Revista Cadrelor Didactice Nr 34 2016 [619539]
Revista
cadrelor
didacticeNr. 34/2016
ISSN: 2393–0810
Cuprins
Culoarea clasei ……………………………………………………………………………. 3
Educația antepreșcolară – o provocare sau o împlinire? …………………….. 8
Memorizările – mai sunt de actualitate? ……………………………………….. 12
Educație prin origami …………………………………………………………………. 15
Valorificarea activităților extracurriculare în ciclul primar ………………… 17
Valențe formativ-educative ale excursiilor și drumețiilor …………………. 22
Gânduri și exemple de educație outdoor ……………………………………….. 26
Aspecte generale privind evaluarea în învățământul primar ……………… 33
Metode moderne folosite în cadrul orelor de Cultură Civică ……………… 36
Utilizarea metodei mozaicului în predarea lecțiilor de geografie ……….. 44
Creativitate în predarea disciplinelor biologice ……………………………….. 48
Cum comunicăm cu elevii pentru a obține o activitate școlară cât mai bună … 53
Căutând soluții …………………………………………………………………………. 56
Evaluarea, un factor-cheie pentru stimularea învățării ……………………… 60
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
2
Culoarea clasei
Învățământ preșcolar | Toate disciplinele
Culoarea ne influențează starea fiziologică a organismului, procesele
psihice și activitatea.
profesor Cristina UngureanuGrădinița cu Program Prelungit „Sfânta Marina” Câmpulung-Muscel
Culoarea clasei
Sala de clasă este spațiul în care ne petrecem o parte considerabilă a
vieții, atât noi cadrele didactice cât și cei cu care colaborăm în realizarea instruirii și educației – copiii. Ne dorim ca, așa cum ne simțim acasă să ne simțim și la serviciu, să ne bucurăm de condiții optime atât din punct de vedere al siguranței, al ordinei și al curățeniei, cât și din punct de vedere estetic. Ne străduim să le oferim elevilor noștri un mediu ambiant funcțional, corespunzător standardelor, atractiv și plăcut. Bineînțeles că acest lucru nu depinde în totalitate de noi, dar putem contribui considerabil la asigurarea unor condiții propice pentru desfășurarea activității didactice.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
3
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–08104
Culoarea clasei
Culoarea este cea care însuflețește toate lucrurile și își are legile ei,
de armonie și echilibru, ce ne ajută să realizăm un design plăcut. Culorile
trebuie să se armonizeze între ele (cele închise cu cele deschise, cele calde cu cele reci) și să fie alese în concordanță cu funcția fiecărei încăperi în care se desfășoară o formă sau alta de activitate. „Aspectul cromatic adecvat instituțiilor școlare poate asigura un climat propice transmiterii și asimilării cunoștințelor, o atmosferă optimă concentrării atenției sau poate indispune, obosi”. (Michelis)
Psihologii care au studiat efectul culorilor asupra procesului de
învățământ au demonstrat că elevii care învață într-un mediu divers colorat, în tonuri și nuanțe bine alese, memorează mai ușor, sunt mai atenți și mai receptivi, sunt mai activi și posedă o inteligență și o imaginație cu mult superioară celor ce își desfășoară activitatea într-un mediu acromatic, rece și monoton. Ei recomandă utilizarea culorilor din familia galbenului, verdelui, albastrului și chiar și roșului, griul fiind completat de materiale didactice colorate.
Clasa trebuie să fie un spațiu intim, plăcut și modern. Aspectul ei
depinde, în principal, de gustul estetic și priceperea cadrului didactic în a o amenaja și decora corespunzător, de discernământul lui de a alege și combina culorile (ale pereților, perdelelor, covorului, mobilierului și ale materialului didactic decorativ). Prima impresie pe care o comunică un interior privitorului este senzația spațială, apoi atenția sa se îndreaptă asupra pereților, podelei și mobilierului. Tuturor elementelor de amenajare interioară ce animă spațiul destinat educației trebuie să li se acorde o atenție egală, deoarece fiecare amănunt contribuie, alături de celelalte, la realizarea imaginii de ansamblu.
Specialiștii în domeniul amenajărilor interioare dau sugestii utile care
pot fi aplicate și în cazul sălilor de clasă care sunt zugrăvite, de regulă, în alb.
În timp ce în spațiile invadate de lumină este permisă orice „fantezie
decorativă”, în încăperile slab iluminate natural sau artificial suntem sfătuite ca podeaua și covorul să aibă culori deschise, iar pereții să fie
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–08105
Culoarea clasei
vopsiți în alb sau galben deschis, chiar roz ușor. Pentru camerele expuse
spre nord sunt recomandate culorile calde, luminoase, deschise, și perdele viu colorate. Albul curat nu este recomandat în sălile foarte bine iluminate, datorită capacității lui de a reflecta total lumina (84%), deși dă impresia de curat, iar elementele decorative ies mai bine în evidență, obosește psihicul și induce senzația de rece, de aceea este indicat să se utilizeze pe suprafețe foarte mici.
Pereții claselor cu dimensiuni reduse pot fi zugrăviți în culori deschise,
covorul va avea dimensiuni mari și culori tot deschise, iar ușile vor fi vopsite în culoarea pereților, totul pentru a da senzația de mărire a spațiului.
Pentru locurile destinate activităților didactice sunt indicate culorile
intense, calde, stimulative, chiar contrastante, iar în cazul dormitoarelor din grădinițele cu program prelungit, se poate aplica sfatul valabil pentru orice tip de dormitor: se folosesc culori pasive, fără contraste cromatice puternice între pereți și mobilier, iar desenele sunt simple, realizate în nuanțe de verde și (sau) de albastru, toate acestea contribuind la inducerea unei stări de liniște și odihnă.
Culoarea perdelelor are o mare contribuție în realizarea unui echilibru
cromatic cu cea a covorului și a mobilierului, ea trebuie să se integreze în coloritul general și să fie în ton apropiat cu aceea a culorii dominante din încăpere. Atunci când spațiul interior este prea colorat este bine ca perdelele să fie în aceeași nuanță cu pereții.
Covoarele pentru sălile înalte vor fi în culori închise, sobre, iar cele
pentru încăperile joase vor avea culori deschise, tavanul va fi, obligatoriu, alb – pentru a crea, în acest mod, impresia de înălțime.
Dacă am meditat la unele schimbări pe care le-am putea face în ceea
ce privește culoarea clasei, ar fi bine să trecem în revistă și materialele decorative expuse pe pereți, pe dulapuri, etc. În dorința de a avea săli de clasă cât mai plăcute și mai atractive pentru copii, unele cadre didactice fac abuz de obiecte confecționate de ele, sau procurate din comerț. Aceste elemente ce încarcă pereții, nu întotdeauna de calitate, estetice
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–08106
Culoarea clasei
și utile, agresează vizual privitorul, nu produc o stare psihică pozitivă
ci, dimpotrivă, creează impresia de apăsare, de iritare. Ar fi bine să nu uităm zicala conform căreia „ceea ce este prea mult strică”. În plus, aglomerările de materiale, în zeci de culori, fără vreo legătură logică între ele, dau impresia de sufocare, de paradă și de prost gust. „Puțin și bun” – spunem uneori. Această afirmație poate fi valabilă și pentru decorarea mediului educațional.
Poate că este timpul să facem o selecție a elementelor decorative,
să le înlocuim pe cele vechi și decolorate, să ne debarasăm de cele inutile, chiar dacă poate nu ne îndurăm, gândindu-ne că am investit în ele timp, efort și, de ce nu, bani. În felul acesta spațiul va arăta mai aerisit și mai elegant. Și, apoi, cum putem face loc noului în clasa nostră, dacă îi ținem spațiul ocupat tot vechiului? De asemenea, este de dorit și schimbarea periodică a obiectelor decorative. În felul acesta putem preveni instalarea monotoniei. Un alt aspect foarte important, căruia poate că nu i-am acordat o atenție prea mare este și acela de a expune materiale decorative ce au o legătură logică unele cu altele. Acestea, nu numai că dau un aspect unitar clasei, dar și creează un cadru adecvat și o atmosferă plăcută. În cazul în care suntem obiective și recunoaștem că nu ne prea pricepem, ne putem documenta din diverse materiale despre modul de creare a unui mediu ambiant atrăgător, putem apela la sfatul și ajutorul unor colege sau al unor persoane cu simț artistic, cu aptitudini plastice sau cu abilități practice. Și, încă ceva, chiar dacă ne-a plăcut modul cum o colegă și-a aranjat și decorat clasa, nu este absolut necesar să imităm. Cu puțin efort intelectual și fizic putem să personalizăm sala de grupă în mod unic, original. Vom avea o satisfacție mai mare punându-ne la încercare imaginația și dispozițiile.
Cred că ar fi cazul să ieșim din rutină, din tiparele ce tind să ne
constrângă. Să încercăm să aducem o notă de modernism și prospețime claselor nostre; totul este să îndrăznim. Efectuând câteva mici modificări, dar de mare efect, vom obține o atmosferă veselă și optimistă, ne vom simți, cu siguranță, mai bine, mai confortabil, iar copiii vor fi încântați
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–08107
Culoarea clasei
de familiaritatea și ineditul mediului pe care îl frecventează zilnic, îl vor
îndrăgi și își vor aminti de el, cu plăcere și nostalgie mai târziu.
Bibliografie: Manta Valeriu, Sburlan Smaranda: „Culoarea în interiorul locuinței”, Editura „Ceres”, București, 1988.
Educația antepreșcolară –
o provocare sau o împlinire?
Învățământ preșcolar | Toate disciplinele
Aspecte importante de avut în vedere în organizarea spațiului
educațional la grupa de antepreșcolari / preșcolari mici.
Grădinița P .P . nr. 36 BrașovProf. Înv. Preșc. Mazâlu Antonela
Educația antepreșcolară – o provocare sau o împlinire?
Organizarea mediului educaționalPentru a asigura condiții optime de stimulare a dezvoltării copilului
antepreșcolar se impune cunoașterea particularităților de vârstă și respectarea câtorva cerințe generale privind organizarea mediului educațional.
În primii trei ani de viață, copiii învață într-un ritm foarte alert,
devenind aproape independenți în jurul vârstei de trei ani. Dezvoltarea fizică, socială, emoțională, cognitivă și de limbaj nu se produce disparat și nu operează independent, fiecare domeniu influențându-le pe celelalte.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
8
Odată cu învățarea mersului, copilul învață să-și coordoneze mișcările,
să-și concentreze atenția, să înțeleagă un mesaj verbal transmis de către adult și să răspundă verbal sau non-verbal la acesta.
Intervalul cuprins între 1,5 ani și 3 ani marchează o perioadă de
mari salturi în dezvoltare care se diferențiază major, în toate domeniile dezvoltării, de perioada anterioară și de cea care îi urmează. Este o perioadă foarte importantă, în special din punct de vedere al cuceririi independenței „dependente” de adult.
Astfel, spațiul educațional trebuie să fie, în primul rând, un loc sigur,
fără riscuri de accidente, luminos, bine ventilat și călduros. Este necesar un spațiu cât mai larg, care să încurajeze mișcarea și explorarea, să permită colaborarea și interacțiunile dintre copii, evitându-se astfel supraaglomerarea care induce inhibiția de protecție a copilului și limitează identificarea obiectelor în mediul respectiv.
Materialele didactice, diversificate și suficiente, precum și produsele
realizate de copii vor fi expuse la nivelul vizual al acestora, pentru a le stimula curiozitatea, operațiile gândirii, creativitatea și libertatea de alegere.
Este necesară o împărțire a spațiului pe zone de activități, care să
stimuleze dezvoltarea copilului în toate domeniile, precum și dotarea acestuia cu echipamente confortabile, ușor de manipulat care să permită organizarea flexibilă a mediului educațional.
Mediul fizic în care își desfășoară activitatea copiii cu vârste cuprinse
între 1 și 3 ani, proveniți din diverse medii, trebuie să le asigure acestora acces, confort și siguranță și să reflecte diversitatea culturală. Luând în considerare aspectele menționate anterior, cadrul didactic va avea în vedere următoarele criterii în organizarea spațiului educațional: – va sta la același nivel cu copiii, schimbându-și locul frecvent, pentru ca toți copiii să fie stimulați să se deplaseze și să se afle în apropierea lui; – se va asigura că există un număr corespunzător de materiale și jucării în sala de grupă, care să încurajeze copiii să ajungă, să apuce și să se joace cu ele; – zonele de joacă și de activități vor fi decorate cu tablouri colorate și
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
9
Educația antepreșcolară – o provocare sau o împlinire?
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–081010
Educația antepreșcolară – o provocare sau o împlinire?
cu obiecte mobile pentru a încuraja interesul copiilor față de obiecte sau
ființe din lumea înconjurătoare și față de culoare și mișcare; – va avea în vedere importanța activității de explorare și va crea situații în care copiii să analizeze și să descopere singuri lumea din jurul lor, fără a pierde din vedere aspectele care țin de asigurarea securității și a sănătății acestora; – va avea grijă să le asigure copiilor posibilitatea de a alege, pregătind pentru activități materiale variate într-un număr cel puțin dublu decât numărul copiilor; – va încuraja copiii să interacționeze cu colegii și cu adulții cu care intră în contact; – va antrena copiii în crearea cadrului estetic specific ambiental, stimulându-i să sesizeze ce apare nou în sală, consultându-i atunci când afișează un tablou sau obiecte, lucrări ale copiilor; – îi va încuraja pe copii să ordoneze jucăriile și obiectele din ambient; – va pune la dispoziția copiilor cărți și pliante din carton, pânză sau vinilin pe care să le poată ține, privi și mânui singuri, pentru a-i deprinde cu procesul de căutare a informației și pentru a le stimula dorința de cunoaștere; – va stimula interesul copiilor pentru citit etichetând mediul în care aceștia își desfășoară activitatea; etichetele vor fi scrise în prezența copiilor și vor fi puține la număr, desemnând obiecte care stârnesc interesul general; – va pune la dispoziția copiilor accesorii și aparate de joacă care să le dezvolte și stimuleze plăcerea de a se mișca. Respectând toate aceste condiții și criterii, cadrul didactic va amenaja sala de grupă astfel încât copilul va păși cu optimism și va dori să rămână în acest mediu special amenajat pentru el și pentru activitățile în care acesta ocupă rolul principal.
Amenajarea corespunzătoare a sălii de grupă reprezintă o condiție
necesară pentru ca un antepreșcolar să aibă curaj să pășească pentru prima dată într-o sală de grupă, iar cadrul didactic are obligația de a respecta particularitățile de vârstă individuale ale copiilor, tocmai pentru ca educația timpurie să se poată desfășura în condiții optime și pentru ca personalitatea copiilor să se poată forma încă de la cea mai fragedă vârstă.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–081011
Educația antepreșcolară – o provocare sau o împlinire?
Bibliografie:
1. M.E.C.T.S, „Conținutul educativ pentru serviciile de educație timpurie antepreșcolară”, 2012
2. „Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani”
3. Golu,P ., Verza, E., Zlate, M., „Psihologia copilului”, E. D. P . București, 1994
Memorizările – mai sunt de actualitate?
Învățământ preșcolar | Activități pe domenii experiențiale (ADE)
Acest articol este o pledoarie în favoarea memorizărilor ca activitate în
grădiniț ă, o eviden țiere a rolurilor formative a memorizărilor.
prof. înv. preșc. Sofronie FlorinaG.P .P . ARIPI DESCHISE Piteș ti
Memorizările – mai sunt de actualitate?
Activitatea de memorizare a fost întotdeauna o activitate des folosită
în grădiniță. În ultimii ani, această învățare „pe de rost” a fost oarecum condamnată, accentul fiind pus pe învățarea creativă, învățarea de comportamente și aptitudini care se pot folosi în situații diverse.
Consider însă că și memorizările au un rol benefic în dezvoltarea
funcțiilor memoriei copiilor, în dezvoltarea limbajului și în creșterea gradului de cunoaștere a mediului înconjurător.
Pe parcursul vârstei preșcolare, copiii rețin și reproduc cu viu
interes versurile, mai cu seamă atunci când se adresează afectivității și înțelegerii lor, ceea ce duce la exersarea activă a memoriei. La vârstă
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
12
mică, preșcolarii rețin involuntar versurile; ei nu își propun în prealabil
să fie atenți pentru a le învăța. Treptat, prin exercițiu, copiii încep să înțeleagă necesitatea reținerii în vederea reproducerii ulterioare, și astfel apare scopul mnemic. În acest fel se trece de la memoria involuntară la memoria voluntară. Această trecere se realizează începând cu vârsta preșcolară mijlocie și se accentuează la vârsta preșcolară mare.
Ținând seama de această particularitate a memoriei, de caracterul ei
predominant involuntar, activitățile de memorizare trebuie pregătite în funcție de specificul fiecărei grupe.
Prin memorizări se comunică copiilor variate aspecte de viață
prezentate într-o formă atrăgătoare, artistică. Deci, pe lângă faptul că memorizarea constituie un bun exercițiu pentru memorie, are în același timp un pronunțat caracter instructiv-educativ. Poezia îl învață pe copil de mic ce e bine și ce-i rău, ce este frumos și ce este urât, ce trebuie să facă și ce este bine să evite. Poezia îl învață pe copil de mic să guste frumusețile naturii, să îndrăgească munca, să iubească și să respecte animalele și să se comporte politicos.
Poezia, prin muzicalitatea versurilor, atrage de timpuriu copiii către
înțelegerea formelor de exprimare artistică, către artă. Dar toate aceste sarcini, pe care le poate rezolva cu neîntrecut succes memorizarea sunt condiționate de conținutul poeziei.
Poezia trebuie să fie accesibilă copiilor, grăitoare, să evoce reprezentări
vii, puternice, care să îi emoționeze, să îi facă să trăiască alături de eroi.
Deși copiilor, mai ales celor din grupa mică, le place foarte mult poezia,
activitatea de predare a memorizării trebuie foarte bine pregătită pentru a se asigura participarea vie, activă din partea întregii grupe.
Cum literatura pentru copiii este într-o continuă expansiune și tot
mai multe cărți pentru copiii de o bună calitate sunt traduse și la noi, educatoarea are posibilitatea să își aleagă poezii adecvate înțelegerii preșcolarilor, vârstei acestora și temei pe care o parcurge.
Orice activitate de memorizare trebuie să fie precedată de explicații
asupra textului poeziei, fie că această explicație îmbracă haina jocului, fie
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
13
Memorizările – mai sunt de actualitate?
că ia aspectul unei scurte povestiri, fie a unei convorbiri. Aceste explicații
prealabile înlesnesc înțelegerea conținutului poeziei, deci memorizarea devine logică (poezia are sens pentru copii, nu este înregistrată și reprodusă mecanic).
Memorizarea însușită mecanic nu servește copiilor nici cel puțin la
exersarea memoriei. Stăpânind însă sensul cuvintelor, însușindu-le conștient, ele devin pentru copil norme reglatoare. Tot în acest scop, al înțelegerii cât mai exacte a sensului poeziei, trebuie evitate memorizările dacă sunt cuvinte necunoscute de copii iar formele de exprimare nu pot fi gustate de preșcolari, fie datorită unui umor prea subtil pentru cei mici, fie datorită evocării unor imagini prea slab conturate, nediferențiate în conștiința copiilor.
În cazul unor cuvinte noi sau a unor subtilități pe care preșcolarii
le pot înțelege dacă sunt explicate în prealabil, educatoarea va face prezentarea textului astfel încât să folosească cuvântul respectiv alături de unul sinonim, cunoscut copiilor, să traducă în cuvinte mai pe înțelesul preșcolarilor imaginea conturată în poezie.
După ce conținutul poeziei a fost comunicat copiilor, educatoarea
trebuie să recite rar și expresiv memorizarea în întregime. După aceea o repetă pentru a înlesni procesul de învățare.
Urmează repetarea cu copiii pe fragmente logice, la fiecare fragment,
repetându-se și partea anterioară, cu tot cu titlu și autor.
Consider că dacă toate aceste reguli sunt respectate, memorizările
pot cu succes să facă parte în continuare din viața de preșcolar, copiii simțind bucuria pe care și noi am încercat-o la vârsta lor de „a spune o poezie” bunicilor, părinților, lui Moș Crăciun…
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
14
Memorizările – mai sunt de actualitate?
Educație prin origami
Învățământ preșcolar | Activități opționale
Origami aduce o contribuție deosebită în dezvoltarea copiilor atât în
plan psihologic, cât și în plan educativ.
Prof. înv. preșcolar Dorca Laura, Grădinița P .P . nr. 25 Baia Mare
Origami a apărut în China antică în momentul apariției hârtiei și,
potrivit traducerii japoneze, înseamnă plierea hârtiei și îmbinarea
pieselor pliate, într-un mod original, astfel încât să rezulte diferite produse atractive.
Origami este o artă care a devenit în momentul de față destul de
cunoscută și la noi în țară. În domeniul educațional se practică cu destulă plăcere în școală, grădiniță, la diferite activități extracurriculare unde copiii sunt inițiați în practicile acestei arte dar se practică cu real interes și de către diferite persoane în timpul liber, drept hobby, care investesc timp și pasiune în piesele de origami pentru a realiza adevărate opere de artă.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
15
În educație, origami este folosit de către profesori sau educatori ca
și metodă de dezvoltare a creativității copiilor, de relaxare, de învățare
a unor lucruri noi, de dezvoltare a abilităților și competențelor și chiar stimularea gândirii logice, necesare pentru o dezvoltare armonioasă a fiecărui copil. Copilul observă că printr-o magie făcută de el însuși rezultă un obiect decorativ drăguț dintr-un material banal, cu obligația să respecte anumiți pași, anumite etape, începând cu respectarea regulilor de îndoire a hârtiei plate până ce devine un obiect nou tridimensional.
Origami este util pentru fiecare copil deoarece este antrenant în
diverse direcții și fiecare învață ceva pentru el, practicând această artă copilul este obligat să fie atent la detalii și astfel el să-și îmbunătățescă orientarea în spațiu, precizia, îndemânarea, concentrarea, să fie mai disciplinat și, în același timp, își îmbunătățesc performanțele școlare. Cadrele didactice pot să considere contribuția deosebită pe care o are origami-ul asupra aspectului psihologic și de dezvoltare a copilului, contribuție pe care nu o găsim întotdeauna în învățământul tradițional. Copiii pot fi încurajați ca în timp ce confecționează o jucărie din hârtie să-și pună o dorință, așa cum spune legenda celor 1000 de cocori, care apoi li se poate îndeplini. Astfel, în timp ce fac ceva ce le place cu adevărat, prin origami, copiii simt bucuria de a realiza ceva frumos și deosebit, împărtășesc această bucurie cu alții și transmit mesaje de bucurie tuturor celor ce privesc produsele origami.
Această metodă folosită în educație va îmbunătăți activitatea celor
două emisfere cerebrale și va dezvolta memoria, imaginația, coordonarea ochi-mână, abilitățile motorii fine având o contribuție importantă în dezvoltarea copiilor.
Cu o coală de hârtie putem face orice dorim, putem convinge hârtia
să se transforme în ceea ce ne imaginăm și, în funcție de dorință și pregătire, putem crea o lume nouă pentru copii.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
16
Educație prin origami
Valorificarea activităților extracurriculare
în ciclul primar
Învățământ primar | Consiliere și orientare
Activitățile extracurriculare îi încântă foarte mult pe elevi. Cele mai
apreciate sunt: excursiile, drumețiile și serbările școlare, în special
cele de Crăciun, când vine Moșul.
Prof. înv. primar Onaci Ana-Mariana
Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău
Valorificarea activităților extracurriculare în ciclul primar
Ca parte integrantă a procesului instructiv-educativ, învățământul
primar asigură însușirea elementelor fundamentale ale cunoașterii, îndeplinind un rol decisiv în procesul formării personalității umane. Ținând cont de preocuparea constantă pentru creșterea eficienței actului educațional și de accentul care se pune pe asimilarea valorilor și transpunerea lor în acte de conduită, pe participarea, dezvoltarea și schimbarea care să asigure afirmarea capacității de adaptare rapidă la cerințele societății, putem vorbi despre importanța educației
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
17
extracurriculare. Funcția principală a învățământului primar a fost
dintotdeauna funcția instrumentală, aceea de a dota copiii cu „instrumentele elementare de muncă intelectuală”: citit, scris, socotit. Cu timpul, la acestea s-au adăugat și alte capacități: de a observa, de a analiza, de a sesiza esențialul, etc. Toate acestea se realizează prin activitățile la clasă, prin curriculum obligatoriu. În sprijinul acestor activități, vin însă activitățile extracurriculare, acele activități în afara orelor de clasă, care, dacă sunt bine organizate și îndrumate, susțin, întregesc, leagă de practică activitățile de la clasă. De ce vin cu plăcere elevii la activitățile din afara clasei? Ele se desfășoară fără catalog, fără calificative, nu este obligatorie participarea, relația dascăl- elev este mai degajată, dispare teama, monotonia, manifestările copiilor pot fi naturale. Educația extracurriculară îndeplinește anumite funcții specifice: funcția de loisir (de petrecere plăcută a timpului liber), funcția social-integrativă (prin relațiile interpersonale și de grup cu care le prilejuiește cultivând solidaritatea și cooperarea), funcția formativă (interiorizarea valorilor morale, estetice și spirituale), funcția vocațională (face posibilă relevarea și dezvoltarea aptitudinilor personale ale elevilor). Iată câteva forme și activități extracurriculare: 1). Virtuțiile serbărilor școlare – vocația de învățător, de dascăl în general, presupune aptitudini și capacități intelectuale, dar și un foc sacru venit să contopească aceste calități în folosul celor încredințați spre formare. Dascălii au fost și au rămas veritabili misionari ai neamului, trimiși în toate colțurile țării să semene lumina. Ei continuă și tradiția de a organiza serbări școlare care vor rămâne, peste vremuri, momente de bucurie sufletească, prilej de manifestare inedită și nestingherită a valențelor native ale copiilor în fața părinților, admiratori emoționați. O serbare face și celelalte activități de la clasă mai productive pentru că într-o serbare se împletesc fructuos cunoștințele de la diferite obiecte școlare, ce îmbogățesc și nuanțează viața lor afectivă, stimulează apariția unor sentimente neîncercate sau le dezvoltă pe cele mai slab manifestate anterior. Experiența a peste 20 ani de activitate în mijlocul copiilor mi-a întărit convingerea că serbările
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
18
Valorificarea activităților extracurriculare în ciclul primar
școlare au un caracter stimulator atât pentru micii artiști, cât și pentru
părinții lor. Am explicat în momente oportune cu tact și cu răbdare motivul și sensul serbării, am antrenat părinții în pregătirea acestor manifestări deosebite (ex. confecționarea de costume, măști), iar copiii au fost stimulați să participe activ fiecare primind rolul potrivit preferințelor și talentului său. Cu fiecare generație am căutat să descopăr și să cultiv talentele copiilor, ritmul, grația, armonia, mișcarea, găsind pentru fiecare un rol, locul într-o anumită formație (dans modern, grup vocal, dramatizări). Orice serbare școlară presupune din partea dascălului un efort suplimentar pentru că trebuie îndrumat fiecare pas, trebuie urmărită fiecare mișcare, trebuie suficiente repetiții unde să domnească buna înțelegere, dar și disciplina și rigurozitatea necesară. În școala noastră, există tradiția organizării serbărilor la sfârșit de an școlar, la sfârșit de ciclu, a unor evenimente istorice sau a unor sărbători religioase: „Serbarea abecedarului”, „Bun rămas, învățătoare dragă”, „Un ghiocel pentru mama”, „Hai să dăm mână cu mână”, „Colindăm, colindăm”, etc.. Conducerea școlii acordă sprijinul necesar acestor manifestări, încurajează și stimulează micii artiști. Mergând cu copiii pe scenă, am remarcat că acel contact cu publicul trezește în sufletul copiilor dorința de a învinge dificultățile, de a-și stăpâni timiditatea, de a trăi bucuria reușitei. Renunțarea la serbări înseamnă sărăcirea vieții sufletești a copiilor, privarea lor de sentimente și emoții estetice de neînlocuit. 2). Excursiile și drumețiile creează posibilitatea adâncirii, completării și sistematizării cunoștințelor însușite la orele de curs. Confruntarea cunoștințelor teoretice cu realitatea vie aflată în natură creează posibilități multiple de a forma reprezentări reale asupra fenomenelor studiate la științe, istorie, geografie. Cu ocazia excursiilor, participarea activă, personală a elevilor la observarea fenomenelor naturii are o valoare deosebită pentru motivația pozitivă a învățării prin bucuria descoperirii personale ce o încearcă ei în procesul cunoașterii fenomenelor studiate. Drumețiile și excursiile trebuie să se desfășoare cu deosebită grijă pentru a determina copilul să intre în natură ca într-un
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
19
Valorificarea activităților extracurriculare în ciclul primar
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–081020
Valorificarea activităților extracurriculare în ciclul primar
templu, evitând orice profanare formându-le astfel deprinderi de a
preveni poluarea de orice fel, murdărirea izvoarelor, a pajiștilor cu resturi menajere, distrugerea comorilor din peșteri, deteriorarea rezervațiilor. În excursiile făcute la Grădina Botanică Jibou, Grădina Botanică Cluj-Napoca, Grădina Zoologică Baia Mare, Peștera Urșilor, la Praid, la Muzeul de Mineralogie Baia Mare, la casele memoriale George Coșbuc, Ion Creangă, la muzeele istorice, etc., copiii noștri au putut aprofunda cunoștințele despre tainele vieții, și-au putut forma și cultiva sentimente de respect și prețuire pentru: flora, fauna, minerale, stalactite și stalagmite și alte aspecte interesante din natură. Tot cu ocazia drumețiilor am sensibilizat copiii asupra grijii ce trebuie să o aibă pentru protejarea pădurilor împotriva incendiilor. Nu sunt lipsite de importanță nici înregistrarea unor date din natură, a unor obiceiuri din viața păsărilor și a altor animale, ele contribuind la dezvoltarea conduitei ecologice. 3) Lectura în afara clasei – mijloc de educație pentru copii. Orice lectură este în mod fundamental un proces de învățare. Orice lectură, orice carte citită conține în ea un mod complex constituit din trei tipuri de elemente specifice: de cunoaștere, de apreciere și practice – prin toate trei realizându-se învățarea. Așadar, a citi înseamnă a cunoaște mai mult, a învăța mai bine, a putea mai târziu să te autoinstruiești. De-a lungul timpului am căutat mereu răspuns la întrebări care frământă un dascăl, ca deschizător de drumuri spre cunoaștere: a) Insistăm suficient, folosim metode adecvate astfel încât elevii noștri să-și însușească corect limba română? b) Urmărim și corectăm sistematic, zi de zi, oră de oră exprimarea și scrierea elevilor noștri? c) Sădim în sufletul lor dragostea pentru limba română? d) Îi stimulăm atunci când realizează progrese remarcabile? e) Reușim să-i învățăm pe elevi cum să învețe, cum să folosească manualul, cum să se autoverifice, în vederea preîntâmpinării eșecului școlar? Un rol deosebit l-a avut înființarea bibliotecii clasei, care s-a îmbogățit prin cărțile aduse de elevi, iar rolul de bibliotecar a fost îndeplinit, pe rând, de elevii care au obținut rezultate foarte bune la citit, la povestit, la recitat. Gustul pentru citit se formează de-a lungul anilor.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–081021
Valorificarea activităților extracurriculare în ciclul primar
Odată consolidat, devine o necesitate pe viață. Important este ca dascălii
să orienteze, să îndrume și să selecteze lectura suplimentară. Alegerea unei lecturi potrivite capătă, în cazul cititorului copil, o importanță vitală. De aceea, am afișat în clasă lectura suplimentară ce poate fi citită pe parcursul anului sau în vacanțe. Organizarea unor activități în biblioteca școlii (diafilme, diapozitive) au condus elevii înspre carte, înspre lectură, înspre un mediu intelectual în defavoarea plictiselii, în defavoarea străzii, în defavoarea unor emisiuni la T.V. care nu au nimic în comun cu procesul instructiv-educativ. Azi, când ne aflăm într-o luptă continuă cu adversari foarte puternici (filme, publicații de toate „tipurile”), școala trebuie să vină cu activități extrașcolare multiple care să umple timpul elevilor din afara școlii.
Bibliografie: 1. Calota R. și colab. 1995, Ghid pentru activitatea educativă, EDP , București 2. Călugăru D. coord. 2004, Dirigenția și consilierea. Ghid metodologic Editura „Gheorghe Alexandru”, Craiova
3. Crețu C. 1998, Curriculum diferențiat și personalizat, Editura Polirom Iași 4. Ionescu M. Radu I. coord. 2001, Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca
5. Jinga I. 1999, Învățarea eficientă, Ed Aladin, București 6. MarcuV., Orțan F. 2003, Managementul activităților extracuriculare, Editura Universității din Oradea
7. Stuparu A. 1992, În ajutorul diriginților și învățătorilor, Editura Eurobit, București
Valențe formativ-educative ale excursiilor
și drumețiilor
Învățământ primar | Resursele elevilor
Excursiile și drumețiile organizate pentru a cunoaște împrejurimile,
contribuie la formarea unor priceperi și deprinderi practice necesare
în viață și la dezvoltarea sentimentelor de dragoste și admirație față
de locurile natale.
Prof. înv. primar – Ardelean LucrețiaȘcoala Primară Cerișa – județul Sălaj
Valențe formativ-educative ale excursiilor și drumețiilor
În cadrul activităților extrașcolare un loc din ce în ce mai însemnat îl au
excursiile și drumețiile, deoarece exercită o influență formativ-educativă variată și multiplă asupra elevilor. În afară de lecția ținută în clasă, învățarea geografiei dispune și de alte două posibilități de amplificare și aprofundare a cunoașterii naturii – drumețiile și excursiile –.
Drumeția se desfășoară în spațiul geografic apropiat de școală, în
mediul natal cunoscut parțial de copii. Când vrem să aprofundăm o temă de geografie, ca de exemplu „Punctele cardinale”, „Orientarea
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
22
în natură”, „Formele de relief”, organizăm o vizită într-un loc adecvat,
cunoscut și studiat de învățător mai înainte, și alegem o zi frumoasă pentru efectuarea vizitei în natură. Excursia ne oferă posibilități de cunoaștere a spațiului parcurs în integralitatea lui. Ea are un caracter de studiu geografic, istoric, literar, etnografic, întrucât îi punem pe elevi în situația de a studia diversitatea spațiului geografic și intervenția activă a omului în acest spațiu. Ca atare, posibilitățile de studiu oferite de excursie sunt mult mai mari întrucât conduc la descoperirea de cunoștințe din domeniul geografiei, literaturii (muzee, casele memoriale), istorie (cetăți, locuri istorice), artei (muzee, monumente, artă arhitectonică), botanică (flora și fauna specifică unor regiuni), economică (surse și valori economice într-o zonă) etc.
Drumețiile și excursiile de scurtă durată (de la 2-3 ore, până la o zi) se
desfășoară în cadrul orizontului local și își aduc o contribuție însemnată la cunoașterea și îndrăgirea acestora. Prin orizont local înțelegem mediul apropiat în cadrul căruia elevul face cunoștință directă cu natura și viața.
Astfel de activități au desfășurat cadrele didactice de la Școala
Primară Cerișa, comuna Halmășd, județul Sălaj în primele săptămâni ale acestui an școlar, având drept scop, colectarea materialelor naturale: frunze, pietre, castane, ghinde ș.a. Tot ce am văzut și am adunat, vom valorifica pe parcursul anului școlar în cadrul lecțiilor de: arte vizuale și abilități practice, limba și literatura română, științe ale naturii, istorie, geografie. Am redat în desenele noastre peisaje din orizontul local, iar cu desenele mai reușite am organizat o mică expoziție. Cu o parte din materialele colecționate am realizat o machetă a toamnei și mai multe lucrări ce redau aspecte din acest anotimp. În orele de comunicare, elevii vor alcătui compuneri despre „locul cel mai drag” în care vor reflecta farmecul locurilor natale.
Cunoașterea temeinică și multilaterală a mediului înconjurător,
apropiat are mare importanță pentru formarea primelor noțiuni despre natură și societate, îmbogățind treptat conținutul lor prin studiu, experiență și prin contactul direct cu el.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
23
Valențe formativ-educative ale excursiilor și drumețiilor
Acest gen de activități ajută la însușirea de către elevi a unor noțiuni
cuprinzătoare, clare și precise despre mediul înconjurător, determină
dezvoltarea sentimentelor de dragoste față de locurile natale și contribuie la formarea unor priceperi și deprinderi practice necesare în viață.
Pentru școlarii mici, cunoașterea orizontului local unde își trăiesc
copilăria, reprezintă temelia însușirii cunoștințelor geografice, biologice, arhitecturale, istorice, folclorice și literare, constituind izvorul nesecat de impresii care favorizează dezvoltarea sentimentelor ecologice, patriotice, culturale etc.
Ținutul natal este pentru copil imaginea concretă a patriei redusă la
dimensiuni accesibile: „Patria e casa noastră/ Și grădina și livada”, unde vede și intuiește toate simțurile, munca și preocupările oamenilor din trecut și prezent, pentru a-și face viața mai ușoară și mai fericită.
Am constatat că în urma unei drumeții sau a unei excursii reușite,
elevii câștigă mai mult decât în cea mai reușită lecție ținută în clasă. Pe lângă jocurile organizate, cântecele care ne-au însoțit în tot timpul excursiilor, ne-au făcut să ne simțim foarte bine.
În drumețiile organizate în împrejurimile satului am colindat dealurile
și pădurea din apropiere, am ocrotit natura, am căutat să nu-i strivim nimic din ce are ea mai frumos, făcând să creștem copii buni, adevărați ocrotitori și apărători ai plantelor și animalelor, buni ecologiști.
În plimbările și drumețiile noastre i-am întâlnit și pe unii părinți la
locurile de muncă. Le-am văzut preocupările și am admirat munca plină de pasiune. I-am văzut la munca câmpului și prin discuții adecvate am scos în evidență faptul că, pentru a avea pe masă pâinea și cele necesare traiului zilnic, părinții trudesc pe frig, ploaie, ori soare dogoritor, iar copiii trebuie să îi ajute fiecare după puterile lui. Elevii au spus cum își ajută părinții în timpul liber la treburile gospodărești: ducându-le un vas cu apă, adunând buruienile din culturi sau chiar recoltele de pe câmp, îngrijind un frate mic, ajutând-o pe mama sau bunica la pregătirea mesei sau în timp ce părinții sunt la munca câmpului, îngrijind bobocii și puii din gospodărie etc.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
24
Valențe formativ-educative ale excursiilor și drumețiilor
Pe unii părinți i-am găsit păstorind turma de oi pe dealurile din
împrejurimi. Am discutat despre această îndeletnicire, am arătat
vechimea pe aceste locuri și am prezentat foloasele pe care ni le aduce oieritul. Pe alți părinți i-am găsit scoțând piatră sau nisip din carierele din apropiere. Am discutat despre munca grea a părinților pentru a construi case frumoase și spațioase pentru copiii lor, ajungând la concluzia că pentru tot ceea ce fac ei, părinții, trebuie să-i iubim, să-i prețuim, să-i ajutăm și să-i respectăm.
Cu această ocazie am încercat să dezvoltăm elevilor anumite concepte
ecologice. Astfel, am urmărit atingerea unui nivel de conștiință și atenție față de mediu și problemele sale, dezvoltarea capacității de a observa și alege stimulii, prelucrarea, perfecționarea și extinderea percepțiilor nou formate, legate de mediu și folosirea acestor noi calități în diferite situații. Elevii au înțeles astfel modul de funcționare, de apariție a problemelor legate de mediu și rezolvarea acestor probleme participând la acțiuni de: plantarea florilor în ghivece, îngrijire a spațiilor verzi, a curții școlii, a spațiului din împrejurul locuințelor, a malurilor văii ce străbate satul Cerișa etc. Ei și-au însușit un set de valori și au manifestat grijă pentru mediu, formându-și o motivație și o dorință pentru a participa la acțiuni menite să îmbunătățească starea mediului. De asemenea, școlarii au fost sprijiniți pentru a-și forma și dezvolta abilități necesare identificării și investigării problemelor de mediu și în scopul participării lor la rezolvarea acestor probleme. Și nu în ultimul rând, au fost ajutați să-și însușească capacitatea de a folosi cunoștințele și abilitățile căpătate, în luarea unor decizii bine gândite, pozitive pentru rezolvarea problemelor de mediu.
Pentru a putea realiza obiectivele educaționale propuse, am avut
în vedere: respectarea particularităților de vârstă și individuale ale elevilor, gradul de pregătire instructiv-educativă, rezultatele obținute la învățătură și purtare, stilul intelectual de lucru, raportul dintre elevi și învățători, cât și gradul realizării unității de acțiune a tuturor factorilor educaționali (colectiv de cadre didactice, familie, comunitate etc.)
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
25
Valențe formativ-educative ale excursiilor și drumețiilor
Gânduri și exemple de educație outdoor
Învățământ primar | Toate disciplinele
Beneficiile și facilitățile activităților desfășurate în aer liber, precum și
câteva obstacole/ frâne care stau în calea organizării și derulării unor
activită ți de tip outdoor de calitate, la nivel de educa ție școlară și nu
numai.
Este timpul să conștientizăm beneficiile și facilitățile acestui tip de
educație, „să părăsim prispa” instituției/ clădirii pentru a ne aventura
cu puțină creativitate și imaginație în natura ce încă ne înconjoară, „să rupem barierele” înălțate de rutină, indiferență, comoditate și uneori de necunoaștere, și, să oferim copiilor noștri o alternativă interesantă și mai atractivă.
Dintre beneficiile și facilitățile oferite de activitățile de tip outdoor
putem decela următoarele, lăsând lista deschisă:
• Un cadru natural mai plăcut, mai relaxant în care copiii să se manifeste mai liber, autentic, unde au posibilitatea de a prezenta
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
26
un comportament firesc, necenzurat de formalismul și rigiditatea
instituțiilor școlare.
• Un mediu mai provocator/stimulator care să răspundă curiozității naturale/firești a copiilor, care să incite la investigare, cercetare și să rezulte cunoaștere, învățare reală, practică.
• Contactul direct cu natura, în acest mod copiii având posibilitatea interacțiunii cu elementele mediului înconjurător fără vreo mijlocire, fără substitute, fără simulare artificială.
• Dezvoltarea personală a celor implicați, care, își pot evalua, măsura forțele proprii, își pot învinge temeri, depăși convingeri personale și dificultăți de învățare, pot trece bariere sociale etc..
• Mișcarea implicată de activitățile de tip outdoor duce la o dezvoltare fizică dezirabilă care reprezintă de asemenea un beneficiu major, duce la o sănătate corporală și mentală mai mult decât semnificativă care la rându-le influențează funcționarea corespunzătoare a organelor interne și a organismului în ansamblu.
• Dezvoltarea socio-emoțională armonioasă este o altă rezultantă a acestui tip de educație deoarece prin relațiile interpersonale stabilite între participanți (copil-copil, copil-adult) se dezvoltă spiritul de echipă, de fair-play, apartenența la un grup social, crește gradul de implicare/participare activă, se intensifică relațiile sociale, se diversifică și nuanțează formele comunicării sociale/ personale.
• Exersarea aptitudinilor mai puțin vizibile/cunoscute care nu pot fi observate/exersate în sala de clasă.
• Educația outdoor permite un nivel ridicat de creativitate/ingeniozitate, atât din partea organizatorului, al coordonatorului cât și din partea participanților, în ceea ce privește proiectarea activității, conceperea acesteia sau în prezentarea diferitelor soluții identificate în rezolvarea problemelor ridicate.
• Latura interactivă a activităților în aer liber conduce la o mai bună cunoaștere a copiilor, cunoaștere a acestora în diferite ipostaze și situații de învățare pe axa comportament-atitudine-aptitudine.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
27
Gânduri și exemple de educație outdoor
Cu toate beneficiile și facilitățile enumerate mai sus, educația outdoor,
în esența sa, poate fi un proces complex care presupune deopotrivă bună
organizare, implementare și evaluare, care necesită timp, creativitate, seriozitate și deschidere spre inovație din partea educatorilor.
La sfârșit, vreau să adaug câțiva factori frenatori observați în jurul
meu în ceea ce privește organizarea activităților de tip outdoor la nivel școlar:
• Lipsa unei legislații clare și a unor norme metodologice de aplicare coerente care să reglementeze acest tip de educație și care să-i stabilească locul în curriculumul școlar.
• Reticența la nou, la schimbare a multor cadre didactice.
• Riscurile aferente activităților organizate în aer liber pe care cadrele didactice nu sunt dispuse să și le asume din teamă, comoditate sau presiuni sociale din partea colegilor, a direcțiunii sau a părinților copiilor.
• Formarea inițială și/sau continuă insuficientă a cadrelor didactice în ceea ce privește activitățile de tip outdoor.
• Lipsa parteneriatelor sociale /educaționale cu organisme și instituții din comunitatea locală sau formalismul prea mare a celor existente, care să sprijine organizarea și desfășurarea activităților în mediul natural, care încă face parte din habitatul uman.
Iată și câteva exemple prin care doresc să evidențiez viața unei clase
Freinet, alternativă educațională care permite desfășurarea activităților de tip outdoor. Aș începe cu un parteneriat menit să îmbunătățească substanțial calitatea actului didactic, să permită copiilor să dobândească competențele și abilitățile cotidiene fundamentale necesare pentru dezvoltarea personală. Parteneriatul școală-grădiniță/ instituție de stat și instituție particulară, respectiv alternativa Freinet/învățământ tradițional. Dorința a fost de a facilita copiilor oportunități pentru o mai bună socializare și pentru o comunicare interpersonală. Colaborarea dintre copiii diferitelor instituții nu este un proces spontan, ci este o activitate organizată, susținută, conștientă, direcționată spre problemele
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
28
Gânduri și exemple de educație outdoor
educative ale tinerei generații. Din această perspectivă, am hotărât ca în
cadrul acestui parteneriat copiii să se întâlnească, să desfășoare activități comune, să colaboreze, să-și expună lucrările realizate împreună. Copiii devin capabili să înțeleagă lumea în care trăiesc, să se cunoască pe sine și să se transforme, să recepteze și să transmită mesaje, exprimându-și gândurile și sentimentele fie prin comunicare verbală, fie prin creație plastică, fie prin diverse jocuri. Prin activitățile acestui parteneriat am încercat să dezvăluim copiilor frumusețea vieții de școlar, prin implicarea în activități comune plăcute, să găsim cele mai eficiente căi pentru a asigura adaptarea preșcolarilor la viața școlară.
În cadrul proiectului educațional „Uniți pentru salvarea pădurii”, am
pus umărul împreună cu prietenii noștri de la Liceul cu program sportiv „Bihorul” și am dat o mână de ajutor Direcției Silvice în campania de (re)împădurire cu puieți de stejar roșu în pădurea de la Betfia. Dincolo de toate câștigurile didactice, valențele instructiv-educative, prin aceste acțiuni încercăm să sensibilizăm elevii și părinții acestora față de ecosistemul în care își desfășoară activitatea, dar și să optimizăm relația dintre om și natura înconjurătoare. A fost un nou prilej, atât pentru noi, cadrele didactice, cât și pentru elevi de a observa, „investiga” și înțelege impactului activităților umane distructive asupra mediului și necesitatea respectării normelor de protecție și ocrotire a pădurii.
Și că veni vorba de părinți, din punctul meu de vedere, participarea
părinților la activități este esențială în dezvoltarea copilului și în buna comunicare dintre familie și școală. Mulți părinți nu știu ce se întâmplă la școală decât din ceea ce le povestesc copiii. Sistemul de învățământ românesc nu prevede ore speciale la care să participe și părinții, dar eu am considerat necesară implementarea unor activități în care părintele doritor să poată participa efectiv la viața clasei. Dacă ar prelua mai des acest statut poate ar încerca să îi înțeleagă mai bine pe copii, dar și pe doamna învățătoare. În virtutea acestui gând am hotărât ca anumite activități să fie desfășurate de către părinți, bineînțeles cu ajutorul meu și sub îndrumarea mea. Astfel, am realizat un tabel de înscriere pe care
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
29
Gânduri și exemple de educație outdoor
l-am afișat pe panoul clasei din holul școlii unde părinții doritori își
pot nota opțiunea asupra zilei și chiar asupra activității dorite. Prima activitate de genul acesta s-a desfășurat la ora de Arte vizuale și lucru manual, activitate condusă de cea mai îndrăzneață mămică înscrisă pe tabel, Alina Precup, mama Yasminei. Împreună cu copiii au încercat realizarea unui om de zăpadă din pahare de unică folosință. Activitatea a debutat cu ghicitori, învățarea unei poezioare și chiar audierea unui cântecel despre omul de zăpadă. Apoi s-a trecut la explicarea procedurii de lucru, iar copiii s-au pus pe treabă și au lucrat cu mare drag, tocmai pentru că erau îndrumați de o mămică, altceva decât erau ei obișnuiți zi de zi. S-au simțit în largul lor, aveau la dispoziție două persoane care să-i ajute și cu care să comunice.
Dacă vorbim de corespondență școlară, clasa pe care o conduc
a demarat o astfel de corespondență cu o clasă din Timișoara, corespondență care le permite micilor elevi o deschidere spre socializare, și-au făcut prieteni noi de la care află multe lucruri interesante și inedite. A permis crearea unei legături cu altă clasă din alt mediu geografic, lărgește câmpul de relații afective care intră astfel în câmpul vieții școlare. Elevii devin critici asupra producțiilor corespondenților ceea ce atrage implicit exigența în realizarea corespondenței. Ultima scrisoare primită a fost o adevărată monografie a orașului Timișoara realizată într-o manieră inedită, ceea ce a atras interesul copiilor, dar și dorința de a-și perfecționa realizarea produselor proprii. Deja se gândesc sub ce formă vor realiza răspunsul la scrisoare, să fie mai interesantă ca cea a prietenilor de departe. Consider că activitățile generate de această corespondență sunt funcționale, generează învățarea și favorizează punerea în practică a numeroase tehnici: ancheta documentară, cercetări, jurnalul școlar. Această tehnică nu este o activitate pe care o facem în plus, este motorul vieții clasei și implică un alt mod de viață: trebuie emise noi idei, confruntate puncte de vedere, luate decizii, împărțite sarcini. Activitățile determină astfel noi structuri. Rolul nostru, al cadrului didactic este foarte important.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
30
Gânduri și exemple de educație outdoor
Trebuie să manifestăm exigență în ceea ce privește prezentarea prin
neacceptarea a ceea ce nu este bine scris sau neterminat. Copilul trebuie să învețe să fie critic cu el însuși și să învețe să-l respecte pe celălalt. De asemenea, trebuie să manifestăm exigență privind ritmul schimburilor pentru reciprocitate, și evitarea decalajelor. Nicio scrisoare nu rămâne fără răspuns. La primirea scrisorii, afișez scrisoarea, apoi o citesc cu voce tare și imediat apar întrebările. De aici rezultă pistele de lucru, proiectele de cercetare sau anchetele. Corespondența școlară este un mijloc de a induce comportamente pozitive: rigoare, atenție, socializare, autonomie, responsabilizare, perseverență datorită activităților puternic motivate desfășurate de elev. Prin corespondență deschidem ferestrele clasei, lăsând să pătrundă aici plăcerea de a citi, a scrie, de a-l descoperi pe partenerul de aproape sau de departe. „Înainte de toate cultivăm dorința internă de a comunica cu alte persoane, cu alți copii, mai ales dorința de a-și face cunoscute gândurile, sentimentele, visurile, speranțele. Prin urmare va fi pentru copil o modalitate naturală de a învăța, la fel cum se învață mersul.”, spunea Freinet.
Ieșirea școlară are importanță și valoare instructiv-educativă foarte
mare. Acțiunea aceasta contribuie la dezvoltarea simțului de observație al copiilor, a interesului pentru studiul natură. De asemena contribuie și la lărgirea cunoștințelor, întregește efectul instructiv – educativ al activității didactice, realizând în acest mod, legătura dintre teorie și practică. Activitățile în natură stimulează curiozitatea de a descoperi noi lucruri, dezvoltându-se dorința de călătorie în scopul cunoașterii. Prin aceste ieșiri, pe plan afectiv, se trezesc sentimente de prețuire și atașament față de natură. Apoi, ieșirea școlară dezvoltă la copii, spiritul de prietenie, de voință, disciplină. Această acțiune didactică trebuie bine pregătită, după un plan ce cuprinde trei etape, și anume: pregătirea teoretică (se stabilește tematica și obiectivele, itinerariul), desfășurarea propriu-zisă și evaluarea acesteia la întoarcerea la școală. Alternativa educațională Freinet, prin modul în care își derulează activitatea instructiv-educativă,
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
31
Gânduri și exemple de educație outdoor
aduce însemnate beneficii elevilor în ceea ce privește adaptarea
pedagogică, relațională, normativă, dar și în ceea ce privește potențialul creativ al acestora. Chiar dacă este cert faptul că alternativa educațională nu poate atinge o extindere impresionantă la nivelul sistemului de învățământ din țara noastră, raportat la clasele tradiționale, considerăm extrem de utilă aplicarea la nivelul învățământului tradițional a unor aspecte specifice activității instructiv-educative în cadrul alternativei educaționale Freinet tocmai pentru a veni în sprijinul unei mai bune integrări a elevilor la nivel pedagogic, profesional și social.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
32
Gânduri și exemple de educație outdoor
Aspecte generale privind evaluarea
în învățământul primar
Învățământ primar | Toate disciplinele
Evaluarea didactică modernă pune accent pe diversificarea probelor
scrise și pe îmbunătă țirea calității acestora, în sensul de a stimula
posibilitatea elevilor de a reflecta profund și personal, de a descoperi noțiunile care exprimă esențialul.
Prof. Înv. primar Torop Delia ValericaȘcoala gimnazială „Alexandru Ștefulescu”, Tg-Jiu, județul Gorj
Aspecte generale privind evaluarea în învățământul primar
Evoluția de ansamblu a învățământului primar denotă o tendință
de a valorifica bogata tradiție acumulată în timp și nevoia de inovație pedagogică proprie oricărui învățător care își respectă vocația. Suntem într-o perioadă de tranziție care se va constitui într-o operă colectivă de mare complexitate și dificultate. Reglarea întregului proces de învățământ nu poate fi realizată fără date concrete cu privire la procesul elevilor, iar aceste date nu pot fi obținute decât printr-o evaluare realizată cu instrumente precise, elaborate în raport cu obiectivele instruirii.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
33
Una din criticile aduse învățământului tradițional era aceea că a pus
accent mai mult pe evaluarea aspectelor cantitative. În condițiile vieții contemporane, când primează informarea, accentul cade pe aspectele calitative, pe claritatea cunoștințelor, pe transferabilitatea acestora etc., fără a se face abstracție de aspectul cantitativ. O altă schimbare de optică este legată de adoptarea unor noi criterii de evaluare, a unor noi puncte de reper care permit să se întrevadă gradul de eficacitate (calitate) și de eficiență ale unei activități.
Există două posibilități clasice de evaluare: a) evaluare prin raportare la materie; b) evaluare prin raportare la normă. Prima ne permite să descoperim dacă respectivul conținut predat
a fost sau nu a fost însușit de elevi, dacă a fost sau nu stăpânit de ei. A doua posibilitate de evaluare ne dă informații despre clasamentul relativ al elevilor (o ierarhizare în interiorul grupului: superior, slab, mediu). În mod obișnuit, nici unul din aceste criterii nu este aplicat în exclusivitate, fiecare dintre ele fiind îmbinat cu celălalt sau influențat de el. Eficacitatea exprimă gradul de realizare a obiectivelor prevăzute, adică nivelul de perfecționare și calitate a învățării. Din acest punct de vedere, accentul poate fi pus pe o eficacitate imediată sau pe una îndepărtată, pe o dezvoltare mai complexă ce țintește ceva mai departe, spre efecte formativ – educative, spre o cultivare a umanului. Actul de evaluare devine fecund, realizându-și funcțiile, numai în condițiile integrării lui în procesul didactic, ca element constitutiv al acestuia menit să furnizeze informații trebuitoare oricărei acțiuni de perfecționare a procesului. În ultima vreme apar tendințe de suprimare a verificării de la începutul lecției, întrebările, chestionările, alte probleme de verificare urmând să fie integrate în mod normal în metoda însăși după care se predă lecția nouă, adică să existe un control continuu. În literatura de specialitate există mai multe forme de evaluare: evaluare inițială (de pornire); evaluare sumativă (periodică); evaluare formativă (continuă); evaluare comparativă, evaluare diagnostică; evaluare prognostică, alte tipuri de
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
34
Aspecte generale privind evaluarea în învățământul primar
evaluare. Prima, evaluarea inițială, este menită să stabilească nivelul de
pregătire al elevilor la începutul unui program de instruire, performanțele precedente ale elevilor reprezentând primele informații referitoare la performanța lor. Celelalte două tipuri de evaluare – sumativă și continuă – marchează trecerea de la un model tradițional către unul mai eficient, din perspectiva funcțiilor pe care le îndeplinește actul evaluării în activitatea didactică. Distincția dintre ele se poate face prin modul în care sunt realizate acțiunile de evaluare în raport cu desfășurarea procesului și prin funcțiile pe care le îndeplinesc. Cea cumulativă este realizată prin verificări parțiale pe parcursul programului și se încheie cu aprecieri de bilanț al rezultatelor pe perioade lungi, în general corespunzătoare semestrelor, respectiv anului școlar. Tehnicile de evaluare școlară sunt supuse unui permanent proces de perfecționare cel puțin pe liniile intensificării stării de activism a elevilor și asigurării unei obiectivități mai mari. Evaluarea didactică modernă pune accent pe diversificarea probelor scrise și pe îmbunătățirea calității acestora, în sensul de a stimula posibilitatea elevilor de a reflecta profund și personal, de a îndrepta atenția spre problemele centrale, de a descoperi noțiunile care exprimă esențialul. Ideal este ca accentul să fie pus mai mult pe aptitudini și nu pe viteză. Concluzionând, calitățile testelor școlare trebuie supuse unor continue perfecționări. În acest sens se recomandă testarea comportamentelor de nivel superior și utilizarea calculatoarelor. De asemenea, trebuie revăzute scările valorice, punctajele pe itemi și transformarea punctelor în calificative, care permit o mai mare obiectivitate.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
35
Aspecte generale privind evaluarea în învățământul primar
Metode moderne folosite în cadrul orelor
de Cultură Civică
Învățământ gimnazial | Cultură civică
,,Școala să nu fie nimic altceva, decât ateliere pline de activitate.
Numai astfel vor putea să probeze toți, în propria lor practică,
adevărul că: învă țând pe alții ne învă țăm pe noi înșine.“ – John Amos
Comenius
Autor Popescu Elisabeta,
Școala Gimnazială Scoarța
Metode moderne utilizate în interacțiunea educațională
Brainstormingul (sau asaltul de idei). Etimologic, cuvântul brainstorming
provine din limba engleză și înseamnă „furtună în creier”, aflux de idei, asalt de idei. Principiul după care se ghidează este cantitatea generează calitatea. Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile și inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare. Pentru derularea optimă a acestei metode se pot parcurge următoarele etape:
• Alegerea temei și a sarcinii de lucru pentru grupuri de minim
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
36
10 persoane;
• Solicitarea într-un mod cât mai rapid,în fraze scurte și concrete, fără
cenzură, a tuturor ideilor – chiar trăsnite, neobișnuite, fanteziste, așa cum vin ele în minte legate de rezolvarea de situații – problemă conturate. Se pot face asociații în legătură cu afirmațiile celorlalți, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup. Nu se vor admite referirile critice sub nici un motiv. Nimeni nu are voie să facă observații negative.
• Înregistrarea în scris a tuturor ideilor pe tablă sau pe flipchart. • Anunțarea unei pauze pentru așezarea ideilor (de la 15 minute până la o zi).
• Reluarea ideilor emise și gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte-cheie, imagini care reprezintă posibile criterii.
• Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior se pot realiza printr-o dezbatere la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici.
• Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluții fezabile pentru problema pusă în discuție.
• Afișarea ideilor rezultate în forme cât mai variate și originale: cuvinte, propoziții, colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol.
Graffiti. Este tot un brainstorming. Etape: • Un grup primește un subiect, iar celălalt grup alt subiect. • Fiecare grup notează ideile referitoare la subiectul primit. • Apoi se schimbă subiectele între grupuri și fiecare grup completează cunoștințele.
• Foile revin la grupurile inițiale. Se analizează și sintetizează ideile în grup.
• Foile sunt afișate și prezentate de un reprezentant al grupului. Se poate realiza și cu ajutorul desenelor.
Starbusting – explozia stelară – se aseamănă cu brainstormingul.
Etape: Profesorul propune elevilor o temă.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
37
Metode moderne folosite în cadrul orelor de Cultură Civică
• Clasa este împărțită în grupe.
• Grupele formulează cât mai multe întrebări de tipul: „Cine?”, „Ce?”, „Când?”, „Cum?”, „De ce?” etc. Întrebările formulate inițial pot genera alte întrebări, mai complexe.
• După expirarea timpului acordat, fiecare grupă prezintă lista de întrebări pe care a întocmit-o.
• Sunt evidențiate întrebările mai interesante, se pot formula chiar și răspunsuri.
• Este apreciată activitatea desfășurată de fiecare grupă.
Ciorchinele – este o variantă de brainstorming neliniar care
stimulează găsirea conexiunilor între idei. Poate fi utilizat atât în
evocare (faza de reactualizare a cunoștințelor, de captare a atenției și de trezire a interesului) obținându-se o bună inventariere și organizare grafică a cunoștințelor elevilor, cât și în etapa de reflexie (recapitulare, sistematizare a cunoștințelor) evidențiindu-se conexiunile dintre idei. Etape:
• Se scrie un cuvânt/temă în mijlocul tablei sau al unei foi de hârtie. • Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoștințele care le vin în minte elevilor, în legătură cu tema respectivă în jurul cuvântului din centru, trăgându-se linii între acesta și cuvântul inițial.
• În timp ce le vin în minte idei noi și le notează prin cuvintele respective, elevii vor trage linii între toate ideile care par a fi conectate.
• Activitatea se oprește când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp acordată.
Copacul ideilor. Este o metodă grafică, asemănătoare ciorchinelui,
diferit fiind modul de dispunere a ideilor sub forma unui copac cu ramificații.
Etape: • Se scrie cuvântul-cheie într-un dreptunghi la baza paginii, în partea centrală.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
38
Metode moderne folosite în cadrul orelor de Cultură Civică
• Se notează ideile, făcând conexiuni între ele, asemănându-se cu
ramurile unui copac. Este util în special pentru evidențierea unor aspecte pozitive/ negative.
Turul galeriei. Această metodă presupune evaluarea interactivă și
profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi. Etape:
• Elevii lucrează în grupuri și reprezintă munca lor pe foaie de format mare sub forma unui afiș. Produsul poate fi: o diagramă, o schemă,o reprezentare simbolică (printr-un desen sau caricatură) etapele esențiale surprinse în propoziții scurte etc.
• Produsele sunt prezentate pe scurt întregii clase, elevii explicând semnificația și răspunzând la eventuale întrebări.
• Afișele sunt expuse pe pereți. Lângă fiecare afiș se va lipi o foaie goală pe care să se poată scrie cu markere sau creioane colorate.
• Profesorul va solicita grupurilor de elevi să se oprească în fața fiecărui afiș, să-l discute și să noteze pe foaia anexată comentariile, sugestiile și întrebările lor.
• În final, grupurile își reexaminează propriile produse prin comparație cu celelalte și citesc ce a fost notat de colegii lor pe foile anexate. Se poate continua cu un răspuns al grupului la comentariile și întrebările din anexe.
Metoda „6-3-5”. Este o metoda care oferă elevilor posibilitatea să se
exprime în mod liber. Este tot un brainstorming. Etape:
• Se formează grupuri de câte șase membri, fiecare primind câte o
foaie împărțită în trei coloane.
• Profesorul enunță problema. • Fiecare din cei șase membri ai grupului notează trei idei pentru
rezolvarea problemei, câte una în fiecare rubrică.
• Fiecare participant transmite colegului din dreapta foaia și o primește
pe cea a colegului din stânga, cele trei idei emise de acesta fiind reluate și îmbunătățite, completate, modificate sau prelucrate din prisma propriului punct de vedere. Urmează o nouă deplasare a foilor de hârtie, apoi alta și alta până când foile trec pe la toți ceilalți cinci membri ai grupului.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
39
Metode moderne folosite în cadrul orelor de Cultură Civică
• Liderul strânge foile.
• Profesorul împreună cu elevii realizează o evaluare a ideilor obținute.
Metoda „Phillips 6-6”. Etape: Clasa se împarte în grupe eterogene de
câte șase elevi, care urmează să discute o temă dată.
• Profesorul expune subiectul, explică scopul și modul de desfășurare
a activității.
• Fiecare grup desemnează un coordonator și un purtător de cuvânt. • Cei șase membri ai grupului discută timp de șase minute, făcând schimb de idei cu privire la tema propusă.
• Fiecare grup întocmește un raport pe baza ideilor expuse și apoi purtătorul de cuvânt îl prezintă în fața tuturor.
• Animatorul sau purtătorii de cuvânt realizează o sinteză a rapoartelor, stabilind soluția finală, conform opiniei majoritare.
Masa rotundă. Elevii abordează o temă ale cărei părți componente
au fost aprofundate de membrii grupului și prezentate rând pe rând. Etape:
• Profesorul anunță tema ce va fi abordată. • Se împarte câte o foaie de hârtie fiecărui grup. • Fiecare membru al grupului notează câte o idee, pe rând, până se epuizează toate. De preferință, fiecare membru al grupului va folosi o culoare diferită. Este important ca elevii să primească din partea profesorului un feed-back la ideile pe care le-au scris.
Scaunul intervievatului. Această metodă se poate folosi în cadrul
reactualizării, în locul tradiționalei conversații sau la sfârșitul lecției, pentru realizarea feed-back-ului. Etape:
• În mod practic, se numește un elev care se așează pe un scaun în fața clasei și joacă rolul intervievatului.
• Colegii săi îi adresează întrebări, jucând rolul unor mici „reporteri”. Exemplu concret, pentru realizarea feed-back-ului în cadrul lecției „Grupurile sociale – clasa a VII-a”, „reporterii” pot pune întrebări de genul: – Ce înțelegi prin grup social? – De câte feluri sunt grupurile
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
40
Metode moderne folosite în cadrul orelor de Cultură Civică
sociale și dați exemple pentru fiecare în parte? – Care sunt relațiile
care pot să apară în cadrul grupurilor? – Cum reacționați când cineva din cadrul unui grup vă agresează?
Știu /vreau să știu / am învățat. Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă
se trece în revistă ceea ce elevii știu deja despre o anumită temă și apoi se formulează întrebări la care se așteaptă găsirea răspunsurilor în lecție. Etapele metodei:
• Cereți elevilor să formeze perechi și să facă o listă cu tot ce știu despre tema ce urmează a fi abordată. În acest timp construiți pe tablă sau flipchart un tabel cu următoarele coloane: Știu/ vreau să știu/ am învățat. ȘTIU/ Ce credem că știm? VREAU SĂ ȘTIU/ Ce vrem să știm? AM ÎNVĂȚAT/ Ce am învățat?
• Cereți perechilor să spună ce au scris și notați în coloana din stânga informațiile cu care tot grupul este de acord.
• Solicitați elevilor o lista de întrebări care vor evidenția nevoile de învățare ale elevilor în legătură cu tema abordată.
• Cereți elevilor să citească textul. • După lectura textului reveniți asupra întrebărilor formulate în prima coloană, constatați la care s-au găsit răspunsurile în text și treceți-le în coloana AM ÎNVĂȚAT.
• Puneți elevii să compare ceea ce cunoșteau deja despre tema abordată, tipul și conținutul întrebărilor pe care le-au formulat și ceea ce au învățat prin lecturarea textelor.
• Întoarceți-vă la întrebările care au rămas fără răspuns și sugerați elevilor unde ar putea să găsească informații. Întrebările fără răspuns pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigații personale.
• Cereți elevilor să organizeze informația cuprinsă în coloana a treia în diferite categorii.
Jurnalul cu dublă intrare. Este o metodă prin care cititorii stabilesc
o strânsă legătură între text și propria lor curiozitate și experiență.Pentru a face un asemenea jurnal, elevii trebuie să împartă o pagină în două, trăgând pe mijloc o linie verticală. În partea stângă li se va cere
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
41
Metode moderne folosite în cadrul orelor de Cultură Civică
să noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat în mod
deosebit:
– pentru că le-a amintit de o experiență personală, – pentru că i-a surprins, – pentru că nu sunt de acord cu autorul,– sau pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau tehnica autorului.
În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj: – De ce l-au notat?– La ce i-a făcut să se gândească?
– Ce întrebare au în legătură cu acel fragment?
– Ce i-a făcut să-l noteze?
– De ce i-a intrigat? Un astfel de jurnal cu dublă intrare poate fi astfel:
Metoda cadranelor. Activitatea se poate desfășura frontal,individual
sau pe grupe. Este o modalitate de rezumare și sintetizare a unui conținut informațional solicitând participarea și implicarea elevilor în înțelegerea acestuia. Subiectul poate fi abordat din patru perspective. Etape:
• Se trasează pe tablă două axe perpendiculare astfel încât să apară patru cadrane.
• În fiecare cadran se vor nota conținuturi informaționale având în vedere patru perspective.
• Se face sinteza conținuturilor în final.
Cubul. Metoda este folosită în cazul în care se dorește explorarea
unui subiect, a unei situații din mai multe perspective. Permite elevilor o
abordare complexă și integratoare. Etape:
• Realizarea unui cub pe ale cărui fețe se scriu cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
• Anunțarea temei/subiectului pus în discuție. • Împărțirea grupului în șase subgrupuri, fiecare urmând să examineze tema din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului, astfel: –
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
42
Metode moderne folosite în cadrul orelor de Cultură Civică
Descrie: culorile, formele, mărimile etc.
– Compară: Ce este asemănător? Ce este diferit?
– Analizează: Din ce este făcut? Din ce se compune? etc. – Asociază: La ce te îndeamnă să te gândești?– Aplică: Ce poți face cu el? Cum poate fi folosit? – Argumentează: pro sau contra și enumeră o serie de motive care vin
în sprijinul afirmației tale.
• Redactarea finală și împărtășirea ei celorlalte grupe; afișarea pe tablă.
Bibliografie: • Popescu P . Ioana Elisabeta, Procesul de predare-învățare-evaluare în orele de Cultură Civică, 2016.
• Radu T. Ion, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2000.
• Ulieru Valentin Dogaru, Drăghicescu Luminița, Educație și dezvoltare profesională, Editura Scrisul Românesc, 2011.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
43
Metode moderne folosite în cadrul orelor de Cultură Civică
Utilizarea metodei mozaicului în predarea
lecțiilor de geografie
Învățământ gimnazial | Geografie
Metoda mozaicului prezintă multe avantaje. Elevii își asumă
responsabilitatea sarcinilor de îndeplinit, comunică cu ceilalți în
rezolvarea sarcinilor, se încurajează și se sprijină reciproc.
Prof. Irimia Nicolae
Școala Gimnazială Cochirleanca, Jude țul Buzău
Utilizarea metodei mozaicului în predarea lecțiilor de geografie
Metodele activ-participative sunt extrem de eficiente în predarea
lecțiilor de geografie, prezentând numeroase valențe formative. Dintre acestea, metoda mozaicului poate fi aplicată, mai ales, în predarea lecțiilor de geografie de clasa a VI-a și a VII-a, unde se discută despre statele Europei și ale continentelor extraeuropene. Această tehnică are ca scop învățarea prin cooperare, în grupuri mici, a unor conținuturi variate. Utilizarea acestei metode are multe avantaje pentru elevi. Ei sunt puși în situația să descifreze singuri mesajele existente într-un text,
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
44
să le organizeze într-o formă accesibilă colegilor și să le prezinte acestora.
Elevii învață să colaboreze pentru ca toți membrii grupului să
reușească să învețe și să realizeze obiectivele propuse de profesor.
Pentru dezvoltarea personalității elevilor este valoroasă asumarea responsabilității individuale, dar și a celei de grup.
Pentru exemplificare voi detalia scenariul unei lecții de geografie la
clasa a VI-a, în care am folosit această metodă modernă. Tema lecției a fost „Franța – caracterizare fizico – geografică”. Primul pas a fost constituirea grupelor de lucru. Există mai multe variante de formare a grupelor. De exemplu, elevii numără până la patru, de mai multe ori, iar la final se formează grupa 1 (cei care au rostit cifra 1), grupa 2 (cei care au spus 2) ș.a.m.d. O altă variantă este folosirea bilețelelor cu numere de la 1 la n, în funcție de numărul de grupe dorit. Apoi, elevii se grupează după numărul extras din urnă. De asemenea, elevii pot număra până la 4 și se formează prima grupă, apoi următorii elevi numără și ei până la 4, formând a doua grupă ș.a.m.d.
Personal, folosesc mai mult a treia metodă de grupare. La lecția
despre Franța am împărțit elevii în 4 grupe. Al doilea pas a fost constituirea grupelor de experți, reprezentate de elevii care au rostit același număr la crearea grupurilor. Cele patru grupe de experți au avut sarcini de lucru diferite. Astfel, grupa 1 a avut de citit, analizat și sistematizat cunoștințele despre așezarea geografică a Franței și despre vecinii acestui stat european.
Grupa 2 s-a ocupat de relieful Franței, iar grupa 3 de climă, vegetație și
faună. Grupa 4 a analizat harta, identificând și descriind principalele fluvii și lacuri. Experții au studiat împreună textul din manual, hărțile din manual și atlase, au clarificat toate aspectele fizico-geografice, au extras ideile principale. De asemenea, aceștia au gândit modalități adecvate de predare a conținuturilor esențiale, precum și modalități de a verifica înțelegerea acestora de către colegii din grupurile de lucru. Astfel, fiecare elev a devenit expert în subiectul discutat în grupul său de experți. Atunci când a fost nevoie, am intervenit în discuțiile experților, pentru a clarifica anumite
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
45
Utilizarea metodei mozaicului în predarea lecțiilor de geografie
noțiuni și pentru a asigura înțelegerea corectă a subiectului analizat.
Al treilea pas a fost revenirea fiecărui elev în grupa inițială și predarea
conținuturilor aprofundate. Astfel, elevii care s-au ocupat de așezarea
geografică și vecinii Franței au stabilit poziția în vestul Europei și vecinii: la nord Belgia, Luxemburg și Marea Mânecii, la est Germania, Elveția și Italia, la sud Marea Mediterană, Andorra și Spania, iar la vest Golful Biscaya. Experții care au analizat relieful Franței au concluzionat: există o varietate a formelor de relief, cele mai înalte forme fiind munții (Alpi, Pirinei, Jura, Vosgi, Cevenni, Masivul Central), secondate de dealuri (Masivul Armorican) și podișuri (Ardeni, Lorena). Cele mai joase sunt câmpiile (Bazinul Parizian, Bazinul Aquitaniei, Câmpia Camargue, Câmpia Alsaciei). Referitor la climă, experții au stabilit trei tipuri de climă: temperat-oceanică în nord și vest, temperat-continentală în est și mediteraneană în sud și insula Corsica. Vegetația și fauna au fost corelate cu clima, menționându-se foioasele în nord și vest și pădurile mediteraneene (cedru, chiparos) în sud.
Experții au grupat fluviile Franței după locul de vărsare. Astfel, în
Marea Mânecii se varsă Sena, în Golful Biscaya ajung Loire și Garonne, în Marea Mediterană Ronul, iar în Marea Nordului Rinul. S-au enumerat și principalele lacuri (Leman, Bourget, Grand-Lieu).
După comunicarea acestor aspecte fizico-geografice, fiecare expert a
primit întrebări de la colegii de grupă, acesta aducând anumite clarificări. De exemplu, unul dintre experți a fost întrebat care este diferența dintre climatul oceanic și cel mediteranean. Acesta a răspuns că la climatul oceanic precipitațiile sunt bogate tot timpul anului, pe când la climatul mediteranean sunt mai abundente iarna și aproape lipsesc vara. Pentru realizarea feed-back-ului, a venit rândul experților să adreseze întrebări colegilor de grupă, pentru a se asigura că textul a fost suficient de bine înțeles și învățat. S-au adresat întrebări cu răspuns scurt, obiectiv (de exemplu „Cum se numește fluviul care traversează Parisul?”), dar și întrebări cu răspuns deschis, subiectiv (de exemplu „Care sunt trăsăturile climatului mediteranean?”). Pentru ca toate informațiile să fie transmise
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
46
Utilizarea metodei mozaicului în predarea lecțiilor de geografie
și însușite corect, iar activitatea să decurgă fără dificultăți în grupurile
de experți și în cele cooperative, am monitorizat permanent acțiunile elevilor și am intervenit, subtil, acolo unde a fost nevoie.
La final, am realizat o evaluare individuală a elevilor, prin completarea
unui ciorchine cu trăsăturile fizico-geografice ale Franței (așezare geografică, vecini, relief, climă, vegetație, faună, ape). Ciorchinele s-a dovedit a fi și un excelent mijloc de recapitulare, sistematizare și consolidare a cunoștințelor învățate de elevi în cadrul lecției. Chiar și cei mai puțin motivați au participat activ la completarea schemei.
Metoda ciorchinelui facilitează dezvoltarea unor capacități
mentale (analiză, evaluare, comparare, sistematizare, exemplificare, argumentare) și stimulează formarea unor atitudini și capacități pozitive la elevi (spiritul critic, curajul de a comunica ideile proprii etc.). Revenind la metoda mozaicului, utilizarea acesteia în cadrul lecției a prezentat multe avantaje. Elevii și-au asumat responsabilitatea sarcinilor de îndeplinit, au comunicat cu ceilalți în rezolvarea sarcinilor, s-au încurajat și s-au sprijinit reciproc. Dialogul între elevi a fost foarte valoros, deoarece a dispărut teama de a pune întrebări și de a răspunde la ele.
În concluzie, recomand tuturor profesorilor de geografie folosirea
acestei metode moderne în cadrul lecțiilor referitoare la țări, regiuni geografice, unități de relief etc. Chiar dacă această tehnică necesită mari resurse de timp, printr-o dozare economică și rațională se poate studia specificul unei țări sau regiuni geografice și într-o singură oră de curs.
Bibliografie:1. Dincă Cornelia, „Metodica predării geografiei”, Editura DECESFERA Media, București, 2011.
2. Dulamă Maria Eliza, „Modele, strategii și tehnici didactice activizante cu aplicații în geografie”, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2002.
3. Ilinca Nicolae, Mândruț Octavian și colaboratorii, „Elemente de didactică aplicată a geografiei”, Editura CD Press, București, 2006.
4. Mândruț Octavian, „Competențele în învățarea geografiei – Ghid metodologic”, Editura Corint, București, 2010.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
47
Utilizarea metodei mozaicului în predarea lecțiilor de geografie
Creativitate în predarea disciplinelor biologice
Învățământ liceal | Biologie
Metode creative și tehnici interactive de grup în predarea disciplinelor
biologice – exemple de bune practici
Prof. Sandu Doina
Colegiul Tehnic „Petru Poni” Onești
Metode creative și tehnici interactive de grup în predarea disciplinelor
biologice se pot clasifica astfel:
1. Metode de predare-învățare interactivă în grup sunt: metoda
predării/ învățării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar), metoda Jigsaw (Mozaicul), metoda cubului, știu/vreau să știu/am învățat, organizatorul grafic, metoda piramidei.
2. Metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare: harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map), matricele, lanțurile cognitive, scheletul de pește, diagrama cauzelor și a efectului, tehnica florii de nufăr.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
48
3. Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității:
brainstorming, metoda nominală, explozia stelară, metoda Pălăriilor gânditoare, studiul de caz, Phillips 6/6, tehnica 6/3/5, metoda Schimbă perechea, metoda Frisco, învățarea prin cooperare.
4. Metode de cercetare în grup: tema sau proiectul de cercetare în grup, experimentul pe echipe, investigația de grup.
Voi prezenta în continuare cele mai interesante metode și care sunt
aplicate cu succes în cadrul orelor de biologie și anume:
Metoda predării/ învățării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar)
– este o strategie instrucțională de învățare a tehnicilor de studiere a unui text științific, care are aplicare în toate disciplinele. Mai întâi elevii sunt familiarizați cu metoda, și li se prezintă detalii privind rolul profesorului pe care îl interpretează, după care la rândul său își va instrui colegii. Metoda are ca scop dezvoltarea comunicării elev – elev. Avantajele acestei metode sunt:
• Metoda se poate desfășura pe grupe sau frontal.• Metoda predării-învățării reciproce este centrată pe patru strategii
de învățare folosite de oricine care face un studiu de text pe teme științifice:
– rezumarea;– punerea de întrebări;– clarificarea datelor;– prognosticarea.Se pot propune două variante de desfășurare a strategiei astfel:1) Varianta numărul 1 (are aplicabilitate la gimnaziu).Se oferă întregii clase același text spre studiu. Clasa este împărțită
în 4 grupuri care corespund celor patru roluri, membrii unui grup
cooperând în realizarea aceluiași rol.
De exemplu grupul A este responsabil cu rezumarea textului, grupul
B face o listă de întrebări pe care le va adresa în final tuturor colegilor, grupul C are în vedere clarificarea termenilor noi și grupul D dezvoltă predicții. În final fiecare grup își exercită rolul asumat.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
49
Creativitate în predarea disciplinelor biologice
2) Varianta numărul 2 (se utilizează mai mult în clasele IX-XII).
Pentru textele mai mari se procedează în felul următor:– se împarte textul în părți logice;– se organizează colectivul în grupe a câte 4 elevi;– aceștia au fiecare câte un rol, după cum urmează:1. rezumător (R);2. întrebător (I);3. clarificator (C);4. prezicător (P);– se distribuie părțile textului fiecărui grup în parte;– echipele lucrează pe text, fiecare membru concentrându-se asupra
rolului primit. Trebuie precizat că pentru a încuraja învățarea prin cooperare, în cadrul unui grup mai numeros, același rol poate fi împărțit între doi sau trei elevi.
– în final fiecare grup află de la celălalt elev despre ce a citit; membrii
fiecărui grup își exercită rolurile, învățându-i pe ceilalți colegi (din alte grupe) textul citit de ei, stimulând astfel discuția pe temele studiate, comunicarea între ei.
Avantajele acestei metode sunt următoarele: este o strategie de
învățare în grup, care stimulează și motivează elevii pentru dorința de cunoaștere; ajută elevii în învățarea metodelor și tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală, bazată pe observația directă pe care le poate folosi apoi și în mod independent; dezvoltă capacitatea de exprimare, încrederea de sine, atenția, gândirea cu operațiile ei (analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea, abstractizarea) și capacitatea de ascultare activă; stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit și priceperea de a selecționa esențialul și nu dezvoltă gândirea reproductivă.
Exemplu: Relații trofice în ecosistem-categorii trofice.Grupa AMateriale necesare: manualul de biologie, dicționar, imagini cu
viețuitoare din diferite ecosisteme, atlas ecologic.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
50
Creativitate în predarea disciplinelor biologice
Tipul activității – REZUMAREA
Cerințe: citiți cu atenție textul de mai jos. Expuneți ceea ce credeți
că este mai important din ceea ce ați citit (se prezintă un text în care se descriu categoriile trofice).
Grupa BMateriale necesare: manualul de biologie, dicționar, imagini cu
viețuitoare din diferite ecosisteme, atlas ecologic.
Tipul activității – PUNEREA DE ÎNTREBĂRICerințe: citiți cu atenție textul de mai jos. Formulați apoi o serie de
întrebări despre informațiile citite (se prezintă același text în care se descriu categoriile trofice).
Grupa CMateriale necesare: manualul de biologie, dicționar, imagini cu
viețuitoare din diferite ecosisteme, atlas ecologic.
Tipul activității – CLARIFICAREACerințe: citiți cu atenție textul de mai jos. Găsiți termenii necunoscuți
apelând la diverse dicționare (se prezintă același text).
Grupa DMateriale necesare: la fel cu celelalte grupe.Tipul activității – PROGNOSTICAREACerințe: citiți cu atenție textul de mai jos. Analizați în grup imaginea
prezentată în fișă.
Formulați apoi o serie de predicții referitoare la aplicațiile temei în
practică.
ConcluziiÎn lucrarea de față am prezentat doar câteva dintre metodele
interactive care se pot aplica cu succes în predarea disciplinelor biologice, dar cu adevărat, fiecare profesor, poate să-și dezvolte și să-și creeze propria metodă de lucru la clasă în funcție de interesul educabililor săi manifestat pentru disciplina sa de studiu. Nu există un „manual” riguros în abordarea unor metode și tehnici de predare-învățare-evaluare a tuturor disciplinelor ci există creativitate și flexibilitate în alegerea metodelor
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
51
Creativitate în predarea disciplinelor biologice
de utilizare la clasă. Eficiența și feed-back-ul scontat depind în primul
rând de abilitatea și personalitatea fiecărui profesor de a interacționa cu clasa, de modul cum colaborează cu clasa, dar, nu în ultimul rând depind de interesul pe care îl sădim, în rândul elevilor pentru disciplina de studiu. A fi un bun profesor, înseamnă să îți cunoști elevii și dorința lor pentru a cunoaște și asimila necunoscutul științific!
Bibliografie:1. Lazăr V., Caprarin D., Metode didactice utilizate în predarea biologiei, Ed. Arves,2008;
2. Ionescu, M., Radu, L, (coord.), Didactica modernă, Cluj-Napoca, Dacia, 1995;
3. Iordache Ion și colab., Metodica predării-învățării biologiei, Iași, Ed. Solaris, 2004;
4. Pânișoară, I.O., Știința învățării. De la teorie la practică, Polirom, Iași, 2005;
5. Tudor, V., Metodica predării biologiei la clasele V-VIII, București, EDP , 1982.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
52
Creativitate în predarea disciplinelor biologice
Cum comunicăm cu elevii pentru a obține
o activitate școlară cât mai bună
Învățământ liceal | Alte discipline
Este o lucrare în care sunt prezentate tipurile de comunicare folosite
în școală, care au ca efect îmbunătă țirea rela țiilor elev-profesor,
respectiv elev-elev.
Fiecare dintre noi știe că noțiunea de comunicare umană are o
multitudine de forme pe care le folosim în funcție de vârsta copiilor
pe care-i educăm. Eu sunt profesor de informatică la un liceu cu profil pedagogic unde sunt elevi de toate vârstele, de la grădiniță până în clasa a 12-a, unde pe lângă specializarea pedagogică mai există și matematică, informatică și filologie. Evident că formele de comunicare pe care le folosesc sunt diferite, specifice vârstei elevilor. Prin diferitele forme de comunicare încerc să atrag elevii spre disciplinele pe care le predau. Comunicarea umană cunoaște o multitudine de forme, diferențiate în funcție de mai multe criterii. Cele pe care le folosesc se împart astfel:
1. În funcție de partenerii implicați, comunicarea poate fi:
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
53
• Interpersonală – În această situație emițătorul și receptorul sunt
două persoane diferite. Este comunicarea care operează cu mesaje transmise verbal, nonverbal și paraverbal.
• În grup mic, esențială pentru îndeplinirea unor obiective cum ar fi: creșterea consensului, uniformitatea informațiilor, necesitatea ca subiecții să-și modifice poziția în interiorul grupului, ceea ce le-ar permite să experimenteze situații noi și să-și exprime sentimentele.
2. În funcție de statutul interlocutorilor, comunicarea poate fi: • verticală, când interlocutorii au un statut inegal (de exemplu, comunicarea profesor – elev);
• orizontală, în situațiile în care partenerii comunicării au același statut (elev – elev, profesor – profesor).
3. După codul utilizat, se poate vorbi de comunicare: verbală,
paraverbală, nonverbală, mixtă, fiind o combinare de mesaje transmise verbal, paraverbal și nonverbal.
4. În funcție de finalitatea actului comunicării, vorbim de comunicare:• accidentală, apare în situațiile în care emițătorul se abate de la scopul inițial al comunicării, deturnându-l;
• subiectivă, apare din dorința, manifestată inconștient, de descărcare nervoasă, de reechilibrare psihică;
5. În funcție de capacitatea autoreglării, comunicarea poate fi: • bidirecțională, cu feed-back concomitent, emițătorul și receptorul aflându-se în interacțiune directă.
6. După natura conținutului, comunicarea îmbracă următoarele forme:
• referențială (vizează transmiterea unui adevăr științific ce face obiectul expres al comunicării (de exemplu, comunicarea didactică);
• operațional – metodologică (urmărește înțelegerea adevărului și prezintă modul în care trebuie acționat din punct de vedere cognitiv, practic pentru a descifra adevărul transmis);
• atitudinală (comunicarea care pune în valoare mesajul, situația comunicării și partenerii implicați).
Dintre greșelile de comunicare care pot să apară amintim: a) Tendința de a judeca, de a fi de acord sau nu cu interlocutorul. Există
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
54
Cum comunicăm cu elevii pentru a obține o activitate școlară cât mai bună
persoane care sunt convinse că elevii vor adopta un comportament
adecvat numai dacă vor fi criticați sau etichetați.
b) Oferirea soluțiilor, prin sfaturi sau întrebări adresate într-o manieră agresivă, autoritară și cu o tentă evaluativă.
c) Recursul la ordine care duce la scăderea stimei de sine a elevilor;d) Amenințarea prin care se transmite mesajul clar că persoana cu care se comunică va suporta consecințele unui eventual comportament neadecvat.
e) Moralizarea, prin formulări de tipul: „ar fi cea mai mare greșeală dacă…” etc..
f) Evitarea abordării unor probleme: „mai bine hai să vorbim despre…”.
g) Impunerea propriilor argumente. Specific materiei pe care o predau este faptul că folosesc ca mijloc de
comunicare la clasele mari Internetul pentru verificarea anumitor teme
sau lucrări pe care le primesc de la elevi pe e-mail. Consider că a fi dascăl este în primul rând capacitatea de a înțelege fiecare elev, capacitatea de a lucra diferențiat cu fiecare clasă folosind metode specifice vârstei elevilor și acest lucru se face numai printr- o comunicare cât mai bună. De asemenea consider că pentru îmbunătățirea relațiilor dintre profesori-elevi, respectiv a relațiilor elev-elev o mare importanță o are comunicarea care are loc în timpul activităților extrașcolare pe care ar trebui să le organizăm cât mai des, prin care elevii se integrează mult mai ușor în colectivele claselor, se realizează închegarea colectivului clasei, de aceea consider că sunt foarte utile și activitățile din săptămâna Școala Altfel.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
55
Cum comunicăm cu elevii pentru a obține o activitate școlară cât mai bună
Căutând soluții
Interes general | Toate disciplinele
Un articol care vrea să găsească soluții la problemele actuale din școli.
.
Căutând soluții…
„Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va depăși interacțiunea
umană. Lumea va avea o generație de idioți” (Albert Einstein).
În ultima vreme, în învățământul românesc, s-au luat multe măsuri,
parcă, pentru a ajunge la premoniția lui Einstein.
Veți spune: ce o interesează pe doamna asta, cine este ea să dea
sfaturi sau să facă observări și observații?
Voi răspunde, tot retoric, cu un citat din Steve Jobs: „Nu are sens
să angajezi oameni deștepți și să le spui ce să facă. Angajezi oameni deștepți ca să-ți spună ei ce să faci” (sursa www.unioncont.ro).
Stimați cititori ai acestor rânduri, este necesar să ne implicăm,
să dăm soluții. Soluții care se nasc din practica zilnică la clasă. Noi, Armanu Livia/Școala Gimnazială nr. 2
Piatra-Neamț
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
56
cadrele didactice, știm cu adevărat care sunt verigile slabe în bunul
mers al învățământului românesc. Să nu fim nepăsători cu viitorul copiilor noștri!
Elevii sunt foarte atenți la drepturile pe care le au, speculează și profită
de acestea, unii, însă nu aveau nevoie de ele fiindcă ei sunt disciplinați și silitori din conștiință și bun-simț.
Este adevărat că nu există vreo țară care să fi descoperit rețeta ideală
de a face educație în școli. Totuși a lua, ce este bun și adaptabil la nevoile prezentului nostru, s-ar putea! Ne trezim de multe ori cu adevărate aberații în legislație sau în ceea ce privesc documentele, cerințele către cadrele didactice.
Să nu se spună „nu avem bani” fiindcă multe lucruri bune pe lumea
această se fac fără bani, doar cu o bună gospodărire a lor.
Multă vreme ministerul avea în titulatura sa doar cuvântul
„învățământului”, ceea ce induce ideea că educația nu are ce căuta în școli. Degeaba avem tineri care cunosc tabla înmulțirii și mai și câștigă premii și medalii la olimpiade dacă nu sunt formați ca buni cetățeni, dacă nu li se pretinde să dovedească în același timp trăsături de caracter absolut necesare unei vieți civilizate. Li s-a inoculat ideea că a te apleca să iei hârtia căzută sub bancă este o umilință, că există femei de serviciu care trebuie să măture. Da, doar că a sta cu mizeria sub bancă până la ora 14 este o sfidare a vieții, a colectivității. Tu, cadru didactic, nu ai voie să-i ceri acest lucru, fiindcă apar voci ale părinților care îi susțin pe elevi. Pentru mine acest lucru arată o lipsă de educație la nivelul elevului pentru că acasă nu a fost învățat altfel în familie.
Noul Statut al elevilor pune capac la multe lucruri. Anul acesta toți
copiii stau în ore cu telefoanele, mai mult sau mai puțin ascunse în bancă, joacă jocuri cu mașini, muște etc. Nu sunt atenți, habar n-au pe ce lume trăiesc, parcă îi trezești din somn. Toate aceste distrageri de la actul predării, de la viața reală, îi buimăcesc. Eu mă îngrozesc iar ei știu că nu am voie să ridic tonul, să-i supăr în vreun fel, să le pun note mici. Doar ei au dreptul să jignească pe profesor, să deranjeze ora, să-i
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
57
Căutând soluții
deranjeze pe colegii lor atenți și conștienți.
Indiferent câte reportaje se dau pe posturile TV, nu vor îndrepta
nimic în învățământ și educație fiindcă întotdeauna este vinovat cadrul
didactic. Câte umilințe a suportat cadrul didactic până a izbucnit violent nu verifică nimeni. Și noi ne întrebăm ce se vrea de fapt? Să dispărem, să fie aduși, cum sugera cineva la un post de radio, profesori străini plătiți din fonduri europene, deci să se facă mai multe economii pe seama unui sector de viață absolut necesar!?
Se vorbește despre programe și manuale. Manualele de pe care
se lucrează acum la gimnaziu sunt vechi de douăzeci de ani, conțin informații care nu mai corespund realității, adevărat! Aceste manuale arată un lucru cel puțin ciudat: se spune că generația acestor ani este mai inteligentă decât cea trecută, atunci cum se explică că celor de acum trebuie să le pretindem să știe mai puțin!? Programa este aerisită sau aerată? Uneori le spun elevilor că pe mine m-ar jigni faptul că eu, generația nouă, trebuie să fac mai puțin cu mintea mea decât generația „expirată”.
Pe de altă parte, deși pentru un bagaj de cunoștințe diminuat, copiii
din toate ciclurile petrec prea mult timp în spațiul școlii: fără aerul, fără spațiul, fără hrana necesare. Acest timp petrecut în spații închise îmbolnăvește copiii, mulțumește părinții, nevrozează cadrele didactice.
Știu, nu există libertate deplină, nu putem face cum și ce vrem, măcar
să ne facem iluzii. De aceea elevii ar trebui să aibă ore obligatorii mai puține, program de doar patru ore pe zi, după care să-și aleagă activități plăcute pe care să le desfășoare în cluburi, sub îndrumarea cadrelor didactice de specialitate. Cine are curiozitatea să cunoască viața din școli, ar trebui să participe ca observator la cursuri măcar o săptămână, să înțeleagă de ce elevii, profesorii sunt depresivi și agitați.
Citind cele scrise aici, unii vor comenta: ce să fac cu copilul, dacă eu
stau la serviciu zece ore?! Ce făceam și noi, cu cheia de gât știam că avem de făcut teme, singuri, că trebuie să spăl farfuria în care am mâncat, etc. Acum copiii sunt robotizați, părinții nu au timp (culmea, sunt atâția
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
58
Căutând soluții
părinți șomeri și copiii n-au de cine să fie educați și îngrijiți!)
Elevii români nu înțeleg ce citesc! Așa este fiindcă nu citesc, nu-și pun
întrebări, nu sunt curioși, în sensul bun al cuvântului. Dacă citesc cerința
unui exercițiu, și nu înțeleg un cuvânt, ei nu caută sensul acestuia. Deși au tableta, telefonul, internetul la îndemână!
Nu le place să facă mișcare, sunt aruncați în mașini dimineața la
venirea la școală și la plecarea de la școală. Părinții discută cu ei doar ce notă au luat, ce-a zis profesoara de…, fără a le povesti cât de mult are de lucru, dar își va face timp să meargă la o alergare, o partidă de fotbal (tată-fiu). Fetele, încă de la vârste mici, seamănă cu mamele lor, purtând bijuterii, coafuri, haine copiate. Normal că, o profesoară pe care o doare sufletul, văzând aceste imitații mignone, vrea să aducă o corectare, dar nu poate face acest lucru fiindcă nu ai voie să te legi de felul cum arată un copil.
Nici tehnologia nouă nu este pe deplin apanajul noii generații, sunt
elevi care, rugați să-și redacteze temele la calculator, habar n-au să folosească programul Word.
În schimb au sute de „prieteni” pe facebook. Ce înțeleg ei prin
prietenie este greu de înțeles.
Lipsa de organizare este o altă cauză a atmosferei stresante din școli,
nu știm când începe anul școlar, ne îndoim când se termină, simulări peste simulări, concursuri cu sutele, hârtii cât muntele.
Peste toate acestea lipsa de moralitate! Vorba aceea „o societate fără
prințipuri, va să zică că nu le are!”
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
59
Căutând soluții
Evaluarea, un factor-cheie pentru stimularea
învățării
Interes general | Toate disciplinele
Încă de la primul contact cu școala, elevii sunt învățați să tragă
concluzii asupra activității lor de învățare.. Eficientizarea strategiilor
de evaluare poate crește motivația elevilor pentru învățare.
Dacă la debutul lor ca educabili elevii primesc feedback exclusiv de la
educator/profesor, de-a lungul experienței lor educaționale ei ajung să
perceapă singuri dacă au atins obiectivele sau nu și care le sunt limitele. Aceasta influențează mult încrederea în sine ca și educabili și de asemenea încrederea lor în profesori ca și furnizori de educație. Rolul crucial al profesorului în acest punct este să îi ajute pe elevi să tragă concluziile corecte și să facă tot posibilul să stimuleze motivația elevilor pentru învățare.
O metodă utilă în acest scop este să folosească procesul de evaluare
și rezultatele lui în așa fel încât să ajute elevii să devină mai încrezători Prof. Sorina Călborean
Școala Gimnazială Viile Satu Mare
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
60
în ei ca educabili. Acest lucru este de obicei mai ușor cu elevii care au
experimentat succesul de-a lungul evaluărilor, decât cu cei care nu au atins succesul. Insuccesul școlar, dacă nu este bine gestionat duce de cele mai multe ori la pierderea încrederii în capacitățile proprii ale elevilor și scăderea drastică a motivației pentru învățare.
Atunci când dorim ca evaluarea să influențeze în mod pozitiv motivația
elevilor pentru învățare, trebuie să luăm în considerare anumite aspecte, cu atât mai mult cu cât evaluarea este acea parte a procesului educativ care poate cel mai mult să distrugă dorința elevilor de a învăța. Mai întâi, profesorii trebuie să înțeleagă că modul în care transmit feedback-ul este crucial pentru încrederea de sine a elevilor. Profesorii ar trebui să joace un rol de încurajare și ar trebui să îi ajute pe elevi să-și conștientizeze potențialul prin concentrarea pe obiectivele învățării care sunt explicate clar acestora prin crearea unor hărți cognitive care să facă progresul evident.
Pe de altă parte, ar trebui să îi ajute pe elevi să înțeleagă că atunci
când încearcă să își îmbunătățească performanțele, la început, ar putea să nu aibă succes, dar că acest fapt nu trebuie să reprezinte un motiv de descurajare. Uneori performanța slabă sau lipsa performanței sunt inevitabile, dar ei ar trebui să vadă dincolo de aceasta și să perceapă eșecurile ca și un motiv să devină mai dornici de succes.
Un alt aspect important în ceea ce privește modul în care evaluarea
poate să crească motivația elevilor pentru învățare este rolul pe care elevul îl joacă în acest proces. Pentru ca evaluarea să fie eficientă, elevii trebuie implicați în aceasta. Acest fapt îi va ajuta să își dezvolte și alte abilități utile învățatului, cum ar fi puterea de reflecție, gândirea critică și conștiința de sine. Evaluarea centrată pe elev la clasă conduce la implicarea elevilor în propria apreciere. Cu cât mai mult vor simți că au control asupra propriei evaluări, cu atât mai motivați vor fi să aibă un progres continuu, care este perceput ca și succes. Jucând un rol dinamic în acest sens, elevii vor deveni capabili să își dezvolte propriile mijloace pentru a-și îmbunătăți învățarea.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
61
Evaluarea, un factor-cheie pentru stimularea învățării
Pentru a reuși să îi implice pe elevi în procesul de evaluare profesorul
trebuie să aibă în vedere câteva aspecte. În primul rând, este foarte
important ca elevii să fie informați încă de la începutul procesului educativ asupra obiectivelor acestuia; astfel, ei vor face tot posibilul să își dirijeze învățarea spre atingerea acestora. Un alt aspect important pentru succesul evaluării este ca elevii să fie informați asupra formatului pe care îl va avea evaluarea. Ar trebui ca profesorii să aplice modele de evaluări de-a lungul procesului de predare astfel încât elevii să se obișnuiască cu acestea. De asemenea ar trebui ca elevii să cunoască criteriile conform cărora vor fi evaluați ca să poată aprecia nivelul la care se ridică performanța lor. Evidența progresului este, de asemenea, importantă pentru o evaluare centrată pe elev. Această metodă încurajează elevii să-și monitorizeze progresul de-a lungul timpului, inclusiv prin aplicarea unor metode de autoevaluare. Autoevaluarea joacă un rol vital în creșterea motivației elevilor pentru învățare.
Un alt aspect foarte important pentru succesul evaluării este ca
profesorul să puncteze periodic progresul/succesul elevilor. Bineînțeles că asta nu înseamnă să fie trecute cu vederea greșelile, ci, dimpotrivă, profesorii ar trebui să îi învețe pe elevi să reflecteze asupra propriilor greșeli, pe care nu trebuie să le perceapă ca eșecuri, ci ca aspecte care trebuie îmbunătățite. O bună evaluare înseamnă atunci când elevii reușesc să învețe din propriile greșeli și sunt capabili să dezvolte o atitudine critică asupra propriei munci.
În sfârșit, pentru a face evaluarea mai eficientă și totodată interesantă
pentru elevi, profesorul ar trebui să aplice cât mai multe forme inovative de evaluare. Profesorii ar trebui să își adapteze strategiile de evaluare la interesele elevilor astfel încât să mențină ridicat interesul acestora pentru învățare, iar acest lucru nu se poate realiza decât centrând, pe cât posibil, procesul de predare-învățare-evaluare pe elevi, aceștia din urmă devenind ei înșiși parteneri în acest demers unitar. Făcându-i pe elevi parteneri activi în propria lor evaluare putem să îi încurajăm să-și dezvolte un simț al responsabilității față de propriile lacune sau achiziții
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
62
Evaluarea, un factor-cheie pentru stimularea învățării
și să îi determinăm să devină mai motivați să asimileze cunoștințe în
vederea atingerii obiectivelor învățării.
În concluzie, deși evaluarea descurajează de multe ori atât profesorii
cât și elevii, aplicată în mod constructiv, luând în considerare aspectele mai sus menționate, ea poate deveni cel mai puternic factor pentru stimularea motivației pentru învățare.
Revista cadrelor didactice nr. 34/2016 ISSN: 2393–0810
63
Evaluarea, un factor-cheie pentru stimularea învățării
La acest număr au contribuit:
Cristina Ungureanu
Mazâlu Antonela
Sofronie Florina
Dorca Laura
Onaci Ana-Mariana
Ardelean Lucre/uni021Bia
Torop Delia Valerica
Popescu Elisabeta
Irimia Nicolae
Sandu Doina
Armanu Livia
Sorina Călborean
Revista
cadrelor
didacticeNr. 34/2016
ISSN: 2393–0810
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Revista Cadrelor Didactice Nr 34 2016 [619539] (ID: 619539)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.