Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 [607018]

Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007
Scrierea unui articol științific – abordare practică
Writing a scientific paper – a practical approach
Liviu S. Enache
*
Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș, Laboratorul Central de Analize Medicale
Rezumat
Multe articole sunt dificil de înțeles din cauza construcției lor deficitare. Exprimarea greoaie, prezenta-
rea dezordonată a ideilor, excesul sau lipsa de amănunte dintr-un articol pot face o idee bună să se piardă pen-
tru lumea științifică. Acest referat este un ghid practic pentru scrierea articolelor științifice. Sunt prezentate pe
scurt formatul științific, cu referiri asupra conținutului secțiunilor unui articol, sfaturi pentru pregătirea unor ta-
bele și figuri eficiente și câteva elemente de stil. Urmărirea câtorva reguli simple prezentate poate îmbunătăți
substanțial calitatea articolelor trimise spre publicare.
Cuvinte-cheie: articol științific, abordare practică, format, structură, stil.
Abstract
Many scientific papers are hard to understand due to their poor writing. Verbose style, unmethodical
presentation of ideas, excess or lack of details in an article can make a good idea be lost for the scientific
community. This review is a practical guide for writing a research paper. It presents briefly the scientific format
and the structure of a paper, guidelines for making efficient tables and figures and a few elements on style.
Folowing simple guidelines can greatly improve the quality of scientific papers sent for publication.
Keywords: scientific paper, practical approach, format, structure, style.
Caracteristica cea mai importantă a cer-
cetării științifice este precizia. Similar, caracte-
ristica primordială a scrierii științifice ar trebui
să fie claritatea. Spre deosebire de scrierea lite-
rară, în care folosirea figurilor de stil și a înțele-
surilor multiple este nu numai acceptată, ci
chiar încurajată, în scrierea științifică, în care multe fenomene sunt descrise și explicate pen-
tru prima dată, trebuie folosite cuvinte și expre-
sii cu un singur înțeles, iar claritatea să fie pe
primul loc. Din păcate, în lumea reală a publi-
cațiilor științifice, acest deziderat nu este întot-
deauna îndeplinit. Mulți cercetători nu își pot
exprima clar și simplu ipotezele și concluziile.
*
Adresa pentru corespondență: Liviu Sorin Enache, Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș, Laboratorul
Central de Analize Medicale, Str. Gh. Marinescu, Nr. 50, Tîrgu Mureș, Jud. Mureș
Tel.: 0724 882779, E-mail: [anonimizat]
51

Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007
De aceea, o bună parte din rezultatele obținute
din cercetarea științifică rămân neînțelese. Au-
torii ar îmbunătăți substanțial calitatea unui arti-
col științific și șansele lui de a fi acceptat spre
publicare dacă ar acorda scrierii articolului ace-
eași atenție ca și realizării studiului.
Scopul acestui referat este de a oferi un
scurt ghid celor care doresc să scrie un articol
științific și de a-i ajuta să rezolve problemele
practice care pot apărea în formularea și cizela-
rea articolului.
Sugestiile oferite în acest referat nu tre-
buie considerate reguli absolute. Formatul și sti-
lul unei comunicări depind de natura ei și de
jurnalul în care va fi publicată. Toate jurnalele
publică „Note”, „Ghiduri”, „Recomandări” sau
„Instrucțiuni” pentru autori, pe care cei care do-
resc să publice într-un jurnal trebuie să le res-
pecte.
Înainte de a începe să vă structurați lu-
crarea în detaliu, trebuie să răspundeți la câteva
întrebări:
Ce mesaj doresc să transmit? ( Nu „Care
a fost scopul studiului?”)
Care este formatul potrivit pentru mesa-
jul meu?
Voi descrie rezultate ale unui studiu ori-
ginal important?
Voi trece în revistă literatura
disponibilă?
Voi oferi o privire de ansamblu asupra
unei anumite teme?
Care este audiența reală pentru mesajul
meu?
Ce va trebui să le spun pentru a-i ajuta să
înțeleagă mesajul meu?
Care este jurnalul potrivit pentru lucrarea
mea?
Răspunzând la aceste întrebări, vă clari-
ficați ideile și vă va fi mai ușor să scrieți artico-
lul cu suficiente detalii pentru ca mesajul dum-
neavoastră să fie înțeles de către cititori.
Pregătirea scrierii articolului
Planificarea studiului și documenta-
rea
Scrierea unui articol de calitate începe
odată cu planificarea studiului. Această aborda-
re îl forțează pe autor să își organizeze ideile și
să descopere elementele pe care nu le înțelege
încă.
Luați cât mai multe notițe, chiar mai
multe decât credeți că vă vor folosi. Le puteți
găsi utile pe parcursul studiului. Faceți copii ale
articolelor care vă sunt utile și numerotați-le.
Aceasta vă va ajuta la întocmirea bibliografiei.
Folosirea resurselor Internetului în cer-
cetarea științifică este tot mai frecventă. Căutări
ale unor articole de interes care în trecut durau
luni de zile, pot fi făcute în câteva minute. Re-
zumate sau chiar articole întregi găsite în bazele
de date disponibile on-line pot fi salvate în cal-
culatorul personal sau trimise pe adresa perso-
nală de e-mail și pot fi tipărite apoi pentru a pu-
tea fi studiate mai comod. Diverse servicii on-
line permit importarea referințelor bibliografice
și adaptarea lor în formatele utilizate de către
majoritatea jurnalelor. Această facilitate permi-
te o economie considerabilă de timp și de ener-
gie. Majoritatea societăților științifice își publi-
că acum jurnalele și on-line. O parte dintre
aceste jurnale permit accesul liber la articolele
lor, care pot fi vizualizate și copiate în diverse
aplicații parțial sau integral, inclusiv tabele sau
ilustrații. În prezent, o parte din edițiile electro-
nice ale jurnalelor publică, împreună cu artico-
lele lor, fișiere auxiliare care cuprind explicații,
descrieri pe larg ale metodelor, tabele cu rezul-
tate și alte elemente care ușurează înțelegerea și
adaptarea conținutului lucrărilor respective la
nevoile altor cercetători
7
.
Alegerea jurnalului în care să fie pu-
blicată lucrarea
Chiar și în domenii specializate ale ști-
inței există numeroase jurnale care diferă între
52

Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007
ele prin format, frecvența apariției, rata accep-
tării articolelor, audiență, prestigiu. Alegerea
atentă a unui jurnal pentru publicarea comuni-
cării științifice este un pas important care trebu-
ie făcut încă din stadiul de planificare a lucrării.
Rezultatul poate fi creșterea substanțială a șan-
selor ca articolul să fie publicat.
Verificați dacă un jurnal este potrivit
nevoilor dumneavoastră, ținând cont de câteva
elemente:
dacă este sau nu un jurnal fundamental,
dacă tema dumneavoastră este inclusă în
domeniul de interes al jurnalului,
frecvența cu care apare tema dumnea-
voastră în jurnal,
tipul și mărimea audienței,
formatele articolelor acceptate de către
jurnal,
timpul necesar articolelor pentru a
apărea în jurnal,
calitatea reproducerii fotografiilor și gra-
ficelor,
costul reproducerii ilustrațiilor color.
Consultarea „Instrucțiunilor pentru au-
tori” disponibile în jurnalul ales vă poate lămuri
în privința unora dintre aceste aspecte.
Evaluați impactul jurnalului. Journal
Citation Reports clasează jurnalele în funcție de
factorul lor de impact. Jurnalele cu factor de
impact mare sunt printre cele mai prestigioase.
Desigur, oricine ar dori să își vadă articolul pu-
blicat în una dintre aceste publicații de mare
circulație. Jurnalele de mare prestigiu au și rate
mari de respingere, putând depăși 90%. Este re-
comandat să alegeți unul dintre aceste jurnale
numai dacă articolul dumneavoastră este cu
adevărat extraordinar, iar tema și audiența lui se
potrivesc perfect cu cele ale jurnalului.
Structura unui articol
Formatul științific are o structură rigi-
dă, rezultată din nevoia de a comunica eficient
și unitar descoperiri științifice către un număr mare de cercetători. Formatul științific permite
studierea articolelor pe diferite nivele: unele
persoane citesc doar titlurile pentru a-și face o
părere despre informația cuprinsă în articole.
Alții citesc doar titlul și rezumatul. Cei care
sunt interesați de subiectul articolului vor dori
să citească și secțiunea de Rezultate sau Con-
cluzii. Utilizând un format standard pentru arti-
colul dumneavoastră vă asigurați că cititorul va
reține datele importante indiferent de nivelul de
profunzime în care studiază articolul
1
.
Formatul standard este indicat în cazul
articolelor care descriu studii științifice origina-
le și nu este obligatoriu în cazul referatelor și
articolelor teoretice.
Majoritatea articolelor științifice sunt
împărțite în următoarele secțiuni: Titlu, Autori,
Rezumat, Introducere, Metode, Rezultate, Dis-
cuții, Mulțumiri și Bibliografie.
Titlul
Cel mai bun moment pentru formularea
unui titlu este atunci când articolul este termi-
nat. Astfel, titlul va reflecta cu acuratețe conți-
nutul și ideea principală a articolului
4
.
Titlul trebuie să fie cât mai scurt cu pu-
tință, dar suficient de complet pentru a fi înțe-
les. Autorii trebuie să se gândească la faptul că
titlul articolului lor va fi citit de mii de oameni.
De fapt, majoritatea cititorilor nu intră în
amănuntele articolului, ci examinează doar ti-
tlul. Dacă acesta este prea vag sau dacă nu ex-
primă adecvat conținutul articolului, atunci citi-
torii vor putea considera că articolul nu este re-
levant pentru domeniul lor de interes și articolul
va fi trecut cu vederea. O mare cantitate de
energie și timp investite în realizarea studiului
și în scrierea articolului pot fi pierdute în acest
mod.
Titlul are două funcții importante: să
atragă audiența și să înlesnească găsirea și inde-
xarea articolului
4
. Din ce în ce mai mulți cerce-
tători caută articole științifice de interes folo-
sind sisteme informatizate de căutare. Majorita-
tea acestora găsesc articole pe baza cuvintelor
53

Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007
prezente în titlu. De aceea, este o idee bună ca
titlul să cuprindă o parte dintre cuvintele cheie
ale articolului.
În titlu nu trebuie folosite formule, sim-
boluri, termeni de jargon și abrevieri. Toți ter-
menii trebuie scriși în întregime. Este recoman-
dată folosirea cuvintelor în locul expresiilor
care conțin indici și exponenți. Toți cunoaștem
formula chimică a ionului bicarbonic (HCO
3-
).
Dacă unii autori scriu în titlu termenul întreg,
ion bicarbonic , iar alții scriu HCO
3-
, un sistem
automat de indexare va crea două intrări: (1) bi-
carbonic și (2) HCO
3-
. Cercetatorii interesați de
sistemele fiziologice de reglare a echilibrului
acido-bazic în organism, spre exemplu, vor cău-
ta articole care conțin în titlu expresia „ion bi-
carbonic” și este posibil să piardă un număr
însemnat de articole care au în titlu formula chi-
mică. De asemenea, în timpul căutării fără aju-
torul calculatorului într-un index de termeni al
unei biblioteci, este mult mai probabil ca un in-
divid să caute bicarbonatul la bi decât la HC.
Este de evitat încărcarea titlului cu cu-
vinte și expresii care nu aduc nici o informație
utilă, cum sunt „Raport despre”, „Studiu asu-
pra”, „Elemente de” etc.
Titlurile în serie nu sunt utile. De fapt,
unele jurnale nu le acceptă deloc. Un motiv este
acela că un subiect vast, care nu poate fi tratat
într-un singur articol, poate fi împărțit în două
sau mai multe articole al căror conținut să nu se
suprapună și care să aibă fiecare un titlu cât mai
apropiat de aspectul descris. Este puțin probabil
ca, în cadrul unei serii de zece articole, articolul
numărul 1 și articolul numărul 10 să aibă un
conținut atât de apropiat încât să suporte un titlu
comun. În plus, referenții științifici pot respinge
articolele următoare ale unei serii dacă au ace-
lași titlu, deoarece pot considera că tema res-
pectivă a mai fost tratată în detaliu într-un arti-
col precedent
4
.
Autorii
În lista autorilor trebuie incluși toți cei
care au contribuit substanțial la realizarea studi-ului, chiar dacă articolul a fost scris de o singu-
ră persoană. Ordinea autorilor trebuie decisă de
comun acord de către toți coautorii.
Calitatea de autor va fi atribuită numai
pentru contribuții substanțiale în:
concepția și proiectarea sau analiza și in-
terpretarea datelor,
schițarea articolului sau revizuirea critică
a conținutului său intelectual,
aprobarea variantei finale a articolului,
care va fi publicată.
Cele trei condiții de mai sus trebuie
îndeplinite simultan.
Participarea numai la obținerea finan-
țării sau numai la colectarea datelor nu este su-
ficientă, la fel ca și conducerea generală a echi-
pei de cercetare. Orice parte a articolului decisi-
vă pentru concluziile principale trebuie să fie
responsabilitatea a cel puțin un autor.
Fiecare autor trebuie să aibă o contribu-
ție suficient de importantă la realizarea studiu-
lui pentru a-și putea asuma responsabilitatea
publică pentru conținutul articolului
5
.
Cei care au contribuit la realizarea stu-
diului sau la revizuirea articolului, dar nu înde-
plinesc criteriile pentru a fi numiți autori, vor fi
amintiți la capitolul Mulțumiri.
Multe publicații solicită cel puțin un
prenume întreg al autorului, în loc de inițialele
prenumelor, întrucât există multe nume care au
aceeași inițială și pot apărea confuzii. Folosiți
prenumele, urmat de inițială, apoi numele de fa-
milie (ex. Ion M. Ionescu) sau inițiala urmată
de prenume, apoi de nume (M. Ion Ionescu).
Orice modalitate folosiți, fiți consecvenți. Arti-
cole diferite semnate de același autor în moduri
diferite (Ion M. Ionescu, M. Ion Ionescu, Iones-
cu Ion M, Ionescu M. Ion) vor avea drept rezul-
tat citări bibliografice în locuri diferite, făcând
dificilă, chiar imposibilă asocierea activității cu
o singură persoană
4
.
Nu se includ titlurile academice, profe-
sionale, oficiale, militare sau religioase.
Se vor nota instituțiile de apartenență
ale autorilor folosind exponenți sau asterisk, în
54

Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007
funcție de publicație, pentru a desemna aparte-
nența fiecăruia. Se va indica autorul căruia îi va
fi trimisă corespondența. Într-o notă de subsol
se va scrie adresa poștală a acestuia, adresa de
e-mail și numărul de telefon.
Rezumatul
Rezumatul este o condensare a conținu-
tului întregului articol în 150-250 cuvinte care
indică natura și scopul studiului și poate fi folo-
sit de către serviciile de indexare. Formularea
acestuia trebuie să îl facă o unitate de sine
stătătoare care poate fi înțeleasă fără ajutorul
restului articolului, întrucât rezumatele pot fi
publicate în colecții sau pot fi incluse în baze de
date centralizatoare de rezumate.
Este bine ca rezumatul să fie scris după
ce a fost terminat articolul, pentru a vă asigura
că reflectă cu acuratețe conținutul articolului și
că toate afirmațiile făcute în rezumat au acope-
rire în text.
Rezumatul unui studiu original va pre-
zenta problema abordată, metodele folosite pen-
tru rezolvarea acesteia, principalele rezultate și
concluzii. Nu vor fi incluse în rezumat tabele,
grafice sau trimiteri către ele. Rezumatul unui
referat va descrie tema abordată, scopul refera-
tului, principalele surse studiate și concluziile
4
.
Abrevierile și acronimele vor fi folosite
numai dacă este necesar și vor fi definite la pri-
ma apariție în rezumat și, din nou, la prima apa-
riție în textul articolului.
La sfârșitul rezumatului, autorii vor
enumera minim trei cuvinte-cheie care vor faci-
lita indexarea rezumatului și articolului. În cali-
tate de cuvinte-cheie vor fi folosiți, de preferin-
ță, termeni prezenți în Medical Subject Headin-
gs din Index Medicus
5
.
Introducerea
Funcția introducerii este de a prezenta
problema de rezolvat și contribuția autorului.
Începeți Introducerea prin a identifica
clar aria dumneavoastră de interes. Folosiți cu-
vintele-cheie încă din primele fraze ale textului. Aceasta vă va ajuta să vă concentrați rapid asu-
pra temei principale, fără să vă pierdeți în dis-
cuții generale.
Arătați care este problema pe care o
abordați și de ce merită să fie rezolvată (care
este semnificația ei). Exprimați scopul studiului
dumneavoastră.
Enunțați abordarea dumneavoastră și
felul în care diferă de lucrările publicate anteri-
or. Nu lăsați cititorul să ghicească în ce constă
contribuția dumneavoastră. Alcătuiți o listă cu
aporturile dumneavoastră, care va conduce
întrega lucrare. Articolul va susține afirmațiile
făcute în introducere. În felul acesta, structura
logică a întregului articol va fi aceea a unei de-
monstrații. Pe parcurs, citați lucrările relevante
fără a intra în amănunte.
Introduceți problema de rezolvat și ide-
ea dumneavoastră folosind exemple și apoi pre-
zentați cazul general. Îl veți ajuta pe cititor să
vă intuiască ideea. Numai după aceea, va putea
urmări și detaliile. Și chiar dacă mai „scapă”
din detalii, tot rămâne cu ceva important.
Asigurați-vă că fiecare afirmație făcută
în introducere va fi demonstrată în text și faceți
trimiteri de la afirmații către demonstrația lor
6
.
Secțiunea de materiale și metode
În secțiunea Materiale și metode descri-
eți modul în care ați efectuat studiul. Organizați
prezentarea în așa fel încât cititorul să poată
înțelege cursul logic al experimentelor. De mul-
te ori, ordinea cronologică este cea mai simplă
și clară.
Pentru studii experimentale, oferiți sufi-
ciente detalii pentru ca și alți cercetători să poa-
tă repeta experimentele și să obțină rezultate
comparabile.
Descrieți cantitativ metodele în cazul în
care nu sunt standardizate. Dacă folosiți o me-
todă standardizată, indicați sursa bibliografică
adecvată și dați numai detaliile necesare. Furni-
zați informații despre reactivii utilizați, inclusiv
despre puritatea și sursa lor. Descrieți organis-
mele folosite în studiu, dacă este cazul. Descri-
55

Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007
eți aparatele folosite numai dacă nu sunt stan-
dard sau disponibile comercial. Echipamentul
standard poate fi identificat adecvat indicând în
paranteză numele companiei producătoare și
numărul modelului.
Descrieți modul în care au fost analiza-
te datele obținute, indicând metodele statistice
aplicate. Nu este nevoie de descrierea amănun-
țită a formulelor matematice care stau la baza
analizei statistice, întrucât acestea sunt cunos-
cute deja.
Subliniați riscurile care pot apărea în
cursul efectuării experimentelor, cum ar fi ris-
cul de explozie, toxicitatea etc. Includeți proce-
durile speciale de manipulare, de eliminare a
deșeurilor, dacă este cazul, pentru ca alți ce-
crcetători care repetă experimentele să își poată
lua măsuri de precauție.
Cheia pentru a scrie o secțiune bună de
Materiale și metode este de a oferi un număr
adecvat de detalii: prea puține detalii nu pot asi-
gura repetabilitatea experimentelor de către al-
ții, iar prea multe detalii vor face articolul să se-
mene cu un manual. Este important să vă cu-
noașteți audiența
7
.
Rezultatele
Prezentați numai rezultatele relevante,
obiectiv, fără interpretare, într-o ordine logică:
fie pe cele mai importante la început, fie por-
nind de la simplu la complex, fie în ordine cro-
nologică. Dați suficiente detalii pentru a vă sus-
ține concluziile.
Rezultatele pot fi susținute prin tabele
și figuri, numai dacă este necesar pentru clarita-
te. În text trebuie să vă referiți la fiecare tabel și
figură în parte, indicând în mod clar principale-
le rezultate pe care le oferă. Prezența mijloace-
lor de susținere a textului nu substituie nevoia
de a prezenta în text rezultatele esențiale. Tex-
tul trebuie să fie inteligibil și de către o persoa-
nă care încă nu a văzut figurile și tabelele.
Nu trebuie repetate în text rezultatele
prezentate în tabele și figuri și nici nu trebuie
prezentate aceleași rezultate într-un tabel și într-o figură. Nu se raportează rezultate brute dacă
pot fi comprimate ca medii, procente etc.
Rezultatele testelor statistice sunt ra-
portate de obicei în paranteză, alături de rezul-
tatele biologice pe care le susțin. Nu formulați o
frază separat pentru a exprima doar rezultate
statistice. Folosirea cuvântului „semnificativ”
presupune că a fost efectuat un test de semnifi-
cație statistică. Limitați utilizarea cuvântului
„semnificativ” numai pentru această situație
pentru a evita confuziile. De asemenea, dacă ați
notat în paranteză o valoare a lui p care denotă
semnificația statistică, utilizarea în text a cu-
vântului „semnificativ” este inutilă.
Raportați și rezultatele negative, chiar
dacă nu vă susțin ipoteza sau chiar o contrazic.
Aceste rezultate sunt importante dacă ați lucrat
corect. Ele au fost obținute și trebuie interpreta-
te. De asemenea, ele pot fi utile unor cititori
1
.
Discuțiile
Scopul Discuțiilor este de a interpreta și
compara rezultatele. Trebuie subliniată impor-
tanța biologică a rezultatelor și relația lor cu
ipoteza inițială, fie că o susțin, fie că o contra-
zic. Rezultatele obținute trebuie integrate cu
cele din alte studii pentru a oferi o explicație a
fenomenelor. Discuțiile pot conține și posibile
explicații, enunțate ca ipoteze, pentru rezultate-
le neașteptate.
Nu se repetă o parte a rezultatelor și
nici nu se introduc rezultate noi în secțiunea de
Discuții. Dacă este necesar ca rezultatele și in-
terpretarea lor să fie împreună, autorul poate
opta pentru o secțiune comună de „Rezultate și
Discuții”.
Scoateți în evidență atât realizările, cât
și limitările studiului dumneavoastră. Puteți su-
gera aplicații sau continuarea studiului, dacă
este cazul. Nu este recomandată folosirea unei
expresii de tipul „Subiectul acesta mai trebuie
aprofundat”. Toate subiectele din biologie mai
pot fi aprofundate
2
.
Nu încercați să scoateți în evidență
punctele slabe din abordările altora în speranța
56

Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007
că articolul dumneavoastră va fi mai bine privit.
Recunoașteți meritele competitorilor.
Adresarea mulțumirilor
În această secțiune se pot adresa mulțu-
miri pentru persoane și organizații și pentru fi-
nanțare. Adresați mulțumiri celor care au ajutat
la desfășurarea studiului prin sfaturi sau asisten-
ță tehnică sau au oferit materiale și consumabi-
le. Nu se includ titlurile lor. Dacă este cazul,
puteți aminti granturi obținute, sponsorizări și,
de asemenea, auspiciile sub care s-a desfășurat
studiul.
Anexe
Anexele conțin informații care nu sunt
esențiale pentru înțelegerea articolului, dar care
pot fi utile cititorilor specializați. Anexele sunt
secțiuni facultative ale articolelor. În anexe pot
fi incluse tabele și figuri mari, date analitice,
demostrații matematice, documentație pentru
diverse programe de calculator utilizate în cur-
sul experimentelor, diagrame de circuite etc.
Utilizarea anexelor este încurajată din ce în ce
mai mult de către publicațiile care au și ediții
electronice. De obicei, anexele nu sunt tipărite,
ci sunt disponibile în format electronic pe CD-
ROM sau pe Internet.
Bibliografia
Trebuie să menționați un alt autor de
câte ori faceți referiri la metodele, rezultatele
sau concluziile lui în articolul dumneavoastră.
Evitați citarea rezumatelor în bibliografie. Nu
vor fi amintite în lista bibliografică „comunicări
personale” și „observații nepublicate”. Mențio-
nări ale unor comunicări scrise pot fi făcute în
text, între paranteze sau ca note de subsol.
Un articol acceptat pentru publicare dar
nepublicat încă poate fi citat, utilizînd expresia
„In press.” în lista bibliografică.
Acordați mare atenție scrierii listei bi-
bliografice. În lista de bibliografie se strecoară
mai multe greșeli decât oriunde altundeva în textul articolului. Dacă importați indici biblio-
grafici din altă sursă, verificați-i. Asigurați-vă
că toate referințele bibliografice făcute în text
se regăsesc în secțiunea de Bibliografie și că
toți indicii din această secțiune sunt citați în
text. Nu includeți în Bibliografie referințe care
nu sunt citate în text
3
.
Modalitățile de întocmire a listei biblio-
grafice variază mult de la un jurnal la altul. De
câte ori doriți să trimiteți un articol spre publi-
care într-un jurnal, citiți cu atenție „Recoman-
dările pentru Autori” pe care le publică, pentru
a vă asigura că lista dumneavoastră bibliografi-
că este formultă așa cum este cerut de către jur-
nalul ales.
Un mod practic de a alcătui lista biblio-
gafică este acela de a nota pe foi de hârtie sepa-
rate toate amănuntele legate de sursele dumnea-
voastră bibliografice (autori, titlu, anul apariției,
editura, jurnalul, paginile etc.), chiar dacă jur-
nalul la care doriți să trimiteți nu cere toate
aceste informații. Un program de calculator vă
poate fi foarte util pentru aceasta. Informația,
odată introdusă, poate fi editată cu ușurință pen-
tru a se potrivi cerințelor. Înregistrarea tuturor
acestor date vă poate fi de ajutor în cazul în
care doriți să folosiți acești indici bibliografici
la alte articole. În cazul nefericit în care artico-
lul la care lucrați nu va fi acceptat de către jur-
nalul ales, veți dori să trimiteți articolul spre pu-
blicare la alt jurnal care poate avea cerințe dife-
rite de întocmire a bibliografiei. Ar fi dificil să
adunați din nou toate sursele bibliografice și să
scrieți datele despre ele în formatul cerut de
noul jurnal.
Modurile de alcătuire a bibliografiei pot
fi împărțite în trei categorii
3
.
Prima categorie este reprezentată de no-
tarea în text a numelui autorului și anul apariției
lucrării citate, de exemplu, „Ionescu (1995)”.
Dacă lucrarea are cel mult trei autori, vor fi
amintiți toți la prima citare în text, iar la ur-
mătoarele apariții în text va fi amintit doar pri-
mul, urmat de „et al.” și anul apariției. Dacă lu-
crarea are mai mult de patru autori, va fi amintit
57

Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007
de la început doar primul, urmat de „et al.”.
Acest model este foarte comod pentru cel care
scrie articolul, dar nu și pentru cititor. În cazul
prezenței multor referințe în text, cititorul se va
întrerupe des pentru a căuta unde se reia textul,
iar atenția îi va fi distrasă de la conținut.
Al doilea model este reprezentat de ci-
tarea în text cu ajutorul unui număr care are co-
respondent într-o listă de indici bibliografici or-
donați alfabetic după numele autorilor, plasată
la sfârșitul articolului.
Al treilea model presupune alcătuirea
listei bibliografice la sfârșitul articolului în or-
dinea în care referințele apar în text. În cazul ar-
ticolelor scurte, cu puțini indici bibliografici, ci-
titorul poate urmări ușor referințele. În cazul în
care numărul articolelor citate este mare, este
anevoioasă urmărirea referințelor în lista de bi-
bliografie neordonată alfabetic. În plus, diverse-
le publicații ale unui autor citat pot să apară se-
parate.
Elemente pentru susținerea textului –
ilustrațiile
Elementele de susținere a textului – ta-
belele și figurile – pot îmbunătăți un articol
atunci când sunt corect folosite. Ele simplifică
informația, făcând-o mai ușor de înțeles, scurte-
ază textul și sporesc claritatea. Tabelele și figu-
rile pot fi folosite în diverse scopuri: pentru pre-
zentare datelor exacte, clasificarea informații-
lor, exprimarea unor relații între variabile, unor
tendințe, comparații, diferențe, ilustrarea unor
relații spațiale, relații de cauzalitate, interacți-
uni, procese, fenomene etc. Ele trebuie alese în
funcție de audiență
7
.
Tabelele și figurile trebuie folosite dacă
transmit informația mai eficient decât descrie-
rea verbală. Datele din text nu trebuie dublate în
ilustrații.
Ilustrațiile trebuie concepute pentru a
putea fi înțelese și de către cineva care nu ur-
mărește tot textul.Tabele
Folosiți tabele doar dacă ele conțin date
reprezentative. Nu se includ date în tabele doar
pentru că au fost colectate. Dacă două sau mai
multe tabele conțin date comune, încercați să le
combinați, pentru a obține un singur tabel.
Cititorul urmărește mai ușor seriile de
date din tabele dacă sunt prezentate pe verticală
(pe coloane) decât pe orizontală (pe rânduri).
Încercați să construiți tabelele ținând cont de
acest lucru.
Fiecare tabel trebuie numerotat și trebu-
ie să poarte un titlu. Titlul va fi așezat deasupra
tebelului. Includeți unitățile de măsură în cape-
tele coloanelor sau rândurilor.
Dacă prezentați date procentuale în ta-
bele, includeți și numărul total al cazurilor (n)
în funcție de care ați calculat procentele. Evitați
să prezentați procente calculate pe un număr
mic de cazuri (n), întrucât puteți induce în eroa-
re cititorul.
Înainte de a da forma finală a tabelelor,
consultați „Instrucțiunile pentru autori” pentru a
găsi eventuale limitări impuse formatului sau
dimensiunilor tabelelor. Dacă „Instrucțiunile
pentru autori” nu vă dau suficiente detalii des-
pre dimensiunile tabelelor, consultați câteva vo-
lume ale revistei pentru a le folosi drept model.
De obicei, revistele tipărite pe o singură coloa-
nă suportă mai bine tabelele late decât revistale
tipărite pe două coloane. Acestea din urmă vor
prefera tabele cu lățimea apropiată de lățimea
unei coloane. Evitați să construiți tabele foarte
late, care vor fi tipărite în unghi drept față de
text, întrucât sunt incomode pentru cititori.
Dacă un tabel este prea lat, puteți folosi abrevi-
eri în capetele de tabel și să le explicați într-o
notă de subsol. De asemenea, dacă toate datele
dintr-o coloană sau un rând sunt identice, șter-
geți acea coloană sau rând și puneți datele res-
pective în titlu sau într-o notă. Cu cât un tabel
este mai mic, cu atât are mai multe șanse să
apară mai aproape de locul unde a fost citat în
text. În final, tipăriți tabelele la dimensiunea la
care doriți să apară în revistă pentru a le verifica
58

Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007
lizibilitatea.
Figurile
Sub această denumire sunt cuprinse
graficele, histogramele, schemele, desenele și
fotografiile.
Fiecare tip de grafic poate fi folosit
pentru a reprezenta mai sugestiv un anume tip
de informație. Graficele cu linii și histogramele
prezintă variația unei mărimi în funcție de alta,
cu deosebirea că graficele cu linii arată variații
continue, iar histogramele arată variabile dis-
crete. Gaficele cu bare permit compararea unor
variabile. Când doriți să reprezentați datele unei
relații de tip cauză-efect, alegeți abscisa pentru
mărimea controlată (independentă) și ordonata
pentru variabila dependentă de prima. Graficele
cu sectoare de cerc arată relația părților compo-
nente dintr-un întreg.
Garficele logaritmice sunt folosite frec-
vent atunci când variația relativă a unei mărimi
este mai importantă decât variația ei absolută
sau când o mărime variază între limite prea lar-
gi pentru a putea fi reprezentată eficient într-un
grafic normal. Graficele cu puncte ( scatter
graphs) folosesc puncte neconectate prin linii
pentru a evidenția corespondența dintre două
variabile reprezentate fiecare pe câte o axă. Re-
prezentările logaritmice și cele cu puncte sunt
mai greu de interpretat de către cititorii nein-
struiți.
Diagramele și schemele sunt folosite
pentru a ilustra modele de structuri, aparate ex-
perimentale, procese, tipuri de organizare etc.
Utilizarea lor este în funcție de audiență. Cu cât
cititorii sunt mai puțin inițiați în tema articolu-
lui, cu atât articolul poate conține mai multe
scheme explicative. Schemele trebuie să cuprin-
dă doar elemente esențiale, prea multe amănun-
te putând distrage atenția cititorului.
Figurile trebuie numerotate consecutiv,
în ordinea citării în text. Titlul va fi așezat sub
figură.
Atunci când creați figurile, acordați
atenție proporției între dimensiunile figurii, di-mensiunile literelor folosite în figură și grosi-
mea liniilor. De obicei, autorii crează figurile la
dimensiuni mai mari decât pot fi tipărite în re-
vistă. De aceea, ele vor fi micșorate de către
editori. Alegerea unor caractere disproporționat
de mici pentru scrierea textului inclus în figuri
(de exemplu, titlul și legenda graficelor) va
avea ca rezultat un text ilizibil în urma micșo-
rării figurii în cursul editării revistei. Același lu-
cru se poate întâmpla cu liniile prea subțiri folo-
site în grafice și scheme, mai ales dacă se
găsesc deasupra unui fundal intens. Evitați cu-
vintele scrise în întregime cu MAJUSCULE,
întrucât acestea scad lizibilitatea. Dacă folosiți
nuanțe ale aceleiași culori, alegeți-le în așa fel
încât să poată fi ușor deosebite una de alta (fo-
losiți, de exemplu, intensități de 20%, 50% și
80%)
8
.
Pentru a vă asigura că ați folosit o pro-
porție bună între elementele figurilor, tipăriți la
imprimantă câte un exemplar din fiecare figură
la dimensiunea la care vor apărea în revistă.
Pentru fotografii, dacă nu le aveți scanate, pute-
ția folosi un copiator pentru a le micșora.
Unele jurnale percep o taxă suplimenta-
ră din partea autorilor pentru reproducerea ilus-
trațiilor color. Dacă jurnalul unde doriți să pu-
blicați nu practică astfel de taxe, includeți ilus-
trații color în articol pentru a beneficia de între-
gul lor potențial informațional și vizual.
Revizuirea articolului
Citirea articolului de către autor(i)
După finalizarea primei forme a artico-
lului, sunt recomandate cel puțin două revizuiri
din pertea autorului
7
. Prima se va ocupa de or-
ganizare și de logică, iar a doua de stil și expri-
mare.
Nu uitați să faceți o copie de rezervă a
primei versiuni. Este posibil să descoperiți că
unele pasaje erau scrise mai bine prima dată de-
cât după modificări. Dacă ați utilizat un pro-
gram de editare a textului pentru scrierea artico-
59

Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007
lului, tipăriți mai multe copii la imprimantă. De
obicei, puteți urmări mai ușor textul tipărit de-
cât pe ecranul calculatorului. Pe ecran este
afișată o porțiune limitată de text, pe când pagi-
nile tipărite, așezate una lângă alta, vă dau o
imagine de ansamblu.
În timpul primei revizuiri, citiți tot arti-
colul o dată. Verificați ordinea ideilor prezenta-
te, logica prezentării, citările și referințele bibli-
ografice. Simplificați tabelele, eventual combi-
nați-le. Faceți acum majoritatea activității de re-
aranjare a ordinii textului. Nu pierdeți timpul cu
detalii de ortografie în timpul primei revizii.
În timpul celei de-a doua revizuiri, ci-
zelați exprimarea. Nu uitați că, în scrierea știin-
țifică, pe primul loc este claritatea și nu frumu-
sețea.
Folosiți un procesor de text (de exem-
plu Microsoft Office Word, OpenOffice Writer
etc.) atât pentru a scrie prima versiune a artico-
lului, cât și pentru a o ajusta. Modificările pot fi
făcute foarte ușor, pasaje întregi de text pot fi
mutate, șterse sau introduse fără a afecta aspec-
tul manuscrisului.
Procesoarele de text dispun de funcții
de verificare a ortografiei și gramaticii în diver-
se limbi. Acestea sunt utile, dar au limitările lor.
Ele pot găsi greșeli apărute în urma omiterii sau
adăugării unor litere sau spații (cu condiția ca
expresiile sau cuvintele rezultate să nu existe în
vocabularul limbii respective), pot face sugestii
în privința topicii sau construcției frazelor prea
lungi. Dacă dispun de un dicționar de sinonime
pentru limba în care scrieți, folosiți-l pentru a
evita repetițiile inutile. Totuși, ele pot considera
greșite anuminte cuvinte pe care nu le au în dic-
ționar și care reprezintă termeni de specialitate
reali. Acest neajuns poate fi depășit prin posibi-
litatea de personalizare a dicționarelor prin in-
troducerea unor termeni noi, pe care programul
îi va recunoaște ulterior.
În prezent, procesoarele de text nu co-
rectează dezacorduri gramaticale și nici nu re-
cunosc utilizarea greșită a unor termeni în con-
text, atâta timp cât cuvintele respective sunt re-cunoscute ca făcând parte din dicționarul limbii
selectate. Folosiți funcțiile de corectare, pentru
că pot găsi multe greșeli care vă pot scăpa ne-
observate, dar verificați întotdeauna rezultatul.
Procesul de revizuire a articolului de
către autor poate fi îndelungat, dar trebuie făcut.
Numai așa poate fi obținut un articol de calitate
care are șanse mari de a fi acceptat spre publi-
care. La urma urmei, scrierea științifică nu este
un lucru ușor.
Este posibil ca, de câte ori recitiți textul
articolului să găsiți câte ceva de modificat (nu
neapărat de îmbunătățit). Trebuie să știți să vă
și opriți.
După ce ați revizuit articolul, dați-l
coautorilor să îl citească și să facă eventuale
schimbări. Fiecare dintre ei trebuie să îl cunoas-
că și să îi aprobe forma finală. Pentru a câștiga
timp, folosiți poșta electronică pentru comuni-
carea cu coautorii. Dacă unul dintre ei conside-
ră că trebuie modificate un număr mare de para-
grafe dintr-o secțiune, ar trebui să rescrie el
întrega secțiune. Este mai simplu așa, decât să
transmită autorului ce ar trebui să scrie.
Citirea articolului de către alții
Chiar și după citirea articolului de către
coautori pot rămâne neobservate aspecte necla-
re. Dați articolul să fie citit de către cât mai
mulți cunoscuți ai dumneavoastră, chiar dacă nu
au experiență în același domeniu. Fiecare vă
poate face sugestii utile.
Când considerați că ați terminat artico-
lul, trimiteți o copie pentru a fi citită și de către
o altă presoană care lucrează în același domeniu
cu dumneavoastră și este potențial competitor.
În cazul în care ați citat una dintre lucrările sale,
rugați-o să verifice dacă ați descris cu acuratețe
lucrarea sa. De obicei vă va răspunde printr-o
critică utilă. Luați-o în considerare. (Oricum,
este posibil ca persoana respectivă să vă fie re-
ferent în urma trimiterii articolului spre publica-
re într-o revistă și vă poate fi de folos să îi cu-
noașteți punctul de vedere dinainte. Puteți face
astfel modificările din timp.)
6
60

Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007
Atenție! Fiecare cititor poate citi artico-
lul dumneavoastră pentru prima dată o singură
dată. Folosiți-i cu grijă!
6
Elemente de stil și gramatică
Propozițiile scurte sunt cel mai simplu
de scris și de citit. Nu vă încărcați exprimarea
cu cuvinte inutile. Expresii precum „deosebit
de”, „extraordinar”, „foarte” etc. nu vor da o
greutate mai mare afirmațiilor făcute în articol.
Folosiți diateza activă a verbelor în locul diate-
zei pasive de câte ori puteți. Evitați negațiile
duble. Nu uitați că exprimarea din articolele ști-
ințifice trebuie să fie în primul rând clară.
Denumirile genului, speciei, subspeciei
și varietății organismelor se scriu cu litere cursi-
ve (italice) sau se subliniază. Categoriile siste-
matice superioare (regnul, încrengătura, clasa,
ordinul și familia) se scriu cu litere obișnuite
7
.
Folosiți numai abrevieri standard în ar-
ticole și evitați abrevierile în titlu și rezumat.
Cu excepția unităților de măsură standard, toate
abrevierile trebuie precedate de termenul întreg
la prima apariție în text.
Urmărirea recomandărilor simple pre-
zentate în acest referat poate îmbunătăți sub-
stanțial calitatea articolelor dumneavoastră.
Munca dumneavoastră va fi mai bine percepută,
iar răspunsul pe care îl veți primi de la ceilalți
vă va ajuta să vă îmbunătățiți activitatea de cer-
cetare.
Bibliografie
1. Anderson G. – How to Write a Paper in Scientific
Journal Style and Format – Bates College, Lewiston,
Maine, USA (http://abacus.bates.edu/~ganderso/
biology/resources/writing/HTWtoc.html)
2. Bamfield Marine Sciences Centre – Guidelines
for Writing Scientific Papers (http://www.bms.bc.ca/
library/Guidelines%20for%20writing%20Scientific
%20papers.pdf)
3. Day R.A. – How to Write and Publish a Scienti-
fic Paper – 5th Ed., Cambridge University Press,
1998
4. Dodd J.S. – The ACS Style Guide: A Manual for
Authors and Editors, 2nd Ed., Oxford University
Press, (http://www.oup.com/us/samplechapters/
0841234620/?view=usa)
5. International Committee of Medical Journal Edi-
tors – Uniform requirements for manuscripts submit-
ted to biomedical journals – J Am Med Assoc, 1993;
269:2282-2286
6. Jones S.P. – How to write a great research paper –
Microsoft Research, Cambridge (http://research.
microsoft.com/Users/simonpj/papers/giving-a-
talk/writing-a-paper-slides.pdf)
7. Matthwes J.R., Bowen J.M., Matthews R.W. –
Successful Scientific Writing: a step-by-step guide
for the biological and medical sciences – Cambridge
University Press, 1996
8. Oxford University Press – Digital Art Require-
ments for Submission (http://www.us.oup.com/
us/corporate/authorresources/authorartguideline-
s.pdf)61