, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș)

În aceeași perioadă, împrejmuirea orașului, a fost alcătuită din valonament de pămȃnt și butuci de lemn, care nu prezentau un obstacol greu de atins în fața atacurilor inamice (Figura 3).

În anul 1411, într-un document este atestată existența monetăriei Baia Mare, a cărei funcționări este mai veche, probabil de la jumătatea secolului XIV, fiind unul dintre cele mai vechi și vestite ateliere de acest fel din regat, dar și cea mai importantă monetărie din Transilvania și Ungaria.

În 1446, domeniul Baia Mare, împreună cu minele sale este trecut în proprietatea familiei Corvineștilor, drept răsplată pentru faptele de vitejie ale lui Iancu de Hunedoara împotriva invaziei otomane. În urma vizitei acestuia în Baia Mare, cere construirea unei case pentru soția sa, cunoscută sub numele de Casa Elisabeta, precum și un turn-clopotniță pentru catedrala "Sfântul Ștefan". Turnul, ȋnalt de 50 de metri din piatră este construit în stil gotic, marcat în partea superioară de patru turnuleṭe (BANDULA, 1965). Acesta a fost construit și anexat ȋn partea de nord-vest a bisericii cu scopul de a supraveghea orașul de eventuale incendii, inundații și în general pentru apărarea strategică a localității. Definirea construcției a fost făcută de către fiul lui Iancu de Hunedoara, regele Matei Corvin în 1468 (Figura 4).

Fig. 4. Turnul Ștefan

(Sursa: original)

În anul 1469, Matei Corvin emite un document de mare însemnătate pentru băimăreni, prin care le acordă acestora dreptul de a-ș întări sistemul de apărare cu ziduri înalte prevăzute cu bastioane și porți, șanțuri și palisade menite să întâmpine atacurile din afară, dar și perceperea unor

taxe pentru cei care participau la tȃgurile organizate, astfel Baia Mare a căpătat înfățișarea unei cetăți puternice ṣi prospere (Figura 5 a și b).

Fig. 5. a. Bastionul Măcelarilor; b. zidul cetății

(Sursa: original)

Începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, orașul devine cunoscut ca un important centru minier. Dezvoltarea economică a municipiului Baia Mare s-a datorat importantelor zăcăminte miniere de aur, argint, plumb, zinc ṣi cupru existente în munții din județul Maramureș, aceasta contribuind masiv la creșterea vistieriei regilor unguri, iar apoi a Curții de la Viena.

Secolul XIX accentuează tendințele de urbanizare și modernizare, documentele relevând că, din punct de vedere demografic, populația orașului a crescut constant, de la 3.744 locuitori în 1820 la 9.089 în 1896.

Sfârșitul secolului XIX a adus noi elemente de identitate pentru Baia Mare care a început să se afirme nu doar ca un centru minier ci și ca un centru artistic european, întemeiat pe baza unei structuri educaționale, respectiv Școala particulară de pictură Simon Hollósy (1896-1901). Baia Mare avȃnd un centru artistic care funcționează neîntrerupt din anul 1896, asigurând orașului un loc și un rol bine definite pe harta artei plastice din România cȃt și din Europa.

În aceeași perioadă ia naștere Asociația muzicală băimăreană, datorită istoricului Gyula Schonherr, care, prin sprijinul acordat de către intelectualii și autoritățile locale reușește în 1904 să deschidă muzeul orașului, de asemenea parcul orașului s-a ȋnfiinṭat pe locul grădinii publice amenajată în perioada 1840-1890, devenind un motiv de mândrie pentru localnici, dar și de apreciere pentru oaspeții orașului (PUG, 2013).

Începutul secolului XX continuă seria realizărilor urbanistice, în anul 1910, se inaugurează Hotelul Ștefan, iar piața din centrul vechi, în care se desfășurau tradiționalele târguri, a fost amenajată, între anii 1933 – 1934, cu un parc bine îngrijit, toate aceste contribuind la definirea orașului Baia Mare ca o așezare urbană liniștită, în ciuda dezvoltării activităților de extracție și de prelucrare a minereurilor neferoase (Figura 6).

Fig. 6. Hotelul Ștefan si Piața din centrul vechi

a. Ȋnceputul sec. XX; b. Prima jumătate a sec. XX; c. Prima jumătate a sec. XX;

d. Perioada interbelică

(Sursa: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș)

Datorită celui de-al doilea război mondial și ale perioadei ocupației (1940-1944) parcursul orașului a fost marcat, însă pentru proiectele noului regim communist, orașul Baia Mare devenise interesant din perspectivă politică, economică și administrativă. Astfel, localitatea a cunoscut un ritm accentuat de dezvoltare, mineritul și metalurgia dominând în raport cu celelalte ramuri industrial existente (MERUṬIU, 1936). Realizările industriale și urbane au fost dublate însă, cu precădere în ultimii ani ai regimului comunist, de o altă realitate care, treptat, a devenit nu doar diferită, ci și opusă celei oficiale, cultivată de propaganda comunistă. Cenușiul a început să predomine nu doar la nivelul imaginii de ansamblu, ci și la cel al existenței de zi cu zi, atât de marcată de lipsuri. Activitățile industriei miniere și metalurgice au avut, pe lângă beneficiile dezvoltării, efecte negative asupra sănătății oamenilor și mediului, făcȃnd ca mulți locuitori să plece din oraṣ pentru o sănatate ṣi un mediu de viață mai bun (Figura 7).

Fig. 7. Gradul de afectare a suprafețelor pe tipuri de poluare

(Sursa: Oficiul pentru Studii Pedologice și Agrochimice Maramureș)

Compoziția stemei istorice a municipiului a fost influențată de regiunea muntoasă și de activitatea de extragere a minereurilor.

Fig. 8. Stema oraṣului

(Sursa: wikipedia.org)

Stema era compusă dintr-un scut roșu, iar reprezentarea de pe acesta era simbolizată printr-o intrare într-o mină, dintr-un munte de argint, flancată de doi mineri de argint (FEȘTILǍ et al., 1972). Actuala stemă este constituită dintr-o coroană așezată pe un scut împărțit în două. Ȋn partea stȃngă se află reprezentat pe fundal roșu, un munte de argint cu un miner de argint, iar ȋn partea dreaptă este Turnul Ștefan pe un fundal albastru (Figura 8).

1.2. SPAȚIILE VERZI DIN MUNICIPIUL BAIA MARE

Suprafața teritorial administrativă însumează 23363.81 ha, din care 3563.58 ha este teritoriu intravilan, iar restul de 19800.23 ha este exravilan. Teritoriul extravilan se împarte în 3170 ha terenuri agricole, 14690.5 ha terenuri silvice, cu preponderentă păduri și 1939.73 ha construcții cu destinații specific, acestea putȃnd fii văzute ȋn graficul de mai jos (Figura 9).

Fig. 9. Grafic spații verzi extravilane

(Sursa: original)

Dispunerea sistemul de spații verzi reprezintă totalitatea zonelor cu vegetație urbane și periurbane, cu o relație strâns legată, aspirând spre a constitui un ansamblu complex și inseparabil.

Pentru alcătuirea unui sistem este nevoie ca zonele neplantate să facă parte din spațiile funcționale ale orașului, iar cele mai însemnate dintre ele: scuaruri, grădini, parcuri, să fie distribuite echilibrat, legându-se atât între ele, cât și cu spațiul periurban.

După dispunerea spațiilor verzi, în orașul Baia Mare, acesta urmează un sistem de tip fâșii, asta datorită unei rețele stradale longitudinal-transversale. Sistemul acesta are o bună eficiență în ameliorarea microclimatului și în diminuarea poluării atmosferice (ANA-FELICIA ILIESCU, 2003).

Baia Mare este cel mai mare centru urban al județului Maramureș, la recensământul din 2011 populația totală a fost de 123738 locuitori. Ȋn graficul alăturat este prezentată (Figura 10) evolutia populației de la ȋnceputul secolului XX, pȃnă ȋn prezent.

Fig. 10. Populația orașului Baia Mare

(Sursa: original)

Conform normelor impuse de către Organizația Mondială a Sănătății, ȋn spațiile urbane este recomandat un procent de 50 mp/locuitor de spațiu verde, însă standardele Uniunii Europene se referă la 26 mp/locuitor. Ȋn urma cercetărilor s-a realizat faptul că în Baia Mare suprafața medie totală de spațiu verde ocupată de un locuitor este de aproximativ 28.79 mp.

1.2.1. Zona spațiilor verzi, sport, agrement și protecție

Spațiul verde este zona verde în cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale al cărei specific este determinat de vegetație (Legea 24/2007).

Suprafețele verzi urbane sunt reprezentate prin zone de teren amplasate în spațiul intravilan a unui oraș, al căror fond dominant este compus din vegetație, în general grupată sub formă unei amenajări (ANA-FELICIA ILIESCU, 2003), căreia i se adaugă mobilier și construcții specifice pentru satisfacerea funcțiilor igienico-sanitare, social culturale sau estetice.

Suprafața intravilană este de 3563.58 ha, din care suprafața totală a spațiilor verzi din Baia Mare este de 140.99 ha (Figura 11), astfel avem:

Zone de agreement și sport (baze de agreement, complexuri ṣi baze sportive) 92.42 ha.

Zone spaṭii verzi specializate (creșe, grădinițe, școli, unități sanitare sau de protecție socială, instituții, edificii de cult, cimitire) 11.06 ha.

Zone parcuri si grădini, scuaruri ṣi fâșii plantate 27.16 ha.

Alte zone verzi 14.35 ha. (Figura 12)

Fig. 11. Grafic zona spaṭiilor verzi intravilane

(Sursa: original)

Fig. 12. Harta cu principalele zone verzi urbane ṣi periurbane

(Sursa: original)

Cele mai mari și importante suprafețe verzi ale orașului sunt reprezentate de: Centura verde de protecție a malurilor rȃului Săsar, Parcul Municipal (11 ha), Parcul Central (4 ha), Parcul Mara (3.3 ha), scuarul Sălii Sporturilor ṣi a Bazinului de ȋnot (2.5 ha), Grădina Zoologică (2.4 ha), Câmpul tineretului cu scuarul monumentului Ostaṣului Romȃn (2.3 ha), Casa Tineretului si zonele adiacente acesteia (2.3 ha), Parcul Dacia (2.1 ha).

Zonele verzi mai mici amenajate sau plantate, care au rol important la nivel de cartier, acestea sunt situate in scuaruri și piețe: Piața Revoluției, Piaṭa Turnului, Piața Tricolorului, Piața Millenium, Piața Expres-Gară, Scuarul Rozelor.

Unul dintre cele mai însemnate și cunoscute spații verzi din Baia Mare este arboretul de castan comestibil, aflat în nordul localității, aceasta a fost desemnată arie naturală protejată, este cea mai nordică plantație de castan comestibil din estul europei, asta datorită condițiilor pedo-climatice favorabile de creṣtere întâlnite aici.

1.2.2. Parcul Municipal “Regina Maria”

Situat în partea de nord a orașului, Parcul Municipal a fost ȋnfiinṭat in secolul XIX. Existența parcul se datorează faptului că diverși localnici au avut bunăvoința de a dona către primăria orașului parcele de teren, care reunite au format parcul.

Astfel, conform documentelor oficiale partea de nord a parcului a fost proprietatea lui Karoly Laszlo și a fost achiziționată de Societatea de Tir din Baia Mare. A fost însă vândută municipalității pentru a fi transformată în parc, cu condiția însă ca aceasta să construiască o casă de tir.

Terenul situat spre mijlocul parcului reprezintă donația fraților Homoroy Ferdinand și Pal către municipalitatea, aceasta având loc în anul 1841. Până la Unirea din 1918 a purtat numele de Parcul Szechenyi.

Partea de sud a parcului a aparținut lui Stol Bella, un bancher din localitate, aceasta fiind achiziționată în 1891 de la familia Virag, care a donato municipalitații. În timpul Primului Război Mondial parcul a suferit mai multe distrugeri. Spre exemplu gardul a fost distrus de persoane care doreau să treacă prin parc fără a mai ocoli până la intrări, porțile restaurantului din parc au fost rupte, sera de flori s-a dărâmat, o parte din speciile de copaci ornamentali au fost tăiați pentru a fi utilizată ca lemne de foc (http://vechiul-regat.blogspot.com/2013/12/parcul-regina-maria-din-baia-mare.html). Cu toate acestea el a continuat să fie frecventat de locuitorii orașului.

În mai 1918 au fost reluate concertele fanfarei minerilor ce aveau loc marți seara în zilele de vară. În 1925 Primăria a decis de asemenea ca fanfara să cânte de două ori pe săptămână, în cursul verii. În anii următori au avut loc mai multe lucrări de renovare a parcului precum refacerea iluminatului, înlocuirea băncilor vechi cu unele noi, asigurarea unui serviciu de pază a parcului de către poliție, drenarea canalului de scurgere a apei din lacul parcului.

Numele parcului a fost schimbat de regimul comunist în „Parcul Dimitrov”. După 1989 a fost schimbat în Parcul Municipial, pentru ca în 2011 să se revină la numele de Parcul Regină Măria.

Parcul Regina Maria din Baia Mare este unul dintre punctele de referință ale orașului. Parcul a fost folosit de-a lungul timpului ca loc de promenade ṣi recreere, evenimente culturale, întâlniri și chiar manifestații de natură politică. Orașul nu a dus lipsă de fonduri în perioada în care aveau loc exploatări miniere în perimetrul sau astfel că parcul avea chiar și un teren de tenis.

Ȋn cartea Regiunea Baia Mare-Baia Sprie este menționată prezența unui parc estetic, printr-o descriere a compenentelor vegetale și minerale după cum menṭionează Meruțiu că “ȋn partea de nord a orașului se găsește un mare și frumos parc public, socotit unul dintre cele mai frumoase din România, cu alei, cu grupuri de flori, cu cărări și cu poenițe luminoase printre copacii viguroși. Acest parc căpăta o înfățișare și mai pitorească în prelungirea de sub munte unde pe coastă strălucesc castanii nobili. Această regiune pitorească este vizitată în tmpul verii de pictorii din toată țara, dar și din străinătate, acest lucru se datorează într-o anumită parte Școlii de Pictură aflată în apropiere.”

Parcul găzduiește de asemenea un pavilion, în care iubitorii de muzică se strângeau și se strȃng să asculte fanfara cu faimoasele sale cântece. De asemenea în perioada dintre anii 1966-1967 a fost donat parcului un trenuleț minier pentru distracția celor mici, acesta reușind să bucure generații de copii.

1.2.3. Parcul Dacia

Parcul este o suprafață de teren plantată și amenajată, care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. Conform analizelor fotografice efectuate, parcul ȋmpreună cu cinematograful au fost construite între anii ’62 ṣi ‘67 după îndiguirea malurilor Râului Săsar, parcul a fost construit în timpul epocii comuniste și deservea ca loc de promenade destinat atȃt locuitorilor zonei cȃt ṣi celor veniṭi să urmărească filme.

Numele parcului este atribuit de către cinefilii vremii, deoarece primul film de lungmetraj care a rulat ȋn cinematograf a fost “Dacia”, realizat de Sergiu Nicolaescu.

În fața cinematografului se regăseau amenajări floricole complexe, compuse din plante de talie mică, care colorau prin frunze, dar pentru o mai mare diversitate se utilizau și specii de plante care decorau prin coloritul florilor (Figura 13).

Fig. 13. Mozaic floral

(Sursa: SPAU)

Pe baza cercetărilor efectuate s-a observant faptul că majoritatea parcurilor și grădinilor publice de la jumătatea secolului XX au fost proiectate și amenajate de către arhitecți fără o calificare specifică în domeniul peisagisticii. Din această cauză planurile de plantare au fost superficiale, fără a asigura o cooperare complexă cu horticultorii și dendrologii. Așadar arhitectura spațiilor verzi publice din jumătatea secolului XX era destul de formală, întâlnindu-se foarte des stilul geometric în trama aleilor, care încadrau mozaicuri florale și grupuri de arbori, de asemenea erau folosite foarte des aceleași specii de de arbori și arbuști (MARCUS, 1958).

Stilul Grădinii Cinematografului Dacia din Baia Mare mai este întâlnit aproape sub aceeași înfățișare în Parcul Operei din Cluj și Parcul Gheorghe Dima din Brașov. Acestea se aseamănă ȋndeosebi prin trama aleilor care ȋncadrează spațiile verzi ȋn forme geometrice de diferite dimensiuni. Asemănarea este dată și de specile arboricole utilizate, așezate ȋntr-o formă oarecum organică.

Aflat într-o stare de degradare, în 2007, după ani întregi în care nu s-au mai investit bani în parcurile și grădinile publice ale orașului, municipalitatea a hotărât să investească, puțin câte puțin, bani și să aducă din nou spațiile verzi la viață, astfe în Grădina Cinematografului Dacia s-a înlocuit asfaltul de pe alei cu pavaj, băncile și coșurile de gunoi ajunse în ultimul stadiu de deteriorare au fost schimbate cu unele noi, s-au creat borduri noi de flori, înainte de 2007 nu exista spațiu de joacă pentru copii, astfel s-a creat un spațiu de joacă nou pentru cei mici, de asemenea vechile jardiniere de beton au fost recondiționate, iar după anul 2007 grădina a fost împrejmuită cu un gard metalic.

1.3. DESCRIEREA CLIMATICǍ A MEDIULUI NATURAL

Zonă orașului Baia Mare are unele caracteristici specifice, mai aparte, datorită existenței lanțului carpatic ce îndeplinește rolul benefic de paravan împiedicând intemperiile reci dinspre nord-est. Aflată la adăpost, depresiunea are un climat de nuanță mediteraniană, cu ierni blânde, fără viscole mari, cu veri răcoroase, prelungite și un echilibru atmosferic favorabil.

Temperatura aerului atinge cota medie multianuală de 9,6℃. Media lunii ianuarie se ridică la -2,4℃, iar luna iunie la 19,9℃.

Precipitațiile atmosferice sunt în general constante, totalizând o medie anuală de 976 mm.

Vânturile nu prezintă caracteristici deosebite. Datorită imobilizărilor maselor de aer în depresiune se înregistrează perioade lungi de calm atmosferic, fapt ce influențează negativ starea de poluare a orașului (Figura 14).

Fig. 14. Temperatura și precipitațiile medii

(Sursa: https://www.meteoblue.com)

Având în vedere că spațiu geografic al municipiului Baia Mare este diversificat, este evident că valorile medii multianuale ale parametrilor climatici prezentați anterior suferă unele diferențieri. Astfel că, organismul uman va percepe condițiile de bioclimat într-un mod pasiv grație factorilor climatici moderați de-a lungul anului. În schimb, în apropierea suprafețelor limitrofe intravilanului cum ar fi pădurile de la baza munților și Arboretul de Castanea sativa sau

a spațiilor verzi intravilane de dimensiuni mai mari precum Parcul Municipal, se întâlnesc condițiile unui bioclimat toni-stimulent, cu efecte benefice asupra organismului.

1.3.1. Biodiversitatea

Vegetația din Baia Mare se încadrează în zonă pădurilor mezofile și foioase cu carpen și fag, vegetația cuprinde o gamă variată de specii ierboase și arborescente, în funcție de varietatea terenului, a solului și a climei.

Flora ocrotită din zona Baia Mare este reprezentată de: Tisă (Taxus baccata), Laleaua pestriță (Fritillaria meleagris), Narcisă (Narcissus poeticus), Rogozul (Carex acutiformis), Roua cerului (Drosera rotundifolia), Scheuzera (Scheuchzeria palustris), Castanul comestibil (Castanea sativa), Ginko (Ginkgo biloba), magnolia, speciile lemnoase fiind incluse în areale protejate sau declarate monumente ale naturii.

Se poate spune că vegetația întâlnită în marile spații verzi din Baia Mare este foarte diversificată, fiecare dintre acestea având o specie arboricolă predominantă prin numărul de exemplare, astfel s-a realizat un table (Tabel 1) în care acestea sunt reprezentate:

Tab. 1

Principalele specii de arbori ȋntâlnite în parcurile orașului

*Sursa: original

Fauna din spațiul geografic băimărean cuprinde aproape toate speciile cunoscute din zona carptică valoroase cinegetic: cerbul, căpriorul, lupul, vulpea, iepurele, jderul, veverița. Păsările sunt bine reprezentate mai ales în locurile unde predomină pădurea de fag, mai bine conservată în ciuda defrișărilor masive, prin: ieruncă, porumbel de scorbură, huhurezu mare, uliu porumbar, bufnița, șoimul.

1.3.2. Caracteristici hidrologice

Din punct de vedere hidrografic, Baia Mare se află în Bazinul Hidrografic Someș-Tisa, situat în partea de nord și nord-vest a țării, delimitat la nord cu granița Ucrainiei și vest cu granița Ungariei, la est cu bazinul Siretului, iar la sud de bazinul Mureșului.

Rețeaua hidrografică este formată, în principal, din râul Săsar, lung de 31,6 km, care străbate orașul de la est la vest colectând apele râurilor Chiuzbaia și Firiza, și a pârâurilor Sf. Ioan, Usturoiul, Valea Roșie și Borcut. Pe râul Firiza, la 5 km distanță de centrul orașului, s-a construit Barajul Strâmtori-Firiza (52 m înălțime) prin care s-a creat un lac de acumulare în suprafață de 110 ha ce asigură necesarul de apă potabilă a municipiului (Figura 15). La aceasta se adaugă Lacul Bodi Ferneziu și Lacul Bodi Baia Sprie (numit și Lacul Mogoșa sau Lacul Pintea Viteazul), create prin baraje artificiale în secolul al XVIII-lea. Ele constituie îndrăgite locuri de agrement. Trebuie amintită aici existența unor izvoare de apa minerală pe Valea Borcutului, Valea Usturoi și Firiza.

Cursul rȃului Săsar, care desparte orașul ȋn două, formează un coridor verde de-a lungul malurilor sale, atȃt cu rol de protective, cȃt ṣi loc ȋn care sunt stabilite diferite specii de animale și insect, care ne bucură cu prezența lor.

Fig. 15. Rețea hidrografică

(Sursa: PUG, Baia Mare)

1.3.3. Caracteristici pedologice

Solurile din zona depresionară Baia Mare aparațin predominant claselor: luvisolurilor, cambisoluri, protisoluri, acestea s-au format pe un material parental constituit din roci vulcanice specifice zonelor montane din partea nordică și nord-estică și pe rocile sedimentare, din zona depresionară, constituite din argile, marne, depozite aluvionare de tip nisipuri și pietrișuri.

Structura pedologică cuprinde o gamă variată, predominând solurile podzolice. Sunt identificate soluri pseudogleice și aluviale specifice paleoteraselor și depunerilor sedimentare ale văilor tributare Râului Sasar, precum și soluri brune de pădure și soluri montane acide specifice zonei forestiere și pășunilor.

Solurile sunt intens degradate de poluare și de formele de relief legate de exploatările miniere, în general având o fertilitate scăzută și fiind improprii pentru agricultură.

CAPITOLUL 2

EVALUAREA ȘI ANALIZA PEISAGERĂ A SITULUI STUDIAT

2.1. ȊNCADRAREA ȊN ZONǍ

Zona verde studiată se află în centrul Municipiului Baia Mare, la sud de râul Săsar, cu o poziționare centrală, avȃnd coordonatele geografice 47ș65’81,97”N latitudine și 23ș57’19,54”E longitudine (Figura 16).

Fig. 16. Localizarea sitului existent

(Sursa: Google Earth)

După parcul Mara, care are cea mai mare suprafață verde din centrul așezării urbane (3.3 ha), parcul Dacia reprezintă a doua oază mare de vegetație pentru zona centrală a orașului (2.1 ha), aferentă culoarului de protecție al malurilor Săsarului.

Situl preia o mare parte a poluării atmosferice, mulțumită abundenței de arbori regăsită pe suprafața acestuia, fiind în același timp și o zonă de refugiu în calea temperaturilor ridicate din centrul orașului și împotriva poluării fonice.

Datorită faptului că locația se află în centrul orașului, constituie un avantaj ȋn valorificarea spațiului verde deja existent prin revitalizarea sa, care va corespunde întocmai cu tema propunerii de amenajare, aducând un plus de frumusețe, funcṭionalitate și interes zonei centrale a orașului.

2.2. LIMITE I VECINĂTĂȚI

Ca limite principale, situl este mărginit de trei străzi și anume: în partea de vest se află strada Culturii; în zona sudică se găsește strada Gheorghe Șincai, iar în est se află strada Tineretului, de asemenea în partea de nord, situl este mărginit de cursul râului Săsar.

Situl studiat face parte din cartierul Orașul Vechi, însă acesta se învecinează în partea de sud și vest cu Cartierul Progresului, iar în nord se află cartierul Valea Roșie (Figura 17). Toate cele trei cartiere au accese destul de convenabile, deplasarea realizându-se atât pe jos, dar și cu autovehiculul, intrările în parc fiind dispuse pe strada Gheorghe Șincai și strada Culturii.

Fig. 17. Ȋncadrarea ȋn zonă

(Sursa: original)

Parcul este poziționată între granița centrului vechi și centrul nou al orașului, iar în jurul său se află instituții de interes local cât și județean, acestea fiind: Prefectura, Primăria, Casa de Cultură a Sindicatelor, Biblioteca județeană, Liceul “Vasile Lucaciu”, Liceul “Gheorghe Sincai”, Hotelul Carpați, Hotelul Rivulus cu Piața Unirii și câteva locuințe colective (Figura 18).

Fig. 18. Limite i vecinătăți

(Sursa: original)

Terenul analizat în cadrul acestui proiect, aparține Primăriei orașului Baia Mare și ocupă o suprafață calculată de 21131 m2. Suprafața este relativ plană, cu o ușoară înclinație către N (spre rȃul Săsar). Pentru o mai bună exemplificare a spațiului luat în strudiu s-a realizat un grafic în care sunt reprezentate toate suprafețele existente pe spaṭiul propus spre a fi amenajat (Figura 19).

Fig. 19. Ponderea suprafețelor în cadrul sitului

(Sursa: original)

Situl face parte din rețeau de spații verzi aflate pe malurile râului Sasar, această rețea formează un coridor verde care traversează orașul dintr-un capăt în altul, având are rol funcțional (agrement, sport, recreere), ecologic (oxigenarea în profunzime a corpului urban) și de protecție (barieră vegetală) (Figura 20).

Grădina cinematografului Dacia este singurul spațiu de mari dimensiuni amenajat în vecinătatea malurilor rȃului, acest lucru datorându-se ȋndiguirii malurilor din anii `60.

Fig. 20. Vedere ȋn ansamblu asupra malurilor

(Sursa: SPAU)

2.2.1. Accesuri

Analiza accesurilor în perimetrul analizat vizează principalele posibilități de pătrundere în grădina publică, dar și potențialele obiective de interes. Este evident faptul că principalul punct de atracție al zonei este cinematograful, însă și malul râului constituie un obiectiv foarte important datorită ambieanței create și a sunetului produs de curgerea apei.

Situl are accesuri din strada Culturii, Gheorghe Șincai ṣi strada Tineretului și dispune de o parcare cu intrarea de pe strada Culturii și de pe stada Gheorghe Șincai.

Pentru a înțelege mai bine modul în care se realizează accesul în zonă, a fost relizată o planșă în care sunt reprezentate diferite trasee și modalități de a ajunge pe situl studiat (Figura 21).

Fiecare mijloc de intare a fost reprezentat cu o săgeată de culoare diferită care indică direcția din care se poate patrunde pe sit.

Fig. 21. Delimitarea accesurilor pe sit

(Sursa: original)

Accesurile pietonale au fost împărțite în două categorii și anume principale și secundare, cele principale reprezentate cu săgeată roșie sunt cele mai utilizate de către vizitatori, deoarece accesul se face din stărzile principale (Figura 22). Un alt motiv ar putea fi faptul că accesurile din vest și sud-est fac parte din aleea principală.

Fig. 22. Accesuri principale a. acces sud-est și b. acces vest

(Sursa: original)

Accesurile secundare reprezentate cu săgeata galbenă colectează un număr redus de pietoni, fiind utilizate în mare parte de locuitorii din blocurile aflate în apropierea parcului (Figura 23).

Fig. 23. Accesuri secundare: a. est; b.sud și c. sud-vest

(Sursa: original)

Accesul auto, reprezentat cu săgeata albastră, posibil doar printr-un singur punct destinat doar mașinilor care fac întreținerea și aprovizionarea parcului.

2.2.2. Trasee existente

Ȋn ceea ce privește traseele existente pe sit, acestea sunt ȋmpărțite ȋn: trasee pietonale principale, trasee pietonale secundare și trasee auto. Ȋn figura 19 este reprezentată grafic modalitatea de distribuire a tuturor traseelor de circulație existente pe sit (Figura 24).

Fig. 24. Trasee existente

(Sursa: original)

Traseul pietonal principal (reprezentat prin linia roșie) este utilizat de către trecători pentru conexiunea rapidă între strada Culturii (vest) și străzile Tineretului ṣi Gheorghe Șincai (sud Și est). De asemenea acest traseu este cel mai utilizat ca și loc de ședere, deoarece de-a lungul aleilor sale se află cele mai multe bănci din întreaga amenajare.

Traseele pietonale secundare (reprezentate cu galben) sunt alei cu o lățime mai mică și un flux al circulaṭiei mult mai scăzut. Aleile secundare aflate ȋn partea de sud a sitului sunt circulate foarte rar datorită faptului că nu au ieșire la o strada principală.

Primul nod care se constituie în cadrul traseelor se conturează în partea de sud-est a parcului. Acesta este și cel mai important deoarece în acest loc se condensează circulația pesoanelor, majoritatea urilizatorilor fiind adolescenți. Zona reprezintă locul de intrare cel mai accesibil pentru cei care vin cu mașina, datorită parcării situate în apropierea parcului.

Cel de-al doilea nod se află în partea de sud a sitului și reprezintă punctul central de întâlnire a persoanelor care frecventează spațiul. Locul prezintă interes datorită băncilor aflate în apropierea traseului, dar și a umbrei.

Cel de-al treile nod se află în partea de vest a parcului și este reprezentat la nivelul ansamblului ca o intersecție a două căi pietonale secundare cu una pietonală principal. Punctul maxim de interes al acestui nod îl reprezintă elementele de afișaj din beton.

Drept concluzie generală, referitoare la modul ȋn care se desfășoară circulaṭia pietonală pe situl studiat, se poate spune că o mare parte din suprafață nu este folosită la potențialul său maxim și ar fi necesară introducerea de noi conexiuni.

2.2.3 Mobilier urban. Construcții

Mobilierul urban existent pe suprafața sitului, a fost reabilitat în anul 2007. După 12 ani de utilizare, fără o întreținere adecvată necesară în acești ani, mobilierul a ajuns într-o fază de degradare avansată, o mare parte din el necesitând reparații.

Pe suprafața parcului se găsesc suficiente coșuri de depozitare a deșeurilor. În ceea ce privește design-ul lor se pot observa două tipuri, iar ca și alcătuire și stare de degradare, prezintă urme de degradare accentuate, iar majoritatea ar trebuie schimbate.

Primul model de coș din tablă este unul cu laturi pătrate și are același design ca al băncilor (Figura 25a.). Cel de-al doilea coș este realizat din metal, având o formă cilindrică (Figura 25b.), acestea se găsesc într-un număr mai mic spre deosebire de cele menționate mai în sus. Poziționarea coșurilor cu laturi pătrate este făcută la 3 m față de bancă, însă cele cilindrice sunt situate la o distanță mult mai mică spre deosebire de elementele de șezut.

Fig. 25. a. coșuri de gunoi pătrat, b. coș de gunoi rotund, c. bancă

(Sursa: original)

Mobilierul pentru șederea de scurtă durată este întâlnit pe întreaga suprafață a parcului, dar preponderent mărginește aleea principal. Materialele utilizate pentru construcția băncilor sunt lemnul ṣi metalul (Figura 25.c). Deși au fost reabilitate ȋn 2007, lemnul folosit, nefiind tratat s-a deteriorate, iar unele piese au fost vandalizate, astfel că este necesară schimbarea anumitor componente, iar partea metalică vopsită.

În partea de vest a parcului, la intrarea de pe strada Culturii este amplasată o toaletă publică (Figura 26. a). Aceasta îndeplinește normele europene de igienă și funcționare, toaleta deservește atât parcul cât și parcarea aflată în apropierea acesteia.

Ȋn ceea ce priveṣte corpurile de iluminat, acestea sunt confecționate din metal, starea lor de funcționare este bună, dar din punct de vedere ornamental aceștia prezintă găuri și urme de rugină suprafața lor (Figura 26. b).

Fig. 26. a. toaletă publică și b. stȃlp de iluminat

(Sursa: original)

Un alt element construit sunt jardinierele din beton renovate în 2007, însă acum tencuiala de pe exteriorul lor ȋncepe să cadă, acestea deṣi ȋnfrumusețează prin conținutul lor floral, adesea sunt folosite pe post de coșuri de gunoi de către vizitatorii parcului (Figura 27). Prin urmare ar trebui eliminate sau utilizate specii care să asigure un decor eșalonat pe tot parcursul anului.

Fig. 27. Jardinieră

(Sursa: original)

Unele dintre cele mai interesante elemente ȋntȃlnite pe sit sunt arcadele din beton, utilizate odinioară ca panouri de afișaj pentru filme, știri sau anunțuri imporatante ale vremii. Arcadele se află într-o stare relative bună de funcționare și vor fi păstrate în propunerea de revitalizarea prin imprimarea unei noi funcționalități și restaurarea acestora. (Figura 28).

Fig. 28. Arcadă

(Sursa: original)

Ȋn partea nordică a sitului se află o conductă de gaz care traversează situl de la est la vest. Aceasta cotește sub formă de arcadă deasupra aleii care duce spre malul rȃului. Deși se află la limita sitului, aceasta constituie un element greu de integrat in peisaj din punct de vedere estetic.

Aleile parcului au fost de asemena refăcute în anul 2007, iar în momentul de față, o parte din ele se află într-o stare bună de folosință, inconvenientul este că pe situl analizat exista trei tipuri de material folosit ȋn construcția acestora. În fața cinematografului aleea este alcătuită din asfalt, aflat ȋntr-o stare accentuată de uzură; al doilea material utilizat este pavajul, acesta a fost schimbat în anul 2007, iar acum datorită traficului utilajelor de ȋntreținere are de o consolidare a bordurilor; al treilea material folosit este piatra de andezit, aceasta a fost utilizată ca și îmbrăcăminte pentru aleea care trece pe lȃngă malul Săsarului, datorită placării facute destul de recent. Aceasta nu prezintă urme mari de uzură.

În ceea ce privește suprafețele construite, pe situl analizat se află un spațiul de joacă pentru copii compus din mai multe leagăne și un tobogan. Materialul utilizat este lemnul, iar datorită unei întrețineri necorespunzătoare unel piese trebuie reparate sau chiar schimbate, deoarece prezintă risc de accidentare pentru copiii care le utilizează. De asemenea o altă suprafață construită este punctual simbol al acestui parc și anume cinematograful. Fațada acestuia se află într-o stare de degradare accentuate, situație alimentată și de către cei care folosesc pereții pentru graffiti (Figura 29).

Fig. 29. Fațadă cinematograf

(Sursa: original)

2.2.4. Vegetaia

Vegetația din zona studiată respectă un plan de amplasare bine stabilit. Acest fapt reiese din dispunerea aliniamentelor arboricole și arbustive, dar și după dispunerea acestora pe întreaga suprafață. Vegetația arboricolă este preponderent reprezentată de arbori de talie mijlocie și mare. Toată flora regăsită pe sit este alcătuite din specii care fac parte din zona climatică a româniei, fiind bine adaptate la condițiile din oraș.

Gardurile vii pe care le întâlnim pe surafața parcului sunt formate din mai multe tipuri de arbuști: Buxus sempervirens pe o suprafață de 150 ml; Spiraea × vanhouttei 40 ml; Chamaecyparis lawsoniana 150 ml.

Majoritatea arborilor aflați pe suprafața sitului sunt foioși, dar există și câteva exemplare de conifere. Speciile arboricole predominante regăsite pe suprafața grădinii sunt Tilia cordata, Acer platanoides și Acer negundo, dar întâlnim și exemplare de Fraxinus excelsior, Aesculus hippocastanum, Catalpa bignonioides, Salix babylonica, Betula pendula, Malus floribunda, Prunus cerasifera, Juglans regia, Robinia pseudoacacia. De asemena pe sit există un exemplar impunător de Platanus hybrida. Exemplarele de conifere cele mai întâlnite pe suprafața verde sunt cele de Chamaecyparis lawsoniana, Pinus sylvestris, dar există și exemplare de Picea abies și Thuja orientalis. Pentru a exemplifica mai bine numărul arborilor s-a realizat graficul cu speciile dominante din parc (Figura 30).

Fig. 30. Grafic arbori

(Sursa: original)

Vegetația arbustivă este alcătuită din exemplare de Forsythia suspensa, borduri din Rosa sp., Chaemaecyparis din care este realizat gardul viu în partea de sud și est a sitului, dar și Buxus sempervirens, Lavandula angustifolia, Deutzia scabra, Spirea × vanhouttei, Syringa vulgaris, Berberis thunbergii Atropurpurea, Viburnum opulus, Philadelphus coronarius, Chaenomeles japonica, Sambucus nigra, Symphoricarpus albus. Distribuirea arbuștilor pe sit în ceea ce privește procentul acestora este reprezentat în figura 31.

Fig. 31. Grafic arbuști

(Sursa: original)

Datorită intervențiilor incorecte de tăiere în coronamentul arborilor, o mare parte din exemplarele de Malus sp. și Prunus sp. sunt inestetice, creșterile acestora și distorsionate (Figura 32.a.), iar după

Fig. 32. Starea de degradare a vegetației: a.tăiere greșită, b. coroană ruptă,

c. lipsă gard viu și d. uscături

(Sursa: original)

iernile din ultimii ani, multe dintre ramurile arborilor mari s-au rupt, lăsând în coroana acestora goluri (Figura 32.b.).

Gardul viu de Buxus, care înconjura odinioară mozaicurile de flori din fața cinematografului, este în mare parte distrus, invadat de pir și are multe goluri lipsă, datorate exemplarelor care s-au uscat (Figura 32.c.).

Exemplare de Thuja și-au pierdut demult frumusețea, iar în momentul de față acestea au coroanele crăcănate. De asemenea tufele de Forsythia ṣi Spiraea sunt foarte bătrâne, acestea sunt pline de uscături, iar mărimea lor este disproporționată în raport restul vegetației (Figura 32.d.).

Având în vedere aspectele negative ale vegetației întâlnită pe sit se recomandă eliminarea a 75 de exemplare și introducerea de noi specii decorative care necesită o întreținere redusă.

CAPITOLUL 3

PROPUNEREA DE AMENAJARE

3.1. DESCRIEREA CONCEPTULUI

Principala sursă de inspirație în vederea realizării conceptului de reamenajare a parcului a fost cinematografia, mai exact elementul dominant al acestui sit, și anume Cinematograful Dacia. După cum sugerează și titlul lucrării, a fost readusă la viață o zonă verde urbană localizată central cu o importanță mare pentru locuitorii orașului. Scopul principal al acestei noi propuneri de intervenție este acela de a evidenția elementele simbol ale zonei verzi ṣi anume: cinematograful, râul cu ajutorul vegetației nou propuse, care îmbogățește vizual întreaga suprafață. Termenul de revitalizare se referă la noi valențe atribuite unui obiect sau spațiu, care se află într-o stare avansată de degradare, prin eliminarea și adăugarea de lucruri, forme și culori sau reinterpretarea spațiului respectiv într-o variantă modernă și plăcută ochiului uman.

Pentru acest spațiu s-a gândit o restructurare prin care s-au introdus noi zone și un nou mobilier care să aducă parcul mai aproape de tema conceptului general abordat ȋn amenajare, astfel mobilierul propus este inspirit din obiecte utilizate în lumea cinematografiei. Deoarece identitatea spațiului verde este corelată cu clădirea cinematografului, scopul mobilierului utilizat este acela de a face o legătură simbolică ȋntre utilizatori și zona verde. Efectul estetic este accentuate astfel prin corelarea elementelor construite cu cele vegetale (Figura 33).

Fig. 33. Perspectivă asupra parcului

(Sursa: original)

Datorită amenajării existențe pe suprafața sitului a fost elaborat un plan (Figura 34) de îndepărtare a masei vegetative care se află în stare degradată, oferind posibilitatea de a crea noi alei, dar și spații mai aerisite în care vizitatorii să-și poată desfășura activităṭile de recreere.

Fig. 34. Arbori și arbuști propuși pentru eliminare

(Sursa: original)

Arborii propuși spre eliminare sunt din speciile: Thuja orientalis, Fraxinus excelsior, Catalpa bignonioides, Prunus cerasifera, Chamaecyparis lawsoniana, Pinus sylvestris, Picea abies, Buxus sempervirens, Lavandula angustifolia, Deutzia scabra, Spirea x vanhouttei ṣi Syringa vulgaris, Berberis atropurpurea, Viburnum opulus, Philadelphus coronaries, Chaenomeles japonica, Sambucus nigra, Symphoricarpus albus au fost evidențiați pe plan cu roșu. Eliminarea acestora se datoreaza degradarii coroanelor sau a tulpinii. De asemenea și mobilierul aflat pe sit a fost propus pentru a fi eliminat datorită riscului pe care îl prezintă pentru vizitatori.

Fig. 35. Plan de propunere

(Sursa: original)

Structura spațială a amenajării urmează o amplasare organică a vegetației, astfel percepția parcului este una simplă și mult mai aerisită, cu zone însorite și spații gazonate neumbrite pe care vizitatorii le pot utiliza pentru recreere.

3.2. CǍI DE CIRCULAȚIE

În vederea realizării traseelor noi de circulație s-a ținut cont de trama aleilor din situația existentă și a analizelor vizuale efectuate pe sit, cu scopul de a evidenṭia traseele dominante, principale și cele secundare. Astfel distribuirea aleilor s-a desfășurat într-un mod logic și firesc, pentru ca percepția pietonilor asupra întregului ansamblu să fie una familiară, uṣor de perceput dar îmbunătățită prin crearea de noi legături (Figura 36).

Fig. 36. Căile de circulație

(Sursa: original)

Așadar, aleile existente și-au păstrat într-o oarecare măsură traseul, cu mici modificări, astfel că aleea principală cu dublă utilizare, auto ṣi pietonală (reprezentată cu numărul 1) își păstrează traseul ce străbate parcul dintr-un capăt în altul, păstrând legătura cu aleea pietonală principală (reprezentată cu numărul 1a) dar și cu aleea auto (reprezentată cu numărul 1b). Aleile principale și-au păstrat dimensiunile, aleea numărul 1 și numărul 1b au lațimea de de 4 m, iar aleea numărul 1a cu lățimea de 2,5 m.

Ca și cale de acces secundară, aleea reprezentată cu numărul 2 își păstrează într-o mare măsură traseul, diferența între cea propusă și cea existentă se regăsește în faptul că aceasta a căpătat o curbură prin unirea cu aleea numărul 1b, dar și datorită bifurcației pe care o face în jurul platanului pentru a evidenția măreția acestuia.

Aleea secundară, reprezentată cu numărul 3 își păstrează traseul de-a lungul malului Săsarului, însă în completarea acesteia s-a propus amplasarea aleii reprezentate cu numărul 3a, care face legătură între aleea principală numărul 1 și aleea numărul 3, de asemenea aceasta desparte zona aflată între piațetă, aleea 1 și aleea 3 în două părți, formând noi zone de vegetație. Aleea numărul 3b aflată în situația existentă își păstrează atribuțiile, făcând legătura între piațetă și malul râului.

Noile alei propuse ȋn amenajare, numărul 4 și respectiv numărul 4a sunt aleei care fac conexiunea între partea de sud a parcului cu partea de nord a acestuia cât și cu aleea numărul 2, legându-se prin aceasta de piațetă. De asemenea aleea numărul 4, care desparte sud-vestul parcului de zona piațetei, formează două spații noi adiacente, sugerȃnd impresia de culoar.

În partea de vest a parcului s-a propus o nouă alee (reprezentată cu numărul 5) care unește partea de nord a sitului. Această alee formează legătura dintre strada Tineretului și aleea cu numărul 3, avȃnd rolul de a conduce vizitatorii la obiectivele nou propuse din partea din spate a cinematografului. Toate aleile secundare au lățimea de 2 m, astfel se deosebesc de cele principale, atȃt prin dimensiune cât și prin poziționare.

Aleile sunt încadrate între borduri cu lățimea de 10 cm, materialul utilizat pentru bordură este piatra naturală, de asemenea materialul folosit în realizarea aleilor este piatra cubică.

3.3. MOBILIERUL URBAN PROPUS

Conceptul amenajării se bazează în mare parte pe mobilierul utilizat în amenajare, acesta a fost inspirat din recuzita folosită în cinematografie. Materialele din care sunt confecționate acestea sunt în mare parte din metal, iar anumite componente sunt din beton și lemn.

Așadar piesele de mobilier sunt reprezentate de bănci, grătare de protecție pentru arbori, jardiniere, stâlpi de iluminat și coșuri de gunoi. Toate aceste elemente sunt construite în același stil, pentru a susține imaginea unitară de ansamblu a compoziție în care toate elementele constitutive au coerenṭă.

Au fost propuse mai multe tipuri de bănci, deoarece acestea vor avea destinații diferite, iar în acest fel au fost adaptate locului în care urmează a fi amplasate. Toate băncile au un element comun din care sunt confecționate și anume lemn, acesta este utilizat pentru șezut, în schimb sistemul de susținere este realizat din metal, iar altele sunt realizate din beton.

Fig. 37. Bancă cu spătar clasică

(Sursa: original)

Banca reprezentată în Figura 37 se regăsește de-a lungul tuturor aleilor, aceasta are sistemul de susținere din metal, șezutul este alcătuit din șipci de lemn cu lățimea de 5 cm, iar spătarul este realizat din scândură cu lățimea de 30 cm.

Mobilierul pentru șederea de scurtă durată, reprezentat în Figura 38 s-a propus spre a fi amplasată în amenajarea din fața cinematografului, făcută în săpătură, aceasta are o formă neregulată, astfel băncile regăsite în această amenajare vor avea dimensiuni și forme diferite. Aceste bănci au un sistem de susținere din metal care se montează cu șuruburi de peretele lateral cât și de suprafața betonată, șezutul este alcătuit din lemn, aceste bănci nu sunt prevăzute cu spătar.

Fig. 38. Bancă fără spătar

(Sursa: original)

Al treilea tip de bancă (Figura 39) este realizată din prefabricate din beton și amplasată în zona de vest a sitului, în amenajarea de tip Betuletum. O structură de acest tip, dar de dimensiuni mai mari, sub formă de spirală se află în fața arcadelor din zona cinematografului și reprezintă o bandă de film care se rulează pe cei doi arbori aflați în centrul spiralei.

Fig. 39. Bancă din beton

(Sursa: original)

Coșurile de gunoi propuse (Figura 40) sunt confecționate din material metalic, acestea imită o rolă de film care se desface și este realizată cu două compartimente, cel rotund este pentru colectarea hârtiei, iar cel pătrat pentru materialul plastic.

Fig 40. Coș de gunoi

(Sursa: original)

Grilajele pentru protecția arborilor care sunt inserați ȋn zonele minerale sunt confecționate din metal, avȃnd un design asemănător cu partea superioară a coșurilor de gunoi, care au ca și model inspirațional marginea rolei de film. Acestea prezintă perforații pentru a facilita infiltrarea apei ȋn sol (Figura 41).

Fig. 41. Grilaj de rotecție arbori

(Sursa: original)

În cazul stâlpilor de iluminat realizați din metal (Figura 42), s-a propus ca forma acestora să fie una cât mai simplă, aceștia imitând reflectoarele folosite la realizarea filmelor, integrându-se armonios ȋn conceptul general.

Fig. 42. Stȃlp de iluminat

(Sursa: original)

De asemenea pentru partea de terasă s-au propus două tipuri de jardiniere. Pentru a nu ȋngreuna structura de rezistență, prima jardinieră (Figura 43) este confecționată din material plastic cu imprimeu de piatră utilizată pentru un volum mare de plante.

Fig. 43. Jardiniera

(Sursa: original)

A doua jardinieră este de asemenea realizată din material plastic (Figura 44), utilă pentru un volum mai mic de plante însă cu o înălțime mai mare față de precedenta, pentru a imprima spațiului un efect de dinamism.

Fig. 44. Jardinieră înălțată

(Sursa: original)

Mobilierul propus pentru parcarea bicicletelor (Figura 45) este confecționat din metal ṣi sunt amplasate în partea din față a cinematografului într-un spațiu ferit de soare și intemperii. Pe ȋntreaga suprafaṭă a amenajării au fost utilizate trei astfel de rasteluri, fiecare dintre ele avȃnd 19 locuri pentru parcarea bicicletelor.

Fig. 45. Rastel

(Sursa: original)

Construcția propusă pentru amenajarea malului de rău este reprezentată de către un ponton tip amfitetru (Figura 46), acesta este realizat dintr-o structură de lemn așezată deasupra lacului pe stâlpi de beton. Din motive de siguranță s-a optat ca cele trei laturi care sunt desupra apei să fie mărginite prin adăugarea unei balustrade, cu scopul de a opri incidentele nedorite.

Fig. 46. Ponton

(Sursa: original)

O nouă construcție a fost propusă în partea din spate a cinematografului, astfel s-a realizat un cinema în aer liber (Figura47), materialul dominant din care a fost confecționat acesta este lemnul, dar conține și elemente din fier precum ar fi picioarele de susținere.

Fig. 47. Cinema ȋn aer liber

(Sursa: original)

Construcția are un spațiu de traversare separat, prin care se poate trece fără a-i deranja pe cei care vizionează filme.

Vechile arcade de afișaj, în număr de șapte (Figura 48) au fost renovate pentru a îndeplini noi funcțiuni. Astfel că trei dintre acestea s-a construit un bazin de apă, din care cu ajutorul unei pompe, care o va recircula și al unor diuze, apa va crea o perdea în fereastra existentă din arcadă.

Fig. 48. Arcade decorative

(Sursa: original)

Pentru cele patru arcade rămase au fost amplasate ghivece așezate pe partea superioară a ferestrei din arcadă în care se vor planta specii curgătoare cu creștere rapidă, Parthenocissus tricuspidata, cu scopul de a îmbrăca acetse construcții în verde, dar și pentru a crea noi efecte vizuale.

3.4. VEGETAȚIA

În ceea ce privește vegetația, speciile propuse au fost alese în așa fel încât acestea să se afle în armonie cu vegetația deja existentă. Astfel majoritatea speciilor folosite sunt rezistente microclimatului zonei în care se află parcul. Utilizȃnd specii adaptate climatului nostru, eliminăm riscurile ca aceste plante să nu se dezvolte propice. În zonele neplantate se propune gazonarea suprafețelor cu un amestec conceput pentru peluze sau parcuri aflate în zone umbroase sau semiumbroase. Astfel că amestecul va fi făcut din Festuca rubra, Festuca rubra trichaphylla, Festuca ovina duriuscula, Poa trivialis și Lolium perenne. Aspectul acestei suprafețe ȋnierbate este a unui covor de iarbă dens și rezistent.

3.4.1. Arbori

Acer platanoides Crimson King (arṭar cu frunze roṣii)

Descrierea specie: arțar cu frunze roșii, foarte decorativ prin florile roșii-portocalii ce apar în aprilie mai, coroana este densă, globulară.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 49. Acer platanoides Crimson King

(Sursa: original)

Are o creștere moderată, iar la maturitate atinge înălțimi de 15 m ṣi un diametru al coroanei de 8 m. Acest arbore iubește lumina, iar plantarea se recomandă în locuri luminoase. Este rezistent la ger ṣi puțin pretențioas față de tipul de sol.

Acer saccharinum (arṭar argintiu)

Descrierea specie:  Înălțimea arborelui adult este de 12 m cu un diametru al coroanei de 8 m. Acesta posedă o coloristică a frunzelor specifică, pe partea de jos culoarea este alb-argintie sau verde-albăstruie, iar deasupra verde deschis. Datorită paletei variate de culori arborelui are o valoare puternic estetică.

Specia este în general puțin pretențioasă față de sol, rezistentă la ger, are temperament de lumină, preferând locurile însorite.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 50. Acer saccharinum

(Sursa: original)

Acer platanoides (paltin de cȃmp)

Descrierea specie: decorativ prin coroana densă și largă, crește sub formă globulară. Frunzele sunt palmate, colorate în nuanțe de verde închis. Odată cu venirea toamnei frunzișul primește nuanțe intense de galben, portocaliu, purpuriu. Ȋnălțimea maximă la maturitate este de 10 m. Din punct de vedere ecologic, specia preferă spațiile deschise, luminoase și însorite, însă rezistă și la semiumbră. Arborele nu este pretențios la tipurile de sol, crescând bine în orice substrat.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 51. Acer platanoides

(Sursa: original)

Cercis siliquastrum (arborele lui Iuda)

Descrierea specie: se încadrează în categoria arbuștilor de talie mare, ajungȃnd la o înălțime impresionantă cuprinsă între 5 și 10 m.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 52. Cercis siliquastrum

(Sursa: original)

Florile împodobesc puternic coroana în anotimpul de primăvară, ele apar în luna aprilie și înfloresc până spre sfârșitul lunii mai. Specia se dezvoltă cel mai bine în zonele cu semi-umbră și preferă solurile calcaroase, nisipoase și umede cu un drenaj bun. Frumusețea lui este scoasă în evidență prin port, coroană, frunze și flori. Ca și element de accent se plantează solitar.

Albizia julibrissin (arborele de matase)

Descrierea specie: Florile au aspect pufos, mătăsos, colorat în nuanțe rozalii spre mov. În perioada de înflorire arborele este vizitat de multe albine și fluturi. Fructele arborelui cresc cu aspect de păstaie. Arborele de mătase se încadrează în categoria arborilor de talie mijlocie cu o creștere ușoară. Specia la maturitate poate să ajungă la o înălțime cuprinsă între 5-10 m. Acesta trebuie plantat doar în zonele însorite și luminoase. Arborele se dezvoltă bine în soluri umede și acide.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 53. Albizia julibrissin

(Sursa: original)

Koelreuteria paniculata (koeleuteria)

Descrierea specie: arbore care poate atinge până la 10 m înălțime și are tulpină neregulată, scoarța are crăpături longitudinale.

Este o specie foarte apreciată datorită paniculelor florale bogate și capsulelor fructifere ce rămân și iarna pe lujeri. Sunt folosite și la crearea culturilor forestiere de protecție, pe sărături și terenuri degradate. Arborele este o specie termofilă rezistentă la uscăciune, dar sensibilă ȋn tinerețe la înghețuri. Vegetează bine pe soluri fertile, permeabile, reavăne. Suportă însă și soluri mai compacte, uscate și chiar sărăturile.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 54. Koelreuteria paniculata

(Sursa: original)

Larix decidua (zadă)

primăvara vara toamna iarna

Fig. 55. Larix decidua

(Sursa: original)

Descrierea specie: Este un arbore foarte frumos care crește rapid și atinge înălțimi de 30-40 m. Primăvara devreme zada decorează prin conurile de culoare roz și prin ace verde deschis și toamna galben-deschis înainte de cădere.

Zada europeană este extrem de nepretențioasă față de soluri, deși crește mai bine pe solurile fertile, bine drenate. Este bine adaptată la condițiile urbane. Este rezistentă la înghețuri și iubește lumina solară.

Celtis australis (sambovina)

Descrierea speciei: specie arbustivă decorativă prin fructe, frunze și port, la maturitate are înălțimea de 20 m, iar diametrul coroanei de 15 m. Specie cu temperament de lumină, dar suportă și semiumbra. Este rezistent la secetă, preferă solurile permeabile, ușoare, fertile și bine drenate, dar crește și pe soluri lutoase, argiloase și salinizate.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 56. Celtis australis

(Sursa: original)

Paulownia tomentosa (arborele prințesei)

Descrierea specie: este un arbore ornamental prin port, formă, coroană, frunze și flori. Florile sub formă de trompetă ȋn nuanțe de albastru-violet sunt atracția principal a acestui arbore.

Paulownia se încadrează în categoria arborilor de talie mijlocie cu o creștere moderată-ușoară. La maturitate poate atinge înălțimea de 15 m. Înflorirea este spectaculoasă. Florile se deschid în anotimpul de primăvară în luna aprilie. Specia tolerează mai multe tipuri de soluri. Arborele trebuie plantat doar în zonele deschise. Acesta are o rezistentă foarte bună la poluarea aerului și la dăunători.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 57. Paulownia tomentosa

(Sursa: original)

Salix matsudana Tortuosa (salcie)

Descrierea specie: arbore a cărui înălțime ajunge până la 10-13 m, cu diametrul coroanei cuprins ȋntre 4 ṣi 8 m. Specia este decorativă prin portul caracteristic și anume coroana globuloasă cu lăstarii care atârnă dar și prin flori și frunze. Ramurile sunt subțiri, gălbui, lucioase, lungi, flexibile și pendente. Perioada de înflorire este începutul lunii aprilie. Frunzele sunt caduce, lanceolate ṣi răsucite, cu partea superioară verde-alburie sau glaucă.

Specia este în general puțin pretențioasă față de sol, este rezistentă la ger și este un arbore cu temperament de lumină, preferând locurile însorite.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 58. Salix matsudana Tortuosa

(Sursa: original)

Tilia platyphyllos Orebro (tei)

Descrierea specie: Arbore indigen de mărimea I-a care dezvoltă o coroană mare, rotunjită. Florile sunt parfumate și apar mai devreme decât la teiul alb, în lunile iunie-iulie. Este specie subtermofilă, mai rezistentă la uscăciune. Nu realizează creșteri spectaculoase pe soluri compacte sau cu exces de umiditate. Prezența sa indică soluri fertile. Deși este o specie căreia îi place lumina vegetează bine și la semiumbră.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 59. Tilia platyphyllos Orebro

(Sursa: original)

Pinus Nigra Austriaca (Pin negru austriac)

Descrierea specie:  are coroana de formă columnară cu crengi amplasate simetric. Este un arbore iubitor de lumină, respectiv, nu crește bine la umbră. Dimensiunile pinului austriac sunt cuprinse ȋntre 30-35 m în înălțime și 8 – 15 m în lățime. Scoarța este groasă, solzoasă, de culoare neagră-cenușie, iar cu vȃrsta devine decorativă. Conurile cu o lungime de pȃnă la 9 cm.

Fig. 60. Pinus Nigra Austriaca

(Sursa: original)

Nu este pretențios față de fertilitatea solului, crește pe soluri uscate, umede sau bine drenate. Specia rezistentă la ger ṣi la vȃnt. Suportă bine căldura și seceta estivală, climatul urban și poluarea aerului.

Aesculus carnea Briottii (castan roṣu)

Descirerea speciei: arborele își dezvăluie frumusețea prin port, corona, frunze și flori. Castanul roșu Briottii face parte din categoria arborilor de talie mare. Creșterea castanului este lentă-moderată, poate să se dezvolte la o înălțime de până la 10 m. Castanul înflorește în anotimpul de primăvară în luna mai, acesta prosperă bine atât în zonele însorite, cât și în locuri cu semi-umbră, preferă solurile fertile cu un drenaj bun, nu este sensibil la poluarea aerului. Arborele nu necesită întrețineri deosebite, se plantează solitar sau în grupuri, coroana densă oferă umbră în zilele toride și caniculare ale verii.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 61. Aesculus carnea Briottii

(Sursa: original)

3.4.2. Arbuști

Hibiscus syriacus

Descrieierea speciei: se remarcă prin aspect, frunzele de formă ovală cu margini crestate profund și de culoare verde. Florile sunt un element deosebit, cu un interior albăstrui și o nuanță exterioară de mov. Ele își fac apariția din luna august și până în septembrie. Arbustul poate ajunge la o înălțime de 1,5-2 metri preferând zonele semi-umbroase și însorite.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 62. Hibiscus syriacus

(Sursa: original)

Cotinus coggygria Royal Purple

Descrierea speciei: oferă frumusețe prin aspect, frunziș, flori și culori. Arbustul este o specie de talie medie care la maturitate poate ajunge până la o înălțime cuprinsă între 1,5-2m..

primăvara vara toamna iarna

Fig. 63. Cotinus coggygria Royal Purple

(Sursa: original)

Acesta înflorește în primele luni de vară în iunie și iulie. Locurile potrivite pentru plantare sunt cele cu multă lumină dar crește bine și în zonele cu semi-umbră. Plantarea trebuie făcută în soluri bine drenate și fertile cu o umiditate medie.

Lonicera nitida Lemon Beauty (caprifoi)

Descrierea speciei: înfrumusețează prin ramurile sale lungi, maroniu-roșcate, și prin fantastica paletă de culori a frunzelor în care se regăsesc tonuri de vernil, galben și crem. Frunzele persistente, se dezvoltă în perechi pe ramurile viu colorate. Are o rată de creștere mică, putând atinge înălțimi cuprinse între 0,50-1 m. Vegetează cel mai bine în locurile cu semi-umbră sau ȋnsorite. Agreează orice tip de sol însă le preferă pe cele bine drenate. Arbustul este foarte rezistent la poluare.

Fig. 64. Lonicera nitida Lemon Beauty

(Sursa: original)

Cornus alba Spaethii

Descrierea speciei: este un arbust de talie mică spre medie. Înălțimea pe care o atinge la maturitate este între 100-150 de centimetri. Soiul are o creștere ușoară-medie. Perioada de înflorire a arbustului începe în luna mai și ține până spre sfârșitul luni iunie.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 65. Cornus alba Spaethii

(Sursa: original)

Arbustul iubește lumina astfel plantare este recomandată în zonele însorite sau în locuri doar parțial umbrite. Cornus Spaethii se adaptează bine în orice tip de sol dar le preferă pe cele cu un drenaj bun, nu are nevoi de îngrijiri sau întrețineri dese și este de asemenea rezistent la dăunători și la poluare.

Datorită ramurilor roșii ale căror culoare persistă pe tot parcursul anului, arbustul poate fi utilizat ca element decorativ și pe timp de iarnă. După căderea frunzelor contrastul dintre culoarea aprinsă a crengilor și albul zăpezii este cu adevărat impresionant.

3.4.3. Plante floricole

Hypericum calycinum (sunătoare)

Descrierea speciei: această specie înflorește încă din luna Iunie până în luna Septembrie, fiind un arbust de talie mică, atinge înălțimi cuprinse între 20-30 de cm. Este recomandat să se planteze în locurile cu mult soare sau în cele semi-umbroase. Preferă orice tip de sol atât timp cât este bine drenat. Sunătoarea este o specie extrem de rezistentă la dăunători sau la boli.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 66. Hypericum calycinum

(Sursa: original)

Miscanthus sinensis (stuf)

Descrierea speciei: iarbă perenă ornamentală care atinge o înălțime de 120-180 cm și un diametru de 80-90 cm. Formează o tufă elegantă, cu frunzișul subțire, variegat, verde cu margjinea crem. Toamna capătă o nuanță aurie, urmând ca iarna să fie o nuanță de bronz intens. Toamna apar panicule terminale cu flori rozalii. Se dezvoltă bine în zonele însorite, cu soluri ușoare, fertile și bine drenate.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 67. Miscanthus sinensis

(Sursa: original)

Heuchera Purple Petticoats

Descrierea speciei: este o plantă perenă de talie mică cu o creștere ușoară. Planta iernează. La maturitate planta se dezvoltă la o înălțime de 30-50 de cm.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 68. Heuchera Purple Petticoats

(Sursa: original)

Perioada de înflorire apare în luna iunie și iulie. Soiul prosperă cel mai bine în zonele cu semi-umbră, dar și în locuri însorite. Pământul trebuie să fie bine drenat cu o umiditate medie. Frumusețea soiului este reflectată prin port, frunze și flori.

Liatris spicata (steaua stralucitoare)

Descrierea speciei: Perioada de înflorire este marcată strict de prezența verii, mai specific a lunilor iulie și august. În funcție de gradul de maturitate, aceasta poate atinge înălțimi cuprinse între 50 și 100 cm. Frunzele delicate au culoarea verde, florile dispuse în spicuri se bucură de nuanțe roz-violacee, deschizându-se dinspre vârf înspre bază. Nepretențioasă, specia preferă solurile argiloase sau nisipoase, cu un PH alcalin, acid sau neutru. Amplasarea acesteia într-o zonă ȋnsorită determină inflorescențe riguroase, spectaculoase.

primăvara vara toamna iarna

Fig. 69. Liatris spicata

(Sursa: original)

Coreopsis grandiflora 'Early Sunrise' (ochiul fetei)

Descrierea speciei: Acestea au flori semi-duble cu infuzii de galben auriu pentru petale și galben-oranj în interior, aducând luminozitate grădinilor în care sunt plantate. Solurile preferate sunt cele umede, normale, nisipoase sau argiloase iar la maturitate pot atinge 30-50 cm înălțime. Înfloresc foarte repede, încă de la începutul verii ṣi toamna. Tolerează excelent temperaturile ridicate și climatele umede de aceea se recomandă plantarea în bătaia directă a razelor soarelui.

Fig. 70. Coreopsis grandiflora Early Sunrise

(Sursa: original)

Anemone sylvestris (floarea paṣtelui)

Descrierea speciei: Florile au culoarea albă, dimensiunea acestora fiind relativ mică. La maturitate ating înălțimea de 30-50 cm și atât rata lor de creștere cât și de înmulțire este una rapidă. Deoarece se dezvoltă propice dacă au parte de cât mai multă lumină naturală, locuri semi-umbroase. Au nevoie de soluri argiloase cu umiditate ridicată. De asemenea, PH-ul solului se recomandă a fi unul netru, alcalin sau acid. Florile Paștelui înfloresc atât la sfârșitul primăverii, începutul verii cât și toamna.

Fig. 71. Anemone sylvestris

(Sursa: original)

3.5. ZONIFICARE

Suprafața studiată a fost modelată ȋn șase zone principale, între acestea existând zone intermediare, cu rol estetic reconfortant, însă acestea nu prezintă nuclee de maxim interes precum celelalte (Figura 72).

Fig. 72. Zonificarea situației existente

(Sursa: original)

Zona 1 este proiectată ca și spațiul de joacă pentru copii, zona 2 – pontonul, tip amfiteatru, reprezintă un spațiu destinat tuturor vȃrstelor ṣi are ca și scop principal, apropierea trecătorului de zona rȃuluide pontonul propus pe malul râului, care va fi un element de atracție petru vizitatori. Suprafața dedicată zonei 3 se află localizată în centrul sitului și reprezintă punctul de maxim interes al amenajării. Ȋn această zonă se află o nouă piațetă care integrează totdată ȋn noua propunere și elementele vechi ale sitului. Zona 4 se află pe acoperișul cinematografului, terasa propusă pe cinematograf va fi punctul de panorama asupra ȋntregului amplasament. Zona 5, denumită Betuletum este compusă dintr-un pâlc de mesteceni și are rol estetic și reconfortant. Ȋn în spatele cinematografului Dacia, se află amplasat un cinematograf în aer liber, mărginit de o pajiște urbană.

Intervenția majoră făcută pe sit a fost realizată în zona numărul 4, unde vechea amenajare aflată în fața cinematografului a fost ȋndepartată, propunându-se în locul acesteia o nouă amenajare care să permită trecătorilor accesul pe spațiul verde, oferind locuri de ședere și umbra. De asemenea în această zonă s-a găsit o nouă ȋntrbuinṭare pentru vechile aviziere.

3.5.1 Zona 1

După cum s-a specificat și în analiza situației existente, această zonă (Figură 73) a fost încadrată în categoria zonelor cu probleme, datorate materialelor degradate. Astfel, pe zona 1 care este reprezentată de spațiul de joacă s-a propus un nou mobilier petru copiii care vor utiliza acest loc, păstrând forma actuală a locului, dar aducându-i noi îmbunătățiri prin adăugarea de arbori pe suprafața lui cu scopul de a le oferi celor mici umbră, dar și prin adăugarea de bănci și stȃlpi de iluminat, neexistenți in momentul e faṭă.

Fig. 73. Situația propusă- zona 1

(Sursa: original)

Materialul utilizat pe suprafața spațiului de joacă sunt pavelele din cauciuc, s-a propus utilizarea acestui material datorită siguranței pe care o oferă în cazul în care se cade pe ea, neproducând accidente cu urmări grave. De asemenea s-a propus ca mobilierul de joacă să fie realizat din lemn (Figura74), fiind mult mai bun decât cel din plastic, dar și datorită naturaleții pe care o oferă acesta, integrându-se perfect în amenajare.

Fig. 74. Randare zona 1

(Sursa: original)

Ca și vegetație, se vor folosii specii de: Acer platanoidesc, petru a crea umbră pe suprafața spațiului, precum și Pinus nigra Austriaca, restul vegetației rămânând cea din situația existentă.

3.5.2. Zona 2

Punctul de interes aflat în zona 2 (Figura 75) este reprezentat de către pontonul amplasat pe malul Râului Sasar. A fost propusă o astfel de construcție din motive obiective, și anume lipsa unui astfel de spațiu în orașul Baia Mare pe întregul parcurs al râului, de asemenea zgomotul produs de către rău oferă trecătorului o stare de bine, de aceea s-a propus realizarea pontonului, pentr ca vizitatorii parcului să fie cât mai aproape de cursul apei.

În această zonă de altfel s-a propus și un spațiu doar cu gazon, pe care oamenii ȋși pot desfășura activități de recreere în apropierea cursului de apă.

Fig. 75. Situaṭia propusă

(Sursa: original)

Rolul acestei construcții este acela de relaxare prin desfășurarea activităților de recreere, acesta împreună cu zona pe care o reprezintă sunt propuse ca cele mai liniștite spații aflate pe suprafața sitului, zgomotele nedorite fiind acoperite de sunetul curgerii râului (Figura 76).

Vegetația propusă pe această zonă este alcătuită din Larix decidua, Salix matsudana Tortuosa, Koelreuteria paniculata, Hibiscus syriacus.

Fig. 76. Randare zona 2

(Sursa: original)

3.5.3. Zona 3

Este partea sitului cu cele mai multe modificări aduse asupra sa, elementele existente în situația existentă se integrează perfect în propunerea de amenajare a zonei (Figura 77).

Fig. 77. Situația propusă

(Sursa: original)

Arcadele utilizate în trecut pentru afișaj au primit o nouă întrebuințare, fiind evidențiate nu doar ca elemente impozante prin dimensiune, ci și prin estetizarea lor cu jocuri de apă dar și cu plante (Figura 78).

Fig. 78. Arcade

(Sursa: original)

Pe zonele împrejmuite cu buxus din situația existentă, s-a propus excluderea lor și înlocuirea acestora cu o bancă confecționată din beton, care încadrează în interiorul spiralei sale două exemplare de arbori din specia Acer platanoides.

În zona din fața cinematografului s-a propus excavarea la o adâncime de 50 cm cu scopul de a crea o amenajare care să fie deosebită de restul sitului prin diferență de nivel (Figura 79), prin curbura zidurilor săpăturii, care creează o suprafață sinuoasă, dar și prin valonamentele realizate în exteriorul acesteia, care împreună cu plantele folosite dau dinamism spațiului prin elementele profilate în relief.

Fig. 79. Amenajare ȋn săpătură

(Sursa: original)

Plantele folosite pentru această zonă sunt: Acer platanoides, Acer platanoides crimson king, Acer saccharinum, Cercis siliquastrum, Hypericum calycinum, Miscanthus sinensis, Liatris spicata, Lonicera nitida Lemon Beauty.

3.5.4. Zona 4

Această zonă se află pe acoperișul cinematografului (Figura 80), unde există un punct de panorama asupra întregului amplasament. Spațiul creat pe acoperișul cinematografului va devenii un punct țintă pentru vizitatorii parcului, datorită unicităṭi sale, care nu se mai regasește in altă parte a orașului.

Fig. 80. Tersă pe acoperiș

(Sursa: original)

Mobilierul de șezut pentru zona terasei este unul comun, aceta fiind regăsit în toate amenajările de acest tip. De asemenea cele două tipuri de jardiniere propuse pentru zona terasei o vor anima prin ritmul creat de înălțimea acestaora, de plantele folosite și de colorile lor.

3.5.5. Zona 5

Pe suprafața zonei 5, aflată ȋn partea de sud-vest a parcului, s-a propus amenajarea unui pâlc de mesteceni (Figura 81), cu denumirea de Betuletum, această amenajare formează un micro-peisaj, care va crea o armonie lănuntrică datorită arborilor cu caracter pendul, dar și mulṭumită arbuștilor amplasați în jurul pâlcului, care va da impresia unui spațiu ȋnchis, în care vizitatorii vor sim siguranță

Fig. 81. Zona 5

(Sursa: original)

Avantajul acestei amenajări este poziționarea strategică în apropierea intrării de pe aleea principală pietonală, lucru care va aduce destul de mulți oameni interesați să stea în acest spațiu (Figura 82).

Plantele propuse spre a fi folosite în această zonă sunt Betula pendula, Hibiscus syriacus, Pinus nigra Austriaca, restul spațiului neplantat se dorește lăsat doar cu gazon.

Fig. 82. Randare Betuletum

(Sursa: original)

3.5.6 Zona 6

Aflată în spatele cinematografului, zona 6 (Figura 83) îndeplinește noi funcționalități aflate în concordanță cu conceptul lucrării, astfel că pe această parte a sitului, nevalorificată în planul situației existente s-a propus amenajarea unei pajiști urbane care va integra în ea construcția unui cinematograf în aer liber. Zona propusă are ca scop petrecerea timpului pe perioada verii și a toamnei în afara clădirilor cu specific cinemoatografic, aducând oamenii doritori să vizioneze filme într-un mediu ambiant, răcoros și liniștit, făcând-i să-și petreacă o mai mare parte din timpul lor afară.

Fig. 83. Zona 6

(Sursa: original)

Zona nu este destinată doar publicului cinefil, ea atrăgând prin frumusețea speciilor dendrofloricole amplasate în această parte a sitului, care abundă de culoare în aproape întreaga perioadă a anului.

Fig. 84. Randare zona 6

(Sursa: original)

Speciile utilizate în realizarea zonei 6 au fost alese după adaptabilitatea acestora la condițiile de mediu, astfel majoritatea speciilor au temperament de lumină și semi-umbră, acestea sunt: Paulownia tomentosa; Larix decidua; Celtis austrialis; Aesculus carnea Briottii; Heuchera Purple Petticoats; Coreopsis grandiflora Early Sunrise; Anemone sylvestris.

3.6 COSTURILE ESTIMATIVE ALE PROPUNERII

Tabel 2

Tabel 3

ș

Tabel 4

Tabel 5

CONCLUZII

Referindune la dezvoltarea orașelor din vestul și nord-vestul României, se observă o creștere a populație în orașele reședință de județ, ceea ce necesită spații de locuit, astfel în ceea ce privește orașul Baia Mare, se poate afirma că este nevoie de noi spații verzi pentru înfrumusețarea noilor cartiere care apar, astfel este necesar ca municipalitatea să crească numărul spațiilor vrezi, mai ales a celor din categoria

Una dintre condițiile pe care un oraș ar trebui sa le îndeplinească sunt îmbunătățirea calității vieții locuitorilor săi, iar unul dintre elementele esențiale din acest proces este crearea și îngrijirea spațiilor verzi pe suprafața întregului oraș. Astfel prin revitalizarea acestui spațiu, se poate spune că zona verde aflată în pragul degradării poate devenii un spațiu primitor și modern, care să se afle într-o legătură strânsă cu noile cerințe pe care cetăṭenii le așteaptă de la o zona verde.

Suprafața analizată în această lucrare a fost piesa lipsă din puzzl-ul constituit prin revitalizarea centrului vechi și corelarea cu noul centru administrativ al orașului Baia Mare, iar prin punerea în valoare a acestui parc, s-a format o imagine completă și bine structurată a trecerii de la vechi la nou.

țșșțș

ș

ș

Șțșș

Șț

Șș

țș

Ț

ș

ș

ș

ț

ț