REVISTĂ SEMESTRIALĂ ANUL I, NR.2 , iulie, 201 7 [608747]
ERADAS
REVISTĂ SEMESTRIALĂ ANUL I, NR.2 , iulie, 201 7
REPERE
CULTURALE
Colectivul de redac ȚIE:
PROF. BUȚA LORELA -VALY
PROF. BUȚA NELU
Prof. TRIF CĂTĂLIN GABRIEL
REPERE CULTURALE
Revistă de cultură
Colectivul de redacție:
Prof. Buța Lorela -Valy -redactor șef
Prof. Buța Nelu -tehnoredactor
Prof. Trif Cătălin Gabriel – membru
Apare semestrial
Nr.2 ( August 2017)
Murgeni
Județul Vaslui
E-mail: [anonimizat]
Director fondator, Prof. Buța Lorela -Valy
ddDDDDDDDDDDDDDDDDDDDDDDddd
DIRECTOR FONDATOR,
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 3
Prinți și prințese în ipostaze
literare
autor, Buța Lorela -Valy, profesor
Liceul Tehnologic „Ghenuță Coman„
Murgeni, membru Qpoem
G.Călinescu prezintă cu
interes, în romanul Scrinul negru,
viața prinților și prințeselor într -un
moment nu tocmai favorabil acestei
clase sociale, într -un context social –
politic greu de înțeles tuturor.
Romanul aduce în atenția cititorului
imaginea prinților în două ipostaze
diferite – înainte de comunism și
după apariția și instaurarea la putere
a comunismului.
În primăvara anului 1954,
G.Călinescu a achiziționat de la
Talcioc, în împrejurări similare cu
cele înfățișate în roman, o comodă
franțuzească, stil Ludovic al XV -lea,
din lemn de palisandru, cu nuanțe de
roșu întunecat și intarsii de un maron
închis, în formă de ghirlande, din
lemn de trandafir, dar fără chei.
După un timp deschide ușile și
găsește o serie de documente,
scrisori, care -l vor inspira pentru
scrierea noului roman.
Romanul debutează cu
prezentarea străzii Rahmaninov, pe
care autorul o conturează balzacian:
„Strada Rahmaninov era la capătul ei
dinspre lacuri un simplu drum de
țară mergând între un mal de lut și
un șir de castani înalți, pe lângă care
se întindeau gardurile unor case de
pe străzile perpendiculare -răspunzând spre lacul Floreasca…”1
Pe acestă stradă, într -o după -amiază
în decembrie, 1950 „o ceată de vreo
douăzeci de persoane”, se îndrepta
spre cimitir, pentru a lua parte la
înmormântarea Caty -ei Zănoagă,
care murise în mize rie odată cu
căderea unei clase din care făcea și
ea parte.
Autorul prezintă, apoi, ceata
de persoane, prilej cu care face o
imagine fidelă a aristocrației
românești, după instalarea
comunismului.Cei prezenți erau:
prințesa Hangerliu, prințul Valentin
de Băleanu, copilul de doisprezece
ani al Caty -ei, mareșalul Cor nescu,
Antoine Hangerliu, contesa de
Verner -Sternberg, Șerica Hangerliu
–Băleanu, Costică Prejbeanu,
Charles -Adolphe Vasilevs -Lacaris,
Zenaida Manu, Matei -Radu -Mircea
Gaston Basarab, Cucly Iablonski,
Dinu Gaittany, madam Valsamaki –
Farfara, contele Iablonsk i,
generăleasa Cervicev, secretarul
Hangerlioaichii, prințul monsenior
Băleanu și „un om cu o sapă în
mână”, „…primul capitol are rolul de
secvență narativă de încadrare. El se
desface imediat într -un evantai de
microsecvențe, succesiv dezvoltate
de-a lungul întregii acțiuni.(…).
Descrierea apasă cu deosebire
asupra portretului fizic apoi,
romancierul recreează genealogia
fiecărui personaj, desenează
trăsăturile de caracter și sugerează
1 G.Călinescu ,Scrinul negru, vol I Ed.Minerva,
București, 1982,p.5
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 4
un anume tip de comportament.
Rezultă de aici biografiile
amănunț ite ale Șericăi Băleanu, ale
generălesei Cernicov și ale celorlalți.
Fiecare episod narativ are rolul unei
secvențe de întrerupere, de amânare
a explicației și de incitare continuă a
curiozității.”2
Ioanide merge în talcioc unde
găsește scrinul Caty -ei, pe care-l
cumpără, apoi confecționează o
cheie artizanală și descuie unul
dintre sertare, în care găsește o
mulțime de hârtii, poze, documente
ce au aparținut lui Caty și despre
care îi va vorbi madam Farfara.
Scrisorile lui Caty sunt citite
cronologic de că tre Ioanide și aflăm
astfel de marea dragoste a tinerei
pentru Gigi Ciocârlan, despre
aventurile pe care le -au avut, despre
avortul făcut de aceasta la îndemnul
unchiului Alec Zănoagă, despre
moartea tatălui ei și a copilului
acestuia.
Caty câștigă, în ur ma
partajului, averea tatălui său, pe care
o gestionează foarte bine, se
casătorește cu Ciocârlan, care este
numit ministru plenipotențiar la
Buienos Aires, unde se intâlnește cu
Francisco Oster cu care are o
aventură și pe care ea îl va iubi până
la moart e. Caty se dedă la cerințe și
plăceri nesăbuite care o fac să se
simtă puternică, fără a lua în calcul
cheltuielile mari pe care le face.
2 Ion Bălu Opera lui G.Călinescu, Ed.Lira, București,
2001 Întoarsă în țară are o aventură
cu Max Hangerliu, cu care -l va face
pe Filip. În cele din urmă, adunarea
mai multor da torii va duce la
demisia și sinuciderea lui Ciocârlan,
pe care l -ar fi putut salva Tilibiliu,
dar din ură față de acesta pentru
relația pe care Ciocârlan o avea cu
soția sa, Emmi, nu intervine.Tilibiliu
duce apoi plicul, cu testamentul scris
de Ciocârlan, Caty -ei, spunându -i
simplu: „A fost prea târziu”.
Imaginea prinților este, parcă,
dezumanizată, prin pierderea
averilor și decăderea acestora. Sunt
trecuți la rangul inferior, poate doar
pentru a le servi o lecție de viață.
Preimesc slujbe dintre cele mai
umile, zidar, filatoare, portar etc.,
pentru care sunt recunoscători.
Un astfel de personaj este și
Filip Hangerliu, pe care Ioanide îl
găsește pe scări. Află de la acesta că
este dornic să muncească, să se facă
zidar. Fiind invitat acasă la Ioanide,
Filip vede scrinul negru al mamei
sale. Aflând că Filip cântă la
clavecin, Ioanide îl sfătuiește să
urmeze această carieră, dar tânărul
consideră că această meserie nu e
demnă pentru un Hangerliu, care se
trage din neam domnesc.
Schimbarea sistemului face ca
boierimea să fie surprinsă într -un
mod inedit, ilar : Zizica Conachi
„îmbrăcată cu o rochie ordinară de
stambă” este „crescătoare de pui de
găină ieșiți din clocitoare”, Ștefănel
Dudescu „un tânăr cu șapcă gri” se
declară „vânzător de zarzavat”, Gicu
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 5
Bărcă nescu -dansator la operă, iar
Lotte Bellio -corist. Se aflau printre
ei și sportivi și instrumentiști.
Instalarea comunismului apare
odată cu abdicarea regelui Carol al
II-lea, pe 6 septembrie 1940, din
acest motiv interesul aristocrației
sporește pentru ce i din Mișcare, pe
care-i consideră cei ce vor readuce
vremurile trecute. Gavrilcea se
căsătorește cu Meme, sora lui
Antoine Hangerliu print -o „decizie
politică irevocabilă”, adunând pentru
acest eveniment diverse sume de
bani „donate” de cei înstăriți.
Chiar și aceste locuri de muncă erau
obținute cu intervenții. Gaittany vrea
să intervină pe lângă Dragavei să -l
angajeze pe Antoine ca electrician,
iar pe mareșalul Cornescu în calitate
de portar.
Toate personajele sunt atinse
de stabilizare, pierd mulți bani, iar
casele le sunt naționalizate. Același
lucru se întâmplă cu Demirgian care
moare după pierderea banilor.
Caty își vinde pe rând diferite lucruri
din casă printre care tablouri,
covoare, pantofi, rochii, trecând în
final la lucrurile lui Ciocârlan apoi
se îmbolnăvește de cancer și dă spre
adopție pe Filip Hangerlioacei, Filip
fiind considerat fiul lui Max
Hangerliu.
Finalul romanului reunește
cele două planuri. Ioanide își
împlinește visul de a face o
construcție măreață: construiește
cartierul munc itoresc și se pregătește pentru un oraș al
minerilor.
Filip rămăne să se facă muncitor ,
după ce Gavrilcea murise în munți în
lupta cu varul său, iar Hangerlioaica,
devenită maica Maximilia, rupsese
orice legătură cu lumea.
Romanul, unul controversat,
își capătă valoarea sa autentică,
prezentând o clasă socială, într -un
moment considerat final al existenței
sale.
În Scrinul negru exponentul
aristocrației, este Caty Zănoagă. Prin
jurnalul ținut de Caty suntem
proiectați într -un timp trecut, un
timp de glor ie al aristocrației în
raport cu timpul romanului, care este
cel al degradării și decăderii politice
și economice a clasei. Timpul
prezentat e cel al anilor imediat
următori războiului.
Din „ scrinul negru ” apar, ca
dintr -un simbolic cavou al trecutului,
realități și personaje care compun o
formă caracteristică unei societăți ce,
prin natura ei, schițează tot ce e plat
și inferior în om. Scrisorile sunt
documente ale unor existențe
anterioare și conturează pe lângă
întâlnirile amoroase ale Caty -ei și
atroci tățile unui răzoi inutil și
nedrept.
Tehnica prezentării paralele a
două timpuri existențiale dă
posibilitatea cititorului să confrunte
cele două moduri de existență.
Lumea prinților și a
prințeselor pare că moare , sperând
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 6
la o întoarcere grandioasă „ a
timpurilor acelea frumoase” .
„Scrinul negru realizează o
adevărată disecție în lumea veche,
învinsă și depășită, a aristocrației de
sânge sau de bani, robită
monstruoasei orânduiri, și ca atare
sărăcită sufletește, găunoasă,
filistină, lașă și oportunistă
politicește, cosmopolită și mimetică
în comportamentul ei social.
Pentru clasa aristocratică
autorul pregătește încadrarea în
muncă , printre filatoare, portari,
muncitori în uzină sau reparatori
radio. Filip, ultimul din neamul
Hangerliilor rămâne deruta t, deși cu
dorința „de a munci”. Ironia cu care
autorul își tratează toate aceste
personaje este de natură filozofică.
Azi, omagiu scriitorilor slujitori ai
uniformei albastre
autor, poeta Gabriela Ana Balan,
membru Qpoem
1. Vasile Chelaru – "Jocul de-a
viața" – manualul dragostei pentru
frumosul din om
Sunt momente în care viața se
joacã, ne așterne la picioare stânci
sau flori, ne pune coroana regalā sau
coroana de spini. Uneori urcãm
munți alteori coborâm în cascade în
jocul de -a viața, dar atu nci când
rāmâne în urmã o carte, suntem
învingãtori! Am primit în dar cartea
"Jocul de -a viața" (Ed Sfera, 2017), semnatã de un autor învingãtor –
Vasile Chelaru, despre care aflu, cu
bucurie, din Postfața semnatã de prof
Gruia Novac, cã și -a descoperit deja
drumul în literaturã și nu are
trebuințã de busolã.
Fascinatã de ușurința cu care
scrie, descopãr povestea jocului
vieții, cutremurãtor, dureros pânã la
luminã, lumina de lângã, din interior
și de dincolo de noi. Aflu de la
prieteni cã povestea nuvel ei este
realã. Povestea Màlinei… revelația
bucuriei cu miros de citostatice,
povestea sufletului care, în chinuri
groaznice se desparte de trup, scrisã
de un autor aflat el însuși pe culmea
jocului de -a viața, pare scrisã cu
lacrimi din cãlimara sufletul ui. Sub
emoția primei rãsfoiri, rândurile
mele sunt un îndemn la lecturã.
Cartea va fi, sunt convinsā, un
adevãrat eveniment editorial! Mā
trimite cu gândul înapoi, în timp, în
vremurile în care aveam vârsta
eroilor tineri din carte și bântuiam
librãri ile sibiene în cãutarea
volumului "Iarna când au murit
cangurii" de Sorin Holban (1984). Sã
sperãm cā și tinerii de azi vor
redescoperi gustul lecturii!
Atipic pentru scriitorul care
provine din mediul uniformei
albastre – Vasile Chelaru și -a
încheiat r ecent cariera de comandant
de poliție – "Jocul de -a viața" este un
volum cu final anunțat și se înscrie
în eșicherul romanului contemporan
modern sub aripa N.Breban.
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 7
Autorul pune pe tapet într -o
poveste linearã, un destin tragic al
unei liceene, bine marc at în timp și
în spațiu, descris de la apariția bolii
pânã la inevitabila moarte care
închide cortina.
Autorul creeazã în jurul
eroinei personaje puternice de un
realism covârșitor. Magician iscusit
al cuvintelor, jongleazā cu stãri
emoționale profunde.
Cititorule, vei avea puternica
impresie cā în pauza de lecturã vei
întâlni o mamã într -o garã cãrându -și
fata în spinare, sub ploaia de lacrimi
din ochii ei sau într -o stație de
autobuz va pluti o adiere de caldã
îmbrãțișare a tinerilor îndrãgostiți.
Ori vezi un tatã iresponsabil în drum
spre crâșmã! Scriitorul mânuiește
perfect limbajul fiecãrei categorii,
stãpânind termeni medicali de
specialitate sau metoda de
comunicare a generației facebook.
Întrevãd în spatele sudorii cu
care își așterne cuvintele pe fila albã,
o muncã de Sisif depusã în
documentare. "Jocul de -aviața"… "
Un joc secund, mai pur", spunea
poetul Ion Barbu. O carte ca un rug
aprins, în care, într -o simbolisticã
plinā de culoare și forțã ca o bãtaie
îngereascã de aripã peste asfințit ,
eroina în toatã splendoarea ei
juvenilã este un "rug aprins pe un
cub de gheațã"… O carte cu trepte
despre care habar nu avem unde duc
sau când urcã și când coboarā… O
carte în care jocul de -a viața se joacā
pe un singur zar, cu doi pioni: moarte a și iubirea. Cine pierde? Cine
câștigã? Moartea vine, își ia tributul
și pleacã… Rãmâne iubirea și renaște
ca pasãrea Phoenix. O carte
magicã…
Nu o veți citi de pe filele albe
de hârtie ci de pe cer pentru cã e
scrisã cu sânge pe nori și dupā
fieca re cuvânt veți ridica privirea
spre Dumnezeu… îl veți zãri
mânuind frâiele destinelor. O carte
cu final anunțat dar care nu ai vrea
sã se sfârșeascã niciodatā… Ba chiar
pe mãsurã ce se apropie de final, ai
vrea sã se transforme în cartea de
nisip infin itã imaginatã de Borges…
Toatā admirația mea pentru felul în
care autorul își structureazã
volumul.
O carte în care învinge iubirea
din interior, pentru oameni! "Sã
consolidām atunci în memoria celor
care ne -au cunoscut și iubit, ce este
curat ș i frumos în noi", ne îndeamnã
autorul dupã ce mãrturisește cã a
scris cartea " animat de dragostea
pentru oameni și calitãțile lor". Iar
voi, dragi prieteni, nu mai stați pe
gânduri și cãutați de citiți cartea
pentru cã meritã!
Sunt convinsã cā va ajunge pe
treptele de sus!
2. Marinel Gâlcã – Scrisul la rang
de mare artā, sau litera așternutã pe
fila de carte ca un fulg de nea pe
geana iubitei
Autorul volumului de nuvele
Puterea Justiției, Marinel GIlcă,
scriitorul pe care l -am numit atunci
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 8
la debutul editorial, "epic și poetic în
literatură", nu se dezminte, ne
surprinde azi cu o nuvelă intitulată
"Cameleonul" (publicatã în pagina
mea din "Confluențe literare"),
captivantă din start. Experiența
dobândită în peste două decenii în
care a fost ofițer de p oliție își spune
cuvântul laolaltă cu dexteritatea
uluitoare cu care scrie, după
mărturisirea personală, de pe vremea
când era elev la gimnaziu. Suspans,
adrenalină, replici dure, scene de
esență tare, piste false, punct
culminant neprevăzut, analiză
pshih ologică a personajelor creionate
cameleonic, toate se țes cu fir liric,
cu emoție în pânză densă.
Inflexiunile stilistice sunt
specifice mânuirii situațiilor de viață
de esență tare. Replici de o duritate
amară ("Bestiilor , nenorociților,
tună magistratu l oripilat, nici bine nu
s-a răcit femeia în mormânt și voi
sarbatoriți!") se succed printre
descrieri poetice dulci ("Apoi , la
urmă, fâlfâiră ca niște aripi de păsări
rănite și actele de proprietate").
Cititorul își descoperă propriile
emoții, este gata să comenteze, să ia
atitudine – nici nu e de mirare pentru
că Marinel Gîlcă se inspiră din fapte
reale mediatizate.
Culoarea este personalizată și
întâmplările creionate original.
Descoperim dubla personalitate a
personajului principal, Rica.
Paradoxal, fe meia duioasă de la
început devine în final criminal cu
sânge rece care își strigă ura în gura mare. Intriga se modeleză prin
introducerea în scenă a personajului
Julescu (numit de un ofițer Jalescu,
de toată jalea ) un infractor recidivist
care cade în pla sa propriei lăcomii.
Analiza psihologică a
personajelor pornește de la motto -ul
inspirat ales, coboară pe filonul
proverbului popular "lupul își
schimbă părul dar năravul ba"
ajungând la transformări
cameleonice.
Tot paradoxal, dar magistral,
Marinel Gîlc ă găsește noi întrebări la
răspunsuri știute deja, în spiritul
moralei creștine "de ce" -ul său
izvorăște din păcatul biblic ínspre
dreptate.
Avem azi scriitori -polițiști
care își înscriu frumos numele în
genul literar – îi numisem și cu altă
ocazie pe Olgu ța Trifan și Marian
Malciu – care scriu cu un respect
uriaș pentru cititori și aici vreau să îl
regăsiți pe Marinel Gîlcă, pentru că
scrisul său este artă.
Marinel Gîlcă este catalogat
de multe ori ca scriitor de proză
polițistă. Scriitura îl situează mai
presus, în filonul prozei tradiționale
naționale, cu
adânci rădăcini din Slavici,
Rebreanu, Sadoveanu și cu o largă
deschidere spre proza universală
actuală. Ușor ca fulgul de nea în
cădere spre geana însetată de
cunoaștere, scrisul său fascinează
prin sim plitatea și dexteritatea
redării trăirilor sufletești din
complexitatea naturii umane!
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 9
Rândurile mele sunt un preambul la
volumul pe care autorul îl apropie de
tipar.
DUILIU ZAMFIRESCU
– un scriitor necanonic
Prof. Stoica Ana -Maria
Scriitorul Duiliu Zamfirescu,
clasicul aproape uitat, dar nu ieșit
din canon, are dreptul ,,să nu fie
tratat în fugă", deoarece a dat ,,o
lucrare organică, ce nu are seamăn
nici în literatura noastră și nici în alte
literaturi, aceea a studiului unei
societăți întregi", după cum însuși
afirma despre propria creație literară.
Adept al frumosului ,,etern" și ,,pur
", Duiliu Zamfirescu rămâne un
scriitor a cărui ideologie literară se
cirscumscrie formulei clasicității
restru cturate pe specificul cultural al
spațiului românesc, și care se cuvine
a fi recuperate în virtutea unui canon
literar mereu reactualizat.
Duiliu Zamfirescu și -a
păstrat până la sfârșitul vieții, alături
de morga aristocratică și un fierbinte
patriotism, implicat direct și indirect
uneori, în toate dramele româniei
mici și mari, încercând și în parte
reușind, să facă din ciclul românesc
al Comăneștenilor, o icoană a lumii
românești de la sfârșitul secolului al
XIX- lea. ,, Romantic în scris da r
realist în convingeri, Duiliu
Zamfirescu nu -i nici pe departe un
scriitor de rang secund așa cum a fost superficial perceput de o parte a
criticii noastre literare."3
Până acum două -trei decenii
criticii deplângeau lipsa de public a
creației zam firesciene. Un lucru total
neadevărat deoarece best seller -ul
României de dinainte de 1918, nu a
fost alt roman în afară de Viața la
țară. ,, E destul să amintim că între
1898 , anul ediției princeps, și 1922,
anul morții scriitorului, romanul s -a
tipărit într-un tiraj de circa 50. 000
de exemplare."4 Duiliu Zamfirescu
se află printre clasicii cei mai
retipăriți după 1989. ,, Un lucru e
sigur însă de pe acum: lumea
românească îl acceptă și -l recunoaște
fiindcă este tot atât de amesctecat, de
contradictoriu ca și ea. Iar dacă prin
reducție fenomenologică, am pune în
paranteză biografia și ambiția
scriitorului, am obține finalmente o
esență impersonală, un străin ." De
fapt așa s -a simțit și scriitorul nostru,
departe de țară, fiind în permanență
un om între d ouă lumi.
De neînțeles pe de o parte
scriitorul nostru, care aflat în țară
visa spre alte meleaguri, iar odată
ajuns , gândul îi este la glia
strămoșească. ,, Ce fel de sriitor este
cel care, acasă fiind, este fascinat de
alte orizonturi, pentru ca odată
propulsat de soartă spre ele să revină
mental la spațiul originar? Și iarăși
de unde această obsesie a
3 Ion Moise,Mișcarea Literară, Anul I, Nr. 3 –
4,Bistrița, 2002, pag 74.
4 Ioan Adam, Oglindă și modele. Ideologia literară a
lui Duiliu Zamfirescu, Editura Gramar, București,
2001, p.6
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 10
imaginarului la un autor atât de
preocupat de iluzia intensivă a
realității? Sau schimbând planurile,
de unde atâta neliniște și mobilitate,
inclusiv est etică, la un spirit obsedat
de armonie, de sâmburele frumosului
clasic?"5 A căutat în permanență un
spațiu securizat, fiind toată viașa lui
un om izolat. Diplomația i -a oferit
spațiul căutat într -o oarecare măsură,
dar nu l -a ferit de deziluzii.
Această ,, neselectare" a
scriitorului Duiliu Zamfirescu are
cauze multiple, ce ține atât de istoria
literaturii cât și de cea a vieții
literare, iar nereceptarea este o
problemă de critică. Lipsa de priză la
public a autorului are cauze multiple.
Una d intre ele este imaginea de
spelcuit pe care și -a creat -o încă din
tinerețe. ,, Foarte de tânăr, spilcuitul
locatar de la hotel Metropol,
abordează masca boemă a
neînțelesului, a bardului în divorț cu
societatea."6
Altă cauză a nereceptării ar fi
caracterul său dificil. ,, Lipsit de
expansiune, Zamfirescu este alergic
la familiarități. Dur din timiditate
(recunoștea singur într -o epistolă
către Maiorescu, că era un fricos, un
om fără aplomb), el ridică între
sinele vulnerabil și ceilalți o pavăză
protocolară. Își compune, de tânăr, o
estetică a figurii, ba chiar și a
mersului, își impune precum la alt
5 Ioan adam, Oglindă și modele. Ideologia literară a
lui Duiliu Zamfirescu, Editura Gramar, București,
2001, p.5
6 Idem, pag.14 nivel Maiorescu, o lege a
echilibrului, a armoniei, ale cărei
implicații depășesc realitatea
propriului eu."7 Fiind de părere că nu
poți scrie despre ceva ce nu se
găsește în natură, cu o imaginație
firavă, Zamfirescu este ,, un analist
nu un constructor, un observator al
vieții mai degrabă decât demiurgul
unui univers imaginar."8
Un alt motiv ar fi faptul că
Zamfirescu scria contra gustului
publicului de la vremea respecivă ce
era atras de ,, misterul sentimental,
primar și patetic". El dorea să
obișnuiască cititorii cu un alt fel de
operă, cu cărți mai rafinate. ,,Credea
cu toată sinceritatea că romanele lui
le puteau deschide poarta spre
idealitate, spre literatura modernă,
dar nu sesiza niciun ecou."9
Nu este pe placul criticilor
contemporani datorită formulelor
literare folosite și a înverșunării cu
care și le apără.,, Romantic în scris,
dar realist în convingeri, Duiliu
Zamfirescu nu -i nici pe departe un
scriitor de rang secund așa cum a
fost superficial perceput de o parte a
criticii noastre literare."10
Cu Duiliu Zamfirescu s -a
stins ultimul scriitor din scriitorii
noștri, care și -a păstrat puterea de
creație până dincolo de vârsta
maturității. Prin romanele lui și mai
ales prin Viața la țară, Duiliu
7 Idem, p.10
8 Idem,p.11
9 Idem, p.16
10 Ion Moise,Mișcarea Literară, Anul I, Nr. 3 –
4,Bistrița, 2002, pag 74
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 11
Zamfirescu rămâne unul din
scriitorii noștri de mâna întâi și unul
dintre acei care nu s -au învechit
deloc.
Bibliografie :
Adam Ioan, Oglindă și modele. Ideologia
literară a lui Duiliu Zamfirescu , Editura
Gramar, București, 2001
Călinescu George, Istoria literaturii
române de la origini până în prezent ,
Editura Vlad & Vlad Craiova, 1993
Horodincă Georgeta, Duiliu Zamfirescu și
contribuția lui la dezvoltarea romanului
nostru realist, Editura de stat pentru
literatură și artă, București 1956, pag.96
Iorga Nicolae, Istoria literaturii românești
contemporane, Editura Adevărul,
București, 1934
Petrovici Ion, Figuri disparate, Fundația
pentru literature și artă Regele Carol II,
Bucur ești 1937
Lovinescu Eugen, T. Maiorescu și
posteritatea lui critică , Ed. Casa Școalelor,
București, 1943
Moise Ion, Mișcarea Literară, Anul I, Nr.
3-4,Bistrița, 2002,
Manolescu Nicolae, Arca lui Noe, Editura
Eminescu, București, 1980,
Augustin Buzura – Absenții
autor, Buța Lorela -Valy, profesor Liceul
Tehnologic „Ghenuță Coman„ Murgeni,
membru Qpoem
În câteva privințe romanele lui
Buzura se aseamănă. Ele pornesc de
la zugrăvirea unui mediu profesional
sau social în corelație cu problemele
care conver g acestora. În al doilea rând, toate conțin
monologuri și spovedanii pasionale,
datorate unor inși aflați în momente
de criză sufletească și în dezacord cu
lumea. Au fost considerate, din
această cauză, romane psihologice,
mai ales că autorul întrebuințea ză
frecvent procedeele psihologului
modern, confesiunea veritabilă în
ceea ce privește sufletul.
În al treilea rând din punctul
de vedere al timpului orientat la
Buzura, către un fond moral al
trăirilor putem lesne remarca opoziții
etice limpezi ce presup un o
calificare implicită a acelorași
atitudini umane.
Romanele sale sunt aspre și
neîndurătoare rechizitorii și destul
de des, un fel de reîncercare, ce
relevă pe marele pătimaș. Nu sunt
lipsite de farmecul ce dă strălucirea
sau gradualitatea imaginație i,
seriozitatea bogată, plasticitatea
limbii compensează prin gravitate,
rigurozitatea trăirii ideatice.
Nrarea la persoana I implică
monolog interior, introspecție ce
duce la mărturisiri concrete ale
personajului.
Titlul cărții este strtecurat
subtil înc ă din primul capitol ”Toți
și-au dat seama că nu e bine și, mai
ales, nu e practic să mergi împotriva
curentului… Nu se uită nimic, nu
neglija amănuntul ăsta, aparent
neînsemnat. Nu e bine să fii
absent…”, absentul, tema principală
a romanului.
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 12
Medicu l Mihai Bogdan, ca și
prietenul său, Nicolae, încearcă doar
să se autoconserve în interiorul
structurii ”creându -și înșelătoare
alveole în interiorul unui fagure ce
secretă nu miere ci scârbă și oroare
travestite într -o indiferență ca un
refuz. Ecuația re zistenței lor depinde
însă de un parametru aproape
imposibil de cuantificat și anume
așteptarea:” jocul de -a viața și de -a
victoria și de -a normalul într -o lume
de agonie. Timpul trebuie umplut cu
ceva…A aștepta. Da… Cam asta ar
fi…Numai că nu se poa te oricum.. .
Trebuie. Trebuie. Trebuie…”
Imperativul acestei opțiuni
morale este totodată sublim și
nerealizabil. Adică utopic. Chiar
dacă nu presupune acțiune, drapând
lașitatea într -un compromis minor și
preferând extrovertirii revoltei,
însingurarea în autoironie, retragerea
din fața socialului nu poate mântui,
nu reușește o purificare. Refuzul
organic este conștientizat ca
supranormal și chiar resimțit ca un
început de culpă. Bogdan și Nicolae
nu face altceva decât să contemple
această împietrire într-o pasivitate
vinovată. Ei devin prizonierii acestei
boli( schizofrenia), pe care o
cercetează dedicându -se
nevroticului, univers paralel astfel
creat, pe care îl echivalează cu
refugiul îndelung căutat.
De aici și fascinația pentru
discursurile aparen t incoerente ale
bătrânului profesor, vecin de
apartament cu Bogdan. Toate încercările celor doi de a se
împotrivi sucombă într -o fază
embrionară. Cei ca Poenaru,
profesorul, trăiesc în prezent
sacrificând trecutul. Bogdan, însă,
trăiește într -un viitor in cert, dar își ia
ca alibi, acel obsedant împerativ
moral: ”trebuie, trebuie, trebuie”. Cu
toate acestea cuvintele nu sunt
suficiente pentru a modica o
realitate.
Bogdan intră așadar într -o
prelungită hibernare a sufletului,
sacrificând deliberat falsa
temp oralitate pervertită de
”murdăria” vremurilor . El impune
între sinele agresat și extra –
teritorialitatea agresivă, un spațiu
securizat, în care al treilea element al
hologramei morale este timpul de
așteptare.
Etica așteptării constitue în
sine un refugiu, salvarea de la
degradare socială prin absența
deciziei și a implicării în social.
Finalul cărții ne aduce( și pe noi și
pe protagonist), ”cu picioarele pe
pământ”: ”Nebun într -o lume
nebună. Coerent, într -o lu me
incoerentă în care a dispărut și vina
și rușinea.” Răspunde unui bolnav la
o scrisoare – ”Trebuie, trebuie,
trebuie” devine lait -motivul
romanul, dar în absența deciziei,
ideea rămâne o utopie.
Iată ce considera Eugen
Simion despre Absenții : “Prin
neliniștile personajului central,
Absenții se apropie mai mult de tipul
romanului existențialist, deși Buzura
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 13
nu cultivă interogația metafizică și
nici parabola enigmatică. Suspicios,
îngrețoșat de conformism, Mihai
Bogdan este un requentin care caută
o soluț ie de salvare în ironie”.
“Soluția de salvare în ironie”.
Sarcasmul lui Mihai Bogdan
nu capată o asemenea coloratură
decât incidental. Revolta medicului
psihiatru vizează o reformă morală și
e adevarat că, așa cum se întâmplă
cu eroii lui Camus și Sartre, “odată
cu revolta față de inerție și injustitie
se naște conștiința valorii”.
Bibliografie
Ion Simuț, Augustin Buzura – Monografie,
antologie comentată, receptare critică,
Editura Aula, Bucuresti, 2001
Cornel Ungureanu, Proza românească de
azi, Editura Cartea Românească, Bucuresti,
1985
Lucian Raicu, Critica – formă de viață,
Editura Cartea Românească, capitolul II
“Augustin Buzura – Memorie și conștiință.
Eugen Simion, Scriitori români de azi, Vol.
I, capitolul Evoluția prozei/Proza de
analiză: Augustin Buzura.
L-am cunoscut
autor, Florina Varvara
Îl vedeam mere u, trecea prin
fața mea grăbit, îi puteam citi în ochi
o urmă de nesiguranță.
Era un băiat înalt și slab, cu
umeri drepți ce îi țineau corpul în
egalitate precum o balanță. Avea
ceva specific î n privire și îl puteam descrie ca pe un tablou, chiar dacă
nu-l văzusem de prea multe ori.
Din depărtare îi distingeam
chipul sters precum o mângâiere ce –
mi scălda ochii, dar când m ă
apropiam suficient de mult în cât să -i
aud bătăile inimii, acel chip îmi
părea cunoscut, acei ochi
pătrunzători îmi păreau familiari și
uneori mă priveau cu naivitate.
Respirația cal dă îi aburea buza de
sus, care -i cădea falnică peste dinții
proaspeți. Obrajii lui netezi săpați
tehnic în două gropițe adâncite , care
tresăreau la f iecare surâs, păreau
precum două petale fine de trandafir.
Ochii lui căprui conturați de
două sprâncene răzlețe, umbrite ușor
de părul scurt , care îi alunecă pe
ceafa îngândurată, îl făceau să pară
un tânăr melancolic pierdut în lumea
viselor. Urechile lui alungite,
ascunse de păru -i șaten închis păreau
ca niște ceasornice fixe , care nu
pierdeau nici o secundă, nici un
minut de liniște, liniște în care se
pierdea.
Părea matur, între noi era
probabil o diferență mare, dar timpul
nu-și lăsase încă amprenta pe chipul
lui copilăros.
Chiar dacă nu ne vorbisem
niciodată, puteam să jur că -l cunosc.
Îmi era mereu în minte, în suflet,
precum un fior jalnic ce -mi bântuia
corpul.
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 14
E ATÂT DE MULTĂ
LINIȘTE ÎN… PARADOX!
Prof. ENIKő SABĂU
Director adjunct la Școala
Gimnazială ,,Octavian Goga” Cluj –
Napoca, Jud. Cluj
(din volumul ”Între hazarduri și
destin” )
Tot zăbovind prin univers
Las gând și doruri să mă bată
Și simt profund un hău imens,
Absența ta nemotivată.
Nu-mi pot curma un gănd duios,
Care te vrea cu străș nicie
De nu vine, un gând ca să știe
Să mi te chinuie frumos!
O prevestire fie -mi versul
Eu stărui să te văd, iubire…
Cu tulburare -ți dau de știre,
Cu tine lumea -și schimbă sensul!
Ar trebui să fiu mai bună…
Și să mă dăruiesc mai mult
Căci aș fugi în nop ți cu lună
Doar să te văd și să te -ascult!
Cazut tu parcă din senin,
Pe maluri dalbe de pârâu
Dezleagă vremuri care vin
Și legi ținute -n frâu!
Că nu mai știu ce să mai fac
Să te aduc iubite lângă mine… Numai așa -și putea să scap
De gândul ce pe loc mă ține!
Să fur din razele de soare?
Să le -nfășor pe trupu -mi rece..
Să fur parfumul de la floare
Și timpul, care iute trece!?
De ce -am visat că -i soare -ntruna
Când nu poți, nu vrei să mă vezi,
De ce pădurile sunt verzi
Știind că va veni furtuna?
Și ca-n vartejul ei sălbatic
Va șterge tot ce -i stă în drum,
Precum furtuna asta crudă,
Ești crud iubite tu acum!
M-ai necăjit așa adesea
De-aș număra de câte ori…
Te-am răsplătit cu gânduri calde
Și cu grădini întregi de flori!
M-ai umilit în zeci de forme
Eu te-am rabdat de când ne știm,
Când zilele sunt uniforme,
Ești singurul câștig sublim!
Invinsă, absolutului mă rog smerită,
Să-mi înlesnească visul vinovat,
Te-aștept să vii, te caut ratacită,
Primesc supusă imperfectul dat!
Măsor cu pas obișnuit
Și cu ne voia de senin
Parcursul liric, bântuit,
Între hazarduri și destin!
Acum primesc așa puțin
Și nu știu cât am să mai pot răbda,
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 15
Mintea și trupul mi -e-n declin
Și-n paradoxul care va urma…
E atât de multă liniște și -aș vrea să
mor
Oricum de dorul tău mă stin g…
ușor- ușor!
ÎNGERAȘUL TĂU!
Prof. BRĂILEANU SORIN – IONEL
Școala Gimnazială Valea Ierii, Jud. Cluj
(din volumul ”Între hazarduri și destin” )
Te-am cunoscut printr -un miracol
Și te voi însoți în lumea mare,
Cu tine, dragă, viața -i un spectacol,
Că sunt, că ești… nimic nu -i o-
ntâmplare!
Mă amețesc iluzii pure,
Mă joc cu cinice refrene,
Mi-e teamă de reacții dure
În frământările -mi eterne.
Te rog, aproprie -te de mine
Și nu lăsa ce este sfânt să cadă -n
hău…
Adu-ți aminte că ești o minune
Iar eu, sun t…îngerașul tău
Pasiunea Costinei
autor, Florina Varvara
Pe noptiera prăfuită, înlănțuite
în coloane sunt așezate precum
cărămizile într -un zid, cărțile
Costinei de literatură.
Prin lentilele transparente ale
ochelarilor, uitați pe o carte deschisă,
se unduiesc în neștire versurile: ,,De –
ar fi trebuit să trec prin ierburi cu
șerpi ca să ajung până la tine, aș fi
călcat pe șuierul morții mele,
aducându -ți-o să-i închizi ochii”, iar
pe rafturile drepte cărțile mari și
mici, așezate orizontal așteaptă să fie
citite, dar nu acum, deoarece Costina
este pierdută printre rândurile cărții
intitulate ,,Lorelei”, carte cu care și -a
pierdut nopțile și pe care nu o poate
termina, citind în neștire rândurile:
,,Spre Dunăre, La Dunăre, În
Dunăre?…” într ebări le aveau o
sacadare de dans scheletic ,,În/Căci
numai așa putea scăpa de femeia ce
se ținea după el, ca un câine flămând
după o bucată de carne crudă…”
Nu îi venea să creadă finalul
trist al acesteia, dar totuși ochii
obosiți o îndemnau să recitescă , îi
pare rău de sfârșitul tragic, iar
lacrimile îi brăzdară obrajii precum
două săgeți rapide.
Așa este ea, o mică cititoare a
romanelor de dragoste, la finalul
cărora râde sau plânge precum un
copil schimbător.
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 16
Pastel
Moscu Marian, scriitor, membru Qpoem
(Vrancea)
din volumul ”A deschis o floare ochii”
editura Rafet,2011)
Multe aripi, multe frunze,
Albe zile, albe nopți,
Roi de vise și de scuze,
Inimi bune pentru toți
Oamenii ce au nepoți…
Mânuind cu dibăcie
Ale șoaptelor vibrații,
Timpul intră-n veșnicie,
Eu rămân cu gând la alții
Înnoind vechi ilustrații!
Comparație
autor, Nelu Buța, profesor, Liceul
Tehnologic ”Ghenuță Coman„ Murgeni,
membru Qpoem
Un gând inefabil
de tea mă
mi-a cuprins
în timp…viața
zi de zi admir
culeg și număr
petalele căzute
ale unei flori
închipuite…
existau momente
când părea ofilită
a supraviețuit de multe ori
însă nu și -a tratat
îndeajuns patima
suferise prea multe
în același timp
cu mine
cel care mai crede încă
în amăgirea
florii cu o viață
sau a vieții cu o floare…
Șansa
autor, Nelu Buța, profesor, Liceul
Tehnologic ”Ghenuță Coman„ Murgeni,
membru Qpoem
Mi-am luat câteva ceasuri
liber de la viață
și mi -am lăsat inclusiv
gândurile în vacanță
m-am plimbat prin cer
și am privit spre pământ
îngerii făceau recensământul
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 17
sufletelor pierdute
nici nu știu
dacă m -au observat.
Într-un colț întunecat
al unui nor singuratic
la o masă șubredă
cu o carte în față
un înger fericit
citea de zor
pagină după pagină
privindu -l mă luase
fericirea și pe mine
oare de ce?
Curiozitatea de muritor
m-a împins spre el
mi-a dat de înțeles
că știa cine sunt
mi-a arătat pe un ceas
că timpul a trecut
și o ușă prin care
trebuia să trec
unde, habar nu aveam…
M-au trezit seara la apus
voci necunoscute
o durere groaznică
îmi apăsa pieptul
pe noptiera minusculă
din cămăruța mică
era cartea din care
citise îngerul
pe prima pagină
scria destul de mare
“Nu-i timpul să pleci!”
aveam o nouă șansă
era viața.
Sfânta manipulare
Dorina Poenaru, poet și eseist, membru
Qpoem ( Te cuci, Galați)
Cred, din ce în ce mai mult că
orice sursă, informație, cuvânt,
atitudine sau reacție are un scop.
Ascuns sau vizibil, insinuant, ușor
deductibil sau bine plasat în grotele
subconștientului uman, el nu duce
decât la focalizarea spectatorului
asupra a ceea ce crede autorul că -l
avantajează ca imagine sau profit,
ceea ce, în esență, e manipulare. Se
întinde ca metastaza asupra
normalului.
Rudimentară sau titrată,
perfect funcțională în social sau
solitudine, profesional sau afectiv
sugrumă comp ortamentul firesc,
spontaneitatea, exprimarea; e o altă
fațetă a minciunii, minciuna prin
omisiune. De la pruncul de câțiva ani
ce dă spectacole pentru obținerea
atenției până la bătrânul cu
exacerbații ale neputinței fizice într –
o jelanie permanentă, feno menul
ascunde goluri sufletești și
dependența de un anumit tip de
imagine.
E atât de ușor să ne ascundem
după cuvinte " deștepte" sau tăcere.
Nu voi aborda aici domeniul mass –
media unde oricât de implicat ai fi in
descoperirea adevărului acesta
rămâne la n ivelul aspirației și nu
poate fi decât sugestionat.
Mă gândesc la componenta
educațională unde colectivul și
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 18
interesul hydrizează individul din
copilărie prin mini -otrăvirea fiecărei
informații în vederea obținerii unui
ghiveci justificativ.Religia se înva ță
abstractizând istoria, istoria este
servită doar prin prisma concepțiilor
puterii contemporane, literatura este
încorsetată între numele canonice
tăindu -se rădăcinile și bagatelizând
noii lăstari, științele exacte sunt
hiperbolizate ca importanță iar
limbile străine ne oferă abilitatea de
a face cumpărături în spații străine.
Nu spun că toate acestea nu
sunt necesare și totuși: de ce rupem
mesajul hristic de evenimentul
istoric și adevărul mitic, de ce
aruncăm din istorie elementul uman,
de ce codificăm matematica și nu o
abordăm din perspectiva utilizării
zilnice, de ce aruncăm autorii antici
plagiind teme și teorii literare, de ce
nu aflăm despre spiritualitatea altor
popoare învățându -le limba?
Aderăm isteric la teoriile așa –
zis democratice integrativ e dar
ejectăm tradițiile și înțelepciunea
propriului popor.
Și dacă din școală mai
scăpăm, societatea face restul. De la
nevoile primare până la cele elevate
suntem manipulați și manipulatori,
în funcție de nevoia de a îngrămădi
interesul personal în jungl a generală.
O tânără se "tunează", o alta
își folosește chimia dintre pospaiul
de inteligență și feminitate în urcarea
scărilor, profesionistul își păzește
spatele, mediocrul elaborează noi metode de pupat în fund, cel cu
probleme afective se ascunde în
tiparul neînțelesului superior,
viciosul își ascunde sticlele de
băutură după cărțile din bibliotecă
sau palmele date proastei de acasă,
părinții proiectează frustrările asupra
copiilor, copii(ditamai adulți)
justifică alegerile proaste prin
absența abilităț ilor pecuniare ale
părinților, puturosul are doar
preocupări intelectuale,
hiperactivului crede că privirea în
sine e prostie, optimistul e nerealist,
pesimistul e patetic…etc
Tehnologic apare și o specie
nouă, cea prin facebook; pagini
false, profiluri bombastice, cei care
fugăresc citate și expresii rupte dintr –
un context cu autor( de preferință
celebru), erijându -se în
propovăduitori, de la stilul de viață
până la atitudinea în fața
întâmplărilor obișnuite nedorite dar
uneori de neevitat. Auto colante
lipite pe fațade igrasite: frumusețea
poate ascunde rapacitate organică,
verticalitatea compromisuri penale,
sfatul umanitar justificarea unui act
profund inuman.
Cum poți uzita termeni ca
bine, libertate, corectitudine,
empatie, credință, când tu distrug i cu
zâmbetul pe buze vieți în universul
cunoscuților sau aruncându -le în
spațiul public unde pot produce mari
deviații?( Îmi amintesc filozofii
greci care practicau teoria predată și
în somn căci, când spui ceva trebuie
să fii tu acel ceva.)
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 19
Până la un pu nct toate acestea
sunt omenești, supuși greșelii putem
înțelege eronat zeci de situații și
totuși, ne este dat liberul arbitru, e
greu de lucrat și respectat pentru
fiecare dintre noi, noi însă alegem
mereu drumul facil: de la sfânta
măsură către sfânta ma nipulare!
ca într -un vis ating
autor, Buța Lorela -Valy, profesor Liceul
Tehnologic „Ghenuță Coman„ Murgeni,
membru Qpoem
clapa pianului
clară
până la sânge
extrasenzorială durere de sine
așchie în copacul inert
sunet acut
strigătul tău peste umerii mei
dorință
curtea e acum încăpătoare
autor, Buța Lorela -Valy, profesor Liceul
Tehnologic „Ghenuță Coman„ Murgeni,
membru Qpoem
ultimul glas de copil
s-a pierdut pe ulița ce ducea la
fântână
iarba ne ajunge la glezne
semn că bunica
matură până la ziuă
marginea norilor
demult umbra ei
se odihnea la ușa cuptorului să nu mă îngropați lângă el
ne repeta mereu
dar noi am uitat
ca și cum un păcat în minus
ar mai fi contat
Dumnezeu se culcase devreme
autor, Buța Lorela -Valy, profesor Lice ul
Tehnologic „Ghenuță Coman„ Murgeni,
membru Qpoem
la lumina sufletelor
îngerii se joacă de -a baba oarba
sufletul Anei
avea miros de femeie trudită
iarna rupea câte -o bucată
și ne-o împărțea
noi o păstram în sân
ca pe un sărut
uneori trăgeam fiecare de câte -o
parte
până se rupea în fâșii
ea le țesea la loc de fiecare dată
le spăla la râu și le usca precum
maramele
fetelor de măritat
vara și -l ținea sub cerdac
ascultând scâncetul
celor ascunși la rădăcina cireșului
din hat
arareori scotea la iveală
sufletul ei de femeie pe care îl purta
mai ales duminica până la biserică
ca pe cea mai scumpă rochie
din tinerețe
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 20
Doamne, dacă -mi ești prieten…
autor, Spiridon Popescu
(n. 1864 , Rogojeni, Galați – d. 1933 )
Doamne, dacă -mi ești prieten,
Cum te lauzi la toți sfinții,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu părinții.
Doamne, dacă -mi ești prieten,
N-asculta de toți zurliii,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, dacă -mi ești prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu iub ita.
Doamne, dacă -mi ești prieten,
Cum susții în gura mare,
Moaie -ți tocul în cerneală
Și-nainte de culcare
Dă-i în scris poruncă morții,
Când și -o ascuți pumnalul,
Să-l înfigă -n mine, Doamne,
Și să lase -n viață calul.
Dacă nu cer prea mult
Marin Sorescu (n. 29
februarie 1936 , Bulzeșt i, județul Dolj – d. 8
decembrie 1996 , București )
– Ce-ai lua cu tine,
Dacă s -ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai și iad,
Ca să ții niște cursuri?
– O carte, o sticlă cu vin și -o femeie,
Doamne,
Dacă nu -ți cer prea mult.
– Ceri prea mult, îți tăiem femeia,
Te-ar ține de vorbă,
Ți-ar împuia capul cu fleacuri
Și n-ai avea timp să -ți pregătești
cursul.
– Te implor, taie -mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă
mine
O sticlă de vin și -o femeie.
Asta aș dori, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s -ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca să ții niste cursuri?
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 21
– O sticla de vin și -o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
– Ai mai cerut asta o dată, de ce te
încăpățânezi,
E prea mult, ți -am spus, îți tăiem
femeia.
– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiați -mi vinul,
Mă moleșește și n -aș mai putea să –
mi pregatesc cursul,
Inspirându -mă din ochii iubitei.
Tacere, minute lungi,
Poate chiar vesnicii,
Lăsându -mi-se timp pentru uitare.
– Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s -ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai și iad,
Ca să ții niște cursuri?
– O femeie, Doamne, dacă nu cer
prea mult.
– Ceri prea mult, îți tăiem femeia.
– Atunci taie -mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul și raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aș face drumul dintre rai și iad
degeaba.
Cum să -i sperii și să -i înfricosez pe
păcătoșii din iad,
Dacă n -am femeia, material didactic,
să le-o arat?
Cum să -i înalț pe drepții din rai,
Dacă n -am cartea să le -o tălmacesc?
Cum să suport eu drumul și
diferențele
De temperatură, luminozitate și
presiune
Dintre rai și iad,
Dacă n -am vinul să -mi dea curaj?
Am zărit lumină
de Marin Sorescu (Poezia a fost pusă pe
note de Nicu Alifantis în piesa "Nu te
deranja", din albumul "Voiaj.")
Am zărit lumină pe pământ,
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți.
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc, nu -mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Și atâta lumină încât
Crește iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă
iubești.
O cafea neagră voi servi, totuși.
Din mâna ta.
Îmi place că tu știi s -o faci
Amară.
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 22
Lectură de plăcere – Ura de
Cornel George Popa
Prof. Buța Lorela -Valy
Ura, romanul lui Cornel
George Popa, l -am achiziționat în
urma lecturii unei frânturi de text din
întregul romanului. Primele pagini
m-au copleșit. Amintiri
adolescentine mi -au invadat mintea.
Scenele în care băieții se lăudau cu
bătaia încasată, m -au cutremu rat.
Simplitatea narării din
perspectiva personajului, pierdut
printre băieții dintr -un cartier ieșean,
mi-a amintit de P. Coelho (sper ca
autorul să nu se supere pe mine).
Frumusețea textului este complexată
doar de ușurința cu care se citește
romanul.
După lectura primei părți, am
fost puțin speriată. Dacă știu ce vor
face băieții la maturitate, mai pot citi
restul cu interes? Ei bine, da. O altă
etapă a evoluției firești -remarcarea
fetelor. Uneori, naivitatea băieților,
surprinsă atât de frumos, te fac e
părtaș la acțiune.
Ești aievea lângă ei, te amuzi
sau întristezi. Captivant până la final.
P.S. Păcat că nu am citit romanul la adolescență – aș fi știut ”de ce plâng
băieții câteodată”.
Autorul declară: ”Și mie, să
știi, mi -a făcut plăcere să -l scriu, de
aceea am făcut -o cu poftă și într -o
viteză dementă. Și, repet: totul, totul
e inventat, totul. Însă și toate, toate
numele personajelor sunt reale.
Practic, mi -am dăruit o vară de
neuitat, o vară cum n -am avut
niciodată.” (Cornel George Popa)
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 23
Lectură de plăcere Umbrele
Transilvaniei -Alexandru V. Dan
Prof. Buța Nelu
Apărută la editura Eikon,
București, 2016, cartea a avut un
real succes. Compusă din nouă
povestiri scurte bazate pe legende
românești, cartea își dorește să aducă
în fața cititorului legendele uitate ale
românilor.
”Dragă frate, am lăsat la sfârșit
ceva ce simt ca ar trebui, până la
urmă, să -ți destă inui, deoarece
numai pe tine te am atat de apropiat
încât să fiu sigur că nu mă vei crede
nebun – în orice caz, nu î nainte de a –
ți da toată silința să cercetezi cu
atenție cele ce -ți voi spune.
Mărturisesc că, inițial, am avut
o reținere dacă să îți fac cunoscută
tulburătoarea experienț a pri n care
am trecut sau, dimpotrivă, să o trec
sub tăcere pentru totdeauna. Fiindcă ,
vezi tu, unii d intre noi au, se pare,
nevoie să vadă cu propriii lor ochi
întunericul cel mai adânc pentru a putea înțelege cu adevarat lumea și
viața…” (Alexandru V. Dan)
Importanța strategiilor didactice
în procesul de învățământ
Autor, Trif Cătălin Gabriel
Strategii didactice – reprezintă
expresia unității organice a
metodelor, procedeelor, mijloacelor
de învățământ și a modurilor de
organizare a învățării (frontal, pe
grupe și individual), în derularea lor
secvențială, pentru atingerea
obiectivelor instructiv -educative.
Strategiile didactice stabilesc
modul în care elevul este pus în
contact cu noul conținut, în vederea
personalizării și individualizării
acestuia. Astfel, dacă în didactica
tradițională conținutul
învățământului reprezenta ansamblul
cunoștințelor, priceperilor și
deprinderilor dintr -un domeniu, pe
care elevii îl dobândesc în școală, în
didactica modernă , conținutul
învățământului cuprinde ansamblul
cunoștințelor, abilităților,
strategiilor, atitudinilor,
comportamentelor, competențelo r
dintr -un domeniu, proiectate în
documentele școlare oficiale, care
vizează stimularea personalității
(Dulamă, 2010, apud.
http://www.asociatia -profesorilor.ro
/strategii -didactice -interactive –
utilizate -in-cadrul -lectiilor -de-
geografie.html, accesat la
24.03.2015).
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 24
Conceptul de strategie
didactică este un termen unificator,
integrator, care reunește sarcinile de
învațare cu situațiile de învățare,
reprezentând un sistem complex și
coerent de mijloace, metode,
materiale și alte resurse educaționale
care vizează atingerea unor
obiective. Ea este necesară în orice
act pedagogic, ocupând un loc
central în cadrul activității didactice,
deoarece proiectarea și organizar ea
lecției se realizează în funcție de
decizia strategică a profesorului. Ea
este concepută ca un scenariu
didactic complex, în care sunt
implicați atât „actorii” predării –
învățarii, cât și condițiile realizării,
obiectivele și metodele vizate.
Astfel, st rategia prefigurează traseul
metodic cel mai potrivit, cel mai
logic și mai eficient.
Prin urmare, cea mai adecvată
strategie didactică este aceea care
asigură învățarea de către toți elevii
participanți, într -un timp cât mai
scurt, pentru abordarea unei s ituații
concrete de predare și învățare,
putându -se astfel preveni erorile,
riscurile si evenimentele nedorite din
activitatea didactică.
În calitatea lor de elemente
faptice, este evident că metodele
sunt cosubstanțiale strategiilor
didactice. Cu alte cuv inte, strategia
nu se confundă cu metoda sau cu
metodologia didactică, deoarece
acestea din urmă vizează o activitate
de predare -învățare -evaluare, în timp
ce strategia vizează procesul de instruire în ansamblu, și nu o singură
secvență de instruire.
( Ext ras din lucrarea de licență – Specificul
strategiilor didactice utilizate în predarea
învățarea în ciclul primar)
PREDAREA INTEGRATĂ – O
NECESITATE ABSOLUTĂ?
Blasciuc Gabriela, profesor la Colegiul
Tehnic”Al. I. Cuza” Bârlad, jud. Vaslui
În învățământul românesc
actual este din ce în ce mai clar cât
de importantă și necesară este
orientarea profesorului către o
predare integrată care să succite
interesul și să satisfacă nevoile de
cunoștere ale elevului actual.
Definirea conceptului de
curriculum integr at a fost anticipat
încă de la 1700 de către J.J
Rousseau, care, pe lângă imaginea
romantică asupra elevului și învățării
naturale, susține nevoia unui
curriculum construit pe baza
necesităților și intereselor copilului,
pornind de la experiențe zilnice,
specifice vieții cotidiene. În aceeași
perioadă, J. Fr. Herbert (1776 -1841)
vorbește despre necesitatea
transferului de cunoștințe de la o
materie la alta, prin ”corelarea
materiilor”.
În contradicție, aceeași
perioadă, cuprinsă între 1875 și
1910 (cf. K lein, 2001) a fost în fapt,
una a ordonării curriculumului, a
structurării și organizării acestuia
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 25
după criteriul disciplinelor care se
aflau, la rândul lor, în plin proces de
consolidare, dezvoltare sau
structurare.
La începutul anilor 1900, a
apărut cure ntul progresivist în
educație, care, generalizând ideile
unor autori a făcut un pas către ceea
ce se numește abordare integrată a
curriculumului.
Mai târziu, contribuțiile aduse
de Meredith Smith sau John Dewey
încep să ofere valoare mișcării
propice int egrării curriculumului. J.
Dewey avertizează că structura
disciplinelor tradiționale nu ar trebui
să dicteze curriculumul. Învățarea în
școli trebuie să fie una de tip
experiențial, focalizată pe rezolvarea
unor probleme specifice vieții de zi
cu zi. Inter esele celor ce învață și
nevoile sociale pot ”împinge”
învățarea dincolo de discipline.
Una dintre transpunerile
exemplare ale teoriei lui Dewey la
nivelul practicii pedagogice este
realizată de William H. Kilpatrick,
care, prin lucrarea The Project
Method (1918), a generat un
puternic entuziasm pentru abordările
interdisciplinare în multe școli din
SUA. Această opțiune este susținută
și de Alfred North Whitehead, care,
încă din 1929, susținea: ”Soluția
asupra căreia insist este de a eradica
lipsa fatală de conexiune între
discipline, care omoară vitalitatea
curriculumului nostru modern.
Există un singur obiect de studiu pentru educație, și acela este
VIAȚA, în toate manifestările sale”.
În aceeași direcție se înscrie și
remarca ușor ironică pe care o face
Lionel Elvin (1977, în Jacobs, 1989,
pag. 2): ” Când mergi pe -afară,
natura nu te pune față în față, pentru
trei sferturi de oră, numai cu flori și
în următoarele trei sferturi numai cu
animale”. Problema pe care încearcă
să o sesizeze autorul este dublă:
rigiditatea și izolarea curriculumului
disciplinar, pe de o parte, și lipsa de
flexibilitate în gestionarea timpului
școlar, pe de alta. Predarea
interdisciplinară este prezentul și
viitorul învățământului și al
educației globale. Folosit de multă
vreme, î n multe state europene și nu
numai, învățământul organizat
interdisciplinar și evaluarea pe baza
de competențe formative și mai puțin
informative, își dovedește și culege
beneficiile. Tânărul de mâine trebuie
să știe cum, de ce și ce face în
anumite situaț ii reale din cotidian.
În lumea alertă în care ne
găsim, angajatorul va fi interesat de
ce știi să faci, de competențele
asimilate pe parcursul anilor de
școală, și mai puțin de cunoștințele
teoretice asimilate. Din păcate,
sistemul de învățământ din Româ nia
este deficitar și încearcă prin mișcări
timide să acopere decalajul imens
între rezultatele obținute de sistemul
nostru și cele europene și nu numai.
Reformele adoptate pe
parcursul anilor de decidenții
politici, aproape inexistente, sau
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 26
doar de formă , fără măsuri radicale
și lipsa de finanțare a sistemului de
învățământ a condus la exodul
intelectualității românești, precum și
al tinerilor studenți în afară țării,
acolo unde, deși muncesc de zece ori
mai mult, au bucuria ”utilității” și
răsplata mun cii lor.
Predarea integrată este
necesară în toate domeniile de
învățare, dar mai ales în domeniul
” Matematică și științe”. Domeniul
Științe – include atât abordarea
domeniului matematic, prin
intermediul experiențelor practice,
cât și înțelegerea naturii, ca fiind
modificabilă de ființele umane cu
care se află în interacțiune. Accentul
cade pe concretizarea ideilor
matematice în experimente,
utilizarea lor împreună cu alte
concepte și elemente de cunoaștere
pentru rezolvarea de probleme,
pentru ex primarea unor puncte de
vedere, pentru creșterea clarității sau
relevanței unor mesaje.
Abilități și competențe
asociate demersurilor de investigație
științifică cum ar fi observarea,
generarea de ipoteze, generarea de
alternative, conceperea și realizare a
de experimente pot fi dobândite de
elevi când sunt puși în contact cu
domeniul cunoașterii naturii, prin
activități simple sau experimente
complicate.
Pentru a putea înțelege natura în
complexitatea ei, se impune studiul
acesteia din perspectivele mai m ultor
științe: chimie, fizică, biologie și geologie. În ansamblul acestora,
chimia este un domeniu important,
având ca obiect de studiu elementele
chimice, combinațiile lor simple și
compuse, transformările substanțelor
și legile care le guvernează.
Preze ntă constant în viața
noastră cotidiană (sănătate, locuință,
energie, transport, alimentație),
chimia este esențială în propria
noastra existență, pentru că studiază
reglarea funcțiilor vitale ale
organismului uman: activitatea
musculară și nervoasă, diges tia,
respirația, reproducerea, văzul și
gustul.
O lecție integrată este
dinamică, profesorul stimulând
participarea activă a tuturor elevilor.
Pentru a observa beneficiile acestui
mod activ de predare -învățare există
un număr mare de lucrări de
cercetare (Olson, 1962; Toews,
1979; Vinelli et al., 1979; Judson,
2013; Killian et al., 2014; Korte et
al., 2016) . Un loc distinct și central
în predarea integrată, se acordă
experimentului de laborator
(Hofstein and Lunetta, 2004;
Hofstein and Mamlok -Naaman,
2007; Rhees, 2013) . Într-adevăr,
elevii pot observa fenomenele
chimice prin activități proprii, pot să
le verifice și aplice în practică, ceea
ce permite interpretatea fenomenele
observate la un nivel mental
superior.
Mai mult, experimentul de
laborator permite achiziționarea de
aptitudini practice științifice, care
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 27
cresc interesul și motivația elevilor
(Hofstein and Mamlok -Naaman,
2007) . Prin dobândirea acestora, se
atinge țelul educațional de a crește
independența și încrederea în sine la
elevii de gimnaziu (Millar, 2004).
Dar în condițiile în care
învățământul și știința sunt condiții
necesare progresului social, se
impune o eficiență sporită a
activității instructiv -educative.
Proiectarea didactică este impusă de
natura educației, aceasta fiind o
activitate prospectivă, care se
desfășoară după un program
conceput anticipat. Mulți sunt de
părere că o proiectare didactică
riguroasă asigură eficiența educației
și învățământului (Sanchez and
Valcarcel, 1999; Zembal -Saul et al.,
2000; Hora and Ferrare, 2013;
Ribeiro and Pere ira, 2013; Menon,
2014) .
Profesorul trebuie să
proiecteze activitatea în toate
detaliile (obiective, resurse,
tehnologie, evaluare). Obiectivele
unei lecții, sistem de lecții, capitol
sau un întreg curs trebuie să fie clare
și precizate de la început (Barrow,
2015) . Acest mod riguros de
abordare a planificării didactice
implică un grad de incompetență în
predare atunci când însușir ea
obiectivelor lecției nu este atinsă
(Anderson, 2015) . La polul opus,
atingerea obiectivelor lecției,
omițând speculații, e considerată
competență profesională (Anderson,
2015) . Totuși, David Pratt susține că
este important nu ce se în tâmplă pe
parcursul lecției, ci ce se întâmplă ca
rezultat al ei (Pratt, 1986) . În
procesul de învățământ, profesorul
acționează prin intermediul unor
metode de predare -învățare. S -a
constatat că exersarea funcțiilor
intelectuale este condiționată nu
numai de conținuturile date , ci și de
forma în care acestea sunt aduse la
cunoștin ța elevilor, adică de
metodele utilizate (Lauer, 2009;
Sree, 2010; Ramirez et al., 2012;
Airado -Rodriguez and Vctor -Ortega,
2015 ; Gonzalez -Gomez et al., 2016) .
Metodologia didactică constituie o
sursă însemnată de creștere a
eficacității și eficienței
învățământului.
Prin studiul chimiei elevii dobândesc
cunoștințe, priceperi și deprinderi, își
formează opinii, convingeri,
atitudini.
Ei se angajează într -o
activitate de control a adevărului
științific, de cercetare și încearcă să
formuleze ipoteze, să le verifice, să
caute soluții pentru rezolvarea unor
probleme. Prin urmare își dezvoltă
capacitatea intelectuală, formându -și
în final convingeri privind unitatea
materială a lumii, posibilitatea
cunoașterii și transformării acesteia.
Profesorul contemporan,
folosind metode moderne, active,
trebuie să transmită elevilor
cunoștințele necesare înțelegerii
proceselor și fenomenelor cunoscute,
să formeze priceperi și deprinderi de
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 28
a opera cu aceste cunoștințe.
Obținerea unor rezultate bune este
condiționată de competențele
formate și de modul de o rganizare a
activității instructiv -educative.
Bibliografie:
Airado -Rodriguez, D. and Vctor -Ortega,
M.D. (2015) 'Case Study Methodology to
Assist Chemistry Teaching', Edulearn15:
7th International Conference on Education
and New Learning Technologies , pp. 2341 –
2346.
Albulescu, I. (2008) Pragmatica predării :
Activitatea profesorului între rutină și
creativitate. Editura Paralela 45.
Anderson, J. (2015) 'Affordance, learning
opportunities, and the lesson plan pro
forma', Elt Journal , 69(3), pp. 228 -238.
Barrow, R. (2015) Giving Teaching Back
to Teachers: A Critical Introduction to
Curriculum Theory . Taylor & Francis.
Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruire
alternative și complementare. Structuri,
stiluri și strategii. București: Editura
Aramis.
Cucoș, C. (2006). Pedagogie. Iași: Editura
Polirom.
Lecția de Științe – particularitățile
disciplinei și organizarea activității
autor, Trif Cătălin Gabriel
Disciplina Științe ale naturii ,
studiată în clasele a III -a și a IV -a,
continuă obiectivele ciclului de
achiziții fundamentale căpătate la
grupa mare, în cls. I și cls. a II -a. Se
pornește, așadar, de la Cunoașterea
mediului , când are loc stimularea
copilului în vederea perceperii și
cunoașterii mediului apropiat, înlesnindu -se astfel înțelegerea
naturii pri n participarea activă și
conștientă a acestuia la descoperirea
și redescoperirea fenomenelor și
proceselor naturale.
Obiectivele acestei discipline
nu vizează însușirea de cunoștințe, ci
dezvoltarea capacităților de
observare, explorare și înțelegere a
realității din mediul înconjurător.
Procesul de cunoaștere a mediului
înconjurător se desfășoară în strânsă
relație cu particularitățile psiho –
fizice ale școlarului mic, prima
treaptă a cunoașterii constituind -o
intuirea, adică observarea plantelor,
a anim alelor, a obiectelor și
fenomenelor concrete.
Percepând mediul înconjurător
ca pe un organism, cunoscându -i
componentele și funcționalitatea lor,
copilul va înțelege treptat că
deteriorarea uneia dintre acestea va
atrage după sine și
disfuncționalitatea ce lorlalte. Astfel,
cunoașterea mediului este în strânsă
legătură cu educația ecologică, de
protecție și îngrijire a naturii.
Copilul va fi ajutat și dirijat să
identifice surse de poluare și
posibilități de eliminare a lor, să
înțeleagă noțiunile de refolos ire și
reciclare, învățând să
economisească.
(http://www.timtim/timy.ro/sites/all/t
hemes/timtimtimy/pdf/Simpozion_2
012/2013/Metodica%20activitatilor
%20didactice/Nicoleta%20Ghinoiu/
Ghinoiu_Nicoleta_Contributia_activ
itatilor_de_cunoasterea_mediului_la
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 29
_struct urarea_personalitatii_copiilor
_prescolari.pdf, accesat la
18.03.2015).
Conform notei de prezentare a
programei școlare, disciplina de
învățământ Științe ale naturii
„vizează observarea și perceperea
lumii în întregul său, cu
componentele, procesele și
fenomenele caracteristice, ca și
învățarea prin înțelegere și aplicare”,
demersul didactic trebuind să se
deplaseze de la “ce se învață?” la “de
ce se învață?”, pentru a se asigura
„creșterea caracterului formativ al
învățării” și a „stimula interesul
pentru c unoaștere al copilului”.
Noile programe evidențiază
necesitatea pregătirii elevului nu ca
pe un “om de știință”, ci ca pe un
“cetățean care să utilizeze demersul
științific în vederea înțelegerii și
participării active la viața socială”.
Astfel, prin preda rea Științelor
naturii nu se urmărește o acumulare
de fapte și de informații științifice, ci
raportarea copilului la mediul în care
trăiește
(http://www.edu.ro/index.php/article
s/6101, accesat la 17.03.2015).
În sprijinul acestor precepte,
Cucoș susține id eea conform căreia:
„Cunoașterea transmisă prin școală
va trebui să păstreze un raport
convenabil atât cu cunoașterea
savantă, caracteristică pentru
comunitatea științifică, cât și cu așa
numita cunoaștere devenită comună,
pentru a asigura, în acest fel, o sedimentare a noului.” (Cucoș, 2006,
pp. 219 -220).
În viziunea autoarei Carmen
Tică, lecția reprezintă componenta
operațională a unității de învățare,
proiectarea lecției de Științele naturii
realizându -se prin parcurgerea unor
etape (Tică, 2007, pp. 108 -109):
Identificarea obiectivelor de
referință din programă și corelarea
lor cu activitățile de învățare și
conținuturile;
Selectarea și structurarea logică a
conținutului presupune identificarea
elementelor fundamentale, absolut
necesare pentru înțelegerea
conținuturilor.
Predarea Științelor naturii are
ca scop transmiterea unui mod de
gândire științific prin implicarea
elevilor în activități experimentale și
nu memorarea unor informații
științifice.
Stabilirea obiectivelor operaționale
Operaționalizarea o biectivelor
presupune respectarea a trei condiții:
a) descrierea comportamentului
(observabil, măsurabil) al elevului cu
ajutorul verbelor de acțiune: “a
identifica”, “a enumera”, “a
completa”, “a recunoaște”, “a
distinge”, “a aplica”, “a utiliza”, “a
analiza”, “a argumenta”, “a valida”,
etc.
b) precizarea condițiilor în care se
va desfășura acțiunea respective:
prezentarea situației în care vor fi
puși elevii pentru a proba asimilarea
comportamentelor (ex. “având la
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 30
dispoziție”, “cu ajutorul”, “după
prezentarea”).
c) performanța – stabilirea criteriului
folosit pentru evaluarea performanței
elevilor.
Alegerea tipului și a variantei de
lecție – se realizează în funcție de
natura conținutului și de
caracteristicile obiectivelor propuse,
de particularitățile de vârstă ale
elevilor și de mijloacele de
învățământ existente.
Stabilirea strategiilor didactice
presupune organizarea și conducerea
procesului de predare -învățare –
evaluare , pe baza îmbinării eficiente
a metodelor și mijloacelor de
învățământ folosite pentru realizarea
obiectivelor propuse, în raport cu un
anumit conținut.
Caracterul experimental al
disciplinelor Cunoașterea mediului /
Științe ale naturii necesită folosirea
unor metode centrate pe elev
precum: experimentul, învățarea
prin descoperire, problematizarea,
modelarea , în acest caz proiectarea
lecțiilor permițând afirmarea din plin
a creativității cadrului didactic.
La rândul lor, mijloacele de
învățământ, în calitate de
instrumente de acțiune sau
purtătoare de informație, inter vin
direct în procesul de instruire,
sprijinind eforturile de învățare ale
elevilor. Cele mai eficiente sunt
mijloace de exersare și formare a
priceperilor și deprinderilor cu care
se efectuează experiențe și lucrări practice, pentru că stimulează
gândirea și imaginația.
Elaborarea proiectului de lecție
Proiectul de lecție trebuie să
ofere o perspectivă de ansamblu
asupra lecției, să fie simplu și
operațional, să fie flexibil lăsând
posibilitatea de intervenție, de
autoreglare pe parcursul lecției.
Este adevărat că predarea Științelor
naturii ridică câteva probleme
majore, cum ar fi: baza tehnico –
materială și necesitatea pregătirii
permanente a învățătorului în
cunoașterea metodelor moderne de
predare și experimentare.
Soluția primei probleme este
recurgerea la experimentul simplu,
nesofisticat, utilizând materiale din
mediul familiar copilului. În ceea ce
privește pregătirea învățătorilor în
abordarea corectă a acestei materii,
aceasta necesită un efort din punct
de vedere al concepției, structurii și
metodelor didactice de aplicare, cât
și a compatibilizării conținutului
științific cu particularitățile de vârstă
ale copiilor cărora li se adresează
(http://iteach.ro/pg/blog/ corina.mage
aru/re ad/45636/integrarea –
experimentului î n-orele -de stiinte -în-
invatamantul -primar, accesat la
24.03.2015).
(Studiu inclus în lucrarea de licență –
Specificul strategiilor didactice utilizate în
predarea învățarea în ciclul primar)
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 31
Curriculumul actual
Buța Nelu, profesor la Liceul
Tehnologic”Ghenuță Coman” Murgeni
Curriculumul actual este
orientat către realizarea de obiective,
prioritar axate pe formarea și
dezvoltarea elevilor. Atunci și
mijloacele instruirii (predării –
învățăr ii – evaluării) nu se vor mai
centra pe însușirea cunoștințelor în
sine, ci pe prezentarea, exersarea de
experiențe, situații, acțiuni
corespunzătoare acestor obiective, în
orice componentă a educației.
Cum un curriculum, conceput
ca un proiect de formare -dezvoltare,
articulează într -un sistem coerent,
dinamic și funcțional elementele
procesului de învățământ, atunci și
instruirea este mai mult
fundamentată pe relația echilibrată
predare – învățare – evaluare.
Pe acest fond, pe drumul de
străbătut între obi ective, conținuturi
(experiențe de învățare) și rezultate
finale, la care participă echilibrat
binomul profesor – elev, se
interpune metodologia de instruire și
educare. Ca sistem de operare
concretă (strategia didactică) ea va
face apel la anumite metode și
procedee, mijloace de învățământ,
forme de organizare a activităților,
moduri de relaționare profesor –
elev, moduri manageriale de
conducere a acțiunilor.
Astfel sunt concepute situațiile
de instruire, care pot fi rezolvate prin
alternative metodologic e, rezultate din antrenarea sistematică a
elementelor procesului de
învățământ, a particularităților lor în
contextul concret.
Un alt concept în problematica
instruirii este cel de tehnologie a
educației/ instruirii. El s -a impus în
ultimele decenii, pent ru a sublinia
ideea că orice proces, acțiune
pedagogică implică o anumită
modalitate relativ exactă de
rezolvare, după o anumită organizare
– programare, acceptată drept
concepție pedagogică.
Tehnologia instruirii indică
ansamblul metodelor, mijloacelor de
cunoaștere științifică prin învățare, a
modurilor de aplicare a datelor
științifice în situații concrete, de
combinare a metodelor și
procedeelor într -o concepție unitară
de rezolvare a obiectivelor, arată ce
sunt, ce roluri au, cum sunt
determinate, ce s pecific au, cum
corelează, cum se aplică, cum se
combină, cum se perfecționează.
În lucrările de specialitate se
vorbește de sensul triplu al
metodologiei: de știință, de artă și
tehnică, în același timp.
Ca știință, metodologia cere
un efort de elaborare teoretică,
generalizează date despre felul cum
se rezolvă obiectivele
curriculumului, prin vehicularea
conținuturilor, ține cont obiectiv de
factorii implicați în instruire,
depășește subiectivitatea stilu lui
profesorilor în predare – învățare,
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 32
este un rezultat al interpretării logice
a realizării predării – învățării.
Ca tehnică, ea ajută efectiv
realizarea practică a instruiri, indică
moduri concrete de acțiune, operații
în predare – învățare, antrenează
abilități specifice ale profesorului
după criterii de eficiență.
Ca artă, metodologa instruirii
presupune adaptare, suplețe,
creativitate, măiestrie în varietatea
situațiilor de instruire, oferă câmp
pentru inovație didactică, cercetare,
ameliorare continu ă, depășirea
experienței rutiniere.
Metodologia instruirii este
continuu supusă perfecționării, prin
adaptare la cerințele concepției
curriculare, ale practicii școlare, ale
evoluției elevilor, ale cercetării
pedagogice.
Sintetizând cele semnalate
anterior , reținem că se are în vedere
adaptarea la cerința centrării
instruirii pe elev, pe activizarea,
diferențierea și personalizarea
formării sale și orientarea
priorităților metodologice către
realizarea obiectivelor de natură
formativă. La acestea se adaugă
obținerea participării elevilor la
învățare, prin combinarea formelor
de învățare, a tipurilor de strategii, a
procedeelor de aplicare a metodelor,
prin integrarea metodică a
mijloacelor de învățământ (inclusiv a
tehnologiei informației), prin
alternarea f ormelor de organizare a
predării – învățării, a varierii
stilurilor didactice. Nu trebuie omisă nici transformarea treptată a
metodologiei instruirii dirijate într -o
metodologie a autoinstruirii.
Receptivitatea continuă și
maximă a metodologiei la
transfor mările, orientările
învățământului, ale formării elevilor
este o dovadă de pragmatism,
raționalitate și creativitate. Calitatea
acesteia este un aspect care ține de
raportarea ei la situația didactică, de
oportunitate, de adecvare, de dozaj,
de combinații posibile, de
congruența procedeelor, de
alternanța și succesiunea operațiilor
specifice, de articularea între
categoriile de metode, de raportare la
context.
Obiectivele generale ale
predării – învățării limbii și
literaturii române trebuie să
relaționeze cu idealul educațional
care animă școala românească, cu
cerințele formulate de societate față
de aceasta.
Obiectivele generale constituie
baza de elaborare a obiectivelor
specifice (de generalitate medie) ale
predării – învățării disciplinei pe
niveluri și clase de învățământ.
Operaționalizarea riguroasă a
obiectivelor educaționale devine
posibilă numai dacă sunt respectate o
serie de condiții:
a) finalitățile generale ale procesului
instructiv în ansamblul său să fie
suficient precizate și cunoscute de
către cadrele didactice;
b) obiectivele de generalitate medie
să fie corect stabilite în raport cu
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 33
finalitățile generale și să fie
formulate suficient de limpede
pentru a nu lăsa loc interpretărilor
variate sau echivocului;
c) obiectivele operaționale ale
disciplinei de învățământ să fie în
concordanță cu obiectivele de
generalitate medie și să acopere
întreaga arie de capacități care pot fi
dezvoltate pe calea educației cu
ajutorul conținuturilor esențiale ale
disciplinei.
Obiectivele generale ale
studieri i limbii și literaturii române
în școală:
1) stăpânirea limbii literare cu
implicațiile ei estetice, etice,
culturale, lingvistice, intelectuale;
2) asigurarea calității comunicării
scrise și orale, prin stăpânirea
vocabularului limbii române, a
normelor d e ortografie, ortoepie și
de punctuație;
3) înțelegerea fenomenului lingvistic
cu aspectele sale definitorii:
caracterul de sistem al limbii,
funcțiile limbajelor, nivelurile de
folosire a limbii, evoluția limbii în
relație cu evoluția istorică a
societăți i;
4) cunoașterea și aprecierea valorilor
literaturii române în contextul
literaturii universale;
5) formarea deprinderilor
fundamentale de muncă intelectuală,
crearea nevoii de lectură,
îmbogățirea afectivă, intelectuală,
prin trăirile integratoare pe ca re le
oferă opera literară. În perspectiva modernizării
programelor, atât obiectivele
generale, cât și cele specifice sau de
generalitate medie pot fi supuse unor
substanțiale îmbunătățiri.
Strategia didactică se
constituie într -o „modalitate de
concepere în viziune sistemică a
proceselor educaționale”.
Ioan Cerghit găsește trei accepțiuni
importante ale sintagmei „strategie
didactică”: „mod de abordare a
învățării prin problematizare,
euristică, algoritmizare, cercetare
experimentală, mod de combinare a
metodelor, procedeelor, mijloacelor
de învățământ, formelor de
organizare a învățării; mod de
programare (selectare, ordonare,
ierarhizare) într -o succesiune optimă
a fazelor și etapelor (evenimentelor)
proprii procesului de desfășurare a
lecției date”.
Strategia didactică presupune,
așadar selectarea metodelor
potrivite; identificarea mijloacelor de
instruire în raport cu obiectivele
urmărite; conținutul abordat; timpul
disponibil; caracteristicile clasei de
elevi și implicit spațiul școlar.
Metodele sunt in strumente de
prim rang în mâna educatorului,
reprezintă o cale eficientă de
organizare și conducere a învățării,
un mod comun de a proceda care
reunește într -un tot atât eforturile
cadrului didactic, cât și cele ale
elevilor.
Bibliografie:
Airado -Rodrigue z, D. and Vctor -Ortega,
M.D. (2015) 'Case Study Methodology to
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 34
Assist Chemistry Teaching', Edulearn15:
7th International Conference on Education
and New Learning Technologies , pp. 2341 –
2346.
Albulescu, I. (2008) Pragmatica predării :
Activitatea profesorului între rutină și
creativitate. Editura Paralela 45.
Anderson, J. (2015) 'Affordance, learning
opportunities, and the lesson plan pro
forma', Elt Journal , 69(3), pp. 228 -238.
Barrow, R. (2015) Giving Teaching Back
to Teachers: A Critical Introdu ction to
Curriculum Theory . Taylor & Francis.
Ciolan, L. (2008). Învățarea integrată.
Iași: Editura Polirom.
Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruire
alternative și complementare. Structuri,
stiluri și strategii. București: Editura
Aramis.
Cucoș, C. (20 06). Pedagogie. Iași: Editura
Polirom.
Efecte prosociale ale religiei
în adolescență
Prof. dr. Neagu Andreea Raluca
Religia și spiritualitatea sunt o
componenă formativă în viața
tinerilor. Adolescenții sunt implicați
în educație, cultura populară, re lații
sociale și afective, testarea limitelor,
sexualitate, orientare profesională,
câștigarea autonomiei și
descoperirea lumii ce îi înconjoară.
Ca atare, religiozitatea este doar o
voce printre mulțimea de influențe
cu care tinerii jonglează și pe care l e
cântăresc. Deși religia poate fi o voce a moderației, promovând
comportamente prosociale, tinerii
sunt sufocati de o multitudine de
voci, îndemnându -i la
experimentare, incluzând chiar și
comportamentele cu risc asociat.11
O analiză a studiilor de
cercetare pe marginea efectelor
pozitive ale implicării religioase
susține faptul că implicarea și
angajamentul religios îmbunătățesc
acele calități ale tinerilor care sunt
apreciate de societate, cum ar fi
realizările școlare, frecvența școlară
și stima d e sine. Religiozitatea
atenuează comportamentele nedorite,
ca delincvența, prezența în instanțele
judecătorești pentru minori,
utilizarea de substanțe interzise,
sarcinile adolescentine și
comportamentul sexual permisiv.
Furrow și Wagener (2000) se înscriu
unei lungi liste de cercetători ce au
găsit o corelație între percepția și
participarea religioasă și între o
implicare redusă în comportamentele
de risc, pornind de la uzul de alcool
și droguri și până la delincvența
juvenilă. Smith și Faris (2002) au
descoperit că printre elevii americani
11 Jill W. Sinha, Ram A. Cnaan, Richard W. Gelles,
„Adolescent Risk Behaviors and Religion: Findings
from a National Study”, în Journal of Adolescence ,
Volume 30, Issue 2, April 2007, p. 231-249.
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 35
de clasa a XII -a participarea regulată
la serviciile religioase, importanța
subiectivă a credinței și anii petrecuți
în grupurile relgioase pentru tineret
sunt în mod clar asociate cu o stimă
de sine ridicată și atitudi ni pozitive
față de propria persoană, chiar și
când procedurile statistice
reglementau influențele numeroșilor
factori demografici și socio –
economici.
Credința religioasă pune în
evidență caracterul său esențial în
profilarea unui scop și în structurarea
dorințelor, aspiratiilor, gândurilor și
acțiunilor oamenilor. Religia și
spiritualitatea sunt demonstrate a
oferi resurse inepuizabile de
speranță, idealuri și exemple de viață
cu rol în modelarea identității
adolescentine pentru acei tineri
interesați de t emeiurile valorilor
credinței și de viața comunității
religioase de care aparțin.12
Atitudinile și valorile religioase sunt
cristalizate în timpul adolescenței,
după ce anterior în copilărie acesteau
erau determinate de trebuințele
primare, de afinități și de factorii
situaționali. Ele devin calitativ
superioare odată cu înaintarea în
vârstă.
12 Andreea Raluca Neagu, „ Adolescenții și valorile
credinței”, în Ziarul Lumina , ediția din 15 mai 2011,
Nr. 19 (287), Anul VII, p. 13. Religia este vazută ca factor
de dezvoltare pozitivă pentru tineri.
Potrivit lui Hall (1904) și Strommen
(1979), adolescenții vor să știe cine
sunt nu doar în raport c u ceilalți
oameni, ci și în contextul mai mare
al vieții și rațiunii de a trăi. Religia
este un mediu natural pentru a
explora astfel de întrebări, în special
într-un mediu saturat de religie, cum
e Postmodernitatea. Religia a fost
propusă drept remediu na tural pentru
experimentarea lipsei de semnificație
și a instabilității în viețile multor
tineri cu probleme. Departe de a -i
face pe tineri pasivi și supuși
dorințelor adulților, religia
contribuie la dezvoltarea unor tineri
vibranți, implicați activ în aju torarea
comunităților lor.13
Influența religiei în viața
tinerilor este rareori negativă,
excepție fac cazurile când tinerii se
alătură unui cult legat de ziua
Judecății de Apoi, de mișcări
sataniste, de lideri carismatici
autoritari sau grupări extremist e
(teroriste sau nu). În cea mai mare
parte, religia acționează ca un
13 Geoffrey Ream, Ritch Savin -Williams,
„Dezvoltarea religioasă în adolescență”, în Gerald
Adams, Michael Berzonsky (coord.), Psihologia
adolescenței: manualul Blackwell , trad. de G.
Oancea, A. Hrab, D. Nistor, M. Andriescu, Ed.
Polirom, Iasi, 2009, p. 76.
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 36
element de valoare care facilitează
atât dezvoltarea vieții tinerilor, cât și
a comunităților lor14, având efecte de
protejare și sporire a sănătății
(Koenig, McCullough și Larson,
2001). În mod asemănător, Mischey
realizeaza un studiu pe liceenii
canadieni pentru a proba și testa
relația semnificativă dintre religie și
dezvoltarea identității: în urma
aplicării Scalei Dezvoltării Morale a
lui Fowler, tinerii evaluați cu un
punctaj mic ave au o identitate
confuză, simțul critic al acestora era
rudimentar, pe când cei cu scoruri
mari dețineau o identitate de sine
bine conturată și dezvoltată, erau
mai dinamici, antrenați intelectual,
afectivi și optimiști.15
Religia are o serie de
conexiuni ș i cu dezvoltarea pozitivă
a identității. Participarea la cult,
devoțiunea religioasă și implicarea
în practici religioase sunt relaționate
de niveluri scăzute ale depresiei și
difuziei interpersonale și cu niveluri
ridicate ale comportamentului
prosocial ș i a sensului vieții
personale. Ceremoniile religioase ca
botezul, mirungerea, spovedania sau
împărtășania joacă un rol important
14 Geoffrey Ream, Ritch Savin -Williams, art. cit .,
p. 81.
15 A. Neagu, „Adolescenții… art. cit ., p. 13. ca indicatoare ale procesului de
dezvoltare a identității.16
Formarea identității nu are loc
doar în interiorul individului, ci este
un proces prin care sinele se întoarce
către exterior să -și descopere locul în
societate. În acest sens, comunitățile
de credință pot fi considerate medii
optime pentru facilitarea dezvoltării
identității. Credințele religioase sunt
afirmate prin ritu aluri și rituri
formale, iar adolescenții religioși pot
avansa în dobândirea identității prin
comuniune și identificare cu ceilalți
care le împărtășesc credințele.17 Ca
orice altă identitate, și cea religioasă
este negociată prin intermediul
interacțiunilor zilnice ale tânărului.
Astfel, are loc un proces complex de
mobilizare interacțională a
reprezentărilor sociale, a
comunicării, a controlului social și
chiar a improvizațiilor, în care
imaginea de sine se întrepătrunde cu
cea publică sau socială.18 Deși
majoritatea cercetărilor psiho –
sociologice s -au restrâns exclusiv pe
16 James Nelson, Psychology, Religion, and
Spirituality, Springer Science & Business Media,
LLC, 2009 , p. 265.
17 Marie Good, Teena Willoughby, „ The Identity
Formation Experiences of Church -Attending Rural
Adolescents” , în Journal of Adolescent Research,
Vol. 22, 2007, p. 387.
18 Mihăilă Valerica, Identitate și adolescență , Casa
Editorială Demiurg, Iași, 2002 , p. 34.
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 37
studierea identității în timpul
adolescenței, de fapt desfășurarea
construirii identității religioase se
realizează în timp, nu se încheie la
această vârstă, mărturie stând
convertirile rel igioase petrecute la
maturitate sau la bătrânețe.19
Totuși, cum este posibil ca
religiozitatea unui individ să poată
limita comportamentul delincvent în
unele situatii și nu în altele? Ce se
întâmplă dacă am renunța la ipoteza
că religia este în primul rând o
trăsătură individuală, un set de
credințe și pra ctici ale persoanelor
fizice, și o substituim cu ipoteza că
religia este, în primul rând, o
structură socială? În acest caz,
religia este împuternicită să producă
conformități cu normele atâta timp
cât ea e susținută prin interacțiune și
este acceptată de majoritate ca o
bază validă de acțiune. Adolescenții
își formează și sustin interpretările
sau normele prin interacțiunea
zilnică cu prietenii lor. Dacă
prietenii săi nu sunt activ religioși,
atunci considerațiile religioase rar
vor intra în procesul în ca re normele
sunt acceptate sau justificate. Chiar
dacă adolescentul religios va aduce
în discuție considerente religioase,
acestea nu vor atinge nicio coarda
19 A. Neagu, „Identitatea religioasă… art.cit , p. 16. sensibilă în majoritatea prietenilor
săi. Efectul rezultat e sufocarea
religiozității de către indi ferența față
de religie a majorității grupului, iar
religia va tinde să devină o
componentă foarte compartimentată
a vieții individului. În schimb, când
majoritatea prietenilor
adolescentului sunt religioși, atunci
religia intră nestingherită în
interacțiu nile zilnice și devine o
parte validă a sistemului normativ .20
Familia, Școala și Biserica –
principalii factori în educa ția
tinerilor
Prof. Severin Ionu ț-Bogdan
Școala Gimnazial ă “Horia Stamatin”
Bogdănești
De-a lungul timpului, educația
s-a realizat în: Familie, Școală și mai
târziu, în Biserică. Există o strânsă
legătură între acești factori educativi,
conlucrarea lor determinând
transmiterea valorilor credinței și
formarea conduitei exemplare. O
educație temeinică și durabilă este
cea începută în fa milie, continuată în
școală și consolidată prin diferite
activități ce se derulează în Biserică.
20 Neal Krause, Keith M. Wulff, „Religious Doubt
and Health: Exploring the Potential Dark Side of
Religion”, în Sociology of Religion , Vol. 65, No. 1,
Spring 2004 , pp. 35 -56.
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 38
Educația este forma cea mai înaltă în
lucrarea de formare și modelare a
caracterului și personalității tinerilor.
Datorită acestui motiv, educația ar
trebui să fie prioritatea fundamentală
a oricărei societăți care dorește
progresul spiritual și bunăstarea
materială a poporului.
Privită din perspectiva integrării,
școala poate fi considerată spațiul
unde are loc un schimb intercultural
al valorilor. Din acest pu nct de
vedere, școala trebuie să pună
accentul în mod deosebit pe
interrelația continuă între toți factorii
implicați în educația copilului, să -și
focalizeze atenția supra nevoilor
reale ale tinerilor.
Un lucru esențial, pe care școala
trebuie să -l ia în c onsiderare, este
faptul că există persoane diferite,
motivații și puncte de vedere
diferite, și că fiecare are dreptul la
educație. În acest sens, este foarte
important ca toți copiii să fie crescuți
în spiritul iubirii, respectului și
toleranței față de c ei din jur. În
realizarea acestui obiectiv o
contribuție importanță o aduce
Biserica și școala . Este cunoscut
faptul că educația religioasă se naște,
în primul rând, în sânul familiei, dar
ea se continuă apoi în școală și în
Biserică.
În dezvoltarea unei educații
autentice pentru viață este
esențială cultivarea unei legături
statornice și a unei cooperări
rodnice între Familie, Școală și
Biserică, precum și valorificarea contribuțiilor specifice acestora. În
contextul actual, marcat de tendințe
ideologice individualiste și
secularizante care erodează valorile
consacrate ale familiei tradiționale,
este cu atât mai necesară această
conlucrare benefică între instituții
fundamentale. Mai precis, în
societatea de consum din zilele
noastre, marcată tot mai mult de o
mentalitate care orientează copiii,
adolescenții și tinerii spre
senzaționalul artificial și profitul
material, este esențială cultivarea
unei educații credibile axată pe
luminile călăuzitoare ale vieții, atât
la nivel personal, cât și la nivel
comuni tar. Aceste lumini sunt :
credința în Dumnezeu și valoarea
unică și eternă a persoanei
umane , creată după chipul lui
Dumnezeu – Izvorul vieții
veșnice, iubirea generoasă a omului
ca bază a comuniunii umane în
familie și în societate, cultivarea
creativității pentru îmbogățirea
tezaurului peren al umanității și
cultivarea responsabilității pentru
natură ca dar al lui Dumnezeu
oferit generațiilor umane prezente și
viitoare.
Omul secularizat a pierdut
practica rugăciunii ca izvor de
bucurie și de iu bire statornică în
familie, în prietenie și în
societate . El se hrănește adesea cu
iluzia că sufletul omului poate fi
umplut cu lucruri materiale limitate
și cu senzații efemere, sufocând
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 39
astfel dorința acestuia de viață și
iubire eternă.
De aceea, Sfântul Ioan Gură
de Aur îndeamnă pe părinți
zicând: „Învață -ți copilul să nu pună
preț nici pe bani, nici pe slava
omenească, nici numai pe viața de
aici. Dacă va avea astfel de gânduri,
va fi un înțelept“ . Același Sfânt
Părinte spune că rostul vieții
pământești trecătoare este acela de -a
ne pregăti pentru viața cerească
netrecătoare: „Ce câștig avem de pe
urma vieții acesteia dacă nu ne
folosim de ea ca să o câștigăm pe
cea viitoare?“
Credința în Dumnezeu este
cea mai mare zestre spirituală pe
care Familia, Bis erica, Școala și
Comunitatea o pot transmite
copiilor, pentru că ea îi ajută pe
tineri să facă deosebire între valori
eterne și valori efemere și le
formează personalitatea , învățându -i
să cultive bunătatea și omenia,
iubirea de Dumnezeu și de semeni,
recunoștința față de generațiile
trecute și responsabilitatea față de
prezent și de viitor.
Pentru Biserică și Societate,
Familia are un rol esențial în
stabilirea reperelor valorice ale
copiilor. Influența familiei este mult
mai importantă decât decizia unui
aparat instituțional, birocratic și
impersonal. Familia creștină
reprezintă spațiul intim cel mai de
preț pentru cultivarea iubirii
conjugale, a iubirii părintești și a
iubirii frățești. Lipsa de iubire și comuniune în familie duce la
înstrăinarea între m embrii acesteia,
la violență conjugală, la violență
domestică, la divorț, care au efecte
dramatice pentru copii, la abandonul
școlar, la alcoolism și la alte rele.
Datorită crizei economice
actuale cu efecte negative pentru
Familie și Școală, Biserica îi c heamă
pe părinți, învățători și profesori la o
conlucrare permanentă, în spiritul
comuniunii fraterne și al solidarității
practice, ca educația copiilor să
devină o preocupare comună
majoră .
Prin parteneriatele dintre
parohie și școală, parohiile sunt
chemate să ajute cât mai mult copiii
săraci să învețe carte, pentru viață,
unind credința cu știința și cuvântul
înțelept cu fapta cea bună.
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 40
Statuia lui Ovidiu din Constanța , executată
în 1887 de sculptorul italian Ettore Ferrari .
O replică identică se află
din 1925 la Sulmona (Italia ).
Publius Ovidius Naso (n. 20
martie , 43 î.Hr. , Sulmo ,
azi Sulmona , provincia Aquila –
d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis ,
azi Constanța ) a fost un poet roman ,
cunoscut în română sub numele
de Ovidiu . Datorită perfecțiunii
formale a stilului, umorului fin și
fanteziei creatoare a devenit unul
dintre clasicii literaturii latine, alături
de Horațiu și Virgiliu .
În toamna anului 8 d.Hr., în
timp ce poetul se afla pe insula Elba,
în mod neașteptat, fără o hotărâre
prealabilă a Senatului, Augustus
hotărăște exilarea lui Ovidiu
la Tomis , pe țărmul îndepărtat
al Mării Negre . Forma de exil la care
a fost supus era relativ mai ușoară
(„relegatio” ) și nu cuprindea
clauza aquae et ignis interdictio (în
sensul de „proscris în afara legii”).
Motivele exilului sunt până
astăzi învăluite de mister. Ovidiu
însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error” , o poezie și o
greșeală.
Ovidiu a excelat în
forma distihului elegiac , cu
excepția Metamorfozelor , scrise
în hexametru dactilic , după
modelul Eneidei lui Virgiliu sau
epopeelor lui Homer .
Anul 2017 va fi anul
comemorării poetului roman Publius
Ovidius Naso, cel care, cu două
milenii în urmă, a trăit, a iubit, a
scris și s -a stins, în străvechea cetat e
Tomis. „Tota civitas Tomis poeta
celebrat”.
Întreaga cetate Tomis va
celebra opera și viața poetului, care
vor fi dimensionate între tradiție și
modernitate, într -un parcurs original,
gândit în premieră la Constanța,
metropola tomitană fiind cea care va
găzdui evenimente de mare
amploare și fast, ce vor purta pecetea
de culturalitate a poetului.
Universitatea „Ovidius” din
Constanța are privilegiul de a fi
singura universitate din lume care
poartă pe frontispiciu numele
celebrului poet și, din această
postură, va da tonul și va fi emblema
manifestărilor ce vor acoperi întreg
anul 2017.
„Hic ego qui iaceo tenerorum lusor
amorum
Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave
quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa
cubent.”
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 41
„Sub astă piatră zace Ovidiu,
cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de -al său
talent,
O, tu, ce treci pe -aice, dac -ai iubit
vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să -i fie
somnul lin.”
În traducerea liberă a lui Theodor
Naum / Text în forma unei scrisori trimise
soției sale ( Tristia , III, 73 -76)
M-am născut într -un sat din
Moldova
Prof. Nelu Buța
Marii scriitori atunci când au
prezentat în lucrările lor oameni și
locuri de la țară, de cele mai multe
ori cu mare mândrie descri au
locurile lor natale. Fiecare localitate
are frumusețea ei și este cunoscută
datorită poziției geografice sau
turistice, clădirilor istorice, tradițiilor
și obiceiurilor specifice acesteia,
agriculturii, industriei, însă nimic din
toate acestea nu recom andă
localitatea unde am copilărit și
trăiesc, ca fiind una dintre localitățile
pe care un călător ar putea să o
aprecieze.
Tocmai acesta este motivul
principal, care m -a făcut să scriu
câteva rânduri despre satul Raiu din
județul Vaslui, care se spune că ar avea numele dat de marele Ștefan cel
Mare,atunci când ar fi trecut prin el
și ar fi văzut grădina cu flori bine
îngrijită din fața casei Rariței, soția
unui boier. Crezând că este în Rai, a
spus că localitatea ar trebui să se
numească -Raiu Rariței. L ocalitatea a
avut multe denumiri:Răi, Valea
Elanului, Rai, Vădeni și acum Raiu.
Privită de la distanță, este o
localitate „înșirată”cam pe trei km,
pe deal cât și pe vale, pe unde trece
râul numit Elan, care a fost martor
permanent la toate transformările
zonei, localității și oamenilor.
Am mers cu picioarele goale pe
orice căr are sau drum existent în
acest sat, m -am bucurat ca orice
copil de apa din Elan , unde de când
începeau căldurile, fugeam și mă
bălăceam cât era ziua de lungă,
uitând uneori de cearta sau chiar
bătaie pe care o luam la întoarcere de
la mama, n -am uitat loc urile cu iarbă
unde ne jucam toți copiii din mahala,
sau Bahna un râu mic -care acum a
dispărut , unde ne aruncam în apa de
o șchioapă, iar restul era cam
jumătate de metru de mâl, după
broaște, de arătam ca porcii când se
scaldă -n mocirlă…
Aici am cresc ut, am învățat să
merg, să vorbesc , să descopăr
oameni minunați de la care am
învățat ceea ce am crezut că este bun
pentru viitorul meu.Poate pentru
unii, acest loc nu reprezintă astăzi
nimic și au uitat definitiv de el, căci
au dispărut rudele pe care l e-au avut
și orice legătură cu satul s -a rupt, dar
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 42
amintirile nu se vor sterge definitiv
niciodată.
Odată cu trecerea timpului și acest
sat s-a modificat mult, s -au construit
case frumoase și impunătoare, altele
s-au dărâmat, drumurile s -au pietruit,
unele cărări pe care tinerii se
plimbau seara, au fost închise
imediat după ce s -au dat pămâturile
oamenilor după 1989, unii oameni
au îmbătrânit, alții au murit, alții au
plecat în alte țări sau localități, însă
cei care au rămas legați de acest loc,
fie au obligația de a avea grijă de
părinții lor bătrâni, fie posibilitățile
materiale nu le -au permis să învețe
carte sau să plece la o meserie, însă
cei mai mulți nu și -au dorit să plece
nicăieri și nici nu și -au impus
vreodată.
Tot timpul mi -am dorit să pl ec din
acest sat, dar de fiecare dată, parcă
ceva m -a legat de el și nu am reușit,
dar nu pot spune că îmi pare rău că
nu am făcut -o, este locul care mi -a
dat întotdeauna puterea de a merge
mai departe ori de câte ori am
considerat că îmi doresc altceva de
la mine și de la viață. Încă de copil,
am fost foarte ambițios și am căutat
să învăț să respect valoarea și
oamenii valoroși, de la care am
învățat multe lucruri folositoare în
formarea mea ca om și de altfel în
profesia pe care o am.
Cine oare nu și -ar fi dorit să
crească într -o localitate cu oameni
care mai de care haioși, unde zi de zi
se întâmpla câte ceva, de râdea
lumea satului cu gura până la urechi, sau se adunau pe la colțuri babele de
bârfeau sau își aminteau din tinerețe,
iar bărbații se ci nsteau cu câte o
băuturică de ajungeau uneori cu greu
acasă,iar noi , copiii, ne dădeam
ghionturi și râdeam de toate acestea.
Dragi mi -au fost horele satului de
sărbători, unde băieții cei mai
talentați în ale dansului, arătau celor
adunați, cât de tare pot sări și bate
pământul cu picioarele, sau cât de
repede pot învârti pe fata pe care o
plăceau, cu mic cu mare venea
lumea și privea sau dansa, iar
femeile serveau cu cozonaci,
prăjituri, sau chiar organizau mese
întinse cu bunătățuri, pe alese. Erau
oameni parcă mai buni la suflet, care
se ajutau între ei și nu se dușmăneau
ca acum.Totul respecta parcă niște
legi pe care doar cei bătrâni le
cunoșteau și pe care le transmiteau
tăcut sau secret generațiilor
următoare, însă era frumos și acum
cu părere de rău nu mai există.
Mă gândesc cu mare tristețe, la toți
bătrânii satului care au rămas
singuri, iar copiii i -au uitat, venind
doar la înmormântarea lor, spunând
celor prezenți -“Bine că l -a luat
Dumnezeu, decât să se chinuie!”, dar
oare chinul de a -ți aștepta copiii să
vină, nu a fost mai mare?, sau la alții
care de abia merg și încă muncesc
din greu…că așa au fost învățați,
“pentru copii -maică, pentru copii !!”
De multe ori am vorbit cu oamenii
bătrâni din sat, le -am ascultat
poveștile vieții lor, cu bine sau mai
REPERE CULTURALE -ANUL I -NR.2
”Fericirea este arareori acolo unde o cauți. Visurile noastre cele mai
adânci sunt înflăcărate de scântei neașteptate” -Samuel Johnson
Page 43
mult rău, însă niciodată vreo unul nu
s-a plâns că -i pare rău că a trăit aici.
Despre fiecare persoană care a trăit
și pe care am cunoscut -o din acest
sat, am amintiri , pe care de câte ori
ne găsim în familie sau cu prieteni ,
le fac cunoscute, unele din
întâmplările trăite de toți cei care nu
mai sunt printe noi, lucruri de care
ne amintim cu drag.
Indiferent ce părere au unii despre
acest l oc, consider că niciodată nu
trebuie ca om să te rupi definitiv de
locul nașterii sau să uiți că într -un
vechi sat din Moldova, într -un
cimitir, două morminte -ale
părinților, sau mai multe -ale rudelor,
te așteaptă să aprinzi o lumânare,
dând și ceva de po mană de sufletul
lor, sau să cureți buruienile ce au
crescut pe ele.
Satul și oamenii din Raiu, mi -au
oferit șansa de a creste și a mă
dezvolta ca om în această societate,
iar mie niciodata nu îmi va fi rușine
să spun oriunde mă voi duce , că
sunt di n această localitate, de care
sunt legat sufletește.
Viața
autor, Cazacu Denisa
Tot ce e mai bun pe lume
Și tot ce e mai frumos ,
Totul cu un scop anume ,
Și cu un trecut voios.
Tot ce ține de trecut
De prezent și viitor ,
Tot ce ține de -absolut ,
Și tot ce e trecător.
Tot ce viața ne desface ,
Oameni, clipe și -amintiri ,
Tu nu le mai poți întoarce ,
Decât în vagi amintiri.
O viață ca de poveste ,
Cu final nefericit ,
Cu clipe dulci și triste
Când ești numai am agit.
Coperta I – Piatra Altarului -Cheile Bicazului (foto – arhiva personală)
Coperta IV – Liniște ( foto – arhiva personală)
ISSN 2537 – 5377, ISSN -L 2537 – 5377
Coperta I – Piatra Altarului -Cheile Bicazului (foto – arhiva personală)
Coperta IV – Liniște ( foto – arhiva personală)
ISSN 2537 – 5377, ISSN -L 2537 – 5377
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: REVISTĂ SEMESTRIALĂ ANUL I, NR.2 , iulie, 201 7 [608747] (ID: 608747)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.