Revista de Psihoterapie Integrativă Vol.3. No.1. Aprilie 2014 [618569]

Revista de Psihoterapie Integrativă Vol.3. No.1. Aprilie 2014
5
Psihoterapia centrată pe persoană
Crișan Andra Renata

“La inceputul carierei ma întrebam: Cum pot să tratez, să vindec sa u să schimb
această persoană…
Acum aș formula î ntrebarea astfel: Cum pot asigura o relaț ie terapeutică pe care această
persoană s ă o folosească pentru cre șterea ei.”
(Carl Rogers)

Psihoterapia centrat ă pe persoan ă este o abordare terapeutică umanist ă, dezvoltată
de Carl Rogers în anii 1940 – 1950. Psihoterapia centrată pe client (sau pe persoa nă) s-a
dezvoltat înce pând cu anii 194 0 ca o puternică reacți e față de psihanaliză . Rogers a negat
opiniile lui Freud cu privi re la primatul instinctelor iraț ionale asup ra compor tamentului
uman, cât și rolul dominant al psiho terapeutului în calitate de in terpret și con ducă tor al
procesului p sihoterapeutic.
Având în vedere ro lul terapeutului de a sprijini ș i asculta pacientul, ace st tip de
terapie s -a numit la î nceput non-directiv ă, apoi psihoterapie centrată pe client – datorită
responsabilităț ii pacientu lui pentru propria evoluț ie. Astăzi es te cunoscută ca psihoterapie
centrată pe persoan ă sau psihoterapie rogersian ă.
Conform principiului umanist după care se ghidează terapia centrată pe persoană ,
se pune accent pe importanța fiecă rui individ și a valorilor umane. Accentul cade pe
natura crea tivă, spontană și activă a omului, precum și pe capacitatea sa de a depăș i
greutăț ile și momentele de disperare. La fel ca psihoterapia existenț ială, terapia centrată
pe persoană evidențiază responsabilita tea fiecăruia pentru propria evoluție î n viață .
Teoria lui Rogers are la bază "tendinț a de actualizare" a oamenilor, adică
motivația intrinsecă prezentă în orice formă de viață de a-și dezvolta potenț ialul până la
cel mai î nalt nivel posibil. Cu alte cuvin te, ființ a umană are o natură esenț ial constructivă
– încearcă tot timpul să se descurce cât mai bine în viață , iar eș ecul nu se datorează lipsei
voinț ei, ci condiț iilor nep rielnice sau nefavorabile care împiedică sau distorsionează acest
potenț ial.

Revista de Psihoterapie Integrativă Vol.3. No.1. Aprilie 2014
6
Rogers a dezvoltat o teorie a neadaptării, î n care concep tul-cheie este cel de
incongruență . Neadaptarea sau proasta adaptare apare atunci când există o incongruență
sau lipsă de concordanță între concepția sa despre sine și experienț a sa interioară ,
profundă . Pe masură ce un copil se dezvoltă , nevoia sa de apreciere (“positive regard”) ș i
autoapreciere (“positiv e self -regard”) cresc. Pe masură ce capătă tot mai multe experiențe
în relație cu familia ș i lumea din exterior, copii i dezvoltă tot mai clar un concept de sine.
Dacă aceș tia vor fi se simt ă iubiți, î n special necondiți onat, copii i vor dezvo lta un concept
de sine pozitiv și, la fel de important, nu îș i vor însuș i anumite condiț ii de valorizare
(condiț ii pentru a se simți valorizaț i). Dacă , pe de altă parte , părinț ii sunt prea restrictivi și
îi imp un copilu lui tot felul de condiț ii, acesta dezvoltă condiț ii de valorizare.
Încrezător în forț ele naturale de autovin decare ale organismului, Rogers a văzut în
psihoterapie un proces de îndepă rtare a constrângerilor c are împiedică acest proces să se
manifeste. Ace ste constrângeri au sursa în s olicitarile nerealiste pe care și le autoimpun
oamenii când îș i imaginează că nu trebuie să trăiască un anumit gen d e sentimente cum ar
fi, de exemplu , cel de ostilitate. Negând f aptul că ei au astfel de sentimente, aceș tia nu
mai sunt conștienț i de natura reacț iilor lor ș i în felul aces ta pierd con tactul cu experienț a
lor autentică , rezultatul fii nd un nivel de integrare psihică mai scăzut, relații
interpersonale falsificate ș i diferite forme de dezadaptare. Obiectivul princi pal al
psihoterapiei rogersiene est e rezolvarea acestei incongruenț e, r espectiv ajutarea
pacientului să se accepte pe sine.
În psihoterapia centrată pe persoană, terapeutul vine cu o atitudine pozitivă ș i are
rolul de a oferi pacientului un mediu empatic , în care acesta să se simtă acceptat și
respectat necondiț ionat. Potrivit lui Rogers, înțelegerea oferită de terapeut și mediul
optimist sunt condiț iile care vor conduce la schimbarea pacientului. Acesta este ajutat să
se regăsească pe sine cu adevarat (sinele real), să se elibereze de așteptările ș i
standardele impuse de cei din jur ( sinele ideal ). Dezechilibrul psihic se naș te din
discrepanț a dintre sinele real si sinele ideal. Cu câ t aceasta incongruență este mai mare,
cu atâ t suferința individului este mai mare ș i vor interveni mecanismele de apă rare:
negarea (respingerea situației amenință toare) și distorsiunea perceptiv ă (reinterpretarea
unei situaț ii astfel încâ t să pară mai puțin amenință toare).

Revista de Psihoterapie Integrativă Vol.3. No.1. Aprilie 2014
7
Rogers făcea o analogie î ntre psihoterapia centrată pe persoan ă și a invața pe
cineva să meargă pe biciclet ă: nu poți învăț a pe cineva doar explicâ ndu-i – trebuie să
încerce el î nsuși; în acelaș i timp nu poț i să-l susț ii permanent – la un moment dat trebuie
să își țină singur echilibrul . Și în terapie, pacien tul trebuie să dobândească autonomie –
libertate ș i responsabilităț i. Tehnica utilizată de terapeut se numeș te reflectare ; cu alte
cuvinte, acesta va reflecta cu sinceritate emoț iile pacientului. Potrivit lui Rogers,
terapeutul trebu ie să aibă trei caracte ristici esenț iale: sinceritate (congruență ), empatie și
respect față de pacient.
Rogers a dezvoltat psihoterapia centrată pe persoană î n perioada în care lucra î ntr-
o clinică pentru copii, însă terapia est e destinată tuturor categoriilor de vârstă (la copi i se
foloseș te interpret area de rol). Terapia rogersiană a fost utilizată pe larg î n schizofrenie,
depresi e, anxietate, alcolism, disfuncții cognitive și tulbură ri de personalitate . O ședință
durează 45 – 50 de minute, maxim 60 de minute. Poate fi aplicată în cadrul terapiei
individuale, în grup sau î n terapia de familie.
Condiț iile relaț iei psihote rapeutice non -direc tive dupa Roger s sunt urmă toarele:
– Terapeutul trebuie să se conducă după principiul conform căruia individul aflat în
terapie e ste respon sabil pentru el însuș i și este de dorit pentru individ să -și asume
această responsabilitate ;
– Terapeutul trebuie să fie de acord cu faptul că pacientul are în interiorul său o
puternică dorință de a deveni matur, adaptat social, inde pendent, productiv, d e a se baza
pe propriile sale forț e pentru modificarea terapeutică ;
– Terapeutul trebuie să creeze o atmosferă caldă și permisivă, atmosferă în care individul
este liber să -și exprime orice atitudine, tră ire sau g ând, indiferent cât de
neconvenț ionale, ab surde s au contradictorii ar fi acestea;
– Terapeutul nu pune clientului limită ri în ceea ce privesc atitudinile, ci doar în ceea ce
priveș te comportamentul (acest lucru este valabil mai ales pentru copii; co pilului nu i se
dă voie să spargă geamul cabinetu lui, dar poate să ex prime sentimentul că ar dori să o
facă);
– Terapeutul utilizează numai astfel de tehnici ș i procedee care să îl conducă pe pacient
la o înțelegere profundă a propriilor sale atitudini ș i stări emoționale ș i la autoacceptarea

Revista de Psihoterapie Integrativă Vol.3. No.1. Aprilie 2014
8
acestora. Această înț elegere se realizează cel mai bine prin reflecț ii încărcate de
sensibilitate ș i prin clarificarea atitudinilor clientului. Acceptarea realizată de terapeut
nu trebuie să implice nici aprobare, nic i dezaprobare ;
– Terapeutul trebuie să se abț ină de la orice exprimare sau acțiune contrară principiilor
anterior formulate .
Psihoterapia centrată pe client, în forma pură, este rar utilizată în zilele noastre,
dar această orientare a pus bazele unei multitudini de terapii orientate umanist, terapii
care pun accentul pe p roblemele actuale aflate în conștiinț a clientului ș i în cadrul că rora
acesta este considerat per sonajul principal al pro cesului curativ, tera peutul acț ionând
doar ca un catalizator. Noile or ientari umaniste acceptă conceptul lui Roge rs de "eu
activ", capabil de opț iuni valorice sănă toase. Se accentuează, de asemenea, rolul
empatiei, că ldurii autentice și atitudinii pozitive necondiț ionate din partea terapeutului.

Despre autor:
Andra Renata Crișan este psihoterapeut în formare în cadrul Asociației de Cercetare,
Consiliere și Psihoterapie Integrativă