Revista Universul Juridic Nr 8 2019 Paginat Bt O Podaru Sistemul Ablatiunii [620737]

6 OVIDIU PODARU
I. EDITORIAL
DESPRE SISTEMUL ABLA ȚIUNII
ÎN DREPTUL CONTRAVEN ȚIONAL:
O POLITIC Ă INCONSECVENT Ă CU EFECTE STRANII

Ovidiu PODARU1

Abstract

The institution of the positive law that allows the offender to settle the legal administrative
offense by voluntary payment of a significantly low er fine than the one applied in the administrative
offense report (usually half of the legal minimum) within a very short period of time after the
application of the sanction it is known in our lega l system as „the ablation system”. Over time, this
institution has experienced a highly oscillating evol ution: introduced as an exception by Decree
no. 184/1954 (being applicable, therefo re, only when a special text of the law expressly provided this
facility in favour of the offender), with the entr y into force of Law no. 32/1968 (the framework law on
contraventional matters), it became the rule: „the ablation system” became applicable in all cases
unless particular norms expressly excluded its applicat ion in certain situations. Then, with the entry
into force of the new contraventional law – O.G. no. 2/2001, „the ablation system” has become
applicable only as an exceptio n and only if this possibility wa s expressly stipulate by specific
contraventional laws. Finally, through Law no. 203/ 2018 „the ablation system” has again become a
principle of contraventional law, applying in al l cases, except the ones where a special law expressly
excludes it.

1 Conferen țiar universitar dr. la Facult atea de Drept a Universit ății Babeș-Bolyai din
Cluj-Napoca. Este titular de curs la Drept administrativ (I) și (II), Drept contraven țional, Dreptul amenaj ării
teritoriului, al urbanismului și al construirii (nivel licen ță), respectiv Probleme speciale de dreptul
urbanismului (nivel master). Publicații principale : (1) Drept administrativ. Vol. I. Actul administrativ (I).
Repere pentru o teorie altfel, Ed. Hamangiu & Ed. Sfera juridic ă, București, 2010; (2) Drept administrativ.
Vol. I. Actul administrativ (I I). Un secol de jurispruden ță, Ed. Hamangiu & Ed. Sfera juridic ă, București,
2010; (3) Drept administrativ. Vol. II. Drep tul administrativ al bunurilor, Ed. Hamangiu & Ed. Sfera
juridică, București, 2011; (4) Dreptul amenaj ării teritoriului, al urbanismului și al construirii. Vol. IV: Un
deznodământ nefericit: desfiin țarea construc țiilor, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2015; (5) Dreptul admin istrativ.
O concepție. O viziune, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2017; (6) (cu Radu Chiri ță și Ioana P ăsculeț) Regimul
juridic al contraven țiilor. O.G. nr. 2/2001 comentat ă, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2017. Este avocat
(din 1999) în Baroul Cluj. Revista Universul Juridic  nr. 8, august 2019, pp. 6-25

Despre sistemul abla țiunii în dreptul contraven țional… 7
But this oscillating vision of our law called in to question the applicability of „the ablation
system” in some particular situations that will be analyzed below. The conclusion we reached was
that, at the moment, „the ablation system”, as a gene ral principle, should be applied in all situations,
irrespective of the legal instrument of sanctioning administrative offenses, except the cases where it is
expressly excluded and without any doubt. Any do ubtful legal situations therefore benefit the
offender (to whom this facility must be recognized) until the legislator intervenes to the contrary.

Keywords : administrative offense, „the ablation system”, application of the favourable
contraventional law

A. Premisele discu ției

1. Un concept marginalizat
Puține lucruri au, în dreptul contraven țional, o utilitate practic ă mai mare
decât sistemul abla țiunii căci, după cum este bine cunoscut de toat ă lumea, acesta
este utilizat de to ți contravenien ții (chiar dac ă noțiunea le este necunoscut ă). Fie că
își recunosc fapta, fie c ă n-o fac, ace știa achită preventiv amenda diminuat ă pentru
ipoteza nefericit ă a respingerii plângerii formulate împotriva procesului-verbal:
ablațiunea func ționează, așadar, ca o supap ă de siguran ță. Cu toate acestea, nimeni
nu s-a preocupat, pân ă în prezent, dup ă cunoștințele noastre, de o analiz ă
sistematic ă a acestui concept. Intrarea în vigoare a Legii nr. 203/2018 privind
măsuri de eficientizare a achit ării amenzilor contraven ționale
2 care-l bulverseaz ă,
constituie o ocazie ideal ă pentru o analiz ă mai atent ă a ablațiunii, așa cum a
evoluat ea de-a lungul istoriei sale. C ăci, așa cum vom ar ăta mai jos, stabilirea „în
orb” a acestui sistem ca reprezentând principiul în materie (iar nu excep ția), adică
fără o analiz ă serioasă a reglement ărilor speciale asupra c ărora urmeaz ă a-și pro-
duce efectele, conduce uneori la consecin țe cel puțin bizare.

2. O surs ă terminologic ă incertă

Potrivit DEX, substantivul „abla țiune” are trei sensuri distincte: „1. Transpor-
tare (prin ac țiunea vântului, a apelor sau a ghe țarilor) a materialului rezultat în urma
dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgical ă a unui organ, a unui membru
al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care str ăbate
atmosfera cu mare vitez ă pierde din substan ță, devenind incandescent prin frecarea cu
aerul”. Analizând cele trei sensuri și încercând o abstractizare a lor, vom observa c ă
ablațiunea poate reprezenta, în esen ță, două tipuri de fenomene: primul, o pierdere
de „materie”, lent ă, aproape imperceptibil ă, ca efect al ac țiunii unor for țe care
acționează constant ca intensitate și permanent (primul și al treilea sens de mai

2 Publicat ă în M. Of. nr. 647 din 25 iulie 2018.

8 OVIDIU PODARU
sus); al doilea, o înlăturare brusc ă, relativ violent ă, a unei p ărți dintr-un corp uman
afectate de boal ă (sensul al doilea).
În dreptul contraven țional, prin sistemul abla țiunii se în țelege acea facilitate
recunoscut ă de legiuitor contravenientului de a achita jum ătate din minimul amenzii
stabilit prin actul normativ de sanc ționare, într-un termen scurt, cu consecin ța stingerii
răspunderii contraven ționale . Prin urmare, probabil c ă izvorul terminologic îl
constituie cel de-al doilea sens din dic ționarul limbii române: o parte „bolnav ă” a
personalit ăți i j u r i d i c e a u n e i p e r s o a n e ( o b l i g a ția de a r ăspunde patrimonial în
materie contraven țională) este înl ăturată brusc prin plata benevol ă, de către
contravenient, a unei amenzi reduse prin voin ța legiuitorului.

B. O istorie a sistemului abla țiunii: un zigzag curios

1. „Preistoria”: Decretul nr. 184/1954

După cercetările noastre, abla țiunea este o crea ție a sistemului comunist3,
pentru că nici în Codul penal din 1936 (Carol al II-lea)4, nici în Codul de procedur ă
penală din 19365 nu exista. Potrivit art. 17 alin. (1) din Decretul nr. 184/1954 pentru
reglementarea sanc ționării contraven țiilor6: „În cazurile anume ar ătate prin actele
normative [s.n., Ov.P.] , cel care a s ăvârșit contraven ția poate achita pe loc jum ătate din
minimul amenzii respective. În acest caz, orice urmare în ceea ce prive ște amenda, înce-
tează”. Este extrem de vizibil ă precauția reglement ării: cum nu se știe exact gravi-
tatea fiec ărei fapte care constituie contraven ție (căci nu avem o reglementare
unitară, ca în Codul penal abrogat, la acea vreme, de curând), cel mai în țelept ar fi
ca, de la caz la caz, cel care reglementeaz ă contraven ția să recunoasc ă și aplica-
bilitatea sistemului în materie: ablațiunea s-a n ăscut, așadar, ca excep ție. Cert este
faptul că o mică Cutie a Pandorei fusese întredeschis ă: în anumite cazuri, raportul
juridic contraven țional putea fi stins prin voin ța contravenientului și fără un efort
financiar prea mare, c ăci nu exista o propor ție adecvat ă î n t r e g r a d u l d e p e r i c o l

3 Având în vedere inten ția comuni știlor ajun și de puțin timp la putere de a dovedi c ă socialismul
este acea etap ă de tranzi ție înspre comunism (orânduirea social ă perfectă unde prin defini ție nu poate
fi conceput un fenomen infrac țional) în care criminalitatea este redus ă, pe lâng ă măsura principal ă a
dezincrimin ării contraven țiilor (considerarea lor ca fiind o catego rie aparte a faptelor antisociale,
distincte de infrac țiuni), probabil c ă aceștia au gândit o a doua m ăsură: nu numai c ă numărul
infracțiunilor a sc ăzut, dar, și în cazul celor s ăvârșite, drumul spre reeducare al contravenien ților este
mai „scurt”, c ăci sancțiunea (chiar dac ă redusă semnificativ de legiuitor) a fost achitat ă de bunăvoie în
mai multe cazuri decât în orânduirea anterioar ă, „capitalist ă”. Ablațiunea este, a șadar, o „momeal ă”
pentru stingerea benevol ă a raportului juridic contraven țional, astfel încât în primul rând statisticile
întocmite în aceast ă materie s ă arate bine.
4 Publicat în M. Of. nr. 65 din 18 martie 1936.
5 Publicat în M. Of. nr. 66 din 19 martie 1936.
6 Publicat în B. Of. nr. 25 din 21 mai 1954.

Despre sistemul abla țiunii în dreptul contraven țional… 9
social (estimat legal) al contraven ției și cuantumul efectiv al amenzii pl ătite. Dar
asta nu însemna c ă operațiunea nu ar fi fost un troc : contravenientul avea aceast ă
facilitate numai dac ă își recuno ștea fapta. Aceast ă idee rezult ă cu claritate din
coroborarea prevederilor art. 18 din decret: „În cazul când actul normativ ce sanc țio-
nează contraven ția nu prevede posibilitatea pl ății pe loc a minimului amenzii redus la
jumătate sau când cel care a s ăvârșit contraven ția nu achit ă în acest fel amenda, precum și
în cazul prev ăzut în art. 17 alin. ultim, procesul-verbal se înainteaz ă organelor ar ătate în
art. 19” cu cele ale art. 20: „Organele prev ăzute în art. 19 rezolv ă procesele-verbale de
constatare a contraven țiilor, fără citarea p ărților, procedând dup ă cum urmeaz ă: a) dacă
procesul-verbal de constatare a contraven ției este întemeiat, îl aprob ă, aplicând totodat ă și
sancțiunea, printr-o încheiere motivat ă. În încheiere se va men ționa și dispoziția din actul
normativ pe baza c ăreia sancțiunea este aplicat ă”. Astfel, dac ă în esență art. 19 nu face
altceva decât s ă enumere organele administrative care „rezolv ă procesele-verbale”,
adică aplică sancțiunea7, prin interpretarea celor trei texte legale se ajunge la
concluzia c ă sistemul abla țiunii nu se putea aplica decât în ipoteza în care raportul
juridic contraven țional era stins mai înainte ca acesta s ă se fi defini tivat din punct
de vedere administrativ prin aplicarea unei sanc țiuni concrete, propor ționale cu
gradul de pericol social al faptei. Pentru c ă, prin recunoa șterea faptei și achitarea
amenzii, contravenientul stinge direct raportul juridic abstract, legal (c ăci și
jumătate din minimul amenzii este tot un cuantum abstract, apreciat de legiuitor).
În plus, potrivit art. 23 alin. (1) din decret, „Împotriva încheierilor de aplicare a
sancțiunilor [s.n., Ov.P.] și a măsurii confisc ării, precum și de stabilire a desp ăgubirilor,
se poate face întâmpinare în termen de 15 zile de la comunicare”. Prin urmare, simplul
proces-verbal de constatare a contraven ției, lipsit de încheierea de aplicare a unei
sancțiuni, nu era supus vreunei c ăi de atac. Iar abla țiunea, la originile sale, este
strâns legat ă de acest proces-verbal de constatare, lipsit de for ța executorie pe care
i-o dădea încheierea de aplicare a sanc țiunii, singura care era supus ă ulterior, în
caz de nevoie, execut ării silite.
Spuneam, deci, c ă e vorba despre un troc, întrucât acesta este pre țul plătit de
contravenient: sc utirea administra ției publice de orice fel de „deranj” cauzat pe de
o parte de aplicarea sanc țiunii și, pe de alt ă parte, de executarea silit ă a acesteia.
Iată, deci, filosofia socialist ă a sistemului ini țial: în situații atent selectate de auto-
ritatea de reglementare contraven țională, raportul juridic contraven țional se stinge
încă d i n f a z a s a e m b r i o n a r ă, fără aplicarea vreunei amenzi care s ă stabileasc ă
gradul de pericol social concret al faptei . Altfel spus, contravenientul se consider ă
„reeducat” (c ăci achitând benevol o amend ă modică el implicit recunoaște și regretă
fapta) mai înainte ca autoritatea competent ă să plesneasc ă din „biciul” numit
aplicarea sanc țiunii concrete, propor ționale cu pericolul social al faptei …

7 De observat și faptul c ă, la acea vreme, procesul-verbal era un simplu act constatator, c ăci nu
conținea nicio sanc țiune: numai „aprobarea” acestuia, care, totodat ă, și tranșa („rezolva”) raportul
juridic contraven țional, produce veritabile efecte juridice.

10 OVIDIU PODARU
Ulterior îns ă, sistemul abla țiunii a cunoscut o dezvoltare care cu greu mai
poate pune în eviden ță originile sale.

2. Instituirea unui principiu prin Legea nr. 32/1968 pr ivind stabilirea și
sancționarea contraven țiilor8

a) Transformarea excep ției în regul ă. Reglement ările aplicabile
Potrivit art. 25 alin. (1) din lege, „În cazul în care contravenientul achit ă pe loc
agentului constatator jum ătate din minimul amenzii prev ăzute în actul normativ pentru
fapta săvârșită, iar prin contraven ție nu s-a cauzat o pagub ă și nu exist ă lucruri supuse
confiscării, procesul-verbal nu se mai încheie și orice urm ărire înceteaz ă. Plata amenzii se
face contra chitan ță, în care se va specifica contraven ția pentru care a fost încasat ă
amenda” . Apoi, potrivit art. 26 alin. (1) „Dacă contravenientul se angajeaz ă sub semn ă-
tură să achite, în cel mult 48 ore de la da ta încheierii procesului-verbal, jum ătate din
minimul amenzii prev ăzute de actul normativ pentru fapta s ăvârșită, agentul constatator
va face men țiune despre aceasta în procesul-verbal ”, iar potrivit art. 26 alin. (3) teza I
„Dacă contravenientul achit ă în termenul pentru care s-a angajat jum ătate din minimul
amenzii prev ăzute în actul normativ pentru fapta s ăvârșită, orice urm ărire în ceea ce
privește amenda înceteaz ă”. În fine, potrivit art. 27 din lege , „Dispozi țiile art. 25 și 26 se
aplică și în cazurile prev ăzute de art. 9 alin. 2, dac ă contravenientul achit ă pe loc sau, dup ă
caz, în cel mult 48 ore, jum ătate din minimul amenzii prev ăzute de actul normativ pentru
fiecare dintre contraven țiile constatate, f ără ca prin totalizare s ă se depășească maximul
prevăzut pentru contraven ția cea mai grav ă”.
Este foarte probabil c ă ablațiunea a reprezentat un veritabil succes într-un
deceniu și jumătate de aplicare pentru c ă, odată cu intrarea în vigoare a noii regle-
mentări cadru, ea a devenit un principiu de drept contraven țional cu o reglemen-
tare mult îmbun ătățită9. Căci, întrucât textele legale nu f ăceau distinc ție, posibi-

8 Publicat ă în B. Of. nr. 148 din 14 noiembrie 1968.
9 Se pot observa astfel mai multe schimb ări fundamentale de concep ție: (1) în reglementarea
anterioar ă, calea de atac împotriva procesului-verbal er a, în principiu, o întâmpinare (un soi de
procedur ă administrativ ă prealabil ă adresată organului care a întocmit procesul-verbal), situa ția
ajungând în fa ța instanței doar prin cererea acestuia din urm ă pentru încuviin țarea execut ării silite,
cerere adresat ă judecătoriei de c ătre organul administrativ; în cadrul solu ționării acestei cereri era
verificată legalitatea minimal ă a procesului-verbal: „a) dacă fapta celui amendat întrune ște elementele unei
contraven ții sancționate cu amend ă; b) dacă amenda a fost aplicat ă de organul competent; c) dac ă amenda
aplicată nu depășește limitele stabilite pentru sanc ționarea contraven ției respective și d) dacă nu s-a împlinit
prescripția prevăzută î n a r t . 2 2 ” (art. 32 alin. (1) din Decretul nr. 184/1954) . Așadar, elementele
principale ale contraven ției, competen ța de sanc ționare, limitele legale ale amenzii și prescrip ția
aplicării sau execut ării sancțiunii erau considerate ch estiuni de ordine public ă. În noua lege, în primul
rând se disociaz ă competen ța de întocmire a procesului-verbal de aceea de solu ționare a plângerii
(competen ță care, potrivit art. 32-34 din lege apar ține organului ierarhic superior celui care a aplicat
sancțiunea, ca regulă, și, prin excep ție, judecătoriei (dac ă amenda aplicat ă era mai mare de 1.000 lei). (2)
în consecin ță, în reglementarea anterioar ă contravenientul nu avea acces la justi ție în niciun caz, spre
deosebire de noua lege cadru; (3) dac ă în reglementarea anterioar ă competen ța de constatare a

Despre sistemul abla țiunii în dreptul contraven țional… 11
litatea de stingere a obliga ției de a r ăspunde contraven țional exista, pentru contra-
venient, în toate cazurile, fiind necesar ă o normă cu aceea și forță juridică (aceea a
legii), pentru ca principiul s ă fie exceptat de la aplicare. Și întrucât la acea vreme nu
exista un num ăr foarte mare de acte normative în materie contraven țională, foarte
posibil că, prin schimbarea fundamental ă de concep ție, sistemul legal comunist nu
a riscat nimic10.
b) Ce ne spun textele legale: despre tr ăsăturile sistemului abla țiunii
Întrucât reglementarea sistemului abla țiunii a crescut în volum, câteva tr ăsă-
turi ale acestuia au putut fi stabilite ori, dup ă caz, clarificate:
(i) ablațiunea rămâne o modalitate de stingere benevol ă a raportului juridic
contraven țional, cu aplicabilitate extins ă. Ea are, așadar, marele avantaj de a scuti
administra ția de toate dificult ățile colect ării creanței fiscale a amenzii contraven-
ționale. Vechea reglementare avea îns ă o mică problem ă: ablațiunea se aplica
numai dac ă contravenientul achita amenda pe loc! Este foarte clar de ce a impus
legiuitorul aceast ă condiție: pragmatic vorbind, sunt șanse mai mari ca contrave-
nientul s ă cedeze „ispitei” de a achita o amend ă redusă dacă acesta nu are timp s ă
se gândeasc ă. În plus, probabil c ă, la nivel politic și filosofic recunoa șterea săvâr-
șirii faptei trebuia s ă se facă imediat de c ătre contravenient dac ă acesta dorea s ă
beneficieze de clemen ța legiuitorului. Reversul nu era îns ă deloc neglijabil: de
ablațiune se „bucurau” numai cei care și puteau achita pe loc amenda, iar pentru
asta nu era suficient s ă fii înstărit, ci mai trebuia s ă ai asupra ta suma necesar ă.
Pentru că altfel se trecea la „rezolvarea” procesului-verbal și ablațiunea era ocolit ă.
Tocmai de aceea, o prim ă schimbare de optic ă o reprezint ă termenul în care se
poate aplica sistemul: „ pe loc sau în 48 de ore ”. Altfel spus, cum în con știința
colectivă ablațiunea a început s ă fie considerat ă un drept generalizat, dar și o
obligație care trebuie respectat ă (căci, în ipoteza s ăvârșirii unor contraven ții, cea
mai înțeleaptă atitudine este aceea de a apuca mâna întins ă cu generozitate de
sistemul juridic socialist), legiuitorul a extins sistemul atât material (de la excep ție la
regulă, căci și-a confirmat utilitatea), cât și temporal, căci plata putea fi f ăcută atât pe
loc, cât și în următoarele 48 de ore de la întocmirea procesului verbal de contra-
venție. Însă după cum se poate observa doar plata efectiv ă a amenzii determin ă
stingerea raportului juridic contraven țional, nu doar simplul angajament de plată,
care doar amân ă interven ția ablațiunii pân ă la executarea benevol ă a acestuia;
(ii) ablațiunea este un efect al politicii legislative în materie contraven-
țională. Astfel, în niciun caz nu trebuie s ă consider ăm că plata a jum ătate din
minimul legal al amenzii este echivalent ă, ca grad de pericol social, cu fapta
săvârșită;

contraven ției și cea de aplicare a sanc țiunii erau, de principiu, disociate, în noua lege regula se inversa
(același agent constata contraven ția și aplica, totodat ă, și sancțiunea).
10 În mod evident, dac ă ceva ar fi mers prost, oricum putea fi schimbat imediat, chiar în litigiile în
curs, căci Constitu ția în vigoare (1965) nu prevedea un principiu al aplic ării legii mai favorabile în
materie contraven țională.

12 OVIDIU PODARU
(iii) fiind reglementat, prin lege, ca principiu, el nu poate admite derog ări
decât printr-un text care la rândul s ău are for ța juridic ă a legii. Va fi ilegal, prin
urmare, orice act administrativ de reglementare contraven țională care ar excepta,
în cazul anumitor contraven ții, aplicarea acestui principiu11, pentru c ă doar
legiuitorul însu și poate retrage ceea ce a acordat cu titlu de regul ă;
(iv) procedural, fie nu se întocme ște procesul-verbal de contraven ție, fie
acesta este redactat și conține angajamentul contravenientului de plat ă a amenzii
reduse în 48 de ore. În ambele situa ții, orice urm ărire silită a creanței este exclus ă,
prin simpla existen ță a chitan ței prin care se atest ă plata a jum ătate din minimul
legal al amenzii contraven ționale;
(v) din perspectiva instrumentului prin care se constat ă și se sanc ționează
contraven ția, se poate observa c ă, în primul rând abla țiunea este legat ă de acele
situații în care procesul-verbal nu se mai încheie, contravenientul primind doar o
chitanță care atest ă plata amenzii pe loc; prin excep ție, ea este aplicabil ă și în
situațiile în care se întocme ște proces-verbal care con ține și angajamentul contra-
venientului de plat ă a amenzii reduse în termen de 48 de ore de la înmânarea
acestuia. A șadar, în acest moment abla țiunea nu este legat ă de un instrument
anume de sancționare contraven țională.

c) Ce nu spun expres textele legale analizate: raporturile sistemului abla țiunii cu
plângerea contraven țională
Așa cum am observat în ultima edi ție a lucrării noastre12, aceste raporturi sunt
neclare, generând controverse în doctrin ă și jurispruden ță. Dacă contravenientul
achită jumătate din minimul amenzii stabilit prin actul de reglementare contraven-
țională, mai poate formula el plângere contraven țională? Este foarte probabil ca în
varianta ini țială a principiului, reglementat pân ă la abrogarea Legii nr. 32/1968,
această cale de atac s ă fi fost considerat ă inadmisibil ă, inclusiv de c ătre legiuitorul
care nu s-a exprimat clar în acest sens:
(i) dacă contravenientul achita pe loc suma stabilit ă de lege, plângerea
contraven țională n i c i n u a r f a v u t o b i e c t , c ăci procesul-verbal nici nu s-ar fi
redactat, iar chitan ța de plată, așa cum am ar ătat13, ar fi fost „victim ă sigură” în fața
judecătorului, c ăci nu cuprinde men țiunile minimale stabilite de art. 17 din Legea
nr. 32/1968.

11 Desigur, s-ar putea admite legalitatea unor asemenea acte administrative de reglementare
contraven țională în ipoteza existen ței unui text de lege care ar stabili c ă „Prin actul de reglementare
contraven țională se pot stabili situa ții de excep ție, în care contravenientul nu are acest drept/sistemul abla țiunii
nu se aplic ă”. Întrucât, într-o asemenea situa ție, chiar legiuitorul ar delega („împuternici”) admi-
nistrația publică să stabileasc ă situații de excep ție, aceasta a dobândit o competen ță în acest sens.
12 Ov. Podaru, R. Chiri ță, I. Păsculeț, Regimul juridic al contraven țiilor. O.G. nr. 2/2001 comentat ă,
ed. a 4-a, Ed. Hamangiu, 2019, p. 349 și urm.
13 Ibidem, p. 352.

Despre sistemul abla țiunii în dreptul contraven țional… 13
(ii) dacă contravenientul doar s-a angajat s ă achite în termen de 48 de ore
jumătate din minimul special al amenzii, sunt mai multe argumente pentru o
soluție în acela și sens. (ii.1.) în primul rând, ar fi bizar și ar încuraja reaua-credin ță
a contravenientului, dac ă pur și simplu am considera c ă în aceast ă ipoteză ar trebui
adoptată o altă soluție. Pentru c ă ar fi fost suficient pentru contravenient s ă înțe-
leagă că ar fi avantajat dac ă doar promite s ă plătească jumătate din minimul
amenzii pentru a fi avantajat fa ță de contravenientul de bun ă credință care chiar
plătește această sumă; (ii.2.) apoi, dac ă ne gândim c ă suntem într-un alt sistem (nu
în cel actual, democratic), de ce ar face legiuitorul distinc ție între cele dou ă situații?
(ii.3.) în fine, fa ță de situa ția de azi, la vremea aceea contravenientul se angaja s ă
plătească amenda diminuat ă, prin urmare, dac ă nu ar fi considerat c ă e vinovat, de
ce ar fi făcut acest lucru?
Concluzia ar trebui s ă fie aceea c ă, sub imperiul Constitu ției din 1965, Legea
nr. 32/1968 nu permitea contravenientului s ă utilizeze sistemul abla țiunii și, în
același timp, să formuleze plângere contraven țională împotriva procesului-verbal
încheiat în situa ția respectiv ă. Lucrurile aveau îns ă să se schimbe într-un mod
imperceptibil…

3. Retrogradarea sistemului abla țiunii la rang de excep ție prin O.G.
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven țiilor14
O.G. nr. 2/2001 a fost adoptat ă într-un alt cadru constitu țional. Legea funda-
mentală din1991 schimba sistemul din temelii. Dar câ ți dintre pasiona ții de drept
contraven țional au observat acest lucru?
Astfel, potrivit art. 28 alin. (1) din ordonan ță, „Contravenientul poate achita, pe loc
sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dup ă caz, de
la data comunic ării acestuia, jum ătate din minimul amenzii prev ăzute în actul normativ,
agentul constatator f ăcând men țiune despre aceast ă posibilitate în procesul-verbal. În actul
normativ de stabilire a contraven țiilor aceast ă posibilitate trebuie men ționată în
mod expres [s.n., Ov.P.]”. Astfel, se pot remarca dou ă mari schimb ări de concep ție
în noua reglementare:
a) În primul rând pentru a beneficia de facilitatea deschis ă de sistemul abla-
țiunii contravenientul nu este obligat s ă achite amenda pe loc sau s ă-și ia un
angajament formal în acest sens. Altfel spus, dac ă până la aceast ă reglementare
cadru contravenientul avea practic de ales între abla țiune și contestarea
procesului-verbal (agentul constatator co nsemna angajamentul contravenientul de
a achita amenda redus ă în termen de 48 de ore), acum dreptul de a achita o
amendă redusă derivă direct din lege și este independent de orice manifestare de
voință a contravenientului (agentul constatator men ționa în procesul-verbal doar
posibilitatea contravenientului de a recurge la abla țiune). Se prea poate c ă aici s-a

14 Publicat ă în M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001. Ea a fost aprobat ă cu modific ări prin Legea
nr. 180/2002 (publicat ă în M. Of. nr. 268 din 22 aprilie 2002).

14 OVIDIU PODARU
rupt și „tradiția”: cum între timp intrase în vigoare și o nouă Constitu ție (1991) care
instituia, între altele, și principiul aplic ării legii mai favorabile în materie contra-
vențională, nu mai exista niciun motiv s ă se considere c ă, recurgând la sistemul
(mai favorabil) al abla țiunii, contravenientul nu ar mai putea face plângere împo-
triva procesului-ver bal de contraven ție. Căci, pe de o parte, niciun text de lege nu
sugereaz ă măcar acest lucru, pe de alta, achitând amenda redus ă el doar uzeaz ă de
o facilitate legal ă, fără să recunoasc ă practic nimic în materie de vinov ăție.
b) Teza a II-a a textului de lege face ca sistemul abla țiunii să rămână un
„principiu” numai pe hârtie . Pentru c ă, dacă la acel moment (2001) am fi avut un
sistem de drept exact și pragmatic, astfel încât nici legiuitorul, nici administra ția
publică nu ar fi prev ăzut în niciun text de reglementare contraven țională acest
sistem de stingere a r ăspunderii, încrezându-se în „completarea cu dreptul contra-
vențional comun”, din momentul intr ării în vigoare a O.G. nr. 2/2001 sistemul nu
s-ar mai fi aplicat deloc, decât dup ă ce emiten ții actelor de reglementare contraven-
țională nu le-ar fi modificat în mod expres. Realitatea juridic ă româneasc ă însă a
fost întotdeauna în sensul c ă emitentul unei reglement ări cu valoare infralegislativ ă a
simțit mai întâi nevoia s ă reia în mod expres principiul în propria reglementare și
apoi să îl detalieze. Tocmai de aceea, în anul 2001 au existat destule acte
administrative normative care reluau în mod expres ideea aplicabilit ății regulii
ablațiunii15. Dar erau și unele care nu îl prevedeau și pentru care, prin urmare,
aplicarea principiului a încetat. Oricum, abla țiunea a devenit situa ția de excep ție,
căci, pentru a fi aplicabil ă, ea trebuia s ă fie prevăzută în mod expres.
La vremea respectiv ă însă un singur autor16 s-a preocupat, dup ă cunoștințele
noastre, s ă analizeze impactul acestei schimb ări generale de viziune asupra

15 Ne putem întreba în acest moment îns ă dacă atunci când, anterior anului 2001, reglement ările
contraven ționale au stabilit c ă ablațiunea era aplicabil ă, au făcut acest lucru cu con știința că acest
sistem s-ar impune cu orice pre ț sau, dimpotriv ă, doar au copiat reglementarea general ă fără a-și
ridica vreun semn de întrebare cu privire la juste țea acestuia într-o situa ție special ă dată? Probabil c ă
n-o să aflăm niciodat ă răspunsul real la aceast ă întrebare, dar cea de-a doua variant ă pare mai
plauzibil ă.
16 C.-L. Popescu, Posibilitatea pl ății a jumătate din minimul special al amenzii contraven ționale în
termen de 48 de ore, în cazul actelor normative anterioare Ordonan ței guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraven țiilor, în Dreptul nr. 3/2002 p. 3-9. Autorul are o viziune deosebit de interesant ă
asupra acestei chestiuni, sus ținând că întotdeauna o situa ție incertă trebuie interpretat ă în favoarea
contravenientului; prin urmare, pentru acele acte normative anterioare intr ării în vigoare a O.G.
nr. 2/2001 care nu prevedeau expres c ă sistemul abla țiunii s-ar aplica (lucru in util, de altfel, de vreme
ce exista un principiu cu valoare de lege, în acest sens), ar trebui s ă consider ăm că acest sistem s-a
aplicat în continuare. De și azi aceast ă opinie (sau cea contrar ă) nu mai are vreo însemn ătate practic ă,
la nivel teoretic credem c ă totul se reduce la a stabili dac ă noile prevederi ale O.G. nr. 2/2001
referitoare la abla țiunea privit ă ca excep ție au fost de aplicabilitate imediat ă generală (adică s-a aplicat
tuturor situa țiilor și tuturor actelor normative speciale pe care le-a completat) sau, dimpotriv ă, această
aplicare a fost doar una parțială (secvențială), redusă fiind la actele normative speciale adoptate dup ă
anul 2001, cu privire la cele anterioare ac estui moment ultraactivând Legea nr. 32/1968. Și, oricât de
tentantă ni s-ar p ărea opinia analizat ă, credem c ă are un impediment teoretic destul de mare pentru a
putea fi împ ărtășită.

Despre sistemul abla țiunii în dreptul contraven țional… 15
reglement ărilor speciale. Cert este c ă, în acele ipoteze speciale în care sistemul
ablațiunii nu a fost prev ăzut expres, particularii au fost cei care au avut de pierdut
(altfel spus, din aceast ă perspectiv ă a ablațiunii, Legea nr. 32/1968 a fost cea
considerat ă „mai favorabil ă”, cu toate consecin țele care au decurs de aici), a șa
încât, dac ă autorului unei reglement ări contraven ționale i s-ar fi p ărut că situația
contravenientului lipsit de facilitatea invoc ării sistemului abla țiunii este una prea
oneroasă, ori că în lipsa existen ței acestui sistem, colectarea amenzilor la buget era
una slabă, îi era suficient s ă îl prevad ă în acea situa ție special ă. Însă cum legiuitorul
mandatase toate autorit ățile administrative cu competen ță în domeniu s ă facă acest
lucru, recunoa șterea aplic ării ablațiunii era și la latitudinea administra ției, nu doar
a legiuitorului.
În fine, ca o ultim ă observație, s-ar p ărea că sub aceast ă reglementare sistemul
ablațiunii era legat strâns, ca instrument de sanc ționare contraven țională, de
procesul-verbal, de vreme ce art. 28 alin. (1) vorbe ște despre acesta în mod expres.
În realitate, aceast ă chestiune este absolut irelevant ă întrucât: (a) pe de o parte,
acest text general oricum este insuficient pent ru aplicarea sistemului abla țiunii, de
vreme ce acesta nu mai era un princi piu, deci prevederile sale nu ajut ă deloc în
această chestiune; (b) de vreme ce este necesar un text special care să permită
ablațiunea, importante sunt prevederile sale în materie; iar dac ă acesta permite
ablațiunea atunci când s-ar întocmi o „chitan ță”, sau un „proces-verbal”, ori o
„decizie de sanc ționare” etc., atunci exact la ac este acte s-ar fi aplicat abla țiunea.

4. Revenirea la situa ția anterioar ă prin Legea nr. 203/2018 privind m ăsuri de
eficientizare a achit ării amenzilor contraven ționale
Relativ recent, inten ția legiuitorului de a repune abla țiunea într-o situa ție de
principiu s-a manifestat mai clar decât ne-am fi a șteptat. Astfel, pe de o parte art. 28
din O.G. nr. 2/2001 este modificat , acesta revenind în forma din Legea nr. 32/1968,
cu privire la ceea ce ne intereseaz ă – „Contravenientul poate ac hita, în termen de cel
mult 15 zile de la data înmân ării sau comunic ării procesului-verbal, jum ătate din minimul
amenzii prev ăzute de actul normativ, agentul constatator f ăcând men țiune despre aceast ă
posibilitate în procesul-verbal” (practic s-a abrogat teza a II-a a acestui text de lege) ,
iar, pe de alta, este introdus și art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 , potrivit c ăruia:
„De la data intr ării în vigoare a prezentei legi, contravenientul poate achita jum ătate din
minimul amenzii prev ăzute de lege și în acele situa ții în care actul normativ de stabilire a
contraven țiilor nu prevedea expres aceast ă posibilitate” . Astfel, nu numai c ă s-a abrogat
teza a II-a a art. 28, care f ăcea din abla țiune o situa ție de excep ție (abrogare care ar
fi putut trece neobservat ă), dar s-a și introdus acest art. 22 alin. (2) care prevede
expres ideea contrar ă, adică aceea că ablațiunea e aplicabil ă și în lipsa prevederii ei
exprese. În fine, potrivit art. 25 alin. (1) din lege „La data intr ării în vigoare a prezentei
legi, dispozi țiile din actele normative în vigoare care stabilesc achitarea a jum ătate din
minimul amenzii contraven ționale, într-un termen mai mic decât cel prev ăzut la art. 28
alin. (1) din Ordonan ța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven țiilor,

16 OVIDIU PODARU
aprobată cu modific ări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modific ările și comple-
tările ulterioare, se abrog ă”. Așadar, aceste texte de lege nu s-au modificat sub
aspectul termenului în care se aplic ă sistemul abla țiunii, ci s-au abrogat cu totul
prin intrarea în vigoare a noii reglement ări generale. Este o deosebire pe care o
vom analiza mai târziu.
Iată, deci, o atitudine deosebit de generoas ă a legiuitorului… Dar oare suficient
de informat ă? Altfel spus, a știut el exact ce consecin țe atrage aceast ă nouă optică?
Desigur, fiind în dreptul contraven țional, guvernat de principiul legii mai favo-
rabile, răspunsul la aceast ă întrebare nu afecteaz ă deloc aplicabilitatea în prezent a
sistemului abla țiunii, căci, tot așa cum, în anul 2001, reglementarea-cadru mai
favorabil ă în materie a fost Legea nr. 32/ 1968 (legea „veche” se aplica a șadar,
tuturor situa țiilor tranzitorii), în prezen t Legea nr. 203/2018 (legea „nou ă”) este
aceea mai favorabil ă (deci, dac ă până la intrarea în vigoare a acesteia raportul
juridic contraven țional nu a fost stins prin plat ă, voluntar ă sau silit ă, sistemul
ablațiunii devenea de aplicabilitate imediat ă și, prin urmare, raportul juridic de
sancționare putea fi stins cu ajutorul acestuia).
Altfel spus, este în afara oric ărei discu ții faptul c ă după data de 23 august
2018 (Legea nr. 203/2018 a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea în
Monitorul Oficial) sistemul abla țiunii devenea aplicabil în orice situa ție în care
nu ar fi existat vreun text de lege (deci nu și cu valoare infralegislativ ă) care să îl
excepteze în mod expres de la aplicare .
Se mai impune un r ăspuns la o singur ă întrebare suplimentar ă: este condi-
ționat sistemul abla țiunii, dup ă adoptarea Legii nr. 203/2018, de întocmirea unui
proces-verbal (adică actul de sanc ționare contraven țională trebuie, în mod obliga-
toriu, să poarte aceast ă denumire)? Și răspunsul nu poate fi decât negativ, din cel
puțin trei puncte de vedere:
a) în primul rând, argumentul de text – potrivit art. 22 alin. (2) din lege: , „De la
data intrării în vigoare a prezen tei legi, contravenien tul poate achita jum ătate din minimul
amenzii prev ăzute de lege și în acele situa ții [s.n., Ov.P.] în care actul normativ de
stabilire a contraven țiilor nu prevedea expres aceast ă posibilitate ”. Este o exprimare de
maximă generalitate, care nu face vreo distinc ție în func ție de instrumentul juridic
prin care s-a aplicat sanc țiunea amenzii17;

17 Desigur, s-ar putea ridica întrebarea dac ă nu cumva prevederile alin. (2) nu ar trebui legate de
cele ale alin. (1) al art. 22 din lege, potrivit c ăruia „Pentru procesele-verbale [s.n., Ov.P.] întocmite
anterior intr ării în vigoare a prez entei legi, aplicarea și executarea sanc țiunii contraven ționale se supun
prevederilor legale în vi goare la momentul întoc mirii actului de constatare ”. Altfel spus, oare premisa de la
care pleac ă alin. (2) nu se reg ăsește în alin. (1) – aceea c ă actul de sanc ționare este un proces-verbal? Și
aici răspunsul nu poate fi decât negativ: (a) în prim ul rând, normele adunate în Cap. VI al legii
„Dispozi ții tranzitorii și finale” cu greu pot avea o leg ătură logică între ele, chiar dac ă apar în acela și
articol. Bun ăoară, alin. (1) și (2) ale art. 25 au un singur lucru în comun: acela c ă ambele abrog ă norme
preexistente, îns ă o altă legătură logică între ele nu exist ă. Tot astfel și la art. 22, cele dou ă prevederi de
la alin. (1) și (2) au ca singur ă legătură între ele faptul c ă într-un anume fel sunt legate ( și) de exe-

Despre sistemul abla țiunii în dreptul contraven țional… 17
b) în al doilea rând, argumente de ordin teoretic : dacă ablațiunea a devenit un
principiu, atunci el trebuie s ă se aplice în toate situa țiile în care un text de lege nu
exclude expres aplicabilitatea lui într-o situa ție anume. A admite existen ța unor
principii cu aplicabilitate limitat ă echivaleaz ă cu a submina îns ăși ideea de
„principiu”, deci, a genera insecuritate juridic ă, lucru care nu ar trebui admis. Pe
de altă parte, dac ă am avea un act de sanc ționare cu o alt ă denumire, cu privire la
care legea special ă nu reglementeaz ă în totalitate procedura contraven țională
(păstrând, totodat ă, tăcerea cu privire la aplicabilitatea abla țiunii), putem admite,
desigur, c ă O.G. nr. 2/2001 (cu modific ările ulterioare) se aplic ă în completarea
legii speciale în temeiul principiului dup ă care norma general ă o completeaz ă pe
cea special ă acolo unde aceasta din urm ă păstrează tăcerea. Iar dac ă lucrurile stau
astfel, atunci și în materie de abla țiune, sistemul, care reprezint ă principiul în
prezent, dobânde ște deplin ă aplicabilitate.
În continuare îns ă vom analiza toate situa țiile aparte, care ar merita o discu ție.

C. Efectele unei atitudini incoerente

1. Cum ar trebui s ă se manifeste un legi uitor responsabil?

Într-un sistem juridic ca cel existent în România de azi, cu sute sau poate chiar
mii de acte normative care con țin și reglement ări contraven ționale, a schimba
complet abordarea unei institu ții juridice reprezint ă o acțiune cu multe efecte
imprevizibile. Pentru a diminua riscul unor consecin țe nedorite, s-ar impune de
fiecare dat ă o analiză cât mai detaliat ă a implica țiilor schimb ării preconizate asupra
rețelei de acte normative în vigoare. Situa ția schimb ării de concep ție în materia
sistemului abla țiunii a fost observat ă și de Consiliul legislativ care, în avizul dat
proiectului de lege (nr. 203/2018) a tras un semnal de alarm ă:

cutarea amenzii contraven ționale: executare silit ă – primul alineat, respectiv voluntar ă – cel de-al
doilea. În rest îns ă, cele dou ă norme au o aplicabilitate cu grad diferit de generalitate, trebuind s ă fie
aplicate independent, c ăci altfel nu s-ar mai în țelege nimic din acest text de lege: (i) primul alineat
vizează atât aplicarea cât și executarea amenzii, al doilea doar un anumit tip de executare (cea voluntar ă);
(ii) primul se referă numai la situa ția în care actul de sanc ționare a fost deja întocmit la data intr ării în
vigoare a legii, cel de-al doilea – la orice fel de situa ție în care raportul juridic contraven țional nu a fost
stins; (iii) în fine, dac ă primul alineat pare s ă se refere strict la actele de sanc ționare numite
„proces-verbal”, (de și nu putem fi siguri c ă legiuitorul a reglementat în mod con știent aceast ă
limitare), al doilea alineat are o aplicabilitate general ă, la orice fel de act de sanc ționare contraven-
țională; (b) în cel mai r ău caz, dac ă am admite c ă raportul dintre cele dou ă alineate reprezint ă o
chestiune interpretabil ă, vom ajunge la aceea și concluzie, întrucât în dreptul contraven țional orice
îndoială, ambiguitate, incertitudine trebuie s ă profite contravenientului: dac ă legiuitorul vrea s ă fie
altfel, poate stabili acest lucru în mod expres, f ără un efort prea mare. Iar istoria abla țiunii, descris ă
mai sus, ne arat ă faptul că, de la introducerea sistemului în legisla ție, legiuitorul nu a legat niciodat ă
acest sistem de vreun instrument anume de sanc ționare contraven țională (cu o anumit ă denumire
specifică) , f i i n d p r e o c u p a t e x c l u s i v d e v a l o a r e a p e c a r e i – a a t r i b u i t – o l a u n m o m e n t d a t : a c e e a d e
principiu sau, dimpotriv ă, aceea de excep ție.

18 OVIDIU PODARU
„Semnalăm că modificarea art. 28 alin. (1), propus ă la art. 20 pct. 7, are ca efect
schimbarea regulilor aplicabile sistemului abla țiunii, astfel cum acesta este în prezent
reglementat de Ordonan ța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, în prezent, posibilitatea achit ării
a jumătate din minimul amenzii trebuie s ă fie prevăzută în mod expres în actul normativ
prin care se stabilesc contraven țiile. Prin urmare, în cazul în care actul normativ nu
cuprinde respectiva norm ă, contravenientul nu beneficiaz ă de aceast ă posibilitate. Din
modificarea art. 28 alin. (1), propus ă prin proiect, rezult ă că această posibilitate este
acordată contravenientului în toate cazurile, nu doar atunci când actul normativ o prevede
în mod expres. Aceast ă soluție este confirmat ă, de altfel, și de dispozi ția propus ă pentru
art. 24 alin. (2) din proiect, potrivit c ăreia dispozi țiile din actele normative care stabilesc
posibilitatea achit ării a jumătate din minimul amenzii se abrog ă.
Precizăm că, în lipsa oric ăror dispozi ții tranzitorii, ca efect al modific ării art. 28
alin. (1) și al aplicării art. 24 alin. (2) va rezulta, pe cale de interpretare, c ă această posi-
bilitate este acordat ă în privin ța tuturor contraven țiilor prevăzute de actele normative în
vigoare. O astfel de solu ție legislativ ă trebuie îns ă, analizată atent, având în vedere c ă există
un număr mare de fapte pentru care legiuitorul, la momentul stabilirii lor drept
contraven ții, a ales s ă nu acorde contravenientului posi bilitatea de a beneficia de acest
sistem. În cazul în care se dore ște generalizarea acestei solu ții legislative, având în vedere și
necesitatea asigur ării unor reglement ări clare și previzibile, ar fi indicat ca art. 24 din
proiect să cuprindă și o normă din care aceast ă soluție să rezulte în mod expres. Pe de alt ă
parte, în cazul în care se are în vedere exceptarea, în continuare, a unor contraven ții de la
aplicarea acestui sistem, proiectul ar trebui ca, prin dispozi ții tranzitorii exprese, s ă
reglementeze cu claritate acest aspect.
Este necesar ă, de aceea, reanalizarea și completarea corespunz ătoare a proiectului, în
funcție de soluția legislativ ă preconizat ă”.
În esență, suntem în acea situa ție (rară) în care legiuitorul stabile ște expres c ă
va modifica/abroga texte de lege speciale printr-un text cu aplicabilitate general ă.
Prin urmare, ar fi de dorit s ă existe o eviden ță a acestor norme speciale, pentru ca
legiuitorul s ă modifice acele texte în cuno ștință de cauz ă (și, eventual, în urma
analizei, s ă le păstreze pe cele pe care le consider ă de păstrat în aceea și formă).
Aceasta a fost și recomandarea Consiliului legislativ, pe care îns ă legiuitorul a
ignorat-o. În consecin ță, concluzia nu poate fi decât una singur ă, indiferent de
consecințe (de eventualul lor caracter echitabil/just): voința clară a legiuitorului a
fost aceea de a aplica abla țiunea ca principiu în toate cazurile în care nu exist ă
un text de lege care s ă-l excepteze expres. Să vedem îns ă în continuare care sunt
situațiile concrete din sistemul normat iv în vigoare la momentul adopt ării Legii
nr. 203/2018, respectiv cum au fost el e afectate de noua reglementare.

2. A dat oare legiuitorul cu zarul?

Mai întâi vom analiza dou ă situații relativ des întâlnite: (a) aceea a actelor
normative speciale care prevedeau în mod expres c ă sistemul abla țiunii se aplica și
înainte de anul 2018; ap oi, (b) aceea în care reglementarea special ă nu cuprindea

Despre sistemul abla țiunii în dreptul contraven țional… 19
niciun fel de prevedere expres ă cu privire la abla țiune. Dar mai sunt și trei situa ții
diferite, toate de o importan ță deosebit ă în materie contraven țională (în primul
rând prin cuantumul ridicat al amenzilor, dar și prin gravitatea sanc țiunilor com-
plementare), care merit ă atenție. Vom analiza, astfel, pe rând, (c) domeniul
urbanismului și al construirii, apoi (d) pe cel al concuren ței și, în fine, (e) cel al
audiovizualului, fiecare cu particularit ățile sale care merit ă o analiză.

a) Ipoteza-regul ă: situația actelor normative care prevedeau expres posibilitatea
aplicării sistemului abla țiunii
Iată o listă (enumerativ ă) a textelor legale care cuprind urm ătoarea formul ă:
„Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data
încheierii procesului-verbal ori, dup ă c a z , d e l a d a t a c o m u n i c ării acestuia, jum ătate din
minimul amenzii prev ăzute la […], agentul constatator f ăcând men țiune despre aceast ă
posibilitate în procesul-verbal” , cel mai adesea al ături de precizarea c ă, în completare
se aplică prevederile O.G. nr . 2/2001 cu modific ările ulterioare: art. 98 alin. (3) din
Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputa ților, precum si
pentru organizarea și funcționarea Autorit ății Electorale Permanente18; art. 450
alin. (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal19; art. 26 alin. (2) din Legea
nr. 205/2004 privind protec ția animalelor20; art. 76 alin. (3) din Legea nr. 481/2004
privind protec ția civilă21; art. 91 alin. (2) din Legea 107/1996, legea apelor22; art. 43
alin. (2) din Legea nr. 319/2006 a securit ății și sănătății în munc ă23; art. 53 din O.G.
nr. 21/1992 privind protec ția consumatorilor24; art. 83 alin. (2) din Legea nr.
446/2006 privind preg ătirea popula ției pentru ap ărare25; art. 100² alin. (5) din
Legea nr. 448/2006 privind protec ția și promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap26; art. 83 alin. (4) din Legea nr. 137/1995 privind protec ția mediului27;
art. 260 alin. (1)¹ din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii28; art. 28 din Legea
nr. 171/2010 priv ind stabilirea și sancționarea contraven țiilor silvice29; art. 132 din
Legea nr. 295/2004 priv ind regimul armelor și al muni țiilor30.
De menționat și faptul c ă, în materia protec ției consumatorilor, exist ă deja un
proiect de ordonan ță de guvern31 care propune introducerea unui art. V cu

18 Publicat ă în M. Of. nr. 553 din 24 iulie 2015.
19 Publicat ă în M. Of. nr. 688 din 10 septembrie 2015.
20 Publicat ă în M. Of. nr. 531 din 14 iunie 2004.
21 Republicat ă în M. Of. nr. 554 din 22 iulie 2008.
22 Publicat ă în M. Of. nr. 244 din 8 octombrie 1996.
23 Publicat ă în M. Of. nr. 646 din 26 iulie 2006.
24 Republicat ă în M. Of. nr. 208 din 28 martie2007.
25 Publicat ă în M. Of. nr. 990 din 12 decembrie 2006.
26 Republicat ă în M. Of. nr. 1 din 3 ianuarie 2008.
27 Republicat ă în M. Of. nr. 70 din 17 februarie 2000.
28 Republicat ă în M. Of. nr. 345 din 18 mai 2011.
29 Publicat ă în M. Of. nr. 533 din 23 iulie 2010.
30 Republicat ă în M. Of. nr. 425 din 10 iunie 2014.
31 Accesibil la adresa: http://www.anpc.gov.ro/galerie/file/proiecte_acte/2019/proiect_oug_
14012019.pdf.

20 OVIDIU PODARU
următorul con ținut: „ Următoarele acte normative sunt exceptate de la prevederile
alin. (2) al art. 22 din Legea nr. 203/2018 privind m ăsuri de eficientizare a achit ării
amenzilor contraven ționale, publicat ă în Monitorul Oficial, Partea I nr. 647 din 25 iulie
2018, astfel: 1. Ordonan ța de urgen ță nr. 50/2010 privind contra ctele de credit pentru
consumatori, publicat ă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 389 din 11 iunie
2010, cu modific ările și complet ările ulterioare. 2. Ordonan ța Guvernului nr. 21/1992
privind protec ția consumatorilor, republicat ă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.
208 din 28 martie 2007, cu modific ările și completările ulterioare. 3. Legea nr. 363/2007
privind combaterea practicilor incorecte ale comercian ților în rela ția cu consumatorii și
armonizarea reglement ărilor cu legisla ția european ă privind protec ția consumatorilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Pa rtea I nr. 899 din 28 decembrie 2007, cu
modificările și completările ulterioare. 4. Ordonan ța de urgen ță nr. 52/2016 privind con-
tractele de credit oferite consumator ilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modifi-
carea și completarea Ordonan ței de urgen ță a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele
de credit pentru consumatori, publicat ă în Monitorul Oficial, Partea I nr. 727 din 20
septembrie 2016. 5. Legea nr. 258/2017 privin d comparabilitatea co misioanelor aferente
conturilor de pl ăți, schimbarea conturilor de pl ăți și accesul la conturile de pl ăți cu servicii
de bază, publicat ă în Monitorul Oficial al României , Partea I nr. 1032 din 28 decembrie
2017”.
La o prim ă vedere s-ar p ărea că, dacă ar intra în vigoare, acest art. V ar exclude
aplicarea sistemului abla țiunii în materia dreptului consumului. Îns ă, la o privire
mai atent ă, pentru ca o asemenea exceptare s ă fie clară, ea ar trebui s ă fie făcută nu
de la prevederile art. 22 alin. (2) di n Legea nr. 203/2018 (care pare a reglementa
mai degrab ă o situație tranzitorie, aceea c ă principiul abla țiunii este de imediat ă
aplicare în toate materiile) ci de la art. 28-29 din O.G. nr. 2/2001 care reglementeaz ă
într-adev ăr acest principiu. De lege ferenda, s-ar impune ca textul art. V s ă fie
modificat în mod corespunz ător.

b) Ipoteza textelor de lege care nu prevedeau anterior posibilitatea aplic ării sistemului
ablațiunii
Există unele reglement ări care pur și simplu se m ărginesc s ă prevadă faptul că
ele se completeaz ă cu dreptul comun în materie, cuprinzând o prevedere similar ă
cu următoarea: „ Dispozițiile prezentului capitol se completeaz ă cu prevederile Ordonan ței
Guvernului nr. 2/2001 privind re gimul juridic al contraven țiilor, astfel cum a fost aprobat ă
cu modific ări prin Legea nr. 180/2002, cu modific ările ulterioare ”. Intră în aceast ă
categorie bun ăoară art. 57 din Legea nr. 38/2003 pr ivind transportul în regim de
taxi și în regim de închiriere32; art. 22 din Legea nr. 329/2003 privind exercitarea
profesiei de detectiv particular33; art. 14⁶ alin. (2) Legea 102/2005 privind înfiin-

32 Publicat ă în M. Of. nr. 45 din 28 ianuarie 2003.
33 Republicat ă în M. Of. nr. 178 din 12 martie 2014.

Despre sistemul abla țiunii în dreptul contraven țional… 21
țarea, organizarea și funcționarea Autorit ății Naționale de Supraveghere a
Prelucrării Datelor cu Caracter Personal34; art. 16 din Legea nr. 363/2007 privind
combaterea practicilor incorecte ale comercian ților în rela ția cu consumatorii și
armonizarea reglement ărilor cu legisla ția european ă privind protec ția consuma-
torilor35; art. 143 din Legea nr. 272/2004 privind protec ția copilului36; art. 28 din
O.U.G. nr. 96/2003 privind protec ția maternit ății la locurile de munc ă37; art. 43 din
Legea nr. 282/2005 privind organizarea activit ății de transfuzie sanguin ă, donarea
de sânge și componente sanguine de origine uman ă, precum și asigurarea calit ății
și securității sanitare, în vederea utiliz ării lor terapeutice38.
Strâns legate de aceast ă categorie sunt acele reglement ări care nu con țin nicio
prevedere legat ă de raporturile lor cu dreptul comun în materie contraven țională.
Bunăoară, Legea nr. 31/1990 a societ ăților39 care, la art. 270³ stabile ște două
contraven ții, sancțiunea aplicabil ă și organele competente s ă constate aceste contra-
venții. Fără îndoială că, în aceast ă situație, dobânde ște aplicabilitate principiul de
drept potrivit c ăruia legea general ă completeaz ă legea special ă acolo unde aceasta
din urmă păstrează tăcerea.
În aceste situa ții, modificarea de concep ție cu privire la sistemul abla țiunii nu
ridică nicio problem ă deosebit ă, căci reglementarea special ă nu a manifestat vreo
intenție deosebit ă cu privire la acesta, l ăsând totul în sarcina reglement ării gene-
rale. Însă nu avem cum s ă știm dacă această pretinsă „indiferen ță” nu reprezint ă
rezultatul acordului (asentimentului) tacit al legii speciale cu prevederile legii generale: prima pur și simplu nu a reglementat posibilitatea expres ă a aplic
ării
sistemului abla țiunii pentru c ă nu a considerat necesar s ă deroge de la principiul
inaplicabilit ății sistemului abla țiunii în lipsa reglement ării sale exprese. Ulterior
intrării în vigoare a Legii nr. 203/2018 îns ă, pentru a reveni la situa ția anterioar ă, se
impune ca acesta s ă iasă din pasivitate și să reglementeze expres o excep ție de la
aplicarea acestuia. Uneori, îns ă, lucrurile au stat cu totul diferit.

c) Prima situa ție specială (domeniul urbanismului și al construirii): exceptarea expres ă
a aplicării sistemului abla țiunii
Potrivit art. 35 alin. (3) din Lege a nr. 50/1991 privind autorizarea execut ării
lucrărilor de construc ții40, „În măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel,
sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contraven țiilor,
aprobată cu modific ări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modific ările ulterioare, cu
excepția dispozițiilor art. 28 și 29” . Textul a trecut printr-o întreag ă odisee, astfel:

34 Publicat ă în M. Of. nr. 391 din 9 mai 2005.
35 Publicat ă în M. Of. nr. 899 din 28 decembrie 2016.
36 Republicat ă în M. Of. nr. 159 din 15 martie 2014.
37 Publicat ă în M. Of. nr. 750 din 27octombrie 2003.
38 Publicat ă în M. Of. nr. 915 din 13 octombrie 2005.
39 Republicat ă în M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.
40 Republicat ă în M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004.

22 OVIDIU PODARU
(i) mai întâi, art. 35, fost art. 30, modificat prin Legea nr. 453/2001 și Legea
nr. 401/2003 , era alcătuit din 4 alineate, con ținutul alin. (4) fiind urm ătorul: „În
măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile Legii
nr. 32/1968” . În consecin ță, î n v a r i a n t a s a i n i țială, aplicabil ă între 1991-2001 (mo-
mentele intr ării în vigoare a Legii nr. 50/199 1, respectiv a O.G. nr. 2/2001),
sistemul abla țiunii era aplicabil ca principiu, c ăci așa stabilea Legea nr. 32/1968;
(ii) Acest alin. (4) nu a fost modificat sau abrogat expres prin Legea
nr. 401/2003 . Alin. (3) al art. 35, a șa cum a fost modificat prin Legea nr. 401/2003, a
preluat prevederile alin. (4), îns ă cu trimitere la O.G. nr. 2/2001: „ În măsura în care
prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contraven țiilor, aprobat ă cu modific ări și complet ări prin Legea
nr. 180/2002, cu modific ările ulterioare, cu excep ția dispozi țiilor art. 28 și 29”. Altfel
spus, între 26 decembrie 2003 (data intr ării în vigoare a Legii nr. 401/2003) și 15
octombrie 2004 (data intr ării în vigoare a republic ării a doua a Legii nr. 50/1991)
cele dou ă alineate, (3) și (4) au coexistat. Dar, lucru și mai bizar, cum în acel
interval de timp era în vigoare și art. 48 din O.G. nr. 2/2001 potrivit c ăruia „Ori de
câte ori într-o lege special ă sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Legea
nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contraven țiilor, trimiterea se va socoti f ăcută
la dispozi țiile corespunz ătoare din prezenta ordonan ță”, vom constata c ă, din perspec-
tiva abla țiunii, am avut dou ă texte legale care, în cele din urm ă, conduceau la
aceeași concluzie: alin. (3) care f ăcea trimitere la reglementarea cadru f ără a
permite abla țiunea în mod expres (sistemul r ămânând, astfel inaplicabil), respectiv
alin. (4) care excludea expres ( și inutil, pentru moment) abla țiunea de la aplicare.
(iii) dup ă cea de-a doua republicare , au rămas doar prevederile alin. (3) al
art. 30, devenit art. 35 alin. (4) din lege. Îns ă, după transformarea abla țiunii din
excepție în regul ă prin Legea nr. 203/2018, acest text și-a dovedit adev ărata
utilitate, c ăci domeniul construc țiilor a rămas exceptat de la aplicarea sistemului
ablațiunii. Astfel, este de remarcat și faptul c ă această reglementare nu este
abrogată/modificat ă implicit nici prin art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 ,
potrivit c ăruia: „De la data intr ării în vigoare a prezentei legi, contravenientul poate
achita jum ătate din minimul amenzii prev ăzute de lege și în acele situa ții în care actul
normativ de stabilire a contraven țiilor nu prevedea expres aceast ă posibilitate” , pentru c ă,
dacă acest ultim text de lege vorbe ște despre actele normative care nu prev ăd
expres aplicarea abla țiunii, în materia construirii norma citat ă prevede expres
inaplicabilitatea abla țiunii, care este o cu totul alt ă situație juridic ă.
În concluzie, abla țiunea nu se aplic ă în materia contraven țiilor la regimul
construirii doar pentru c ă, dintr-o anomalie juridic ă, exista și anterior Legii
nr. 203/2018 o prev edere (inutil ă la acea vreme) care pr evedea expres inaplicabili-
tatea acestei institu ții în domeniul respectiv, prevedere care, îns ă, a devenit extrem
de activă odată cu ridicarea sistemului abla țiunii la rang de principiu.

Despre sistemul abla țiunii în dreptul contraven țional… 23
d) A doua situa ție special ă (materia concuren ței): doar anumite contraven ții sunt
exceptate de la aplicarea sistemului abla țiunii
Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea concuren ței nr. 21/1996: „Contraven țiilor
prevăzute la art. 53 lit. d) și e) li se aplic ă prevederile Ordonan ței Guvernului nr. 2/2001,
aprobată cu modific ări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modific ările și comple-
tările ulterioare, cu excep ția art. 5, 8, 28, 29, 32 și 34 din O.G. nr. 2/2001, aprobat ă cu
modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modific ările și completările ulterioare” .
Așadar, și în materia concuren ței avem o situa ție similar ă celei întâlnite în materia
construirii, dar cu particularitatea c ă, deși legea reglementeaz ă 12 contraven ții
distincte – art. 53 alin. (1) lit. a) -e), art. 54 alin. (1) lit. a)-b) și art. 55 alin. (1) lit. a)-e),
– prevederea mai sus citat ă, care excepteaz ă aplicarea sistemului abla țiunii, se
referă expres doar la dou ă dintre ele. Concluzia nu poate fi decât aceea c ă, excepția
fiind de strict ă interpretare, celorlalte zece contraven ții li se aplic ă ablațiunea dup ă
intrarea în vigoare a Legii nr. 203/2018 care a ridicat sistemul la rang de principiu.
La aceea și concluzie ajungem și dacă trecem în revist ă istoria abla țiunii în materia
concuren ței:
(i) Potrivit art. 61 din varianta ini țială a legii (1996), „Contraven țiilor prevăzute
la art. 55 lit. b) – e) și la art. 56 lit. d) din prezenta lege41 li se aplic ă prevederile Legii
nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contraven țiilor, cu excep ția art. 25-27”.
Așadar, în cazul acestor contraven ții, încă de la intrarea în vigoare a legii concu-
renței sistemul abla țiunii era exclus de la aplicare. S ă nu uităm că, la acel moment,
ablațiunea era regula. Nici o precizare îns ă despre celelalte contraven ții; ar trebui,
deci, să presupunem c ă, per a contrario, în cazul lor principiul abla țiunii era
aplicabil.
(ii) Apoi, potrivit art. 56 din varianta legii republicat ă (în 2004), „Contraven-
țiilor prev ăzute la art. 50 lit. b)-e) și la art. 51 alin. (1) lit. d)42 li se aplic ă prevederile
Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraven țiilor, aprobat ă cu
modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modific ările și completările ulterioare,

41Art. 55 (Var. 1996) – „Constituie contraven ții[…]: […] b) furnizarea de informa ții inexacte sau
incomplete prin solicitarea f ăcută conform prevederilor art. 5 alin. (4) ori prin notificarea f ăcută conform
prevederilor art. 5 alin. (7) sau ale art. 16; c) furnizarea de informa ții inexacte sau nefurnizarea informa țiilor
solicitate conform prevederilor art. 41; d) furnizarea de documente, înregistr ări și evidențe într-o form ă
incomplet ă în timpul investiga țiilor desfășurate conform prevederilor art. 42 a lin. (2); e) refuzul de a se supune
unui control desf ășurat conform prevederilo r art. 42 alin. (1) și ale art. 43” .
Art. 56 (Var. 1996) – „Următoarele contraven ții […] se sanc ționează […] d) neîndeplinirea unei obliga ții
sau a unei condi ții impuse printr-o decizie luat ă în conformitate cu prev ederile prezentei legi”.
42Art. 50 (Var. 2004): „Constituie contraven ții […]: [.. ] b) furnizarea de informa ții inexacte sau
incomplete prin solicitarea f ăcută conform prevederilor art. 5 a lin. (3) ori prin notificarea f ăcută conform preve-
derilor art. 15; c) furnizarea de informa ții inexacte sau incomplete ori de do cumente incomplete sau nefurnizarea
informațiilor și documentelor solicitate conform prevederilor art. 35; d) furnizarea de informa ții, documente,
înregistrări și evidențe într-o form ă incomplet ă în timpul inspec țiilor desfășurate conform prevederilor art. 36;
e) refuzul de a se supune unei inspec ții desfășurate conform prevederilor art. 36 și 37” .
Art. 51. alin. (1) (Var. 2004): „Constituie contraven ții […] :[…] d) neîndeplinirea unei obliga ții sau a unei
condiții impuse printr-o decizie luat ă în conformitate cu prevederile prezentei legi”.

24 OVIDIU PODARU
cu excepția art. 28 și 29”. Fiind vorba, în principiu, de acelea și contraven ții, legiui-
torul pare a fi consecvent în atitudinea de a ar ăta expres faptul c ă sistemul
ablațiunii nu se aplic ă acestora. Cu precizarea c ă, între timp, prin intrarea în
vigoare a O.G. nr. 2/2001, abla țiunea devenise excep ția: ea putea fi aplicat ă numai
în ipotezele în care un text de lege special permitea acest lucru. În consecin ță, cum
Legea nr. 21/1996 oricum nu prevedea expres asemenea situa ții, două observa ții
merită a fi făcute: (1) prima, aceea c ă, începând cu anul 2001, sistemul abla țiunii nu
s-a mai aplicat deloc în domeniul concuren ței, ca efect al retrograd ării sale de la
rang de principiu la rang de excep ție; (2) a doua, c ă, în aceste condi ții, precizarea
expresă î n s e n s u l c ă la anumite contraven ții sistemul abla țiunii nu se mai aplic ă
rămânea, în principiu, f ără vreun efect juridic.
(iii) În fine, după republicarea legii din anul 2016, î n p r i m u l r â n d v o m
observa c ă excluderea aplic ării sistemului abla țiunii s-a limitat la două contraven ții
(față de cinci, câte fuseser ă anterior), aspect, în sine, lipsit de relevan ță, de vreme
ce, așa cum am ar ătat, sistemul abla țiunii nu se aplica defel în materia concuren ței,
de vreme ce legea nu-l prevedea expres. Apoi îns ă, odată cu modificarea adus ă
domeniului contraven țional prin Legea nr. 203/2018 singura explica ție rațională
este aceea c ă legiuitorul a urm ărit să schimbe optica aplic ării ablațiunii în toate
situațiile, acceptând deci aplicabilita tea sistemului în toate situa țiile (cu excep ția
celor unde exista deja o reglementare în sens contrar), pân ă la o modificare expres ă
care să fie impus ă ulterior.
De altfel, la nivel de principiu, nu pare deloc anormal ca într-o anumit ă
materie (cum este aceea a concuren ței) doar anumite contraven ții să fie exceptate
de la aplicabilitatea sistemului abla țiunii iar altele nu, criteriile de alegere fiind mai
mult sau mai pu țin evidente; este, pân ă la urmă, un element de politic ă legislativ ă.
Pe care, dac ă dorește să-l modifice, legiuitorul este liber s ă o facă, dar în mod
expres și neechivoc.

e) A treia situa ție specială (în materia audiovizualului): aplicarea unui sistem alterat al
ablațiunii
Potrivit art. 94 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, „Prin derogare de la
prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 28 alin. (1) din Ordonan ța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraven țiilor, aprobat ă cu modific ări și completări prin Legea
nr. 180/2002, cu modific ările și completările ulterioare, și ale art. 22 alin. (2) din Legea
nr. 203/2018 privind m ăsuri de eficientizare a achit ării amenzilor contraven ționale, cu
modificările ulterioare, în cazul sanc țiunilor aplicate pentru s ăvârșirea contraven țiilor
prevăzute la art. 90¹, contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data
înmânării sau comunic ării procesului-verbal de constatare a contraven ției și de aplicare a
sancțiunii, jum ătate din cuantumul amenzii aplicate, agentul constatator f ăcând men țiune
despre aceast ă posibilitate în procesul-verbal” .
Iată o altă situație diferit ă de celelalte dou ă, analizate anterior, prin cel pu țin
două trăsături distincte:

Despre sistemul abla țiunii în dreptul contraven țional… 25
(i) În primul rând, sistemul abla țiunii este alterat: raportul contraven țional se
stinge nu prin plata a jum ătate din minimul legal al amenzii, ci prin jumătate din
cuantumul amenzii aplicate. Ideea sun ă mai degrab ă a compromis: pe de o parte,
sistemul abla țiunii este aplicabil; pe de alta, amenda care urmeaz ă a fi plătită nu
este stabilit ă de legiuitor (jum ătate din minimul legal fiind o sum ă cunoscut ă de
contravenient chiar înainte de s ăvârșirea unei contraven ții), ci de agentul consta-
tator, și aproape în toate cazurile va fi mai mare decât cea stabilit ă de ablațiunea
„clasică”;
(ii) În al doilea rând, este vizibil faptul c ă legiuitorul „special” a reac ționat dup ă
intrarea în vigoare a Legii nr. 203/2018 și a modificat regimul abla țiunii care, altfel,
s-ar fi aplicat ca efect al reglement ării generale readuse la ra ng de principiu în 2018.

D. O concluzie general ă. Sau dou ă
Modificarea concep ției despre abla țiune prin Legea nr. 203/2018 a produs o
oarecare incertitudine (insecuritate juridic ă) în sistemul nostru de drept, pentru c ă
anumite norme speciale pur și simplu nu se mai potrivesc cu norma general ă, așa
cum s-au potrivit atunci când sistemul abla țiunii era aplicabil cu titlu de excep ție.
Două idei merit ă reamintite la finalul acestui studiu:
1. de lege ferenda , ori de câte ori (în materia abla țiunii ori într-o alta, oarecare)
legiuitorul inten ționează să schimbe concep ția general ă despre no țiunea în cauz ă,
pentru a evita orice ri scuri, respectiv situa ții interpretabile care ar putea conduce,
între altele, la jurispruden ță divergent ă și, deci, la înfrângerea principiului
securității raporturilor juridice, legiuitorul trebuie s ă analizeze cu aten ție orice fel
de consecin țe cu privire la reglement ările speciale care ar putea fi afectate și, acolo
unde este nevoie, s ă intervină cu dispozi ții tranzitori i exprese;
2. de lege lata , în materia abla țiunii, Legea nr. 203/2018 este, f ără îndoială, regle-
mentarea mai favorabil ă care, în lumina art. 15 alin. (2) din Constitu ție, trebuie
aplicată tuturor situa țiilor pendinte. Prin urmare, pân ă la interven ția expres ă a
unei noi (ulterioare) reglement ări speciale (cum am ar ătat că s-a întâmplat,
bunăoară, în materia audiovizualului), trebuie s ă admitem c ă sistemul abla țiunii
are aplicabilitate în toate situa țiile, cu excep ția strictă a cazurilor în care, anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 203/2018, a existat un text de lege care a exclus în
mod expres aplicarea acestei institu ții, text care, reglementând în esen ță o situație
de excep ție, va fi întotdeauna de strict ă interpretare (neputând fi extins, prin
analogie și la alte situa ții ori contraven ții din acela și domeniu).