Revista de studii media nr. 56, 20162017 [612711]

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
52
CHARLIE HEBDO . DE LA LIBERTATEA DE
EXPRIMARE LA DECIZIA ETIC Ă

Lector dr. Gelu SAB ĂU1*

Abstract : In this article I propose an analysis of the
case of the satirical magaz ine Charlie Hebdo, starting
from the issue of the limits of the freedom of expression and the ethical responsibility of journalistic decisions. I
have tried to find out to what extent can freedom of speech
be legitimately limited when it comes into conflict, in the public space, with religious freedom. Thus, I have first discussed the perspective that classical liberalism proposes here – through John Stuart Mill – and then I have
reviewed the jurisprudence of the European Court of Human Rights, trying to exa mine the solutions proposed
by the Court judges in simila r cases. Finally, I have also
presented the reasons why the editors of the magazine decided to publish the carica tures with Mohamed, as well
as the arguments advanced by the French judges in the lawsuits against the magazine.

Keywords : Charlie Hebdo , cartoons, Islam,
Mohamed, freedom of speec h, ethical responsibility,
terrorism, violence

Introducere

Atentatul terorist comis la data de 7 ianuarie 2015 în redac ția
săptămânalului parizian Charlie Hebdo a fost, dincolo de tragedie, un
fenomen mediatico-politic global. S-au scris sute și mii de articole pe
această temă, s-au organizat dezbateri televizate la care au participat
politicieni sau lideri de opinie importan ți, iar la Paris liderii politici europeni

1* Universitatea „Hyperion” din Bucure ști, Facultatea de Jurnalism.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
53s-au întrunit într-un mar ș al tăcerii, pentru a demonstra solidaritate
împotriva unor astfel de acte de barbarie. Desigur c ă, după atacul asupra
turnurilor gemene din New York, atentatul din redac ția parizian ă a fost cel
mai mediatizat atac terorist, și asta din cauza mizei sale simbolice: uciderea
unor ziari ști într-o redac ție este echivalent ă, la nivel simbolic, cu un atentat
la adresa libert ății de exprimare. Mul ți l-au considerat un atac asupra
civilizației occidentale și asupra valorilor care st au la baza sa. De aici și
reacția, aproape spontan ă, de solidarizare a milioane de oameni, manifestat ă
prin formula Je suis Charlie !
După cum era de a șteptat, și în România reac țiile au apărut instant. Ele
au fost diverse: unii au deplâns soarta caricaturi știlor de la Charlie Hebdo ,
căzuți victime ale unor atacuri barbare2, alții i-au criticat pentru caricaturile
de prost gust, cu un pu ternic caracter de blasfemie la adresa religiei , în
general3, alții încercau s ă sugereze c ă „și-au căutat-o”, asasinatul fiind într-o
oarecare m ăsură o consecin ță a actelor deliberate ale jurnali știlor francezi4,

2 Este cumva de la sine în țeles, din punct de vedere uman, c ă majoritatea celor
care s-au exprimat atunci au avut aceast ă atitudine.
3 „Sunt sigur îns ă că stîrneau ura credincio șilor musulmani. Ei totu și au
continuat s-o fac ă. De ce? Pentru c ă lipsiți de talent de umori ști (caricaturile din
ultimul num ăr, cel pe care l-am luat de la Paris, sunt de triste țea unei masturba ții la
rece), redactorii au apelat la eterna șmecherie mizer ă a celor care n-au talent de
ziariști: Provocarea, provocarea care aduce publicitate gratuit ă și, prin asta, tiraj.”
(Ion Cristoiu, „O imbecilitate mo țată. Solidarizarea cu cei de la Charlie Hebdo ”, 11
ianuarie 2015, disponibil pe bl ogul personal, la adresa:
http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-duminica-11-ianuarie-2015-2/, accesat la 04.05.2017.
4 „Caricaturile sunt ni ște prostii, ca si acestea din Fran ța. Este vorba de o
atitudine incon știentă, neprofesional ă a acestor jurnali ști de la săptămânalul satiric.
După ce au fost avertiza ți, le spune ministrul de interne, ei dau dovad ă de niciun fel
de responsabilitate, de autolimitare, de con știință profesional ă. […] Jurnali știi
francezi au for țat nota într-un mod cu care eu ca jurnalist nu sunt de acord. Cred cu
tărie în libertatea noastr ă de expresie. Cred c ă nimeni nu poate și nu trebuie s ă ne
interzică nimic cu excep ția legii, bineîn țeles, a înc ălcării Constitu ției. Nu cred c ă
trebuie să vină cineva s ă ne impun ă niște tabu-uri asupra unor subiecte, dar în
același timp cred c ă trebuie s ă ne impunem noi ni ște limite.” (declara țiile lui
Cristian Tudor Popescu au fost publicat e pe paginademedia.ro, la 08.01.2015,
disponibil la adresa https://www.pagina demedia.ro/2015/01/jurnalistii-romani-
despre-atacul-de-la-charlie-hebdo-ctp-o- atitudine-inconstienta-neprofesionala-a-
acestor-jurnalisti-de-la-saptamanalul-satiric-visniec-franta-is, accesat la 04.05.2017). Sau, mult mai direct și radical, Florin Oprescu în editorialul s ău de pe
ziare.com: „Daca un redactor-sef isi rafineaza, pe an ce trece, modul in care-si bate

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
54alții vedeau aici un atac direct asupra valorilor civiliza ției occidentale5
ș.a.m.d. Un astfel de eveniment desc hide, prin natura sa, posibilit ăți multiple
de interpretare, din cauza dimensiunilor multiple care sunt implicate: avem de-a face cu un amestec de religie și violență, de credin ță și ideologie, cu un
exces al libert ății de exprimare, cu un conflict al civiliza țiilor, cu
inadaptarea unor emigran ți care trăiesc în Occident la modul de via ță
occidental etc.
La câteva luni dup ă tragicul eveniment, în România a fost publicat un
volum colectiv, editat de Sorin Bocan cea, dedicat analizei acestei situa ții: Je
suis Charlie? Regândirea libert ății de exprimare în Europa multicultural ă.
Cartea cuprinde opiniile și reacțiile unor oameni de pres ă, lideri de opinie,
profesori, politologi etc. stârnite cu aceast ă ocazie. O sec țiune a cărții,
intitulată „Libertatea de exprimare. Pledoarii, critici și temeri”, cuprinde mai
multe luări de pozi ție referitoare la libertatea de exprimare și limitele ei în
societatea contemporan ă. Această secțiune a cărții uimește prin diversitatea
opiniilor exprimate fa ță de aceast ă problemă. Astfel, avem opinii precum
cele ale lui Grigore Cartianu sau Doru Pop, care se situeaz ă în mod
necondiționat de partea libert ății (absolute) de exprimare
6, opinii mai
moderate, care cer în mod explicit limitarea libert ății de exprimare (Raluca
Mureșan & Minodora S ălcudean sau Radu Carp)7 și opinii care aproape c ă

joc saptamanal de aproape doua miliarde de islamisti, printre care se regasesc si un
numar mai mare sau mai mic de islamisti ex tremisti, taman buni de teroristi si, cu
toate ca stie foarte clar ca, daca va continua bataia de joc, va risca viata angajatilor, el continua sa-si bata joc de Mahomed si de islam, atunci oare n-ar fi normal ca
redactorului-sef sa i se recomande un control psihiatric?” (Florin Oprescu, „Eu nu
sunt Charlie. Miercuri, voi ve ți mai fi Charlie?”, ziare.com, 10.01.2015, disponibil
la adresa http://www.ziare.com/interna tional/atentat-paris/eu-nu-sunt-charlie-
miercuri-voi-veti-mai-fi-charlie- opinii-1342393, accesat la 05.05.2017).
5 Vezi, spre exemplu, articolele publicate în Partea a IV-a, intitulat ă
„Ciocnirea civiliza țiilor”, a c ărții editată de Sorin Bocancea, Je suis Charlie?
Regândirea libert ății în Europa multicultural ă, Editura Adenium, Ia și, 2015, pp.
243-286.
6 Grigore Cartianu, „Nu exist ă jumătăți de libertate!”, în S. Bocancea (coord.),
Je suis Charlie? , pp. 85-90; Doru Pop, „ Și eu sunt Charlie Hebdo ”, în S. Bocancea
(coord.), Je suis Charlie? , pp. 91-104.
7 R. Mure șan & M. S ălcudean, „ Je suis Charlie sau despre libertatea de
exprimare, toleran ță și protejarea sentimentelor religioase”, în S. Bocancea
(coord.), Je suis Charlie? , pp. 109-119; R. Carp, „L ibertatea de exprimare,
libertatea religioas ă și dreptul la via ță din perspectiva mo ștenirii religioase a
Europei și a garant ării drepturilor omului”, în S. Bocancea (coord.), Je suis
Charlie? , pp. 120-125.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
55acuză în mod explicit libe rtatea de exprimare și o condamn ă ca fiind un nou
„idol” al epocii cont emporane (Nicu Gavrilu ță)8. Desigur, existen ța unor
opinii atât de diverse poate avea, dup ă părerea mea, cel pu țin două cauze: 1)
subiectul este unul foarte delicat, problema limitei libert ății de exprimare
într-un caz precum cel de fa ță, fiind o chestiune aproape imperceptibil ă; 2)
în România nu exist ă o tradiție și o cultură a libertății de exprimare, astfel c ă
fiecare autor î și fixează propriile criterii atunci câ nd vine vorba despre acest
subiect.

I. Liberalismul clasic și libertatea de exprimare

În articolul de fa ță îmi propun s ă problematizez cazul Charlie Hebdo
din perspectiva libert ății de exprimare și a asumării eticii responsabilit ății
din partea celor care se exprim ă în public. Evident, a discuta dintr-o
asemenea perspectiv ă, nu înseamn ă deloc a cau ționa sau a „scuza” în vreun
fel cele întâmplate. Crima r ămâne crim ă, indiferent de pr etextele ei. De
altfel, este binecunoscut faptul c ă, într-o societate democratic ă, libertatea de
exprimare este garantat ă prin Constitu ție, dar ea este în acela și timp limitat ă,
cu trimitere la prevederile legilor în vigoare (legi ale presei, coduri civile
sau coduri penale). Existen ța libertății de exprimare, garantat ă în mod
constituțional, pune desigur problema limitei pân ă la care ea poate merge.
Poate deveni libertatea de exprimare abuziv ă în anumite situa ții? În cazul de
față, pretextul asasinatelor es te limpede: blasfemia produs ă de caricaturi știi
de la Charlie Hebdo , pentru simplul fapt c ă reprezentarea profetului
Mahomed în Islam reprezint ă o blasfemie în sine. Cu atât mai mult dac ă este
caricatural ă. Întrebarea dup ă care ne vom ghida în continuare este
următoarea: este sau nu permis ă, într-o societate democratic ă, blasfemia
religioasă în numele libert ății de exprimare? Ar trebui sau nu s ă limităm
libertatea de exprimare a unor persoane în numele protej ării sensibilit ății și a
libertății religioase a a ltor persoane? Pân ă unde poate merge critica la adresa
religiei, astfel încât s ă nu fie înc ălcată libertatea de exprimare, dar s ă nu fie
lezată nici identitatea religioas ă a credincio șilor? Situa ția devine cu atât mai
delicată când în discu ție intră sensibilitatea religioas ă, căci avem de-a face
cu dimensiunea profund ă a existen ței unei persoane.
La aceste întreb ări, John Stuart Mill, unul dintre autorii fundamentali
pentru viziunea liberal ă asupra societ ății moderne, a r ăspuns limpede, înc ă
de acum peste 150 de ani. R ăspunsul s ău este clar: libertatea de exprimare

8 N. Gavrilu ță, „Libertatea de expresie – un nou „Dumnezeu” al lumii
moderne”, în S. Bocancea (coord.), Je suis Charlie? , pp. 126-131.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
56nu trebuie limitat ă, nici măcar atunci când sunt prezentate în public
doctrine imorale sau op inii blasfemiatoare . „Dacă argumentele din acest
capitol au vreo valabilitate, atunci ar trebui s ă existe cea mai deplin ă
libertate de a profesa și dezbate – ca o chestiune de convingere etic ă – orice
doctrină, indiferent de cât de imoral ă ar putea fi considerat ă ea.”9 Mill
consideră că nici o opinie, oricât de imoral ă ar putea fi considerat ă, nu poate
fi cenzurat ă, deoarece verdictul asupra moralit ății sau imoralit ății ei trebuie
să vină în urma dezbaterii publice, și nu ca o consecin ță a unei decizii emise
de o anumit ă autoritate public ă. Decizia luat ă de o astfel de autoritate ar
plasa-o într-o postur ă de infailibilitate cu privire la cunoa ștere, însă asta ar
contrazice tocmai fundamentul argumentu lui lui Mill cu privire la libertatea
de exprimare, care se bazeaz ă pe failibilitatea cunoa șterii10. Istoria ne arat ă
că pretenția de infailibilit ate a unor autorit ăți a avut de-a lungul timpului
cele mai tragice urm ări. Celebrele exemple ale lui Socrate și Iisus sunt
invocate de Mill, ambii condamna ți în vremea lor, printre altele, pentru
opinii blasfemiatoare la adresa divinit ății11. Or, timpul a demonstrat ulterior
că cei care i-au condamnat s-au în șelat și că ar fi fost mult mai în țelept
pentru ei s ă pună la îndoial ă opinia ferm ă în care credeau în acele clipe. De
asemenea, Mill deplânge faptul c ă în zilele sale înc ă mai exist ă condamn ări
pentru blasfemii aduse cre știnismului sau c ă ateilor nu le este oferit ă
protecția juridică pe motiv c ă, necredincio și fiind, nu prezint ă nici o garan ție
pentru adev ărul mărturiei lor în fa ța instanței12.
Așadar, pozi ția lui Mill cu privire la libertatea de exprimare este, într-
un mod destul de evident, una maximal ă. Ea decurge și din scopul explicit al
lucrării lui Mill: pledoaria în favoarea libert ății de exprimare a individului,
chiar împotriva opiniei publice impuse de majoritate, atunci când este cazul.
În schimb, Mill nu examineaz ă în lucrarea sa anumite situa ții limită, în care
autoritățile ar trebui, din diverse motive, s ă intervină și să limiteze libertatea

9 J. St. Mill, Despre libertate , Ed. Humanitas, Bucure ști, 2014, p. 66, nota 1.
10 „Oricât de ferm convins ar fi cineva, nu numai de falsitatea, dar și de
urmările periculoase, nu numai de urm ările periculoase, dar și – ca să folosesc ni ște
expresii pe care le dezaprob total – de imoralitatea și impietatea unei opinii, totu și,
dacă în virtutea acestei aprecieri, care r ămîne o apreciere personal ă chiar și atunci
când este sprijinit ă și de opinia public ă din țara respectiv ă sau din vremea
respectivă, acel cineva împiedic ă audierea celor ce se pot spune în ap ărarea opiniei
respective, atunci el dovede ște că își atribuie o anumit ă infailibilitate.” (J. St. Mill,
op. cit ., p. 77). Vezi de asemenea și considera țiile referitoare la failibilismul
epistemologic al lui J. St. Mill, ale lui A. P. Iliescu, în „Prefa ță”, op. cit ., pp. 8-11.
11 J. St. Mill, op. cit ., pp. 77-79.
12 Ibidem , pp. 85-87.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
57de exprimare (spre exemplu, cazul unora care incit ă la violen ță13). Aici se
găsește, ce-i drept, unul din punctele slabe ale concep ției lui Mill. Principiul
său devine inoperant în mo mentul în care nu exist ă un consens cu privire la
existența unui pericol grav pentru societ ate, ce ar trebui evitat, (spre
exemplu, amenin țarea terorist ă), existența unui astfel de pericol devenind el
însuși subiect de disensiune și dezbatere14.
Un alt neajuns al concep ției lui Mill izvor ăște din faptul c ă principiul
său se bazeaz ă pe trasarea unei diferen țe nete între ac țiunile care îl privesc și
îl afecteaz ă doar pe individ ( self-regarding acts ) și cele care îi influen țează
pe alții sau societatea în ansamblul ei ( others-regarding acts ). Or, în
realitate, aceast ă distincție nu este atât de radical ă, ea fiind mai degrab ă una
de grad și nu una de natur ă. Spre exemplu, dac ă faptul de a fi fum ător mă
afectează în aparen ță doar pe mine, în realitate acesta îi afecteaz ă și pe
ceilalți – atunci când fumez în spa ții comune închise, sau atunci când ajung
să sufăr de boli pulmonare cauzate de fu mat, iar societatea trebuie s ă suporte
costurile tratamentului. La fel și în privin ța religiei. De și în Occident se
consideră că religia este o op țiune privat ă, în realitate lucrurile stau de multe
ori altfel, prin simplul fapt c ă opțiunile credin ței unui individ îi pot
determina de multe ori an umite atitudini publice: s ă voteze un anumit partid,
să participe la o mi șcare social ă etc. Spre exemplu, în Fran ța, deși religia e o
problemă privată, purtarea însemnelor religioase vizibile în școlile laice nu
este considerat un act care îl prive ște doar pe individ, ci se consider ă că ele
îi pot afecta și pe alții, care au alt ă religie sau care sunt necredincio și, și de
aceea ele sunt interzise. În acest caz, statul francez a decis c ă acele însemne
religioase îi pot afecta pe al ții, decizie pe care Mill ar fi considerat-o cu
siguranță un abuz din partea autorit ății statale, c ăci pentru Mill purtarea unui
însemn religios este o chestiune strict privat ă, care nu afecteaz ă pe nimeni
altcineva în afara persoanei în cauz ă15. De altfel, alte st ate – spre exemplu
România – au tran șat diferit aceast ă dispută, permițând afișarea însemnelor
religioase ( și nu doar a celor pr ivate) în spa ții publice, motivând c ă afișarea
unei icoane ortodoxe nu reprezint ă o jignire pentru un musulman sau un
ateu, iar, la limit ă, că pot fi afișate însemnele religioase ale tuturor celor care
doresc să o facă16. Iată, deci, cum aceast ă limită între ceea ce m ă afectează

13 De altfel Mill nu traseaz ă întotdeauna o distinc ție clară între opinie și
acțiune, sau instigarea la ac țiune (vezi A.-P. Iliescu, „Prefa ță”, pp. 32-33).
14 Vezi A.-P. Iliescu, „Prefa ță”, pp. 12-14.
15 Ibidem , pp. 30-31.
16 Vezi, spre exemplu, interven ția lui Andrei Cornea cu ocazia dezbaterii
referitoare la prezen ța icoanelor în școli: „Fiindca, daca scot icoanele pe motiv ca

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
58pe mine și ceea ce îi afecteaz ă pe ceilal ți devine volatil ă și nu poate fi
folosită drept criteriu atunci când este pus ă în joc limitarea libert ății de
exprimare în cazuri ce sunt susceptibi le de a afecta sens ibilitatea religioas ă a
altora.
Așadar, deși principiile enun țate de Mill ne sunt de folos pentru a
înțelege mai bine pozi ția unui liberal clasic în aceast ă privință, ele nu sunt
totuși foarte utile pentru spe ța aleasă în cazul de fa ță. La jumătatea secolului
al XIX-lea, când scria Mill, puterea tradi ției era înc ă destul de mare, iar
problema care se punea era de a-l ap ăra pe individ de acea uria șă presiune a
opiniei care venea din negura mileniilor. Societatea nu se confrunta atunci cu diverse tradi ții culturale sau individualit ăți ale căror viziuni s ă intre în
conflict și, de aceea, pentru Mill, limitarea libert ății de exprimare nu
reprezintă o problem ă. Situația este cu totul diferit ă azi, la începutul
secolului XXI, când multiculturalis mul este o realitate a civiliza ției
occidentale, iar interac țiunea între diverse tradi ții și valori ale unor civiliza ții
diferite reprezint ă o provocare real ă
pentru Occident. De aceea, pentru a
încerca să găsesc câteva criterii pentru discu ția de față, voi lua drept reper
cazuistica Cur ții Europene a Drepturilor Omul ui (CEDO) de la Strasbourg,
referitoare la situa ții în care libertatea de exprimare devine opozabil ă
libertății religioase a altora.

II. Libertatea de exprimare și libertatea religioas ă

Unul din cazurile celebre, care a constituit un punct esen țial în
jurispruden ța CEDO, este cazul Otto Preminger versus Austria, judecat în
anul 1994. Despre ce este vorba: în luna mai a anului 1985, în ora șul
Innsbruck, erau programate mai multe proiec ții de film într-un cinematograf

sunt "simboluri religioase", mai am voie, de pilda, sa expun o reproducere cu o
Madona de Rafael sau cu o Buna Vestire a lui Fra Filippo Lippi? Iar daca le las, am
voie sa completez vizual peretele clasei cu imagini ca acestea sau altele: de pilda, pot sa alatur unei reproduceri de buna calita te a epitafului de la Cozia o menora
dintr-un manuscris medieval? Sau o imagin e cu "Allah Akbar"? Sau cu simbolul
taoist Yin-Yang? Sau cu o reprezentare a lu i Shiva cu multiple brate? Toate acestea
sunt "simboluri religioase" ale diferitelo r religii, unele ale unor religii sau culte
prezente si in Romania. Da, sustin eu! Nimic nu ar trebui sa impiedice prezenta lor imagistica, si nu numai la orele de religie. Ba chiar acest lucru sau ceva asemanator mi se pare necesar si benefic pentru pr ocesul educational, la modul general.” (A.
Cornea, „Simboluri religioase”, Revista 22 , 19.01.2007, articol disponibil la adresa:
http://revista22online.ro/3393/.html? r1=http%3A%2F%2Frevista22.ro%2F3393%2
F.html, accesat la 23.04.2017).

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
59ce aparținea Institutului Otto-Pre minger. Filmul, cu titlul Das Liebeskonzil
(Consiliu în Rai ), era o adaptare cinematografic ă după o piesă de teatru
scrisă în 1894 de Oskar Panizza, scriere în urma c ăreia autorul a fost
condamnat la închisoare pentru „crime împotriva religiei”17. Piesa
reprezenta o tragedie satiric ă a cărei acțiune se petrece în Rai și care-l
prezintă pe Dumnezeu Tat ăl „ca fiind b ătrân, infirm și lipsit de putere, pe
Isus Cristos ca pe „b ăiatul mamei”, cu o inteligen ță scăzută, iar pe Fecioara
Maria, care în mod evid ent este persoana care conduce totul, ca pe o
destrăbălată fără principii. Ei decid împreun ă că omenirea trebuie pedepsit ă
pentru imoralitate”18. În acest scop Dumnezeu Tat ăl apeleaz ă la Diavol
pentru a-i cere sfatul și împreun ă decid ca oamenii s ă fie infesta ți, fără să-și
dea seama, printr-o boal ă cu transmitere sexual ă. Ca răsplată pentru
„complicitatea” sa Diavolul cere liberta tea de gândire. Textul piesei are
așadar suficiente deta lii care au capacitatea de a-l oripila pe oric e credincios
și, în plus, libertatea de exprimare, una din valorile supreme ale modernit ății
occidentale, este v ăzută ca o inven ție a Diavolului!
La cererea diocezei Bisericii Romano-Catolice din Innsbruck,
tribunalul va dispune sechestrarea și, ulterior, confiscarea filmului. Acuza ția
adusă: „defăimarea doctrinelor religioase”, fiind interzis ă de Codul penal
austriac, prin prevederile art. 188. Decizia trib unalului este l ămuritoare:
„Curtea de Apel a considerat c ă libertatea artistic ă era în mod necesar
limitată de dreptul altora la libertatea de religie și e de datoria statului de a
proteja o societate bazat ă pe ordine și toleranță. Instanța a susținut în
continuare c ă indignarea era justificat ă […] dac ă prin con ținutul său,
produsul artistic era în m ăsură să aducă atingere sentimentelor religioase ale
omului de rând cu o sensibilitate religioas ă normală. Batjocura în bloc a
sentimentelor religioase a cânt ărit mai greu decât orice drept la informa ție
pe care marele public l-ar fi putut avea.”19 Judecătorii au considerat c ă în
acest caz libertatea de exprimare s-a manifestat împotriva libert ății
religioase a altor cet ățeni, motiv pentru care ea a fost limitat ă: „Libertatea
artistică nu poate fi nelimitat ă. Limitările libert ății artistice se reg ăsesc în
primul rând în con ținutul altor drepturi și libertăți fundamentale garantate de
Constituție (cum ar fi libe rtatea de religie și de conștiință), apoi în nevoia
unei forme ordonate de coexisten ță umană bazată pe toleran ță și, în fine, în

17 M. Macovei (ed.), Hotărâri ale Cur ții Europene ale Drepturilor Omului.
Culegere selectiv ă, vol. 1, Ed. Polirom, Ia și, 2000, p. 405.
18 Idem .
19 Ibidem , p. 403.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
60încălcările flagrante și extreme ale altor interese protejate prin lege.”20
În urma acestei decizii a tribunalului austriac, Institutul Otto Preminger
s-a adresat Cur ții Europene a Drepturilor Omului. Dup ă judecarea cazului,
Curtea a votat cu un scor de 6 la 3, în favoarea deciziei Cur ții de Apel
austriece. Interdic ția asupra filmului s-a men ținut în continuare.
Însă, chiar dac ă CEDO a dat în cele din urm ă dreptate statului austriac,
decizia nu a fost luat ă cu o majoritate radical ă. Mai mult decât atât,
considerăm că este interesant s ă urmărim și motivația celor 3 judec ători,
care au dat dreptate Institutului O tto Preminger, împotriva Austriei.
Motivația celor 3 judec ători a fost construit ă exact în spiritul argumentelor
formulate de Mill în favoarea libert ății de exprimare, care cere ca o anumit ă
opinie să fie protejat ă în mod special atunci câ nd vine împotriva opiniei
majoritar acceptate sau când are da rul de a contrazice opinia comun ă și a
„șoca”: „libertatea de exprimare este o caracteristic ă fundamental ă a unei
„societăți democratice”. Este aplicabil ă nu numai „informa țiilor” sau
„ideilor” care sunt primite favorabil sau cu indiferen ță ori considerate
inofensive, ci în mod special acelora care șochează, ofenseaz ă sau
deranjeaz ă statul ori un segment al popula ției. Garantarea acestei libert ăți
este lipsit ă de sens atâta timp cât este conform ă cu opinia acceptat ă.”21 Mai
mult decât atât, libertatea de exprimar e nu exclude dreptul de a exprima
opinii care sunt contrare opiniilor re ligioase ale altor persoane, iar m ăsurile
restrictive sau punitive pot fi luate doar când „acel comportament atinge un
nivel al abuzului atât de ridicat și ajunge s ă se confunde cu negarea libert ății
de religie a altora, încât pierde dreptul de a fi tolerat de societate.”22 Or, în
cazul de fa ță, cei 3 judec ători consider ă că nu avem de-a face cu o situa ție
similară, deoarece organizatorii și-au luat toate m ăsurile de precau ție: filmul
era programat s ă ruleze într-o sal ă proprie, în pliantele de prezentare
potențialii spectatori erau informa ți asupra con ținutului, astfel încât puteau
să aleagă să nu vadă acel film, iar accesul în sal ă era interzis persoanelor sub
17 ani. „Se pare c ă în cazul de fa ță a existat numai o posibilitate redus ă ca
cineva să fie confruntat cu materiale discutabile, f ără a fi avertizat.
Concluzion ăm așadar că asociația reclamant ă a acționat responsabil, astfel
încât să limiteze atât cât era rezonabil de a șteptat, posibilele efecte
dăunătoare ale proiec ției filmului.”23
Așadar, deși majoritatea judec ătorilor acestui caz decid s ă păstreze

20 Ibidem , p. 404.
21 Ibidem , p. 412.
22 Ibidem , p. 413.
23 Idem .

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
61interdicția inițială de difuzare a filmului, argumentele celor 3 judec ători care
s-au opus deciziei majoritare sunt totu și demne de luat în calcul: 1)
libertatea de opinie are sens sau, am putea spune, are cu atât mai mult sens,
atunci când e vorba de opinii neconforme majorit ății, opinii care vin s ă
zgâlțâie simțul comun; 2) libertatea de exprimare trebuie limitat ă în cazul în
care ea interzice efect iv exercitarea libert ății de conștiință a altora. Or, în
cazul de fa ță, creștinii nu erau împiedica ți să frecventeze biserica din cauza
acelui film, dup ă cum de altfel nici nu erau obliga ți să-l vizioneze; 3) la fel,
libertatea de exprimare poate fi limitat ă când manifestarea ei ajunge s ă
tulbure o bun ă parte a popula ției, astfel încât s ă pună sub semnul întreb ării
pacea și armonia social ă. Primele instan țe de judecat ă austriece și cei 6
judecători ai CEDO au considerat în cazul de fa ță era vorba despre o astfel
de situație, cei din urm ă 3 judecători au considerat c ă nu24.
După cum am spus, cazul Otto Preminger versus Austria a fost
determinant pentru jurispruden ța CEDO referitoare la astfel de cazuri. Alte
două cazuri asem ănătoare (Wingrove versus Marea Britanie și I.A. versus
Turcia) au primit și ele soluționări similare. În cazul Wingrove versus Marea
Britanie este vorba tot despre un film, The Visions of Ecstasy , în care,
pornind de la via ța și scrierile Sfintei Tereza de Avilla, sunt prezentate
fanteziile erotice ale Sfintei, care cuprind, printre altele, și motivul unui
Iisus crucificat. Filmul a fost v ăzut ca o blasmefie și nu a primit dreptul de
înregistrare din partea British Board of Film Classification. Nigel Wingrove,
regizorul filmului, deschide un proces pe care îl pierde, sub acuza de a fi
încălcat legea blasfemiei (aflat ă în vigoare în Marea Britanie pân ă în 2008).
Cazul ajunge la CEDO în 1995, iar Curtea d ă câștig de cauz ă Marii Britanii,

24 Nu putem trece mai departe, f ără a remarca felul total inadecvat, lipsit de
acuratețe intelectual ă, în care a fost receptat și invocat acest caz paradigmatic de
către publici știi români. Cel mai aproape de adev ăr s-a situat profesorul Radu Carp
care, fără a intra în detalii, a concluzionat c ă refuzul de a difuza filmul „a fost
considerat legitim” (R. Carp, art. cit ., p. 124) în cazul mesajelor blasfemiatoare la
adresa cre știnismului. Iar dac ă autoritățile franceze s-ar fi raportat la maniera
CEDO de a în țelege drepturile omului, „ și în cazul Charlie Hebdo , poate că astăzi
caricaturi știi acestei publica ții ar fi fost în via ță” (p. 122). Pe de alt ă parte, Raluca
Mureșan și Minodora S ălcudean citeaz ă în articolul lor mai mult pozi țiile celor 3
judecători aflați în minoritate, dând impresia c ă CEDO a dat o decizie favorabil ă
„protejării libertății de exprimare” (R. Mure șan & M S ălcudean, art. cit. , p. 114),
adică Institutului Otto Preminger, ceea ce nu este îns ă în concordan ță cu faptele! La
fel, și Doru Pop, în articolul s ău care elogiaz ă libertatea de exprimare, sugereaz ă că
în astfel de cazuri deciziile Cur ții ar fi fost favorabile celor acuza ți de balsfemie,
fapt care vine în flagrant ă contradic ție cu realitatea (D. Pop, art. cit , pp. 97-101).

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
62cu un vot de 7 la 2. Judec ătorii au fost de acord cu decizia tribunalului
britanic, care sus ținea că legea blasfemiei es te destul de clar ă, astfel încât
regizorul s ă fi înțeles dinainte c ă va comite o blasfemie în filmul s ău. S-a
considerat c ă decizia tribunalului a fost propor țională și legitimă în raport cu
scopul urm ărit, și că, în general, dat ă fiind diversitatea religioas ă a Europei,
statele na ționale au prioritate pentru a decide în astfel de cazuri. De
asemenea, de și există argumente serioase pentru a renun ța în Europa la
legile blasfemiei, nu exist ă totuși un teren comun pentru a afirma c ă într-o
societate democratic ă restricțiile referitoare la blasfemia religioas ă nu sunt
necesare25. Wingrove pierde la CEDO.
În cazul I.A. versus Turcia este vorba de o nuvel ă, intitulat ă Yasak
Tumceler (Frazele interzise ), considerat ă blasfemiatoare la adresa „lui
Dumnezeu, a religiei, Profetului și a Cărții Sfinte (Coranul)”, conform art.
175 din Codul penal turc. Autorul a fost în prim ă instanță condamnat la 2
ani de închisoare, pedeapsa fiind ulterior comutat ă în plata unei amenzi.
Scandalul a pornit de la o afirma ție din carte, conform c ăreia „Mahomed nu
a interzis rela țiile sexuale cu o persoan ă moartă sau cu un animal viu”.
Procesul, pierdut în Turcia, a ajuns în cele din urm ă la CEDO. Curtea a
considerat c ă nuvela con ține ofense gratuite la adresa islamului, afirmând c ă
„în contextul credin țelor religioase, poate fi introdus ă în mod legitim datoria
de a evita expresii profan e, care sunt ofensatoare în mod gratuit la adresa
altora. Ca o chestiune de principi u, poate fi considerat necesar s ă pedepsești
atacurile improprii la ad resa obiectelor venera ției religioase”26. Procesul a
avut aceea și soartă precum cele anterioare, Curtea considerând c ă există
motive suficiente pentru a pr oteja sensibilitatea religioas ă a credincio șilor și
că asta nu înseamn ă o încălcare a libert ății artistice.

25 Detaliile referitoare la caz sunt luate de pe site-ul Universit ății Columbia,
informații disponibile la adresa:
https://globalfreedomofexpression.columbia.edu/cases/wingrove-v-united-kingdom/, accesat la 06.05.2017.
26 Detaliile referitoare la caz sunt luate de pe site-ul Universit ății Columbia,
informații disponibile la adresa:
https://globalfreedomofexpression.columb ia.edu/cases/i-a-v-turkey/, accesat la
06.05.2017.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
63III. Libertatea de exprimar e, „dreptul” la blasfemie și
condiționările culturale

III. 1. Blasfemia în România post-comunist ă

Poate ar fi bine, înainte de a trece la an aliza cazului Charlie Hebdo , să
ne amintim c ă după 1989 și în România am avut de-a face cel pu țin cu o
situație similar ă, în care o crea ție artistic ă a fost acuzat ă de blasfemie: este
vorba de piesa de teatru a Alinei Mungiu-Pippidi, Evangheli știi, care a luat
în 1992 premiul Uniter pentru cea mai bun ă piesă de teatru a anului. Piesa a
fost intens dezb ătută, apreciat ă și contestat ă în acela și timp. Din cauza
subiectului religios sensibil, dar și a faptului c ă atât Biserica Ortodox ă
Română cât și Biserica Catolic ă au acuzat-o pe autoare de blasfemie la
adresa religiei cre știne, piesa nu a fost jucat ă până în 2005, când regizorul
francez Benoit Vitse a montat-o pe scena Ateneului „T ătărași” din Iași.
După premieră, atitudinea autorit ăților locale a devenit potrivnic ă
piesei, punând sub semnul întreb ării continuarea spectacolelor. Primarul
Gheorghe Nichita declara: „Nu-mi pot permite s ă antrenez institu ția
Primăriei într-o disput ă publică. Comisia de Cultur ă va lua o decizie cu
privire la continuarea sau suspendarea spectacolelor. Personal, eu subscriu
punctelor de vedere exprimate de Biserica Ortodox ă și cea Catolic ă.”27 Cu
toate acestea, într-un mod cu totul bizar , opinia primarului Nechita se va
schimba cu 180 de grade în ziua urm ătoare: „Spunem mereu c ă suntem un
oraș cultural. Este firesc s ă avem o diversitate de crezuri și manifest ări.
Cuvântul final în ceea ce prive ște piesa Evangheli știi îl va avea publicul.”28
Așadar, adept în prim ă instanță a opiniilor emise de Biseric ă, primarul
devine peste numai o zi „discipol ul” liberalului Mill, socotind c ă autoritățile
nu au dreptul s ă intervină atunci când în joc este pus ă libertatea de
exprimare și că doar publicul este cel care are dreptul s ă decidă. Dincolo de
această turnură radicală, mai ciudat este faptul c ă, după câte se pare, în
România, astfel de chestiuni sensibile, care se situeaz ă între libertatea de
exprimare a unora și sensibilitatea religioas ă a altora, depind mai mult de
bunul plac al unor persoane cu influen ță, decât de anumite practici sociale
sau reglement ări legislative. Îns ă, dacă capriciul primarul ui Nechita nu a
oprit în cele din urm ă desfășurarea spectacolului , ar fi bine de știut că nici
vreo reglementare legal ă nu ar fi putut s ă o facă. În România nu exist ă vreo

27 „Scurtă istorie”, în A. Mungiu-Pippidi, Evangheli știi, Ed. Cartea
Româneasc ă, București, 2006, p. 116.
28 Ibidem , p. 117.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
64lege care s ă interzică blasfemia. În Legea cultelor, de și există la articolul 13
o prevedere care spune c ă „În România sunt interzise orice forme, mijloace,
acte sau ac țiuni de def ăimare și învrăjbire religioas ă, precum ofensa public ă
adusă simbolurilor religioase”, totu și, Legea nu prevede nici o pedeaps ă în
cazul încălcării sale29. Așadar, piesa ar fi putut fi interzis ă doar în urma unei
decizii administrative, lucru care nu s-a mai întâmplat în cele din urm ă.
În orice caz, dezbaterile care au fost stârnite în jurul acestei piese i-au
împărțit pe participan ți în două tabere: pe de o parte, ap ărătorii piesei, cei
care au considerat c ă un act artistic nu poate fi judecat dup ă criterii
religioase (Mircea C ărtărescu, Nicolae Manolescu, C ătălin Ștefănescu,
Laurențiu Ulici, Iulia Popovici etc.) și, pe de alt ă parte, cei cu sensibilit ăți
religioase, care au v ăzut în pies ă pur și simplu un act de blasfemie la adresa
creștinismului (Horia Bernea, Sorin Du mitrescu, Teodor Baconschi, Adrian
Papahagi etc.). Ca fapt divers, putem semnala c ă un singur comentator a
încercat s ă împace cele dou ă tabere ireconciliabile, c ăutând o „bun ă situare”,
între credin ță și libertatea de exprimare: Seve r Voinescu. Acesta declara:
„Susținătorii libert ății de exprimare artistic ă, printre care m ă număr și eu,
trebuie să se ia de gât cu puterea local ă, și nu cu Biserica. Dup ă cum
susținătorii dreptului Bisericii de a ap ăra credința, printre care m ă număr și
eu, nu trebuie s ă se războiască cu teatrul din Ia și, ci să polemizeze cu
viziunea autorilor produc ției.”30 Desigur, un astfel de comentariu nu poate
decât să ne aminteasc ă, într-un registru al hilarului, celebra declara ție a lui
V. Ponta, care în calitate de premier aproba proiectul minier de la Ro șia
Montană, iar în calitate de deputat îl respingea!
În articolul în care î și explică poziția, sugestiv intitulat „R ăzboaiele
nesfinte. Mahomed și Evangheli știi”, Alina Mungiu Pippidi face o apologie
a Occidentului și a libertății de exprimare a șa cum a fost consacrat ă de
modernitate: „Ce face Occidentul unic este istoria sa special ă în ceea ce
privește libertatea de gândire , cu toate continuit ățile sau discontinuit ățile,
din Grecia și Roma antic ă până la noi. Motivul pentru care lumea
occidental ă s-a dezvoltat ajungând la domina ție planetar ă, iar Islamul a
stagnat, a fost emanciparea complet ă a gândirii occidentale de sub tutela

29 Cu toate acestea articolul respectiv din Lege a fost contestat pentru c ă ar
aduce prejudicii libert ății de exprimare: vezi „Art. 13 din Legea cultelor motiv de
dispută la CEDO”, 05.01.2007, disponibil la adresa http://www.hotnews.ro/stiri-
arhiva-1131073-art-13-din-legea-cultelo r-motiv-disputa-cedo.htm, accesat la
25.04.2017.
30 Sever Voinescu, „La bun ă situare”, Cotidianul , 12 decembrie 2005, în A.
M. Pippidi, Evangheli știi, p. 157.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
65religioasă, eliberarea sa de orice dogm ă. Asta a f ăcut Occidentul
Occident.”31 Iar Pippidi consider ă că rolul intelectualului în toat ă această
poveste este esen țial: „Dogmele, profe ții și identitățile colective sunt ap ărate
de alte structuri, în primul rând de conformismul social. Intelectualul se
plasează de regulă contra sa”32.
Oferind un r ăspuns pozi ției lui A. Mungiu-Pippidi și a celor care ap ără
libertatea de exprimare, publicistul ie șean Codrin Liviu Cu țitaru, aminte ște
că libertatea de exprimare nu este niciodat ă absolută. Spre exemplu, în
Occident, o pies ă care îl apreciaz ă pe Hitler sau una în care homosexualii
sunt batjocori ți nu ar putea vedea lumina reflectoarelor: „S ă-i amintesc eu
oare de corectitudinea politic ă ce face și desface în Occident, de la nivel
social pân ă la cel cultural și academic? S ă-i descriu eu oare fobia societ ăților
deschise pentru atacurile – fie și artistice – la adresa valorilor unor segmente
ale infrastructurii lor? (…) Crede Mircea C ărtărescu, nedezmin țit, că poți
pune texte literare / dramatice de glorificare a lui Hitler și Stalin (!)
editurilor / teatrelor din Vest, cu șanse autentice ca ele s ă fie publicate?
Crede Mircea C ărtărescu, sincer, c ă, de pildă, o comedioar ă cu subiect vesel
– de genul unui dialog între Belzebuth și câțiva homosexuali dr ăguți, trimiși
în lume ca agen ți satanici, de corupere a su fletelor tinerilor – scris ă oricât de
genial și atractiv, ar fi fost regizat ă, cu aceea și candoare „estetic ă” de
domnul Benoit Vitse, la Ateneul din T ătărași? Dați-mi voie s ă mă
îndoiesc!”33
Cred că poziția domnului Cu țitaru ne ofer ă un bun argument pentru a
susține că niciodată libertatea de exprimare nu este absolut necondi ționată
și că în orice societate func ționează tabuuri sau conven ții tacite prin care
anumite subiecte sunt împinse în conul de umbr ă al dezbaterii publice. Este
vorba de experien ța istorică și de condi ționarea cultural ă a fiecărei societăți.
Istoria Occidentului, marcat ă de lupta dintre puterea politic ă și Biserică, a
dus în cele din urm ă la emanciparea de sub tutela religiosului și la
inversarea raportului fa ță de blasfemie care, dintr-o ofens ă la adresa
divinității (pedepsit ă și în Europa, la fel ca în orice alt ă societate religioas ă),
a ajuns să fie considerat ă un indicator al dreptului la libertatea de exprimare.

31 A. Mungiu-Pippidi, „R ăzboaiele nesfinte. Mohamed și Evangheli știi”,
Revista 22 , 15.02.2006, disponibil la adresa: http://revista22online.ro/2455/.html?
r1=http%3A%2F%2Fwww.revista22.ro%2 Frazboaiele-nesfinte-mahomed-si-
evanghelistii-2455.html, accesat la 27.04.2017.
32 Idem .
33 Dorin Liviu Cu țitaru, „Literatura și ideologia”, Ziua de Ia și, 10 decembrie,
2005, în A. Mungiu-Pippidi, Evangheli știi, p. 156.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
66Pe de alt ă parte, în urma experien ței tragice a celui de-al Doilea R ăzboi
Mondial, însemnele fasciste sunt interzise în Occident, dup ă cum sunt
interzise și glumele rasiste la adresa evreilor34. De asemenea, sensibilitatea
post-modern ă față de minorit ăți și grupuri defavorizate impune o anumit ă
(auto)cenzur ă atunci când vine vorbe de minorit ăți etnice sau sexuale și,
până și în România, exist ă o institu ție (Consiliul Na țional pentru
Combaterea Discrimin ării) care penalizeaz ă derapajele de exprimare în
această direcție. Așadar, dup ă cum bine observ ă Codrin Liviu Cu țitaru,
libertatea de exprimare nu este absolut ă, ea se manifest ă întotdeauna într-o
societate care este supus ă anumitor condi ționări culturale. Aceste
condiționări se vor dovedi esen țiale și în cazul caricaturilor profetului
Mahomed.

III. 2. Caricaturile Profetului Mahomed

Povestea caricaturilor cu Mahomed a fost prefa țată de un episod,
prevestitor parc ă pentru ce avea s ă se întâmple. În diminea ța zilei de 2
noiembrie 2004, regizorul olandez Theo van Gogh a fost înjunghiat și
împușcat de mai multe ori de un musulman cu dubl ă cetățenie. Motivul
asasinatului: un film scurt metraj, Submission , în care este prezentat ă în mod

34 Un articol publicat in țial de redac ția MediaLands și tradus în limba român ă
și publicat de Gazeta de Art ă Politică scoate în eviden ță tocmai dublul standard al
presei occidentale mainstream , atunci când vine vorba de ap ărarea libert ății de
exprimare. Astfel, în momentul în care redac ții de pres ă din Serbia, Libia sau
Afganistan au fost bombardate de trupele NATO sau de cele americane, nu prea au
existat reac ții în Occident pentru ap ărarea jurnali știlor. La fel, de și în Franța sunt
permise caricaturile la adresa lui Mahomed , glumele la adresa evreilor sunt aspru
pedepsite: „În Fran ța, cine neag ă Holocaustul sau genocidul armean poate fi
condamnat la un an de închisoare și amendă de 60.000 $. În Fran ța, a-ți bate joc de
Holocaust în felul în care Charlie Hebdo și-a bătut joc de Islam este delict penal”.
De asemenea, de și presa occidental ă face elogiul libert ății de exprimare,
considerând c ă aceasta presupune inclusiv dreptul de a jigni, în momentul în care
un caricaturist al Sunday Times a publicat o caricatur ă care eviden ția tratamentul
brutal la care sunt supus și palestinienii de c ătra israelieni, prorprietarul ziarului,
Rupert Murdoch, a sim țit nevoia s ă își ceară imediat scuze: „De și Gerald Scarfe n-a
fost niciodat ă reprezentativ pentru opinia Sunday Times , trebuie să ne cerem mii de
scuze pentru caricatura sa grotesc ă și jignitoare”. Libertatea de exprimare include
chiar și dreptul de a jigni, dar nu dreptul de a jigni pe oricine! Pentru mai multe
detalii, vezi „ Charlie Hebdo și războiul pentru civiliza ție”, Gazeta de Art ă Politică,
27.01.2015, articol disponibil la adresa: http://artapolitica.ro/2015/01/27/charlie-
hebdo-si-razboiul-pentru-civili zatie/, accesat la 03.05.2017.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
67critic condi ția umilă și mizeră pe care o are femeia în societatea islamic ă.
Filmul a fost, se pare, su ficient de dur pentru a șoca sensibilitatea unor
musulmani care au hot ărât să-și facă singuri dreptate . De aici pân ă la
asasinat a fost doar un mic pas.
Un an mai târziu, în Danemarca, revista Jyllands-Posten a publicat 12
desene ale profetului Mahome d. Decizia de a publica ilustra țiile respective a
fost luată după ce membrii redac ției au constatat c ă, în urma asasin ării
regizorului Theo van Gogh, scriitor ii sau arti știi se auto-cenzureaz ă în mod
voluntar atunci când intr ă în discuție tema islamului. Spre exemplu, „Kaare
Bluitken, încercând s ă scrie un manual pentru copii cu privire la profetul
Mahomed, se lovise de dificultatea g ăsirii unui ilustrator. În cele din urm ă s-
a găsit un artist care s ă „deseneze” cartea doar sub protec ția
anonimatului.”35 Pentru a sparge acest tabu, redac ția ziarului organizeaz ă un
concurs de grafic ă, promițând că va publica cele mai inspirate reprezent ări
ale profetului. A șa se face c ă în ziua de 30 septembrie 2005, sunt publicate
imaginile cu pricina. Reac țiile apar instantaneu. Au loc manifesta ții ale
musulmanilor în Copenhaga. În scurt timp, ambasadorii a 10 țări
musulmane îi cer premierului danez de atunci, Anders Fogh Rasmussen, s ă
retragă caricaturile. Acesta refuz ă cererea, pe motiv c ă e o chestiune ce ține
de libertatea de exprimare, în care nu poate interveni. Problema
reprezentărilor lui Mahomed se transform ă astfel, dintr-o chestiune ce ține
de libertatea de exprimare, într-o problem ă de relații interna ționale. Mai
multe țări arabe își retrag ambasadorii din Danemarca, sedii ale ambasadei
Danemarcei în țările arabe sunt atacate și distruse, un partid din Pakistan
anunță că oferă o recompens ă de 10.000 de dolari pentru cel care-l va omorî
pe unul din autorii ca ricaturilor, iar pre ședintele Iranului, Mahmoud
Ahmadinejah, anun ță că va sista contractele comerciale cu țările care au
publicat caricaturile blasfe miatoare. Ulterior, în 2007 și 2008, în Danemarca
sunt arestate mai multe persoane, suspectate de a pl ănui atentate pentru
asasinarea desenatorilor. În 2010, cancel arul Germaniei, Angela Merkel, îl
premiază pe caricaturistul Kurt Westergaar d, cel care l-a reprezentat pe
Mahomed în revista Jyllands-Posten cu un turban în form ă de bomb ă,
pentru curajul s ău în apărarea valorilor civiliza ției occidentale, în ciuda

35 Marius Stan, „Caricaturile profetului. Arc peste timp…”, contributors.ro,
articol publicat în 2005 și republicat pe 07.01.2015, disponibil la adresa:
http://www.contributors.ro/global-europa/car icaturile-profetului-arc-peste-timp/,
accesat la 28.04.2017.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
68amenințărilor cu moartea pe care le primise36. Problema reprezent ărilor lui
Mahomed se transform ă acum într-o chestiune ce ține de confruntarea între
valorile celor dou ă civilizații: tabuul religios versus libertatea de exprimare.
Libertatea de exprimare devine absolut ă.
Revista Charlie Hebdo a publicat pentru prima dat ă caricaturi cu
Mahomed în anul 2006, când le-a pr eluat pe cele di n revista danez ă
Jyllands-Posten , cărora le-au mai ad ăugat câteva. În anul 2011, ca r ăspuns
la unele manifesta ții violente din lumea arab ă revista a publicat un num ăr
special intitulat Charia Hebdo (aluzie la legea musulman ă Sharia ), în care
Mahomed era numit redactor șef. Chiar în noaptea dinaintea apari ției acestui
număr redacția revistei a fost atacat ă cu cocteiluri Molotov și incendiat ă.
Peste o s ăptămână site-ul revistei a fost atacat de hackeri, fiind postate
versete din Coran .
Un an mai târziu, în 2012, în urma apari ției pe canalul de Youtube a
filmului Inocența musulmanilor , o parodie la adresa lumii musulmane, au
avut loc proteste masive și violente, mai multe ambasade ale Statelor Unite
din Orientul Mijlociu fiind atacate. În urma incidentelor au murit mai multe
persoane, printre care și ambasadorul SUA în Libia. Drept r ăspuns, revista
Charlie Hebdo a pregătit în câteva zile un num ăr special dedicat lumii
musulmane. De și redactorul șef a fost avertizat de poli ția francez ă să nu
publice acel num ăr, revista a ap ărut totuși pe tarabe: „Când a început s ă
umble vorba acum o s ăptămână, luni, că ziarul publica o reprezentare a lui
Mohamed – un act pe care mul ți musulmani îl consider ă blasfemic – poli ția
din Paris l-a sunat pe editor ( și caricaturistul c opertei), Stéphane
Charbonnier, fix când edi ția intra la tipar. Charb, cum este cunoscut, a trimis
prefecturii copertele de fa ță și de spate, iar poli ția a insistat s ă se mai
gândească o dată. El a refuzat – satira este, pân ă la urmă, mijlocul s ău de
existență – iar ediția a ajuns pe tarabe acum o s ăptămână, miercuri.”37
În urma public ării caricaturilor, au venit reac ții dure și din partea
politicienilor și ziariștilor francezi. Premierul francez Jean-Marc Ayrault a
criticat astfel de „excese”, iar mai mu ți politicieni și editoriali ști au

36 „Cum au ajuns caricaturile cu profetul Mahomed s ă stârneasc ă furia
musulmanilor”, 23.07.2011, adev ărul.ro, disponibil la adresa:
http://adevarul.ro/internatio nal/in-lume/foto-ajuns-caricaturile-profetul-mahomed-
starneasca-furia-musulmanilor-1_50b9ff b17c42d5a663aee536/index.html, accesat
la 06.05.2017.
37 „Cele mai controversate caricaturi ale s ăptămânalului Charlie Hebdo ”,
mediafax.ro, 08.01.2015, accesibil la adresa: http://www.mediafax.ro/cultura-
media/cele-mai-controversate-caricaturi- ale-saptamanalului- charlie-hebdo-foto-
13754367, accesat la 05.05.2017.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
69considerat astfel de desene drept „iresponsabile, inoportune și imbecile”. Le
Figaro le-a numit „provoc ări prostești”, în timp ce La Croix a comentat c ă
„responsabilita tea editorial ă necesită o evaluare a consecin țelor celor
publicate”, dar și că „alimentarea unui foc pe ntru a ilustra rezisten ța nobilă
față de extremi ști duce la insultarea unor simpli credincio și”. Ministrul
francez de externe declarat c ă „în actualul context, având în vedere acest
video absurd care a fost difuzat, au fost trezite emo ții puternice în multe
state musulmane. […] Este oare ra țional să turnăm gaz pe foc?”, a întrebat el
retoric.
În replică, redactorul șef al Charlie Hebdo a comentat pentru Le Monde
că acele imagini i-ar fi șocat doar pe cei care „ar fi vrut s ă fie șocați”. „Nu
cred că omor pe cineva cu un pix. Nu pun vie ți în pericol. Când activi știi au
nevoie de un pretext pentru a- și justifica violen ța, îl vor g ăsi întotdeauna.”38
În orice caz, în urma acestui even iment guvernul francez a considerat c ă este
cazul să ia măsuri pentru a preîntâmpi na ciocnirile violente și eventualele
victime: au fost închise mai multe ambasade, consulate, centre culturale și
școli franceze din peste 20 de țări musulmane. Sediul redac ției Charlie
Hebdo a devenit în mod explicit ținta islami știlor, fiind înconjurat de poli ție
pentru a fi p ăzit39. De acum înainte redac ția revistei va fi p ăzită în
permanen ță de poliție, în urma amenin țărilor repetate cu moartea la adresa
ziariștilor. Caricaturi știi lui Mahomed reprezint ă puterea simbolic ă a
Occidentului și ținta vizată de islami ști.
Așadar, dup ă câte putem deduce din cel e spuse mai sus, ilustra țiile cu
Mahomend nu au fost niciodat ă publicate într-o manier ă „naivă” sau în
necunoștință de cauză. Jurnaliștii au fost întotdeauna con știenți de ceea ce
fac, au cunoscut riscurile pe care și le asum ă și au decis în consecin ță. De
altfel, atitudinea lor viza în mod explicit, pe lâng ă dorința de a înl ătura un
tabu care în Occident nu mai exista demult, acela de critica, sub forma
umorului și a ironiei, leg ătura existent ă în lumea islamic ă între religie și

38 Vezi Alexandra Pelle, „Povestea Charlie Hebdo sau râsul de blasfemie”,
gandul.info, 07.01.2015, disponibil la adresa: http://www.gandul.info/international/p ovestea-charlie-hebdo-sau-rasul-de-
blasfemie-
13753405?fb_comment_id=766374983432620_766400956763356#f23074e5624e
99c , accesat la 07.05.2017.
39 Vezi Daniela Stoican, „ Charlie Hebdo , publicația care a ajuns ținta unui
atentat sângeros dup ă o istorie de ofense aduse lumii musulmane”, zf.ro,
07.01.2015, accesibil la adresa: http:// www.zf.ro/business-international/charlie-
hebdo-publicatia-care-a-ajuns-tinta-unui- atentat-sangeros-dupa-o-istorie-de-ofense-
aduse-lumii-musulmane-13753623, accesat la 07.05.2017.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
70violență40. Aproape de fiecare dat ă caricaturile au fost publicate în urma
unor amenin țări sau acte de violen ță venind din lumea musulman ă. A fost
felul în care ace ști jurnaliști au înțeles să reziste, prin ironie, amenin țărilor
cu represiunea violent ă. Au considerat c ă tăcerea ar fi fost semnul explicit
că frica a învins.

III. 3. Procesele împotriva Charlie Hebdo

În același timp, pe lâng ă reacțiile violente, musulmanii au avut la
îndemână și acțiunea pe cale juridic ă pentru a-i opri pe cei de la Charlie
Hebdo . Revista a trecut prin 3 procese cauzate de publicarea caricaturilor cu
Mahomed, procese pe care le-a câ știgat succesiv. Câteva detalii din aceste
procese sunt relevante, c ăci ele vor eviden ția fără îndoială condiționările
culturale care au determinat întreaga desf ășurare a evenimentelor.
Dacă acuza cea mai frecvent ă adusă jurnaliștilor francezi era cea de
blasfemie, pentru reprezent ări denigratoare la adre sa Profetului, trebuie s ă
spunem c ă în Franța pedeapsa pentru blasfemie a fost suspendat ă încă din
timpul Revolu ției Franceze, din 1791. Fiind reintrodus ă în timpul
Restaurației, ea avea s ă fie eliminat ă definitiv în 1881. A șadar, aceast ă
acuză nu putea avea obiect în dreptul francez. De aceea, un grup format din
mai multe asocia ții civile pentru ap ărarea drepturilor musulmanilor au
acționat revista în judecat ă pentru „injurii aduse unui grup de persoane”, în
speță musulmanilor, în virtutea apartenen ței lor la religia islamic ă. Procesul
a fost intentat în 2006, dup ă ce Charlie Hebdo a preluat caricaturile din
publicația danez ă. Un num ăr de 3 caricaturi, c onsiderate cele mai
ofensatoare, au constituit obiectul pr ocesului: 1) desenul de pe coperta
acelui num ăr al revistei, realizat ă de redactorul șef, Charb, care-l reprezenta
pe Mahomed ținându-se cu mâinile de cap, având urm ătorul mesaj:
„Mahomed asaltat de integri ști: E greu s ă fii iubit de idio ți…”; 2) al doilea
desen, preluat din revista danez ă, îl înfățișează pe Mahomed primindu-i pe

40 Relevant ă în acest sens este declara ția jurnalistului Laurent Leger: „Scopul
este să r â d e m . V r e m s ă râdem de extremi ști, fie ei musulmani, evrei, catolici.
Oricine poate s ă fie o persoan ă religioasă, dar nu putem accepta gândurile și actele
extremiste, În Fran ța, avem întotdeauna dreptul de a scrie și desena. Și, dacă unii
oameni nu sunt încânta ți de asta, ne pot da în judecat ă, iar noi ne putem ap ăra.
Aceasta este democra ția. Nu arunci bombe, discu ți și dezbați. Dar nu ac ționezi
violent. Trebuie s ă rezistăm presiunii extremismului.”, declara ție disponibil ă pe
gandul.info, la adresa: http://www.gandul .info/international/publicatia-franceza-
charlie-hebdo-victima-unui-atac-in-2011 -scandalul-caricaturilor-cu-profetul-
mahomed-13752486, accesat la 06.05.2017.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
71teroriști pe un nor și adresându-le urm ătoarele cuvinte: „Sta ți, stați, nu mai
avem virgine”; și 3) desenul f ăcut de Kurt Westergaard, care-l reprezint ă pe
Mahomed cu un turban în form ă de bomb ă pe cap, cu fitilul aprins, și cu
mesajul: „Allah este mare și Mahomed este profetul s ău”.
Judecătorii tribunalului au examinat și comentat fiecare caricatur ă în
parte, pentru a cerceta dac ă mesajul transmis de desene a putut leza
sensibilitatea credincio șilor musulmani. În cazul primei caricaturi, este
vorba în mod explicit de integri știi care îl aduleaz ă pe Mahomed, deci în
discuție nu intr ă întreaga comunitate a credincio șilor musulmani. A doua
caricatură face aluzie la terori ști care sunt opri ți de Mahomed, pe motiv c ă
nu mai sunt virgine, deci nu mai au motiva ția actului sinuciga ș! Aluzia este
și de aceast ă dată destul de transparent ă, dezaprobând, sub forma ironiei,
atentatele sinuciga șe cu pretexte religi oase. Dezbaterile în jurul celei de-a
treia caricaturi au fost mai ample. S-a spus c ă prin reprezentarea lui
Mahomed cu un turban în form ă de bomb ă, alături de sloganul
musulmanilor „Allah este mare și Mahomed este profetul s ău”, există riscul
ca acest mesaj s ă fie perceput ca ofensator la adresa întregii comunit ăți
musulmane. Judec ătorii au considerat îns ă că pentru a pune un verdict
trebuie ținut cont de contextul în care a fost publicat ă caricatura, de faptul c ă
e vorba de o preluare, dintr-o alt ă publicație, în semn de solidarizare a
jurnaliștilor francezi cu colegii lor europe ni împotriva valului de violen ță
religioasă din lumea islamic ă. Verdictul tribunalului sun ă limpede: „în ciuda
caracterului șocant, dăunător, al acestei caricaturi pentru sensibilitatea
musulmanilor, contextul și circumstan țele public ării sale în revista Charlie
Hebdo apar scutite de orice voin ță deliberat ă de a ofensa în mod direct și
gratuit comunitatea musulman ă în ansamblul ei. Limitele admisibile ale
libertății de exprimare nu au fost deci dep ășite, desenul litigios participând
la dezbaterea public ă de interes general despre derivele musulmanilor care
comit crime și care se revendic ă de la aceast ă religie, despre care pretind c ă
ar putea conduce sfera politic ă”41.
Pe lângă toate acestea, în formularea sentin ței judecătorii au mai ținut
cont de faptul c ă e vorba de o revist ă pe care o cump ără cine vrea, spre
deosebire de afi șele care au o vi zibilitate public ă. Apoi, fiind o revist ă
satirică și de caricaturi, trebuie remarcat c ă, în genere, caricatura dep ășește
bunul gust și are o func ție parodic ă, care poate fi burlesc ă sau grotesc ă, al

41 Detaliile acestui proces se g ăsesc în articolul „Le jugement de l'affaire
Charlie Hebdo ”, publicat în 22.03.2007, pe site-ul: http://www.maitre-
eolas.fr/post/2007/03/22/580-le-jugement-de-l-affaire-charlie-hebdo, accesat pe 10.05.2017.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
72cărui exces func ționează ca o reac ție a spiritului, folosi nd ironia, în scopul
criticii sociale și politice. Judec ătorii au amintit de asemenea c ă libertatea de
opinie, pentru a avea sens, trebuie s ă fie acordat ă nu numai ideilor comun
acceptate, ci și celor care provoac ă, șochează sau nelini ștesc opiniile unor
majorități. Și, nu în ultimul rând, judec ătorii au amintit de mo ștenirea laic ă a
Iluminismului francez și de societatea plural ă în care „respectul pentru toate
credințele merge mân ă în mână cu libertatea de a cr itica religiile, oricare ar
fi acestea”42.
Așadar, în urma acestui verdict, Charlie Hebdo a câștigat procesul.
Putem desigur observa c ă pledoaria judec ătorilor francezi a fost similar ă cu
a celor 3 judec ători de la CEDO, afla ți în minoritate în cazul Institutului
Otto Preminger versus Austria. Judec ătorii au considerat c ă libertatea de
exprimare și funcția critică a ironiei prevaleaz ă de aceast ă dată în fața
sensibilității religioase a majorit ății musulmanilor și a furiei
fundamentali știlor. Argumentul suprem a fost c ă nici un desen nu viza
comunitatea musulman ă în ansamblul ei, ci c ă mesajul îi lua în vizor pe cei
care foloseau violen ța în numele religiei. Asocia țiile care au pierdut
procesul în prim ă instanță au făcut recurs la Curtea de Apel din Paris, îns ă
au pierdut și de aceast ă dată. Cel de-a treilea proces împotriva Charlie
Hebdo a fost intentat de Karim Achoui, pre ședintele Ligii pentru Ap ărarea
Juridică a Musulmanilor, în anul 2013. Procesul s-a desf ășurat în regiunea
Alsace-Moselle, pentru c ă doar în aceast ă regiune mai exista un articol,
moștenit din legisla ția german ă, care incrimina blasfemia. Îns ă, și acest
ultim proces a fost câ știgat tot de Charlie Hebdo , din cauza unor vicii de
procedură.

În loc de concluzii

După cum putem observa, din cele spus e anterior, a trage o concluzie
limpede într-o problem ă referitoare la limita dintre libertatea de exprimare
versus libertatea / sensibilitatea religioas ă, nu este deloc u șor. În primul
rând, în cazul Charlie Hebdo , trebuie subliniat faptul c ă jurnaliștii au
câștigat toate procesele care au fost intentate împotriva lor pentru publicarea
caricaturilor lui Mahomed. În decizia luat ă de judec ători a contat faptul c ă
respectivele desene au fost publicate de fiecare dat ă într-un anumit context
ce trimitea la rela ția dintre religie și violență în lumea musulman ă, putând fi
interpretate ca mesaje critice, sau care invitau la o dezbatere critic ă, față de
o astfel de realitate. De asemenea, f ără îndoială, a contat și faptul că într-o

42 Ibidem .

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
73societate în care laicismul este o ideol ogie de stat, sensibilitatea religioas ă a
cetățenilor este una mai sc ăzută. Pentru societatea francez ă „dreptul” la
blasfemie are deja o istorie îndelungat ă, persiflarea simbolurilor religioase
fiind văzută încă din perioada Revolu ției Franceze ca un atac la adresa
regimului absolutist bazat pe ideologia religioas ă a creștinismului. De altfel,
judecătorii au f ăcut apel în mod explicit în motiva ția deciziei lor la
moștenirea laic ă a Iluminismului francez43.
O întrebare r ămâne însă: dacă asociațiile pentru ap ărarea musulmanilor,
care au dat în judecat ă revista Charlie Hebdo , ar fi contestat decizia statului
francez la CEDO, ar fi avut oare câ știg de cauz ă? Judecând dup ă cazurile
similare pe care pe care le-am prezentat mai sus, am putea spune c ă da.
Charlie Hebdo ar fi pierdut procesul, c ăci jurispruden ța CEDO a ales s ă
protejeze sensibil itatea religioas ă a credincio șilor, în schimbul limit ării
libertății de exprimare. Pe de alt ă parte, trebuie s ă precizăm faptul c ă
majoritatea deciziilor CEDO, în astfel de situa ții, au fost luate cu majorit ăți
fragile, opiniile judec ătorilor fiind împ ărțite. De altfel, în motiv ările Curții s-
a specificat de fiecare dat ă că, „având în vedere diversitatea tradi țiilor
culturale și religioase ale statelor p ărți, nu este posibil ă delimitarea unei
concepții uniforme în Europa cu privire la semnifica ția religiei în societate;

43 În analiza pe care o face acestui caz, profesorul de drept public al
Universității Panthéon-Assas din Paris, Olivier Beaud, face trimitere explicit ă la
importanța moștenirii iluministe: „ce qui compte, c’est de rappeler que la
modernité occidentale est issue d’un long combat contre tous les dogmatismes. Il
est frappant de voir que ce jugement du tribunal correctionnel de Paris nous
renvoie à l’ancien combat mené par l es Lumières contre « l’obscurantisme »
religieux ou si l’on veut, contre la puissance de l’Eglise et des clercs. On en trouve une trace dans le jugement précité lorsqu e le Tribunal conclut son argumentation
juridique par le motif suivant : « Attendu qu ’il résulte de ces considérations que des
restrictions peuvent être apportées à la liberté d’expression si celle-ci se manifeste de façon gratuitement offensante pour autrui, sans contribuer à une quelconque
forme de débat public capable de favori ser le progrès dans les affaires du genre
humain. » Une telle motivation qui associe le débat public avec « le progrès dans les affaires du genre humain » rappelle incontestablement les Lumières. C’est la tradition de Voltaire, de Condorcet, mais aussi celle de Beaumarchais.” (vezi
Olivier Beaud, „Retour aux sources. Comment le juge a arbitré entre deux libertés
dans le jugement Charlie Hebdo ”, lareprise.fr, 27.02.2015, disponibil la adresa
http://lareprise.fr/la-liberte-religieuse- apparait-necessairement-au-second-plan-
olivier-beaud/, accesat la 09.05.2017.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
74asemenea concepte pot varia chiar și în interiorul aceleia și țări.”44 Acesta
este motivul pentru care Curtea a acordat statelor na ționale o marj ă mai
mare de apreciere în astfel de cazuri.
Pe de altă parte, Curtea a fost adeseori criticat ă pentru că, prin deciziile
pe care le ia în astfel de cazuri, nu face decât s ă încurajeze ceea ce în limba
engleză se numește „chilling effect”, efectul de autocenzur ă al discursului în
spațiu public. Astfel, de și de fiecare dat ă Curtea a reamintit importan ța
libertății de exprimare pentru o societate democratic ă, hotărârile pe care le-a
luat au condus mai degrab ă la „sărăcirea dezbaterii publice, teama de
sancțiuni determinându-i pe autori sa adopte o atitudine de pruden ță
excesivă, numită în limba engleza ” chilling effect ”.”45 Împotriva unui astfel
de efect de autocenzur ă voluntară față de lumea musulman ă au reacționat cu
siguranță și redactorii publica ției daneze, în momentul în care au decis
publicarea caricaturilor cu Ma homed. Iar decizia lor nu a r ămas fără urmări.
Însă, în alte cazuri similare cu cel de la Charlie Hebdo , Curtea a dat
soluții câștigătoare „blasfemiatorilor”. Cazul Aydin Tatlav versus Turcia,
din 2006, este relevant din acest punct de vedere. Aydin era un jurnalist turc,
care a publicat o carte intitulat ă Islamiyet Gercegi (Realitatea Islamului ). În
această carte autorul a avansat ideea c ă religia a avut ca efect legitimarea
nedreptăților sociale, l ăsându-le nesanc ționate pe principiul „ aceasta este
voința lui Dumnezeu ”. După cea de-a cincea edi ție a cărții autorul a fost dat
în judecat ă, fiind condamnat la pedeapsa cu închisoarea de un an,
transformat ă ulterior în amend ă pentru profanarea credin ței religioase.
În hotărârea sa, Curtea relev ă că anumite pasaje din lucrare con țin
critici la adresa religiei din punct de vedere social și politic, îns ă apreciază
că aceste pasaje nu reprezint ă un atac sau o înc ălcare a simbolurilor sacre
ale musulmanilor. Curtea face re ferire la conceptul de „critic ă legitimă”. Cei
care opteaz ă să își exercite dreptul de a- și manifesta religia nu se pot a ștepta
sa fie scuti ți de orice critic ă, ei trebuie s ă tolereze și să accepte negarea de
către alții a convingerilor lor religioase și chiar propagarea de c ătre alții a
unor doctrine ostile credin ței lor. În cazul de fa ță, deși e posibil ca unii
musulmani s ă se fi sim țit ofensați, din cauza unor comentarii caustice la
adresa religiei lor, Curtea a considerat c ă nu este suficient pentru a justifica
convingerea criminal ă a autorului la adresa religiei, și că pasajele respective

44 Vezi Marinela Cioroab ă & Elena-Delia Apopi, „Libertatea crea ției artistice
și protecția sentimentelor religioase”, pe platfo rma on-line juridice.ro, publicat la
10.07.2010: https://www.juridice.ro/113 233/libertatea-creatiei-artistice-si-
protectia-sentimentelor-religioase.html, accesat la 07.05.2017.
45 Idem .

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
75se încadreaz ă mai degrab ă în conceptul de „ critică legitimă”46.
Așadar, în acest c az, decizia judec ătorilor CEDO este similar ă deciziei
judecătorilor francezi în cazul Charlie Hebdo . Ar fi dat ei acela și răspuns
dacă procesul Charlie Hebdo ar fi ajuns la CEDO? Având în vedere toate
cele spuse mai sus, cred c ă ne este imposibil s ă decidem ce anume ar fi
cântărit mai mult în balan ță pentru judec ătorii CEDO în acest caz. Ar fi
privilegiat libertatea de exprimare, as cultând criticile pe care le-au primit
de-a lungul timpului? Ar fi ales s ă protejeze sensibilitatea r ănită a
musulmanilor și, prin aceasta, s ă prevină violențele care s-au r ăsfrânt
ulterior asupra jurnali știlor? Dac ă ar fi ales aceast ă cale, înțeleasă ca un
compromis în fa ța violenței, atunci care ar fi fost limita acestui compromis?
Căci dacă un musulman reac ționează violent în fa ța unei reprezent ări
caricaturale a profetului Mahomed, el poate reac ționa la fel de violent și în
cazul unei critici sociale care porne ște de la ideologia religioas ă. Cazul Theo
van Gogh st ă mărturie în acest sens. Iar dac ă conceptul de „critic ă legitimă”
poate avea sens pentru un occidental, este el la fel de u șor de înțeles pentru
un musulman, pentru care legea divin ă este tot una cu legea civil ă?
Din cele spuse pân ă acum, consider c ă jurispruden ța examinat ă nu ne
poate oferi un criteriu clar pentru decizii în astfel de situa ții. Deciziile pot
varia de la un caz la altul, în func ție de țară, de actorii implica ți, de detaliile
cazului respectiv etc.
Pe de alt ă parte, dac ă judecăm cazul Charlie Hebdo prin prisma
deciziei etice, judecata se poate face doar în raport cu valorile societ ății
franceze. De și reglement ările deontologice interz ic incitarea la ur ă pe criterii
rasiale, etnice sau religioase totu și redactorii Charlie Hebdo au luat o
decizie care vine, în aparen ță, împotriva unor astfel de prescrip ții. Ba mai
mult, decizia a fost luat ă după ce au fost informa ți despre pericolele la care
se expun și au fost sf ătuiți să nu publice desenele respective. Evident, dac ă
criteriul deciziei ar fi fost cel politic, ar fi trebuit s ă renunțe la publicarea
desenelor47. Însă pentru jurnali ști a contat mai mult faptul c ă libertatea de

46 Idem .
47 O astfel de decizie politic ă a fost luat ă în România, unde pre ședintele
Traian Băsescu a avut o convorbire telefonic ă cu președintele de atunci al Clubului
Român de Pres ă, Cristian Tudor Popescu, în urma c ăreia au decis c ă nu este
oportun ca presa din România s ă publice caricaturile ap ărute în presa danez ă. Doru
Pop comenteaz ă dur aceast ă decizie, v ăzând în ea un simptom al exercit ării
autoritare a puterii: „V ă imaginați ce înseamn ă că doi oameni au decis, într-o
conversație privată, ce e bine și ce e rău pentru o întreag ă societate? Suntem în cea
mai resping ătoare form ă de manifestare a puterii discre ționare, specific ă tuturor
autoritarismelor, a controlului exercitat indirect asupra libert ății.” (vezi D. Pop, art.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
76exprimare este supus ă șantajului violen ței și au preferat s ă nu cedeze. Dac ă
ar fi să judecăm decizia etic ă a jurnali știlor de la Charlie Hebdo , trebuie
spus, din nou, c ă libertatea de exprimare nu e absolut ă, așa cum au f ăcut-o
mulți susținători ai lor. Ea este întotdeauna condi ționată de moștenirea sa
culturală: în cazul de fa ță, este vorba de mo ștenirea cultural ă a Franței
moderne.
Spre exemplu, Alain Rollat, fost director adjunct al cotidianului Le
Monde și responsabil pentru formarea deontologic ă a jurnaliștilor din zona
Magrebului, declar ă că spiritul laic al francezilor a contat în mod decisiv în
cazul Charlie Hebdo : „Mais la France est une république laïque. Elle
respecte toutes les croyances et garantit leur coexistence. Il n'y a pas, chez nous de religion d’Etat. L’Etat est neutre à l’égard des convictions
religieuses ou spirituelles. Neutre, pas athée! L’Etat garantit la liberté de
conscience à tous les Français, qu’ils soie nt croyants ou non. Ce principe de
la liberté de conscience impose à l’Etat de ne pas intervenir dans les convictions de chacun. Chacun est libr e de pratiquer une religion ou non, de
croire ou de ne pas cr oire. Chacun est libre de penser ce qu’il veut, sur
n’importe quel sujet, et de l’exprimer librement. Aucun sujet n’est tabou. On peut rire de tout, y compris de toutes les religions et de tous les
religieux, au risque de tomber sous le coup des text es législatifs qui
punissent les débordements”
48. Pe de alt ă parte, dac ă în Franța principiile
etice sunt condi ționate de valorile laice, nu acela și lucru se poate spune
atunci când vorbim despre țările magrebiene. „En ma tière de déontologie et
d’éthique, si les grands principes sont universels, leurs applications sont
variables, en effet, suivant les pays , les sociétés, les cultures. […] La
responsabilité sociale du jour naliste est telle qu’on ne peut évidemment pas,
dans un pays comme le vôtre, où existe une religion d’Etat, rire des religions
et des religieux de la même façon qu’ on a le droit de le faire dans une
république laïque.”49 Concluzia e limpede: dac ă într-o țară laică avem voie
să criticăm și să râdem de valori religioase, nu putem face acela și lucru într-

cit., p. 94). Spre a-l lini ști pe D. Pop, îi reamnitim c ă și jurnaliștii francezi au fost
avertizați de autorit ățile politice despre pericolele la care se spupun și sfătuiți să
renunțe la publicarea caricaturilor și cu toate astea nu au f ăcut-o. Așadar, nu cred
că în cazul nostru „puterea discre ționară” a fost cea care a contat ci, mai degrab ă,
conformismul social și, poate, și frica jurnali știlor români.
48 Bouchaib Berrada, " Charlie Hebdo : ce qu'en dit la déontologie des médias",
medias24.com, 19.01.2015, https://www.medias24.com/MEDIAS-IT/152009-Charlie-Hebdo-ce-qu-en-dit-la-deontologie-des-medias.html, accesat la 06.05.2017.
49 Idem .

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
77o țară unde exist ă o religie de stat. Mo ștenirile culturale diferite au modelat
sensibilități diferite fa ță de valorile sociale.
În urma atentatelor, cei de la Charlie Hebdo au declarat c ă renunță să
mai facă caricaturi cu Mahomed50. Întotdeauna victimele schimb ă regulile
jocului. Și, cum în cazul de fa ță s-a ajuns de la problema libert ății de
exprimare la o adev ărată confruntare a civiliza țiilor, s-a dovedit c ă în
confruntarea direct ă dintre valorile „slabe” ale Occidentului și cele „tari” ale
islamului, cele „tari” ies înving ătoare51. Charlie Hebdo a făcut un pas
înapoi. Lumea islamic ă și-a impus regula.

Bibliografie

Cărți:
1. Bocancea, Sorin (coord.), Je suis Charlie? Regândirea libert ății de
exprimare în Europa multicultural ă, Editura Adenium, Ia și, 2015.
2. Macovei, Monica (îngrijire edi ție), Hotărâri ale Cur ții Europene ale
Drepturilor Omului. Culegere selectiv ă, vol. 1 – 3, Editura Polirom, Ia și, 2000.
3. Mill, John Stuart, Despre libertate , trad. și prefață de Adrian-Paul Iliescu,
Editura Humanitas, Bucure ști, 2014.
4. Mungiu-Pippidi, Alina, Evangheli știi, Editura Cartea Româneasc ă,
București, 2006.
Resurse online:
1. Olivier Beaud, „Retour aux sources. Comment le juge a arbitré entre deux
libertés dans le jugement Charlie Hebdo ”, lareprise.fr, 27 februarie 2015,
http://lareprise.fr/la-liberte-religieuse- apparait-necessairement-au-second-plan-
olivier-beaud/.
2. Bouchaib Berrada, " Charlie Hebdo : ce qu'en dit la déontologie des
médias", medias24.com, 19 ianuarie 2015, https://www.medias24.com/MEDIAS-
IT/152009-Charlie-Hebdo-ce-qu-en-dit- la-deontologie-des-medias.html.
3. Andrei Cornea, „Simboluri religioase”, revista22.ro, 19 ianuarie 2007,

50 „Charlie Hebdo nu va mai publica caricaturi, de acum înainte, ale profetului
Mahomed”, mediafax.ro, 19.07.2015, http://www.mediafax.ro/cultura-media/charlie-hebdo-nu-va-mai-publica-cari caturi-de-acum-inainte-ale-profetului-
mahomed-14612265, accesat la 06.05.2017.
51 Folosesc aici conceptul de valoare „slab ă” în sensul propus și teoretizat de
filosoful italian G. Vattimo (vezi „Dialectic ă, diferență, gândire slab ă”, în G.
Vattimo – Pier Aldo Rovatti (ed.), Gândirea slab ă, Ed. Pontica, Constan ța, 1998,
pp. 10-25). În aceste sens, o democra ție modern ă se bazeaz ă pe valori politice
„slabe”, comparativ cu un regim politic dintr-o societate tradi țională.

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
78http://revista22online.ro/3393/.html? r1=http%3A%2F%2Frevista22.ro%2F3393%2
F.html.
4. Marinela Cioroab ă & Elena-Delia Apopi, „Libertatea crea ției artistice și
protecția sentimentelor religioase”, juridice.ro, 10 iulie 2010,
https://www.juridice.ro/113233/libertat ea-creatiei-artistice-si-protectia-
sentimentelor-religioase.html.
5. Ion Cristoiu, „O imbecilitate mo țată. Solidarizarea cu cei de la Charlie
Hebdo ”, 11 ianuarie 2015, http://www.cr istoiublog.ro/gindul-de-duminica-11-
ianuarie-2015-2/.
6. Alina Mungiu-Pippidi, „R ăzboaiele nesfinte. Mohamed și Evangheli știi”,
revista22.ro, 15 februarie 2006,
http://revista22online.ro/2455/.html?r1 =http%3A%2F%2Fwww.revista22.ro%2Fra
zboaiele-nesfinte-mahomed -si-evanghelistii-2455.html.
7. Florin Oprescu, „Eu nu sunt Charlie. Miercuri, voi ve ți mai fi Charlie?”,
ziare.com, 10 ianuarie 2015, http://www.zi are.com/international/atentat-paris/eu-
nu-sunt-charlie-miercuri-voi-ve ti-mai-fi-charlie-opinii-1342393.
8. Alexandra Pelle, „Povestea Charlie Hebdo sau râsul de blasfemie”,
gandul.info, 07 ianuarie 2015, http:// www.gandul.info/international/povestea-
charlie-hebdo-sau-rasul-de-blasfemie-13753405?fb_comment_id=766374983432620_766400956763356#f23074e5624e99c.
9. Marius Stan, „Caricaturile profetului. Arc peste timp…”, contributors.ro, 07
ianuarie 2015, http://www.contributors.ro/globa l-europa/caricaturile-profetului-arc-
peste-timp/.
10. Daniela Stoican, „ Charlie Hebdo , publicația care a ajuns ținta unui
atentat sângeros dup ă o istorie de ofense aduse lumii musulmane”, zf.ro, 07
ianuarie 2015, http://www.zf.ro/business-inte rnational/charlie-hebdo-publicatia-
care-a-ajuns-tinta-unui-atentat-sangero s-dupa-o-istorie-de-ofense-aduse-lumii-
musulmane-13753623.
11. „Art. 13 din Legea cultelor motiv de disput ă la CEDO”, hotnews.ro, 5
ianuarie 2007, http://www.hotnews.ro/s tiri-arhiva-1131073-art-13-din-legea-
cultelor-motiv-disputa-cedo.htm.
12. „Le jugement de l'affaire Charlie Hebdo ”, maitre-eolas.fr, 22 martie
2007, http://www.maitre-eolas.fr/post/2007 /03/22/580-le-jugement-de-l-affaire-
charlie-hebdo.
13. „Cum au ajuns caricaturile cu profetul Mahomed s ă stârneasc ă furia
musulmanilor”, adevarul.ro, 23 iulie 2011 , http://adevarul.ro/international/in-
lume/foto-ajuns-caricaturile-profetul- mahomed-starneasca-furia-musulmanilor-
1_50b9ffb17c42d5a663 aee536/index.html.
14. „Cele mai controversate caricaturi ale s ăptămânalului Charlie Hebdo ”,
mediafax.ro, 08 ianuarie 2015, http:// www.mediafax.ro/cultura-media/cele-mai-
controversate-caricaturiale-saptama nalului-charlie-hebdo-foto-13754367.
15. „Charlie Hebdo și războiul pentru civiliza ție”, artapolitica.ro, 27 ianuarie

Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
792015, http://artapolitica.ro/2015/01/27/charlie -hebdo-si-razboiul-pentru-civilizatie/.
16. „Charlie Hebdo nu va mai publica caricaturi, de acum înainte, ale
profetului Mahomed”, mediafax.ro, 19 iulie 2015, http://www.mediafax.ro/cultura-
media/charlie-hebdo-nu-va-mai-publica-cari caturi-de-acuminainte-ale-profetului-
mahomed-14612265.
17. https://www.paginademedia.ro/201 5/01/jurnalistii-romani-despre-
atacul-de-la-charlie-hebdo-ctp-o-atitudine -inconstienta-neprofesionala-a-acestor-
jurnalisti-de-la-saptamanalul-satiric-visniec-franta-is.
18. http://www.gandul.info/international/publicatia-franceza-charlie-hebdo-
victima-unui-atac-in-2011-scandalul-caricat urilor-cu-profetul-mahomed-13752486.
19. https://globalfreedomofexpression.columbia.edu/cases/wingrove-v-
united-kingdom/.
20. https://globalfreedomofexpression.co lumbia.edu/cases/i-a-v-turkey/.