Retrospectiva Loteriilor Europene Si Mondiale

Lumea Loteriilor

Retrospectiva Loteriilor Europene și Mondiale

Cuprins

Cuvânt înainte

Cap. I Jocul de noroc v.s. hazard

Jocul – activitate distractivă

Lotto, asocierea loteriei cu norocul

Cap. II Scurt istoric al evoluției jocurilor de noroc

Istoria loteriilor în Europa

Istoria loteriilor în afara Europei

Cap. III Organizarea loteriilor în secolul XX și începutul secolului XXI

Asociația Europeană a Loteriilor (E.L.)

Loteriile în țările europene

Loteria Națională a Marii Britanii

Loteria Națională din Franța

Loteria Națională din Spania

Loteria Națională din Portugalia

Loteria Națională din Germania

Loteria Națională din Elveția

Loteria Națională din Belgia

Loteria Națională din Irlanda de Nord

Loteria Națională din Norvegia

Loteria de Stat din Suedia

Loteria de Stat din Polonia

Loteria Națională din Israel

Loteria de Stat din Malta

Loterii de Stat în Europa de Est

Asociația Mondială a Loteriilor (WLA)

Loteriile pe glob

4.1. Loteriile din Statele Unite ale Americii

4.2. Loteriile din Canada

4.3. Loteriile din Australia

4.4. Comisia Loteriei din Noua Zeelandă

4.5. Loteria de Stat din China

4.6. Alte loterii în lume

Cap. IV Cerințe europene. Reglementarea și supravegherea organizării și desfășurării jocurilor de noroc.

Scurt istoric al abordărilor europene pentru serviciile de jocuri de noroc

Concluzii asupra cadrului pentru jocuri și pariuri în statele membre ale Uniunii Europene

Către un cadru european global pentru jocurile de noroc on-line

Recomandarea Comisiei Europene numărul 478/EU, datată 14.07.2014.

Cuvânt înainte

„Lumea loteriilor” este lumea în care misterul se îmbină cu fabulosul, în care tehnicile jocului au devenit adevărate profesii, în care distanța de la agonie și extaz depinde de hazard, în care bogăția picată din cer este greu de gestionat.

Conducerea, gestionarea și administrarea Companiei Loteristice de Stat din România, vreme de aproape 13 ani, calitatea de membru în Comitetul Executiv al Asociației Europene a Loteriilor (E.L.) vreme de 3 mandate, adică 6 ani, mi-a oferit posibilitatea de a descoperi multe din tainele acestei lumi, lumea oamenilor care se ocupă de jocuri de noroc în întreaga lume.

De la jocurile de tip loto (jocuri cu numere) la pariurile mutuale sau cele în cotă fixă, la bilete și efectele loto, până la jocurile tip cazino, toate produse și servicii pe care „Lumea loteriilor” le oferă pieței, consumatorului care știe mai mult, mai puțin sau deloc la ce „distracție participă”.

Lucrarea pe care am elaborat-o are o particularitate istorică și teoretică și nu și-a propus o abordare de management și nici tehnică a domeniului.

Ce trebuie înțeles, parcurgând paginile acestei lucrări este faptul că această „Lume a Loteriilor” trebuie să fie bine reglementată și bine controlată de instituțiile statului competente. În caz contrar consecințele pot fi grave.

Autorul

Cap. I jocul de noroc v.s. hazard

Jocul – activitate distractivă

Definiție

” Jocul considerat din punct de vedere al formei, poate fi numit o activate liberă, conștientă că este neintenționată și situată în sfera vieții obișnuite, o acțiune de care nu este legat nici un interes material direct și care nu urmărește nici un folos, desfășurată în limitele unui timp determinat anume și unui spațiu determinat anume, o acțiune care se petrecere în ordine, după anumite reguli și care dă naștere la relații comunitare dornice să se înconjoare de secret.”

Johan Huizinga (1872-1945)

Istoric olandez

Jocul în sens general și al loteriei în particular, a exercitat asupra oamenilor o fascinație extraordinară. Evident că acesta nu a scăpat curiozității istoricilor de a muncii în acest sens afirmând cu certitudine că omul este cea mai bună componentă a jocului. Jocul este o încercare potestativă respectiv, o încercare pe care nicio constrângere exterioară nu obligă jucătorul căreia acesteia i se supune numai prin voința să.

Rezultatul încercării, victoria sau înfrângerea jucătorului este un mod fundamental, nesigur iar interesul participării la joc este de natură psihologică.

” Jocul nu poate fi contestat. Aproape tot ce este abstract poate fi contestat: dreptatea, frumusețea, adevărul, bunătatea, spiritual, Dumnezeu. Seriozitatea poate fi contestată. Jocul nu”

Afirmă Johan Huizinga în cartea sa” Homo Iudens”, consacrată jocului ca fenomen socio – cultural și psiho – social.

Jocul îmbracă forme diferite, practicat în copilărie, ca activitate principal, dar și mai târziu în viața adultului pe parcursul tuturor vârstelor. Dacă jocul însoțește viața oamenilor evident este nelipsit și din viața popoarelor.

În fapt jocul este o componentă a vieții individului și societății, dar și una din formele specifice fiecărei culturi. Au fost multe încercări de a înțelege ce este jocul și de ce ne jucăm dar fenomenul nu a putut fi definit și explicat cu precizie. Practic, jocul este o componentă a vieții individului și societății dar și o formă specifică fiecărei culturi. Varietatea formelor de joc este uimitoare de la jocuri fizice, jocuri intelectuale, la jocuri mixte, în care forța și îndemânarea fizică se combină cu abilitățile psihice. O dată cu jocurile intelectuale au apărut jocurile artistice, care au produs creații ce s-au transmis în timp. Forme, culori, sunete, au produs multe forme de artă.

De asemeni, instinctual religios s-a manifestat și el în primele trepte ale evoluției umane și a asociat jocul producând ritualuri ca mișcarea, sunetele, simbolurile. Sunetele sunt organizate generând melodii și mișcările dansului se standardizează, competițiile fizice sau intelectuale sunt structurate după anumite reguli și chiar jocurile de grup ale copiilor se desfășoară conform unor convenții și scenarii. Atunci când conștiința preia controlul asupra instinctului, jocul devine mai complex dar și mai interesant, când poate apărea și miza.

Există manifestări ludice practicate din pură plăcere a mișcării sau din instinct artistic, sau din nevoia de a limita realitatea și jocuri care vizează un câștig. Miza fiind în echivalent al prăzii cu o componentă simbolică, apar jocurile cu premii, care pot fi materiale sau morale.

Este o formă de amuzament în care unul pierde și poate să primească o pedeapsă (simbolică) și unul care câștigă și poate primi un premiu.

Se presupune, o dublă satisfacție: participarea în sine și câștigul. Satisfacția provine din emoția, din tensiunea și strategia jocului, dar și din însușirea legală material a mizei, oricât de mică sau simbolică ar fi aceasta. Prin joc se poate câștiga un titlu, o glorie, o avere sau orice altceva care conferă avantaje, care oferă statutul de favorit al norocului. Este deci o dublă motivație, câștigul care poate reprezenta o victorie personal o selecție printre indivizi, o afirmare a unor abilități sau competențe ori intervenție a norocului (deci hazardul).

” Jocurile sunt constante ale culturii ale căror forme variază de la o arie geografică la alta, dincolo de marea diversitate, universalitatea îl conturează ca pe un element fundamental al condiției umane, jocul desemnează o anumită intenție a vieții personale, o orientare a sentimentelor și a inteligenței, o formă de umor” precizează George Gundorf-istoric al culturii și jocului.

Jocul ca activitate distractivă, nu este reglementat juridic.

Există, în același timp o categorie de jocuri care, din antichitate, în toate civilizațiile este reglementată prin norme productive; acesta sunt jocurile de noroc, ale căror rezultate induc transferuri de valori economice (în general, bani).

Prin jocul de noroc, cei care nu câștigă, respectiv, marea masă a jucătorilor, pierd valori economice pe care le posedau înainte de joc și pe care au trebuit să le angajeze pentru a participa la joc.

Câștigătorii, care constituie un număr limitat de jucători și organizatorul jocului obțin valori economice pe care nu le posedau înainte de a juca, respectiv, înainte de organizarea jocului.

În acest context, pentru jucători există în mod evident, o expunere inutilă, din punct de vedere obiectiv, la un risc economic ce nu are o cauză rațională exterioară care să poată fi calificată ca fiind economică; cauza este psihologică, confruntarea cu hazardul întrucât transferul de valori economice nu se dorește a fi efectuat altfel decât prin joc. Prin urmare nevoia de a juca este o nevoie fundamental psihologică, înțelegând prin aceasta, pentru o bună parte a populației, nevoia de a juca pe bani.

Jocul este o formă de acțiune care testează norocul său îl folosește cu unele abilități. Oamenii cred că au nevoie de noroc, în tot ceea ce întreprind.

Unele jocuri mizau pe îndemânare, forță, rapiditate, ingeniozitate, altele pe inventivitate și improvizație.

Întotdeauna jocul s-a aflat în partea însorită a vieții, fiind o expresie a bucuriei de a trăi.

Nu întâmplător în gândirea magică a românilor norocul îi frecventează pe cei ce știu să se bucure de viață. Norocul este perceput așadar ca o recompensă morală, iar jocul ca o manifestare benefică a unor energii pozitive.

Ca orice altă activitate, jocul și jocurile au și adversari, care susțin că ele sunt excesiv de frivole și că reduc existența maselor la un nivel situate sub posibilitățile lor intelectuale. De multe ori au dreptate, atunci când formele jocului aduc atingere securității umane, încălcând intimitatea și decența dar cele mai multe jocuri nu au nimic nociv.

Ele stimulează progresul economic, făcând să circule banii și bunurile utile societății, ajută în perioade de criză, insuflă încredere și speranță, contribuie chiar la viața socială.

Lotto, asocierea loteriei de noroc.

Nevoia de joc, a însuflețit omenirea de la începuturile existenței acesteia și ea se leagă și de ideea de noroc. Cuvântul noroc, considerat foarte popular este definit ca soartă, ursită, destin favorabil sau o întâmplare neașteptată.

El mai este numit șansă, cuvânt împrumutat din limba franceză.

Asociat cu norocul este și cuvântul loterie care vine din italianul lotto, care înseamnă destin, soartă.

Toți jucătorii participanți la jocurile lotto, pot conta doar pe o parte de abilități proprii, pe unele performanțe (cu referire la jocurile sportive sau jocuri de cultură generală) iar pe de altă parte pe noroc, adică șansa de a fi favorizat de o împrejurare.

În acest fel, Loteria devine un joc foarte vechi, dar în același timp foarte actual, față de care mulți oameni sunt pasionați.

Pasiunea umană pentru joc implică o mare curiozitate – pot sau nu pot să câștig, am sau nu am noroc?

Jocurile au cunoscut o dezvoltare în istoria umanității și în diferite civilizații. Oamenii bogați și instruiți, sau oamenii săraci și needucați simt deopotrivă nevoia de joc, iar loteria a fost unul dintre jocurile plăcute pentru ambele categorii.

Întrebați de ce joacă, oamenii răspund că își încearcă norocul 46%, asimilează jocul cu sportul 4%, joacă pentru a-și ocupa timpul 8%, din plăcere 10%, din pasiune 12%, din obișnuință 10%, pentru a-și face viața mai ușoară 6%, pentru a-și schimba viața 4% (pentru a trăi mai bine).

Oamenii au păreri și opțiuni diferite, unii vor să facă ceva cu timpul lor, unii joacă mereu, e o plăcere nevinovată decât fumatul, unora norocul le dă o speranță, socializează, unii superstițioși joacă cu o convingere care” forțează norocul”, alții pentru o eventuală eliberare morală, pentru o răscumpărare, unii caută o revanșa, speră în noroc, dar simte dincolo de aceasta ceva inefabil.

Create în mod” potestative”, riscurile de joc pot fi modulate și repetate fără altă limită în afară de epuizarea psihologică sau economică. Deoarece își au cauza în joc și nu în raționalitatea economică, transferurile de valori economice provenite din jocurile de noroc pot ușor să depășească limitele tolerabilului și să răstoarne complet echilibrul economic al unei comunități. Exploatările comerciale de joc sunt atât mai periculoase pentru echilibrul economic al comunității cu cât cei care le pun bazele organmare curiozitate – pot sau nu pot să câștig, am sau nu am noroc?

Jocurile au cunoscut o dezvoltare în istoria umanității și în diferite civilizații. Oamenii bogați și instruiți, sau oamenii săraci și needucați simt deopotrivă nevoia de joc, iar loteria a fost unul dintre jocurile plăcute pentru ambele categorii.

Întrebați de ce joacă, oamenii răspund că își încearcă norocul 46%, asimilează jocul cu sportul 4%, joacă pentru a-și ocupa timpul 8%, din plăcere 10%, din pasiune 12%, din obișnuință 10%, pentru a-și face viața mai ușoară 6%, pentru a-și schimba viața 4% (pentru a trăi mai bine).

Oamenii au păreri și opțiuni diferite, unii vor să facă ceva cu timpul lor, unii joacă mereu, e o plăcere nevinovată decât fumatul, unora norocul le dă o speranță, socializează, unii superstițioși joacă cu o convingere care” forțează norocul”, alții pentru o eventuală eliberare morală, pentru o răscumpărare, unii caută o revanșa, speră în noroc, dar simte dincolo de aceasta ceva inefabil.

Create în mod” potestative”, riscurile de joc pot fi modulate și repetate fără altă limită în afară de epuizarea psihologică sau economică. Deoarece își au cauza în joc și nu în raționalitatea economică, transferurile de valori economice provenite din jocurile de noroc pot ușor să depășească limitele tolerabilului și să răstoarne complet echilibrul economic al unei comunități. Exploatările comerciale de joc sunt atât mai periculoase pentru echilibrul economic al comunității cu cât cei care le pun bazele organizează jocul în mod strict economic pentru a obține un profit cât mai mare, la fel ca oricare comerciant.

Pentru organizator, motivația jocului este economică, în timp ce, astfel cum s-a detaliat mai sus, pentru jucători, motivația este de natură psihologică. Pe de altă parte, motivarea ludică împinge jucătorii să umble după riscurile cele mai mari care, psihologic, corespund sentimentului maxim de victorie; ele corespund însă, probabilităților de realizare foarte mici.

Tensiunea psihologică către rezultatele cele mai puțin probabile diminuează vigilența, în raport cu situațiile medii și fac jucătorii vulnerabili mai ales la manoperele persoanelor care urmăresc să exploateze motivarea lor irațională.

Totodată este cunoscut faptul că, datorită particularităților sale, domeniul jocurilor de noroc este căutat cu predilecție de crima organizată, în special pentru spălarea banilor.

Începând cu secolul XX oamenii au renunțat la vechile jocuri, cu răspândire continentală, locală sau specifică categoriilor sociale și urmăresc concursuri televizate, participă la concursuri bine mediatizate, telefonează televiziunilor sau posturilor de radio, răspund la întrebări care le pot aduce premii.

Acum jocurile publice atrag mase de oameni, mizele sunt tot mai mari, dar și extragerile pot fi urmărite în direct de tot mai multă lume, inter activitatea jocurilor este tot mai mare. Jocurile de noroc tradiționale și modernizate se consumă în cazinouri, unde nu oricine își permite să riște, dar jocurile populare, de masă, între care jocurile loteriei ocupă primul loc și cel mai vechi, reglementate prin legi, servind interese publice și individuale.

Unul dintre aceste jocuri, probabil cel mai important și cel mai bogat în tradiții la români ca și la alte națiuni – în principal europene – este Loteria.

Acesta, este un joc social, care face parte dintr-un univers al jocului. Există o enciclopedie a jocurilor și sporturilor realizată de cercetători serioși (Jeux et sportifs, Paris, 1967). Conform acesteia jocurile se împart astfel:

Jocuri de competiție. Acestea pot fi jocuri de hazard, de simulacru, de vertij (amețitoare), jocuri matematice s.a.

Sporturi olimpice, precum atletismul, gimnastică, boxul, luptele, halterofilia s.a.

Sporturi cu mingi și bile, precum fotbal, rugby, baschet, volei, tenis, handbal, crichet, bas bal, golf, s.a.

Sporturi derivate din arta războiului: scrimă, judo, tir sportiv, tir cu arcul s.a.

Sporturi derivate de tehnici și viață: ciclism, aviație, caiac – canoe, iahting, înot, ski, sporturi de gheață, călărie, polo, alpinism, automobilism, alpinism s.a.

Jocuri” tipice”: șah, cărți, bridge, loterii, iluzionism, jocuri de salon.

Autorii enciclopediei amintite descriu toate aceste jocuri și sporturi observând între altele că:” În timp ce jocurile sportive fac în mod frecvent obiect de subvenții din partea guvernelor, jocurile hazardului, între care loteria, când sunt controlate de stat, contribuie la alimentarea acestuia și uneori procură resurse importante. De aceea norocul își păstrează drepturile în societate.”

Cap. II Scurt istoric a evoluției jocurilor de noroc

Istoria Loteriilor în Europa

Cele mai multe informații cu privire la activități psiho – sociale care au legătură cu principiul loteriilor, se găsesc la poporul roman.

Nu pot trece fără a menționa principiul loteriei care se regăsește în Biblie, la capitolul 26 din Cartea Numerelor în care aflăm că Moise a folosit un procedeu asemănător pentru a rezolva prolema legată de împărțirea pământurilor de la vest de Iordan.

Sunt informații certe în legătură cu faimoasele sărbători publice din vremea Imperiului Roman. Un prim exemplu se referă la cele numite Saturnalia, ce se desfășurau la Roma în 17 și 19 decembrie în cinstea lui Saturn, divinitate a recoltelor bogate ceea ce înseamnă speranța de prosperitate.

Cu această ocazie se organizau spectacole cu o participație numeroasă de public, iar la ieșirea de la spectacole se aruncau în mulțime niște tăblițe numite apophoreta, pe care erau înscrise bunurile ce urmau să fie primite de cel care intră în posesia acestor tăblițe. Aceste bunuri constau în vase de preț, cai și chiar sclavi. Evident era vorba de premii la fel ca la loterie, care aveau calitatea de daruri picate din cer, numai pentru simpla participare la aceste sărbători. Participanții proveneau din toate clasele sociale dar ponderea o reprezenta clasa de jos. Evident că și elitele prețuiau aceste daruri întâmplătoare.

În vremea împăratului Augustus (63îHr – 14d.Hr) apare practica tombolei. Tot ca o formă de distracție, cu ocazia banchetelor prelungite se ofereau obiecte de valoare, prin tragere la sorți.

Un fel de bilete de loterie oferite în cadrul festivităților publice și private se petreceau și în vremea împăratului Nero care a domnit între anii 54 și 68 dHr, dar și în vremea lui Domitian (81-96dHr).

Lumea antică, se pare că a fost patria loteriei.

În perioada Renașterii, care este cunoscută cu dezvoltarea spațiilor publice urbane – clădiri administrative, piețe catedrale, monumente, au început să organizeze loterii la Geneva, Torino, Milano, Veneția, Modena și apoi în orașe din Franța, Anglia, Țările de Jos, Spania, Portugalia.

În Italia, negustorii venețieni au organizat o loterie comercială, stimulând interesul publicului de a cumpăra marfă aflată în stoc prea scumpă și deci greu vandabilă.

După căderea dramatică a civilizațiilor europene antice, regii barbari au conservat forme din moștenire în învățământ, viața citadină, dar jocurile de noroc de tipul loteriei nu au mai ocupat un loc important.

Și mai puțin au fost acceptate în statele creștine ale Evului Mediu, unde Biserica impunea o austeritate formală și respingea tot ceea ce era păgân.

Jocurile de noroc au înflorit în castele sau în casele oamenilor de rând sub forma altor jocuri cu zaruri sau altele cu numere, jongleriile erau la mare succes.

Toate acestea nu erau agreate de stat oficial.

Epoca Renașterii glorioasă mai ales în Italia și Țările de Jos, a adus mai multă strălucire pentru plăcerile de tot felul, inclusiv loteriile.

După evul mediu, este cunoscută o loterie flamandă, atestată în 1446 de văduva celebrului pictor Jar van Eyck, care a avut scopul de a valorifica tablourile rămase de la soțul ei.

Tot în această zonă europeană, în anii de criză 30 ia naștere Loteria Colonială, în special în Belgia și Olanda. În Belgia s-a înființat o mare loterie pentru a surmonta dificultățile coloniei Congo.

În anul 1934 Guvernul Belgian a găsit astfel soluția pentru a acoperi deficitul bugetar. Prin lege, a avut loc prima tragere la Circul Regal, cu reacții foarte bune în presa vremii și susținută de o publicitate modernă, diversificată și cu un efect șoc pozitiv. Loteria Colonială răspunde unei nevoi psiho – socială.

Sumele fantastice puse în joc garantează succesul erau sloganele reclamelor publicitare pe fața întreagă a clădirilor, tragerile erau adevărate spectacole publice, echipamentele pentru trageri dintre cele mai moderne, deviza era” faceți avere în pofida crizei”.

În anul 1935 se lansează chiar un” Marș al Loteriilor Coloniale”, compus de Jose Schnyders, biletele de loterie sunt ornamentate cu însemnele unei opulențe exotice, se dechide un stând la Expoziția Universală de la Bruxelles, iar în anul 1938 are loc o tragere la Osterode, care reunește un număr impresionant de participanți.

Succesul acestei loterii se concretizează prin beneficii aduse foștilor combatanți din primul război mondial, celor mutilați, deportați, foștilor prizonieri, Liga belgiană contra cancerului, Biblioteca Albertină, nevăzătorilor, acțiunea contra tuberculozei, Crucea Roșie din Congo.

Loteriile Coloniale vor dispărea odată cu dispariția sistemului colonial, urmând să vină epoca loteriilor naționale.

Primele loterii înregistrate care ofereau bilete la vânzare cu premii sub formă de bani au avut loc tot în Țările de Jos în secolul al 15-lea. În diverse orașe au avut loc loterii publice pentru strângerea de bani și construcția de fortificații precum și pentru a ajuta pe cei săraci. Arhivele orașelor Ghent, Utrecht, Bouges indică faptul că loteriile încasau sume mari.

O înregistrare din 9 mai 1445 la L’Ecluse se referă la strângerea de fonduri pentru a construi ziduri și fortificații orașului, cu o loterie de 4304 de bilete și un premiu în bani în total de 1737 de florini (în valoare de aproximativ 170.000 dolari în 2014).

În secolul al 17-alea a fost destul de obișnuit în Țările de Jos de a organiza loterii pentru a colecta bani pentru săraci sau de a strânge fonduri pentru toate tipurile de utilizări publice. Loteriile s-au dovedit foarte populare și au fost salutate ca o formă nedureroasă de impozitare. Loteria este un cuvânt englezesc derivat din substantivul lotul olandez care înseamnă „soartă”.

În vechea istorie a Franței capetele încoronate ce reprezentau puterea au sesizat faptul că pot atrage fonduri la visteria statului, atunci când aveau de purtat războaie sau construcții publice, organizând diverse forme de loterii.

Prima loterie cunoscută în Franța a fost creată de către regele Francisc I în jurul anului 1505.

În anul 1539, Francisc I a acordat privilegiul organizării unei loterii în număr nelimitat, unui anume Jean Lorent cu condiția ca acesta să plătească statului o taxă anuală de 2000 livre. Era perioada în care spiritul laic triumfa, dar jocurile reveneau în spațiul public iar biserică era pusă în situația de a nu mai putea obiecta.

Un anume Jean Briard, la Tubingen, a rostit în anul 1520 o disertație având ca obiect loteria ceea ce demonstrează că jocurile deveniseră obiecte de studiu, erudit, academic. Era evident că jocurile erau relativ vechi și nu lipsite de importanță și probabil că numărul loteriilor era cu mult mai mare decât atestările documentare.

Se cunosc două loterii în Franța, în 1519 la Malines și în 1527 la Lille, iar apoi la Paris, organizate în beneficiul unor biserici, în condițiile în care moraliștii teologi nu priveau cu simpatie jocurile de noroc și biserica începea să facă concesii.

După prima încercare, loteriile au fost interzise în Franța timp de aproape două decenii.

Cu banii colectați din organizarea loteriilor a fost construit celebrul pod parizian Pont Royal în anul 1657 iar în 1701 capitala Franței a fost înzestrată cu pompe pentru stingerea incendiilor. Aplicând același model, acela de a organiza loterii pentru strângerea de fonduri, din inițiativa ducelui Ludovic de Gonzague au fost ajutați săracii din Lyon, spitalul din Amiens, colegii din Angers. Deasemenea astfel de fonduri au fost folosite și în alte scopuri cum ar fi: ajutorarea a 60 fete sărace și virtuoase la Nivernais și Berry.

Ca întotdeauna acolo unde apar mari sume de bani și se colectează fonduri, aproape inevitabil nu întârzie să apară și fraudele, motiv pentru care autoritățile au introdus un control mergând până la interdicții.

În spațiul privat aristocrații organizau loterii din pură plăcere a jocului, pentru a-și testa norocul cum a fost cazul regelui Ludovic al XIV-lea care a oferit 3000 de bilete gratuite doamnelor de la curte în cadrul unei loterii organizate de „Lumea nouă” în mai 1685.

Ele au reapărut în secolul al XVII-lea, ca o „loterie publică” pentru municipalitatea din Paris (denumit loterie de L’Hotel de Ville), dar și ca loterie „private” pentru ordine religioase, mai ales pentru călugărițe în mănăstiri.

Marele rege, Ludovic al XV-lea a fondat Loteria regală a Școlii Militare în anul 1759 și desființa toate celelalte loterii, creând un monopol ce anticipa loteria națională. Școala militară urma să primească numele Saint Cyo și să formeze floarea ofițerimii franceze.

Pe tot parcursul secolului al XVII-lea și al XVIII-lea, statele europene, burghezia, au organizat loterii iar pasiunea pentru loterii a fost dezvoltată și pentru ca utilitatea colectării de fonduri nu putea fi ignorată.

Încercarea norocului făcea parte din suita jocurilor de la curtea regală. Colectând fonduri a putut fi construită celebra catedrală din Paris, Saint Sulpice.

Deasemenea, fondurile strânse din loterii au ajutat la construirea sau reconsolidarea a 15 biserici în Paris, inclusiv Le Pantheon.

La începutul secolului, regele a evitat să finanțeze ordinele religioase dar le-a oferit dreptul de a rula loterii. Sumele generate au devenit atât de mari încât în a doua parte a secolului loteriile s-au transformat într-o luptă între monarhie și Biserică, pentru controlul acestora.

În 1774, Madame de Pompadour un simbol al monarhiei franceze a fondat „Loterie de L’Ecole Militaire” cu scopul de a cumpăra ceea ce se numește azi Champ de Marș în Paris și de a construi o academie militară vestită fiind frecventată și de Napoleon Bonaparte.

Această loterie a devenit cunoscută mai târziu ca fiind „Lotterie Royale de France”. Chiar înainte de Revoluția Franceză din 1789, veniturile din Lotterie Royale de France au fost echivalente cu 5-7% din veniturile totale la francezi.

De-a lungul secolului al XVIII-lea, filozofi că Voltaire, precum și unii episcopi s-au plâns că loteriile exploatează săracii. Acest subiect a generat multe dezbateri orale și scrise pe moralitatea istoriei. Toate loteriile (inclusiv loteriile de stat) au fost dezaprobate de idealiști ai Revoluției Franceze, care le văzuse că o metodă folosită de bogați pentru înșelarea săracilor.

În Franța secolului al XVIII-lea, loteriile s-au înmulțit, funcționarea acestora era tot mai bună, societatea a cunoscut un adevărat cult al progresului tehnic. Au fost inventatori care au creat sisteme tehnice de extragere a numerelor câștigătoare. Unul dintre aceștia a fost Alexandre Fichet (1799-1862) care în secolul al XIX-lea, a creat un sistem de selecție ce folosea roți numerotate de la 1 la 9.

În felul acesta loteriile se modernizau, își dezvoltau și perfecționau tehnicile. Reclama și publicitatea puneau în circulație imagini opulente ale norocului și bogăției, cu simboluri precum carul abundenței, ploile de aur, imagini ale luxului ce puteau fi atinse prin voința norocului.

Secolul al XIX-lea, aduce tot mai mult public participant la loterie, sporește clasa de mijloc, lumea capitalistă produce tot mai mulți bani, cinematograful și telegraful fac să circule tot mai rapid informația, noi invenții ușurează viața și oferă diversitate și deci caracterul de masă al loteriei se accentuează.

În acest timp tot mai mulți oameni se îmbogățesc, apar noi categorii sociale care aspiră la lux, clase sociale care nu au visat la o condiție mai bună.

Sfârșitul secolului al XIX-lea, până la începutul primului război mondial este perioada înfloritoare a societății în care orașele se modernizează, pofta de viață în condițiile de pace și prosperitate crește apar industrii noi, fotografia revoluționează publicitatea, oamenii sunt dornici de distracții este perioada numită „La Belle Epoque”.

Loteriile înfloresc în Europa și SUA, schimbând peste noapte destine, sumele rulate sunt tot mai mari iar știrile despre câștigători circulă tot mai mult în presă.

Nu este lipsită nici Spania de informații legate de istoria loteriilor. Avem exemplul regelui Filip al II-lea care în anul 1567 a dispus organizarea unei loterii pentru că banii colectați să ajute pentru refacerea orașului Valladolid, devastat de un puternic incendiu.

În Anglia același an, regina Elisabeta I a autorizat prima loterie de stat britanică, pentru care s-au vândut 400.000 bilete. Câștigătorii primeau premii în bani dar și obiecte precum porțelanuri, tapiserii. Regina Elisabeta I a mai aprobat și în anul 1569 o nouă loterie care a fost concepută pentru a strânge bani pentru „repararea imaginii puterii și pentru alte lucrări publice”. Astfel banii strânși de loterie au reprezentat un împrumut la guvern fără dobândă pe parcursul a trei ani, timp în care au continuat să vândă bilete de loterie. Ulterior, guvernul a vândut dreptul de vânzare a biletelor de loterie unor brokeri, care în cele din urmă s-au modernizat și au ajuns Bursa de azi pentru diverse asocieri comerciale.

În anul 1612, regele Angliei a decretat o loterie londoneză, cu scopul de a ajuta prima colonie britanică în America și anume: Jamestown din Virginia. Biserica Anglicană participantă și ea la loterie, a primit două din cele trei bilete câștigătoare.

Prima loterie mare pe pământ german a avut loc în 1614 la Hamburg.

Chiar și în aceste state germane s-a înțeles rolul loteriilor pentru utilitățile publice. În acest fel pe la mijlocul secolului al XVIII-lea s-a fondat un spital militar și multe exemple de acest fel se pot da, iar situațiile în care loteriile au contribuit cu acordul regilor la ameliorarea vieții în țările europene sunt numeroase.

În Austria prima loterie a fost elaborată în anul 1751, în timpul împărătesei Maria Theresia și a fost numită Loto di Genova, deoarece a fost bazat pe 90 numere.

Importanța jocului de loterie, diferit de altele prin amploarea pe care o luase, prin implicațiile sociale și economice și problemele pe care le ridică, loteria era deja un joc de masă.

Consecința acestor fapte a fost că au fost publicate scrieri consacrate diverselor jocuri, incluzând și loteria. În anul 1700 un bibliotecar francez Claude Francois Menestrier a publicat o „Disertație despre loterii” o carte care făcea un istoric și o analiză a acestui joc foarte popular. O altă carte cu autor necunoscut a apărut la Bruxelles în 1872, cu titlul „Privire asupra loteriilor din punctul de vedere al raportului, moral, politic și economic.”

Istoria loteriilor în afara Europei.

Procedeul folosit de Moise în legătură cu împărțirea pământurilor de vest de Iordan, ar fi fost dictat de însuși Dumnezeu: „Apoi a grăit Domnul cu Moise și a zis: Acestora să li se împartă spre moștenire pământul după numărul numelor (tribului).

Pământul să-l împărțiți prin sorți; după numele semințiilor părinților să-și primească părțile. Prin sorți să le împărțiți moșie atât celor mulți la număr cât și celor puțini la număr.”

Așa putem să ne explicăm că originile loteriei nu ar fi europene. Primul exemplu ar fi organizarea unui joc social de tipul loteriei în timpul dinastiei chineze Han în jurul anului 100 î.d.H. Chinezii au organizat un joc numit Keno, pentru a stimula strângerea de fonduri necesare apărării și au construit Marele Zid Chinezesc.

Așadar, încă din vechime a apărut ideea strângerii banilor, cu ajutorul jocului de noroc, pentru un proiect de mare anvergură, de interes public.

Să ne oprim la teritoriile Americane unde găsim cele mai multe informații care au legătură cu jocul, cu loteria în special.

Jocurile de Noroc ca o generalizare are rădăcini în Statele Unite și alte colonii vorbitoare de engleză, datează din anii 1600. Nu orice colonie a permis jocul de noroc. De exemplu: Massachusetts – Bay Colonia, nu a permis carduri, zaruri sau mese de joc, chiar și în reședințele private. În cele mai multe din colonii, jocurile de noroc au fost văzute ca o distragere a atenției, inofensiv, atât timp cât a fost jucat într-un mod manierat.

Acceptarea jocurilor de noroc în colonii a fost de scurtă durată de către investitorii englezi, din cauză că erau văzute ca un semn de lene și ca un viciu.

Investitorii au văzut jocurile de noroc ca o cauză principală în incapacitatea coloniilor de a se susține.

În timp ce loteriile nu au fost utilizate doar ca o formă de divertisment, ele au fost o sursă de venit pentru a ajuta la finanțarea coloniilor de exemplu Jamestown.

Aceste loterii au fost destul de sofisticate și au inclus câștiguri instant.

Nu după mult timp, fiecare din cele 13 colonii originale au stabilit un sistem de loterie pentru a ridica veniturile iar un joc de loterie a devenit o responsabilitate civică.

O loterie engleză, autorizată de către regele James I în 1612 a acordat Comariei Virginia din Londra dreptul de a strânge bani pentru a ajuta la stabilirea coloniștilor în prima colonie permanentă engleză, Jamestown, Virginia.

Loteriile din America colonială au jucat un rol important în finanțarea atât a asociațiilor private, dar și publice. Între anii 1744-1776, acestea au înregistrat mai mult de 200 de loterii, care au jucat un rol important în finanțarea drumurilor, bibliotecilor, bisericilor, colegii, poduri etc. În 1740 fundația Princeton și Universitatea Columbia au fost finanțate de loterii la fel și Universitatea din Pensylvania finanțată de Loteria Academiei în anul 1755.

În timpul războaielor francez și indian, mai multe colonii au folosit loterii pentru a ajuta finanțarea de fortificații și miliții locale. În anii 1758, statul Massachusetts a colectat bani cu ajutorul loteriei pentru „Expediția împotriva Canadei”.

În secolul al XVIII-lea, Benjamin Franklin a organizat o loterie pentru a strânge bani ca să cumpere tunuri și a înzestra populația care se pregătea de eliberare în Războiul de Independență.

George Washington în 1768 a avut un mare succes cu ajutorul biletelor de loterie care îi poartă semnătura, a construit un drum celebru, Mountain Road, esențial în expansiunea spre vest din Virginia.

Thomas Jefferson, fostul președinte american, având spre sfârșitul vieții o datorie de 80.000 de dolari a folosit o loterie prin care a valorificat obiectele de care nu mai avea nevoie.

La începutul Războiului de Independență, Congresul Continental a folosit loteriile pentru a strânge bani în sprijinul armatei coloniale. Alexander Hamilton a scris că loteriile ar trebui menținute și că „toată lumea va fi dispusă să riște o sumă infimă pentru șansa la un câștig considerabil..”. Taxele nu au fost acceptate ca o modalitate de a crește finanțarea publică pentru proiecte iar acest lucru a dus la credința populară că loteriile erau o formă de impozit ascuns.

La începutul secolului al XIX-lea în SUA, loteriile se dezvoltau tot mai mult, câștigurile la loterie atrăgeau multă lume, dar au început să apară și fraudele.

În anul 1820 în statul New York, se instituie prima prohibiție a loteriilor americane. În 1860, toate statele au interzis loteriile, cu excepția Delaware, Missouri și Kentucky. Deficitul de loterii din SUA a însemnat că biletele au fost expediate și vândute în întreaga țară, dar în cele din urmă a condus la crearea de loterii ilegale. În 1868, după mulți ani de funcționare ilegală, Compania Loteristică Luisiana a primit o licență pentru 25 de ani pentru sistemul său de loterie de stat. Licența a fost aprobată în Parlament printr-o imensă mită dată de către un sindicat criminal din New York.

Compania s-a dezvoltat puternic, 90% din veniturile sale proveneau din biletele vândute la nivel transfrontalier. Corupția a continuat și în cele din urmă în anul 1895 s-a luat decizia interzicerii totale a loteriilor în Statele Unite ale Americii.

Așadar în America secolului XIX loteria se afla la modă, avea scopuri diverse, asocia plăcerea jocului cu utilitatea socială, furniza fonduri statelor și amuza supușii.

În Australia, prima loterie a avut loc la Sydney în anul 1880. A fost o tombolă privată care a fost repede interzisă, dar ea s-a mutat în alte zone precum, Queensland și Victoria.

În 1916 guvernul australian a organizat propria loterie, cu intenția de a colecta bani pentru caritate și proiecte. În prima parte a fost creditată cu strângerea de fonduri pentru veteranii Primului Război Mondial.

Loteria Națională din Mexic datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și scopul ei era de a crea locuri de muncă și a „impulsiona procentul de redistribuire a averilor”.

Și în Thailanda a avut loc prima loterie, cunoscută sub numele de Siam, în timpul domniei regelui Chulalongkorn ca parte a unui târg internațional organizat de ziua lui. A doua loterie a fost organizată în 1917, pentru a contribui la finanțarea intrării țării în Primul Război Mondial.

O a treia loterie a fost organizată în 1932 pentru a finanța costurile de exploatare Crucea Roșie Thai, în timp ce o alta a avut loc doi ani mai târziu pentru a strânge fonduri și a acoperi deficitul guvernului în timpul Marii Depresiuni.

Se poate concluziona că în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a existat o tendință de a considera că jocul la loterie este un viciu, care trebuia controlat. Din acest motiv, dar și din cauza fraudelor, în unele țări loteriile au fost interzise.

Cap. III Organizarea Loteriilor în secolul XX și începutul secolului XXI

Pentru a da publicului o idee despre anvergura la care loteriile își desfășoară activitatea internațională, voi reda pe scurt un mic istoric al celor două organizații – mondială și europeană în care instituțiile loteristice se evidențiază prin numeroase acțiuni, unanim apreciate.

Spre sfârșitul secolului XX, organizațiile loteristice din întreaga lume, au simțit nevoia să-și caute o umbrelă, cu ajutorul căreia să-și promoveze interesele, sub autoritatea căreia să înființeze forumuri pentru schimbul de experiență și informații, stabilirea unor persoane de asistență în domenii tehnice și educaționale, elaborarea de servicii în probleme statistice, informaționale și administrative, stabilirea unor convenții, conferințe, congrese, adunări generale, grupuri de lucru pentru promovarea intereselor asociațiilor, furnizarea de asistență pentru formarea jocurilor loteriilor multi jurisdicționale naționale și internaționale.

În felul acesta a rezultat World Lottery Association _WLA, iar în cadrul ei, loteriile de stat grupate în cinci organizații zonale:

E.L. – Asociația Europeană a Loteriilor de Stat;

N.A.S.P.L. – Asociația Nord Americană a Loteriilor de Stat;

A.A.L.E. – Asociația Africană a Loteriilor de Stat;

A.P.L.A – Asociația Asia Pacifică Australia a Loteriilor de Stat;

CIBELAE – Asociația Latino-Americană A Loteriilor de Stat;

1. Asociația Europeană a Loteriilor (E.L.)

„European Lotteries”, adică Asociația Europeană a Loteriilor este organizația sub umbrelă căreia își desfășoară activitatea loteriile naționale de jocuri de noroc care operează pentru beneficiu public.

EL, reunește operatori de stat și privați, atât profit cât și nonprofit, care își desfășoară activitatea în numele statului. Membrii EL oferă numai servicii de jocuri de noroc și pariuri, în jurisdicția în care sunt autorizate de către guvernul național respectiv.

Asociația Europeană a Loteriilor a fost creată în anul 1983 în temeiul dreptului elvețian și are sediul central la Lousanne, în Elveția. În anul 1999, a fost adoptată denumirea de „European Lotteries” și a mai completat la numărul membrilor săi, operatorii de pariuri sportive. În anul 2007, EL a înființat un birou de reprezentare la Bruxelles pe lângă uniunea Europeană.

EL, promovează spiritul și modelul de jocuri durabile în beneficiul societății pe baza valorilor subsidiarității, precauției, solidarității și integrității, promovează interesul colectiv al membrilor săi, al loteriilor naționale operatoare de jocuri de noroc pentru beneficiul public și apără modelul său în discuțiile privind cadrul societății, politic, economic și de reglementare pentru jocuri de noroc.

Organizația este un forum proactiv și strategic pentru reflecție și discuții între membrii săi și un laborator adevărat pentru cooperarea și punerea în aplicare a dezvoltării în continuare conform arhitecturii modelului său. Promovează cooperarea între membrii săi oferindu-le platforme de schimb, oferte educaționale, informații precise și suport tehnic.

Modelul, jocurilor de noroc durabile, sănătoase este construit pe patru valori esențiale:

Subsidiaritatea, se bazează pe faptul că statele membre dețin componenta principală de a organiza și de a reglementa activitățile de jocuri de noroc. Ele au nevoie să lucreze împreună pentru a garanta aplicarea legii, împotriva operatorilor ilegali și pentru a proteja consumatorii.

Precauția, este o valoare importantă, în care jucătorii trebuie să fie protejați de ofertele de jocuri de noroc dăunătoare și ne reglementate prin aplicarea efectivă și eficientă. Având în vedere riscurile inerente oricărei activități de jocuri de noroc, EL susține că guvernele trebuie să abordeze foarte prudent reglementarea jocurilor de noroc pe piețele lor.

Solidaritatea. Veniturile generate de loterii în Europa reprezintă o contribuție importantă la buget de stat și cauzele specifice bune. Caracteristicile umanitare și contribuțiile durabile de la loterii către societate trebuie să fie recunoscute și luate în considerare în orice abordare la nivel de politici.

Integritate. Membrii EL sunt parteneri istorici ai sportului, apără modelul sportiv european împotriva amenințărilor din partea celor ce aranjează meciurile și alte activități criminale. Este necesar în continuare să se instituie măsuri suplimentare pentru a proteja integritatea sportului.

Loteriile Europene se angajează în lupta împotriva jocurilor de noroc ilegale și activitățile infracționale conexe minimizând în același timp orice prejudiciu potențial asupra societății și a grupurilor vulnerabile. Membrii asociației sunt angajați, în cazul în care există servicii de tratament, de a colabora și a oferi sprijin pentru furnizorii de servicii, scopul principal este acela de a stabili programe pentru jocul responsabil în vederea eliminării riscului din toate părțile societății.

Din punctul de vedere al componenței E.L. cuprinde trei categorii de membrii:

Permanenți, reprezentanți ai loteriilor de stat care au drept de vot

Afiliați, furnizorii de servicii și echipamente loteristice, care nu au drept de vot, dar care respectă statutul organizației

Observatori, care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi membrii permanenți sau afiliați și nu au dreptul de a lua decizii și nici nu au drept de vot.

Asociația Europeană a Loteriilor, își desfășoară activitatea în cadrul următoarelor structuri organizatorice:

Adunarea Generală

Comitetul Executiv

Secretariatul General

Auditul Extern

În cadrul conceptului de joc responsabil, s-a creat un Grup de lucru, prin colaborare cu membrii E.L., care a dezvoltat un standard și a promovat practici între membrii săi.

Domeniile acoperite de acest standard sunt: cercetare, instruirea angajaților, programe de vânzări pentru agenții, design-uri de joc, canale de jocuri la distanță, publicitate și marketing, educația jucătorilor, de raportare, măsurare și certificare ș.a.

Aceste domenii oferă membrilor E.L., consultanță, îndrumare, facilitează accesul la experți în scopul de a implica membrii asociați în dezvoltarea programelor de joc responsabil.

E.L. are obiective standard și voi menționa câteva:

– Respectarea ordinii publice, a integrității și lupta împotriva jocurilor de noroc ilegale și a neregulilor financiare așa cum sunt definite în conformitate cu legislația europeană.

– Promovează cele mai bune practici în ceea ce privește jocul responsabil

– E.L. solicită reguli clare pentru membrii săi, astfel încât să fie garantate și protejate interesele jucătorilor, să dezvolte o mai bună înțelegere a impactului social al jocurilor de noroc, să ofere publicului informații corecte și echilibrate în activitățile de jocuri de noroc, să permită membrilor E.L. să demonstreze societății că programele lor pentru jocul responsabil au un standard adecvat și au fost verificate independent și că persoanele care au probleme legate de jocurile de noroc să beneficieze de tratamente terapeutice a specialiștilor din sănătate.

Standardele jocului responsabil au fost aprobate pentru prima dată de Adunarea Generală E.L. în anul 2007. Acestea au fost completate de cadrul de certificare E.L., care a fost adoptată de Adunarea Generală în iunie 2009. Toți membrii trebuie să se asigure că acestea sunt conforme cu legile aplicabile și jurisdicția locală în orice moment. Aceste standarde ale jocului responsabil trebuie să fie revizuite în mod regulat, în scopul de a găzdui un mediu în schimbare rapidă de jocuri de noroc și de noi cunoștințe și de cercetare în domeniul jocurilor de noroc.

Standardele sunt elementul principal al unui cadru de politică pentru E.L.. Acest cadru este completat și de alte documente și anume coduri de conduită specifice (cum ar fi codul de conduită pentru Pariuri Sportive) și cadrul de certificare E.L., care se referă la practici de joc responsabil în cadrul comunității E.L.

În categoria scopuri și obiective pentru E.L. mai adăugăm:

Promovarea intereselor membrilor săi cu instituțiile Uniunii Europene, precum și orice altă instituție guvernamentală sau interguvernamentală cu sediul în Europa

Promovarea intereselor membrilor săi, cu organizațiile și asociațiile sportive naționale și europene, în special în domeniul fotbalului și promovarea activităților sportive în general. Colaborarea cu World Lottery Association (WLA) în activitățile sportive legale de la nivel mondial.

La data de 01 iulie 2014, Asociația Europeană a Loteriilor (E.L.) avea 80 de loterii membre înregistrate, din care 53 provin din state UE și 27 nu sunt din state UE. Toate provin din 46 de state europene.

Din totalul de 80 membrii E.L.

70 sunt membrii permanenți din care:

52 sunt membre UE

23 nu sunt membre UE

Cele 75 membre E.L., provin din 44 state europene din care:

28 state UE

16 nu sunt membre UE

3 afiliate (Rusia, Polonia și Albania)

2 observatori

E.L. are în componență și 33 membrii asociați (23 membre UE și 10 nu sunt membre UE).

Aceștia provin din 18 state europene din care:

11 state UE

7 nu sunt state UE

2. Loteriile în țările europene

Analizând loteriile din țările cu îndelungată tradiție democratică, putem observa foarte multe aspecte comune în ceea ce privește administrarea jocurilor și a sumelor rezultate din această activitate, în special în domeniul sponsorizării și subvenționării diferitelor evenimente și obiective de interes comun.

Ultimele două decenii (în special, perioada de după anul 1989) au însemnat o evoluție explozivă a domeniului loteristic. Aceste evoluții sunt vizibile atât în adoptarea unor noi structuri organizatorice sau în diversificarea ofertei în acest domeniu cât mai ales, în creșterea impactului loteriei asupra calității vieții prin importante finanțări ale inițiativelor societății civile.

Tendințele actuale în dezvoltarea loteriilor sunt determinate de modul în care fiecare țară și-a organizat controlul loteriilor, precum și de perioada de existență a pieței naționale unice. Astfel dacă loteriile naționale din Spania, Portugalia (țări cu mare tradiție în acest domeniu) protejate încă de la înființarea lor prin prevederi legislative drastice în activitatea concurențială fie ea autohtonă sau străină, au avut avantajul de a-și moderniza activitatea pe o piață bine consolidată, alte țări au atins abia în ultimele decenii faza de constituire a unor puternice loterii naționale cu capital majoritar de stat.

Tendința generală este de a păstra puterea de decizie a statului pentru a nu permite apariția fraudelor și implicarea organizațiilor de tip mafiot. Chiar și în cazul loteriilor care sunt administrate de companii private, sau mixte, statul își păstrează acest rol foarte important de control în vederea desfășurării corecte a acestor activități.

Tratarea unitară a problemelor legate de controlul fenomenului loteristic vizează tendința de verificare și fuzionare a companiilor loteristice și a organismelor de profil.

Se poate spune că politica în domeniul jocurilor de noroc a țărilor membre ale Uniunii Europene izvorăște dintr-o interpretare flexibilă a monopolului statului.

Au fost constituite puternice loterii naționale capabile să-și îndeplinească rolul pe o piață unică, protejată prin măsuri legislative. Ceea ce este comun tuturor acestor loterii este faptul că veniturile generate nu sunt dirijate numai către un singur domeniu, ci către mai multe domenii de larg interes național, cum ar fi sănătatea, educația, cultura, sportul.

2.1. Loteria Națională a Marii Britanii

Loteria națională britanică este cel mai bun exemplu de organizare și administrare a jocurilor loteristice în beneficiul societății.

Din 1994 de când și-a început activitatea, Loteria Națională din Marea Britanie a devenit o instituție de importanță națională. Operatorul care a fost desemnat să administreze fondurile Loteriei Naționale este compania privată Camelot Group, un consorțiu alcătuit din 5 societăți comerciale. Lansarea acestei companii la 24 noiembrie 1994, a fost considerată una din reușitele guvernului condus de John Major, iar instituția s-a propulsat rapid în peisajul activităților loteristice în lume. Succesul loteriei britanice se datorează în cea mai mare parte sprijinului acordat de populație.

Oamenii care joacă la Loteria Britanică sunt motivați atât de dorința de a câștiga cât și din dorința de a susține financiar „cele cinci cauze nobile” (cultura, sportul, organizații caritabile, moștenire patrimonială și celebrarea mileniului), care au avut deja o influență pozitivă asupra calității vieții din Marea Britanie.

Experiența britanică a demonstrat că oamenii doresc ca acești bani să fie folosiți pentru ceea ce consideră ei că este important.

Potrivit legii care reglementează organizarea și funcționarea Loteriei Naționale (Național Lottery Act. 1993) a fost înființat un departament guvernamental, non ministerial (OFLOT), al cărui director general este managerul Loteriei Naționale. Directorul este numit de Ministerul de Finanțe și are ca principale atribuții protejarea intereselor jucătorilor, promovarea unui sistem de joc corect și strângerea unor sume cât mai mari pentru cele cinci cauze. La sfârșitul fiecărui an financiar, directorul general este obligat să prezinte secretarului de stat, raportul anual privind exercitarea funcțiilor sale pe perioada respectivului an, raport care este înaintat mai departe Parlamentului. Directorul general este supus controlului exercitat de către secretarul de stat.

Camelor Group varsă cel puțin o pătrime din veniturile loteriei în Fondul de Distribuire al Loteriei Naționale.

Pentru fiecare liră cheltuită pe un bilet de loterie, 28 penny sunt împărțite egal între cele cinci domenii. Legea Loteriei Naționale prevede înființarea de structuri independente (consilii de administrație) care să administreze aceste fonduri, prin întocmirea finanțelor nerambursabile (granturi) acordate în procesul de finanțare a bugetului, prin realizarea politicii de dezvoltare etc. Banii adunați pentru „cauzele nobile” sunt împărțiți în cinci părți egale și sunt puși la dispoziția celor cinci comitete de distribuire a fondurilor, care urmăresc ca banii să fie cheltuiți cu eficiență maximă. Alocarea fondurilor se face într-un mod foarte dinamic. Pentru creșterea eficienței investițiilor la împărțirea sumelor stabilite pentru cele cinci cauze se ține cont de nevoile curente de finanțare pentru fiecare sector care de obicei nu sunt uniforme pe parcursul anului.

În primul an, cel mai mare număr de granturi a fost acordat proiectelor comunitare și de mare anvergură. În acest prim an s-au strâns 1,2 miliarde de lire pentru cele cinci cauze. Până la sfârșitul anului 1995 din fondurile Loteriei Naționale au fost finanțate peste 2500 de proiecte. În fiecare lună peste 100 milioane de lire strânse și împărțite în mod egal celor cinci domenii. Până în anul 2001 s-au strâns aproximativ 9 miliarde de lire. Un eșantion indică printre beneficiari sumele calculate de Loteria Națională, Școli, teatre, așa numitele local conversation groups sau community arts, organizații neguvernamentale, în special cele care au ca grupuri țintă categoriile defavorizate, muzicieni amatori; muzee, clădiri cu valoare istorică, grupuri ale pensionarilor, cluburi sportive, șomeri, persoane cu handicap.

Pentru exemplificare, prezint în continuare modul de administrare a fondului pentru domeniul organizațiilor neguvernamentale.

„Național Lottery Charities Board” este consiliul de administrație, organism independent înființat de către Parlament în scopul distribuirii unei părți a fondurilor Loteriei „către organizațiile neguvernamentale. Aceste fonduri sunt direcționate mai ales către grupuri țintă formate de cei mai dezavantajați membrii ai societății”. Organizațiile sunt eligibile indiferent de dimensiuni de nivelul extinderii regionale de specificul rural sau urban cu condiția ca misiunea acestora să fie una de tip caritabil, filantropic sau voluntar. Se califică pentru acordarea de fonduri și grupurile de inițiativă a căror activitate se desfășoară în afara granițelor Marii Britanii.

Pot beneficia de finanțare și instituții care desfășoară acțiuni caritabile (chiar dacă aceste scopuri caritabile sunt sau nu definite prin lege), filantropice. Programele de acordare de fonduri sunt întocmite cu consultarea sectorului neguvernamental.

În cadrul primului program de finanțare, care a avut ca temă „sărăcia” au fost alocate 160 milioane de lire. Fondurile au fost distribuite pentru Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord în funcție de densitatea populației și gradul de sărăcie.

Guvernul Britanic are o serie de inițiative menite să sprijine activitatea Loteriei ca instituție care acționează în beneficiul public:

Lărgirea domeniilor care sunt susținute din banii loteriei, prin includerea unor noi arii de interes general cum ar fi educația, sănătatea și mediul înconjurător

Identificarea posibilităților ca acțiunilor și obiectivele finanțate din fondurile loteriei să cuprindă în egală măsură și comunitățile și ariile geografice defavorizate până în prezent.

În Marea Britanie se obișnuiește ca loteria să fie denumită și Loteria Poporului sintagmă care nu este pur publicitară ci exprimă un adevăr incontestabil.

Guvernul britanic este conștient de faptul că una din sursele principale de venit a loteriei o constituie încasările de la păturile sociale cu situație materială mai modestă. De aceea se admite faptul că ar fi imoral ca statul să dispună de aceste fonduri ca de un venit oarecare al bugetului. Acesta a devenit un principiu care inspiră politica de administrare a fondurilor Loteriei britanice.

2.2. Loteria Națională din Franța

Franța este un alt model de organizare a loteriei și a modului cum statul gestionează acest monopol. După o lungă perioadă în care jocurile de noroc au fost interzise, ele au reapărut în 1936 când socialiștii au considerat necesar să crească veniturile statului cu ajutorul loteriei.

Din acel moment s-a născut „La Francaise des Jeux” care deține monopolul asupra celor mai multe jocuri, inclusiv loterii.

În Franța contemporană „La Francaise des Jeux” este o societate mixtă, în care capitalul deținut de stat este în proporție de 72%, emițătorii de lozuri dețin 20%, mandatarilor le revine 3% și 5% reprezintă capitalul salariaților. Societatea este organizată în opt direcții cu peste 1000 de salariați, directorul ei este numit prin decret dat de Președintele Republicii. Statul, controlează societatea, autorizează jocurile, aprobă bugetul și stabilește condițiile de joc. Activitatea loteriei este reglementată de principii care asigură securitatea jocului și prevenirea de comportamente nedorite și are drept conduită o „cartă etică”. Compania utilizează noi tehnici informatice, toate echipamentele sunt produse în Franța și oferă jocuri inclusiv pe internet.

La Francaise des Jeux, are o cifră de afaceri impresionantă ea clasificându-se în ultimii 20 de ani în primele 10 locuri ale clasamentului mondial al loteriilor. Este foarte riguros controlată de către Ministerul Finanțelor iar în oferta de produse loto sunt și jocuri mai puțin cunoscute precum: Morpion, Banco Astro, Solitaire, care atrag jucătorii din toate categoriile sociale. Jucătorii cu vârstă sub 35 ani au o pondere de 35% din totalul participanților la jocurile de noroc.

2.3. Loteria Națională din Spania

Această țară ocupă un loc cu totul aparte în domeniul loteristic, datorită îndelungatei tradiții. Loteria Spaniolă a fost înființată în baza Decretului regal din 30 septembrie 1673.

În formula actuală, activitatea loteristică a fost organizată prin Legea din 13 iunie 1982 și principalele amendamente care au urmat.

În Spania statul organizează loteriile de toate tipurile și concursurile de pronosticuri sportive. Acestea sunt administrate de către guvern prin intermediul a două companii de stat „Servicio Nacional de Loterias” (pentru loterii) și „Patronata de Aquestas Mutuos Deportivas Beneficios” (pentru pronosticuri sportive).

Veniturile generate de loteriile naționale sunt considerate ca resursă „ordinară” a bugetului național.

În mod ocazional veniturile unor trageri sunt alocate unor evenimente cu rezonanță deosebită cum au fost: Expoziția Mondială de la Sevilia, Jocurile Olimpice de la Barcelona, aniversarea descoperirii Americii, acțiuni ale Asociației Spaniole de Combatere a Cancerului etc.

Supervizarea și controlul se realizează de către o serie de instituții naționale, Ministerul de Interne, Comisia națională pentru jocuri și pariuri și Brigada Specială de Jocuri, ale căror eforturi au ca scop desfășurarea jocurilor de noroc în condițiile permise de lege, prevenirea fraudelor, detectarea și eliminarea activităților ilegale, precum și menținerea standardelor morale și a ordinii publice.

2.4. Loteria Națională din Portugalia

Jocurile de noroc în Portugalia au fost monopol de stat încă din secolul al XVIII-lea, când monarhia a împuternicit instituția cu capital de stat (Santa Casa de Misericardia din Lisabona) să organizeze activități loteristice cu caracter caritabil.

În prezent Loteria organizează jocuri loteristice și concursuri de pronosticuri sportive. Baza legislativă actuală este Decretul-Lege 40397 din 24 noiembrie 1995.

Profiturile sunt alocate în principal pentru sănătate și sport având o pondere de 50%.

2.5. Loteria Națională din Austria

Loteria Națională din Austria „Osterreichische Lotterien Ges m.b.h.” este o companie privată care funcționează pe baza licenței primite de la Ministerul Federal de Finanțe. A fost înființată în 1986 la introducerea jocului „Lotto 6 din 45”, preluând în același timp și jocurile „TOTO” de la Agenția Guvernamentală „Osterreichissche Glucksspieluonopolverwarflung”.

După 31 decembrie 1989, Loteria a mai preluat și jocurile „Brieflos”, „Zahlerlotto 1-90”, iar după 31 mai 1990, jocul numit: „Osterreichichische Klasserlotterie”. Pe 27 februarie 1995, Loteria Austriacă a lansat un nou joc denumit „Rubbellos”.

Loteria Austriacă sprijină diverse proiecte din domeniul culturii, social și de protecția mediului și sport. De exemplu domeniile și proiectele sponsorizate sunt:

Domeniul social: „Aktion Mensch” – în beneficiul persoanelor cu handicap

Domeniul cultural: o expoziție specială a Muzeului de Arte Frumoase, achiziționarea de către Biblioteca Națională a Austriei a casei Împărătesei Elisabeta, Festivalul Dunării din Austria de Jos.

Domeniul sportului: maratonul de primăvară din Viena, Superliga de Baschet, Festivalul hipic, Liga națională de Hochei pe gheață

Domeniul protecției mediului: proiectul WWF pentru protecția parcului național „Hohe Tauern”

2.6. Loteriile din Germania

În Germania, funcționează loterii de stat în fiecare din landurile federale, statul având monopolul asupra sistemului de loterie.

Cea mai renumită este „Loteria din Westfalia de nord” care în 1996 a sărbătorit 40 de ani de la înființare, în capitala landului, orașul Munster.

Toate loteriile germane și-au pus la punct tehnologic sisteme de terminale on-line.

Principalul joc, care se desfășoară la scară națională este 6 din 49, în care șansele de câștig pentru potul cel mare sunt de 1:13.983.816 și un număr suplimentar „număr super”, de la 0 la 9. Numerele câștigătoare sunt trase de două ori pe săptămână, miercuri și sâmbătă.

Germania oferă și alte jocuri, precum: super 6, Spiel 77, Glucksspirale, loterii instant, iar cifra de afaceri se apropie de 100 miliarde euro, anual.

2.7. Loteriile în Elveția

În Elveția, Loteriile sunt organizate în fiecare din cele trei cantoane și primesc licențe de funcționare de la Guvernul Elvețian.

Cea mai puternică este „Societe de la Loterie de la Suisse Romande” cu sediul la Lousanne, aceasta fiind și prima loterie care a sprijinit înființarea Asociației Europene a Loteriilor (E.L.)

Cel mai popular joc oferit de „Loteria Romanda” a fost lansat în 1995, este joc televizat numit Tele-Tresor (telecomoara), emisiunile au loc de cinci ori pe săptămână și sunt difuzate înaintea telejurnalului de seară.

2.8. Loteria Națională din Belgia

Loteria Națională Belgiană este singura companie care organizează jocuri loteristice la scara întregului teritoriu național. Activitatea ei este reglementată de Legea din 6 iulie 1964. Fondurile Loteriei Naționale Belgiene sunt administrate de către fundația „Roi Boudoin”.

Loteria Belgiană oferă ajutoare financiare sub două forme: subvenție și sponsorizări. Sectoarele în care loteria națională intervine sub formă de subvenții sunt definite prin lege.

Subvențiile sunt destinate organizațiilor neguvernamentale pentru a contribui la îndeplinirea scopurilor pe care acestea și le-au propus, iar sponsorizările sunt acordate în vederea realizării unor obiective generale, cum ar fi cele sportive, culturale etc.

Prin activitățile de subvenționare se realizează repartizarea unei părți din veniturile Loteriei Naționale în folosul public pe baza unor decizii regale.

În conformitate cu legea din 22 iulie 1991, modificată prin legea din 21 decembrie 1994, Regele hotărăște planul de repartizare a beneficiului Loteriei Naționale.

Există programe și beneficiari desemnați special, cum ar fi: Programul național de ajutor pentru dezvoltare, Fondul național pentru calamități sau Fundația „Roi Boudoin”. O altă categorie de beneficiari este stabilită pe baza Hotărârii Regale din 24 ianuarie 1997 pentru finanțarea unor scopuri publice.

Din veniturile Loteriei Naționale sunt susținute cu predilecție activități din domeniul social, sportiv, cultural științific, organizații și asociații precum: la Croix Rouge de Belgique, Kam aptegen Konker, Televie, Levenslijn, Fondul Național de Cercetare Științifică și altele.

Subvenționarea are și câteva aspecte mai punctuale, care se referă la probleme punctuale concrete ca de exemplu:

Achiziționarea prin organizația „De Vrienden var het Rubenshuis” din Anvers a unui tablou al pictorului P.P. Rubens intitulat „Portretul lui Anton von Dijk”

Finanțarea filmului artistic realizat de regizorul Chantal Ackerman intitulat „Un divan la New York”

Achiziționarea de către muzeul d’Ixelles din Bruxelles a unui afiș original al lui Henri de Toulouse-Lautrec intitulat „Napoleon”.

Finanțarea conferinței internaționale cu scopul interzicerii totale a minelor antipersoană, organizată la Bruxelles.

Redescoperirea potențialului publicitar a condus la dezvoltare spectaculoasă a activității de sponsorizare în ultimii ani. Acest fenomen a avut impact și asupra Loteriei Belgiene. Sumele alocate sponsorizărilor au fost mai puțin importante față de cele alocate prin subvenționare, totuși inițiativele sponsorizate sunt numeroase.

Sponsorizările au avut ca destinație următoarele direcții: ciclism, automobilism, atletism, sporturi de sală, fotbal, literatură, muzică, rock, jazz, muzică clasică, folclor, arte plastice, cinematografie, radio și televiziune, diferite alte evenimente.

2.9. Loteria Națională din Irlanda de Nord

În Irlanda de Nord, Loteria Națională este înființată în 1986 prin lege și este gestionată de firma An Post. Compania organizează jocurile și monitorizează jucătorii și este interesată de fenomenele psihosociale.

În Irlanda s-au făcut studii cu referire la jocurile de noroc și au rezultat următoarele:

Jucătorii pun pe primul plan speranța unui premiu mare

În panul doi este pusă plăcerea pentru jocul în sine

Jucătorii sunt conștienți de beneficiile pentru spațiul public

Veniturile Loteriei Nord Irlandeze au următoarele destinații:

Organizațiile care și-au asumat ajutorarea persoanelor lipsite de mijloace financiare și vârstnicilor

Organizațiile care intervin pentru ameliorarea vieții din Lumea a treia

Organizațiilor care se ocupă de problemele tinerilor, organizațiile de femei și copii (între altele pentru „cercetări”)

Organizațiile implicate în sprijinirea bolnavilor și persoanelor cu handicap

Organizația Crucea Roșie, Samaritenii, Cavalerilor de Malta și spitalelor

În domeniul sponsorizării, Loteria irlandeză dirijează veniturile către activități sportive și de tineret manifestări artistice și culturale, programe pentru protecția patrimoniului național și programe pentru protecția și afirmarea limbii irlandeze.

2.10. Loteria Națională din Norvegia

Principala companie în domeniul loteristic este Norsk Tipping, fondată în 1946, având statutul de societate cu răspundere limitată și al cărei obiect de activitate îl constituie organizarea concursurilor de pronosticuri sportive.

În anul 1993 Norsk Tipping s-a transformat în societate cu capital integral de stat. În prezent ea organizează o gamă foarte largă de jocuri: loterii cu extragere de numere, concursuri de pronosticuri sportive, pariuri sportive în cotă fixă, loterii de tip instant, jocuri de tip loterie, asociate unor emisiuni televizate. Beneficiile generate de activitatea companiei Norsk Tipping sunt repartizate domeniilor artelor, cercetării științifice, sportului.

2.11. Loteria de stat din Suedia

Parlamentul Suediei a aprobat în anul 1996, înființarea unei loterii de stat: A.B. Senska Spel. Ea sponsorizează sportul și cultura națională iar 3% din jocuri, furnizează fonduri pentru acțiuni caritabile.

Loteria Suedeză și alte patru loterii nordice (Dansk Tipstjeneste, Norsk Tipping, Oy Veikkaus, Islenska Getraunir) au organizat primul joc interstatal care se numește Viking Lotto. Jocul se bazează pe alegerea a 6 numere din 48 iar extragerile sunt difuzate la televiziunile din cele cinci state scandinave.

2.12. Lotoria de stat din Polonia

Exceptând România, Polonia este țara cu cea mai veche loterie de stat. Polski Monopol Loteryjny a fost înființată în anul 1936 este supervizată de Ministerul de Finanțe.

A fost creată pentru a furniza fonduri pentru programe sociale. În acel context politic și economic și mai ales după 1996 sub conducerea unui nou Consiliu de Administrație, loteria poloneză a luat amploare, începând cu modernizarea activității.

Au reușit să implementeze împreună cu furnizorul de echipamente american GTECH Corporation un sistem de terminale on-line legate la un sistem central, la început în capitala Varșovia și apoi treptat pe tot teritoriul național.

În prezent fac eforturi care vizează creșterea vânzărilor de bilete loteristice, ca urmare a numărului mai mare a populației acestei țări.

2.13. Loteria Națională din Israel

Comunitățile evreiești din diferite state ale lumii au practicat jocurile de noroc încă înainte de constituirea statului Israel au scopul de a construi școli și spitale.

Loteria Națională din Israel (Mifal Hapayis), se implică în diferite acțiuni sociale interne și încurajează turismul, promovând câștigarea de vacanțe turistice.

În anul 2003, Loteria Națională a sprijinit ofensiva americană în războiul din Irak. Cele 2500 de puncte de vânzare de lozuri și alte produse loteristice au fost decorate cu steaguri americane, ceea ce a condus la un succes al încasărilor loteriei.

Instituția a finanțat un renumit cercetător, Doran Herzag, care a realizat o lucrare cu privire la originea jocurilor de noroc, încă din timpurile biblice până azi. Lucrarea conține numeroase documente și reproduce diverse bilete de loterie.

2.14. Loteria de stat din Malta

Mica republică din Marea Mediterană din insula Malta are și ea în funcțiune o loterie de stat numită „Public Lotto Malta Departament”. În anul 1995 ea sărbătorea 72 de ani de la vânzarea primelor tichete și înregistra și un record al cifrei de afaceri.

Loteria malteză organizează cinci jocuri, între care o loterie de instant și un loto 5/90. Ea oferă și o loterie mixtă, cu un bilet compus din două părți detașabile una pentru extragere de numere, iar a doua pentru un joc instant.

2.15. Loterii de stat în Europa de Est

În cele ce urmează, voi prezenta câteva informații despre țările est europene cele mai reprezentative din acest domeniu.

Cehia este exemplul cel mai potrivit, Loteria de stat având o istorie modernă începe din 1956, dar după 1992, activitatea loteristică a fost reorganizată pe baze noi.

Statul cehoslovac s-a dovedit cel mai puțin dornic de a gestiona singur monopolul jocurilor de noroc, fapt pentru care a licențiat mai multe companii care să opereze loterii.

Cea mai reprezentativă din punct de vedere financiar s-a dovedit Compania Sazka, care are următorii acționari: Uniunea Cehă pentru Educație Fizică, Uniunea Cehă Sokal, Asociația Cehă Sportul pentru Fiecare, Autoclubul Ceh, Asociația Cehă de activități tehnice sportive precum și Organizația creștină de educație fizică.

Scopul acestei loterii este să găsească venituri pentru proiecte de interes public dar cu accept pe activitățile sportive. Un exemplu reprezentativ îl reprezintă proiectul Sazka Arena, o sală polivalentă de peste 10.000 locuri. Totuși compania direcționează o parte din fonduri și pentru proiecte culturale și fundații cum este Fundația de dans Praga, Fundația pentru Festivalul de Film de la Karlovy-Vary (Carlsbod).

În Republica Slovacă, loteria de stat funcționează încă din 1956, ca și loteria din Cehia. După anul 1992 ea a fost reorganizată, societatea de loterie Tipas fiind asociată cu Ministerul Finanțelor. Prima loterie instant a fost lansată în 1997.

Un alt exemplu de succes îl reprezintă Ungaria, unde jocurile Loto și Toto au fost introduse încă în secolul al XVIII-lea, dar Loteria Națională a fost autorizată mult mai târziu în 1997. Din acest an Loteria de Stat a devenit unul din obiectele de activitate al Direcției pentru Pariuri sportive și loterii al Băncii Naționale pentru economii.

Compania Szerencsjitek Rt. a fost fondată în 1991 cu statut de instituție națională și este principalul operator de jocuri în Ungaria (loterie, cazinouri, pariuri, jocuri mecanice etc.).

Compania s-a modernizat și a dezvoltat un sistem computerizat, incluzând 4700 terminale on-line, ce comunică prin satelit cu sistemul central de la Budapesta.

Un alt exemplu, dar care s-a dovedit a nu fi de mare succes este Loteria Rusă. În septembrie 1995, Președintele rus a semnat decretul care autoriza crearea unei societăți pe acțiuni care exploatează trei loterii numerice: Sport loto 6/56, Sport Loto 6/45, Sport loto 5/36, o loterie de pariuri sportive, loterii electronice – Loto Milion (6/49).

Societatea are 27 de întreprinderi asociate și 62 de parteneri cu peste 2500 puncte de vânzare, ceea ce apreciez că este enorm de puțin în condițiile în care satul rus se mândrește că funcționează în domeniu pe întreg teritoriul federației.

3. Asociația Mondială a Loteriilor

Dezvoltarea și cooperarea loteriilor lumii este ilustrată de constituirea asociațiilor internaționale. Așa a luat ființă Asociația mondială a loteriilor (Worls Lottery Association –WLA), în august 1996. Organizația, s-a constituit prin asocierea: AILE (Asociația Internațională a loteriilor de stat), Intertoto (Asociația Internațională a organizațiilor de Lotto și Toto).

În anii 1999-2002, la Oslo, Glasgow, Albuquerque și Adelaide, s-au redactat și revizuit regulile generale ale Asociației Mondiale a Loteriilor.

Primii conducători ai Asociației au fost conștienți de moștenirea exotică a loteriilor și pariurilor care au o existență de mai mult de cinci secole, a fost mândri de încrederea acordată de guvernele care autorizează această activitate, au fost conștienți de rolul de gardieni ai integrității jocurilor de noroc, de faptul că sunt necesare norme de conduită și competență în toate aspectele, că sunt dispuși să prezinte asociația ca o entitate unică în fața tribunalelor internaționale dacă li se cere.

Noii conducători ai loteriilor mondiale, s-au angajat să se constituie într-o asociație comercială puternică pentru a îmbunătăți organizarea și a servi mai bine publicul și guvernele.

Asociația s-a angajat să respecte integritatea teritorială, ordinea publică și moralitatea.

Misiunea WLA este să devină o organizație care se bazează pe interesele loteriilor de stat autorizate, ca membru asociat.

Viziunea WLA este să fie recunoscută autoritatea globală asupra loteriei ca afacere, să respecte cele mai înalte principii de etică precum și pentru a sprijini membrii săi în realizarea viziunii lor pentru propriile comunități.

Valorile WLA, sunt bazate pe angajamentul față de cele mai înalte standarde de responsabilitate corporativă incluzând principiile jocurilor Responsabile, pe respectul pentru sistemele juridice autorizate în mod corespunzător și care determină unde și în ce formă produsele de jocuri pot fi oferite cetățenilor într-un anumit teritoriu geografic sau național. WLA este decisă de a împărtăși cunoștințele și experiența în rândul membrilor săi, precum și la îmbunătățirea lor, de afaceri în interesul părților interesate, determinate de către autoritățile din juridiscțiile lor.

Valorile fundamentale ale WLA sunt:

Cele mai înalte standarde de responsabilitate corporatistă socială

Integritate și transparență

Profesionalism, exprimat prin excelență în servicii pentru membrii săi, pentru toate părțile interesate

Inovație și creativitate

Pentru a realiza misiunea și viziunea sa și pentru a respecta valorile sale, WLA are la bază următoarele obiective:

Favorizarea intereselor colective ale membrilor, pentru extinderea capacităților și cunoașterii umane;

Colectarea, difuzarea de informații și schimbul de experiență în afaceri de loterie și alte domenii relevante;

Stabilirea de bune practici, de coduri de conduită

Stabilirea de standarde etice

Pregătirea unei oferte de servicii educaționale și proporționale de dezvoltare (conferințe, seminarii), servicii de informare și de referință pentru membrii săi

Organizarea de congrese, seminarii, conferințe, reuniuni generale sau speciale, grupuri de lucrări în vederea atingerii scopurilor asociației;

Împreună cu organizațiile regionale, pregătirea unei voci unite, astfel încât membrii săi să beneficieze de un punct de referință respectat, mesaje și informații coerente;

Reprezentarea mai multor membrii sau a ansamblului acestora față de autorități publice și private.

În 2006, WLA a adoptat șapte principii și un cadru de joc, responsabil care vizează protejarea jucătorilor la loterie în întreaga lume.

Loteriile s-au angajat la aceste șapte principii și au aderat la cadru. Cadrul este un program de certificare recunoscut pe plan internațional, care ajută loteriile să evalueze programele lor de joc responsabil și pentru a le menține pe un curs de îmbunătățire continuă. Acest efort și angajament asigură nu numai că publicul (jucătorii la loterie) este protejat, dar de asemenea, că veniturile sunt susținute pentru binele public.

WLA a introdus „Standardul de control WLA Security” care este un set cuprinzător de controale și standarde pentru operatorii de loterie, care include conformitatea cu ISO/IEC 27001, Standardul pentru sisteme de management al securității informației.

Prin certificarea acestui standard se va verifica strategiile de măsurarea riscului și procedurilor în actul de management.

De asemenea demonstrează în mod clar părților interesate că pot avea încredere și că autoritățile naționale de reglementare și de stat pot apela la proceduri măsurabile, cu privire la integritatea și respectarea acreditării auditului independent.

Comitetul executiv WLA a stabilit și aprobat în mod oficial un ghid de marketing și comunicare, care poate fi implementat ca un standard recunoscut la nivel mondial. Elementele cheie din orientări similare aflate deja în UE la 11 loterii importante au avut un rol în dezvoltarea acestui document. Înainte de aprobare, proiectul a fost difuzat la parte dintre membrii WLA. Specialiștii de marketing și comunicații de la aceste loterii membre au format un grup de lucru care a furnizat un feedback suplimentar. Documentul rezultat este punctul culminant al efortului lor și este un ghid pentru toți membrii WLA.

Pentru a eficientiza procesul de activități publice pentru loterie, care este de notorietate costisitoare și consumatoare de timp WLA a lucrat cu NASPL, cu operatorii, furnizorii și consultanți independenți pentru a dezvolta o bună practică.

Global RFP oferă cele mai bune practici de îndrumare și de standardizare a achizițiilor de loterie, care se pot face simplu mai rapid și mai ieftin.

4. Loteriile pe glob

Loteriile lumii joacă azi un rol social care foarte greu pot fi contestate, ele fiind organizate și controlate de stat, contribuie la progresul societății, veniturile colectate de acestea contribuind la rezolvarea unor probleme ale comunității.

Excluzând Europa de care m-am ocupat în mai multe detalii, toate celelalte state ale lumii care au organizate loterii naționale sunt grupate în celelalte patru organizații zonale:

N.A.S.P.L. – Asociația Nord Americană a loteriilor de stat

CIBELAE – Asociația Latino-Americană a loteriilor de Stat

A.P.L.A. – Asociația Asia Pacific a Australiei a loteriilor de Stat

A.A.L.E. – Asociația Africană a Loteriilor de Stat

Mă voi ocupa în continuare să exemplific câteva loterii mai importante aflate în aceste zone.

4.1. Loterii din Statele Unite ale Americii

Interdicțiile loteriei în S.U.A. au continuat până în anul 1964, după care a fost nevoie de mulți ani de amendamente constituționale inițiate de diferite state americane pentru ca loteriile să fie lăsate să se dezvolte din nou. La 12 martie 1964, New Hamshire a devenit primul stat, căruia i s-a permis să vândă bilete de loterie în epoca modernă. Se poate spune că aceasta a fost prima loterie de stat americană din secolul XX și care pentru a ocoli prohibiția a început sub motivația curselor de cai și implicit al pariurilor care este principala sursă de venituri pentru cunoscătorii de cai.

În anul 1967 la New York, apare a doua loterie de stat americană, iar în 1970, apare loteria de stat și în statul New Jersey. În anul următor, în acest stat s-a implementat primul sistem informatic on-line pentru loterie.

În anul 1971 a luat ființă North American of state and Provincials Lotteries (Asociația nord americană a loteriilor de stat și regionale), la care au aderat 37 de state.

Loteria în SUA, se dezvoltă, recuperând deceniile de interdicție și în 1975 Legea federală prevede că loteriile de stat își pot face publicitate prin radio și televiziune.

În anul 2012, statul Ilinois a fost primul stat care a început să vândă bilete de loterie on-line, după care au urmat alte 12 state să extindă vânzarea biletelor on-line. Șansele de a câștiga un jackpot la loterie poate varia foarte mult în funcție de design și sunt determinate de mai mulți factori. În 2013 s-a ajuns ca 44 de state și teritorii americane să ofere loterii operate de guvern și constatăm că în perioada contemporană, loteriile se dezvoltă spectaculos, de altfel și în legătură cu mijloacele de informare și comunicare în masă.

Prima loterie modernă americană multijurisdicțională a fost formată în 1985 de către statele: Maine New Hampshire, Vermont. În anul 1988 a luat ființă Asociația Loteriilor Multi-State (MUSL), formată de Oregon, Iowa, Kansas, Rhode Island, Virginia de Vest, Missouri, precum și Districtul Columbia cu membrii săi. Acesta este cel mai bine cunoscut pentru Powerball, care deține cele mai mari jackpot-uri.

Alt joc american multi-jurisdicțional cunoscut sub numele de Big Game (numit acum Mega Millions) a fost format în 1996 de către Georgia, Ilinois, Massachusetts, Maryland, Michigan și Virginia.

La sfârșitul anului 2009, MUSL și consorțiul Mega Millions au fost de acord cu jurisdicția americană care să le permită să vândă bilete împreună pentru un joc până la 31 ianuarie 2010.

În aprilie 2011, Mega Millions a fost disponibil în 43 de jurisdicții, iar Powerball în 44, ambele jocuri funcționează în 42 de jurisdicții.

Biletele de loterie instant, cunoscute și sub numele de cartele de reîncărcare, au fost introduse în 1970 devenind o sursă majoră de venituri din loterie pentru S.U.A. Unele jurisdicții au introdus jocul Keno, altele video terminale de loterie (slot machines)

O dată cu apariția internetului a devenit posibil ca oamenii să joace jocuri de tip loterie on-line, de multe ori gratuit (costul biletului fiind completat doar vizionând un anunț).

Jocurile de loterie on-line cu reguli mai puțin prohibitive se confruntă cu mai puțin control. Acest lucru conduce la creșterea site-urilor web care oferă servicii de achiziționare de bilete de loterie. Legalitatea acestor servicii este luată în discuție în mai multe jurisdicții în S.U.A. în legătură cu legile jocurilor de noroc care nu păstrează ritmul general al dezvoltării și răspândirii tehnologiei.

În prezent, porțiuni mari din mai multe loterii de stat americane sunt utilizate pentru a finanța sistemele de educație publică.

În domeniul sponsorizărilor, Loteria din statul New Jersey este relevantă pentru că a sponsorizat cel de al doilea festival american al patrimoniului, manifestare care menține viu în conștiința publicului interesul pentru trecutul națiunii prin expoziții tematice, reconstituiri și spectacole.

4.2. Loteriile din Canada

În Canada, înainte de 1967 cumpărarea unui bilet la o loterie străină (ex: Cupoane irlandeze) era considerată ilegală. În acel an guvernul liberal federal a introdus o lege specială destinată pentru a actualiza o serie de legi depășite. Pierre Trudeau, ministrul de justiție de la acea vreme a sponsorizat proiectul de lege. La 12 septembrie 1967 domnul Trudeau a anunțat că guvernul său va introduce un amendament referitor la loterii.

În timp ce presa canadiană (Omnibus Bill) critica, activitățile de tip loterie ca fiind ilegale, primarul din Montreal, Jean Dropeau, încercând să recupereze banii cheltuiți pe noul sistem de metrou și un mare târg mondial a anunțat un „impozit voluntar”. Pentru 2 dolari „donație”, un participant ari fi primit dreptul de participare la tragerea unui mare premiu de 100.000 $. Conform primarului Dropeau, acest „impozit” nu a fost o loterie din două motive: premiile au fost oferite sub formă de bare de argint, deci nu bani și „concurenții” aveau de ales să răspundă corect la patru întrebări despre Montreal în timpul celei de a doua trageri. Acest concurs va determina valoarea premiului care participantul îl va câștiga. Răspunsurile la întrebări au fost imprimate pe partea din spate a biletului și prin urmare întrebările nu ar cauza probleme nejustificate. Tragerea la sorți inaugurată a avut loc la 27 iunie 1968.

Au fost dezbateri în Ottawa și Quebec City cu privire la la legalitatea acestei „taxe voluntare”, Ministerul Justiției a susținut că a fost o loterie, Primarul din Montreal a răspuns că această activitate nu contravine legii federale. În timp ce toată lumea aștepta verdictul unei instante judecătorești tragerile lunare continuau fără probleme, participanții erau tot mai numeroși, din toată Canada, SUA, Europa și Asia.

La 14 septembrie 1968, Curtea de Apel Quebec a declarat „taxa de voluntariat” a primarului Drapeau ca fiind ilegală. Cu toate acestea, autoritățile municipiului nu au renunțat la luptă; Consiliul a anunțat în noiembrie că orașul va contesta această decizie la Curtea Supremă.

Dezbaterea asupra legalității a continuat în timp ce vânzările au scăzut semnificativ, pentru că mulți oameni nu au mai dorit să participe la ceva considerat ilegal. În ciuda ofertei de noi premii, veniturile au continuat să scadă lunar, iar tragerea a XIX-a și ultima, a fost de doar 800.000 dolari.

La 23 decembrie 1969, a fost adoptată o modificare la codul Penal al Canadei, ce a avut ca urmare legalizarea jocurilor de noroc. În provinciile canadiene s-au deschis loterii și cazinouri, iar organizațiile caritabile au primit permisiunea de a organiza loterii.

Prima loterie provincială în Canada a fost Quebec Inter-Loto, în 1970, dar și alte provincii au introdus loterii. După alți ani, în 1973 guvernul federal a permis Corporației Loteriei Olimpice din Canada să pună în vânzare bilete pentru a strânge fondurile necesare Olimpiadei din Montreal din 1976. În Canada, câștigurile la loterie nu sunt, în general supuse impozitului, dar pot fi impuse în alte jurisdicții în funcție de reședința câștigătorului.

Astăzi Canada are două jocuri loto la nivel național: Loto 6/49 și Lotto Max (acesta din urmă înlocuiește Loto Super 7 în septembrie 2009). Aceste jocuri sunt administrate de Loteria Interprovincial Corporation, care este un consorțiu de cinci loterii regionale, toate deținute de guvernele provincial din teritoriile respective:

Corporația Loteria Atlantic (New Brunswick, Nova Scoția, Price Edward Island, Newfoundland și Labrador.

Loto Quebec (Quebec)

Ontario Loteria și Gaming Corporation (Ontario)

Westen Canada Loteria Corporation (Maritaba Saskatchewar, Alberta, Yukon Territory, Northwest Territories, Nunarut)

British Colombia Loteria Corporation

Veniturile din loterie sunt folosite astfel: 48% pentru jackpoturi iar 52% sunt utilizate pentru administrare și sponsorizarea spitalelor și alte cauze locale.

4.3. Loteriile în Australia

Loteriile din Australia au în oferta de produse numeroase jocuri de loterie, licențiate la nivel de stat sau teritoriu. Operatorii funcționează la același nivel și includ atât companii deținute de stat dar și de sector privat. În prezent rețeaua de vânzări s-a mutat cu o pondere foarte mare în piața on-line.

Începând cu luna august 2008 cei mai importanți jucători din industria de loterii includ:

Tatts Group Limited care operează sub brandul „Tatts” în statele Victoria Tasmania, Australian Capital Territory, Teritoriul de Nord, Queensland și de la 01 aprilie 2010, New South Wales

Intralot Australia, care funcționează sub „Intralot” în Victoria, Tasmania și întreprinderi publice de stat, inclusiv loterii în Australia de Sud și Vest (Lotterywest)

Deși organizațiile sunt predominant bazate pe stat, Australia are un număr de jocuri naționale de loterie.

În prezent, loteriile de stat Tattersall funcționează ca un bloc pentru a efectua în comun jocurile naționale, punerea în comun a intrărilor și câștigurilor.

De exemplu, Tattersall administrează jocul Loto de sâmbătă (cunoscut sub numele de Tattslotto), Oz Lotto și Poweball; în mod similar, Loteriile din sudul Australiei operează pariuri pe fotbalul australian în numele altor operatori. Unele jocuri, au devenit jocuri „multistat”.

Loteriile australiene sunt supuse unor reglementări care variază în general la fiecare stat. Vârsta minimă pentru a cumpăra produse de loterie este de 18 ani.

În august 2008, la o ceremonie de întoarcere acasă pentru sportivii olimpici australieni, Kevin Rudd primul ministru a spus că a luat în considerare înființarea unei loterii naționale după modelul Marii Britanii, pentru a finanța sporturile olimpice din Australia.

În absența mașinii de poker, guvernul statului Victoria a acordat pentru Tattersall dreptul de a desfășura o loterie săptămânală cu obiectivul de a crește veniturile suplimentare și a sprijini sistemul de sănătate.

Tattslotto a fost prima loterie din Australia care a folosit inițial modelul loteriilor europene (șase numere selectate din 40, apoi din 45 și tragerea unui număr suplimentar).

„Loto” de luni și miercuri este un joc loto, în care se colectează miză în toate statele și teritoriile. La început acest joc a fost administrat de New South Wales și a fost singurul joc de loto jucat până la introducerea Oz Lotto în 1994.

În Australia de Sud, acest joc este cunoscut sub numele de X Loto fiind considerat marcă istorică dar care a suferit diferite modificări de-a lungul timpului.

Oz Lotto este un joc național de loterie, administrat de Tattersall și jucat în nopțile de marți. A fost introdus la 26 februarie 1994 și promovat ca primul joc complet național de loto. Fiecare bilet costă 1,10 dolari plus comisionul agentului. Jocul garantează un premiu de 2 milioane dolari.

Acest joc, deține în prezent recordul pentru cel mai mare premiu jackpot de loto australian. La tragerea din 6 noiembrie 2012 a oferit un câștig distribuit la patru câștigători în valoare de 111.972.151 dolari.

Powerball este un joc de loterie după modelul de succes american. Jocul este administrat de către Tattersall și sindicalizat tuturor statelor din Blocul australian Loto. Extragerile au loc în nopțile de joi, fiecare bilet costă 75 cenți.

Jocul oferă o cotă ușor mai generală pentru câștigarea oricărui premiu, cu toate acestea probabilitatea de a câștiga premiul cel mare este de șase ori mai grea. Recordul de premiu la acest joc este de 80 milioane dolari, care a fost împărțit între două bilete (în statele Victoria și New South Wales) la 30 iulie 2009.

Se poate trage o concluzie importantă: loteriile australiene sunt extrem de dinamice, în continuă transformare și modelare funcție de cerințele pieții.

4.4. Comisia Loteriei din Noua Zeelandă

Loteriile din Noua Zeelandă sunt controlate de Guvern. O organizație de tranzacționare, numită Comisia loteriei din Noua Zeelandă, jocuri cu prețuri reduse, bilete gratuite și loterii de tip Powerball cu jackpoturi și premii săptămânale.

Profiturile din loterie sunt distribuite de către Noua Zeelandă în Granturi de loterie direct la organizații caritate și organizații comunitare.

În Noua Zeelandă funcționează mai multe organisme statutare, autonome care se ocupă cu distribuirea alocațiilor primite de la Comisia Loteriei sub formă de granturi și acestea sunt: Sport și recreere, Creative N.Z. și Comisia Film N.Z.

Loteriile funcționează cu trageri în fiecare sâmbătă și miercuri, biletele sunt vândute prin intermediul unei rețete de terminale de calculator în centre comerciale răspândite în întreaga națiune. Jocul loto 6/40 a fost jucat prima dată în anul 1987 și a înlocuit loteriile naționale originale din Noua Zeelandă, Uniunea Arta și Golden Kiwi. Acest joc de numere oferă premiul de aproximativ 300.000 dolari N.Z, până la 2 milioane dolari N.Z., iar probabilitatea de a câștiga premiul cel mare este de 1 la 3.838.380.

Jocul Powerball este jocul de referință, care este o combinație a jocului 6/40 și o suplimentare de un număr „Powerball” situat între 1 și 10. Șansele de câștig pentru premiul cel mai mare este de 1 la 38.383.800 și premiul se situează între 4 și 30 milioane dolari N.Z.

În timp, jocul a mai suferit modificări, pentru al face și mai atractiv și pentru a crește veniturile.

BIG miercuri este un alt joc, 6/45 care oferă premiul cel mai mare situat între 1 și 15 milioane de dolari N.Z, dar și premii suplimentare în produse cum ar fi mașini Porche, Aston Martin, case de vacanță și călătorii de lux. Șansele de câștig ale primului premiu este de 1 la 16.290.120.

În anul 1998 rezultatele loto au început să fie publicate on-line, iar în 2007 un site web interactiv Loto a fost autorizat să vândă bilete on-line.

În ultimii ani au introdus alte două jocuri, Keno și Bullseye, Noua Zeelandă susținând că acesta din urmă „Bullseye” este o premieră mondială.

4.5. Loteria de stat din China

În această țară Loteria de stat s-a dezvoltat foarte puternic, mai ales în ultimii ani când economia chineză este într-o puternică ascensiune mondială. Încă de la începuturile sale, au fost organizate loterii de binefacere, pentru săraci, vârstnici și familii de muncitori cu probleme sociale.

În anul 1987, a început să funcționeze o loterie caritabilă, la nivel național, ale cărei beneficii contribuie la sprijinirea asistenței și protecției sociale, care ajută orfanii, infirmii, vârstnicii și bolnavii.

Sunt organizate concursuri loteristice, ocazionate de existența unor târguri locale tradiționale, spectacole, activități sportive și folclorice, unde se pot câștiga automobile, motociclete, aparatură electronică.

Statisticile arată că în fiecare zi cel puțin cinci chinezi se îmbogățesc prin câștiguri mari la loterie.

4.6. Alte loterii în lume

În Mexic, „Loteria Națională Mexicană” datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Scopul acesteia este de a crea locuri de muncă și la „impulsionarea procesului de redistribuire a averilor”. Loteria Mexicană, este de asemenea membră la Asociația Nord Americană a loteriilor de stat.

Thailanda, este cunoscută pentru organizarea de loterii, cu multe secole în urmă. Relevante sunt cele din 1917 care au avut menirea de a contribui la finanțarea intrării țării în Primul Război Mondial și o altă loterie în 1932 care a contribuit la finanțarea costurilor de exploatare a Crucii Roșii Thailandeze.

Prezența Loteriei Naționale Thailandeze a început în 1939, realizată de Biroul Național al Loteriei care este în subordinea Ministrului de Finanțe.

Sunt cunoscute trageri loteristice bilunare care au loc pe 1 și 16 ale fiecărei luni, iar premiul de top este de 2 milioane de baht.

În India, există mai multe jocuri de loterie toate acestea sunt conduse de organizații guvernamentale de stat în conformitate cu normele și reglementările guvernului federal.

Guvernele unor state indiene cum sunt Kerala, Punjob, Goa și Sikkim, aleg propriile servicii de loterie și desfășoară jocuri de noroc cu trageri zilnice sau săptămânale.

Loteria de stat din Kesala, înființată în 1967 a fost prima în India și a contribuit cu succes la creșterea sănătății din acest stat indian. Acesta a devenit un model pentru alte state indiene pentru a înființa propriile loterii.

La 18 ianuarie 2003 guvernul din Tamil Nadu a interzis vânzarea tuturor formelor de loterie de către agențiile din interior dar și în afara statului.

Această interdicție a fost susținută de guvernele care au urmat.

Cap IV. Cerințe europene referitoare la reglementarea și supravegherea organizării și desfășurării jocurilor de noroc.

1. Scurt istoric al abordărilor europene pentru serviciile de jocuri de noroc

Pentru evitarea riscurilor asociate jocurilor de noroc, în mod ilegal, o interzicere totală a jocurilor de noroc ar fi reglementarea cea mai judicioasă, dar având în vedere faptul bine cunoscut că pasiunea pentru joc pare inerentă naturii umane, este mult mai judicios ca această pasiune să fie canalizată, în interesul individului și a societății. Astfel sunt atinse două obiective și anume prevenirea unei treceri a jocurilor de noroc în ilegalitate, care se poate observa în statele care interzic total jocurile de noroc și în același timp, permiterea păstrării de către stat a unei posibilități de a supraveghea jocurile de noroc exploatate într-un cadru legal, această supraveghere trebuind să aibă ca principal obiectiv protejarea jucătorului.

În consecință, jocurile de noroc, inclusiv jocurile de noroc on-line, au fost în mod tradițional reglementate în statele membre ale Uniunii Europene (numite în cele ce urmează „state membre”) în temeiul principiului subsidiarității, pentru a proteja consumatorii împotriva dependenței și a fraudelor, pentru a împiedica spălarea banilor și alte infracțiuni financiare, precum și aranjarea jocurilor și pentru că menține ordinea publică.

În general, în cadrul reglementărilor naționale, statele membre au diferențiat restricțiile impuse organizării și desfășurării de jocuri de noroc în funcție de tipul de joc de noroc vizat cum ar fi jocuri de cazinou, pariuri sportive, loterii sau pariuri la cursele de cai.

De asemenea, din perspectiva realizării obiectivelor de interes general, menționate mai sus, Curtea Europeană de Justiție acceptă, în domeniul jocurilor de noroc, restricționarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii dacă măsurile de restricționare sunt proporționale și ne discriminatorii. Sunt relevante în acest sens deciziile pronunțate de curte în cazurile Schindler – 1994 (C – 275/92), Laara -1999 (C -124/97), Zenatti – 1999(C – 67/98), Anomar – 2003(C – 6/01), Gambelli – 2003(C – 243/01), Lindmar – 2003(C – 42/02), Placanica – 2007(C – 338/04), Unibet – 2007(C – 432/05), UNIRE – 2007(C – 260/04).

În esență, Curtea Europeană de Justiție reține că restricțiile privind libera prestare a serviciilor pot fi justificate prin motive imperative de interes general.

În lipsa unei armonizări , statele membre sunt libere să stabilească obiectivele politicii lor în acest domeniu și eventual să îndeplinească în mod precis nivelul de protecție dorit în fiecare stat.

Aceste restricții trebuie să fie de natură să asigure realizarea obiectivelor invocate de statul membru în cauză și trebuie aplicate în mod ne discriminatoriu.

În felul acesta organismele Comunității Europene și-au justificat excluderea jocurilor de noroc de la aplicarea Directivei privind serviciile audiovizuale din 2006, a Directivei privind comerțul electronic din anul 2000 și a rezoluției din 2008 referitoare la Cartea albă privind sportul.

Parlamentul European și-a exprimat îngrijorarea cu privire la o posibilă liberalizare a jocurilor de noroc în rezoluția sa din 8 mai 2008 referitoare la Cartea albă privind sportul.

În 2009 prin rezoluția din 10 martie, Parlamentul European emite o rezoluție cu referire la integritatea jocurilor de noroc, prin care a enunțat mai multe principii care se referă la :

Protejarea intereselor publicului și ale consumatorilor în condiții de transparență;

Combaterea fraudelor și a altor activități infracționale

Prevenirea prejudiciilor la adresa consumatorilor

Codul de conduită

Monitorizarea și cercetarea

În conformitate cu aceste principii, statele membre trebuie să-și reglementeze și să-și controleze piețele jocurilor de noroc pentru a proteja consumatorii împotriva dependenței, fraudelor, spălării banilor etc.

Jocurile de noroc trebuie să necesite o abordare complexă, să fie considerate activități economice, cu aspecte sociale și de ordine publică și de sănătate.

Statele membre, autoritățile de reglementare, operatorii trebuie să coopereze strâns față de integritatea jocurilor de noroc on-line și de informare a consumatorilor, împotriva tuturor ofertelor de servicii de jocuri de noroc on-line, neautorizate și să prevină fraudele, dar mai ales pentru rezolvarea problemelor sociale cauzate de jocurile de noroc on-line transfrontaliere.

Autoritățile care privesc integritatea sportului și a activităților sportive afectează vital participarea populației și integritatea socială, așa încât, statele membre trebuie să ia măsuri împotriva activităților infracționale precum spălarea banilor și economia neagră care de multe ori sunt asociate cu jocurile de noroc.

În acest scop Comisia Europeană, solicită Europol și altor instituții naționale și internaționale să monitorizeze aceste activități, să prezinte rapoarte, pentru protejarea evenimentelor sportive și a operatorilor de pariuri on-line.

Impactul internetului asupra consumatorilor și a formelor specifice de jocuri de noroc on-line, trebuie să determine măsuri imediate împotriva dependenței de jocuri de noroc, dar și împotriva posibilităților minorilor de a participa la aceste jocuri și mai ales interacțiunea sporită dintre serviciile de televiziune interactivă și serviciile de telefonie mobilă care oferă jocuri de noroc.

În acest timp statele membre trebuie să aloce fonduri corespunzătoare pentru prevenirea și rezolvarea problemelor legate de jocuri de noroc și că profiturile obținute să fie utilizate în beneficiul societății pentru finanțarea educației, sănătății, sportului, culturii.

Comisia Europeană solicită statelor membre să ia măsuri împotriva formelor agresive de reclamă și publicitate, pentru a proteja jucătorii și consumatorii vulnerabili precum copii și tinerii și cere reglementări în acest domeniu.

Rezoluția Parlamentului European din 2009, emite un principiu istoric, care se referă la necesitatea unui „Cod de conduită” care să fie însușit de statele membre. Acesta poate fi un instrument suplimentar pentru atingerea unor obiective publice, pentru a ține pasul cu progresele tehnologice, el urmând să fie un demers pentru o bună reglementare în această industrie și că el poate conduce într-o mare măsură la recunoașterea sa atât de autorități de reglementare cât și de consumatori.

Nu în ultimul rând, rezoluția se referă și la inițierea unui program de cercetare cu privire la jocurile de noroc on-line, riscul dependenței, la publicitatea excesivă, la rolul publicității și marketingului, la furnizarea de servicii transfrontaliere de jocuri de noroc, la controlul și supravegherea jocurilor de noroc, la aspecte legate de impozitare dar și de taxare.

2. Concluzii asupra cadrului pentru jocuri și pariuri în statele membre ale Uniunii Europene

Un document relevant pentru poziția organismelor Uniunii Europene și în consecință pentru modul în care este recomandat a fi abordată reglementarea domeniului jocurilor de noroc îl constituie „Concluziile asupra cadrului pentru jocuri și pariuri în statele membre ale Uniunii Europene”, document adoptat Consiliului Uniunii Europene în ședința să din 10 decembrie 2010 (numit în cele ce urmează „Concluziile”).

În cuprinsul documentului se subliniază faptul că, la adoptarea Concluziilor s-au avut în vedere:

Tratatele Uniunii Europene și jurisprudența relevantă a Curții Europene de Justiție;

Necesitatea unei discuții la nivel european cu privire la serviciile de jocuri de noroc și problemele legate de acestea, în special, cu privire la jocurile on-line care, în principiu, sunt servicii accesibile în diferite state membre;

Că jocurile on-line prin natura lor ridică probleme globale care trebuie luate în considerare;

Recunoașterea că statele membre se confruntă cu diferite probleme transfrontaliere.

În cadrul Concluziilor se subliniază rolul autorităților publice de reglementare, în legătură cu care se arată:

Nevoia de reglementare efectiv a serviciilor de jocuri de noroc impune că statele membre să supravegheze furnizarea jocurilor de noroc pe teritoriile lor prin intermediul autorităților publice de reglementare, înființate potrivit legislației naționale;

Autoritățile naționale de reglementare trebuie să realizeze următoarele sarcini:

dacă este reglementată atribuirea licențelor de jocuri de noroc, atribuirea acestor licențe trebuie făcută pe baza unor criterii transparente, obiective și ne discriminatorii, în acord cu jurisprudența Curții Europene de Justiție;

să asigure că operatorii de jocuri respectă condițiile specifice de licențiere (dacă este cazul);

să asigure punerea în aplicare a regimului de reglementare prin măsuri eficiente de nivel național.

Luând în considerare rolul altor autorități locale, autoritățile publice de reglementare trebuie să aibă în vedere următoarele potențiale îndatoriri:

Să conștientizeze organismele politice și legislative cu privire la politica de jocuri de noroc și protecția jucătorilor;

Să verifice integritatea pariurilor sportive și în general a jocurilor de noroc;

Evaluarea impactului, inclusiv în termenii impactului social al noilor jocuri, asupra societății și efectele lor asupra sănătății și comportamentului jucătorilor, precum și evaluarea jocurilor care sunt aduse pe piață;

Implementarea cerințelor legislației naționale care transpun Directiva a treia privind spălarea banilor.

O altă problemă abordată în cadrul Concluziilor este aceea a cooperării între autoritățile de reglementare. În legătură cu acest aspect, în cadrul Concluziilor se subliniază că:

Natura transfrontalieră a diferitelor probleme impune statelor membre să lucreze mai îndeaproape împreună, precum și cu terțe țări când acest lucru se impune, în scopul soluționării acestora;

Cooperarea între statele membre este necesară pentru a evalua scopul, posibilitățile și mecanismele pentru:

A schimba informații cu privire la operatorii de jocuri;

A proteja consumatorii minori și a asigura integritatea jocurilor;

A diminua unde este posibil, orice sarcină administrativă inutilă;

A identifica și schimba cele mai bune practici legate de exemplu, de protecția jucătorului, instrumentele tehnice pentru o reglementare eficientă și măsuri pentru jocuri responsabile.

Sistemul informațiilor pieței interne ar putea deveni un instrument util în scopul de a facilita această cooperare administrativă.

Cu privire la contribuția pentru societate a loteriilor și a serviciilor asociate, în cuprinsul Concluziilor se prezintă:

Reamintește că toate statele membre au diferite tipuri de loterii de stat sau loterii licențiate de autoritățile de stat competente, care furnizează servicii de loterie;

Constată că un număr mic de state, în mod temporar sau permanent, autorizează loterii la scară mică pentru scopuri caritabile sau filantropice. În același scop, anumite state permit altor jocuri de noroc să finanțeze asemenea acțiuni;

Recunoaște că, în special, contribuția loteriilor de stat ori a loteriilor licențiate de autoritățile de stat competente care au rol important pentru societate pe calea, spre exemplu, a finanțării cauzelor bune, direct sau indirect după caz;

Decide că acest rol specific trebuie recunoscut în discuțiile la nivel european

3. Către un cadru european global pentru jocurile de noroc on-line

Dezvoltarea tehnologiilor on-line din ultimii ani a facilitat furnizarea serviciilor de jocuri de noroc prin internet, prin tehnologiile pentru telefonia mobilă sau televiziunea digitală, dincolo de orice formă de control exercitată de autoritățile de reglementare din Uniunea Europeană. Consumatorii din Europa se expun la riscuri semnificative, ceea ce impune politici publice la nivel național, dar și la nivelul Uniunii Europene și la nivel internațional.

În anul 2011, Comisia a procedat la o consultare publică, pentru a obține o imagine completă a situației privind diferitele modele naționale de reglementare a jocurilor de noroc și dacă sunt necesare acțiuni specifice la nivel UE, finalizând prin adoptarea unei „cărți verzi” cu privire la jocurile de noroc on-line în cadrul pieței interne. Răspunsurile la această consultare sunt diferite, dar aproape unanim rezultă că se impun acțiuni publice la nivelul UE, inclusiv măsuri.

Această comunicare propune o combinație de inițiative și măsuri relevante cu mai multă claritate juridică, care evidențiază cinci domenii prioritare:

Conformitatea cadrelor de reglementare naționale cu legislația UE

Intensificarea cooperării administrative și aplicarea eficientă a măsurilor

Protecția consumatorilor și a cetățenilor, a minorilor și a grupurilor vulnerabile

Prevenirea fraudelor și a spălării banilor

Garantarea integrității în sport și prevenirea meciurilor aranjate

Acțiunile propuse se axează pe serviciile de jocuri de noroc on-line și pe aspecte legate de libera circulație a serviciilor și pe libertatea de stabilire, în condițiile în care jocurile de noroc reprezintă o activitate cu o rată de creștere rapidă în UE, care înregistrează creșteri anuale de aproximativ 15%.

Pentru anul 2015, se estimează că veniturile anuale se vor situa în jurul valorii de 13 miliarde de euro, comparativ cu 9,3 miliarde euro în 2011. Aceasta ar reprezenta o rată de creștere totală de 40%.

În cele din urmă comunicarea intitulată „Către un cadru european global pentru jocurile de noroc on-line”, adoptată la 23 octombrie 2012, constituie un răspuns la concluziile Consiliului, la o serie de rapoarte privind progresele înregistrate, dar în același timp Comisia Europeană a cerut statelor membre să asigure faptul că reglementările naționale în materie de servicii de jocuri de noroc respectă libertățile fundamentale ale Tratatului privind funcționarea UE.

Principalele provocări obiective pe care statele membre și le fixează se referă în principal la politici privind jocurile de noroc și definirea la detaliu al nivelului de protecție urmărit, cu condiția ca instituțiile de reglementare să respecte legislația UE, principiile și normele pieței interne. Acțiunile Comisiei în domeniul cooperării administrative vor ajuta statele membre să-și înțeleagă mai bine cadrele de reglementare, să facă schimb de bune practici și o colaborare aprofundată pe termen lung.

În sinteză, Comisia va crea în 2012 un grup de experți care se va ocupa de jocurile de noroc, compus din reprezentanți ai statelor membre, pentru a face schimb de experiență și bune practici și pentru a oferi consiliere și expertiză în pregătirea inițiativelor UE.

Principalele soluții sunt:

3.1. Conformitatea cadrelor de reglementare naționale cu legislația UE

Reglementarea jocurilor de noroc on-line este caracterizată de diversitatea cadrelor de reglementare. Puține state membre au interzis jocurile de noroc pe internet, în unele jurisdicții europene, au fost introduse regimuri de monopol, coordonate de un operator public controlat de stat sau un operator privat pe baza unui drept exclusiv. Un număr tot mai mare de state membre au instituit sisteme de acordare de licențe, permițând astfel mai multor operatori să ofere servicii de piață.

Ca răspuns la aceste provocări tehnologice și legislative, un număr semnificativ de state membre și-au revizuit legislația în domeniul jocurilor de noroc, rezultatul conducând la creșterea ofertei de servicii de jocuri de noroc.

Sistemele naționale de reglementare trebuie să respecte legislația UE, cu scopul de a permite instanțelor naționale să evalueze circumstanțele în care legislația națională restrictivă în domeniul jocurilor de noroc se justifică pe motive legate de interesul general.

Statele membre pot să restrângă sau să limiteze prestarea transfrontalieră a tuturor sau a anumitor tipuri de servicii de jocuri de noroc, on-line, obiectivul lor fiind acela de a apăra interesul public.

În ultimii ani, Comisia a declanșat proceduri de încălcarea legislației UE împotriva a numeroase state membre, iar cazurile respective se află în continuare în curs de investigare. Vor fi evaluate și transparența și ne discriminarea sistemelor de acordare a licențelor, precum și proporționalitatea condițiilor de acordare a licențelor.

Comisia, va accelera procesul de evaluare a dispozițiilor naționale care fac obiectul cazurilor de încălcare a legislației UE și a reclamațiilor încă nesoluționate și va lua măsuri de aplicare dacă se impune acest lucru.

3.2 Supravegherea și cooperarea administrativă și o aplicare eficientă a legislației

Pentru a asigura implementarea și aplicarea cu succes a politicii în domeniul jocurilor de noroc la nivel național și la nivel UE, statele membre au nevoie de autorități de reglementare competente, care să coopereze cu autoritățile din alte state membre și să utilizeze toate mijloacele eficiente disponibile de punere în aplicare .

În acest sens, Comisia impune anumite cerințe:

Instituirea supravegherii și controlului adecvat în state membre

Promovarea cooperării administrative transfrontaliere

Asigurarea aplicării eficiente a legislației la nivel național

Autoritățile naționale de reglementare trebuie să aibă la dispoziție know-how și competențe adecvate pentru a putea face față provocărilor în materie de reglementare, pe o piață în creștere rapidă și care depinde în mare măsură de tehnologie. Din acest motiv este nevoie să existe cooperare între autoritățile competente la nivel regional sau național. Deasemenea este nevoie de o bună cooperare administrativă ca să ajute statele membre și autoritățile de reglementare a jocurilor de noroc să-și îndeplinească rolul în acest domeniu. Pentru o cooperare reușită este nevoie să se definească cu claritate domeniile în care statele membre au posibilitatea de a solicita și de a face schimb de informații și de a lansa acțiuni și inițiative comune.

Comisia va analiza în continuare posibilitățile existente pentru un schimb de date cu caracter personal, în conformitate cu normele naționale și ale UE privind protecția datelor. În acest scop, utilizarea sistemului de informare al pieței interne ar putea facilita cooperarea administrativă între statele membre.

În vederea coordonării acțiunilor și promovării inițiativelor adresate țărilor din afara UE, Comisia, împreună cu statele membre, va identifica aspectele care trebuie abordate în discuțiile cu țările terțe și va încerca să consolideze dialogul cu acestea.

Aplicarea eficientă a legislației naționale de către statele membre, este esențială în îndeplinirea directivelor de interes public ale politicii în domeniul jocurilor de noroc. Comisia, va îmbunătăți schimbul de informații și bune practici cu privire la măsurile de asigurare a respectării legislației și va analiza avantajele și eventualele limite ale măsurilor de aplicare reactive, cum ar fi blocarea plăților și dezactivarea accesului la site-uri, la nivel UE.

Statele membre sunt invitate să :

Înființeze autorități de reglementare care să aibă competențe clare și să asigure cooperarea cu alte autorități competente relevante

Analizeze ce mijloace se pot utiliza pentru informarea consumatorului cu privire la ofertele autorizate disponibile, astfel încât cererea să fie direcționată către piața legală

3.3 Protecția consumatorilor și a cetățenilor

Toate statele membre UE, împărtășesc obiectivul de a-și proteja cetățenii, însă există diferențe în ceea ce privesc abordările tehnice și de reglementare alese pentru a îndeplini acest obiectiv. Se impune luarea unor măsuri corespunzătoare la nivelul UE, în scopul:

Îndepărtării cetățenilor de oferte ne reglementate și potențial riscante

Împiedicării accesului minorilor la jocurile de noroc

Protejării altor grupuri vulnerabile

Prevenirii tulburărilor comportamentale asociate practicării jocurilor de noroc

Toți cetățenii ar trebui să beneficieze de un nivel înalt de protecție comună în ansamblul pieței interne. Comisia intenționează să promoveze dezvoltarea unei game de oferte de jocuri de noroc autorizate pentru a descuraja consumatorii să utilizeze alte oferte de jocuri de noroc, suficient de atractive, credibile și sustenabile.

Se estimează că aproximativ 6,84 milioane de consumatori europeni practică jocuri de noroc on-line. Fiind bombardați cu informații, într-un mediu pri excelență transfrontalier, consumatorii trebuie să aibă posibilitatea de a face alegeri în cunoștință de cauză și trebuie să fie capabili să recunoască o ofertă de jocuri de noroc autorizată.

Multe state membre au experiență în protecția consumatorilor în mediul on-line. Industria jocurilor de noroc a acumulat la rândul său, cunoștințe tehnice valoroase și a elaborat modalități de auto-reglementare pentru a oferi servicii responsabile din punct de vedere social. Trebuie să se ajungă la un echilibru, dar fără ca măsurile de protecție luate să aibă asupra consumatorului efecte inverse, determinându-i să caute oferte mai interesante pe site-uri ne reglementate.

Comisia își propune să existe la nivelul UE un set de principii comune care să aibă drept obiectiv asigurarea unu nivel ridicat de protecție a consumatorilor, printre care se numără proceduri efective și fiabile de înregistrarea jucătorilor, de verificarea vârstei și identității, o politică de neacceptare a creditării, protecția fondurilor pariate de jucători, posibilități de auto restricție, acordarea de asistență jucătorilor s.a. În acest scop, Comisia va elabora, o recomandare privind protecția comună a consumatorilor.

Având în vedere faptul că 75% din persoanele cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani din Europa utilizează internetul, protecția minorilor reprezintă o prioritate, iar măsurile preventive de protecție ar trebui să se îndrepte către a-i împiedica pe minori să aibă acces la jocurile de noroc on-line. Din acest motiv, recomandarea se referă la sistemele de reglementare care trebuie să prevadă suficiente instrumente de verificare a vârstei și controale din partea operatorilor.

Aceste măsuri, trebuie completate cu cele mai generale, cum ar fi sensibilizarea părinților cu privire la riscurile asociate și ameliorarea controlului parental.

Condiția de bază : se impune ca toți operatorii să își desfășoare activitățile în mod responsabil.

Practicile responsabile în publicitate sunt indispensabile pentru ca cetățenii să fie conștienți că :

Se aplică restricții de vârstă

Jocurile de noroc pot fi dăunătoare dacă sunt practicate în mod responsabil

Riscurile pot fi de natură financiară, socială sau legate de sănătate

Comisia, va elabora o recomandare privind publicitatea responsabilă în domeniul jocului de noroc pentru a garanta că operatorii autorizați într-un anumit stat membru promovează jocurile de noroc într-un mod responsabil din punct de vedere social și furnizează informații esențiale consumatorilor. Statelor membre li se recomandă să prevadă sancțiuni pentru încălcări sau neconformitate. Recomandarea va completa Directiva privind practicile comerciale neloiale.

În urma lansării cărții verzi și a răspunsurilor primite se estimează că un procent de 0,5-3% din populația UE suferă de o formă sau alta de tulburare asociată practicării jocurilor de noroc, însă amploarea și varietatea acestor tulburări nu sunt foarte bine cunoscute.

Este necesară o înțelegere a :

Definițiilor utilizate

Factorilor determinanți (ex. nevoia de a depăși momentul câștigului/pierderii)

Caracterul adecvat al instrumentelor de prevenție

Tipul tratamentelor care se impun

Comisia și-a propus să adopte în viitor recomandări cu privire la protecția comună a consumatorilor și la publicitatea responsabilă în domeniul jocurilor de noroc. Statele membre sunt invitate să îmbunătățească cooperarea dintre autoritățile de reglementare a jocurilor de noroc și organizațiile de protecție a consumatorilor, să efectueze studii și să colecteze date privind tulburările asociate jocurilor de noroc.

3.4. Prevenirea fraudei și spălării banilor

Prevenirea fraudei și a spălării banilor în contextul jocurilor de noroc reprezintă principalul obiectiv de interes general urmărit de statele membre în materie de ordine publică. Jocurile de noroc on-line pot fi utilizate și pentru spălarea banilor proveniți din activități ilegale. Aceste infracțiuni sunt deseori comise transfrontalier și au legătură cu criminalitatea organizată. Statele membre și operatorii reglementați au nevoie de o abordare eficientă pentru cooperare și coordonare la nivel internațional, între autoritățile naționale responsabile cu reglementarea jocurilor de noroc, polițiile naționale și autoritățile internaționale de aplicare a legii.

Acest lucru ar fi posibil pe următoarele căi:

Extinderea măsurilor de combatere a spălării banilor

Combaterea furtului de identitate și a altor forme de criminalitate informatică

Garantarea securității echipamentelor utilizate pentru jocurile de noroc

Prin prezenta comunicare, Comisia a hotărât extinderea de aplicare a directivei privind combaterea spălării banilor la toate formele de jocuri de noroc, va încuraja schimburi de experiență și bune practici în cadrul grupului de experți, precum și schimburi în centrul european de combatere a criminalității informatice, va analiza posibilitatea introducerii unui standard UE în domeniul echipamentelor pentru jocuri de noroc, inclusiv pentru programele informatice specifice.

Comisia invită statele membre să promoveze formarea profesioniștilor din domeniul judiciar în probleme legate de fraudă și de spălarea banilor în contextul jocurilor de noroc.

3.5. Garantarea integrității în sport și prevenirea meciurilor aranjate

Meciurile aranjate în contextul pariurilor sportive reprezintă un tip aparte de fraudă care contravine intereselor organizațiilor sportive, ale sportivilor, jucătorilor la pariuri și operatorilor reglementați.

Abordarea acestei chestiuni necesită eforturi concentrate și coordonate din partea autorităților publice, a organizațiilor sportive și operatorilor de jocuri de noroc. În UE sunt în vigoare diferite mecanisme de reglementare (condiții de acordare a licențelor pentru jocurile de noroc, regulamente ale federațiilor sportive) și de autoreglementare (coduri de conduită) și au fost puse la punct campanii educaționale, reguli referitoare la conflicte de interes, sisteme de monitorizare a pariurilor, sisteme de alertare. Există cooperare între părțile interesate, dar sfera este limitată.

Este însă o nevoie clară de o cooperare mai strânsă între organismele sportive, operatorii de pariuri și autoritățile competente, inclusiv autoritățile de reglementare a jocurilor de noroc, atât la nivel național cât și la nivel internațional.

Toate acestea se pot face prin:

Promovarea cooperării între părțile interesate

Măsuri de combatere a aranjării meciurilor

Măsuri pentru descurajarea meciurilor aranjate

Promovarea cooperării internaționale

Acordurile de cooperare reprezintă un instrument util în acest domeniu, iar Comisia încurajează dezvoltarea lor și includerea tuturor părților interesate relevante (operatori de jocuri de noroc, organizații sportive, autorități de reglementare). Aceste acorduri facilitează, crearea unor puncte de contact naționale în cadrul cărora actorii implicați în combaterea aranjării meciurilor la nivel național se pot întâlni, face schimb de informații și pot coordona acțiuni.

Comisia va propune, prin intermediul unei recomandări, o serie de măsuri de combatere a aranjării meciurilor, aplicabile în toate statele membre și disciplinele sportive în cooperare cu părțile interesate.

Acest demers are următoarele obiective:

Să promoveze un schimb mai eficient de bune practici în prevenirea meciurilor aranjate în contextul pariurilor sportive

Să asigure acțiuni reciproce de alertă și urmărire a activităților suspecte de către organismele sportive, operatori și autoritățile de reglementare

Stabilirea unor prevederi privind conflictele de interese, cum ar fi interzicerea pariurilor pentru sportivi și oficiali din domeniul sportului sau excluderea evenimentelor pentru tineret din sfera activităților pentru pariuri

Introducerea liniilor de asistență telefonică sau a altor mecanisme de raportare sau denunțare

În acest scop se vor organiza ateliere specializate, cu participarea unor experți în domeniul jocurilor de noroc.

În urma studiului privind meciurile aranjate s-au constatat că acest fenomen este considerat infracțiune penală în toate statele membre. Principalele neajunsuri în ceea ce privește urmărirea penală a cazurilor de aranjarea meciurilor sunt de natură operațională, motiv pentru care inițiativele UE ar trebui să vizeze îmbunătățirea aplicării normelor de combatere a aranjării meciurilor.

Comisia va lansa, o serie de proiecte pilot care vizează promovarea cooperării internaționale în prevenirea aranjării meciurilor. De asemenea, Comisia va continua cooperarea cu Comitetul Internațional Olimpic (CIO) și Consiliul Europei, deoarece ambele instituții au propus și elaborat măsuri pentru a aborda această problemă la nivel internațional.

Comunicarea „Cadrul pentru jocurile de noroc și pariuri în statele membre ale UE”, a fost pusă în aplicare prin colaborarea Comisie Europene cu Parlamentul European, cu statele membre și cu toate părțile interesate.

Comisia și-a propus:

O evaluare a punerii în aplicare a comunicării și aplicarea măsurilor de către statele membre și prezentarea unui raport cu privire la programele înregistrate în termen de doi ani de la adoptare. Raportul va pune accent pe acțiunile implementate în privința obiectivului privind protecția eficientă a consumatorilor și descurajarea meciurilor trucate

O evaluare dacă aceste acțiuni oferă un cadru UE adecvat pentru jocurile de noroc on-line sau dacă trebuie adoptate, la nivel UE, măsuri suplimentare eventual legislative, dacă este cazul.

4. Recomandarea Comisie Europene, numărul 478/UE, datată 14.07.2014

În adoptarea acestei recomandări, Comisia Europeană a fost motivată de :

Consultarea publică din 2011 cu privire la „Cartea verde privind jocurile de noroc on-line în piața internă”

Comunicarea „Către un cadru european global pentru jocurile de noroc on-line” adoptată la 23 octombrie 2012

Lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene, evoluția tehnologiei, disponibilitățile internetului, care conduc la dezvoltarea jocurilor de noroc on-line

Problemele pe care le întâmpină unele persoane, familiile, minori, practicând jocuri de noroc

Gradul sporit cu privire la riscuri, fraudele care le presupun, grave tulburări comportamentale asociate jocurilor de noroc

Protejarea obiectivelor de interes public

Codurile de conduită, care trebuie sa stea la baza aplicării și monitorizării eficace a comunicării comerciale

Recomandarea Comisiei Europene, datată iulie 2014, definește serviciile de jocuri on-line, precizează scopul ei, cerințele privind informațiile, clarifică activitatea jucătorului și asistența acordată acestuia, a minorilor, la întreruperea jocului și auto excluderea jucătorului, precizează în legătură cu modul în care se face comunicarea comercială, sponsorizare, educare, măsură de evaluare și punere în aplicare a recomandării. Aceasta este cea mai actuală poziție a Comisie Europene, fiind ultima din lanțul întreg de măsuri în care Comisia Europeană intervine pentru o cât mai bună reglementare a serviciilor de jocuri de noroc în statele membre UE.

Definirea serviciilor de jocuri de noroc, înseamnă orice serviciu care implică mize cu valoare monetară și se referă și la alte definiții privind conceptul de : jucător/consumator, operator, comunicare comercială, sponsorizare, cont de jucător.

Cerințele privind informațiile, termenii și condițiile relației contractuale dintre operatori și consumatori, trebuie să fie în mod vizibil pe prima pagină a site-ului web de jocuri de noroc și să fie furnizate în mod concis și lizibil. Toate acestea trebuie să fie acceptate și confirmate de consumator în cursul procedurii de înregistrare. Foarte importante dar și obligatorii sunt informațiile legate de datele de contract al autorității de reglementare și confirmarea că acesta este autorizat.

Informațiile cu privire la contul jucătorului și datele sale de identitate, trebuie să fie verificate în vederea protejării fondurilor jucătorilor, statele membre trebuie să reglementeze operațiunile de înregistrare ca jucător, că acesta poate dovedi sumele ce le are la dispoziție pentru participarea la joc, alerte de informare cu privire la câștiguri și pierderi în timpul jocului.

Statele membre trebuie să se asigure că operatorul de jocuri de noroc îi sunt interzise operațiunile de creditare a jucătorului, că acesta are proceduri clare privind excluderea unui jucător sau autoexcluderea sa.

Sunt cerințe care se referă și la minori, dintre care amintim: interzicerea jocurilor de noroc pentru minori, proceduri clare pentru operatori de a împiedica participarea acestora la jocuri de noroc, descurajarea difuzării, afișării sau facilitățile comerciale în proximitatea minorilor.

În final recomandarea Comisie Europene din 2014, invită statele membre să-i notifice Comisiei toate măsurile adoptate până la 19 ianuarie 2016, urmând ca o evaluare a aplicării recomandărilor să se facă până la 19 ianuarie 2017.

Bibliografie

R. Alleau, Dicționnaire des jeux, Paris, Tchou, 1964

P. Arieș, J.C. Margalin, Leș Jeux a la Renaissance, Paris, Vrir, 1982

J. Huizinga, Homo Iudens. Essai sur la fonction sociale du jeu, Paris, Gallimard, 1951

E. Berson Perris, Gambling în English Life, Londres, 1950

350 Jahre Staatslotterrie. 1612 Hamburg 1962, Hamburg, Nordwestdeutsche Klassenlotterie, 1962 – 1963

Leș loteries en Europe. Cinq siecles d’histoire, Bruxelles 1994

Povestea Norocului. 100 ani cu Loteria Română. Gheorghe Băluță, Sultana Crăia, Dan Hulera. București 2006

Merry Wheel Fortune. John Samuel Ezell, Harvard University Press. 1960.

Gary Hicks, Cucu Loteria a modelat lumea, Istoric Press. 2009.

Kaplan, H.Roy. Câștigătorii Loteriei: mit și realitate.

Revista de studii jocuri de noroc. 1987.

Arvey, Richard D., Harpaz, Itzhak, Liao Hui. Centralitate de lucru și post atribuire, comportamentul la muncă al câștigătorilor la loterie, Jurnalul de Psihologie. Septembrie 2004.

R. Shelley. Enciclopedia Loteriilor. Austin, TX: Byson Pub. Servicii. 1989.

Site-uri consultate

www.worldlotteryclub.com

Tatts.com

www.isdc.ch

www.cca-i.com

Ec. europa. Eu/home-affairs

Ec. europa. Eu/internal/market/services/docs/gambling

Ec. europa. Eu/internal/market/e-commerce

Ec. europa. Eu/consumers

www.gamgard.com

Ec. europa. Eu/internal/market/gambling

Ec. europa. Eu/justice/consumers-marketing

www.european-lotterries.org/european-gaming

www.gamblingcommission.gov.uk/gh-media.aspx

www.gamblingdata.com/node

Bibliografie

R. Alleau, Dicționnaire des jeux, Paris, Tchou, 1964

P. Arieș, J.C. Margalin, Leș Jeux a la Renaissance, Paris, Vrir, 1982

J. Huizinga, Homo Iudens. Essai sur la fonction sociale du jeu, Paris, Gallimard, 1951

E. Berson Perris, Gambling în English Life, Londres, 1950

350 Jahre Staatslotterrie. 1612 Hamburg 1962, Hamburg, Nordwestdeutsche Klassenlotterie, 1962 – 1963

Leș loteries en Europe. Cinq siecles d’histoire, Bruxelles 1994

Povestea Norocului. 100 ani cu Loteria Română. Gheorghe Băluță, Sultana Crăia, Dan Hulera. București 2006

Merry Wheel Fortune. John Samuel Ezell, Harvard University Press. 1960.

Gary Hicks, Cucu Loteria a modelat lumea, Istoric Press. 2009.

Kaplan, H.Roy. Câștigătorii Loteriei: mit și realitate.

Revista de studii jocuri de noroc. 1987.

Arvey, Richard D., Harpaz, Itzhak, Liao Hui. Centralitate de lucru și post atribuire, comportamentul la muncă al câștigătorilor la loterie, Jurnalul de Psihologie. Septembrie 2004.

R. Shelley. Enciclopedia Loteriilor. Austin, TX: Byson Pub. Servicii. 1989.

Site-uri consultate

www.worldlotteryclub.com

Tatts.com

www.isdc.ch

www.cca-i.com

Ec. europa. Eu/home-affairs

Ec. europa. Eu/internal/market/services/docs/gambling

Ec. europa. Eu/internal/market/e-commerce

Ec. europa. Eu/consumers

www.gamgard.com

Ec. europa. Eu/internal/market/gambling

Ec. europa. Eu/justice/consumers-marketing

www.european-lotterries.org/european-gaming

www.gamblingcommission.gov.uk/gh-media.aspx

www.gamblingdata.com/node