Revista de Economie Mondială Vol.10 Nr.42018 [620099]

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
1

RĂZBOIUL COMERCIAL DINTRE SUA ȘI CHINA. CE ESTE ÎN JOC?

THE US -CHINA TRADE WAR. WHAT 'S AT STAKE?

Agnes Ghibuțiu
Institutul de Economie Mondială – Academia Română, București, România

Rezumat
După ce luni întregi au fost angrenați într -un război comercial tot mai înverșunat și
devastator , Washingtonul și Beijingul au reușit să încheie un armistițiu temporar cu prilejul întâl nirii
președintelui Trump cu președintele chinez Xi Jinping în marja summitului G20 de la Buenos Aires.
Pornind de la analiza stadiului actual al războiului comercial dintre SUA și China, articolul
de față își propune: (1) să reliefeze efectele acestui ră zboi, deopotrivă din perspectiva părților
beligerante și a sistemului comercial global; (2) să evidențieze cauzele declanșării acestui război și
mizele sale reale; și (3) să evalueze perspectivele acestui război, prin prisma recentului armistițiu
convenit între SUA și China. Chiar dacă nu rezolvă divergențele fundamentale dintre cele două
națiuni, armistițiul permite reluarea negocierilor în vederea soluționării disputei lor comerciale, care
a escaladat în mod periculos în ultimele luni, afectând economia g lobală. Războiul comercial dintre
cele două cele mai mari economii din lume este însă departe de a se termina. Este puțin probabilă
încheierea unui acord cuprinzător între SUA și China în viitorul apropiat, iar perspectivele relațiilor
sino-americane pe te rmen lung vor rămâne grevate de incertitudini majore.

Cuvinte -cheie: SUA, China, politici comerciale, taxe vamale, război comercial
Clasificare JEL : F13, F14, O51, O53

Abstract
After being trapped in an increasingly fierce and devastating trade war o ver the last months,
Washington and Beijing managed to conclude a temporary truce during President Trump's meeting
with Chinese President Xi Jinping on the sidelines of the G20 summit in Buenos Aires.
Starting from the analysis of the current state of the US-China trade war, this article aims to:
(1) highlight the effects of this trade war, both from the perspective of the parties implied, and the
global trading system; (2) reveal the reasons behind this war, as well as its real stakes; and (3) assess
the o utlook for this war in the light of the recent US -China ceasefire. While the temporary truce in the
US-China trade war does not solve the fundamental differences between the two nations, it allows the
resumption of the negotiations to resolve a trade dispu te that has dangereously escalated over the last
months, damaging the global economy. The trade war between the two largest economies in the world
is far from over. T here is also little hope for the two sides to strike a comprehensive agreement in the
near future, and the prospects for the long -term Sino -American relationship are fraught with major
uncertainties.

Key words : United States, China, trade policy, tariffs, trade war
JEL classification : F13, F14, O51, O53

 Autor de contact: dr. Agnes Ghibuțiu, e -mail: a [anonimizat].

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
2
1. Introducere

În cursul anului 2018, universul comerțului internațional a fost zdruncinat de
turbulențe majore. Filmul evenimentelor turbulente a început să se deruleze odată cu
impunerea de către administrația Trump a unor taxe vamale majorate importurilor americane
de panouri solare și mași ni de spălat la începutul anului 2018, urmată de impunerea, în
primăvara anului 2018, a unor taxe vamale majorate (generalizate) importurilor de oțel și
aluminiu ale SUA (de 25% și, respectiv, 10%), în baza invocării riscurilor la adresa securității
națion ale, potrivit Secțiunii 232 a Legii de extindere a comerțului din 1962 . În mai 2018,
Departamentul comerțului SUA a inițiat o nouă anchetă, în baza aceleiași prevederi legale,
pentru a determina dacă importurile de autovehicule și piese auto afectează secu ritatea
națională a SUA. La scurt timp după lansarea investigației, președintele Trump a amenințat de
mai multe ori că va impune taxe vamale generalizate de până la 25% importurilor de
autovehicule și piese auto ale SUA.
Măsurile comerciale unilaterale vi zând importurile de oțel și aluminiu puse în aplicare
la 1 iunie 2018, ca și amenințările privind perceperea de taxe vamale majorate la importurile
de autovehicule ale SUA au afectat grav relațiile cu aliații cei mai apropiați ai SUA. Situația a
putut fi î nsă detensionată în urma a două evoluții importante. Pe de o parte, între SUA și
Uniunea Europeană (UE) a intervenit un armistițiu în urma întrevederii de la Casa Albă, din
25 iulie 2018, dintre președintele Donald Trump și p reședintele Comisiei Europene, Jean-
Claude Juncker, care a deschis perspectiva rezolvării diferendelor prin lansarea unor negocieri
comerciale bilaterale. Pe de altă parte, în urma unor negocieri intense timp de 14 luni, SUA,
Mexic și Canada au reușit să încheie, în ultima zi a lunii se ptembrie 2018, noul acord de liber
schimb, rezultat în urma renegocierii, la insistențele președintelui Trump, a acordului NAFTA
(din 1994), devenit acum Acordul SUA -Mexic -Canada (USMCA).
Dacă relațiile tensionate ale SUA cu aliații lor tradiționali – în special UE, Canada și
Mexic – s-au înscris pe o traiectorie de relativă acalmie începând de la mijlocul anului 2018,
în schimb turbulențele comerciale s -au accentuat semnificativ în contextul războiului
comercial purtat de administrația Trump împotriva Chi nei. Acest r ăzboi s -a declanșat la
începutul anului 2018, odată cu impunerea de taxe vamale de către SUA asupra importurilor
de panouri solare și mașini de spălat. Iar de atunci, a cunoscut o continuă escaladare, ajungând
să acopere în prezent taxe vamale aplicate de SUA unor importuri din China în valoare de 253
miliarde de dolari (circa jumătate din importul anual al SUA din China) și, respectiv, taxe
vamale de retorsiune impuse de China unor importuri din SUA, în valoare de 113 miliarde de
dolari (majori tatea importurilor chineze din SUA). Aceste acțiuni – în majoritatea lor
unilaterale și extrem de discriminatorii – sunt incompatibile cu regulile Organizației Mondiale
a Comerțului (OMC) și afectează nu doar cele două părți implicate, ci au în același tim p
puternice reverberații la nivel global.
Escaladarea rapidă și extinsă a taxelor vamale în războiul comercial dintre SUA și
China nu are precedent în perioada care a urmat după Marea Depresiune a anilor 1929 -1933
(Dollar și Petri, 2018). Războiul a cuno scut o intensificare îngrijorătoare începând din luna
septembrie 2018, când președintele Donald Trump a dispus impunerea unei noi runde de taxe

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
3
vamale de penalizare importurilor provenind din China și a amenințat totodată că are în
vedere aplicarea unor ta xe vamale și mai ridicate unui volum chiar mai mare de importuri
chineze în cazul în care China ar recurge la măsuri de retorsiune.
În aceste condiții, întâlnirea președintelui Donald Trump cu președintele chinez Xi
Jinping în marja summitului G20 , desfăș urat la Buenos Aires (Argentina) în perioada 30
noiembrie – 1 decembrie 2018, a fost așteptată cu cel mai mare interes de comunitatea
internațională, în speranța că aceasta va conduce la un deznodământ care să calmeze
tensiunile comerciale dintre SUA și Ch ina, după ce luni întregi Washingtonul și Beijingul au
fost angrenați într -un război comercial tot mai înverșunat și mai devastator. Î n pofida tuturor
temerilor și incertitudinilor care au planat asupra mult -așteptatei întâlniri a președinților
Trump și Xi Jinping, aceasta a avut totuși loc la 1 decembrie 2018 , având drept rezultat o
înțelegere, care deși parțială și doar temporară, permite reluarea negocierilor dintre SUA și
China în vederea soluționării disputei lor comerciale, care în ultimele luni a esc aladat în mod
periculos, afectând economia globală, descurajând investitorii și îngrijorând chiar și pe unii
dintre susținătorii republicani ai președintelui Trump.
Armistițiul convenit de cei doi președinți în timpul unui dineu de lucru cu ocazia
reuniun ii G20 de la Buenos Aires nu reușește să rezolve divergențele fundamentale dintre cele
două națiuni, fiind mai curând un acord politic de a întrerupe în mod efectiv războiul lor
comercial timp de trei luni și de a întreprinde eforturi în direcția conveniri i unui acord mai
cuprinzător, în contextul în care escaladarea conflictului a început să genereze daune
economice ambelor părți. Armistițiul intervenit recent nu este doar unul temporar, ci este
totodată și îngrijorător de fragil, ceea ce înseamnă că războ iul comercial dintre cele două cele
mai mari economii din lume este încă departe de a se fi terminat.
Dar ce urmează? Care sunt următorii pași ai părților beligerante? Vor reuși acestea să
facă compromisurile presupuse de încheierea unui acord mai cuprinz ător pe termen lung?
Care sunt de fapt cauzele și, respectiv, mizele acestui război? Și care sunt perspectivele
relațiilor bilaterale SUA -China pe termen lung? Sunt tot atâtea întrebări la care articolul de
față își propune să găsească răspunsuri.
Pentru aflarea răspunsurilor la aceste întrebări, articolul analizează mai întâi stadiul
actual al confruntărilor comerciale dintre SUA și China, pornind de la reliefarea evoluțiilor
recente în războiul lor comercial (Secțiunea 2), pentru a trece apoi la examinar ea efectelor
acestui război comercial, deopotrivă din perspectiva părților beligerante și a sistemului
comercial internațional (Secțiunea 3) și la evidențierea cauzelor declanșării acestui război,
precum și a mizelor sale reale (Secțiunea 4) și a releva, î n cele din urmă, perspectivele
războiului comercial dintre SUA și China, prin prisma armistițiului recent încheiat (Secțiunea
5). Ultima Secțiune (6) formulează principalele concluzii.

2. Evoluții recente în războiul comercial dintre SUA și China
2.1 Cea mai recentă rundă de taxe vamale de penalizare a președintelui Trump

La data de 24 septembrie 2018 au intrat în vigoare taxele vamale de 10% impuse
importurilor chineze în valoare de 200 miliarde de dolari, anunțate de președintele Donald

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
4
Trump c u o săptămână în urmă, în pofida sfaturilor primite de la comunitatea americană de
afaceri și din partea mai multor membri ai Congresului de a nu proceda la impunerea acestora
(Politico, 2018a) .
Este vorba de taxele vamale aplicate de SUA importurilor din China drept penalizare
pentru pretinsele sale practici comerciale incorecte, respectiv, transferuri forțate de tehnologie
și furt de proprietate intelectuală, în baza rezultatelor anchetei efectuate de Oficiul
reprezentantului comerțului SUA, conform Secțiunii 301 a Legii comerțului din 1974.
Noile taxe vamale – reprezentând cea de -a doua rundă de taxe de penalizare – se
adaugă importurilor chineze afectate deja de taxele vamale de 25% impuse de administrația
Trump, în valoare de 53 miliarde de dolari, inc luzând produsele din oțel și aluminiu în valoare
de circa 3 miliarde de dolari. Noile taxe vor afecta un număr de peste 1.000 de produse
importate din China, iar spre deosebire de taxele vamale aplicate importurilor chineze în
runda precedentă, care au viz at în principal bunuri industriale (incluzând mașini și
componente, precum semiconductori), cea mai recentă acțiune comercială a președintelui
Trump afectează bunurile de consum, cum ar fi telefoane, jucării, televizoare, aparate de aer
condiționat, mobili er, lămpi și alte articole de consum.
Mai mult decât atât, noile taxe intrate în vigoare în 24 septembrie 2018 sunt prevăzute
a fi majorate de la 10% la 25% începând din ianuarie 2019 (Politico , 2018b). Iar în cazul în
care reacția Beijingului ar viza apl icarea unor măsuri de retorsiune, președintele Trump a
reiterat amenințarea sa din 7 septembrie 2018 că va recurge la o a treia tranșă de taxe vamale,
pentru a ținti produse importate din China în valoare de alte 267 miliarde de dolari, ceea ce ar
însemna perceperea de taxe pe aproape toate produsele exportate de China în SUA. Deși
președintele Trump a declarat că aceste taxe „sunt pregătite în vederea aplicării în cel mai
scurt timp”, administrația nu a dat deocamdată publicității o listă care să fie supus ă dezbaterii
publice (Bloomberg, 2018a). De asemenea, nu a fost luată încă nicio decizie privind
momentul în care ar putea fi declanșată a treia rundă de 267 de miliarde de dolari. Cert este
doar faptul că a devenit dificil pentru administrația Trump să gă sească produse chineze
suplimentare pentru a fi supuse taxelor vamale, care să nu aibă un impact important asupra
consumatorilor americani.
Prin noua sa acțiune, președintele Donald Trump a provocat cea mai semnificativă
escaladare a războiului comercial cu China de până acum. În același timp, noua mișcare a
președintelui Trump constituie – în opinia analiștilor americani – un alt semnal că acesta nu
intenționează să pună capăt bătăliei sale comerciale cu China.
Cea mai recentă acțiune a președintelui Tru mp vine totodată într -un moment
inoportun, întrucât doar cu puțin timp în urmă, secretarul Trezoreriei SUA, Steven Mnuchin,
îl invitase pe vicepremierul chinez Liu He la Washington, pentru a purta discuții la sfârșitul
lunii septembrie 2018, într -o încerca re de relansare a negocierilor cu partea chineză privind
modalitățile de a pune capăt conflictului comercial. Dar, perspectiva unei întâlniri a celor
două părți a devenit incertă după anunțarea de către președintele Trump a aplicării, din 24
septembrie 201 8, de noi taxe vamale unor importuri chineze în valoare de încă 200 miliarde
de dolari. Și, într -adevăr, oficialii chinezi au contramandat negocierile planificate. Potrivit
cotidianului The Washington Post, anularea acestei întâlniri din cauza noii runde d e taxe

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
5
vamale impuse de SUA ar putea reduce șansele ca președintele Trump și președintele chinez
Xi Jinping să anunțe o înțelegere cu prilejul summitului anual al G20 din Argentina, din 30
noiembrie – 1 decembrie 2018.1

2.2 Reacția de răspuns a Chinei la noua rundă de taxe vamale

Dacă până în prezent, măsurile de retorsiune ale Chinei au ținut pasul cu taxele vamale
de penalizare ale președintelui Trump, în urma punerii în aplicare a ultimei runde de taxe
vamale asupra unor produse în valoare de încă 20 0 de miliarde de dolari, reacția de răspuns a
Chinei pare a fi limitată, întrucât valoarea bunurilor pe care le importă din SUA se ridică la
numai 130 de miliarde de dolari.2
Încă înainte de intrarea în vigoare a acestor taxe, China a promis că, în cazul în care
vor fi aplicate, va răspunde prin retorsiune, țintind circa 5.200 de produse importate din SUA,
în valoare de aproximativ 60 de miliarde de dolari. Și, după cum era de așteptat, China a
ripostat față de escaladarea conflictului de către președintel e american prin impunerea de taxe
vamale de până la 10% unor produse importate din SUA, în valoare de 60 de miliarde de
dolari, țintind aproape toate exporturile SUA destinate pieței chineze. Aceste taxe au intrat în
vigoare în aceeași zi de 24 septembrie 2018 cu taxele vamale impuse de Casa Albă. Astfel, la
ora actuală, totalul importurilor din SUA impozitate de China se ridică deja la 113 miliarde de
dolari (majoritatea importurilor sale din SUA, respectiv, peste 85%), în timp ce totalul
importurilor chin eze impozitate de SUA se cifrează la 253 miliarde de dolari (circa jumătate
din importul anual al SUA din China) ( Politico, 2018a). O ficialii chinezi au anunțat și faptul
că vor depune o nouă plângere la OMC împotriva ultimei acțiuni a SUA, care ar urma să se
adauge celor depuse până acum, în număr de peste o duzină.
Autoritățile chineze nu au precizat deocamdată pașii pe care îi vor urma în plus față de
taxele vamale de retorsiune impuse deja. Dar, au amenințat că vor lua „măsuri cuprinzătoare”,
în condiț iile în care Beijingul își epuizează importurile care să poată fi supuse sancțiunilor din
cauza balanței sale comerciale dezechilibrate cu SUA. Unii comentatori au sugerat că
Beijingul ar putea avea în vedere vânzarea unei părți a titlurilor de stat (în va loare totală de
1.170 miliarde de dolari) deținute în contul datoriei guvernamentale a SUA, sau țintirea
companiilor americane care operează pe teritoriul Chinei (CNBC, 2018a).
Potrivit unor oficiali americani care cunosc îndeaproape realitățile chineze, abordarea
agresivă și intimidantă a președintelui Trump nu va fi o carte câștigătoare în cazul
Beijingului, ai cărui lideri – ca și publicul larg – nu răspund favorabil la amenințări. După
cum a declarat James Zimmerman, fost președinte al Camerei de Comer ț Americane din

1 Eforturile de a pune capăt litigiului comercial dintre SUA și China au eșuat până în acest moment.
Reprezentanții ambelor țări s -au întâlnit de patru ori până acum pentru a purta discuții oficiale, ultima dată în
luna august a.c. , când subsecretarul Trezoreriei pentru afaceri internaționale, David Malpass, a avut discuții la
Washington cu vice -ministrul chinez Wang Shouwen, fără vreun rezultat.
2 Potrivit datelor oficiale americane, China a exportat în 2017 bunuri în valoare de 50 5 miliarde de dolari în
SUA, în timp ce importurile sale din SUA s -au ridicat doar la 130 miliarde de dolari.

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
6
China, unui corespondent al ziarului The Washington Post (2018a): „Președintele Xi nu are de
ales decât să se mențină ferm și demn pe poziție.”
Experții chinezi privesc politicile comerciale ale președintelui Trump tot mai mult ca
făcând p arte dintr -o campanie mai amplă de contestare – sau chiar de împiedicare – a creșterii
geopolitice a Chinei. „Devine tot mai evident că administrația Trump este decisă să înfrunte
China”, a declarat ziarului Financial Times Shi Yinhong, expert în afaceri e xterne de la
Universitatea Renmin din Beijing, exprimându -și în același timp convingerea că „următoarea
rundă de taxe vamale este inevitabilă, războiul comercial fiind de lungă durată.” (The
Washington Post, 2018a).
Încă de la aplicarea de către Casa Albă a primei runde de taxe vamale de penalizare,
China a considerat aceste taxe drept un atac asupra industriilor sale emergente vizate de
planul său de dezvoltare Made in China 2025 .3 Astfel, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de
Externe Chinez, Hua Chunyi ng, a declarat că: „Avem motive întemeiate să punem sub semnul
întrebării legalitatea și legitimitatea multor acțiuni întreprinse de SUA pe motive de securitate
națională, precum planul său de a impune taxe vamale ridicate asupra multor industrii din
proie ctul chinez Made in China 2025 ”… „În mod evident, ele țintesc altceva.” ( Bloomberg,
2018b). De altfel, d iscuțiile în vederea soluționării conflictului comercial au încetat de îndată
ce administrația Trump a cerut Chinei să reducă sprijinul acordat industri ilor de înaltă
tehnologie.
Clasa de mijloc din China, animată în general de aspirații naționaliste, dorește, la
rândul său, să vadă că Beijingul adoptă o linie fermă împotriva președintelui Trump,
manifestând o furie crescândă împotriva SUA în condițiile în care tensiunile comerciale au
condus la pierderi pe piața bursieră și la reducerea valorii yuanului chinez. De fapt, în China
amuzamentul inițial față de stilul neconvențional al președintelui Trump în materie de politică
comercială a fost înlocuit tot mai mult prin sentimente de ostilitate, alimentate de percepția că
președintele american încearcă să dăuneze economiei Chinei, să deraieze creșterea Chinei și
să delegitimeze conducerea acesteia. Un editorial recent din The Global Times , cotidianul
oficia l al Partidului Comunist Chinez, cunoscut pentru tonul său naționalist și combatant, a
avertizat că țara privește conflictul comercial și tehnologic ca o bătălie pe termen lung, iar
„China va alege calea cea mai favorabilă și mai puternică de contraatac, c are să agraveze
durerea americană” (CNBC, 2018a).

2.3 Reacțiile de răspuns ale cercurilor politice și de afaceri americane

În loc să încerce să atenueze tensiunile comerciale cu China, președintele Trump a
optat pentru escaladarea acestora, considerâ nd un potențial război comercial drept o strategie
politică câștigătoare pe plan intern, atât în perspectiva alegerilor intermediare (parlamentare și
locale) din 6 noiembrie 2018, cât și a propriei sale realegeri în 2020. Această atitudine
contravine însă intereselor multor directori executivi de pe Wall Street și chiar și intereselor

3 Inițitiva Made in China 2025 a fost anunțată de guvernul chinez pentru prima dată în 2015 și este un proiect de
transformare a țării într -o eco nomie cu o industrie prelucrătoare avansată ( Bloomberg, 2018b).

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
7
unor consilieri ai Casei Albe, care, deși satisfăcuți de reducerile fiscale operate de președintele
Trump, sunt mai puțin încântați de disponibilitatea acestuia de a genera ha os în economia
globală (The Washington Post, 2018a).
Decizia președintelui Donald Trump, din 17 septembrie 2018, de a impune taxe
vamale de 10% unor importuri chineze suplimentare, în valoare de 200 de miliarde de dolari,
a declanșat un val de declarații din partea reprezentanților comunității americane de afaceri,
care, în marea lor majoritate au condamnat noua acțiune comercială a președintelui Trump.
Au fost puține excepțiile de natură să exprime sprijinul în favoarea acesteia. Sunt ilustrative în
acest sens exemplele citate în Caseta 1.

Caseta 1: Declarații pe marginea noii acțiuni de politică comercială a președintelui
Trump

 „Decizia președintelui Trump de a impune taxe vamale unor produse chineze în valoare de încă 200
de miliarde de dolari este ne săbuită și va crea pagube pe termen lung comunităților din întreaga țară. China
trebuie să -și schimbe atitudinea, dar nu aceasta este calea de a obține accesul dorit pe piața Chinei” a declarat
Dean Garfield, președinte și CEO al Consiliului pentru industr ia tehnologiei informației.
 „Anunțul recent al administrației reflectă un dispreț profund față de afacerile americane, muncitorii
americani și familiile americane, care vor fi afectate negativ de această decizie. Acesta este un joc foarte
periculos, care nu se va termina cu un câștigător” a declarat Rick Helfenbein, președinte și CEO al Asociației
americane din industria de îmbrăcăminte și încălțăminte.
 „Nu există taxe vamale acceptabile în cazul comerțului cu produse chimice, cu China sau cu oricare
alt partener comercial al SUA. Doar taxele vamale zero vor maximiza potențialul industriei americane de a
livra produse inovatoare către noi regiuni și de a crește sustenabilitatea socială, ecologică și economică la
nivelul întregii lumi” a declarat Cal Dooley , președinte și CEO al Consiliului american pentru industria
chimică.
 „Măsurile tarifare de retorsiune ale Chinei, care sunt deja în vigoare, au determinat ca exporturile de
autovehicule ale SUA să devină necompetitive, și vor elimina excedentul pe care îl înregistrează SUA în
comerțul bilateral cu autovehicule” a declarat John Bozzella, președinte și CEO al Asociației producătorilor
globali de autovehicule (care exprimă vocea producătorilor internaționali de automobile, care proiectează,
construiesc și v ând autovehicule în SUA).
 „Decizia recentă dovedește faptul că administrația nu a ținut seama de numeroasele avertismente din
partea consumatorilor și a companiilor americane privind creșterea costurilor și pierderea locurilor de muncă
pe Main Street*), în fabrici și ferme din întreaga țară” a declarat președintele și CEO al Camerei de Comerț din
SUA, Tom Donohue.
 „Credem în continuare că o soluție mai bună pentru Statele Unite și partenerii lor comerciali este
aceea de a exercita presiuni concertate în ve derea abordării comportamentului comercial neloial al Chinei, în
special prin intermediul OMC” a declarat Consiliul pentru afaceri internaționale al Statelor Unite.
 Cu fiecare zi ce trece fără să se realizeze progrese în planul convenirii unui acord comer cial bilateral
bazat pe reguli cu China, crește pericolul ca producătorii și lucrătorii din industria prelucrătoare să fie
prejudiciați. Nimeni nu câștigă într -un război comercial, dar lucrătorii din industria prelucrătoare nutresc
speranța că abordarea ad ministrației va genera rapid rezultate. Acum a venit timpul discuțiilor” a declarat Jay
Timmons, președinte si CEO al Asociației naționale a producătorilor.

Notă: *) „Main street” este termenul colocvial utilizat pentru investitorii individuali, angajați și economia în
ansamblu, spre deosebire de „Wall Street”, care se referă la piețele financiare, instituțiile financiare și marile
corporații, ca și la angajații de rang înalt, managerii și directorii executivi ai acelor companii. A se
consulta: MainStreet https://www.investopedia.com/terms/m/mainstreet.asp#ixzz5RUgBWr5F .

Sursa: Polit ico (2018b).

Liderii principalelor comisii din Congres care supraveghează comerțul și -au exprimat,
la rândul lor, îngrijorarea că taxele vamale vor afecta consumatorii și producătorii din SUA,
care se bazează pe inputuri importate din China pentru a -și fabrica produsele, chiar dacă

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
8
Oficiul reprezentantului comerțul ui SUA a eliminat câteva linii tarifare din lista finală a
produselor supuse sancțiunilor (aceasta incluzând totuși 5.745 de linii tarifare integrale sau
parțiale din cele 6.031 linii tarifare avute în vedere initial) ( Politico, 2018b). Astfel,
președintel e Comisiei de finanțe din Senat, Orrin Hatch, a declarat că : „Taxele vamale nu
constituie soluția la orice problemă comercială…Administrația ar trebui să urmărească
strategii care să țină China responsabilă pentru furtul de proprietate intelectuală și tran sferul
forțat de tehnologie, dar care să diminueze în același timp prejudiciile create consumatorilor,
agricultorilor și întreprinderilor din SUA, inclusiv prin negocieri menite a reforma regimul
chinez privind transferul de tehnologie.” 4
La rândul său, p reședintele Comisiei pentru căi și mijloace din Camera
Reprezentanților, Kevin Brady, a reiterat apelul adresat președintelui american Trump și
președintelui chinez Xi Jinping de a se întâlni cât mai curând posibil pentru a rezolva
fricțiunile comerciale î n curs de escaladare. În opinia sa, Congresul și administrația americană
împărtășesc aceeași părere, și anume că: „China trebuie trasă la răspundere pentru daunele
colosale aduse companiilor și lucrătorilor din SUA, dar, ori de câte ori sunt impuse taxe
vamale, există îngrijorarea că cetățenii americani vor fi obligați să plătească costuri
suplimentare.” (Politico, 2018b).
Au existat și voci care au lăudat cea mai recentă mișcare a președintelui Trump.
Astfel, Scott Paul, președintele Alianței din industria prelucrătoare americană (o coaliție de
grupuri sindicale și de companii din domeniul siderurgiei) a declarat că: „Aceste taxe vamale
ar trebui să constrângă China să abordeze, în cele din urmă, practicile sale comerciale
incorecte. America dispune de toat e pârghiile necesare în această relație economică, și este
timpul să le folosească în vederea apărării lucrătorilor și întreprinderilor care dispun de
capacitatea de a concura cu oricine pe un teren cu adevărat echitabil.” (Politico, 2018b).
De altfel, p otrivit unui sondaj efectuat de Alianța pentru industria prelucrătoare
americană , aproape 2/3 dintre votanții americani susțin menținerea taxelor vamale impuse
Chinei de către președintele Trump, cel puțin în prezent. Totodată, majoritatea votanților
chestio nați (54%) au declarat că sunt mult mai îngrijorați de comerțul neloial decât de
războiul comercial dintre cele două mari economii ale lumii, considerând că administrația
Trump „ia măsuri pentru a proteja companiile și lucrătorii americani împotriva încălc ării
continue de către China a regulilor comerciale.” Doar 37% dintre votanți au fost de părere că
taxele vamale vor genera un război comercial global ( Politico, 2018c).

4 Opinia că taxele vamale nu reprezintă modalitatea adecvată pentru abordarea problemelor comerciale pe care le
acuză Casa Albă în relația cu China este larg împărtășită de numeroși politici eni și analiști americani. În acest
context, este frecvent auzită părerea că „administrația a diagnosticat corect problema, dar a venit cu un remediu
greșit”. De exemplu, fostul reprezentant al comerțului SUA, Charlene Barshefsky, care a negociat acordul d e
aderare a Chinei la OMC în timpul președinției lui Bill Clinton, consideră că există alte instrumente pe care
administrația Trump le -ar putea folosi pentru a exercita presiuni asupra Beijingului, fără a recurge la taxele
vamale. Acestea includ: aducerea cazurilor în fața mecanismului de soluționare a litigiilor din cadrul OMC,
negocierea de acorduri bilaterale în domenii de interes reciproc, precum serviciile și investițiile, și încheierea de
noi acorduri plurilaterale care să excludă China, pentru a exer cita presiuni asupra Beijingului de a se reforma
(Politico, 2018b).

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
9
3. Efectele războiului comercial SUA -China

În contextul tendințelor de escaladare a confruntărilor comerciale dintre SUA și China,
tot mai mulți economiști americani, dar și observatori din țări terțe și reprezentanți ai
organizațiilor economice internaționale avertizează că un război comercial prelungit ar putea
avea grave consecințe pen tru ambele țări și în același timp pentru economia mondială.

3.1 Efectele asupra părților beligerante

Dacă președintele Trump va pune în aplicare toate amenințările sale în materie de
politică tarifară, ar urma să fie impozitat practic fiecare produs e xportat de China în SUA,
ceea ce va afecta cu siguranță nu doar economia Chinei, ci și a SUA. Întrucât Beijingul aplică,
de regulă, măsuri de retorsiune constând în impunerea de taxe vamale aceluiași tip și aceleiași
cantități de produse pe care SUA le exp ortă în China, este de așteptat ca acest lucru să
îngreuieze și mai mult accesul companiilor americane la imensa piață chineză. Cu alte
cuvinte, efortul declarat de Trump de a readuce locurile de muncă (pierdute din cauza
globalizării) în SUA și de a conso lida sectorul privat al economiei americane, concomitent cu
încercarea de a diminua deficitul comercial al SUA în relația cu China, s -ar putea dovedi
zadarnic.
Constituie o certitudine că războiul comercial dintre SUA și China nu și -a relevat încă
toate dezavantajele. Economia Statelor Unite prezintă deocamdată puține semne că ar suferi
din cauza daunelor provocate de acest război, iar piețele continuă să crească.5 Dar această
perspectivă favorabilă ar putea să nu dureze mult. Chiar dacă circumstanțele e conomice
favorabile încă plasează SUA într -o poziție puternică, experții trag un semnal de alarmă că
acest lucru s -ar putea schimba în curând, întrucât impactul taxelor vamale suplimentare va
inversa tendințele economice favorabile generate de combinația d intre majorarea cheltuielilor
guvernamentale și reducerea substanțială a impozitelor (The Washington Post, 2018a).
Numeroși analiști avertizează că prețurile mai înalte induse de noile taxe vamale,
coroborate cu efectele taxelor vamale precedente vor reduc e consumul și producția,
conducând la încetinirea creșterii economiei americane. Totodată, se subliniază că, din cauza
lipsei de vizibilitate a taxelor vamale – acestea fiind aplicate cu precădere unor produse
intermediare chineze care intră în componența produselor finale (precum circuitele
electronice, ecranele LCD etc.) – ele nu vor fi sesizate de consumatorii și de votanții
americani și, deci, reacțiile lor negative vor fi atenuate. După cum apreciază Bloomberg
(2018b), cele mai recente taxe vamale impu se Chinei de administrația americană sunt

5 La sfârșitul lunii septembrie 2018, Rezerva Federală a majorat previziunile sale privind creșterea economică a
SUA pentru 2018 (3,1%), 2019 (2,5%) și 2020 (2,0%), în condițiile în care a ținut cont de politicile economice
ale președintelui Trump, ceea ce este un indiciu că nu întrevede semne că războiul comercial, creșterea prețurilor
țițeiului sau turbulențele politice ar putea deraia economia americană de la actualul său curs deosebit de favorabil
(The Balance, 2018).

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
10
suficient de ridicate pentru a afecta economia americană, dar suficient de scăzute pentru ca
președintele Trump să nu plătească un preț politic.
Pe măsură escaladării războiului dintre SUA și China și a impunerii de către ambele
părți a unor taxe vamale majorate, secretarul comerțului SUA, Wilbur Ross, a încercat să
risipească tensiunile legate de aceste taxe, notând că: „Întrucât taxa vamală de 10% impusă de
SUA importurilor din China, în valoare de 200 miliarde d e dolari, este difuzată de -a lungul a
mii și mii de produse, nimeni nu o va percepe de fapt.” Un alt înalt oficial al Casei Albe a
declarat, la rândul său, că temerile privind majorarea prețurilor de consum din cauza noilor
taxe vamale ale președintelui Tr ump sunt neîntemeiate, având în vedere modul de aplicare a
acestor taxe, și anume: Casa Albă a țintit în mod deliberat produse chineze pe care
importatorii americani le pot achiziționa din alte țări. În acest fel, s -a căutat maximizarea
prejudiciului creat Chinei și minimizarea costurilor generate consumatorilor americani
(Politico, 2018d).
În pofida acestor asigurări venite de la nivel înalt, se manifestă cu certitudine anumite
reacții politice. Există un cor în creștere al avertismentelor din partea gru purilor comerciale,
asociațiilor industriale și a unor parlamentari îngrijorați de impactul economic care va urma.
De altfel, decizia de a reduce la 10% taxele vamale din ultima rundă a importurilor chineze (în
valoare de 200 miliarde de dolari) de la 25% – așa cum ordonase președintele Trump inițial,
în iulie 2018 – sugerează un anumit grad de preocupare a administrației în ceea ce privește
expunerea consumatorilor americani unor creșteri abrupte ale prețurilor (Orchard, 2018). În
acest moment, economia St atelor Unite este însă mult prea puternică, iar suferința cauzată de
războiul comercial este fie prea sectorială6, fie prea teoretică pentru a exercita un impact
tangibil asupra vieții de zi cu zi a majorității alegătorilor americani.
Estimările și proie cțiile recente ale organizațiilor economice internaționale conțin însă
numeroase semnale de alarmă privind costurile potențiale ale acestui război. Ultimul raport al
Fondului Monetar Internațional (FMI), din 9 octombrie 2018, apreciază că economia SUA
continuă să crească puternic, dovadă că în septembrie 2018, Rezerva Federală a procedat la
majorarea ratei dobânzii pentru a șaptea oară în ultimele opt trimestre, iar piețele bursiere din
SUA se află de asemenea la un nivel record (IMF, 2018). Dar, în timp ce FMI a menținut
proiecția sa privind creșterea economică a SUA în 2018 la același nivel ca în iulie 2018, de
2,9%, pentru anul 2019 aceasta a fost redusă la 2,5% (de la 2,7% în iulie 2018) , în condițiile
în care impactul războiului dintre SUA și China este anticipat a se manifesta preponderent în
2019.
Experții OCDE estimează că, în SUA, costurile totale asociate importurilor (bunuri
plus servicii) ar putea spori cu peste 2,5% ca urmare a taxelor vamale deja anunțate, adăugând
în jur de 0,3% -0,4% la prețu rile de consum pe ansamblu. Iar dacă președintele Trump va

6 Până acum, agricultorii americani au fost cei care au resimțit cel mai puternic efectele dureroase ale taxelor
vamale de retorsiune impuse de China, UE și alte țări vizate de acțiunile comerciale ale administrației Trump .
Cei mai afectați au fost fermierii americani care cultivă soia și care au constituit principala țintă a taxelor vamale
de retorsiune impuse de Beijing (exporturile de soia în China reprezentând circa 60% din vânzările fermierilor
americani pe plan extern ). Pentru ameliorarea prejudiciilor cauzate de războiul comercial, administrația Trump a
decis acordarea de ajutoare fermierilor americani, în valoare de 12 miliarde de dolari.

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
11
impune taxe vamale suplimentare (de 25%) la importurile de autovehicule și piese auto și la
alte importuri din China, impactul asupra nivelului general al prețurilor de consum ar putea
crește la (p uțin) peste 1% (OECD, 2018).
Conform estimărilor Parteneriatului pentru comerț – o firmă de cercetare și
consultanță în domeniul comerțului, cu sediul la Washington – și ale mișcării Taxele vamale
afectează inima țării – o campanie națională împotriva tax elor vamale care afectează familiile
americane –, companiile americane au plătit în luna septembrie 2018 suma de 1,4 miliarde de
dolari sub forma taxelor vamale, reprezentând o creștere cu 45% față de taxele vamale plătite
în august 2017, din cauza politic ilor comerciale ale președintelui Trump. Printre cele mai
afectate state se numără: Texas, Illinois, Michigan și Alabama. Aceleași surse estimează că
taxele vamale impuse importurilor de oțel și aluminiu (în baza Secțiunii 232 a Legii de
extindere a comerț ului din 1962 ) au costat companiile americane circa 600 milioane de dolari
în septembrie 2018, iar taxele vamale aplicate de SUA importurilor chineze în baza Secțiunii
301 a Legii comerțului din 1974 au generat costuri de aproximativ 550 milioane de dolari în
aceeași lună. Or, este evident că aceste taxe vamale reprezintă impozite care afectează
deopotrivă oamenii de afaceri și consumatorii americani ( Politico, 2018e).
Deși scopul declarat al taxelor vamale impuse de Casa Albă este acela de a determina
China să respecte regulile jocului și să -și deschidă piața participării companiilor din SUA,
unii analiști consideră că războiul comercial a condus deocamdată la un rezultat opus, și
anume la sporirea taxelor vamale aplicate produselor americane. Cu alte cuv inte, piața
chineză este în prezent mai închisă pentru exportatorii americani decât a fost înainte ca
Donald Trump să devină președinte (Vox, 2018). Există însă speranța ca războiul comercial
să forțeze China să cedeze și să -și deschidă piața mai mult decâ t în trecut. Dar, până acum,
conflictul comercial a avut efecte neglijabile asupra economiei Chinei, datorită în parte și
faptului că sesizarea schimbărilor din sfera comerțului presupune un timp mai îndelungat.
Este însă foarte posibil ca o confruntare ec onomică prelungită cu SUA să descurajeze
investitorii să efectueze investiții în China (Vox, 2018).
Potrivit raportului FMI din octombrie 2018, e conomia chineză a început să prezinte
semne de moderare, care s -ar putea agrava din cauza disputelor comercia le cu SUA. Pentru
2018, FMI a menținut proiecția sa privind creșterea economică a Chinei la același nivel ca și
în iulie 2018, respectiv, la 6,6%. Dar, în condițiile în care impactul războiului comercial este
așteptat să se facă simțit în anul 2019, cifra privind dinamica Chinei în 2019 a fost diminuată
la 6,2%, de la 6,4% în iulie 2018 (IMF, 2018). Experții OCDE estimează că taxele vamale
majorate impuse importurilor chineze ar putea determina o creștere a costurilor asociate
importurilor cu 1% în China, d ar această creștere ar fi parțial compensată de reducerea recentă
a nivelului taxelor vamale percepute la importurile de autoturisme din alte țări (OECD, 2018).

3.2 Efectele la nivel global

Taxele vamale înrăutățesc nu doar relațiile dintre SUA și Chin a, sau dintre SUA și
numeroase alte țări, ci sporesc concomitent riscul subminării creșterii economiei mondiale și
al prăbușirii cooperării internaționale în sfera comerțului, motiv pentru care cea mai recentă
escaladare a tensiunilor comerciale dintre SUA și China este deosebit de îngrijorătoare .

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
12
Până în prezent, SUA au inițiat o serie de acțiuni unilaterale de politică comercială,
afectând un mare număr de țări, China fiind principala victimă. China a recurs, la rândul ei, la
majorări ale taxelor vamale la importurile sale din SUA, ca măsură de retorsiune, dar a
compensat acest lucru parțial prin scăderea taxelor sale vamale la importurile de automobile
provenind din alte țări. Acțiunile unilaterale ale SUA au afectat și o serie de alte țări, precum
Canad a, Uniunea Europeană, Mexic ș.a., ca și numeroase economii integrate în lanțurile
regionale de producție/aprovizionare, inclusiv exportatorii de produse de bază. Iar dacă
administrația Trump va pune în aplicare amenințarea sa privind impunerea de taxe vama le
majorate la importurile de autovehicule și piese auto7, prejudiciile cauzate partenerilor
comerciali ai SUA ar urma să fie și mai semnificative. Pe de altă parte, Canada, China, UE,
Mexic, Rusia și Turcia au aplicat taxe vamale de retorsiune vizând expo rturi de bunuri ale
SUA, în valoare de peste 25 miliarde de dolari, ca reacție de răspuns la majorările unilaterale
de taxe vamale de către SUA (Bloomberg, 2018c).
Toate diagnozele și prognozele privind evoluția economiei mondiale și a comerțului
interna țional, elaborate de organizațiile economice internaționale începând din septembrie
2018, converg spre concluzia că efectele războiului comercial dintre SUA și China se fac
deja simțite, generând costuri, care deși sunt deocamdată neglijabile, pot avea rep ercusiuni
majore la nivel global.
 Astfel, ultimul raport al OCDE, din septembrie 2018, apreciază că efectele
directe la nivel agregat ale măsurilor restrictive de politică comercială introduse recent sunt
relativ modeste, dar se traduc deja prin schimb ări semnificative în planul fluxurilor
comerciale și al prețurilor, generând costuri în cazul sectoarelor și produselor vizate de aceste
măsuri (OECD, 2018).
 Și potrivit raportului FMI din octombrie 2018, conflictul comercial SUA -China
a început să -și arat e costurile. Pentru prima dată din iulie 2016, FMI a revizuit în scădere
proiecțiile sale privind ritmul de creștere a economiei mondiale, și anume la 3,7% în 2018 și
2019, de la 3,9% anticipat în urmă cu trei luni, motivând această mișcare prin intensific area
tensiunilor comerciale la nivel global și a stresului de pe piețele emergente (IMF, 2018).
Totodată, raportul apreciază că, în cazul în care va continua, războiul comercial dintre SUA și
China ar putea conduce la diminuarea semnificativă a creșterii e conomice la nivel global.
Potrivit unui scenariu în care președintele Trump ar pune în aplicare toate amenințările sale,
inclusiv taxele vamale generalizate la autovehicule și piese auto, producția globală ar putea
scădea cu peste 0,8% în 2020, rămânând cu 0,4% sub nivelul trendului pe termen lung. În
baza unui asemenea scenariu, în 2019 producția s -ar putea reduce cu peste 1,6% în China și
cu peste 0,9% în SUA (IMF, 2018).
 Escaladarea tensiunilor comerciale dintre SUA și China este principala cauză a
revizuirii în sens descrescător și a proiecțiilor OMC privind expansiunea comerțului

7 La solicitarea președintelui Trump, Departamentul comerțului SUA investighea ză în prezent dacă importurile
de autovehicule și piese auto afectează securitatea națională a SUA, în conformitate cu Secțiunea 232 a Legii
privind extinderea comerțului din 1962. Finalizarea raportului respectiv este așteptată până la jumătatea lunii
februarie 2019, și e ste foarte posibil ca, în urma co ncluziilor sale, președintele Trump să decidă impunerea unor
taxe vamale de 25% acestor importuri, așa cum de altfel a amenințat de nenumărate ori (Politico, 2018f).

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
13
internațional în 2018 -2019 (WTO, 2018a; WTO, 2018b). Astfel, cifra pentru ritmul de
creștere a comerțului mondial cu bunuri (în termeni de volum) în 2018 a fost diminuată în
septembrie 2018 la 3,9%, de la 4,4% în aprilie 2018, iar proiecția pentru anul 2019 a fost
redusă la 3,7%, de la 4,0%, în contextul în care mai mulți indicatori relevanți pentru comerț
au semnalat, încă din luna august 2018, o pierdere de viteză în cazul fl uxurilor comerciale
internaționale, interpretată de economiștii OMC drept o reacție de răspuns la amplificarea
tensiunilor comerciale în plan global (WTO, 2018c).
Deși noile taxe vamale anunțate până în prezent la nivel mondial acoperă schimburi
comercial e în valoare de sute de miliarde de dolari, e fectele economice directe ale acestor
măsuri comerciale restrictive a u fost relativ modeste până acum, afectând mai puțin de 2,5%
din comerțul mondial, potrivit estimărilor OMC (W TO, 2018d) . Dar, așa cum precize ază
economiștii organizației, există un decalaj între momentul în care este introdusă o măsură
comercială restrictivă și momentul în care impactul său deplin este resimțit în mod concret. Pe
de altă parte, au apărut mai multe semnale de avertizare că incer titudinile generate de aceste
măsuri exercită deja un impact, care se traduce prin reținerea firmelor de a face investiții și
prin declinul comenzilor de export.
OMC consideră că războiul comercial dintre SUA și China este cel mai mare risc
pentru noile p roiecții vizând comerțul global, motiv pentru care economiștii organizației au
elaborat o varietate de scenarii posibile privind evoluția acestor tensiuni comerciale. Scenariul
unui război comercial global și deplin, capabil să conducă la distrugerea coope rării comerciale
internaționale, ar avea efecte foarte grave, determinând imputarea cu circa 17% a creșterii
comerțului mondial și cu 1,9% a creșterii PIB global (1,7% în cazul UE). Iar într -un aemenea
scenariu, nu ar exista câștigători, toate regiunile lu mii urmând a fi afectate (WTO, 2018d).

4. Cauzele războiului comercial al președintelui Trump împotriva Chinei și
adevăratele mize ale acestuia

4.1 Problemele comerciale care înveninează relația SUA -China

Statele Unite acuză o serie de probleme interc orelate în relațiile cu China, care sunt în
mare parte justificate, dar care au generat în același timp confuzii în rândul oficialităților și
negociatorilor chinezi, întrucât în diferite momente ale acestui conflict comercial Casa Albă a
făcut referire la diferite subiecte, formulând totodată diferite solicitări la adresa Chinei (Dollar
și Petri, 2018).
Inițial, președintele Trump a făcut mult caz de dezechilibrul comercial bilateral.
Ulterior, solicitările președintelui Trump adresate Chinei s -au tot exti ns, de la cele vizând
reducerea de către China a excedentelor sale comerciale și până la solicitarea de a renunța la
inițiativa tehnologică Made in China 2025 . Iar sub pretextul că ar fi afectat baza electorală a
partidului republican înainte de alegerile intermediare din 6 noiembrie 2018, SUA au formulat
acuzații la adresa taxelor vamale de retorsiune aplicate de China exporturilor americane, deși
asemenea taxe au fost impuse și de alte țări, cum ar fi Canada, UE, Mexic ș.a.

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
14
Care ar fi principalele proble me comerciale pe care le acuză SUA în relațiile cu
China?
 În primul rând, este vorba de dezechilibrul comercial bilateral , cunoscut fiind
faptul că în contextul politicii comerciale a președintelui Trump reducerea deficitului
comercial al SUA în relația cu China reprezintă o prioritate.8 Majoritatea economiștilor
americani apreciază însă că acest deficit nu constituie o problemă și în niciun caz nu poate fi
rezolvat prin intermediul taxelor vamale.9 Excedentul contului curent al Chinei (ca măsură
generală a comerțului) s -a redus la aproximativ 1% din PIB în 2018 (față de peste 9% în
2008).10 China înregistrează deficite comerciale cu multe țări exportatoare de resurse naturale
și excedente cu unele economii avansate, cum ar fi SUA, care importă produse preluc rate din
această țară. Administrația americană ar putea probabil ajunge la o înțelegere pentru a vinde
mai mult în China, în special produse agricole și energetice, ceea ce ar reduce excedentul
bilateral al Chinei. Dar în acest caz, Statele Unite ar vinde probabil mai puține asemenea
produse în alte țări, astfel încât s -ar înrăutăți dezechilibrele bilaterale cu acele țări și, ca atare,
pe ansamblu, lucrurile nu s -ar schimba (Dollar și Petri, 2018).
 În al doilea rând, SUA acuză China că menține numeroase restricții în calea
accesului pe piață , începând cu perceperea unor taxe vamale foarte ridicate. De exemplu,
până de curând, taxele vamale impuse de China la importul de autovehicule erau de 25%, și
chiar dacă au fost reduse recent la 15%, nivelul acestora e ste încă foarte ridicat. Apoi, există
numeroase sectoare în care China restricționează investițiile străine directe, cerând de regulă
firmelor străine să fie parteneri minoritari în societățile mixte – o practică rămasă în urma
altor importante țări emerge nte, precum Brazilia, India sau Africa de Sud. Protecționismul
Chinei în sfera investițiilor plasează firmele străine într -o poziție dezavantajoasă, având drept
rezultat un transfer de tehnologie către întreprinderile de stat chineze, care devin ulterior
competitorii acestora. Este însă la fel de adevărat că, mai nou, China și -a manifestat
disponibilitatea de a reduce restricțiile în domeniul autovehiculelor și al serviciilor financiare,
ceea ce ar constitui un bun început pentru negocierile sino -americane (Dollar și Petri, 2018).
 A treia problemă, strâns legată de cea de -a doua, dar probabil cea mai
stringentă, este competiția tehnologică dintre cele două cele mai mari economii din lume.
Ritmul accelerat al progresului tehnologic – și mai ales tehnologiil e potențial transformatoare,
cum ar fi următoarea generație de rețele de telecomunicații (cunoscute sub numele de 5G),
inteligența artificială și calculatoarele cuantice – reprezintă factorul care generează teama

8 Potrivit datelor Departamentului comer țului SUA, deficitul comercial al SUA în sfera bunurilor în relația cu
China a sporit de la 347 miliarde de dolari în 2016 la nivelul record de 375,2 miliarde de dolari în 2017,
reprezentând aproximativ jumătate din deficitul comercial total al SUA (Politi co, 2018g). Potrivit aceleiași surse,
deficitul respectiv s -a cifrat la doar 83 miliarde de dolari în 2001, anul aderării Chinei la OMC. Deficitul de 38,6
miliarde de dolari înregistrat în luna august 2018 în relația cu China marchează un alt record. Și es te foarte
probabil ca deficitul comercial total al SUA în sfera bunurilor și serviciilor pe întregul an 2018 să egaleze, sau
chiar să depășească, nivelul anului 2017, de 566 miliarde de dolari (cel mai înalt din 2008).
9 Există un larg consens al economiș tilor americani că deficitele comerciale cronice ale SUA constituie un
fenomen macroeconomic, a căror cauză rezidă în dezechilibrul dintre cheltuielile de consum și rata de
economisire a populației, iar măsurile protecționiste nu au cum să ajute la diminua rea acestora. Pentru a -și
reduce deficitul general, SUA ar trebui fie să reducă cheltuielile, fie să sporească economi sirea.
10 Vezi https://tradingeconomics.com/china/current -account -to-gdp.

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
15
Washingtonului. De aceea, eforturile Chinei de a prelua conducerea tehnologică – și în special
inițiativa Made in China 2025 , care își propune să stabilească supremația Chinei în plan
global în sectoarele de înaltă tehnologie (Caseta 2) – sunt considerate de of icialii americani
drept o amenințare e xistențială pentru securitatea națională și competitivitatea economică a
SUA. Sunt relevante în acest sens companiile chineze, precum Huawei, care s -au impus la
nivel global prin intermediul furtului de proprietate intelectuală și al menținerii unor relați i
strânse cu statul chinez, și care câștigă tot mai multă influență, contribuind la stabilirea
standardelor internaționale (Laskai și Sacks, 2018) .
Atât SUA, cât și China alocă cele mai substanțiale sume cheltuielilor pentru cercetare
și dezvoltare la nive l global și, în mod firesc, există o concurență acerbă pentru dezvoltarea
tehnologiilor viitorului. Desigur, atât timp cât se desfășoară pe un teren echitabil, concurența
este sănătoasă, stimulând fiecare țară în realizarea de progrese. Problema este însă că această
concurență este distorsionată de China în mai multe moduri, după cum susține Casa Albă.
Astfel, firmele chineze care operează în spatele barierelor de protecție obțin adesea resurse
suplimentare pentru a -și valorifica inovațiile în lume. Planul de dezvoltare industrială a
Chinei, Made in China 2025 , stabilește obiective pentru realizarea autosuficienței în industrii –
cheie, iar unele dintre instrumentele menite a atinge aceste obiective vor încălca în mod cert
regulile pieței. Subvențiile directe acordate inovatorilor și întreprinderilor de stat înclină de
asemenea terenul de joc în favoarea companiilor chineze din domeniul tehnologiilor de vârf.
Totodată, slaba protecție a drepturilor de proprietate intelectuală în China, în special în cazul
compa niilor străine, pune în pericol tehnologiile americane. În fine, după cum sugerează unele
rapoarte recente, China încă permite furtul cibernetic al secretelor comerciale (Dollar și Petri,
2018).

Caseta 2: Proiectul Made in China 2025

Proiectul Made i n China 2025 identifică 10 domenii industriale în care China, cea de -a doua cea mai
mare economie din lume, dorește să devină competitivă la nivel global până în 2025 și dominantă la nivel
global în cursul acestui secol. Industriile vizate sunt: robotică, vehicule propulsate de noi energii,
biotehnologie, industria aerospațială, transport maritim de vârf, echipament feroviar avansat, echipament
electric, materiale noi (cum ar fi cele utilizate pentru ecrane și celule solare), tehnologia informației de ultim ă
generație și software (inclusiv circuite integrate și dispozitive de telecomunicații), precum și mașini agricole.
Există, de asemenea, o strategie de dezvoltare separată pentru inteligență artificială, publicată în 2017, China
dorind să devină principalu l centru de inovare pentru inteligență artificială din lume până în 2030.
Proiectul chinez se bazează pe raționamentul că, p e măsură ce economia țării se îndepărtează de industriile
intensive în forță de muncă – cum ar fi industria de confecții și de încă lțăminte –, trecerea sa la industrii de
prelucrare cu tehnologie mai înaltă constituie o componentă esențială a dezvoltării sale. Costurile cu forța de
muncă cresc pe măsură ce populația în curs de îmbătrânire rapidă determină scăderea forței de muncă,
subminând competitivitatea în industriile de confecții și de încălțăminte, care au susținut creșterea acesteia.
Pentru a prospera, China trebuie să aibă în vedere mutarea spre industriile care sunt dominate în present de
economiile dezvoltate.

Sursa: Bloombe rg (2018b).

Expertul în sinologie David Dollar, de la Brookings Institution , consideră că, în multe
privințe, semințele războiului comercial actual au fost semănate în timpul crizei financiare
globale. În opinia acestuia, criza a avut un impact de dura tă, accelerând procesul de

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
16
recuperare de către China a decalajului față de SUA, subminând puterea fiscală a Statelor
Unite și încetinind reforma economică a Chinei, ca și deschiderea acesteia (Dollar, 2018a).
Înainte de criza financiară, China a înregistr at ritmuri rapide de creștere economică.
Sub multe aspecte, anii care au urmat imediat după aderarea Chinei la OMC (2001) pot fi
considerați drept vârsta de aur a creșterii economice chineze. Exporturile au sporit cu peste
20% pe an, iar creșterea PIB a at ins 14% în 2007. Dar în acea perioadă, China era încă un
jucător modest în economia mondială: PIB al SUA (exprimat în dolari curenți) era cu 400%
mai mare decât PIB al Chinei în 2006. Deși era de așteptat ca o Chină în plin proces de
reformare să ajungă di n urmă treptat Statele Unite, criza financiară globală a accelerat
foarte mult acest proces. Cu ajutorul stimulentelor masive, economia Chinei a revenit rapid la
ritmurile de creștere cu două cifre. SUA, în schimb, s -au împotmolit într -o creștere economică
lentă timp de un deceniu. Sistemul financiar din SUA a constituit epicentrul crizei și există o
bogată literatură care confirmă că revenirea economiilor în urma crizelor financiare este un
proces dificil și de lungă durată. Dacă în 2006 PIB al Chinei (exp rimat în dolari curenți) a fost
de 2.800 miliarde de dolari, până în 2017 acesta a sporit la 12.200 miliarde de dolari (de peste
patru ori). În 2017, PIB al SUA a fost doar cu 58% mai mare decât cel al Chinei, iar potrivit
proiecțiilor FMI, economia Chinei ar urma să depășească dimensiunea economiei SUA în
aproximativ 10 ani (Dollar, 2018a). Pe măsura consolidării rapide a poziției Chinei în
economia mondială, a crescut și capacitatea acesteia de a se afirma ca o putere navală în
Marea Chinei de Sud sau de a finanța proiecte de infrastructură în întreaga lume în dezvoltare,
prin inițiativa Centura și drumul11. Și, odată ce s -au conturat tot mai clar tendințele ce indicau
ascensiunea Chinei și declinul relativ al Statelor Unite, s -a accentuat, în mod firesc, ș i
anxietatea acestora din urmă privind creșterea Chinei.
Este lesne de observat de ce SUA sunt îngrijorate de amenințarea din partea
competiției Chinei în industriile în care acestea dețin încă un avantaj competitiv. Potrivit
Băncii Asiatice de Dezvoltare (ADB), China a pus capăt dominației japoneze în materie de
exporturi de înaltă tehnologie în 2014, revenindu -i 44% din exporturile de bunuri de înaltă
tehnologie din acel an, cum ar fi instrumentele medicale, echipamentele de aeronave și de
telecomunicați i, comparativ cu o pondere de numai 9,4% deținută în 2000. China se dezvoltă
rapid și se impune ca o forță redutabilă în numeroase zone, precum energia regenerabilă și
mașinile electrice, și se apropie tot mai mult de producția în masă a propriilor avioane de linie
(Bloomberg, 2018b). În opinia lui David Loevinger, un fost specialist în problematica chineză
din cadrul Trezoreriei SUA și actualmente analist la TCW Group Inc. din Los Angeles (un
important manager de fonduri de investiții), creșterea tensiunil or comerciale dintre cele două
țări reflectă faptul că China devine tot mai puțin complementară, și tot mai direct competitivă

11 După lansarea sa în 2013, inițiativa Centura și drumul ( Belt a nd Road Initiative – BRI) s -a transformat într -un
proiect global important, cu implicații profunde pentru sistemul financiar internațional, pentru modelul creșterii
economice a Chinei și pentru guvernanța Chinei, ca și a țărilor de -a lungul Centurii (Zhiqi n, Huchet și Xinsong,
2018) . Pe de altă parte, proiectele de infrastructură implementate în întreaga lume în contextul acestei inițiative
au generat acuzații de mită din partea unor oficiali locali, China fiind acuzată că ar reprezenta, de fapt, un nou tip
de putere neocolonială, care atrage alte națiuni în dezvoltare în cicluri de datorii.

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
17
în raport cu SUA, iar Made in China 2025 face parte din efortul Chinei de a ajunge din urmă
Statele Unite în unele industrii ( Bloomberg, 2018b).
Potrivit analiștilor de la Stratfor (2018a), prestigioasa companie americană de
informații și analize geopolitice, Imperiul Mijlociu – după cum mai este cunoscut China – „își
extinde tentaculele”. Pe măsură ce încearcă să -și promoveze im perativele naționale și
inițiativele orientate spre tehnologie, China a devenit mai agresivă, ceea ce se traduce printr -o
luptă crâncenă pentru putere între China și Statele Unite într -o serie de domenii. Cei doi
giganți mondiali se confruntă în domeniul s ecurității naționale, al comerțului și, desigur, al
spionajului. Și întrucât lupta se desfășoară pe o scenă globală, este firesc ca această luptă să
implice numeroși alți actori.
În vederea abordării problemelor comerciale multiple care înveninează relați ile dintre
SUA și Beijing, tot mai multe voci din Washington solicită ca SUA să se retragă din relațiile
lor tradiționale cu China. Cu alte cuvinte, să se „dezangajeze ”, chiar cu prețul unui conflict
comercial. Dar, așa cum s -a arătat deja, obiectivele urm ărite de Casa Albă în conflictul
comercial declanșat cu China nu par a fi riguros definite, motiv pentru care solicitările
formulate de SUA la adresa Chinei se schimbă în permanență. După cum notează sinologul
David Dollar de la Brookings Institution , ofic ialitățile din China par a fi nedumerite în
legătură cu ceea ce vor de fapt SUA, întrucât au rămas cu impresia că, în cadrul discuțiilor
bilaterale desfășurate în lunile mai -iunie 2018 la Beijing și la Washington, negociatorii celor
două părți ar fi ajuns de două ori pe punctul de a conveni un acord, însă SUA s -ar fi retras de
la masa negocierilor în mod inexplicabil (Dollar, 2018b). De fapt, încă din acea perioadă
devenise clar faptul că partea chineză era pregătită să ofere SUA anumite concesii, de care
însă administrația Trump nu părea a fi mulțumită, și anume: (1) să fie de acord cu
achiziționarea unor mari cantități de produse agricole și energie (ceea ce ar fi adus unele
corecții balanței comerciale bilaterale, fără însă a constitui o schimbare a polit icii economice a
Chinei); (2) să se angajeze în deschiderea unor segmente importante ale pieței interne
concurenței străine, precum automobilele și serviciile financiare; și (3) să fie de acord cu
unele măsuri menite a îmbunătăți protecția drepturilor de p roprietate intelectuală și a evita
transferul forțat de tehnologie.
O critică și mai aspră formulează Robert Z. Lawrence, expert la Peterson Institute for
International Economics din Washington, care îi reproșează Casei Albe că își schimbă
continuu rațion amentele și creează, implicit, confuzii ( Lawrence, 2018). În opinia sa: „Ca preț
pentru eliminarea taxelor vamale impuse produselor chineze, administrația Trump a emis un
set atotcuprinzător de solicitări, care sunt atât de vagi, de extinse și de confuze, încât este
puțin probabil ca Beijingul să le poată satisface vreodată.” Și, în continuare, acesta
explicitează: „La început, părea că un acord de reducere a excedentului comercial al Chinei cu
SUA ar fi suficient pentru a satisface administrația Trump. Dar acum, SUA se așteaptă ca
partea chineză să îndeplinească nu doar cerințele legitime de a consolida protecția proprietății
intelectuale și de a înceta presiunile exercitate asupra firmelor americane în materie de
transfer de tehnologie, ci să renunțe și la politicile sale industriale, cunoscute sub denumirea
de Made in China 2025 , care reprezintă nucleul strategiei sale de dezvoltare.”

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
18
4.2 Preocupările de „dezangajare” a SUA față de China

Constituie o realitate că angajarea intensă a SUA în relațiile cu China – opțiune care a
stat la baza politicii externe a SUA după vizita președintelui Richard Nixon în China din 1972
și care presupunea un dialog consistent și semnificativ în domenii de interes reciproc – este
supusă în ultimul timp unui atac vehement de către numeroși critici ai politicii externe a
Statelor Unite, care încearcă să genereze o „dezangajare” a celor două țări din relația lor
tradițională de colaborare din ultimele decenii și să „decupleze” cele două economii. Puterea
crescândă a Chinei, per cepția că ridică provocări la adresa leadershipului SUA în plan global,
mercantilismul economic al Chinei, precum și alte acțiuni ale acesteia, inclusiv de natură
militară, privite ca amenințări la adresa SUA, au determinat un număr de politicieni și anali ști
americani să considere că atitudinea tradițională de angajare a SUA față de China nu ar mai
servi intereselor americane, în contextul în care lumea se îndreaptă către o perioadă de
rivalitate intensă a marilor puteri (Bader, 2018).
Odată cu preluarea mandatului de președinte de către Donald Trump și schimbările
intervenite în orientările de politică externă ale SUA, preocupările de resetare a relațiilor
sino-americane s -au amplificat notabil, politica promovată de administrația Trump în raport
cu China reprezentând de departe cea mai radicală poziție americană din ultimele decenii. De
altfel, tema centrală a Strategiei de securitate națională a președintelui Trump, publicată în
decembrie 2017, este teza potrivit căreia, în „noua eră a competiției marilo r puteri” cea mai
urgentă provocare cu care se confruntă SUA este competiția geopolitică cu China și Rusia , în
condițiile în care se prezumă că cele două țări contestă puterea SUA sub aspect politic,
economic și militar și încearcă să schimbe ordinea inter națională în favoarea lor. În
conformitate cu noua strategie de securitate națională a SUA, competiția și rivalitățile care se
manifestă la nivel global fac necesară regândirea politicii americane din ultimele două
decenii, care a fost bazată pe presupuner ea că angajarea cu rivalii și includerea lor în
instituțiile internaționale și în comerțul global i -ar transforma pe aceștia în actori benigni și
parteneri de încredere – premisă care s -a dovedit a fi, în cea mai mare parte, greșită (The
White House, 2017) . Ca atare, președintele Trump a anunțat adoptarea unei noi abordări în
raport cu China, prin care se urmărește promovarea unor relații „bazate pe corectitudine,
reciprocitate și respect pentru suveranitate.”
În confruntarea sa cu China, președintele Trum p se bucură de sprijinul unei comunități
politice îngrijorate deopotrivă de agresivitatea militară a Chinei și de disponibilitatea acesteia
de a încălca normele globale în numeroase domenii, începând cu comerțul și investițiile
internaționale și până la dr epturile de proprietate intelectuală (Dollar și Petri, 2018). În
susținerea opțiunii retragerii SUA din relațiile lor tradiționale cu China, se argumentează că
nu va fi posibilă asigurarea unei concurențe loiale între cele două țări, iar în viitor ele se v or
afla cu siguranță în conflict (Caseta 3).

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
19

Caseta 3: Rivalitatea dintre SUA și China

În cercurile politice din Washington este larg împărtășită teoria denumită Capcana lui Tucidide –
propusă de Graham Allison, politolog american, profesor la Harvard și renumit expert în securitate și apărare
națională –, considerată a fi aplicabilă rivalității dintre SUA și China.
În cartea sa „Destinat războiului: pot să evite America și China capcana lui Tucidide?” (”Destined
for War: Can America and China Escap e Thucydides’s Trap?”, publicată în 2017, Graham Allison
postulează că războiul dintre o putere în ascensiune și o putere dominantă este inevitabil, inspirându -se din
„Istoria războiului peloponezian” al istoricului grec Tucidide, care consideră că „ascens iunea Atenei și
teama pe care aceasta a inspirat -o Spartei au făcut ca războiul să fie inevitabil.”
Cei doi factori -cheie presupuși a declanșa un potențial război sunt: pe de o parte, conștientizarea de
către puterea ascendentă (în cazul de față, China) a importanței sale și pretenția ei crescândă de a se exprima
și exercita mai multă influență; iar, pe de altă parte, teama, nesiguranța și determinarea de a -și apăra statu –
quo-ul în cazul puterii dominante (SUA).

Sursa: https://www.quora.com/What -is-Thuc ydides%E2%80%99s -Trap.

Pe de altă parte, sunt numeroase și vocile – deopotrivă ale oamenilor politici și ale
analiștilor americani – care dezavuează alternativa „dezangajării”, considerând -o nepotrivită.
Astfel, unii experți atrag atenția asupra faptului că angajamentul SUA față de China nu a fost
niciodată asumat ca o favoare acordată Chinei, ci pentru că s -a considerat a fi în interesul
SUA. Or, este foarte probabil ca abandonarea acestei atitudini să exacerbeze ostilitatea dintre
SUA și China, să convi ngă deopotrivă liderii și cetățenii chinezi că este necesară o poziție mai
dușmănoasă vizavi de SUA, avantajând astfel celelalte țări care operează în China și care nu
vor urma calea americană a „dezangajării” (Bader, 2018). Pe această linie de gândire, se
consideră că menținerea angajării intense nu ar împiedica în niciun fel operarea de modificări
în politica Statelor Unite, menite a răspunde provocărilor generate de China în domeniile
economic, digital, academic și de securitate. Alți experți argumenteaz ă că o retragere a SUA
din relațiile lor tradiționale cu China ar fi chiar periculoasă: în primul rând, pentru că SUA nu
vor fi urmate de aliații lor în cazul în care vor adopta o politică de tipul Războiului Rece în
încercarea de a elimina China; iar, în al doilea rând, o Chină izolată va avea stimulente chiar
mai puternice să adopte practici neloiale pentru a atinge supremația economică și tehnologică.
Ca atare, se consideră că este de preferat gestionarea concurenței decât presupunerea că
aceasta se îndr eaptă spre confruntare (Dollar și Petri, 2018).
Analiștii de la Foreign Affairs atrag atenția asupra faptului că deși a dministrația
Trump este îndreptățită să fie îngrijorată din cauza competiției tehnologice cu China, strategia
decuplării sectorului tehno logic al SUA de echivalentul său chinez, pentru a prezerva
supremația tehnologică a Statelor Unite, este greșită ( Laskai și Sacks, 2018) . În opinia
acestora, deși se vorbește de un nou „război rece tehnologic”, Statele Unite și China sunt mult
mai integrat e decât apreciază administrația. În calitatea lor de cele două economii de vârf în
materie de tehnologie, ele formează un ecosistem de inovare care necesită cooperare în ceea
ce privește cercetarea, lanțurile de aprovizionare, talentele și investițiile în cele mai noi
tehnologii. Orice încercare de a separa cele două sectoare tehnologice prin forță s -ar dovedi
contraproductivă în cel mai bun caz și devastatoare în cel mai rău caz. Această relație
simultan competitivă și interdependentă ar impune o strategie complet diferită – una care

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
20
exploatează beneficiile colaborării, consolidând în același timp capacitatea competitivă a
Statelor Unite.
Și, nu în ultimul rând, criticii politicii promovate de Casa Albă vizavi de China
avertizează că solicitările de „dezang ajare” sunt premature și periculoase, iar pașii prealabili
ar trebui să includă găsirea de către SUA a unor strategii mai bune pentru relațiile cu China.
Se argumentează că politica SUA are nevoie de obiective mai clar definite, de o abordare mai
realistă și de tactici mai bune pentru a -și atinge obiectivele. Actuala strategie de escaladare a
taxelor vamale reciproce se dovedește a fi ineficientă, putând provoca daune durabile celor
două economii, ca și relației geopolitice critice dintre SUA și China (Doll ar și Petri, 2018).
Păreri similare exprimă și analiștii de la Bloomberg, citate de The Washington Post (2018b):
„Până când Statele Unite ale Americii nu vor stabili care sunt obiectivele lor pe termen lung și
până când nu vor elabora un set cuprinzător de politici pentru realizarea acelor obiective, este
puțin probabil să câștige lupta pentru care par să fi optat.”

4.3 Adevăratele mize ale războiului comercial al președintelui Trump

Deși potrivit declarațiilor sale, președintele Trump a impus taxe vama le asupra unor
produse chineze importate în valoare de sute de miliarde de dolari pentru a presa Beijingul să
schimbe anumite politici pe care el personal și administrația sa le consideră a dăuna Statelor
Unite, numeroși experți și membri ai comunității de afaceri americane sunt tot mai îngrijorați
că taxele vamale fac parte, de fapt, dintr -o strategie politică și diplomatică menită a distruge
legăturile dintre cele două economii, cel puțin în anumite sectoare. „Dacă taxele vamale sunt
un mijloc de a ajunge la un final, iar finalul este reforma economiei chineze, atunci trebuie să
le admitem” a declarat Craig Allen, președintele Consiliului de afaceri SUA -China cu prilejul
unei reuniuni recente. „Dar dacă taxele vamale reprezintă finalul în sine și se doreșt e o
decuplare a economiei chineze, atunci trebuie cântărite foarte serios lucrurile, întrucât
implicațiile sunt profunde” (Politico, 2018h).
Constituie o realitate că taxele vamale de penalizare impuse de președintele Trump
până în prezent au vizat prepon derant produse chineze de înaltă tehnologie, pentra a exercita
presiuni economice asupra programului Made in China 2025 promovat de Beijing – inițiativa
guvernului chinez de a transforma țara într -un centru de prelucrare industrială avansată, în
domenii pr ecum biotehnologia, inteligența artificială și autovehiculele autonome și de a -i
asigura o poziție dominantă în contextul celei de -a Patra Revoluții Industriale.12
În opinia mai multor experți americani, dar și a unor actuali și foști oficiali ai
administr ației Trump, scopul războiului comercial declanșat de Casa Albă împotriva Chinei ar
fi acela de a exercita presiuni atât de puternice asupra acesteia – și în special asupra
economiei sale – încât să cedeze în cele din urmă și să decidă să joace, odată pent ru
totdeauna, după regulile dorite de SUA.

12 De menționat că încă înainte de declanșarea negocierilor comerciale dintre SUA și UE la Beijing în mai 2018,
China a declarat că nu va accepta condițiile impuse SUA pe ntru începerea negocierilor, inclusiv condiția de a
renunța la planul său Made in China 2025 (Bloomberg, 2018b).

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
21
Potrivit unor surse familiarizate cu strategia economică promovată de administrația
Trump în raport cu China, Casa Albă ar urmări două obiective majore în contextul războiului
cu China, și anume (Vox, 2018):
(1) primul obiectiv ar fi eliminarea Chinei din centrul lanțurilor globale de producție/
aprovizionare. Un exemplu relevant pentru ilustrarea importanței Beijingului din această
perspectivă ne oferă compania americană Apple, care numără în jur de 27 de furnizo ri din
China, în principal în sectorul componentelor electrice. Or, impunerea de taxe vamale
produselor chineze, dintre care multe reprezintă inputuri esențiale pentru fabricarea unor
produse mai complexe, cum ar fi automobilele, ar putea determina producă torii americani să
achiziționze aceste componente din alte surse, ceea ce – în opinia Casei Albe – ar afecta serios
economia Chinei;
(2) al doilea obiectiv ar fi acela de a determina corporațiile multinaționale să fie
circumspecte în ceea ce privește des fășurarea afacerilor lor în China. Dacă companii mari,
precum Samsung din Coreea de Sud sau Google din SUA, ar decide că ar fi prea costisitor,
sau prea periculos, să opereze în China, optând în schimb pentru construirea de fabrici în alte
locații, o aseme nea decizie ar afecta, la rândul său, economia Chinei. De altfel, președintele
Trump manifestă și un interes personal față de acest al doilea obiectiv, reproșând frecvent
companiilor americane pe Twitter că dețin unități de producție în China și încercând totodată
să le convingă să fabrice acele produse în SUA.
Dintr -o asemenea perspectivă, s -ar părea că administrația Trump încearcă să slăbească
în mod deliberat puterea economică a Chinei, chiar cu riscul destabilizării economiei
mondiale (Vox, 2018). În c azul în care aceste planuri ar avea câștig de cauză, o încetinire
masivă – sau, mai rău, o inversare – a evoluției economiei Chinei ar putea conduce chiar la o
criză financiară globală, întrucât efectele încetinirii creșterii economice a celei de -a doua ma ri
economii a lumii ar lovi, practic, fiecare piață din fiecare regiune, generând pierderi de multe
miliarde de dolari la nivelul întregii lumi.
Totuși, atunci când sunt presați, oficialii de rang înalt ai administrației Trump neagă
vehement că taxele vam ale ar fi menite să zdrobească economia Chinei și insistă că SUA nu
ar avea interesul de a lovi economia chineză, ci doar de a asigura că această țară respectă
regulile comerciale, iar pe măsură ce economia sa se dezvoltă, este la fel de deschisă față de
participarea companiilor americane, cum a fost piața americană pentru China (Vox, 2018).
Cert este că tot mai mulți analiști se îndoiesc că administrația americană ar fi
interesată cu adevărat de un rezultat negociat cu China, opinând că președintele Trump
dorește mai curând să creeze un nou status quo pentru comerțul dintre cele două mari
economii ale lumii, caracterizat prin taxe vamale mai ridicate. Astfel, în opinia lui Robert Z.
Lawrence, expert la Peterson Institute for International Economics din Was hington: „…O
concluzie este cât se poate de evidentă: războiul comercial nepotrivit al președintelui Trump
nu este destinat realizării unui comerț echitabil prin negociere sau schimbării
comportamentului Chinei….Scopul este mai degrabă ridicarea de bariere rigide în calea
comerțului care să rămână în vigoare pentru mulți ani și care să blocheze, sau să
restricționeze, toate importurile din China și să descurajeze firmele americane să recurgă la
externalizarea operațiunilor lor pe teritoriul chinez” (Lawrenc e, 2018). Analiștii de la Foreign

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
22
Affairs opinează, la rândul lor, că scopul final al strategiei administrației Trump vizând China
nu este realizarea unui acord comercial, ci mai curând decuplarea sectorului tehnologic al
SUA de echivalentul său chinez, în vederea prezervării supremației tehnologice a Statelor
Unite ( Laskai și Sacks, 2018) .
Și, de fapt, tot mai numeroși observatori se întreabă dacă nu cumva obiectivul real al
războiului comercial declanșat de SUA împotriva Chinei este distrugerea acesteia. În timp ce
din partea bazinului de votanți ai președintelui Trump pare a exista o susținere pentru o
abordare mai aspră față de China, rămâne o întrebare deschisă dacă publicul american este
dispus să susțină o politică de rivalitate fățișă. Rezultatele an chetelor pivind atitudinea
americanilor față de China în decursul unei îndelungate perioade de timp nu au dezvăluit
existența unui entuziasm pentru o astfel de abordare (Hass, 2018).

5. Perspectivele războiului comercial SUA -China

5.1 Amplificarea atacu rilor SUA împotriva Chinei

Președintele Trump a ținut să precizeze de nenumărate ori că un război tarifar cu
China poate fi lesne câștigat, făcând referire la faptul că exporturile de bunuri ale Chinei sunt
de aproximativ patru ori mai mari decât exportur ile SUA destinate Chinei și, pe cale de
consecință, SUA pot prejudicia exportatorii chinezi într -o măsură mult mai mare decât
viceversa. Un alt argument frecvent invocat în acest context este acela că economia chineză
este mult mai dependentă de exporturi comparativ cu economia americană. Analiștii
avertizează însă că asimetria este iluzorie, fiindcă tensiunile comerciale au început deja să se
răsfrângă asupra unor zone noi, cu consecințe pentru ambele țări, cum ar fi relațiile din
interiorul Peninsulei Cor eene sau cele dintre armatele chineză și americană din Pacificul de
Vest, unde daunele potențiale ar putea fi chiar mai mari (Dollar și Petri, 2018).
Președintele Trump și ceilalți oficiali de rang înalt din administrația americană care îl
susțin în războ iul comercial împotriva Chinei sunt încrezători că dețin superioritatea în acest
conflict, inclusiv în virtutea faptului că au de partea lor puternica economie a SUA, iar
politicienii din ambele tabere – republicană și democrată – sprijină obiectivul strat egic al
împiedicării creșterii Chinei și al prezervării dominației SUA în plan global (Orchard, 2018).
Și, nu în ultimul rând, optimismul lor este alimentat de faptul că războiul încă nu și -a devoalat
laturile negative care să antreneze costuri politice.
În aceste condiții, în loc să -și propună să atenueze tensiunile, președintele Trump a
optat în septembrie 2018 pentru escaladarea acestora, considerând războiul comercial cu
China drept o strategie politică câștigătoare pe plan intern, inclusiv din perspe ctiva alegerilor
intermediare din 6 noiembrie 2018 și a realegerii sale ca președinte în 2020.
Mai mult decât atât, după ce administrația Trump a aprobat vânzări de arme
Taiwanului în valoare de 330 milioane de dolari în luna septembrie 2018, iritând astf el China
(The Washington Post, 2018b), în cursul lunilor octombrie -noiembrie 2018 președintele
Trump și înalții demnitari americani s -au angajat într -o ofensivă retorică fără precedent
împotriva Beijingului, provocându -l de-a dreptul. Astfel, într -un discu rs din 4 octombrie 2018

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
23
ținut la Institutul Hudson (un important centru de cercetare și think tank din Washington),
vicepreședintele Mike Pence s -a lansat într -un amplu rechizitoriu privind metodele din spatele
transformării rapide a Chinei într -o putere e conomică majoră, acuzând Beijingul că a
subminat interesele SUA în întreaga lume (The White House, 2018). El a atacat China pentru
presupusele sale încercări de hacking și spionaj în Statele Unite, pentru furtul de secrete
tehnologice din SUA, pentru pract icile sale comerciale considerate neloiale, precum și pentru
diplomația sa agresivă în străinătate și represiunea împotriva drepturilor minorităților etnice și
religioase pe plan intern (vizată fiind represiunea musulmanilor din Uighur, din regiunea
vestic ă Xinjiang). Dar, așa cum au subliniat analiștii de la The Washington Post (2018b):
„Semnificația reală a discursului vicepreședintelui Pence este aceea că este o confirmare a
intenției SUA de a înfrunta agresiunea economică și strategică a Chinei, de a se opune
represiunilor sale interne și de a constrânge guvernul chinez să -și schimbe comportamentul pe
ambele fronturi.” Acest discurs i -a determinat pe analiștii de la Brookings Institution să
considere că atitudinea vicepreședintelui american echivalează c u o cerere de dezangajare
totală a SUA față de China (Dollar și Petri, 2018).
Într-adevăr, vicepreședintele Pence nu a căutat să reducă tensiunile, ci mai degrabă a
transmis un mesaj belicos privind decizia SUA de a nu slăbi presiunile asupra Beijingului a tât
timp cât acesta nu va accepta relația bilaterală așa cum și -o imaginează Washingtonul. Cu alte
cuvinte, Washingtonul a dorit să transmită că se simte confortabil cu tensiunile bilaterale
ridicate, iar dacă Beijingul nu se simte la fel de bine, atunci m ingea se află în curtea sa pentru
a veni cu soluții la problemele existente. Unii analiștii americani au interpretat discursul lui
Pence ca o validare a determinării administrației Trump de a înăbuși creșterea Chinei și de a
stresa sistemul ei de guvernare și, nu în ultimul rând, drept o confirmare a faptului că orice
concesie sau compromis din partea Chinei ar atrage după sine doar presiuni suplimentare din
partea SUA (Hass, 2018).
În ceea ce privește poziționarea Chinei în acest război comercial, în cercu rile
analiștilor americani este larg împărtășită părerea că partea chineză nu prea are mai mult de
oferit comparativ cu ceea ce a oferit deja Statelor Unite, respectiv, majorarea importurilor sale
din SUA și liberalizarea accesului companiilor americane pe anumite segmente ale pieței sale.
În acest sens, se argumentează că în mod evident Beijingul nu poate răspunde anumitor
cerințe ale SUA, cum ar fi schimbările structurale și reformele pieței. Acceptând aceste
cerințe americane, ar însemna să abandoneze mo delele sale industriale și de dezvoltare, ca și
obiectivele sale – susținute de stat – de a urca pe scara valorii adăugate în industria
prelucrătoare și de a concura în industriile de înaltă tehnologie. Or, în opinia oficialilor
chinezi, aceste probleme re prezintă nu mai puțin decât 40% din solicitările SUA (Orchard,
2018).
Revenind la negocierile dintre SUA și China în contextul războiului lor comercial,
trebuie subliniat că după eșuarea acestor negocieri în vara anului 2018, SUA au refuzat să reia
negoci erile cu Beijingul înainte ca acesta să -i prezinte o propunere formală vizând modul în
care intenționează să abordeze plângerile americane (Politico, 2018i). Oficialii americani au
înaintat omologilor lor chinezi o listă cu aproximativ 142 de probleme spre a fi soluționate de
către Beijing, dar China a răspuns abia pe 11 noiembrie 2018 solicitării administrației Trump

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
24
de a începe negocierile comerciale, formulate cu luni în urmă (CNBC, 2018b) . China nu a
specificat însă Statelor Unite care dintre cele 142 d e probleme pot fi rezolvate. În schimb,
oficialii chinezi au subliniat că circa 30 -40% din problemele de pe listă ar putea fi rezolvate
pe termen scurt și alte 30 -40% din probleme ar putea fi soluționate pe termen mediu sau lung.
Dar, restul de 20 -30% este exclus să se poată constitui în obiect al negocierilor (Politico,
2018i).
În pofida retoricii agresive și a atacurilor agresive ale SUA la adresa Chinei pe tot
parcursul perioadei octombrie -noiembrie 2018, pe măsura apropierii summitului anual al G20
din 30 noiembrie – 1 decembrie 2018, de la Buenos Aires (Argentina), între SUA și China au
avut loc, în mare secret, tratative la nivel înalt, menite a înlesni reluarea negocierilor în baza
unei înțelegeri preconizate a fi convenite între președintele america n Trump și președintele
chinez Xi Jinping cu prilejul întâlnirii lor la acest summit.13

5.2 Semnificația armistițiului de la Buenos Aires

Cu prilejul întâlnirii președintelui Donald Trump cu președintele chinez Xi Jinping la
un dejun de lucru în marja s ummitului G20, desfășurat la Buenos Aires (Argentina) în
perioada 30 noiembrie -1 decembrie 2018, președintele american a făcut un prim pas înapoi în
contextul războiului său comercial împotriva Chinei, declanșat la începutul nului 2018.
După încheierea întrevederii celor doi președinți, cotidianul The Washington Post
anunța că președintele Trump a fost de acord să renunțe la planul său de majorare, începând
de la 1 ianuarie 2019, a taxelor vamale la importurile unor produse chinezești în valoare de
200 m iliarde de dolari, în schimbul achiziționării de către China a unor cantități sporite – dar
nespecificate – de produse agricole, energetice și bunuri industriale (The Washington Post,
2018c). Potrivit sursei citate, președinții Trump și Xi Jinping au abord at câteva dintre cele mai
iritante probleme în relația lor bilaterală, convenind să înceapă „de îndată” discuțiile
privitoare la politicile industriale ale Chinei, incluzând transferul forțat de tehnologie
americană, furtul de secrete comerciale și bariere le comerciale netarifare cu care se confruntă
companiile americane pe piața chineză.
Întâlnirea celor doi președinți cu prilejul summitului G20 a fost așteptată cu cel mai
mare interes de comunitatea internațională, în speranța că aceasta va conduce la un
deznodământ de natură să calmeze tensiunile comerciale dintre SUA și China, după ce luni
întregi Washingtonul și Beijingul s -au aflat blocați într -un război comercial tot mai
înverșunat, în contextul căruia SUA au impus taxe vamale unor importuri din China în
valoare de 250 miliarde de dolari, iar China a reacționat prin aplicarea de măsuri de retorsiune
sub formă de taxe vamale, în valoare de circa 110 miliarde de dolari. În aceste circumstanțe,
în lunile premergătoare mult -așteptatei întâlniri dintre preș edintele Donald Trump și
președintele Xi Jinping nu au lipsit temerile că aceasta ar putea să nu aibă loc, sau să eșueze,

13 Președinții Trump și Xi Jinping s-au întâlnit prima oară în aprilie 2017 la reședința președintelui Trump de la
Mar-a-Lago (Florida), iar apo i la Beijing în noiembrie 2017. După ce negocierile purtate de subalternii lor s -au
împotmolit în vara anului 2018, președintele Trump a telefonat în noiembrie 2018 președintelui chinez Xi
Jinping pentru a redeschide dialogul, potrivit cotidianului The Was hington Post .

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
25
mai ales că reuniunea APEC din Papua Noua Guinee care a precedat summitul G20 a fost
scena unor confruntări dure între Washington și B eijing.
În pofida tuturor temerilor și incertitudinilor, întâlnirea președinților Trump și Xi
Jinping a avut totuși loc la 1 decembrie 2018 și a avut drept rezultat realizarea unei
înțelegeri , care deși este parțială și doar temporară, permite reluarea ne gocierilor dintre SUA
și China în vederea soluționării disputei lor comerciale, dispută care în ultimele luni a
escaladat în mod periculos, afectând economia globală, descurajând investitorii și îngrijorând
chiar și pe unii dintre susținătorii republicani ai președintelui Trump.

5.2.1 Un armistițiu temporar, limitat și fragil

Necesitatea politică a realizării unui armistițiu s -a acutizat pe măsură ce ambele țări au
început să fie confruntate cu semnele slăbirii creșterii lor economice. Încetinirea creșter ii
economiei chineze, împovărate de datorii, pare a fi mult mai pronunțată decât cea anticipată
de experți, iar în economia SUA și -au făcut apariția zone de slăbiciune, pe măsură ce efectele
reducerilor fiscale și ale creșterii cheltuielilor aplicate de ad ministrația Trump au început să se
estompeze. În același timp, războiul comercial a început să afecteze atât pe fermierii
americani, cât și pe unii producători industriali, iar pe piața de valori a SUA au fost anihilate
aproape în întregime câștigurile înr egistrate în 2018, pe fondul tensiunilor comerciale și
economice (The New York Times, 2018).
Desigur, armistițiul temporar convenit de președintele Trump și președintele chinez Xi
Jinping în timpul dineului lor de lucru de la Buenos Aires nu reușește să r ezolve divergențele
profunde dintre cele două națiuni, fiind mai curând un acord politic decât unul de substanță.
Înțelegerea celor doi președinți de a întrerupe în mod efectiv războiul lor comercial și de a
întreprinde eforturi în direcția convenirii unui acord mai cuprinzător urmărește, înainte de
toate, să asigure un spațiu de manevră politică celor doi lideri, după ce escaladarea
conflictului lor a început să genereze daune economice pe ambele maluri ale Pacificului.
Drumul dificil către realizarea unu i acord comercial mai cuprinzător poate fi întrezărit
analizând diferențele care există între documentele oficiale emise de SUA și, respectiv, de
China, la scurt timp după întâlnirea dintre Donald Trump și Xi Jinping. Aceste diferențe au
fost de natură să genereze o serie de confuzii vizând conținutul real al discuțiilor dintre cei doi
președinți , derutând nu doar piețele, ci înseși personalitățile care au participat la dineu și la
negocierea acordului (The Washington Post, 2018d). În esență, cele două docu mente sunt în
dezacord cu chestiunile convenite de președinții Trump și Xi Jinping. Astfel, în timp ce SUA
au subliniat fereastra de 90 de zile pe care au fixat -o pentru negocierile comerciale, China nu
a menționat nimic despre acest aspect. Totodată, Casa Albă, care acuzase China de „furtul” de
tehnologie de la companiile americane, a declarat că președintele Xi Jinping a fost de acord să
„înceapă imediat negocieri în ceea ce privește transferul forțat de tehnologie, protecția
proprietății intelectuale, ba rierele netarifare și furtul cibernetic”. Or declarația oficială a
Chinei a menționat doar că cele două țări „vor colabora pentru a ajunge la un consens asupra
problemelor comerciale”, fără a se referi la problema proprietății intelectuale. În aceste
condi ții, secretarul Trezoreriei SUA, Steven Mnuchin, a ținut să precizeze într -un interviu

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
26
telefonic acordat a doua zi după întrevederea celor doi președinți, că: „Președintele Trump a
fost cât se poate de clar că, dacă acordul este unul real, el este dispus s ă ofere o anumită
perioadă de timp pentru a -l obține în baza unor negocieri ferme. Dar „dacă nu este vorba de
un acord real, președintele va continua să impună taxe vamale” (The New York Times, 2018).
Având în vedere tocmai aceste neclarități care au plan at – și continuă să planeze –
asupra conținutului real al acordului convenit de cei doi președinți la Buenos Aires,
reprezentantul comerțului SUA, Robert Lighthizer, care conduce discuțiile dintre SUA și
China, a ținut să reitereze într -un interviu recent așteptările președintelui Trump de la acordul
cu China. În acest sens, înaltul oficial american a subliniat că intervalul de 90 de zile și,
respectiv, termenul de 1 martie 2019 ca fereastră de negociere este unul cât se poate de ferm
(Politico, 2018j). T otodată, a precizat că administrația americană se așteaptă ca partea chineză
să opereze schimbări structurale care să protejeze tehnologia și proprietatea intelectuală a
SUA, să pună capăt transferului forțat de tehnologie și furtului cibernetic și să asigur e un
acces sporit al companiilor americane pe piața chineză. Iar dacă nu va putea fi realizat un
acord până la data de 1 martie 2019, SUA vor recurge la taxe vamale, și anume vor majora de
la 10% la 25% taxele vamale impuse deja unor produse chineze în val oare de 200 de miliarde
de dolari. Lighthizer a mai precizat că președintele Trump ar putea impune, în mod
suplimentar, taxe vamale pe importuri chineze în valoare de 267 miliarde de dolari,
atenționând că: „Nu este vorba doar de o strategie de a dialoga, ci și de o strategie a taxelor
vamale și de adoptare a unei linii dure.”

5.2.2 Componentele acordului de încetare a focului

În baza armistițiului încheiat de cei doi președinți la Buenos Aires, taxele vamale
impuse de SUA până acum importurilor de produs e chineze, în valoare de 250 miliarde de
dolari, rămân în vigoare, dar este înlăturată – pentru moment – amenințarea președintelui
Trump de a majora la 25% (de la 10%) începând din ianuarie 2019 taxele vamale percepute
asupra unor produse chineze în valoar e de 200 miliarde de dolari, precum și amenințarea sa
privind impunerea de taxe vamale tuturor importurilor din China. Acordul convenit stabilește
termenul de 1 martie 2019 pentru încheierea unui acord comercial, preconizat a fi
intermediat de secretarul T rezoreriei SUA, Steven Mnuchin, și de reprezentantul comerțului
SUA, Robert E. Lighthizer (The New York Times, 2018).
Așadar, în timp ce aplicarea taxelor vamale majorate va fi suspendată până la data de 1
martie 2019, taxele vamale existente, ca și cele puse în aplicare de ambele națiuni ca măsuri
de retorsiune încă de la izbucnirea conflictului comercial vor rămâne în vigoare, scopul
înțelegerii fiind acela de a oferi o nouă șansă negocierilor structurale privind protecția
proprietății intelectuale, furt ul cibernetic, transferul forțat de tehnologie, serviciile și
agricultura.
Potrivit precizărilor secretarului Trezoreriei, Steven Mnuchin, toate taxele vamale
impuse de SUA ar putea fi eliminate pe măsură ce China își îndeplinește angajamentele de a
face schimbările solicitate în perioada de timp determinată. Dar, taxele vamale inițiale de 25%
impuse de președintele Trump în vara anului 2018 unor produse chineze în valoare de 50 de

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
27
miliarde de dolari ar putea fi aplicate o perioadă mai îndelungată, până câ nd devine clar că
Beijingul își va fi ținut promisiunea de a efectua ansamblul modificărilor structurale.
Reamintim faptul că aceste taxe vamale inițiale au avut drept scop protejarea consumatorilor
americani, în contextul țintirii unor importuri chineze c onsiderate de Casa Albă drept o
amenințare la adresa securității naționale, incluzând componente pentru reactoare nucleare,
mecanisme pentru nave spațiale și aeronautice. Dar taxe vamale majorate au fost percepute și
asupra unei mari varietăți de alte prod use, precum echipamente agricole, care figurează
printre prioritățile politicilor industriale ale Chinei, stabilite prin programul Made in China
2025.
Să remarcăm în acest context faptul că, până la întâlnirea celor doi președinți, China a
insistat asupra revocării imediate a tuturor taxelor vamale impuse de SUA ca o condiție
indispensabilă încheierii oricărui acord. După cum a declarat Gao Feng, purtătorul de cuvânt
al Ministerului comerțului din China, cu prilejul unui briefing din 11 octombrie 2018, „Ch ina
a subliniat de mai multe ori că agresiunea și presiunile din partea SUA nu produc efecte în
relația cu China”. Or, conform acordului convenit de cei doi președinți la Buenos Aires,
taxele vamale americane rămân în vigoare, în timp ce China se angajează să reia imediat
achizițiile de produse agricole și energetice americane, fără însă ca valoarea în dolari a
acestora să fie anunțată. Potrivit analiștilor de la The New York Times, disponibilitatea Chinei
de a ajunge la o înțelegere cu SUA în contextul men ținerii în vigoare a numeroaselor taxe
vamale substanțiale sugerează că oficialii de la Beijing, ca de altfel și președintele Trump, s –
au dovedit a fi cu adevărat dornici să încheie un armistițiu (The New York Times, 2018). Și
nu trebuie omise în acest con text nici celelalte semnale pozitive date de președintele chinez Xi
Jinping la Buenos Aires, și anume că poate inversa decizia de interzicere a fuziunii dintre
compania americană Qualcomm și compania chineză NXP Semiconductors, respinsă inițial
de autorită țile chineze din considerente antitrust, și nici disponibilitatea sa de a restricționa
exporturile chineze ilicite de fentanil în SUA (un drog din grupa analgezicelor opioide, care
creează dependență).
Deși vestea privind armistițiul temporar intervenit în războiul comercial dintre SUA și
China este bine -venită, este evident că cele mai dificile probleme din relația bilaterală au fost
transferate viitoarelor sesiuni de negociere, care vor trebui să reușească acolo unde eforturile
precedente au eșuat, și car e vor trebui totodată să se încadreze într -un termen ambițios de 90
de zile. Iar în cazul în care aceste noi eforturi se vor confrunta cu aceleași obstacole ca și în
trecut, președintele Trump a declarat că își va menține planul inițial de majorare de la 1 0% la
25% a taxelor vamale la importurile de produse chineze în valoare de 200 de miliarde de
dolari, începând din 1 ianuarie 2019. În același timp, a amenințat că va extinde taxele vamale
asupra ansamblului importurilor americane din China, ceea ce ar imp lica produse chineze în
valoare de încă 267 miliarde de dolari. Dar, această ultimă amenințare a președintelui Trump
nu a fost menționată în raportul Casei Albe privind discuțiile de la Buenos Aires.

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
28
5.2.3 Ce spun analiștii?

Deși ambii președinți au apreciat negocierile de la Buenos Aires ca fiind de „foarte
mare succes”, specialiștii americani în problematica chineză au exprimat opinii diferite despre
acord, unii, mai puțini la număr, manifestându -și optimismul privind perspectiva continuării
unui dialog cu chinezii, alții, mai sceptici, exprimând temeri că se va repeta și de această dată
istoria deja cunoscută, conform căreia China promite să facă schimbări în politica sa
economică și comercială, fără însă a -și respecta promisiunile.
Cei mai mulți analiști din SUA, ca și cei din alte țări, au dat dovadă de o atitudine mai
curând rezervată, oferind evaluări mai realiste sau chiar critice cu privire la rezultatele
întâlnirii celor doi președinți. Astfel, analiștii afiliați cotidianului The Washington Post – care
se poziționează îndeobște critic față de președintele Trump – consideră că în materie de
comerț discuțiile dintre președintele Trump și președintele chinez Xi Jinping nu au înregistrat
progrese importante, situația fiind aceeași ca și în urmă cu câteva săptămâni. Mai mult decât
atât, aceștia apreciază că armistițiul temporar intervenit în războiul SUA -China nu a făcut
decât să „paseze” problemele dificile în sarcina negocierilor viitoare, existând puține speranțe
ca noile negocieri să conducă la progrese semnificative în privința celor mai spinoase
probleme ale relației dintre cele două țări, inclusiv în privința practicii Chinei de a recurge la
transfer forțat de tehnologie de la companiile americane (The Washington Post, 2018d). Deși
majorita tea analiștilor au reliefat lipsa realizărilor în materie de diplomație comercială, unii au
remarcat totuși progresele înregistrate de cele două părți în unele domenii, precum cooperarea
sino-americană vizând programul nuclear nord -coreean sau restricționa rea exporturilor
chineze ilicite de fentanil, pentru a sprijini lupta SUA împotriva drogurilor.
Comentarii deosebit de critice pe marginea rezultatelor întâlnirii dintre președinții
Trump și Xi Jinping s -au făcut auzite din partea experților revistei fina nciare britanice The
Economist (2018). În opinia acestora, întâlnirea de la Buenos Aires a celor doi președinți „a
produs un armistițiu bazat pe două elemente: un „mercantilism difuz” și „un acord de a vorbi
despre un acord”, făcând astfel aluzie la angaja mentul Chinei de a majora achizițiile sale de
produse agricole, energie și unele bunuri industriale din SUA în schimbul întârzierii punerii în
aplicare de către Casa Albă a planului de escaladare a taxelor vamale în cazul unor produse
chineze în valoare de 200 miliarde de dolari. Întrucât aplicarea acestor taxe majorate este
suspendată doar până la data de 1 martie 2019 și este foarte posibil ca negocierile formale
dintre cele două țări să eșueze, experții menționați apreciază că armistițiul este îngrijorăt or de
fragil.
Examinând detaliile disponibile ale recentului acord intervenit între președinții Trump
și Xi Jinping, analiștii pun în evidență și o serie de alte neajunsuri ale acestui acord.
În primul rând, este vorba de angajamentul Chinei de a majora ac hizițiile de produse
americane într -un cuantum „foarte substanțial, dar neconvenit încă”14, care este presupus a
diminua deficitul comercial bilateral al SUA cu China. Or, solicitarea ca guvernul chinez să

14 Potrivit secretarului Trezoreriei, Steven Mnuchin, oferta chineză depășește 70 de miliarde de dolari – sumă
reprezentând oferta făcută de China în iunie 2018 (înainte de intrarea în vigoare a primei runde de taxe vamale
impuse de SUA unor produse chineze) (Politico, 2018k).

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
29
gestioneze fluxurile de import ale țării este consi derată de analiști a fi cel puțin ciudată în
condițiile în care Casa Albă acuză China de faptul că aceasta continuă să se comporte ca o
țară fără economie de piață (The Economist, 2018).
În al doilea rând, o asemenea idee este considerată a fi un nonsens economic. Se
argumentează în acest sens că deficitele comerciale bilaterale nu sunt atât de relevante în
contextul în care cea mai mare parte a comerțului se derulează în prezent prin intermediul
rețelelor globale de producție și nu prin forme clasice de c omerț. În plus, deficitul comercial
bilateral nu este doar o funcție a importurilor Chinei din SUA, ci și a exporturilor chineze în
SUA. Or, chiar dacă statul chinez ar putea găsi modalități de a stimula achizițiile de bunuri
americane, acesta nu are cum s ă influențeze comportamentul consumatorilor americani. Și
deși reducerea deficitelor comerciale bilaterale ale SUA constituie un obiectiv prioritar al
politicii comerciale promovate de președintele Trump, aceste deficite par a evolua în direcția
opusă. Ast fel, potrivit datelor lunare publicate de Departamentul Comerțului SUA la
începutul lunii decembrie 2018, deficitul comercial al SUA în relația cu China s -a cifrat la
43,1 miliarde de dolari în octombrie 2018, reprezentând cel mai ridicat nivel atins vreod ată
(Politico, 2018l). Doar în domeniul bunurilor – neincluzând serviciile, care înregistrează în
mod tradițional excedente – deficitul comercial total al SUA s -a ridicat în octombrie 2018 la
77 miliarde de dolari – cel mai înalt nivel atins până acum.
În al treilea rând, se manifestă temeri serioase legate de termenul de 90 de zile
disponibile Chinei pentru a putea oferi amplele reforme structurale solicitate de SUA de
aproape un an. În acest context, analiștii se întreabă în mod justificat dacă China poa te realiza
în trei luni ceea ce nu a fost dispusă (sau capabilă) să facă în ultimele nouă luni (Politico,
2018k). Teoretic, negociatorii au acum la dispoziție 90 de zile pentru a conveni asupra
schimbărilor structurale legate de transferul forțat de tehnol ogie, protecția proprietății
intelectuale, barierele netarifare, intruziunile cibernetice și furtul cibernetic, serviciile și
agricultura. Or, pe de o parte, această listă este extrem de ambițioasă, mai ales în condițiile în
care nivelul de încredere dintr e cele două părți beligerante este foarte scăzut. Pe de altă parte,
dacă se ține cont de nenumăratele cazuri în care China și -a încălcat angajamentul asumat de a
nu condiționa accesul companiilor americane de transferul de tehnologie, este puțin probabil
ca SUA să se mulțumească cu o simplă promisiune făcută de chinezi sub imperiul amenințării
cu majorarea și, respectiv, extinderea taxelor vamale. Aceasta înseamnă că China va trebui să
găsească mijloacele care să demonstreze că, de data aceasta, și -a schimb at cu adevărat
comportamentul (The Economist, 2018).

5.2.4 P erspectivele incerte ale ajungerii la un acord pe termen lung

În opinia unor analiști americani, există deja câteva indicii timpurii că cele două părți
beligerante înregistrează unele progrese în privința respectării angajamentului lor de a atenua
tensiunile comerciale și că, după armistițiul recent încheiat, comerțul dintre cele două națiuni
începe să -și revină, cel puțin temporar (Politico, 2018m). Se argumentează în acest sens că
China a rel uat achizițiile sale masive de soia din SUA, chiar dacă exporturile americane de
soia în China rămân încă mult inferioare (cu peste 90%) nivelului din 2017; de asemenea,

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
30
China intenționează să achiziționeze mai multe produse energetice. În al doilea rând, analiștii
fac referire la anunțul guvernului chinez de a reduce nivelul taxei vamale la importurile de
automobile din SUA, de la 40% la 15%, adică la același nivel pe care îl percepe importurilor
din oricare altă țară. Această reducere este însă valabilă n umai timp de trei luni, începând cu 1
ianuarie 2018, ceea ce reflectă perspectivele incerte ale ajungerii la un acord pe termen lung
între cele două țări.
La mijlocul lunii decembrie 2018, SUA au notificat în mod oficial China că vor
declanșa majorarea de la 10% la 25% a taxelor vamale în cazul produselor chineze în valoare
de peste 200 miliarde de dolari la data de 2 martie 2019, adică după încheierea armistițiului de
90 de zile. Totuși, analiștii apreciază că rămâne oarecum neclar la ce se așteaptă SUA s ă facă
China până pe 2 martie 2019 pentru a evita taxele vamale mai mari. După cum s -a arătat, în
centrul acuzațiilor SUA la adresa practicilor comerciale ale Beijingului se află probleme mult
mai complexe, precum transferul forțat de tehnologie și politic ile chineze privind proprietatea
intelectuală. Într -un interviu acordat recent radioului public național NPR (National Public
Radio), Lighthizer a evitat de câteva ori să specifice ce așteptări are, de fapt, președintele
Trump de la China , declarând în cel e din urmă că administrația Trump așteaptă schimbări
structurale menite a spori accesul companiilor americane pe piața chineză, a proteja
proprietatea intelectuală și a pune capăt transferului forțat de tehnologie, fără însă a oferi
detalii suplimentare (Politico, 2018n).
În pofida unor indicii că cele două părți aflate în conflict par a progresa în direcția
atenuării tensiunilor lor comerciale în urma armistițiului încheiat la Buenos Aires, cei mai
mulți observatori ai evoluției războiului comercial dintr e SUA și China sunt de părere că
perspectiva reluării ostilităților comerciale în primăvara anului 2019 este cât se poate de
reală . Există mai multe argumente care pot fi aduse în susținerea unei asemenea opinii.
Astfel, o mare problemă pentru președintele Trump constă în aceea că SUA au început să
resimtă efectele dureroase ale acțiunilor sale protecționiste în domeniul comerțului. Potrivit
mai multor surse americane, mii de întreprinderi mici și mijlocii, agricultori și comercianți cu
amănuntul au început să fie afectate de pierderile financiare cauzate de creșterea prețurilor la
materialele și bunurile importate și de măsurile de retorsiune impuse de China și de alte țări.
Un studiu recent elaborat de Fundația fiscală – un think tank din Washington, care colectează
date și elaborează studii privind politicile fiscale ale SUA – relevă că taxele vamale ale
administrației Trump percepute miilor de produse provenind din China și din alte țări au
determinat o majorare a impozitelor impuse americanilor cu aproap e 42 miliarde de dolari (n).
Studiul relevă că povara taxelor vamale majorate afectează mult mai puternic gospodăriile cu
venituri mici și mijlocii decât cele cu venituri mari, și estimează că taxele vamale impuse
până în prezent ar putea reduce PIB al SUA pe termen lung cu 0,12%, eliminând aproape
100.000 de locuri de muncă. Iar dacă administrația Trump ar pune în practică toate cele trei
amenințări – respectiv, (i) de a majora taxele vamale la produsele chineze în valoare de 200 de
miliarde de dolari; (ii ) de a percepe în mod suplimentar taxe vamale asupra unor importuri
chineze în valoare de 267 de miliarde de dolari; și (iii) de a impune taxe vamale importurilor
de autovehicule din întreaga lume –, atunci taxele ar crește cu 129 de miliarde de dolari. Și ,
nu în ultimul rând, la mijlocul lunii decembrie 2018, Rezerva federală a revizuit în scădere

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
31
perspectivele economice ale SUA pentru 2019 și a majorat ratele dobânzilor pe termen scurt
la 2,25 -2,5%, o mișcare pe care președintele Trump a numit -o „nebuneas că”, din cauza
impactului negativ asupra bursei (CNBC, 2018c).
Chiar dacă în urma armistițiului încheiat de SUA și China cu prilejul summitului G20
de la Buenos Aires comunitatea internațională a răsuflat ușurată, părerile analiștilor converg
în apreciere a că războiul comercial dintre cele două părți nu s -a terminat încă . Astfel,
potrivit analiștilor de la Brookings Institution, întâlnirea Trump -Xi Jinping a condus, de fapt,
doar la o întrerupere și, respectiv, la o amânare a războiului comercial dintre SU A și China,
evitându -se astfel, măcar temporar, o prăbușire totală a relațiilor economice sino -americane
(Solis, 2018). Experții aceleiași instituții avertizează că asupra rezolvării disputelor
comerciale dintre cele două părți planează provocări imense în perspectivă. Și chiar dacă
președinții Trump și Xi Jinping s -au dovedit capabili să ajungă la o înțelegere la Buenos
Aires, relațiile dintre SUA și China vor continua să rămână tensionate, perspectivele pe
termen lung ale acestor relații constituind un mo tiv de îngrijorare. Un alt aspect îngrijorător
evocat de cercetătorii de la Brookings – remarcat și de alți experți americani – este acela că, în
interiorul administrației de la Washington se menține pe mai departe un dezacord cu privire la
modul în care s ă fie abordată relația multidimensională cu Beijingul și lipsește, implicit, o
strategie închegată în baza căreia să fie coordonate deciziile pe acest subiect.
În fine, deosebit de p ertinentă este observația analiștilor de la Bruegel , prestigiosul
think t ank de la Bruxelles, potrivit căreia recentul armistițiu încheiat de SUA și China nu
schimbă în mod real obiectivul final al SUA de a înfrunta China , pentru simplul motiv că
cele două mari puteri au devenit competitori strategici și vor continua să fie în această
ipostază și în viitorul previzibil, ceea ce lasă puțin spațiu pentru soluționarea disputelor lor pe
termen lung ( Garcia -Herrero, 2018).
De altfel, aceste opinii sunt larg împărtășite, inclusiv de specialiștii în materie de
geopolitică de la Stratf or (2018b). Conform prognozei pentru anul 2019, elaborată recent de
acești specialiști, competiția marilor puteri urmează să se intensifice și mai mult în 2019. Iar
în acest context, SUA vor escalada ofensiva lor strategică împotriva Chinei, recurgând la t axe
vamale, sancțiuni, înăsprirea reglementărilor privind tehnologiile emergente, la susținerea mai
puternică a Taiwanului și la adoptarea unei poziții mai agresive în Marea Chinei de Sud. În
sfera comerțului, chiar dacă vor fi posibile armistiții temporar e între Washington și Beijing,
pe măsură ce părțile vor negocia o anumită „amnistie economică”, toate evoluțiile vor sta sub
semnul cuvântului -cheie „temporar”. Decalajul dintre cererile SUA privind realizarea unei
reforme structurale profunde în economia Chinei, pe de o parte, și disponibilitatea Beijingului
de a răspunde solicitărilor SUA dar fără a -și compromite strategia dezvoltării
industriale/tehnologice și stabilitatea internă, pe de altă parte, este pur și simplu mult prea
mare pentru a permite înch eierea unui acord mai cuprinzător și durabil între cele două țări.

6. Concluzii

Angajarea intensă a SUA în relațiile cu China – opțiune care a stat la baza politicii
externe a SUA după vizita președintelui Richard Nixon în China din 1972 și care presup unea

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
32
un dialog consistent și semnificativ în domenii de interes reciproc – este supusă în ultimul
timp unui atac vehement de către numeroși critici ai politicii externe a SUA, care încearcă să
genereze o „dezangajare” a celor două țări din relația lor trad ițională de colaborare din
ultimele decenii și să „decupleze” cele două economii.
Puterea crescândă a Chinei, percepția că această țară ridică provocări la adresa
leadershipului SUA în plan global, mercantilismul economic al Chinei, precum și alte acțiuni
ale acesteia, inclusiv de natură militară, sunt privite ca amenințări la adresa SUA, ceea ce a
determinat un număr de politicieni și analiști americani să considere că atitudinea tradițională
de angajare a SUA față de China nu ar mai servi interesele amer icane, în contextul în care
lumea se îndreaptă către o perioadă de rivalitate intensă a marilor puteri.
De la începutul anului 2018, administrația Trump s -a angajat într -un război comercial
înverșunat și tot mai devastator împotriva Chinei, în baza acuzaț iilor privind deficitele
comerciale în creștere înregistrate de SUA în relațiile cu China și promovarea de către aceasta
a unor practici comerciale incorecte, incluzând transferul forțat de tehnologie și furtul de
proprietate intelectuală.
Războiul comerc ial SUA -China a fost declanșat odată cu impunerea de taxe vamale de
către SUA importurilor de panouri solare și mașini de spălat la începutul anului 2018, urmată
de impunerea, în primăvara anului 2018, a unor taxe vamale majorate importurilor de oțel și
aluminiu ale SUA, în baza invocării riscurilor la adresa securității naționale a SUA. În
septembrie 2018 a intrat în vigoare a doua rundă de taxe vamale (de 10%) impuse unor
importuri chineze în valoare de 200 miliarde de dolari, drept penalizare pentru pret insele
practici comerciale incorecte ale Chinei, respectiv, pentru transferul forțat de tehnologie și
furtul de proprietate intelectuală, după ce o primă rundă de asemenea taxe vamale de
penalizare (de 25%) a afectat importuri chineze în valoare de 53 mili arde de dolari. Mai mult
decât atât, președintele Trump a amenințat că va declanșa a treia rundă de taxe vamale vizând
importuri chineze în valoare de 267 miliarde de dolari.
Războiul comercial SUA -China a cunoscut, așadar, o continuă escaladare, ajungând să
acopere în prezent taxe vamale aplicate de SUA unor importuri din China în valoare de 253
miliarde de dolari (circa jumătate din importul anual al SUA din China) și, respectiv, taxe
vamale de retorsiune impuse de China unor importuri din SUA, în valoare de 113 miliarde de
dolari (majoritatea importurilor chineze din SUA).
Deși reprezentanții ambelor țări s -au întâlnit de patru ori în vara anului 2018 pentru a
purta discuții oficiale menite a pune capăt litigiului comercial dintre SUA și China (ultima
dată în luna august 2018), eforturile în acest sens au eșuat. Mai mult, războiul s -a intensificat
și mai mult începând din septembrie 2018, când președintele Donald Trump a dispus
impunerea unei noi runde de taxe vamale de penalizare importurilor provenind d in China și a
amenințat totodată că are în vedere aplicarea unor taxe vamale și mai ridicate unui volum
chiar mai mare de importuri chineze în cazul în care China ar recurge la măsuri de retorsiune.
În condițiile escaladării tensiunilor comerciale dintre SUA și China în lunile
octombrie -noiembrie 2018, întâlnirea președintelui Trump cu președintele chinez Xi Jinping
cu ocazia summitului G20 , de la Buenos Aires a fost așteptată cu cel mai mare interes de
comunitatea internațională, în speranța că va conduce la convenirea unei înțelegeri care să

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
33
atenueze tensiunile comerciale dintre cele două părți. Și, în pofida tuturor temerilor și
incertitudinilor care au planat asupra mult-așteptatei întâlniri , aceasta a avut loc la 1
decembrie 2018, având drept rezultat o înțelegere care permite reluarea negocierilor dintre
SUA și China în vederea soluționării disputei lor comerciale, care a escaladat în mod
periculos în ultimele luni, afectând economia globală.
Armistițiul intervenit recent este însă nu doar unul tempor ar, ci este totodată și
îngrijorător de fragil, ceea ce înseamnă că războiul comercial dintre SUA și China e ste
departe de a se termina . Mai mult, în cheierea unui acord cuprinzător între SUA și China în
viitorul apropiat este îndoielnică, iar perspectivele relațiilor sino-americane pe termen lung
rămân grevate de incertitudini majore. D ecalajul dintre solicitările SUA la adresa Chinei
privind realizarea unor reforme structurale profunde în economia acesteia, pe de o parte, și
disponibilitatea Beijingului de a răspunde solicitărilor SUA , dar fără a -și compromite strategia
dezvoltării sale industriale s au stabilitatea sa internă, pe de altă parte, este atât de mare încât
este foarte puțin probabil să poată fi încheiat în curând un acord cuprinzător și durabil între
cele două țări.
Nu încape nicio îndoială că disensiunile comerciale dintre cele două cele mai mari
economii din lume depășesc cu mult parametrii importurilor și exporturilor, adică sfera
comercială propriu -zisă. În joc se află multe alte probleme ale relațiilor bilaterale, mult mai
profunde decât deficitele comerciale ale SUA în relația cu China, transferurile forțate de
tehnologie sau furtul de proprietate intelectuală americană, care, desigur, au tangență cu
subiectele de securitate națională și militară.
Conflictul în curs de desfășurare între SUA și China este o expresie a rivalităților
dintre marile puteri, depășind cu mult limitele unei dispute comerciale clasice sau chiar și ale
unui război tehnologic. Războiul comercial al SUA cu China se r eferă, de fapt, nu numai la o
luptă pentru supremație tehnologică, ci vizează, înainte de toate, o luptă pentru hegemonia
globală. De aceea, războiul comercial SUA -China, care implică mize atât de mari, este dificil
de abordat.

Referințe bibliografice

Bader, J. A. (2018). U.S. -China relations: Is it time to end the engagement? Brookings, September.
The Balance (2018). US Economic Outlook for 2018 and Beyond , September.
Bloomberg (2018a). Trump Wants $200 Billion in China Tariffs Despite Talks, Sources Say, September 14.
Bloomberg (2018b). How ‘Made in China 2025’ Frames Trump's Trade Threats, April 10.
Bloomberg (2018c). Europe, U.S. Escalate Trade War with New Disputes at the WTO , October 18.
CNBC (2018a). Chinese official: Beijing should target g oods needed by US , 18 September.
CNBC (2018b). China offer unlikely to spur major trade war breakthrough, senior US official says,
November 15.
CNBC (2018c). FED hikes rate, lowers 2019 projection, December 19.
Dollar, D. (2018a). U.S. -China trade war has its seeds in the financial crisis, Brookings , September 14,
Washington D.C.
Dollar, D. (2018b). As the trade war worsens, the trade deficit increases, Brookings , August 16, Washington
D.C.
Dollar, D. și Petri, P.A. (2018) Why it ’s time to end the tit -for-tat tarffs in the US -China trade war, Brookings,
October 5 Washington D.C.

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
34
The Economist (2018). The US -China trade war is on hold, December 2.
Garcia -Herrero, A. (2018). China’s view of the trade war has changed – and so has its strategy, Bruegel,
December 19.
Hass, R. (2018). Who was Mike Pence really addressing in his speech on China? Brookings , October 4,
International Monetary Fund (IMF) (2018). World Economic Outlook, Clallenges to Stea dy Growth , October.
Laskai, L. și Sacks, S. (2018). The Right Way to Protect America’s Innovation Advantage, Foreign Affairs,
October 23.
Lawrence, R., L. (2018). Trump's trade war with China has everyone confused. Here's what America's president
really wants. Peterson Instit ute for International Economics , August 15, Washington D.C.
OECD (2018). OECD Interim Economic Outlook, High Uncertainty Weighing on Global Growth , 20 September,
Paris.
Orchard, Ph. (2018), The US and China Dig in on Trade, Geopolitical Futures , September 17.
Politico (2018a). Morning Trade. Trump to move forward on new China tariffs, 09/17, Washington D.C.
Politico (2018b). Morning Trade. Trump ratchets up China tariffs and business community alarm, 09/18,
Washington D.C.
Politico (2018c). Morning Trade . A daily speed read on global trade news, 09/21/2018, Washington D.C.
Politico (2018d). Morning Trade. 9/20, Washington D.C.
Politico (2018e). Morning Trade. Plans hardening for Trump -Xi meeting next month, 10/12/2018, Washington
D.C.
Politico (2018f). M orning Trade. The art of the overhype, 10/05/2018, Washington D.C.
Politico (2018g). Morning Trade. Report: Trade deficit with China has cost millions of U.S. job, 10/23/2018,
Washington D.C.
Politico (2018h). Morning Trade. T he consequences of 'decoupli ng' from the chinese economy, 10/18/2018.
Washington D.C.
Politico (2018i). Morning Trade. China urged to detail what it's open to changing, 10/26/2018, Washington D.C.
Politico (2018j). Morning Trade. Lighthizer: no wiggle room on 90 -day China deadline, 1 2/10/2018,
Washington D.C.
Politico (2018k). Morning Trade. T rump, Xi temporarily avert crisis, 12/3/2018, Washington D.C.
Politico (2018l). Mornng Trade. U.S. trade deficit with China hits all -time high, 12/7/2018, Washington D.C.
Politico (2018m). Mo rning Trade . U.S.-China Trade Relations Inch Forward, 12/17/2018, Washington D.C.
Politico (2018n). Morning Trade. T he Countdown for a China Deal, 12/17/2018, Washington D.C.
Solis, M. (2018). Enjoy the Trump -Xi trade war truce while it lasts, Brookings, December 5.
Stratfor (2018a). Wordview. The Middle Empire spreads is tentacles, 11/10/2018.
Stratfor (2018b). 2019 Annual Forecast, December 3.
Vox (2018). Trump’s China strategy is the most radical in decades — and it’s failing, Updated 19 September.
The New York Times (2018). US-China Trade Truce Gives Both Sides Political Breathing Room, December 2.
The Washington Post (2018a). Today’s WorldView, Trump may prefer a trade war to a deal with China,
September 18, Washington D.C.
The Washington Post (201 8b), Today’s WorldView, Under Trump, U.S. enters a new ‘Cold War’ with China,
October 11, Washington D.C.
The Washington Post (2018c). After ‘highly successful meeting,’ U.S. and China agree to new talks and hold off
on raising tariffs for 90 days, Decembe r 1, Washington D.C.
The Washington Post (2018d). Today's WorldView. Trump undermines his own trade success with China,
12/5/2018, Washington D.C.
The White House (2017). National Security Strategy of the United States of America, December, Washington
D.C.
The White House (2018). Remarks by Vice President Pence on the Administration’s Policy Toward China , The
Hudson Institute, October 4, Washington, D.C.
WTO (2018a). PRESS RELEASE. TRADE STATISTICS AND OUTLOOK. Strong trade growth in 2018 rests
on polic y choices, PRESS/820, 12 April, Geneva.

Revista de Economie Mondială Vol.10 ∎Nr.4∎2018
35
WTO (2018b). Press release. Press 822. WTO downgrades outlook for global trade as risks
accumulate , 27 September, Geneva.
WTO (2018c). WTOI suggests trade momentum softening further in third quarter of 2018, 9 augu st, Geneva.
WTO (2018d). BDI event: ‘Day of German Industry’ . Remarks by DG Azevêdo, 25 September.
York, E. (2018). The Economic and Distributional Impact of the Trump Administration’s Tariff Actions,
December 5.
Zhiqin, Shi, Huchet , J.-F, X insong, W. (2 018). China’s Belt and Road Initiative: A Catalyst for Economic,
Financial, and Good Governance Reforms? Carnegie Endowment for International Peace, April 24.

Vă rugăm să citați acest articol astfel:
Ghibuțiu, A. (2018). R ăzboiul comercial dintre SUA ș i China. Ce este în joc? Revista de Economie
Mondială, 10(4), pp. 1 -35