Revista Școlii Gimnaziale Petrești Zâmbet de soare [605002]

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Revista Școlii Gimnaziale Petrești
Str. M. Viteazu, Nr. 3
Numărul 7 / 2013

ISSN 2069 – 1815

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

”Socotelile în viață, adică adunarea și scăderea, nu trebuie să dea rest” sau
”un lucru bine făcut trebuie să -l duci până la capăt” .

1. Ce planuri aveți în privința dezvoltării și a promovării imaginii acestei școli?
Am revenit la conducerea Școlii Gimnaziale Petrești în septembrie 2012 pentru a
continua proiectele educaționale și de infrastructură inițiate în mandatul anterior.
În contextul educațional voi încerca revigorarea activității școlii privind creșterea
calitativă a procesului instructiv -educativ. Acest obiectiv nu se poate realiza decât prin formarea
unei echipe puternice și responsabile (conducerea școlii, personal didactic, didactic auxiliar și
nedidactic) care, prin atitudinea și munca lor să valorifice resursa umană, elevul, din localitate și
zonă.
Acest deziderat este obligatoriu pentru realizarea planului de școlarizare la toate nivele
de vârstă, GPN, GPP, pr imar și gimnazial, ținând cont de faptul că, în contextul actual ofertele
educaționale sunt complexe, ”școala este vie atunci când curtea școlii este plină de elevi”.

2. Care sunt indicatorii educaționali prioritari pentru dumneavoastră și Școala Gimnazia lă
Petrești?
Anul școlar 2012 -2013 a început pentru unitatea noastră cu trei obiective clare:
– Diminuarea și eliminarea absenteismului
– Reducerea mediocrității
– Creșterea performanței școlare (participarea elevilor la olimpiadele și
concursurile școlare, rez ultatele de la Evaluarea națională 2013)
În ceea ce privește infrastructura școlară, am urmărit modernizarea mediului și spațiului
școlar, fiind necesar realizarea a trei investiții majore:
– Construirea unei săli de sport moderne și corespunzătoare
– Reparaț ii capitale școala centru
– Reabilitarea clădirii secția germană.
De asemenea se impune modernizarea bazei materiale a școlii, cu prioritate baza
sportivă, având în vedere exigențele crescute ale procesului de predare – învățare – evaluare.

3. Enumerați și alți indicato ri calitativi.
Activitățile extrașcolare și extracurriculare, contribuie la promovarea imaginii școlii
prin tipul de activități desfășurate în afara orelor de curs, cu participarea elevilor cu calități
deosebite, în care creativitatea și imaginația lor es te pusă în valoare printr -un program de
pregătire complex, stabilit și coordonat de cadrul didactic implicat.

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
4. Care este stadiul de realizare a obiectivelor propuse la începutul anului școlar 2012 –
2013?
În ceea ce privește actul educațional, consider c ă suntem în grafic, iar în ceea ce
privește infrastructura, pe lângă sumele aferente bugetului local acordat școlii de Consiliul local
Sebeș, am încercat să obțin fonduri extrabugetare prin proiecte și demersuri către autoritățile
județene și naționale.

5. Cum apreciați proiectul ”Zilele școlii”?
”Zilele școlii” este un proiect ”normal” pentru orice unitate școlară care urmărește să –
și promoveze imaginea, să premieze elevii cu rezultate deosebite. În acest an , proiectul ”Zilele
școlii” coincide cu încheie rea anului școlar la clasa a VIII -a și inaugurarea bazei sportive din
incinta școlii centru.
De altfel, în fiecare an, la Petrești, s -a inaugurat câte un obiectiv de infrastructură în
modernizarea bazei materiale a școlii.

6. Un cuvânt de încheiere.
Mult succes revistei ”Zâmbet de soare”, viață lungă școlii și dascălilor, felicitări tuturor
celor care s -au implicat în realizarea proiectului ”Zilele școlii”.

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Născut în septembrie 1949, instructorul Ioan Maier, om ul care a
înființat ansamblul folcloric ”Mugurii Petreștiului” al Școlii Gimnaziale
Petrești, vorbește despre arta dansului autentic.

1. Domnule Ioan Maier, care sunt începuturile carierei
dumneavoastră în ceea ce privește arta dansului popular autentic?

În 1975 m -am trasferat de la școala din Șugag la fosta Casă a Pionierilor
din Sebeș, unde am început să învăț copiii dans popular, în principal, dar și dans de societate, dans
util.

2. De cât timp activați la Școala Gimnazială din Petrești?

Acesta este al cincilea an de când lucrez cu copiii de aici, din Petrești. Mai am elevi și la alte
școli.

3. Câte generații ați antrenat până acum?

Sincer să fiu, nu știu. Nu le -am ținut evidența, însă din 1975 sunt destul de mulți elevi cu care
am lucrat și cu care a m obținut numeroase rezultate spectaculoase.

4. Ne-ați putea prezenta un scurt istoric al evenimentelor cu elevii școlii noastre?

Începutul a fost mai greu, adevăratele rezultate au apărut abia după trei ani de muncă. În
primul an am fost doar la Alba Iu lia, în al doilea, la Blaj, iar în al treilea an am prins curaj, iar
truda din spatele elevilor a făcut ca să obținem locul III, la Dorohoi.
În al patrulea an a fost marea ”explozie” căci, am obținut trofeul ”Floare de Tei” la
Corabia, câștig care a însem nat foarte mult pentru ansamblul nostru, și, ne -am demonstrat că se
poate. La Jibou, în același an am obținut diploma de excelență.
În al cincilea an, am luat locul I, atât la Jibou, cât și la Corabia, premii memorabile pentru
,,Mugurii Petreștiului”. În c ontinuare așteptăm multe alte rezultate la fel de frumoase ca și
celelalte, la concursurile ce vor urma.

5. Ce părere aveți despre evoluția elevilor de -a lungul acestor ani? Sunteți mulțumit?

Întotdeauna e loc de mai bine, chiar și aici. Evoluția unor a dintre ei m -a surprins într -un mod
cât se poate de plăcut, iar a altora încă lasă de dorit. Aici e vorba de un grup, deci toți trebuie să
ajungă la același nivel. De ei depinde viitorul nostru, un viitor ca ansamblu renumit.

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

6. Care este cel mai impor tant lucru pentru dumneavoastră ca persoană?

Pe plan profesional, mi -aș dori să văd că foștii mei elevi au rămas cu ceva folositor din toată
această experiență, iar pe plan personal, sănătatea e pe primul loc.

7. Ce gânduri de final adresați elevilor Șco lii Gimnaziale din Petrești?

Le doresc multă sănătate, vorba aceea: ,,E mai bună decât toate”, însă mi -ar plăcea să îi văd
jucând și peste ani, la o nuntă, de exemplu. Să nu uite că e foarte important să strecoare și dansul,
indiferent de tipul acestuia, în viața lor.

Vă mulțumim și vă dorim mult succes!

Balea Bianca Ioana,
clasa aVII -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Primăvara

Primăvara a sosit,
Florile au înflorit.
Chiar dacă și eu aș încerca,
N-aș putea aduce primăvar a.

Toți copiii au ieșit
Afară fiindcă…
Florile au înflorit
Și primăvara a venit.

Cel mai strălucitor a venit,
El se numește răsărit,
Cu el, ei se vor regăsi,
Așa cum primăvara a venit!

Mihalache Denisa
clasa a IV-a B

Primăvara

Primăvara a venit,
Soarele a răsărit,
Dunărea este frumoasă,
Și e foarte arătoasă.
Păsările ciripesc,
Pentru becul cel măreț.
El e galben și frumos,
Și e foarte arătos.
Să ieșim cu toți afară,
Că e zi de primăvară,
Cât e soare, ne e bine,
Ne gândim numai la tine.

Radu Denisa
clasa a IV -a B

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Vara

Vara este cel mai iubit anotimp.
Razele soarelui încălzesc cu putere
pământul. Totul este verde, păsările ne
încântă cu cântecele lor. În pădure susură
apa izvoarelor, în tufișuri și poieni
iepurii aleargă. Câmpiile sunt pline de
oameni care lucrează. Ziua este mai
lungă, iar copiii au mai mult timp de
joacă. Când vine vacanța, copiii merg în
drumeții la munte sau la mare. Chiar și la
bunici, la țară este o bucurie să meargă,
unde buni ca îi răsfață cu bunătăți, cloșca
cu pui iese la soare, unde totul este ca un
basm.
Vara este un anotimp minunat!

Bărar Nicolae
clasa a IV-a B

Magia toamnei

Bate vântul, trece timpul…
Toamna vine iar, pe -alei,
Și se –apropie momentul
Valsului sub ram de tei.

Toamna e ca o regină!
Prin imperiul auriu,
Plimbă frunze călătoare
Ori vise de regi târzii.

Vine toamna! Vine toamna!
Se aude peste tot.
Hainele domniței bune
Schimbă totul ca -ntr-un joc.

Cu arome dulci de roze
Și cu puf de păpădii,
Scoate -o lume ca din basme
Cu calești, fe ți și ….iubiri.

Talpaș Daniel
clasa a VII -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Mama

Mămica mea, rază de soare,
Cu zâmbet cald și glas duios
De ziua ta, eu îți ofer
Un mărțișor foar te frumos.

L-am împletit din fulgi de nea
Și din petale de iubire,
La pieptul tău acum îl prind
Să iți aducă fericire!

Popovici Dana
clasa a IV -a B

Frühlingsboten

Leise,ganz leise,
Heimlich über Nacht
Ist aus ihrem Winterschlaf
Unsere Welt erwacht.

Ioana Fulea, Isaac Șuteu
clasa I D

Albinuța

Florile vor înflori
Și frumos vor mirosi.
Hărnicuțele albine
Vor face pentru mine
Miere bună și gustoasă
Și o pun la noi pe masă.
Să mâncăm cu toți din ea
Că e bună, nu e rea.
Acum noi suntem pitici,
Dar ne facem mari și voinici
Și nu vom uita degrabă
De-albinuța noastră dragă.

Stanciu Andrei
clasa a IV -a B

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
A început școala!

Pe aleea răcoroasă,
Dimineața merg râzând,
Toți copiii dinspre casă,
Înspre școală, tot cântând.

Frunzele gălbui coboară
Din copacii aurii,
Și de vânt purtate iară
Merg spre școală cu copii.

Când la școală ajung elevii,
Intră în clase și din bănci,
Pe ferestre văd cum păsări
Se adună -n stoluri zeci.

Azi e zi de sărbătoare!
La școală iar am venit,
Clopoțelul de intrare
Sună, sună -nveselit!

Negrea Sorina
clasa a VI -a A

Școala din Petrești
La școala mare din Petrești
Mulți elevi buni găsești,
Care la concursuri școlare
Participă în număr mare.
Profesorii i -au îndrumat,
Cu bucurie i -au învățat :
Română, matematică, geografie,
Chimie, engleză, biologie,
Alte materii importante
Și noutăți interesante,
Fără de care în viață
Nu știu de nicio povață,
Nicio țară, un continent,
Un fenomen sau un unghi adiacent.
La școala noastră din Petrești
Găsești t ot ce îți dorești.

Bejenaru Ana Elena
clasa a VI -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Pe aripi de vânt
Aș vrea să fiu
Firul cu rouă al ierbii
Sau izvorul unde se adapă cerbii.
O câmpie verde, presărată cu flori
Sau o stâncă ce se înalță până la nori
Aș vrea să fiu.

Aș vrea să pot zbura printre stele
Și poate chiar să mă ascund printre ele,
Să mângâi pădurile,
Și lanul de grâu,
Și să mă joc cu razele
Ce se reflectă în râu.

Florea Ana
clasa a VIII -a D

Un vis

Vremea zilei a trecut,
Iar întunecata noapte
Și-a chemat ajutoare –
Mii de felinare.

Eu, aleasa, am aflat
Un lucru minunat:
Nu oricine poate înțelege
Această nenumită lege.

Tăcerea de catifea
Parcă mă apasă.
Aud șoapte –
Îngeri cântă în noapte.

E un vis frumos….
Parcă aș vrea pe aripile lui
Cât de departe
Mereu să mă poarte….

Florea Ana
clasa a VIII -a D

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Cățelul cu oase

Un câine mergând pe stradă,
Ia osul și fuge -n grabă,
Unde crezi că mergea el?
Mergea la al lui cățel.

El promisese un os,
Câinelui mic și frumos,
Cățelul nu -i mul țumit,
El dorea un os prăjit.

Cățelul voia oase multe,
Groase, mari sau mai mărunte,
Dar când mare s -a făcut,
Multe oase a avut.

Petrescu Sebastian,
clasa a IV -a B

Clasa a IV -a A

Pe-o bucată de hârtie
Poți să scrii o poezie,
Dar de -o tai și o lip ești
Cu migală de muncești,
Poți crea multe povești
Doar așa cum tu dorești :

Ghioceii de la portiță
S-au înfrățit c -o gărgăriță
Conturați de -o … școlăriță. ( Klett Tabita)

Pe un petic de carton
Povestea un ei crengi de pom,
Creată de mâini de … om. ( Durcău Monica )

Pe-o geană de primăvară
Am creat întâia oară
O gingașă … lăcrămioară. ( Ștefan Maria )

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Pe sub cerul însorit
Mii de maci au înflorit
Și-ntr-o vază i -am do rit. ( Stânea S onia)

Și când toate s -au trezit,
Păsărelele au venit
La geam multe au poposit
Pe noi ne -au înveselit.

Roșu, galben și albastru
Sunt culori în steagul nostru
În buchet le -am adunat
Și-un colaj noi am creat.
(Popa Ruben,
Mărginean Miriam )

Clasa a II -a A

Stanciu Tiberiu, a II -a A Alisie Ioan, a II -a A

Ilașcă Samuel, a II -a A Moldovan Sergiu, a II -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
VRAJA ANOTIMPURILOR
Sentimentele sunt nespus de plăcute atunci când în fața ochilor se derulează cele patru
anotimpuri. Niciunul nu absentează de la extraordinara întâlnire.
Primăvara înseamnă renașterea naturii, când pământul își îmbracă haina lui cea verde.
Copacii se gătesc de sărbătoare, așa, ninși cu nea de floare; frunzele
și iarba au un verde de șopârlă. Floricele roșii, albastre, galbene,
mov sau albe însuflețesc feericul tablou al primăverii.
Vara acaparează căldura soarelui, care își trimite lacrimile
lui de foc asupra pământului vesel ce te cheamă la odihnă, precum
o mamă grijulie pe copiii săi. Câmpiile sunt aurii ca imensa farfurie
ce stă toată ziua pe cer.
Toamna strânge bogăția pomilo r și a grădinilor, fructele
colorează totul în jur cu culorile lor îmbietoare. Copacii parcă s -au
învelit într -o mantie colorată, care de care mai îmbietoare: roșul
minunat al merelor, galbenul auriu al perelor, movul intens al
prunelor sau galbenul pufos al gutuilor. Nici vița -de-vie nu se lasă
mai prejos și, încărcată ca o harnică furnică, își arată acum măreția,
frumusețea nemaiîntâlnită a strugurilor.
Iarna este perioada hibernării, când toată natura intră în somnul alb de gheață. Fulgii de nea
plutesc ușor, luând locul bogatei palete de culori ale toamnei cu albul lor strălucitor, pur, plutind în
aer precum un roi de fluturi. Copacii par niște fantasme albe înșirate, ce plutesc și se pierd în zare.
Fiecare anotimp are farmecul lui aparte și ne trezește sentimente profunde.
Coman Olivia Maria
clasa a VI -a D

Iubesc natura, vreau să -i fiu prieten!

Natura transmite omului relaxare și simpatie,
bucurie și un se ntiment de prietenie față de cei ce îi
ascultă sufletul care este plin de lumină. Natura are mai
multe roluri importante în ceea ce privește relația cu
ființa omenească. Aceasta trasmite omului tendința de a
crede, de a simți cu adevărat că trăiește.
În orice colț al lumii ne vom duce, vom găsi și
vom vedea un câmp cu flori, izvoare, păduri, munți
stâncoși, alei înverzite, culori ce duc spre verde, ceea
ce se poate asemăna cu un covoraș pictat sentimental.
Vom găsi raze de soare fără a ne da seama că nat ura ne
întâmpină peste tot cu minunata și misterioasa ei
creație și așezare pe care omul nu a putut și nici nu o va putea face. Când apare plictiseala, dorim
ca sufletul nostru să fie încărcat cu energie pozitivă care vine numai din natură. Dacă urcăm o
treaptă în armonia culorilor, în parfumul florilor și ascultăm ciripitul păsărilor care ne întampină și
ne împresoară peste tot, această stare dispare, iar sufletul nostru este cuprins de bucurie și dragoste.
Cred că toată lumea iubește natura, dar mai ales cei ce o respectă.
Natura a fost, este și va rămâne un mister pentru oameni, însă zadarnică este creația naturii
pentru cine nu o înțelege.
Talpaș David
clasa a VIII -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Legenda macului

Trăia odată o fată sărmană ce -și găsea adăpost într -o colibă de la marginea pădurii.
Într-o seară s -a uitat pe cerul senin și a zărit….mii și mii de stele.
Când, dintr -o dată, c ea mai strălucitoare dintre toate, parcă se apropia de
ea. Apoi s -a auzit un pocnet uriaș. Acel corp ceresc căzuse pe pământ.
După ce colbul s -a așternut la loc, rămase un mic crater.
În el a apărut un pomișor cu niște fructe nemaiîntâlnite până
atunci. Biata copilă s -a apropiat puțin câte puțin și s -a hotărât să -l atingă.
În acel moment a emanat un miros precum florile.
Aroma se împrăștia tot mai mult din an în an, din anotimp în
anotimp… până într -o zi. Vara, pe câmpul mereu galben, ea a observat
milioane de pete de culoare roșie. A strigat: Macii! Tot poporul se adună
în jur și se uită cu mare atenție. Petalele erau moi, catifelate și gingașe, la fel și firava tulpină.
Dupa un timp, oamenii au constatat că aceste flori sunt prietenele lor. Atunci ei au făcut o horă
și un foc mare precum două palate. Flăcăii dansau împreună cu fetele de fericire. În clipa aceea
toată natura a prins viață.
De atunci, din vorbă -n vorbă, s -a aflat legenda macului.
Cristea Maria -Laura
clasa a-V-a A
Legenda trandafirului

A fost odată un împărat care avea un fecior pe nume Trandafir. Tânărul chipeș își căuta o soție
de același rang. După un lung șir de căutări, a găsit -o. Era frumoasă, deșteaptă și iubitoa re.
Trandafir o luă acasă pe frumoasa lui și se căsătoriră. Au făcut o nuntă mare, cu mese bogate
care a durat trei zile și trei nopți. Proaspăt -căsătoriții aveau verighete pe care era scris numele
partenerului și data nunții.
Nu după mu lt timp se dădu veste în toată împărația că Elena îi va dărui lui Trandafir un copil.
Bucuria celor doi a fost umbrită de vestea neașteptată că bărbatul trebuie să plece la război. Și
plecase, dar nu se mai întoarse. Copilul s -a născut și cu zi ce trecea s e făcea tot mai mare și mai
frumos. El întreba zilnic unde este tatăl lui? De ce
ceilalți copii au tată, iar el nu are? Mama încerca să
evite răspunsul, dar veni ziua în care trebuia să afle
adevărul.
Când crescu și deveni fecior în toată firea, fiu l lui
Trandafir luase de la împărăție cel mai frumos și mai
puternic cal și plecase la drum.
Trecură luni, ani, iar feciorul nu se mai întoarse.
Până ce, într -o zi, ajunsese pe tărâmurile unde se
petrecuse războiul. Găsi verigheta tatălui său pe c are
era scris numele mamei sale, Elena. Pe ea era o
picatură de sânge.
Plecă acasă și când ajunse, ca să fie sigur că nimeni nu îi va lua verigheta, o îngropase în
pământ, iar, după câteva zile, răsări în locul acela o floare nemaiîntâlnită.
De a tunci acelei flori i se spune trandafir . Este roșie, are petale moi și catifelate. În zilele
noastre, cu ajutorul trandafirului poți arăta mai ușor celor din jur cât de mult îi iubești.

Albu Bianca – clasa a V -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

“Trezește -te!”
Nu îmi puteam da seam a de ce eram trezită așa de repede. Ceasul meu arăta doar ora șapte.
Probabil s -a defectat ceasul, dar nu … nu aceasta era problema. Cu greu mi -am dat seama că de
atunci eu eram elevă. Trebuia să o anunț pe mama! Cu neputință să fi uitat! Nu numai graba, c i și
emoțiile m -au făcut să uit că doar cu câteva minute înainte ea m -a trezit și mi -a zis că trebuie să mă
pregătesc pentru școală.
Peste o oră mă aflam în curtea școlii, ținându -mi strâns mama de mână. Inima îmi bătea cu
putere. În jurul meu auzeam numa i voci care răsunau pline de veselie: erau elevii care aveau
bucuria de a se reîntâlni. După puțin timp, vocea
domnului director ura ,,Bun venit!” elevilor încolonați.
Pe lângă bucuria fără margini pe care o simțeam mi –
era așa de frică. O mulțime de între bări își făceau
cuib în mintea mea. Ce voi face dupa ce va pleca mama?
Unde voi merge? Cum voi folosi toate aceste caiete? Cea
mai mare problemă, mi se părea mie, era faptul că nu știam
să scriu. Toate acestea le-am uitat când, intrând în clasă,
doamna î nvățătoare ne zâmbea de după catedră. M -am
așezat în bancă. Deși era mică, mie mi se părea foarte
mare. Aici aveam să stau patru ani. Astfel a trecut prima zi
de școală… prima zi din călătoria care avea să dureze opt
ani. Apoi au urmat celelalte zile car e aduceau noi
experiențe de neuitat. Ca orice începători am debutat
cu alfabetul și cu niște simple adunări și scăderi. Încetul
cu încetul, școala a început să se depărteze de ceea ce mi -am imaginat eu. Au urmat testele,
problemele mai grele și compune rile. Din toți acei patru ani cel mai greu a fost să ne despărțim de
doamna învățătoare, cea care ne -a deschis porțile științei cu ale sale chei magice .
In sfârșit, clasa a V -a! Un nou început! Acest an a adus foarte multe noutăți. Mai întâi a
trebuit să ne acomodăm cu mulțimea de profesori. A fost experiența trăită la prima participare la
olimpiadă, unde, deși știam, mi se părea că nu știu nimic. Timpul a făcut ca, tot ceea ce mi se părea
neobișnuit în clasa a V -a, să mi se pară un lucru firesc acum.
În ultimele zile ale călătoriei mele prin această școală mă gândesc la primele zile, când, cu
pași nesiguri, am pășit pentru prima dată în acest loc. Toate acestea mă fac să zâmbesc, deși curând
vom sta din nou încolonați în curtea școlii, iar domnul director nu ne va mai transmite mesajul de
,,Bun venit!”, ci alt mesaj… ,,Drum bun!”

Irimie Claudia
clasa a VIII -a B

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Timpul, cel mai valoros medicament al sufletului, este nu acea valoare exprimată în secunde,
ci valoarea vieții. Fericirea, reușitele necesită timp.
Timpul este dar de la Dumnezeu, o binecuvântare. Nu avem nevoie de minuni
numaiîntâlnite, nici de numeroase averi, ci de timp. E cărarea ce ne conduce în ultima călătorie, dar
și cea care ne învață primii pași.Ne arată care sunt adevăratele câștiguri, dar și realele eșecuri. Cu el,
și prin el, trăim. Datorită lui ne
cunoaștem pe noi înșine ca persoană
fizică; vârsta, cariera, toate acestea sunt
definite de timp. E prietenul nostru,
tovarăș în lume, de care ne despărțim la
un moment dat, dar cu care trăim până în
ultimul moment, când începem să îi
simțim lipsa.
Nu există lucru mai teribil
decât să cunoști limit a timpului în
viața ta, căci noi, oamenii, încercăm să
atragem ideea nesfârșitului în ceea
ce ne privește pe noi înșine. Și, probabil,
cea mai frumoasă realizare personală ar fi să cunoaștem povestea timpului, să -i deslușim întregul
mister, însă pentru fie care individ timpul are o menire.
Acest călător prin lume se naște odată cu noi și moare odată cu noi. E sursa noastră de
putere psihică, morală, pentru că adesea ne spunem: „Timpul le rezolvă pe toate!" , dar adevărul
este că noi ne rezolvăm propriile pr obleme prin timp.
Timpul!…o mină de aur care niciodată nu a reușit să fie exploatată în întregime de sufletul
omenesc. Vom învăța, vom greși, vom trece peste, dar toate acestea cu ajutorul lui. Această valoare
colosală pe care el o are vine din simplul fapt că singurul lucru pe care nu îl putem cumpăra, nici
măcar prelungi cu o secundă decât acesta a fost scris să fie, e timpul.

Balea Bianca Ioana
clasa a VII -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Pe cărarea ce duce la conacul unei familii înstărite, un bătânel merge agale, sprijinindu -se
într-un baston de lemn. Deodată, tresări… se auzeau niște chiote de copilași:
– Vine bunicul, vine bunicul! Sărut -mâna, bunicule! strigau înt r-un glas nepoțeii, venind în
fugă spre bătrân.
– Bine v -am găsit, copii! Ce vreți să facem astăzi?
– Să mergem în grădină, la umbra nucului și să ne spui o poveste de pe vremea ta, zise unul
dintre ei.
– Să mergem!
Nici n -au ajuns bine, că au și început:
– Bunicule, ne spui povestea?
– Cu drag, copiii mei, numai să stați cuminți.
,,A fost odată, pe vremea când eu eram așa ca voi, un sat
cu oameni harnici și buni. În satul acela trăiau și trei femei, trei
vecine, și fiecare avea câte un băiat. Seara, când veneau de la
muncile câmpului, de la sapă și de la coasă, obiceiul lor era, chiar
dacă erau obosite, să meargă până la o fântână destul de departe,
cu gălețile, să aducă apă. Într -una din zile, cele trei vecine au
pornit pe poteca spre fântână, fiecare cu câte două găleți, după
cum le era obiceiul. Și, fiindcă drumul până la fântâna era lung,
femeile au început să vorbească despre băieții lor. Două dintre ele
își lăudau băieții neîncetat. Cealaltă mergea cu un pas înaintea lor
și nu zicea nimic. Tot așa, vo rbind, au ajuns la fântână. După ce
și-au umplut gălețile, au plecat spre casă. La un moment dat, au
trecut pe lângă o grădină. Și ce văzură acolo!? Erau chiar cei trei
băieți, care se jucau. Cele două femei, din nou au început:
– Uite la al meu ce frumos se joacă, zise cea mai în vârstă
dintre femei.
– Dar ia uite la al meu ce zdravăn e! începu a se lăuda cealaltă.
A treia femeie era din nou tăcută. Fiind observate de către băieți, unul dintre aceștia a lăsat
jocul și a venit să -și ajute mama, luând și el o găleată. Era chiar băiatul femeii tăcute! Celelalte două
femei, degeaba si -au chemat copiii, căci ei nu veneau.
Acum era rândul femeii tăcute să povestească bucuroasă cu feciorul ei, iar celelalte două să
o urmeze încărcate cu povara rușinii , mult mai grea decât cea a găleților cu apă.”
– De aceea, nepoților, vreau să știți că întotdeauna ,,Cine tace, bine face!”
– Bunicule, ce poveste frumoasă! Mâine ne mai spui una?
– Da, dar numai dacă mama voastră îmi va sp une că ați fost cuminți.
Apoi bunicul plecă pe potecă, sprijinit în baston, sub privirile nepoților încântați de poveste
și de sfatul primit.

Irimie Iunia
clasa a V I-a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Era o zi răcoroasă și însorită de primăvară, o zi perfectă pentru excursii.
Noi eram entuziasmați de plecare, iar, când, în sfârșit am fost pregătiți, am pornit spre
primul punct: fabrica de lenjerie. După un drum scurt, am ajuns la destinație. Doamnele de acolo
croiau bucăți de pânză pentru așternuturi. Ele lucrau de zor.
După această vizită, ziua a devenit mai interesantă, la brutărie. Femeia de acolo ne -a arătat
cum se prepară aluatul de pâine, apoi un om a pus aluatul la cuptor. La plecare, fiecare a primit câte
o felie de pâine care era proaspătă și bună.
Apoi, am ajuns la fabrica de genți, unde femeile lipeau genți și portofele care trebuiau
distribuite în străinătate. O altă vizită lungă a fost la fabrica Pehart Tec . Acolo am văzut cum se
fabrică ș ervețelele din suluri uriașe de hârtie. O mașinărie prelua sulurile și din acestea se făceau
șervețelele. După aceasta, am văzut cum se reciclează hârtia folosită, apoi am plecat înspre locul
unde se face hârtia igienică.
A fost o zi frumoasă! Toți am ple cat acasă gândindu -ne la informațiile noi pe care le -am
primit.

Bogdan Teodora, Șandru Maria
clasa a IV -a D

În vacanță am mers la verișoara mea, Alina, la munte. Acolo era foarte frumos. Aerul curat
și florile multicolore împodobeau grăd ina. După ce am admirat aceste frumuseți, mi -am ajutat
verișoara la îngrijirea gospodăriei, apoi am fost chemate la prânz.
După -amiaza am avut timp liber, așa că ne -am hotărât să mergem în pădure. În timp ce
mergeam, Alina ne -a arătat o veveriță care urca pe trunchiul gros al unui nuc. Imediat ce a văzut -o,
un băiat s -a gândit la un plan ca să o poată ademeni. A luat două ghinde dintr -un stejar și le -a pus pe
o frunză așteptând veverița, care s -a apropiat, dar când ne -a văzut s -a speriat și a fugit înapoi.
Văzând că nu reușește, băiatul a spart coaja ghindei și s -a retras și el. Veverița, văzând că nu mai e
nimeni, s -a apropiat lacomă de miezul ghindei și l -a înfulecat cât ai zice pește.
În final, am ieșit din ascunzătoare și ne -am continuat drumul. Am tre cut pe lângă o pajiște
de unde bunicul voia să ducă acasă calul.
El ne -a propus să mergem împreună înapoi și astfel am ajuns bucuroși acasă, neuitând ziua
aceasta.

Naomi Liță
clasa a IV -a D

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

După cum spune proverbul ,,Ai carte, ai parte'', cartea ne hrănește sufletul și în același timp
pregătește un viitor strălucit celor care îi dau atenția cuvenită. Așa cum pomul are nevoie de apă și
hrană pentru a face roade, tot așa și copilul are nevoie de cărți
pentru a înflori și a rodi, pentru a ajunge un om vrednic.
Din punctul meu de vedere cartea este cel mai bun prieten
al meu, chiar dacă este un prieten tăcut. Ea este un obiect cultural
care ne luminează și ne călăuzește sufletele. De când am
descoperit -o, cartea s -a dove dit a fi un prieten credincios, răbdător,
care are întotdeauna timp pentru mine. Asemenea unui profesor,
cartea a avut grijă să mă învețe, să mă povățuiască, să se ocupe de
educația mea.
Nu trece o zi în care să nu mă întâlnesc cu acest prieten
fidel, să nu petrecem împreuna câteva ore. Inainte să vin acasă de
la școală, cartea mă așteaptă cuminte pe raftul din bibliotecă, nerabdătoare să mă întâlnească și să –
mi transmită noi informații.
Cu fiecare rând pe care îl citesc, cartea devi ne tot mai importantă pentru mine ca elev,
deoarece ea mă ajută să aflu ce au gândit alții, dar și să gândesc eu singură.

Klett Ruthild
clasa a VIII -a A

Fiecare zonă a țării noastre are un costum popular specific, deosebit prin culoare, formă și
model.
În gener al, costumele populare sunt alcătuite din: ie, care este frumos cusută cu ciocănele și
musculițe, vestă, poale si cătrințe.
Vă prezentăm un costum popular tradițional de
pe valea Sebeșului, din zona Șugagului, pe care l -am
făcut. Culorile spe cifice acestei zone sunt alb și negru.
Acest costum popular este foarte vechi, dar, totodată,
este și foarte frumos. Pe vremuri, bunicii noștri nu
beneficiau de atâtea condiții, cum sunt astăzi.
Chiar și așa, doar cu două culori simple, un ac
și o ață, ei au reușit să creeze ceva absolut
impresionant, ce s -a păstrat din fericire până în zi de
azi. Nu doar frumusețea lui mă fascinează, ci și
vechimea lui. Toate costumele populare au ceva
aparte, ceva frumos, ce ne face să ne gândim la tot
ceea ce fost atunci și tot ceea ce e acum.
Mă bucur nespus de mult că încă mai există tradiții și obiceiuri păstrate de mulți ani.

Negrea Sorina
clasa a VI -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Istoria portului popular românesc
Portul popular românesc își găsește rădăcinile în portul strămoșilor noștri traci, geți și daci și se
aseamănă cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, desigur cu deosebirile care constau în
amănunte d ecorative și colorit. În decursul istoriei, structura și evoluția costumului popular
românesc și -a păstrat nealterate caracteristicile esențiale. Pornind de la realizări artistice făcute cu
materii prime produse în gospodăriile țăranilor, portul popular ro mânesc a evoluat de -a lungul
secolelor, dovedind o bogată măiestrie a țăranului român, atât în ornarea țesăturilor și a broderiilor,
cât și în obținerea culorilor vegetale. Portul popular se diferențiază în funcție de anotimp, ocazii
festive, vârstă și sex , adaptându -se ocupațiilor specifice fiecărei
zone.
Portul femeiesc
În general, costumul femeiesc e compus din: cămașă, poale și
piesa care acoperă partea de la brâu în jos care se deosebește de la
o regiune la alta. Ea are și denumiri diferite î n funcție de forma ei
și de zonă, astfel ea poate fi "catrința", "valnic", "fota", "opreg".
Aceste piese sunt țesute din lână, având ornamentație mai simplă
sau mai complicată în funcție de ținut. Cămășile au aceleași părți
ornamentale, cu unele deosebiri cromatice și ornamentale. O
completare a portului femeiesc e marea varietate a gătelii capului
care diferă de la o zonă la alta, chiar de la sat la sat, valoarea
acestei găteli depinzând de frumusețea țesăturilor și a broderiilor
sau a celorlalte podoabe î n acest scop. Ele sunt compuse din:
marame, naframe, cepse sau cununi. Alte piese ale costumului
femeiesc sunt brâiele și betelele, care prezintă și ele deosebite
realizări artistice. Caracteristic
costumului femeiesc din toate regiunile constă în folosire a, ca
fond, a culorii albe, a țesăturilor de in, cânepă și lână.
Portul bărbătesc
Costumul bărbătesc e mai simplu, compus dintr -o cămașă
lungă în sudul și estul țării și mai scurtă în nord și vest, iar
pantalonii în sud și est sunt lungi și strâmți iar în nordul și vestul
țării sunt mai scurti și mai largi. Ei sunt confecționați din pânză
sau postav țesut în casă. Peste cămașă bărbații își pun un brâu
țesut în casă sau un chimir de piele, în funcție de regiune și de
ocupație. Iarna, peste hainele enu merate mai sus se poartă haine
din postav, frumos ornamentate, sau cojoace din piele și pieptare.
Irimie Iunia
clasa a VI -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Istoria numărului zero

În primele secole ale erei n oastre, un hindus al cărui nume n -a fost conservat de istorie,
imagina un caracter special, actualmente numit „zero”, pentru a marca absența unei cifre de o
ordine oarecare dintr -un număr. Sistemul de numerație pus la punct în India s -a bazat apoi și pe
folosirea semnului respectiv.
Se presupune că noțiunea de „zero” a fost folosită pentru prima dată în Babilonul Antic unde
s-au descoperit și principiile sistemului de numerație utilizat de noi.
Prin secolul al VII – lea, arabii înțeleg toată semnificați a noii cifre și o preiau. Ei observă că
zero este un „operator” ( extensie și generalizare a noțiunii de creștere, una dintre cele mai
importante noțiuni matematice introdusă de savantul englez George Boole – 1815 –1864 – în opera
fundamentală „Legile gândi rii” – 1854), întrucât fiecare zero adăugat la dreapta unui număr
permite multiplicarea instantanee a acestuia cu 10. În secolul al IX – lea, marele învățat Mahomed
din Horezm – unul din creatorii algebrei – îl întrebuințează într -un tratat de aritmetică – „Al.
Horezmi” – care s -a bucurat de multă prețuire.
În Europa, sistemul de numerație bazat pe zero a fost cunoscut tot prin intermediul arabilor.
De fapt, în jurul anului 1820 lucrarea lui Mahomed a fost tradusă în latină.
Așa-numita „aritmetică comer cială” ( ale cărei baze au fost puse de fenicieni) începe să
întrebuințeze cifra zero în secolul al XIV – lea, prin negustorii italieni.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „zero” este de origine latină fiind împrumutat din
limba arabă unde sensul să u era de „vid”.
Născută din dorința de a ține o socoteală exactă a bunurilor sale, cifra zero este
indispensabilă în efectuarea calculelor. Este greu să ne imaginăm că secole de -a rândul oamenii nu
au cunoscut această cifră, ceea ce făcea ca efectuarea op erațiilor să fie extrem de dificilă. În zilele
noastre, zero a căpătat o importanță și mai mare deoarece în calculatoarele electronice numerele se
formează din șiruri alcătuite numai din două cifre – 0 și 1.

Ce este un miliard?

În secolul al XV – lea, limita extremă a calculelor posibile era milionul, care a rămas multă
vreme o „expresie nebuloasă”. Trei sute de ani mai târziu, astronomii familiarizați cu imensitatea
cerului aspirau la un număr și mai mare – miliardul, cu care să poată cataloga stelele și aștrii.
Un miliard (109) este un număr foarte mare dacă el exprimă, de exemplu; un stoc de mere.
În același timp, însă, reprezintă un număr destul de mic dacă este vorba de un număr de atomi.
Pentru a ne da mai bine seama ce înseamnă 1 000 000 000 iată câteva curiozități care -l au drept …
erou:
1. Numărul fibrelor nervoase ale creierului uman este de ordinul a 3 miliarde;
2. Un om care ar trăi o suta de ani nu ar ajunge să numere decât până la 1000000000, fără a
mai avea altă ocupație;
3. În 55 de ani, un om res piră de un număr de ori egal cu ½ dintr -un miliard;
4. În vârstă de 33 de ani, orice ființă a trăit doar un miliard de secunde.

Tudor Ovidiu
clasa a VIII -a D

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Poluarea aerului în zona Sebeș

Problema poluării mediului înconjurător nu este numai o problemă a localității noastre, ci a
întregului mapamond și nici măcar nu este o problemă actuală.
Poluarea a început cu cele dintâ i
colectivități omenești, acutizându -se în
ultimii 100 de ani, datorită revoluției
tehnico -științifice, grație căreia avioane,
rachete brăzdează văzduhul, nave tot mai
mari despică luciul mărilor, orașe tot mai
impunătoare și luminoase înlocuiesc
ecosistem ele naturale. Toate acestea au
ridicat nivelul de viață de pretutindeni,
dar au avut și efecte secundare, ca de
exemplu înrăutățirea mediului natural
cunoscută și sub numele de poluare, au
distrus specii de plante și animale chiar
și omul confruntându -se c u diverse
maladii cauzate de aceasta.
Din vasta problemă a poluării,
trecem în revistă câteva probleme legate
de poluarea aerului:
1) Efectul de seră – este o problemă de care se aude vorbindu -se foarte des și care este generată
de acumularea în aerul atmosfe ric a dioxidului de carbon de origine antropică, adică a
dioxidului de carbon rezultat din activitatea umană: arderea combustibililor fosili (cărbune,
petrol, gaze), arderea lemnului, tăierea pădurilor etc.
Dioxidul de carbon în exces favorizează reținerea căldurii la suprafața pământului,
împiedicând răspândirea ei în straturile atmosferei. S -a constatat că temperatura medie globală a
aerului la suprafața pământului a crescut cu 0,3 -0,6 grade, având ca rezultat următoarele :
a) Schimbarea climei; se estime ază o creștere a temperaturii aerului planetei cu 0,5 -2 C
până în anul 2050.
b) Modificarea nivelului mării; probabil cu 5 până la 40 până în anul 2050.
c) Schimbări în atmosferă; de exemplu: ploaia
acidă.
Poluarea atmosferică aduce cantități crescute de
plumb, cupru, aluminiu, care sunt extrem de periculoase,
cauzând la om diferite forme de cancer, afecțiuni ale
creierului și chiar moartea.
Ca urmare a despăduririlor și incendierii
pădurilor, cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă s –
a suplimentat c u circa 2 miliarde tone. Aproape jumătate
din acest dioxid de carbon este absorbit de plantele
terestre și fitoplanctonul oceanic, dovedindu -se în felul acesta importanța transformării Planetei
Albastre într -o Planetă Verde de către om.

Dumitrean Rebeca și Bucea Georgiana Maria
clasa a VII -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Chimia ceaiului

Un lucru foarte interesant la ceai este că stimulează și relaxează în același timp trupul și
mintea. Este un echilibru pe care nu multe elemente îl pot atinge. De aceea ceaiul era preferat de
către călugării buddhiști, pentru că îi ajuta să își relaxeze corpul, dar în același timp să își mențină
mintea alertă în timpul meditației.
Fie că vă vine să credeți sau nu, nici chimiștii nu cunosc toate moleculele chimice pe care le
are Camellia sinesis, planta de ceai. În plus, compoziția chimică
se schimbă între ceaiul verde, negru și oolong. Iar atunci când
adaugi lapte sau lămâie, compoziția iar se schimbă.
Ca să explicăm pe scurt compoziția chimică a ceaiului,
totul ține de polif enoli, care elimină radicalii liberi, de chinonă
care contribuie la aromă și încă altele câteva care dau gust și
culoare ceaiului, precum uleiurile volatile.
În secolul XIX se credea că ceaiul se prepară prin
fermentare. Acest lucru este greșit, pentru că are loc procesul de
oxidare de fapt, ce participă la transformarea enzimelor.
Rezultatul se vede în compușii aromei ce se leagă, astfel nerisipindu -se în aer, iar moleculele mici
se combină în molecule mari modificand astfel gustul și culoarea ceaiului.
Deși se pare că adăugarea zahărului sau îndulcitorilor artificiali nu schimbă compoziția
chimică a ceaiului, lămâia și laptele fac acest lucru. Polifenolii din ceai leagă fierul cu calciul,
prevenind astfel absorbția mineralelor de către corp. În schimb, fol osirea lămâii în ceai împiedică
această combinație și corpul poate primi mineralele din ceai.
Laptele se folosește în general alături de ceai negru, dar se studiază acum și ce impact are
amestecarea laptelui cu ceaiul verde și oolong. Chimiștii au descope rit că o cantitate mică de lapte
adăugată nu interacționează cu 70% din polifenolii oxidați, de aceea laptele în ceaiul negru
calmează stomacul. Dacă este adăugat prea mult, atunci se combină cu 30% dintre polifenolii
neoxidați și poate irita stomacul.
Suciu Georgiana Livia
clasa a VII -a A
Clorura de sodiu

Ea este indispensabilă vieții oamenilor și animalelor. Participând la formarea unor sucuri
digestive, NaCl este introdusă zilnic în organ ism sub formă de sare de bucătarie. Soluția de clorură
de sodiu cu concentrația de 0,9%, având aceeași concentrație cu plasma
sangvină, se folosește în medicină ca ser fiziologic. Acțiunea antiseptică a
clorurii de sodiu și -a găsit aplicație la conservarea alimentelor și pieilor.
În industrie, clorura de sodiu este considerată cea mai importantă
materie primă anorganică. Constituie substanța de bază a unei ramuri
industriale, care o prelucrează pentru obținerea sodiului, clorului, acidului
clorhidric, hidroxidului de sodiu, carbonatului de sodiu etc. În acelașii timp
NaCl este utilizată și în industria lacurilor, vopselelor, hârtiei, maselor
plastice, textile și altele. Țara noastră, dispunând de mari zăcăminte de sare la Slănic Prahova,
Ocne le Mari, Ocna Dejului, Ocna Mureșului, Praid, etc. a creat o puternică industrie clorosodică.
Cele mai importante uzine clorosodice se găsesc la Govora, Borzești, Turda și Ocna Mureșului.
În industria metalurgică este folosită ca reductor, iar în electron ică se folosește la fabricarea
lămpilor cu vapori de sodiu. De asemenea, NaCl este utilizată și în industria chimică organică și în
industria farmaceutică.
Klett Ruthild, clasa a VIII -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

E-urile și sănătatea

Dintotdeauna, omul a urmărit să co nserve hrana fară a -i diminua calitățile. Mijloacele naturale
de conservare sunt: afumare, deshidratare, sărare sau zaharisire. Secolul XX – se caracterizează prin
diversificarea și îmbunătățirea metodelor de conservare a alimentelor, acestea cuprinzând
sterilizarea, congelarea, vidarea etc. În scopul ameliorării calității produselor alimentare sau pentru
facilitarea aplicării unor tehnologii moderne de prelucrare se utilizează niște substanțe care în
limbajul de zi cu zi se numesc E-uri.

*Efectele e -urilor:
 Produc cancer: E131, E142, E211, E213, E214,
E215, E216, E217, E218, E239.
 Afectează vasele de sânge: E250, E251, E252.
 Produc boli de piele: E230, E231, E232, E233.
 Atacă sistemul nervos: E311, E312.
 Produc tulburari digestive: E338, E339, E340, E3 41,
E450, E461, E407, E363, E465, E466.
 Distrug vitamina: E12, E200.

*Lista produselor care trebuiesc înlaturate din alimentația de zi cu zi:

1. Margarina (E100, E160, E160, E202, E476)
2. Mezelurile
3. Băuturi (E110, E123, E330, E102, E110)
4. Cartofii prajiti
5. Brânza topită (E250, E450, E407, E301, E621,
E450, E339, E407, E412, E33o)
6. Chips -urile (E621, E627, E631, E262, E330,
E270, E471, E 621, E627, E631, E330, E270, E296,
E471, E627, E631, E270, E296, E160, E471, E621,
E631, E627, E330, E160, E322, E100, E 621, E627,
E631, E160, E471)
7. Guma de mestecat (E171, E320, E330, E420,
E421, E422, E950, E951, E967, E320, E330, E950 si E951)

*E-uri benefice organismelor
Sunt și E -uri benefice, folosite de mult în alimentație . Așa este vitamina E (E306 -tocoferol), un
antioxidant natural care ajută la regenerarea celulelor; E407 (caragenan -emulsifiant natural; E322
(lecitina – un puternic antioxidant natural); E421 (manitolul de cofetărie); E300 (vitamina B2 –
riboflavina); E440 (vitamina C naturală, denumităși acid ascorbic natural); E140 (clorofila, un
colorant natural folosit în patiserie, cofetarie, la fabricarea unor lichioruri și a unor paste de dinți și
produse cosmetice).

Irimie Claudia,
clasa a VIII -aB

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Vulcanii noroioși

Prin aspectul și activitatea lor, vulcanii noroioși din Subcar pații Buzăului reprezintă un
fenomen unic pe teritoriul României, a cărui valoare a fost recunoscută prin declararea sa ca
monument al naturii încă din anul 1995.
Vulcanii noroioși se dezvoltă în Depresiunea Berca
(jud. Buzău), pe partea stâng ă a râului Buzău, la o altitudine
de 300 m, fiind grupați în patru areale: La Fierbători, Pâclele
Mari, Pâclele Mici și Beciu.
Vulcanii noroioși se deosebesc fundamental de
vulcanii propriu -ziși, atât prin geneză, cât și prin produsele
de tezaur și formele rezultate. Prezența vulcanilor în acest
spațiu se leagă de cea mai veche regiune de exploatare a
zăcămintelor petrolifere din țara noastră. Existența lor este
condiționată de prezența unor factori locali, precum:
emanațiile de gaze naturale pe liniile de falii ale anticlinalului Berca -Arbănași; apa, care pregătește
materialul pentru erupția vulcanică (noroi, fragmente de roci); substratul litologic (gresii, cuarțite,
ghipsuri, calcare fosilifere, argile). Din cauza presiunii gazelor, vulcanii em it material, sub formă de
noroi cu urme de petrol și, uneori blocuri de gresii, calcare, roci detritice și ghips.
După morfologie, vulcanii de la Berca se diferențiază în: vulcanii noroioși propriu -ziși și așa
– numitele fierbători de noroi. Vu lcanii noroioși apar în relief sub forma unor conuri de dimensiuni
reduse (sub 3 m înalțime), ascuțite sau turtite, prezentând în vârf o deschizătură sub forma unui
crater.
”Fierbătorile” sunt escavații cvasicirculare, cu dimensiuni variabile (u neori chiar de 4 -6 m
diametru), care degajă noroi fluid sau apă noroioasă, cu urme de petrol. Gazele agită materialul
fluid din crater, dând impresia că acesta fierbe. Local, fierbătorile mai poartă numele de
“bolboroși”.
Gazele își fac simți tă prezența prin răbufnirile de noroi, prin agitația pe care o produc în
fierbătorile de noroi, iar când sunt aprinse, ard fără fum; apele care apar în vulcanii noroioși sunt
ape de zăcământ (fosile) și nu se constată aportul apelor de
infiltrație de la su prafață în manifestările vulcanice; ca
dovadă, și în perioadele de seceta prelungită, vulcanii rămân
activi. Când se usucă noroiul vulcanilor, crapă în plăci
poligoanele, de tipul takârelor din deșserturile asiatice.
Atunci când coșul vulcanic este obturat sau presiunea
gazelor se micșorează și nu poate împinge la suprafață
noroiul, vulcanii se sting, devin fosili, iar conurile lor suportă
acțiunea modelării subaeriene: apele meteorice, care pornesc
radiar din vârful l or, formează numeroase ogașe meandrate;
ajunse la baza conurilor, ele se transformă în șanțuri adânci, iar apoi brăzdează meandrat suprafața
platoului, transformându -se, la periferia acestuia, în organisme torențiale. În acest context, arealul
vulcanilor n oroioși de la Berca poate fi considerat un adevărat laborator natural de geomorfologie.
Deși foarte puțin prielnic sub aspectul vieții, peisajul vulcanilor noroioși adăpostește, la
periferia sa, asociații vegetale halofile – săricica sau ghir inul, brânca, rugina, păiușul de sărătură etc.
Prezența acestora este explicată de conținutul ridicat în săruri al materialului expulzat, care
formează în jurul conurilor areale considerabile de soluri sărăturate.
Privinte în ansamblu, platourile noroioase care înconjoară vulcanii de la Pâclele Mari, Pâcle Mici,
Fierbători și Beciu oferă imaginea unică, dar deopotrivă dezolantă, a unui peisaj selenar, tulburat
doar de fonia dezordonată a erupțiilor și al bolboroselilor noroioase. Mărginean Finias , clasa a VI -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Dezvoltarea creativității la elevi prin realizarea unor obiecte
în cadrul orelor de educație tehnologică

Toți ele vii se caracterizează prin gustul pentru frumos. Spiritul estetic le dezvoltă
capacitatea de a crea lucruri, dintre acestea cele mai definitorii sunt:
– creativitatea=capacitatea de a crea, de a produce valori;
– imaginația=capacitatea omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor,
reprezentărilor sau a unor idei acumulate anterior;
În fiecare clasă sunt elevi cu creativitate și imaginație foarte bogată.
Pentru întreaga clasă ora de educație tehnologică reprezintă o oră în care ne putem manifesta
liber, deschiși la lucruri noi pe care le putem crea sau dezvolta împreuna cu d -na profesoară.
Metode distractive și interesante sunt:
– quilling=arta răsucirii hârtiei;
– origami=arta plierii hârtiei;
Cu ajutorul acestora am creat forme de hâr tie care de care mai interesante și pe care le -am
lipit apoi pe felicitări. Am creat diferite forme: flori, figuri geometrice, fluturi.
În preajma sărbătorilor de iarnă ne -am creat propriile decorațiuni de Crăciun cu ajutorul
hârtiei creponate, aței, baloa nelor și puțin aracet.
O altă creație interesantă au fost hainele din materiale reciclabile, care necesită multă
îndemânare.
Cele mai haioase au fost căsuțele din materiale reciclabile.
O alta temă a fost crearea de porturi populare, cel mai greu dar și ce l mai complex a fost
croitul și coaserea opincilor (încălțări ce fac parte din portul popular).
Pentru Paște noi am pregătit ouă pictate, la care ne -am lăsat imaginația să ne ghideze și
rezultatul a fost nemaipomenit.
Fiecare artă are farmecul ei și putere a de a te purta într -o lume minunată, cea a creativității,
a dezvoltării imaginației pentru a crea lucruri noi, interesante.

Coman Olivia Maria
clasa a VI -a D

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Dacă un copil trăiește în mijlocul criticilor,
învață și el să condamne.
Dacă trăiește într -o lume ostilă,
învată să se războiască.
Dacă trăiește înconjurat de fricoși,
Învață și el să se teamă.
Dacă trăiește în veșnică milă,
învață să se autocompătimească.
Dacă trăie ște între cei ce l -au râs,
învață să fie timid.
Dacă un copil trăiește între geloși,
învață ce înseamnă invidia.
Dacă un copil trăiește cu veșnice
învinovățiri,
învață să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăiește în
încurajare,
învață să aibă încredere.
Dacă un copil tăiește între cei
înțelegători,
învață și el să fie răbdător.
Copilul care este lăudat,
învață, la rându -i, să aprecize.
Dacă un copil trăiește înconjurat
de iubire,
învață să iubească și el.
Dacă cei din preajmă îi acordă recunoașterea,
copilul învață că este bine să ai un scop.
Dacă un copil trăiește înconjurat de pritenie,
învață că este plăcut să trăiești în această lume.
Dacă sufletul tău este senin,
Copilul tău va câștiga pacea minții.
Ce anume învață copilul tău?
(Dorothy Law Nolte)

Copiii mici sunt impresionabili. Felul în care sunt tratați determină modul în care ei se vor
comporta. Persoana în grija căreia este plasat copilul are o mare influență asupra acestuia și poate
ajuta mu lt la modelarea viitorului copil. Când lucrăm cu copiii, în calitate de educatoare, avem o
responsabilitate deosebită și foarte importantă.
Obiectivele principale vizate în învățământul preșcolar sunt: socializarea copiilor și
pregătirea pentru școală.
Preșcolarul învață tot timpul, în toate locurile posibile, sub toate formele, prin structuri și
mecanisme atât preexistente, cât și progresiv format/educate prin învățare experențială și dirijare
planificată(asistata). Învață și experimentează lumea dominant motric, social, ligvistic și ludic,
fiecare fiind o entitate unică la nivel de personalitate și conduită.
Realizat de educatoarele de la GPN

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
RELIGIA ASTĂZI

Religia, materie obișnuită???
Aceasta întrebare mi -a apărut în minte în urma primei ore de religie pe care am predat -o!!!
Aveam în față două căi:
 De a preda religia ca pe o altă materie, doar o transmitere și o acumulare de informații
 De a pune în sufletul elevului aceea sămânță care să rodească pentru a -l transforma într -un
bun creștin.
Chiar dacă este organizată într -o programă și trebuie respectate anumite norme și reguli, religia
este materia care depășește sfera educațional -științifică,
prin faptul că anumite lucruri nu pot fi demonstrate
științific, dar și prin faptul că religia nu este doar o
materie, o transmitere de informații, ea este știința
științelor.
Religia nu doar oferă informații, ea mântuiește!!! De
aceea în procesul de predare trebuie alese metodele
optime pentru ca rezultatul să fie cel dorit. Orice strategie
didactică este rezult atul interacțiunii mai multor
procedee, este o succesiune de operații, urmărind
multiple obiective didactice, motiv pentru care alegerea
unei strategii se face în funcție de anumite criterii
precum: conținutul informațional, particularitățile de vârstă și individuale, situația concretă etc.
Strategia didactică nu este însă doar o simplă tehnică de lucru, ci este o manifestare și expresie a
personalității cadrului didactic, oglindind tehnica de lucru și concepția celui care o utilizează.

CONCLUZII
 În cadru l orelor de religie trebuie transmis faptul că nu doar însușirea de informații este
necesară, ci și împroprierea lor în viața de zi cu zi, pentru a putea deveni un creștin autentic.
 Trebuie să se urmărească latura creativă a fiecărui elev în parte și să f ie exploatată la
maximum în direcția dorită.
 Mai mult decât atât religia trebuie să fie cursul care vine să completeze toate neclaritățile
elevilor, deoarece este materia CU și DESPRE Dumnezeu!

Prof. Ursu Dorin

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Stihiile toamnei

Peste codrul d e aramă, o ploaie deasă cu stropi mari și grei se năpustește din cerul întunecat,
preț de câteva minute. Frigul ce o însoțește împresoară copacii și -i strânge în brațe, cu putere.
Frunzele sunt asemenea unor umbre care plutesc în
mijlocul unei mări agita te. Copacii bătrâni ce stau de
strajă în întuneric sunt obișnuiți cu astfel de porniri ale
imprevizibilei naturi, însă cei mai tineri sunt
impresionați și, totodată, înfricoșați de vuietul nopții
de toamnă.
Vântul se retrage pentru o clipă luând cu el
frigul pătrunzător. Niciun sunet nu zdruncină
întunericul nopții. Obosită, pădurea se odihnește în
tăcerea deplină. Luna zace deasupra ei ca o lampă de
veghe.
Norii cenușii și încruntați își fac apariția ca un
cuibar rotind de ape în înaltul cerului, care până acum
era stăpânit de liniștea nopții. În miezul nopții, vântul reapare și smulge cu ură puținele frunze din
copaci, ce sunt împrăștiate ca niște haine zdrențuroase.
Însă, spre zori, încep să strălucească harnici unde de lumină. Mai târziu, pe cer se ivește
soarele timid, lipsit de putere și culoare. După ce -și face turul zilei, obosit, se îndreaptă spre vest
unde, nu după mult timp, se prăbușește adormind după mărețele păduri.
Acum, prin văzduh, regina Toamnă plutește într -o caleașcă de frunze moarte .

Suciu Georgiana Livia
clasa a VII -a A

Das Rübenziehen

Väterchen hat Rüben gesät. Er will eine Rübe herausziehen; er packt sie beim Schopf, er
zieht und zieht und kann sie nicht herausziehen. Väterchen ruft Mütterchen; Mütterchen zieht
Väterchen, Väterchen zieht die Rübe, sie ziehen und ziehen und können sie nicht herausziehen.
Kommt das Enkelchen: Enkelchen zieht Mütterchen, Mütterchen zieht Väterchen,
Väterchen zieht die Rübe, sie ziehen und ziehen, können sie
nicht herausziehen.
Kommt das Hündchen: Hündchen zieht Enkelchen,
Enkelchen zieht Mütterchen, Mütterchen zieht Väterchen,
Väterchen zieht die Rübe, sie ziehen und ziehen, können sie
nicht herauszie hen.
Kommt das Hühnchen: Hühnchen zieht das Hündchen,
Hündchen zieht Enkelchen, Enkelchen zieht Mütterchen,
Mütterchen zieht Väterchen, Väterchen zieht die Rübe, sie
ziehen und ziehen, können sie nicht herausziehen.
Kommt das Hähnchen: Hähnchen zieht Hühnc hen, Hühnchen zieht das Hündchen,
Hündchen zieht Enkelchen, Enkelchen zieht Mütterchen, Mütterchen zieht Väterchen, Väterchen
zieht die Rübe, sie ziehen und ziehen, – schwupps, ist die Rübe heraus, und das Märchen ist aus!

Luca Onofrei
clasa a II -a D

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Miauschis Abenteuer

Es war einmal eine Katze namens Miauschi. Eines Tages wollte sich die Katze die Wel t
ansehen. Eines Tages langte die Katze zu einem Alten. Dort gab es viel zu sehen. Er hatte auch
einen Hund, der an der Kette war. Er hatte auch einen großen Garten. Darin wuchsen Tomaten,
Erdbeeren, Salat, Himbeeren, und so weiter. Auf einmal bemerkte sie eine zweite Katze, die weiße
Pfoten hatte und sonst ganz grau war. Miauschi fragte, wie sie hieße. „Ich heiße Pfötchen!“ sagte
die Katze. „Ich heiße Miauschi.“ erwiderte Miauschi. Auf einmal fing es noch an zu regnen. Die
zwei Katzen liefen zu einem Baum, um sich da vor dem Regen zu schützen. Pfötchen kannte die
Gegend. Miauschi fragte Pfötchen, ob der Alte Kühe hätte. „Nein“, sagte Pfötchen, „aber auf einem
Bauernhof, der nicht so weit entfernt ist!“ „Den kenne ich auch!“ sagte Miauschi, „da habe ich
früher gewohnt.“ „Komm, wir gehen hin.“ sagte Pfötchen. „Gut!“ sagte Miauschi, und sie liefen
hin. Dort gingen sie zuerst zu den Kühen. Da
hörten sie dauernd: „Muuuh.“ Es stand auch ein
Mann da, der ihnen Milch gab. „So“, dachte
Miauschi, „jetzt habe ich mir d ie Welt genug
angesehen.“ „Komm, wir spielen fangen!“
meinte Miauschi. „Gute Idee“ erwiderte
Pfötchen, und sie gingen raus. Sie wussten nicht,
wer den andern fangen sollte, also machten sie
eine Wette, wer zuerst eine Maus finge. Sie
untersuchten den Hof, was sehr schwer war. Sie
guckten hinter Holzschachteln und mehreres.
Dann guckten sie ins Haus, das viele Zimmer
hatte. Auf einmal hatte Miauschi nach langer
Suche ein kleines Loch in der Wand gefunden. Miauschi schrie laut: „Ich habe ein Mäuseloch
gefunde n!!!“ Pfötchen kam so schnell wie nur möglich gelaufen. Die zwei Katzen wussten, wie
man Mäuse fängt. Sie hatten den gleichen Einfall, so dass man denken könnte, sie guckten in die
Gedanken von der andern Katze. Sie wussten genau, dass Mäusefallen gut helf en würden. Sie
wussten, wie man eine Mäusefalle baut und machten das auch. Pfötchen benutzte die Mausefalle
zuerst nicht. Miauschi tat sich auf die linke Seite von dem Mäuseloch und Pfötchen auf die rechte
Seite, wo auch eine Steckdose war, die eigentlich gezeichnet war und die man klappen konnte.
Pfötchen wusste nicht, dass die Steckdose gezeichnet und klappbar war.
Miauschi tat die Mäusefalle vor das Loch. Auf einmal nahm die Maus blitzschnell den Käse
von der Mäusefalle runter und schleppte die Mäusefal le durch die klappbare Steckdose. „Au!“
schrie Pfötchen. Denn die Mäusefalle hatte ihr den Schwanz eingeklemmt. Aber da war Pfötchen
schneller als die Maus und fing sie. „Ich habe sie, ich habe sie!“ sagte Pfötchen laut. Als Pfötchen
sich zur Maus umgedreh t hatte, war die Maus von ihrem Schwanz weggeflogen. Nun fing Pfötchen
Miauschi.
Eines Tages sahen die zwei Katzen einen braven Hund, der ihnen das Feld zeigte und dass er
ein Schäferhund war. „Morgen früh gehe ich mit den Schafen und dem Schäfer auf die Wiese!“
sagte der Hund. „Dürfen wir auch mit?“ fragten die Katzen. „Ja, wenn ihr wollt.“ sagte der Hund.
„Ja, wir wollen!!!“ sagten die Katzen im Chor. Am nächsten Morgen gingen sie los. Die Schafe
vorne, dann der Schäfer und dann der Schäferhund und hinte rdrein die zwei Katzen. Auf einmal
bemerkten nun die zwei Katzen einen Wolf. „Achtung, ein Wolf!!!“ schrien die Katzen. „Wau,
wau!!!“ bellte der Hund. Als sie von der Weide gekommen waren, sagte der Hund: „Ab jetzt seid
ihr Schäferkatzen, weil ihr den Wolf gefunden habt, und ich ihn verscheucht habe!“

von Martin Wünsch
clasa a III -a D

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Copiii sunt cele mai sensibile ființe, dornice să învețe, să înțeleagă, să simtă. Vârsta lor nu
constituie un impediment în abordarea tradițiilor, ci, dim potrivă, un avantaj căci vom lucra cu niște
minți și suflete nepoluate încă de alți factori. Cu multă pricepere, dar mai ales cu pasiune putem
inocula copiilor dragostea și respectul pentru tradiții, obiceiuri, dar mai ales pentru Dumnezeu.
Prin activități le desfășurate în cadrul proiectului ,,Tradiții“ elevii și cadrele secției germane
doresc sensibilizarea lor și a comunității, deopotrivă, față de frumusețea tradițiilor săsești, pe care
nu avem dreptul să le lăsăm să piară, ca și pe cele românești, deoare ce aparțin patrimoniului
imaterial al țării noastre și al Europei.

Osterbasar aprilie 2013 Vizita la fabrica de
Piata de Paste lenjerie aprilie 2013

Weihnachten decembrie 2013
Craciun

Vizita la brutarie aprilie 2013 Vizita la fabrica de hartie aprilie 2013

Erntedankfest octombrie 2013 Laternenfest noiembrie 2012 Erntedankfest octombrie 2013

Prof. Petra Elena Sorina

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Olimpiada Națională a Sportului Școlar
la nivelul Școlii Gimnaziale Petrești

Competițiile sportive pentru anul școlar 2012/2013 sunt organizate sub coordonarea MEN,
ISJ ALBA, CJ ALBA și responsabilii zonali.
Scopul desfășurării acestor competiții sunt:
– selecția, pregătirea și participarea elevilor la competiții oficiale;
– promovar ea elementelor de valoare în sportul de performanță;
Colectivul catedrei de ed. fizică și sport la nivelul școlii a elaborat un calendar competițional
pentru anul în curs (faza pe școală) având loc
competiții de: fotbal, handbal, baschet și atletism,
adap tate la condițiile material ale școlii. Cele mai
performante clase pentru faza pe școală au fost VI
B, VII A, VIII A și VIII B.
La faza zonală (mediul urban – zona Sebeș)
echipele reprezentative ale școlii au participat la
toate competițiile conform cale ndarului sportive
obținând următoarele rezultate:
 Locul I – handbal băieți
 Locul II – baschet băieți
 Locul II – baschet fete
 Locul II – tetratlon băieți
 Locul III – tetratlon fete
Pentru faza județeană s -au calificat echipele de handbal băieți (locul II) și tetratlon băieți
(locul IV).
Cei mai talentați sportivi ai școlii care au făcut parte din echipele reprezentative ale școlii
sunt: Achimescu Octavian, Fulea Cătălin, Guță Petru, Purda Răzvan, Miclea Anton Sergiu, Pocan
Sergiu, Vulc Aurel, Mureșan Raul , Buta Bogdan,
Bâja Reinard, Muntean Florin, Talpaș David,
Țîmpea Andreas.
Pentru rezultatele obținute elevii au primit
diplome și premii în obiecte.
Elevii școlii s -au pregătit și au participat la
alte competiții/concursuri sportive:
– Orientare turistică – faza județeană
o Achimescu Octavian, Țîmpea
Andreas – locul III
– Grand Prix – cros Alba
o Vulcu Aurel – locul III
o Talpaș David – locul V
o Tibu Andrei – locul IV
– Micul magician 2013 Sebeș
o Locul I – fotbal cls. V -VII: Popa Cristian, Lungaru Ionel, Talpaș Dan iel,
Vulcu Aurel, Aloman Cornel, Urian Eugen, Buta Bogdan, Mureșan Raul.
Pentru faza județeană atletism cl. I -IV, viteză 600 m, s -au calificat elevii: Mardache
Alexandru, Chișudean Antonia, Petrescu Sebastian, Mihalache Denisa.
În perioada 21.05 -07.06.2013 , sportivii școlii vor participa la competițiile sportive
organizate la Alba Iulia în cadrul programului ”Săptămâna olimpică”: tetratlon olimpic, fotbal cl.
V-VI.

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
De asemenea în ziua de 28.05.2013 echipa de fete și băieți a
școlii va participa la faza jud ețeană a concursului ”Cu viața mea apăr
viața”, Cristea Ioana, Fulea Nicoleta, Purda Răzvan, Tîmpea Andreas și
Achimescu Octavian.

Competițiile sportive vor continua. La 1 iunie vor fi organizate
concursuri de biciclete, jocuri sportive, întreceri de atle tism.
Cu ocazia ”Zilelor școlii” va avea loc inaugurarea noului teren
de sport din incinta școlii și vor fi organizate competiții de fotbal cl. I -IV, V -VIII la baza sportivă a
școlii cu participarea echipelor din zona Sebeș.

Prof. Bîtiu Vasile, prof. Cristea Marian -Daniel, prof. Cărpinișan Darius

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

I

My name is Sorina Negrea, I am 13 years old, I live in Petresti, a village near the town
Sebes. I have always liked reading, writing stories, putting my thoughts down in my precious diary.
Nature, the surroundings inspire me. I like having long walks and admiring the view.
If somebody asks me to write about my town, I have so many things to say….I could write
pages and pages of diary…hours on end. It has a sense of history, it is old and modern at the same
time. I can think about its past and its present. I wish I had lived in Sebes in those old times, to have
long walks at dawn and dusk, to visit the town in a very nice coach, to meet interesting peop le in
town and have long talks…when I read about its past, a lot of images go through my head, I see
people walking, coaches passing by, historians and librarians gossiping in the park about this and
that…But let me tell you how the town was in the past an d present you its timeless meaning.
Sebes was long time ago, only a simple town inhabited by simple people and craftsmen.
People were not rich and the town was not developped. Roads were not gravelled and the houses
were only with two, three ro oms. There were no cars, there was only a car.
After many years, have a look at Sebes now. Changed, developped and more modern than
ever before. People are different, there are big cars all over the place and the roads are paved. All
the sam e, the town has yet many places that have resisted so far.
The Tower of the Student, The Big Church and The Museum, The House of Zapolya are
just some of the old places in our town. The most interesting are some amazing legends about these
special places. “The Fountain of the raven” is very old. It has also, four impressive legends, I want
to tell you:
Long time ago, a king went at the fountain, to drink water. He put his ring on the edge of
the wall near the fountain. Because it was shining, a raven saw it, flew, and took it in his beak and
went away with it. He dropped it in the water. The ring was never found then. After a long time, a
hunter found it. He took it, he went quickly at the king. He was rewarded. Look what a beauti ful
legend our town has. It is not the only legend. There are many others. Just like “The fountain of the
raven” The town’s park was not different. At the beginning it was a pool. Then it widened more and
became a swamp. After it was widened, people starte d to cross it by boat. Today the park is more
beautiful and more changed.
The town Sebes is very impressive. The streets are paved with stone, bounded by clear
pounds, the big trees and green areas give it a unique charm. The most impressive are the legends. I
am surprised every time when I read one. From my point of view, I think many of us don’t know,
but our town has many legends and impressive stories.
I’m proud of my town and I am happy as there are beautiful, special places which can be
visited, they remind us about the beautiful moments of your lives. If you walk through it at dusk,
you have the feeling that it whispers something, about its history, about its past, its story. The lake
never lose its eternal meaning.

Negrea Sorina
clasa a VI -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

II

My name is Ana Elena Bejenaru. I come from Sebesel, a small village in the county Alba. I
have many favourite places in our country, I have travelled a lot. Among all these, a special place in
my soul has the city of Alba Iulia. In the centre of Romania, in the middle of the Carpathian
mountains, is Alba Iulia. It really lies in the heart of the country. It is crossed by Mures river. Alba
Iulia is a wonderful city of Transilvania, it has the richest history. Alba is an important, beautiful
and admired city.
When you say “Alba”, you say a lot of things at the same time: history, beauty, happiness, in
a wor d, legend. This city stands for a legend. Above all, it is, indeed, an extraordinary monument
of our past and present, of our ancestors and warriors. Horea,Closca and Crisan were important
persons in the history of Alba Iulia. They fought and died on th e wheel. Closca died the first. He
received twenty blows. Horea died after nine blows. Crisan was hanged in prison. Horea,Closca
and Crisan went to serve their city emperor. They passed by the town Brad, some troops joined
them there. The Obelisck of Hor ea,Closca and Crisan is located in front of the third gate, with a
height of twenty metres. It was
created in the memory of
Horea,Closca and Crisan.
Alba has three gates. The
third gate is beautifully decorated with
flags, swords, battle scen es, trophies
and there most visitors enter the
fortress. Alba Fortress is a star -shaped
fortress with thick, solid walls and
seven bastions. The walls of the
fortress were made of brick, stone
and they stand for the Roman ruins.
The fortress is the symbol of the city.
Beside this outstanding
monument, Alba has many cathedrals
such as: The Reunification Cathedral,
Alba Iulia Cathedral and Archidocese Cathedral. They are famous. Alba has only one university:
the 1st December University , and s everal schools: Liviu Rebreanu Scool, Vasile Goldis School,
Avram Iancu School, Mihai Eminescu School, and many more. The Library Batthynaeum has many
old books . It was named after Ignatius Batthyani, bishop of Transylvania. At the origins, it was a
churc h.
Beside all these, if you need a calm, relaxing day, you have many options: you can have a
walk around the fortress, you can visit the large park, the museum, the great boulevard. You really
feel the rhythm of life here. I have the feeling that you live in the past and in the present at the same
time. Many tourists come here to take a look at the great city, you can climb up the hill, at the
fortress and admire the view of the region.
Alba Iulia city has many monuments, it means history and it connects past with present.
Alba tells its story, a great, wonderful and lovely story. If the city weren’t visited, I think it would
be suffering of grief and loneliness. Anyone who has visited our city was fascinated .We must love
the city because it is a monument of the past. Alba Iulia is a wonderful city.

Bejenaru Ana Elena
clasa a VI -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

III

My town is my heart. I can say that it is the brother I never had. It`s so important for
me…This brother has a lot of qualities but also flaws. Here, in my town, there is love and purity.
Here good or bad people are living, and everybody is a part of it, of me. Along time I realized that
whatev er I would do, one day, I would come back here, at my brother.
It means so much for me, for my personality. My town, my brother makes me so confident,
so strong. He has always inspired me in everything I tried to do. I put my trust, my everything in
him, a nd I think it is the man who can protect me in every step I do, he is my bright shadow. My
favorite moment is when the night comes and the moon is next to me, when darkness covers all
human breath. The night falls all around the world, but here, in my town there is something
different, like a shining glimpse of God, a divine sign. It has a glorious past, and in its soul, many
beautiful memories. On the skyline there is the white moon and dozens of stars. These stars are
making me more than happy. They are l istening to me when nobody does. They are the voice inside
me, the voice of my soul. They collaborate with me, or even, with my spirit.
This brother is my childhood, it is the present, the past and, I don`t know for how long, the
future. In the heart of the city there is a large park. Here the air is like the expensive perfume of the
most delicate flowers in the world. There is also a small lake reflecting many shooting stars. The
moon, the stars are my thousand
friends, my real, true friends.
Here I took my first step,
here I said my first word, and here
I learned to be human. For every
resident his town is a part of him. I
love my unique brother`s soul. My
only desire is to never leave you,
my brother…I want to stay forever
with you, but I wish somethi ng
probably impossible because I will
grow up, I will not remain the
same innocent and little girl. I am
happy with just breathing this
magnificent air…
Still I remember when my
dad said that we came here alone,
ready for a new life, just us and the
new town. Here are true diamonds, our past, all we do, all the beautiful memories. My town is very
small, but so rich in faith. Here we can hope about a better life, full of happiness. Now, I know one
thing: in my town, everything is possible!

Balea Bianca -Ioana
clasa a VII -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
IV
I live in a beautiful town called Petresti. This is the place where I was born and where I grew
up. Here are all my memories. I could never forget it. I walked its streets for a hundred times or
maybe more. Here again, I learned to walk, to say the first words in my life, to know what is good
or worse. And so, how could I ever forget it.
Petresti really is a village but sooner or
later it will became a town so I can call it my
town. It has a lot of hous es where people live, a
school and a kindergarten where children can
learn good things which can help them get a good
job in the future. Until now Petresti, my house,
my family, friends, neighbors, they have all been
my home. I would never change Petresti for
another home, even if I had the chance because
wherever I would go and no matter how far, my
home will still be here on the side of my loved
ones whom I care about.
It has two parks, one is large and the other
one is not so large. In fact the small one is not
used right now how it was before. But the larger
one is beautiful, it is clean and it has a lot of
places where you could eat and also benches
where you could sit when you eat.
Very special in my town is the paper mill where a lot of people from P etresti or near
Petresti, even Sebes, work very hard in order to earn money. Near my house there is another factory
where they cut wood and make doors
for those who want to buy them. And
also close to my house there is the
culture house.
In Petresti there are a lot of
shops where you can find anything
that your heart desires. Where I
usually go there are ten shops and we
can also find two big restaurants
where the food is very good. Petresti
is a beautiful town. It is also peaceful
and it receives every ma n or woman.
Every morning the sun smiles and
shines over my town with an
undescribable joy. The sunrays of the
sun shine on every face and just like
that, the day will be easier, calmer and
exactly how one wishes it to be. I love my town and I would not c hange it for anything in this
world because it is the most beautiful town I have ever seen.
I'll never forget you, Petresti, your streets and all the places I discovered during the time I
spent here.
Dumitrean Rebeca
clasa a VII -a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Mi-am propus s ă desfășor diverse activități prin care să fac cunoscut rolul bibliotecii școlare,
pentru a atrage cât mai multi elevi, și pentru a le promova și stimula aptitudinile literare și plastice,
și de ce nu, și petrecerea timpului liber într -o atmosferă plăcută și liniștită, în sala de lectură.
Împreună cu elevii, ne -am implicat în diferite activități și concursuri:
– "Nu uita că ești român", simpozion județean – Burza Alexandra ( cls. aVII -a A), premiul I
– concursul județean "Nașterea Domnului în imne și imagini "-Floca Cristina (cl. a VII -a A),
premiul I, Cutean Maria Laura (cl. a VII -a A), premiul III
– "Crăciunul, o sărbătoare creștină!" – în sala de lectură, o parte din elevii din clasele a VI -a
și a VII -a B au interpretat sceneta: "Mersul cu capra"
– recita l de poezii cu ocazia omagierii marelui poet Mihai Eminescu – cl. a VII -a A,
– o colaborare activă cu catedra de limba română
– Carnavalul primăverii
– Concurs local: "Mediul înconjurător, prietenul de care avem nevoie" – împreună cu elevii
am realizat o machetă din materiale reciclabile – premiul I: Bejenaru Ana, Buta Iulia Violeta,
Irimie Iunia, Durcău Valentin, Mărginean Fineas Lucian (cl. a VI -a A)
– concurs judetean: "Artă și culoare în zi de sărbătoare", expoziție Alba Mall: premiul III
– Festival Na țional de Traditii si Obiceiuri "La portile Apusenilor" , sectiunea icoane pe
sticla: Suciu Georgiana (premiul III), Floca Cristina (mentiune), Cutean Laura (mentiune).

Realizat de bibliotecar Gabriela Honceru

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

 Profesorul: Ce s-a întâmplat în anul 1921?
 Elevul: S -a născut Mihai I.
 Profesorul: Ce s -a întâmplat în anul 1930?
 Elevul: Mihai I avea 9 ani.

 Profesoara le spune elevilor:
 Dați-mi un exemplu de coincidență.
 Mama mea și tatăl meu s -au căsătorit în aceeași zi, răspunde u n elev.

 Învățătoarea îi zice unui elev: Să presupunem ca eu îți dau doi câini, iar
mai târziu îți mai dau încă doi. Câți câini vei avea în total?
 5, răspunde elevul.
 Cum așa? întreabă învățătoarea.
 Am deja un câine acasă, răspunde elevul.

 Profesorul că tre elev:Mi -ai promis că -ți vei face tema, nu?
 Da, domnule profesor, răspunde elevul.
 Iar eu ți -am promis că dacă nu -ți vei face tema, te voi pedepsi, nu?
 Da, domnule profesor, de aceea consider că ar fi corect ca și dumneavoastră
să vă încălcați promisiun ea.

 Profesoara îl întreabă pe noul elev: Cu ce se ocupă tatăl tău?
 Cu ce -i zice mama, răspunde elevul.

 Profesorul către elev: Care -i mai aproape de noi? Soarele sau Africa?
 Soarele, răspunde elevul.
 De unde ai tras concluzia asta? întreabă profesorul.
 Păi, Soarele îl vedem tot timpul, dar Africa n -o vedem niciodată, răspunde
elevul.

 Profesorul: Dați -mi un exemplu de vietate care poate trăi atât în apă, cât și
pe uscat.
 Elevul: Broasca.
 Profesorul: Alt exemplu.
 Elevul: Altă broască.

 Profesorul: Andre i! Știu că ortografia ta lasă de dorit. Tocmai de aceea te –
am pus să scrii aceeași propoziție de 10 ori. De ce ai scris -o numai de 4
ori?
 Andrei: Domnule, nici la matematică nu sunt bun.

Coman Olivia Maria
clasa a VI -a D

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Tatăl care -și citea ziarul în f otoliu, e întrebat de fiul său care -și făcea lecțiile alături:
– Tăticule, cât face 117 împărțit la 3?
– 39
– Dar 140 împărțit la 4?
– 35.
– Dar 900 împărțit la 6?
– De ce mă tot întrebi pe mine, în loc să găsești singur rezultatul? s e înfurie tatăl.
– Păi, în carte scrie că pot întrebuința orice metodă.

– Doamna învățătoare, poate fi cineva pedepsit pentru un lucru pe care nu l -a
făcut ?
– Nu .
– Atunci, vă rog să nu mă pedepsiți pentru că n -am scris tema!

Profesoru l de matematică îl întreabă pe Gigel:
– Să presupunem că locuiești la etajul cinci și că între fiecare două etaje sunt 15
trepte.
Câte trepte va trebui să urci pentru a ajunge la apartamentul tău?
– Pe toate, domnule profesor.

La ora de gramatică, învățătoarea îl întreabă pe un elev:
– Care este viitorul verbului “eu casc”?
Elevul răspunde:
-“Eu dorm”, doamna învățătoare!

Profesoara către Mirciulică:
– Ți-am citit lucrarea de control. Foarte bună, dar e identică cu cea a colegului.
Ce concluzie trag de aici?
– Că și a lui e foarte bună.

– Ce înseamnă parazit? întreabă profesorul.
– …
– Poți să -mi răspunzi cu cuvintele tale, îl încurajează profesorul pe elev.
– Ceva care stă pe spatele altuia.
– Foarte bine! Poți să -mi dai un exemplu?
– Rucsacul.

Irimie Claudia
clasa a VIII -a B

Un ardelean și un matematician în tren. După un timp trec pe lângă o stână.
Ardeleanul: "1,2,3,4,5… 425 de oi."
Se uită și matematicianul, scoate un pix și o foaie de hârtie, calculează… nimic.
După o oră mai trec pe lângă o stână.
Ardeleanul: "1,2,3,4,5,6… 281 de oi."
Matematicianul scoate laptop -ul, calculează, utilizează toate programele complexe
de calcule… nimic.
După încă câteva ore trec pe lâ ngă altă stână.
Ardeleanul: "1,2,3,4,5… 892 de oi."

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Matematicianul scoate telefonul mobil, sună un prieten matematician, se conectează la internet,
caută, trimite mai multe mail -uri, nimic.
– Domnule, nu vă supărați, dar eu sunt matematician, me mbru al Academiei, cu diplome multe,
comunicări științifice internaționale etc. și nu am putut număra. Cum faceți?
– No, d -apăi simplu, domnul meu… numeri picioarele și împarți la patru!

În armată, soldații sunt scoși la program administrati v în grădina unității.
Caporalul, cu un aer satisfăcut, zice:
– Așa, toată lumea ia câte o lopată și treceți la săpat! Înainte de asta… E vreunul
printre voi care se pricepe la algebră?
– Eu, să trăiți … Sunt student la matematică, dom` caporal.
– Brav o, mă. Atunci aruncă lopata aia, că nu -i de tine!
Soldatul, ușurat, aruncă lopata cu o mina veselă. Caporalul continuă:
– …Și pune mâna pe hârleț. Tu vei extrage rădăcinile!

Mărginean Ionuț
clasa a VIII -a D

Bancuri despre informatică

– Ce strigă un profesor de informatică când se îneacă?
– F1! F1! F1!

Bună, sunt un virus românesc, dar din cauza tehnologiei sărace din țara mea nu sunt
în sta re să-i fac nimic calculatorului tău. Te rog, fii drăguț, șterge un fișier de -al tău
și pretinde că ești speriat.

Semnele de la tastatură s -au gândit să dea o petrecere, dar nu voiau să -l invite pe
punct. Punctul își ia inima în dinți și pleacă la petrec ere.
La poartă, bodyguarzii escape și delete:
– Cine ești tu?
– Eu sunt steluța, dar m -am dat cu gel…

Discuție între doi programatori:
Primul: – Ai văzut ce frumos este afară?
Al doilea: – Nu ! Dă -mi și mie linkul!

Un tip, de la Cucuieții din deal, d ă telefon la service:
– Domnule, unde se introduce CD -ul?
– Apăsați pe buton și o să iasă un sertar!
– A și eu credeam că -i suport pentru cana de cafea!

Ce face un țigan în fața computer -ului?
Caută în Recycle Bin!

Morariu Daniel
clasa a V-a A

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Internetul a devenit sursa de bază pentru joacă, distracție, socializare în rândul celor mici.
Mai mult decât atât, un grup de cercetători britanici, citat de presa centrală, a descoperit recent
că "puștii se atașează emoțional de mediul virtual, iar în cazul în care le este interzis accesul la
internet se simt singuri".

De ce e internetul util celor mici?

 Pentru că poate constitui o sursă de socializare. De obicei, copiii sunt timizi și temători în
relație cu ceilalți, în special cei care se apropie de vârsta adolescenței. O viață virtuala le
poate dezvolta exprimarea și îi poate face mai încrezători în forțele proprii. Există însă și
riscul ca această încredere să se manifeste doar în mediul virtual, nu și în realitate.
 Pentru că jocurile pe internet
sunt gratuite. Internetul ușurează
viața părinților din punct de vedere
financiar, căci jocurile virtuale nu
sunt doar variate, ci și gratui te,
spre deosebire de magazine, unde
jocurile și jucăriile pot fi destul de
scumpe.
 Pentru că internetul abundă în
informație: pe internet există
dicționare online, filme, jocuri,
cărți, etc. Astfel, un copil va putea
culege cu ușurință nenumărate
informaț ii ce poate nu îi sunt
furnizate de părinți sau de
profesori. În acest caz, însă, copilul
trebuie să fie selectiv și să preia doar informațiile ce îi sunt necesare și cele pe care le poate
utiliza pe viitor.
 Pentru că este o modalitate ușoară de a controla copilul. Mulți părinți au tendința de a
proteja copilul de pericolele de afară: mașini, câini, accidentări în parc, etc. Din acest punct
de vedere, internetul poate fi considerat o bună modalitate de control: un copil pasionat de
internet va sta în casă, unde sunt șanse zero de a se răni sau de a fi rănit.
 Pentru că, în timp, copiii se vor familiariza cu tot ce înseamnă internet și calculator și vor
putea evita pericolele ascunse ale vieții virtuale. Mai mult decât atât, mulți dintre copiii care
își încep devreme “viața virtuală” pot deveni peste ani informaticieni respectați și
recunoscuți.

De ce nu e internetul util celor mici?

 Pentru că este deseori nesigur. Există o multitudine de ferestre colorate ce pot redirecționa
copilul spre pagini interzise, c u un conținut nepotrivit vârstei lor. Sigur, acest lucru se poate

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
corecta, daca părinții vor utiliza softuri de control parental pentru monitorizarea, urmărirea
sau filtrarea activităților online ale propriilor copii sau dacă limitează timpul alocat “statu lui
pe internet”.
 Pentru că, deși oferă multe informații, internetul poate îngrădi imaginația și
creativitatea. Problema se aplică inclusiv în cazul adulților, pentru că mulți dintre noi
devenim leneși și lăsăm internetul să lucreze pentru noi. Ori, imagin ația se naște citind,
observând, ascultând, vorbind, în niciun caz nu o vom dobândi după ce ne -a fost servită pe
tavă. În plus, informațiile din mediul
virtual nu sunt întotdeauna corecte.
 Pentru că poate duce
la comoditate. Și asta deoarece
copilul nu va mai fi stimulat să
creeze, ci va considera că este mult
mai ușor să preia informațiile deja
publicate pe internet decât să
consulte manualele sau să petreacă
timpul la bibliotecă, culegând date.
 Pentru că poate crea dependență, iar
copilul va uita de jocu rile din spatele
blocului, preferând să discute cu
prietenii pe Messenger și să se joace
pe internet. Însă calculatorul nu va
substitui niciodată jocurile din aer
liber, care îi ajută pe cei mici să se
miște, să își consume energia, să socializeze cu cei d e vârsta lor.
 Pentru că poate provoca probleme de comunicare. Viața virtuală este simplificată cu mult
față de cea reală și, în consecință, copilul ar putea, treptat, să se izoleze față de familie și
prieteni, uitând nu doar să comunice, ci și să se adapte ze la situații ce fac parte din viața
cotidiană.

În concluzie putem spune că INTERNETUL ar fi util pentru cei mici doar de la o anumită vârstă
și doar sub stricta supraveghere a unui adult, căci oricât de mult am încerca noi să restricționăm
accesul la a numite informații sau site -uri, paginile de internet sunt invadate de link -uri nedorite.
Se recomandă ca utilizarea calculatorului la cei mici să nu dureze mai mult de o oră pe zi atât
pentru sănătatea lor, cât și pentru a nu crea dependență.
Problema așa dar, este una de educație și grija pe care o acordă un părinte pentru educația
copilului său, și va mai trece ceva vreme până când vom găsi cea mai potrivită soluție de a ne educa
pe noi și pe copiii noștri, cu privire la modul în care folosim internetul ș i mai mult decât atât,
tehnologia modernă.

Realizat de: prof. Sentea Alexandru Marcel

Citește mai mult: http://www.avoca tnet.ro/content/articles/id_28747/Internetul -util-sau-nu-pentru –
copii.html#ixzz2UPUd9Ru3

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Fie că vorbim despre dans modern, popular sau sportiv, când spunem dans ne referim la un
alt mod de recreere, de comunicare. Dansul reprezintă un st il de viață care necesită pasiune și
dăruire și care prin orele nenumărate petrecute la repetiții îți poate aduce gustul succesului obținând
un loc binemeritat pe podium.
Întregul colectiv de cadre didactice și elevi ai
Școlii Gimnaziale Petrești se pot m ândrii cu acei elevi
care-și petrec timpul liber pentru a cunoaște secretele
dansului și care au reprezentat cu mândrie școala din care
fac parte.
Rezultatul orelor de repetiții nu a întârziat să
apară, pentru cei mici, la concursurile de dans la care au
participat, astfel amintim:
– Dans sportiv – antrenoare Ema Șalapi:
o Locul I – perechea Robert Răzor (cl. a III -a A) și
Sonia Damian (Școala Gimnazială Nr. 2 Sebeș)
în cadrul Concursului Național de Dans Sportiv
Cupa ”Mirajul Dansului”, ediția a IX -a, orga nizat
în 10 martie 2013, la Mediaș – Sibiu, categoria
Precompetițional 10 -11 ani.
o Locul VII – perechea Laura Cristea (cl. a V -a
A) și Șerban Dragomir – categoria
Precompetițional 12 -15 ani
o Locul X – perechea Bianca Albu (cl. a V -a A) și Edi
Iuonaș – categoria Hobby 12 -13 ani

– Dans popular românesc ”Mugurii Petreștiului” – instructor Ioan
Maier:
o Locul III –în cadrul Concursului Național ”Pe fir de
baladă” organizat în 26.05.2013 la Târgu Jiu

– Dans popular săsesc – instructor Bota Violeta Mariana
o Diplomă de participare Deutsch in Tanz, Gedicht und Lied

Realizat de înv. Popescu Elena
Prof. Sentea Alexandru Marcel

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare
Rezultatele obținute la
Olimpiadele și concursurile școlare – 2012 -2013

Etapa județeană
Premiul al II-lea

Irimie Claudia(a VIII -a B) Geografie prof. Cibu Maria
Echipa de handbal băieti prof. Bîtiu Vasile
prof. Cristea Marian Daniel

Mențiune

Bucea Georgiana Maria (a VII -a A ) Lb. română prof. Cristian Ionela
Petric Denis Iulian (a VI -a D) Lb. germană prof. Onofrei Verona Maria
maternă
Echipa de tetratlon atletic prof. Bîtiu Vasile
prof. Cristea Marian Daniel

Etapa zonală
Premiul I

Irimie Claudia (a VIII -a B) Geografie prof. Cibu Maria
Lungariu Paula (a V -a D) Lb. română prof. Bădescu Lacrima Johanna
minorități
Coman Olivia Maria (a VI -a D) Lb. română prof. Bădescu Lacrima Johanna
minorități
Fulea Diana (a VIII -a B) Chimie prof. Mihu Rodica

Premiul al II-lea

Suciu Georgiana Livia(a VII -a A) Lb. română prof. Cristian Ionela

Premiul al III-lea

Bucea Georgiana Maria (a VII -a A) Lb. română prof. Cristian Ionela
Fulea Diana (a VIII -a B) Lb. română prof. Cristian Ionela
Șuteu Anca Miriam (a VIII -a B) Chimie prof. Mihu Rodica

Mențiune

Fulea Diana (a VIII -a B) Geografie prof. Cibu Maria
Balea Bianca Ioana Lb. română prof. Cristian Ionela
Irimie Claudia (a VIII -a B) Lb. română prof. Cristian Ionela

S-au mai calificat la etapa județeană următoarele eleve:
– Biologie: Suciu Georgia na Livia, Bucea Georgiana Maria, Balea Bianca Ioana – VII A –
prof. Fulea Mihaela Lucia
– Lb. română minorități: Bogdan Teodora – IV D – înv. Neagu Ioana

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Fotbalistul Lionel Messi doarme câte 12 ore pe noapte!
Starul argentinian a urmat în copilărie un program hormonal
pentru creștere, medicii recomandându -i un somn cât mai lung
în fiecare noapte, pentru regenerarea celulelor. Fotbalistul
argentinian și -a păstrat obiceiul, somnul lung ajutându -l să se
refacă după efortul depus în timpul meciurilor de fo tbal, din
timpul zilei.

Cel mai bogat om din lume, este, în 2013, pentru al patrulea an
consecutiv, Carlos Slim, potrivit Forbes, cu 73 de miliarde de dolari americani,
în creștere cu 4 miliarde față de 2012. Pe locul 2 se află Bill Gates (67 de
miliarde de dolari), urmat de spaniolul Amancio Ortega (57 de miliarde de
dolari).

 De ce nu s -a prăbușit până acum Turnul din Pisa, din Italia, deși
vârful său s -a înclinat cu aproximativ 4 metri față de axa verticală? Deși
s-a tot înclinat, încă de la începutul construcției – datorită solului de
proastă calitate, centrul de greutate al turnului cade în continuare tot în
interiorul suprafeței de sprijin de pe pământ.

Marea Moartă este cea mai sărată mare din lume, cu o concentrație
de sare care depășește aproap e de zece ori concentrația de sare dintr -o
mare normală (uzual, în apa de mare se găsesc aproximativ 35 de grame
de sare la litru). Marea Moartă este atât de sărată, încât corpul uman
plutește pe suprafața apei, fiind celebre pozele cu oameni care stau pe
spate, în apă și citesc diverse cărți.

 Pisicile nu transpiră așa cum transpiră oamenii, deoarece nu au
glande sudoripare. Ele sunt homeoterme, adică își mențin o temperatură
constantă a corpului, asemenea câinilor.

Coman Olivia Maria
clasa a VI -a D

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Revista Școlii Gimnaziale Petrești – Zâmbet de soare

Profesori coordonatori: prof. Barna Florina Ruxandra, prof. Bădescu Lacrima –
Johanna, prof. Bîtiu Vasile, prof. Borzea -Fruhn Helga Maria, prof. Bota Violeta
Mariana, înv. Brașoveanu Valentina, prof. Cătană Adina Maria, prof. Cibu Maria,
înv. Crăciun Maria, prof. Cristea Marian Daniel, prof. Cristian Ionela, prof. Dărămuș
Gheorghe, bibliotecar Honceru Gabriela, prof. Fulea Mihaela Lucia, prof. Ludoșan
Sand a, prof. Mihu Rodica, prof. Onofrei Verona Maria, înv. Petra Elena Sorina,
înv. Popescu Elena, prof. Șerbănescu Oana Ancu ța, prof. Sentea Alexandru -Marcel ,
prof. Trif Sorina Ioana, prof. Ursu Dorin, înv. Voina Eugenia , educatoarele de la
GPN
Tehnoredactor și grafician: prof. Sentea Alexandru Marcel