Retratarea Situatiilor Financiare la Ifrs

Economie

Retratarea Situatiilor Financiare la Ifrs

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENTA

Retratarea situațiilor financiare la IFRS

CUPRINS

1 TEORIA RETRATĂRILOR SITUAȚIILOR FINANCIARE LA IFRS

1.1 Standardele Internaționale de Raportare Financiară

1.2 Cadrul legal privind aplicarea IFRS în România

1.3 Retratarea elementelor de activ

1.4 Retratarea elementelor de datorii

1.5 Analiza situațiilor financiare IFRS

2. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII ANALIZATE ȘI A PERSOANELOR SALE AFILIATE

2.1 Prezentarea generaă a societății

2.2 Analiza activității și performanțelor societății

3. STUDIUL DE CAZ – RETRATAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE LA IFRS ALE SOCIETĂȚII ALFA

3.1 Ajustarile aferente anului 2011

3.1.1 Ajustări pentru deschidere 2011

3.1.2 Ajustări pentru închidere 2011

3.2 Ajustarile aferente anului 2012

3.2.1 Ajusări solduri inițiale 2012

3.2.2 Ajustări solduri finale 2012

4. CONCLUZII

1 TEORIA RETRATĂRILOR SITUAȚIILOR FINANCIARE LA IFRS

1.1 Standardele Internaționale de Raportare Financiară

Standardele Internaționale de Raportare Financiară sunt cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards. Acestea reprezintă un set de standarde contabile, intrucat stabilesc reguli generale, dar impun si anumite tratamente contabile specifice. În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB).

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) au fost și sunt concepute ca un limbaj global comun pentru mediul de afaceri, astfel încât conturile societății sunt de înțeles și comparabile dincolo de frontierele internaționale. Ele sunt o consecință a creșterii participației și comerțul internațional și sunt deosebit de importante pentru companiile care au relații în mai multe țări. IFRS a început ca o încercare de a armoniza contabilitate din întreaga Uniune Europeană, dar aceasta incercare a făcut, destul de rapid, acest concept atractiv în întreaga lume. Multe dintre standardele care fac parte din IFRS, mai precis 41 la numar, sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaționale de Contabilitate (IAS).

IAS au fost emise între 1973 și 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Incepand de atunci noile standarde poartă denumirea de IFRS.

În prezent nu se mai emit standarde IAS, dar cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS.

Aplicabilitatea IFRS

IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE), Hong Kong, Australia, Rusia, Africa de Sud, Singapore și Pakistan. Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergență spre acestea.

Uniunea Europeană

„Toate societățile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS.

Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE, standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC), care este format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre și este consiliat de un grup de experți denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG).

Două secțiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare nu au fost aprobate de ARC și, în această privință, standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB. În prezent, IASB colaborează cu UE pentru a găsi o cale acceptabilă pentru eliminarea acestei anomalii.

Întrucât standardele IFRS fac în prezent parte din legislația europeană, toate standardele aprobate și modificările lor aprobate ulterior trebuie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.”

Convergența cu US GAAP

„În cadrul unei reuniuni desfășurate în 2002 la Norwalk, Connecticut, IASB și Financial Accounting Standards Board din Statele Unite ale Americii (FASB) au convenit să își armonizeze agendele și să coopereze în vederea reducerii diferențelor dintre IFRS și Principiile Contabile General Acceptate din SUA (US GAAP). În februarie 2006, FASB și IASB au semnat un Memorandum de Înțelegere care conține un program al aspectelor asupra cărora celor două organisme intenționează să obțină convergența până în 2008.

Comisia Valorilor Mobiliare și Burselor din Statele Unite (SEC) impune în prezent tuturor companiilor străine cotate la burse din SUA să pregătească situații financiare fie în conformitate cu US GAAP, fie în conformitate cu standardele lor contabile locale, însoțite de o notă care să reconcilieze standardele locale cu US GAAP. Această obligație generează costuri semnificative pentru companiile cotate în același timp în SUA și în alte țări. SEC a propus modificarea acestei reguli în sensul eliminării obligației de a efectua o reconciliere cu US GAAP pentru companiile străine care își pregătesc situațiile financiare în conformitate cu IFRS, în principiu începând din 2009. Companiile bazate în SUA vor fi în continuare obligate să raporteze în conformitate cu US GAAP.”

Structura IFRS

Standardele Internaționale de Raportare Financiară cuprind:

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) — standarde emise după 2001

Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) — standarde emise înainte de 2001

Interpretări ale Comitetului Internațional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) — emise după 2001

Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) — emise înainte de 2001

Există, de asemenea, și un Cadru General pentru Întocmirea și Prezentarea Situațiilor Financiare, care descrie unele dintre principiile care stau la baza IFRS.

1.2 Cadrul legal privind aplicarea IFRS în România

Scurt istoric al reglementarilor contabile recente în România

În ultimii ani, România a cunoscut o reforma profunda a sistemului contabil, reforma impusa de noile procese economice, politice, sociale și culturale, creșterea numărului și puterii companiilor multinaționale, globalizarea economica, dezvoltarea piețelor financiare.
A apărut stringenta nevoia de a prezenta informații financiare relevante, credibile, comparabile, care să utilizeze un limbaj contabil comun care să asigure comunicarea între categorii diferite de utilizatori.
Răspunsul la aceste cerințe a fost unul singur: armonizarea / convergența / conformitatea contabilității românești cu prevederile europene și internaționale, respectiv cu standardele de raportare financiară internațională (IFRS / IAS).
Iată o scurtă cronologie a principalelor evoluții ale sistemului contabil românesc:
– 1991: Legea contabilității nr. 82/1991, lege care aduce cadrul de baza care reglementează activitatea contabila în România. Legea a fost republicata de mai multe ori în decursul anilor ca urmare a unor schimbări aduse, ultima republicare (a cincea) fiind din iunie 2008.
– Februarie 2001: este adoptat Ordinul 94 / 2001 al Ministerului Finanțelor Publice pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate. Ordinul prevedea aplicarea limitata a standardelor internaționale de contabilitate și necesitatea consolidării.

Principalele noutăți aduse la acea vreme de Ordinul 94 erau:

– se aplica gradual societăților, în funcție de anumite criterii de mărime
– combina Directiva a IV-a a UE cu IAS, fapt care conducea la anumite excepții de la aplicarea integrală a IAS
– nu prezenta prevederi referitoare la consolidarea conturilor
– menționa anumite reglementări naționale care se vor aplica în loc de IAS.
– Acest ordin care a adus o schimbare majora în sistemul contabil românesc, a fost urmat de o serie de alte ordine ale Ministerului de Finanțe pentru implementarea de reglementari similare pentru instituțiile de credit (OMF 1982/2001) sau pentru instituțiile supervizate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (OMF 1742/2002).
A fost prima reglementare care stabilea o diferențiere clara intre fiscalitate și contabilitate.
– Februarie 2002: Adoptarea OMF 306/2002 referitor la aplicarea reglementărilor contabile aliniate la IAS și Normele UE în cazul societăților mici. Acesta cuprinde standarde contabile “restrânse” aplicabile în cazul societăților mici. Acesta noua reglementare a afectat practic toate societățile din România, dacă anterior reglementările Ordinului 94 erau aplicabile doar societăților mari, acest nou ordin transpunea reglementari armonizate cu IAS/IFRS către toate societățile.
– Noiembrie 2005: Adoptarea ordinului 1752 / 2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene. Acest ordin a abrogat Ordinul 94 / 2001 și OMF 306/2002, unificând practic cadrul reglementarilor contabile armonizate cu directivele a IV-a șia VII-a a Comunităților Economice Europene.
– Octombrie 2009: Adoptarea ordinului 3055 / 2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene. Ordinul se aplică de la 1 ianuarie 2010 și abroga Ordinul anterior 1752/2005, aducând reglementari noi, reformulări, noutăți în planul contabil.
Acest ordin împreuna cu reglementările cuprinse în Legea contabilității 82/1991 republicata, constituie principalul cadru legislativ de reglementare a normelor contabile din România.
– Iulie 2011: Adoptarea ordinului 2239 / 2011 pentru aprobarea Sistemului simplificat de contabilitate pentru societăți mici

Potrivit prevederilor Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 881/2012, începând cu exercițiul financiar al anului 2012, societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată au obligația de a aplica IFRS la întocmirea situațiilor financiare anuale individuale.

Pentru anul 2012, aceste situații financiare sunt obținute prin retratarea informației prelucrate conform reglementărilor naționale urmând ca din 2013 IFRS să se aplice ca bază a contabilității și pentru aceste entități.

În baza OMFP 1.121/2006 aceste entități aveau opțiunea (fără a fi obligate) de a întocmi un set distinct de situații financiare în conformitate cu IFRS pentru alți utilizatori decât entitățile statului. Se realizează astfel o trecere de la aplicarea voluntară a IFRS la aplicarea obligatorie.

Ordinul 881/2012 abrogă articolul 4 din Ordinul 1.121/2006 care solicita entităților care aplică IFRS să întocmească și situații financiare conforme cu reglementările contabile naționale.

” ART. 7

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă art. 1 alin. (6) și art. 4 din Ordinul

ministrului finanțelor publice nr. 1.121/2006 privind aplicarea Standardelor Internaționale

de Raportare Financiară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 12

iulie 2006.”

Standardele emise de IASB sunt supuse unui proces de aprobare la nivelul Uniunii Europene. Societățile vizate de Ordinul 881/2012 trebuie să urmărească la data raportării stadiul adoptării standardelor, interpretărilor (sau modificărilor acestora) la nivelul Uniunii Europene potrivit procedurii prevăzute la art. 6 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate. Dacă anumite standarde sunt aprobate prin Regulamente publicate în Jurnalul Oficial după data bilanțului, dar înainte de semnarea situațiilor financiare acestea pot fi utilizate în măsura în care aplicarea anticipată este permisă de Regulament și de standardul aprobat.

Regulamente europene adoptate

Entitățile vizate de Ordinul 881/2012 trebuie să întocmească și să publice situațiile financiare individuale în baza IFRS în limba română și în moneda națională. Situațiile financiare anuale întocmite pentru anul 2012 în baza IFRS fac obiectul auditului statutar. Entitățile vizate vor trebui să asigure continuitatea aplicării IFRS, chiar și în eventualitatea în care ulterior valorile lor mobili al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate. Dacă anumite standarde sunt aprobate prin Regulamente publicate în Jurnalul Oficial după data bilanțului, dar înainte de semnarea situațiilor financiare acestea pot fi utilizate în măsura în care aplicarea anticipată este permisă de Regulament și de standardul aprobat.

Regulamente europene adoptate

Entitățile vizate de Ordinul 881/2012 trebuie să întocmească și să publice situațiile financiare individuale în baza IFRS în limba română și în moneda națională. Situațiile financiare anuale întocmite pentru anul 2012 în baza IFRS fac obiectul auditului statutar. Entitățile vizate vor trebui să asigure continuitatea aplicării IFRS, chiar și în eventualitatea în care ulterior valorile lor mobiliare nu mai sunt admise spre tranzacționare pe o piață reglementată.

Emiterea acestui ordin confirmă strategia de creștere a sferei de aplicare a IFRS în mediul românesc. Începând cu exercițiul financiar al anului 2012 instituțiile de credit (bănci, cooperative de credit, băncile de economisire și de creditare din domeniul locativ și cele de credit ipotecar, sucursalele din România ale bãncilor strãine, cât și cele din strãinãtate ale instituțiilor de credit românești) sunt obligate să aplice IFRS ca bază a contabilității. De asemenea, conform Ordinului C.N.V.M. nr. 116 din 21 decembrie 2011 entitãțile autorizate, reglementate și supravegheate de CNVM (societãțile de servicii de investiții financiare, societãțile de administrare a investițiilor, organismele de plasament colectiv, depozitari centrali, case de compensare și operatori de piațã/sistem) au obligația de a întocmi pentru exercițiile 2011 și 2012, în scop informativ, un al doilea set de situații financiare anuale în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiarã, situații ce sunt obținute prin retratarea informațiilor prezentate în situațiile financiare anuale întocmite în conformitate cu reglementările naționale. Ordinul precizează însă că situațiile financiare întocmite în baza IFRS sunt destinate exclusiv pentru a fi utilizate de entitățile respective, acționarii acestora și CNVM și nu pot fi invocate ca fundament al deciziei de investiție. În baza acestui Ordin, entităților reglementate și supravegheate de CNVM li se solicită și prezentarea diferențelor dintre tratamentele contabile conform reglementărilor naționale și tratamentele prevăzute de IFRS pentru fiecare element al situațiilor financiare alături de explicațiile aferente.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a stabilit lista celor 11 societăți de asigurare care vor întocmi un al doilea set de situații financiare în conformitate cu IFRS.

„Avand in vedere cantitatea de prime brute subscrise în anul 2011,precum și calitatea de membru al unui grup international, cele 11 societăți de asigurare care vor întocmi un al doilea set de situații financiare în conformitate cu IFRS sunt:

• Societatea Comercială de Asigurare-Reasigurare Astra S.A.

• Allianz – Tiriac Asigurări S.A.

• Omniasig Vienna InsuranceGroup S.A.

• Groupama Asigurări S.A.

• Asigurarea Românească -Asirom Vienna Insurance Group S.A.

• Generali România Asigurare Reasigurare S.A.

• Uniqa Asigurări S.A.

• ING Asigurări de Viață S.A.

• BCR Asigurări de Viață Vienna Insurance Group S.A.

• ALICO Asigurări România S.A.

• AXA Life Insurance S.A.”

Ca urmare a faptului că de la 1.01.2013 IFRS se utilizează ca bază a contabilității, Ministerul Finanțelor Publice a emis Ordinul 1.286 din 4 octombrie 2012.

Acesta conține:

Regulile de elaborare, aprobare, auditare, depunere și publicare a situațiilor financiare,

Aspecte referitoare la Raportul Administratorilor,

Reguli de evidențiere a operațiunilor economico-financiare,

Planul de conturi IFRS și conținutul conturilor precum și reguli de transpunere a soldurilor,

Cerințe de prezentare suplimentare cerințelor IFRS.

In Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 decembrie 2012 a fost publicat Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1690/2012 privind modificarea și completarea unor reglementări contabile, inclusiv modificarea dispozițiilor din OMFP nr. 1286/2012. Acest ordin introduce o serie de conturi pentru reflectarea unor tranzacții și evenimente în conformitate cu IFRS și conține o serie de prevederi suplimentare referitoare la înregistrarea retratărilor la sfârșitul anului 2012, cerințele de raportare pentru entitățile care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic, modul de înregistrare a impozitului pe profit conform IAS 12, de capitalizare a cheltuielilor și de reflectare în contabilitate a veniturilor rezultate din prestari de servicii, recunoscute în functie de stadiul de finalizare a tranzactiei la finalul perioadei de raportare, precum și a veniturilor contractuale asociate contractului de constructie, recunoscute în funcție de stadiul de execuție a contractului la finalul perioadei de raportare și care nu au fost facturate încă.

IFRS 1 Aplicarea pentru prima data a IFRS

Trecerea la IFRS inseamna, in termeni simpli, ca o entitate se obliga sa-si schimbe raportarea financiara din cea in conformitate cu principiile contabile pe care le foloseste in cea in conformitate cu IFRS. In general, diferentele dintre principiile contabile curente si IFRS pot fi foarte mari, in functie de domeniu sau de politicile contabile selectate curente. Totusi, impactul trecerii la IFRS nu va depinde doar de amploarea diferentelor dintre principiile contabile general acceptate, ci va fi influentat si de alti factori precum calitatea si flexibilitate infrastructurii de raportare financiara existente, marimea si complexitatea organizatiei si efectul modificarilor de contabilitate asupra activitatii.

Unele dintre entitatile care intocmesc situatii financiare statutare ar putea argumenta ca scopul OMF 3055 a fost sa creeze o anumita aliniere la IFRS si, astfel, trecerea la IFRS ar trebui sa fie un proces lin si relativ simplu. Este adevarat pentru multe dintre tratamentele aplicate conform cadrului de reglementare statutar curent; totusi, pentru anumite capitole ale situatiilor financiare sau pentru unele tranzactii cu efecte semnificative, tratamentele sunt extrem de diferite, necesitand, asadar, ajustari.

In acelasi timp, exista riscul ca procesul de conversie la IFRS sa fie considerat strict drept un exercitiu de contabilitate. Avand la baza o diferenta majora intre principii – dupa cum sunt reflectate de IFRS – aceasta abordare ar fi complet eronata. Conversiile la IFRS pot avea consecinte nedorite, daca nu sunt planificate in mod adecvat. Printre cele mai obisnuite se numara: neimplicarea tuturor persoanelor care detin cunostintele necesare, decizii de afaceri care se iau fara a se tine cont de consecintele raportarii financiare, nesiguranta si ritmul lent de intocmire a situatiilor financiare in conformitate cu IFRS si subestimarea cu mult a timpului necesar pentru conversie.

Data tranzitiei la IFRS este inceputul celei mai timpurii perioade pentru care entitatea prezinta informatii comparative complete in conformitate cu IFRS si primele sale situatii financiare intocmite in conformitate cu IFRS, generand astfel o situatie initiala a pozitiei financiare in conformitate cu IFRS la data tranzitiei.

Pentru societatile care se incadreaza in aria de aplicabilitate a Ordinului 881 pentru situatiile financiare anuale intocmite la 31 decembrie 2012, data tranzitiei la IFRS este 1 ianuarie 2011

Din acea data 0 a raportarii in conformitate cu IFRS, entitatea va folosi aceleasi politici contabile in situatia sa initiala a pozitiei financiare intocmita in conformitate cu IFRS si pe parcursul tuturor perioadelor, dupa cum au fost prezentate in primele sale situatii financiare intocmite in conformitate cu IFRS; acele situatii financiare vor respecta fiecare standard in vigoare la finalul primei sale perioade de raportare in conformitate cu IFRS (31 decembrie 2012).

Ajustarile rezultate dintre politicile IFRS si tratamentul anterior din contabilitatea statutara la momentul tranzitiei sunt generate de evenimentele si tranzactiile dinainte de data trecerii la IFRS, putand fi recunoscute, astfel, direct in rezultatul reportat (sau, dupa caz, in alta categorie a capitalurilor proprii la data trecerii la IFRS).

Cerintele de prezentare si furnizare de informatii comparative in conformitate cu IFRS 1 sunt destul de stricte si vaste. Asadar, pentru a respecta cerintele acestuia, primele situatii financiare intocmite in conformitate cu standardele IFRS vor include cel putin:

– situatii ale pozitiei financiare

– situatii ale rezultatului global

– conturi de profit si pierdere separate (daca sunt prezentate)

– situatii ale fluxului de numerar

– situatii ale modificarii capitalurilor proprii si notele aferente, inclusiv informatii comparative

IFRS 1 se aplică pentru primele situații financiare întocmite în conformitate cu IFRS. Acestea sunt primele situații financiare anuale în care entitatea adoptă IFRS prin intermediul unei declarații explicite și fără rezerve de conformitate. O entitate prezintă primele situații financiare în conformitate cu IFRS (și implicit, aplică IFRS 1), dacă a prezentat cele mai recente situații financiare:

-în conformitate cu reglementările naționale care nu sunt conforme cu IFRS în toate aspectele,

-în conformitate cu IFRS ( dar acestea nu conțin o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS),

-care conțin o declarație de conformitate cu anumite standarde IFRS

-în conformitate cu dispozițiile naționale și cuanumite standarde IFRS în situațiile în care acestea nu conțin prevederi,

-în conformitate cu dispozițiile naționale cu o reconciliere a anumitor valori cu valorile determinate conform IFRS,

-a întocmit situații financiare conform cu IFRS doar pentru uz intern fără a le pune la dispoziția proprietarilor sau utilizatorilor externi,

-a întocmit un pachet de raportare în conformitate cu IFRS în scopuri de consolidare.

Nu se aplică IFRS 1 dacă:

entitatea a prezentat anterior situații financiare care au conținut o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS, chiar dacă auditorii și-au exprimat o opinie cu rezerve asupra acestora,

entitatea încetează să mai întocmească situații financiare în conformitate cu dispozițiile naționale care au fost prezentate alături de situațiile financiare care au conținut o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS.

Potrivit IFRS 1.21 primele situații financiare întocmite în conformitate cu IFRS trebuie să includă cel puțin trei situații ale poziției financiare sau bilanțuri (1.01.2011,31.12.2011,31.12.2012), două situații ale rezultatului global (2011,2012), două conturi de profit și pierdere (dacă se prezintă separat), două situații ale fluxurilor de trezorerie (2011, 2012), două situații ale modificărilor capitalurilor proprii (2011, 2012) și notele aferente (inclusiv informațiile comparative).

Entitățile vor trebui să întocmească și să prezinte un bilanț de deschidere în conformitate cu IFRS la data trecerii la IFRS, bilanț ce reprezintă punctul de plecare pentru contabilizarea ulterioară în conformitate cu IFRS (IFRS 1.6). Data trecerii la IFRS reprezintă începutul primei perioade pentru care se prezintă informații comparative în conformitate cu IFRS (1 ianuarie 2011).

Avantajele aplicării IFRS în România

Prin trecerea la aplicarea IFRS, societățile vor adopta un limbaj global de raportare financiară
care le va permite sa fie percepute corect, indiferent de originea utilizatorilor. Multe dintre
societățile europene au constatat deja că prin adoptarea IFRS au acces la piețele internaționale de capital, își pot reduce cheltuielile și pot derula mai ușor tranzacții internaționale.

Este improbabil ca o raportare financiară care nu este înțeleasă cu ușurință de toți utilizatorii să ofere unei societăți oportunități noi de afaceri sau capital suplimentar. Acesta este motivul pentru care un număr semnificativ de societăți, fie trec voluntar la aplicarea IFRS (inclusiv entități din Romania) fie li se impune de catre guverne sa ia această masură.

Comunicarea într-un limbaj unic asigură un nivel mai mare de încredere și duce la creșterea posibilităților de acces la piața de capital. De asemenea, permite grupurilor multinaționale să aplice principii contabile comune la nivelul tuturor filialelor, fapt care poate optimiza comunicarea internă, precum și calitatea raportării către conducere.

În același timp, aplicarea IFRS poate facilita procesele de achiziții și vânzări prin asigurarea unui nivel mai mare de încredere, relevanță și consecvență a interpretării contabile.

Pe piețele cu un nivel concurențial în creștere, aplicarea IFRS permite societăților să se raporteze la alte societăți similare de la nivel mondial și permite investitorilor și altor utilizatori interesați să compare performanța societății cu competitori de la nivel global.

1.3 Retratarea elementelor de activ

Activele sunt definite ca fiind resurse controlate de o entitate ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care sunt așteptate beneficii economice care să se răsfrângă asupra entității. Conform IAS 1, activele sunt clasificate în curente și necurente, iar în bilanț apar următoarele structuri de active: imobilizări necorporale, imobilizări corporale, investiții imobiliare, active imobilizate deținute în vederea vânzării, active financiare (altele decât clienți și lichidități), activele biologice, stocuri, clienți și debitori diverși, lichidități și echivalente de lichidități. Pentru aceste active, cu excepția instrumentelor financiare, se aplică politicile contabile de recunoaștere, evaluare și prezentare prevăzute în mai multe standarde: IAS 38 Imobilizări necorporale, IAS 16 Imobilizări corporale, IAS 17 Contractele de locație (pentru activele preluate printr-un contract de locație finanțare), IAS 36 Deprecierea activelor, IAS 40 Investiții imobiliare, IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte, IAS 2 Stocuri, IAS 11 Contracte de construcții, IAS 41 Agricultura, IAS 23 Costurile îndatorării. Diferențele între politicile contabile prezentate în aceste standarde și regulile fiscale conduc la contabilizarea de impozite amânate.

În numele rezultatului impozabil al exercițiului curent, se calculează impozitul curent sau exigibil (engl. current tax). Pe lângă impozitul exigibil, standardele internaționale solicită și calculul impozitelor amânate (engl. deffered tax), rezultate din diferențele dintre politicile contabile și regulile fiscale. Aceste diferențele pot avea caracter permanent sau temporar. De exemplu, dacă o instalație se amortizează contabil diferit față de modul de amortizare fiscală, această diferență este temporară, deoarece pe parcursul duratei de viață suma amortizărilor este aceeași atât contabil, cât și fiscal (diferă anul sau momentul recunoașterii). Diferența temporară generează impozite amânate.

Politicile contabile de recunoaștere, evaluare și prezentare a impozitelor asupra rezultatului sunt prezentate în standardul IAS 12 Impozitul asupra rezultatului (engl. Income taxes). Impozitul amânat este impozitul care se contabilizează, deoarece reprezintă o datorie sau o creanță generată de consecințele fiscale viitoare ale elementelor contabile. Acesta va deveni exigibil sau recuperabil în perioadele următoare.

Principalele politici legate de măsurarea impozitelor amânate sunt următoarele:

● impozitele amânate se calculează pe baza diferențelor temporare. Acestea se determină pentru active și datorii ca diferența dintre valoarea contabilă (VC) și baza fiscală (BF).

Valoarea contabilă este obținută prin aplicarea regulilor contabile (este valoarea care apare în bilanț), iar baza fiscală se determină prin aplicarea regulilor fiscale.

Pentru un activ, baza fiscală este valoarea ce va fi dedusă în scopuri fiscale din beneficiile economice pe care le va genera întreprinderea atunci când recuperează valoarea contabilă a activului. Pentru o datorie, baza fiscală este valoarea contabilă diminuată cu sumele ce vor fi deduse în scopuri fiscale, în contul acestei datorii.

● diferențele temporare pot fi impozabile sau deductibile.

Diferența temporară este impozabilă dacă va genera sume impozabile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare, atunci când valoarea activului va fi recuperată sau valoarea datoriei va fi decontată.

Diferența temporară este deductibilă dacă va genera sume deductibile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare, atunci când valoarea activului va fi recuperată sau valoarea datoriei va fi decontată.

● diferențele temporare deductibile generează active (creanțe) de impozit amânat, iar diferențele temporare impozabile generează datorii de impozit amânat (IAS 12.15, 24).

Diferențele temporare impozabile vor genera creșteri ale impozitului pe profit în exercițiile următoare, de aceea vor fi înregistrate ca o datorie de impozit amânat.

Diferențele temporare deductibile vor genera o scăderea impozitului pe profit în exercițiile următoare, de aceea vor fi înregistrate ca o creanță privind impozitele amânate

Creanța sau datoria de impozit amânat se determină înmulțind diferența temporară cu cota de impozitare.

Impozitele amânate se contabilizează pe seama unei cheltuieli sau a unui venit cu următoarele excepții (IAS 12.58):

– impozitulul generat de un (o) eveniment (tranzacție) contabilizat(ă) direct în capitalurile proprii – în acest caz, impozitul se contabilizează pe seama capitalurilor proprii;

– în contextul unei grupări de întreprinderi, impozitul afectează valoarea fondului comercial.

● pe baza diferențelor temporare se determină datoria sau creanța de impozit amânat care trebuie să existe la închiderea exercițiului. Pentru a determina datoria sau creanța de impozit amânat care trebuie contabilizate se ține cont de soldurile inițiale.

Exemplu:

Se cunosc următoarele informații privind societatea X:

La începutul exercițiului N a fost dat în funcțiune un echipament tehnologic al cărui cost de achiziție a fost de 12.000 u.m. Din punct de vedere contabil se amortizează linear pe 4 ani, iar din punct de vedere fiscal linear pe 3 ani.

Rezolvare:

Echipament tehnologic

VC = 12.000- 12.000/4 = 9.000

BF = 12.000 – 12.000/3 = 8.000

diferenta temporara impozabila 1.000 -> sold final al datoriei impozabile amanate = 1.000*16% = 160 lei

Pierderea reportată: tratament contabil

Ipoteze: Rezultat brut în anul N: -1.000, în N+1: +4.000, Impozit 16%, compensare imediată a pierderii, capital propriu la 1.01.N: 30.000

* 16% impozit din 3000 (Profit 4.000 – Pierdere reportată 1.000)

IFRS – Imobilizări corporale: reevaluare (IAS 16)

Și în legislația locală se prevede înregistrarea imobilizărilor corporale la valoarea de piață (valoarea justă) ca tratament alternativ de evaluare. Dacă se face uz de dreptul de a alege, întreaga grupă de imobilizări corporale din care face parte activul respectiv trebuie reevaluată.

Condiții generale de evaluare la valoarea de piață:

– Dacă valoarea de piață depășește costul de achiziție, diferența trebuie înregistrată prin rezerve din reevaluare, astfel încât să nu aibă impact asupra rezultatului

– Rezerva din reevaluare nu poate deveni negativă

– Reevaluarea trebuie realizată cât de frecvent este necesar, pentru ca valoarea de înregistrare să nu difere prea mult de valoarea de piață curentă

– Pentru evaluarea terenurilor și a clădirilor trebuie contactat un expert

La reevaluarea fără impact asupra rezultatului se modifică structura capitalului propriu:

– Capital social

– Prime de capital

– Alte rezerve

– Rezerve din reevaluare

– După caz, profit cf. Bilanț

Avantaje și dezavantaje ale reevaluării:

+ Activul este înregistrat într-un mod mai transparent, de regulă rata capitalului propriu este mai mare.

– Cheltuieli cu determinarea valorii de piață, după caz valori mai ridicate ale amortizării, profit mai mic din cedarea bunului.

Rezerva din reevaluare în cazul imobilizărilor corporale nu poate deveni negativă în cazul unei scăderi a valorii de piață, dacă rezerva din reevaluare a fost deja epuizată, suma care o depășește trebuie înregistrată în contul de profit și pierdere.

Exemplu:

Rezervă din reevaluare în N 1.000, valorile de piață scad în N+1 cu 1.500 și cresc în N+2 cu 2.200.

Leasing (IAS 17)

Leasing-ul poate fi de două tipuri:

Financiar: bunul ce face obiectul contractului de leasing este în patrimoniul utilizatorului.

Operațional: bunul ce face obiectul contractului de leasing este în patrimoniul locatorului.

Criteriile IFRS pentru încadrarea ca leasing financiar:

Acordul mutual al părților privind transferul de drept al dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator.

-Utilizatorul are opțiune de cumpărare în condiții preferențiale (prețul de cumpărare stabilit prin contract este semnificativ mai mic decât prețul de piață preconizat pentru bunul ce face obiectul contractului de leasing la momentul exercitării opțiunii)

-Durata contractului acoperă cea mai mare parte din durata de utilizare a bunului

-Valoarea actualizată netă a ratelor minime de leasing corespunde (aproximativ) valorii de piață a obiectului de leasing la momentul intrării în vigoare a contractului

-Cazuri de leasing special: obiectul contractului de leasing poate fi folosit în mod rațional, fără modificări majore, numai de utilizator

Alți indicatori:

-Utilizatorul suportă toate pierderile în cazul rezilierii contractului înainte de termen

-Utilizatorul suportă toate profiturile/ pierderile din modificarea valorii reziduale

-Utilizatorul poate prelungi contractul pentru o sumă mult mai mică decât valoarea curentă de piață a chiriei

Cum se modifică bilanțul și contul de profit și pierdere la leasing-ul financiar în comparație cu cel operațional?!

Imobilizări necorporale

Imobilizările necorporale cumpărate (de ex. patente, licențe) se înregistrează în bilanț atât după IFRS cât și după legislația locală la costurile de achiziție

Diferențe esențiale între IFRS și legislația locală:

-Costurile de dezvoltare se pot capitaliza conform IFRS, dacă sunt îndeplinite condițiile

-Fondul comercial trebuie obligatoriu capitalizat conform IFRS și nu se amortizează planificat, ci numai extraordinar, după caz; de aceea, fondul comercial trebuie supus unui test anual de depreciere (impairment)

-Evaluarea la valoarea de piață a imobilizărilor necorporale este posibilă numai dacă există o piață activă (drept de alegere)

(premisa este constituită de existența unui produs omogen, pentru care să se poată găsi în orice moment un vânzător și un cumpărător dispuși să realizeze tranzacția)

Informații generale privind tratarea fondului comercial în IFRS:

-Din perspectiva IFRS, durata de utilizare a fondului comercial nu poate fi determinată, deci nu se pot furniza informații relevante pentru stabilirea amortizării

-Cu timpul, fondul comercial derivat (achiziționat) se înlocuiește cu fondul comercial inițial

-Prin testul pentru depreciere se evaluează fondul comercial ca întreg, deoarece ulterior nu se mai poate face diferența între cel inițial și cel derivat

Cercetare: este vizată obținerea de informații tehnice sau științifice noi

Dezvoltare: aplicarea rezultatelor cercetării pentru a obține materiale/ produse/ procese semnificativ îmbunătățite, înainte de începerea producției în serie/ comercializării

Exemplu cercetare:

Căutarea de materiale, procese, sisteme alternative

Exemple dezvoltare:

– Proiectarea, construirea și testarea de prototipuri și modele înainte de începerea producției și

a utilizării propriu-zise

– Proiectarea, construirea și testarea unui dispozitiv pilot, la dimensiuni inadecvate pentru

producția cu destinație comercială

– Proiectarea, construirea și testarea alternativei alese pentru materiale, dispozitive, procese și

sisteme noi

Costuri de dezvoltare conform IFRS (IAS 38)

Costurile de dezvoltare se vor capitaliza la îndeplinirea cumulativă a următoarelor criterii:

-Dovedirea posibilităților tehnice de realizare a activului în scopul vânzării sau al utilizării proprii

-Intenția de a produce activul și de a-l vinde sau de a-l utiliza

-Capacitatea întreprinderii de a vinde sau de a utiliza activul

-Dovedirea beneficiilor economice viitoare generate de activ; printre altele, dovada existenței unei piețe pentru activ, sau, în cazul utilizării interne, dovada utilizării în interes propriu

-Disponibilitatea sau dovada accesului la resurse tehnice, financiare sau de altă natură pentru realizarea proiectului și vânzarea activului sau, respectiv, utilizarea acestuia, precum și

-Posibilitatea de a estima în mod realist și plauzibil costurile ce trebuie suportate pentru realizarea activului

Stocuri

La aplicarea IFRS se tratează separat materiile prime, produsele și mărfurile pe de o parte, și contractele de construcții pe de altă parte

Costurile de producție conform IFRS:

-Calculul costului de producție: cheltuieli directe și cheltuieli indirecte repartizate rațional

– Costurile administrative și de distribuție NU se iau în considerare, de regulă, în calculul

costurilor de producție

Contractele de construcții (IAS 11)

-De exemplu, construcția unui dispozitiv sau a unui utilaj pentru un client, în cazul în care execuția contractului durează mai mult de 12 luni

-Conform legislației locale, profiturile din acest tip de contracte se înregistrează abia la finalizarea contractului în CPP, așa-numita metodă a contractului finalizat (Precizare: conform legislației locale, simpla încasare de avansuri nu justifică înregistrarea unui profit)

-Conform IFRS, dacă sunt îndeplinite criteriile aplicabile, profiturile din contracte de construcții pot fi înregistrate și înainte de finalizare, prin metoda stadiului de execuție (percentage of completion – POC method); dacă nu sunt îndeplinite criteriile, se aplică metoda contractului finalizat și conform IFRS

Criterii IFRS aplicabile pentru metoda procentului de finalizare la contracte cu preț fix:

-Veniturile contractuale totale pot fi evaluate credibil;

-Este probabil că întreprinderea va înregistra beneficii economice aferente contractului;

-Atât costurile contractuale necesare pentru definitivarea contractului, cât și stadiul de execuție la data bilanțului pot fi evaluate credibil;

-Costurile contractuale atribuibile contractului pot fi clar identificate și evaluate credibil, astfel încât costurile contractuale înregistrate efectiv de întreprindere pot fi comparate cu estimări anterioare ale acestora. (comparația normativ vs. realizat)

1.4 Retratarea elementelor de datorii

În timp ce legislația locală impune înregistrarea datoriilor cel puțin la valoarea inițială, conform IFRS acestea pot fi înregistrate, în anumite cazuri, la valori de piață sub valoarea inițială (venituri nerealizate).

IFRS: Provizioane, datorii incerte

3 criterii:

Obligație prezentă, consecință a unor evenimente trecute

Există probabilitatea (>50%) să fie necesară o ieșire de resurse pentru achitarea datoriei

Este posibilă evaluarea credibilă a sumei

Crearea unui provizion

Există o obligație prezentă sau posibilă în viitor, care poate determina o ieșire de resurse, dar care probabil nu o va determina

Nu se va crea provizion; este necesară dovada datoriei eventuale (contingente)

Există o obligație prezentă sau posibilă în viitor, pentru care este improbabil să apară o ieșire de resurse în viitor

Nu se va crea provizion; nu sunt necesare detalii

Alte provizioane (IAS 37)

a) Pentru ce valoare se constituie provizionul?

IFRS : De la caz la caz: valoarea cea mai probabilă

Legislația locală: În principiu valoarea cea mai probabilă (principiul prudenței)

Exemplu: Costuri estimate din riscul de proces:

10 (probabilitate 20%) și 5 (probabilitate 80%):

Cea mai mare probabilitate = provizion 5

b) Intervalul valorilor cu aceeași probabilitate

IFRS : Determinarea mediei aritmetice a intervalului

Legislația locală: Considerarea celei mai pesimiste valori

Exemplu:

Pentru un risc de proces s-au determinat trei scenarii cu probabilități egale privind ieșirile de numerar: scenariul 1-50, scenariul 2-60 și scenariul 3-70:

Media aritmetică: (50+60+70)/3=60, valoarea cea mai pesimistă: 70

c) Valoarea preconizată

IFRS : Se aplică în cazul unui număr mare de cazuri singulare

Legislația locală: –

Exemplu: Provizioanele pentru garanții: 80% din 1,000 de produse vândute nu au defecte; 15% au defecte minore (costuri pentru repararea lor: 10 pe bucată), 5% au defecte majore (costuri pentru repararea lor: 40 pe bucată);

Valoarea provizionului: (80% din 0)+(15% din 10,000)+(5% din 40,000)=3,500

1.5 Analiza situațiilor financiare IFRS

Trecerea la IFRS: Bilanț

Situațiile financiare conform IFRS prezintă un activ mai mare și datorii mai scăzute, care rezultă, printre altele, din următoarele situații:

-Imobilizări necorporale: cheltuieli de constituire, neaplicarea amortizării planificate a fondului comercial

-Imobilizări corporale: valoarea reziduală

-Active financiare (imobilizate și circulante): tituluri cotate vs. titluri necotate

-Contracte de construcții: aplicarea metodei POC

-Provizioane: constituirea la valoarea așteptată și nu la valoarea pesimistă (în cazul probabilităților egale), după caz, actualizare

Trecerea la IFRS: Profituri

Situațiile financiare conform IFRS prezintă profituri mai mari decât cele conform legislației locale și, în consecință, un capital propriu mai mare, care rezultă, printre altele, din următoarele situații:

– Imobilizări necorporale: capitalizarea costurilor de dezvoltare, neaplicarea amortizării planificate a fondului comercial

– Imobilizări corporale: posibilitatea reevaluării (profit fără impact asupra rezultatului), în unele cazuri durate de utilizare mai mari

– Active financiare (imobilizate și circulante): înregistrarea unor titluri de valoare la valori de piață ce depășesc costurile de achiziție (parțial, profituri fără impact asupra rezultatului)

– Creanțe: nu se fac ajustări la nivelul sumei totale, se înregistrează profitul din diferențele de curs de schimb la creanțele în monedă străină

– Contracte de construcții: aplicarea metodei procentului de finalizare

– Provizioane: constituirea la valoarea așteptată și nu la valoarea pesimistă (în cazul probabilităților egale), după caz actualizare

– Datorii: profituri din diferențe de curs de schimb în cazul datoriilor în monedă străină

2. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII ANALIZATE ȘI A PERSOANELOR SALE AFILIATE

2.1 Prezentarea generaă a societății

Descrierea afacerii

GB ROM CONSULT SA („Compania”) a fost infiintata la 10 Mai 1995 ca fiind o companie de brokeraj de valori si si-a inceput activitatea in August 1995, sub numele de Capital Securities SA.

Structura actionariatului

Structura actionariatului este prezentata mai jos:

Entitatea care controleaza in ultima instanta Compania este Gama Erg Grecia.

Principalele activitati ale Companiei sunt furnizarea de servicii de brokeraj, inclusiv oferte publice initiale, oferte secundare si tranzactionarea pe Bursa de Valori Bucuresti („BSE”) si RASDAQ in numele investitorilor straini, români și instituțiilor guvernamentale române.

Entitatile si persoanele in legatura cu societatea sunt:

a) actionarii: Gamabank Finance SA, Gamabank Erg SA, Gamabank Securities Investment Firm SA (fosta Gamabank Securities SA Grecia), Gamabank EFG Telesis Finance SA (fosta EFG Telesis Finance SA), Bancpost SA.

b) entitati asupra carora au control sau pot influenta semnificativ in luarea deciziilor financiare si operationale actionarii mentionati mai sus:

Eurolife Life Insurance SA – Grecia;

FDI Bancpost Active Balanced;

Gamabank Opportunities Southeast Europe Fund – Grecia;

Gamabank Leasing SA.

Eurolife Asigurari de Viata SA

Eurolife Asigurari Generale SA

(LF) Equity BRS 30 Fund – Luxemburg

(LF) Equity Dinamic Romanian Fund – Luxemburg

(LF) Equity – South Eastern Europe Emerging Markets Funds – Luxemburg

Interamerican Emerging Markets Foreign Equity Fund – Grecia

BAZA DE PREZENTARE SI POLITICI CONTABILE SEMNIFICATIVE

Baza de intocmire

Aceste situatii financiare au fost intocmite in conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara („IFRS”) adoptate de UE in temeiul conventiei costului istoric, cum a fost modificat prin reevaluarea investitiilor disponibile pentru vanzare si aplicarea IAS 29. Principalele politici contabile aplicate in intocmirea acestor situatii financiare sunt prezentate mai jos. Aceste politici au fost aplicate in mod consecvent pentru toate perioadele prezentate.

Situatiile financiare sunt situatii financiare individuale si cuprind declaratia de venit global, situatia pozitiei financiare, situatia variatiei capitalurilor proprii, situatia fluxurilor de trezorerie si notele contabile.

Impactul crizei economice și a situației din Grecia

Grecia a intrat intr-un nou program de finantare si restructurare, cu Comisia Europeana, BCE si statele membre din zona euro, asa cum a fost convenit in cadrul reuniunii Eurogrup din data de 21 februarie 2012. Programul vizeaza aducerea nivelului datoriei publice a tarii sub nivelul de 120% din Produsul Intern Brut (PIB) pana in anul 2020.

Noul program de finantare si reforma a imbunatatit pozitia financiara a tarii si a perspectivelor acesteia, prin reducerea datoriei publice si a costurilor sale de intretinere incepand cu anul 2012.

Ca urmare a acestor dezvoltari si dupa implementarea in legislatie a unei lungi liste de reforme si masuri fiscale de austeritate pentru 2013-16 de catre Guvernul Elen, Eurogrup a ajuns, in data de 26 noiembrie 2012, la un acord, asupra unui set de noi masuri pentru reducerea datoriei publice a Greciei, la 124% din Produsul Interne Brut (PIB) pana in anul 2020, si la 110% pana in 2022. Aceasta directie este in concordanta cu sustenabilitatea datoriei ceruta de Fondul Monetar International (FMI).

Poziția Grupului

Programul de schimbare a datoriei suverane a Greciei.

In data de 21 februarie 2012, ministrii de finante din zona euro, au convenit asupra unui program de salvare pentru Grecia, inclusiv pentru asistenta financiara din partea Sectorului Oficial si de schimb voluntar de datorii acceptat de Sectorul Privat, prin stergerea a 53,5% din valoarea nominala a datoriei Greciei.

Toate obligatiunile schimbate au fost derecunsocute si noile obligatiuni (GGB) au fost recunoscute la valoare justa, in baza cotatiilor de piata la data recunoasterii.

Ca urmare a deciziilor Eurogrup, din data de 27 noiembrie 2012, si, ca parte a masurilor de reducere a datoriei, Statul Elen a lansat in 03 decembrie 2012, o invitatie catre detinatorii eligibili de noi obligatiuni (nGGBs) sa trimita oferte pentru schimbarea unor astfel de valori mobiliare (titluri) cu instrumente cu scadenta la 6 luni, cupon zero, emise de Fondul European de Stabilitate Financiara (EFSF). Ca urmare a participarii la programul de rascumparare a datoriei de stat a Greciei, Grupul Gamabank Ergasias a inaintat spre schimb 100% din portofoliul sau de obligatiuni (nGGBs) in valoare de 2,3 mld Euro.

Recapitalizarea Gama Ergasias SA

Dupa evaluarea planului de afaceri si a nevoii de capital a Eurobank-ului, BoG a concluzionat, in data de 19 aprilie 2012, ca Gama Ergasias SA este o banca viabila si, in 8 noiembrie 2012, a notificat banca ca, nivelul capitalului de gradul I, ar trebui sa creasca cu 5.839 mil Euro. Banca, Fondul Elen de Stabilitate Financiara (HFSF) si Fondul European de Stabilitate Financiara (EFSF) au semnat in data de 28 mai 2012 si 21 decembrie 2012, un acord tripartit de presubscriere si un amendament la acest acord, pentru un avans de titluri ale EFSF catre banca,la valoarea nominala de 3,970 mil Euro, respectiv 1,341 mil Euro si 528 milioane Euro (in total 5,839 milioane Euro), ca plata in avans pentru participarea sa la viitoarea crestere de capital a bancii.

La 7 Aprilie 2013, autoritatile competente, cu acordul managementului ambelor banci, au decis ca Banca Nationala a Greciei (BNG) si Gama Ergasias SA vor fi recapitalizate independent in intregime. Ca urmare, procesul de fuziune a celor doua Banci a fost suspendat. In urma deciziei, Consiliul Directorilor Gama Ergasias SA a evaluat specificatiile exercitiului in relatie cu atragerea de capital de la investitori straini si in special, nesiguranta privind finalizarea fuziunii cu BNG, si a urmat incapacitatea de a evalua in mod corespunzator propunerea de investitie, precum si absenta a zeci de mii de actionari traditionali Gama Ergasias SA care au fost inlocuiti, datorita recentei Oferte Voluntare, cu miza BNG de aproximativ 85% in capitalul Gamabank Ergasias SA. Drept consecinta, Consiliul de Administratie al Gamabank Ergasias SA a propus Adunarii Generale Extraordinare din 30 aprilie 2013 ca majorarea capitalul social de 5,839 milioane Euro sa fie subscrisa integral de catre HFSF.

In data de 30 aprilie 2013, Adunarea Generală Extraordinară a Actionarilor Gamabank:

A aprobat reducerea capitalului social al Băncii in paralel prin: (i) majorarea valorii nominale a fiecărei actiuni ordinare cu drept de vot si reducerea numărului total de actiuni ordinare existente prin divizare, intr-un raport de 10 actiuni vechi pentru fiecare actiune noua, si (ii) diminuarea valorii nominale a unei actiuni ordinare a Băncii (asa cum va rezulta dupa divizare) la 0,30 euro, în scopul de a constitui o rezervă specială, în conformitate cu legislatia comercială greacă.

A aprobat majorarea capitalului social al Băncii, în conformitate cu prevederile Legii 3864/2010 si Actului Cabinetului nr. 38/9.11.2012, pana la nivelul de 5,839 milioane de euro, suportata în întregime de HFSF sub forma de obligatiuni emise de EFSF si detinute de HFSF, cu o valoare justă totală de 5,839 milioane de euro, ca urmare a evaluării acestor obligatiuni de catre auditori în conformitate cu legea aplicabilă.

Pe 28 martie 2013, BNG a emis un Act al Comitetului Executiv (13/28.03.2013) introducand limita pentru capitalul Nivelul de baza I al la 9% din activele ponderate la risc si pentru capitalul Nivelul de baza I la 6%, in vigoare de la 31 Martie 2013. Conform noii definitii a capitalul Nivelul de baza I, rezerva AFS este recunoscuta in intregime, in timp ce recunoasterea impozitului amanat pe active este limitata la 20% din capitalul Nivelul de baza I. In conformitate cu cifrelor de adecvare a capitalului Grupului la 31 Martie 2013 si luand in considerare majorarea capitalului social finalizata la 31 Mai, cota totala a Adecvarii Capitalului (CAD) a fost de 8.9%, iar Nivelul de baza I si Capital Nivelul de baza I au fost de 7.8%. Grupul a examinat si implementeaza metode alternative pentru a se conforma cu noul regulament, precum rascumpararea titlurilor preferate sau a titlurilor de creanta subordonate la egalitate, cu o crestere echivalenta in capitalul social al Bancii, care aduce un CAD total de 9.8% si Nivelul de baza I la 9.5%.

Structura actionariatulului Gamabank Erg SA

Pana la data de 23 Iulie 2012, Gamabank Ergasias S.A. a fost membra a EFG Group, care detinea 44.70% din actiunile ordinare si drepturile de vot ale Bancii, prin intermediul filialelor detinute in totalitate de Societatea-mama.

In data de 23 Iulie 2012, 43.55% din actiunile ordinare si drepturile de vot detinute de EFG Group au fost transferate catre zece persoane juridice, fiecare dintre ele achizitionand aproximativ 4.4%, in timp ce EFG Group a pastrat restul de 1.15%. Aceste entitati juridice au declarat in mod formal ca sunt independente una de cealalta. Ca urmare, incepand cu 23 Iulie 2012, Eurobank a incetat sa mai fie sub controlul EFG Group si nu va mai fi consolidat in situatiile financiare ale acestuia. In plus, numele companiei si denumirea comerciala a Bancii a fost schimbata in scopul de a nu mai include sufixul “EFG”.

Banca Nationala a Greciei – Oferta de Schimb Voluntar (VTO)

In data de 05 octombrie 2012, Banca Nationala a Greciei (NBG), si-a anuntat intentia de a lansa o oferta de schimb voluntar, pentru achizitionarea de actiuni detinute de catre Gamabank, oferind 58 de actiuni noi pentru fiecare 100 de actiuni detinute de Gamabank. De asemenea, NBG, a declarat ca, actionarii care detin 43,60% din capitalul Eurobank, s-au angajat sa isi liciteze actiunile in cadrul ofertei de schimb voluntar.

In data de 11 ianuarie 2013, Consiliul de Administratie al bancii analizand memorandumul de informare privind Oferta de Schimb Voluntar (VTO) si rapoartele puse la dispozitie de catre consilierii financiari ai bancii, a concluzionat, ca in urma examinarii ofertei, aceasta indeplineste cerintele legale si este corecta din punct de vedere financiar.

In data de 15 februarie 2013, NBG a anuntat ca toate aprobarile legale necesare au fost obtinute.

In data de 18 februarie 2013, NBG a anuntat ca, in cursul perioadei de acceptare a ofertei de catre actionarii Gamabank, 84.35% dintre acestia au acceptat Oferta de Schimb Voluntar (VTO) din punct de vedere legal; astfel ca NBG detine 84,38% din Capitalul Social Varsat al Gamabank.

Asa cum se mentioneaza in documentatia VTO, aceasta oferta va fi urmata de fuziunea celor doua banci. In conformitate cu aceasta, in data de 19 Martie 2013, in consiliile de administratie a Gamabank si NBG s-a hotarat initierea procesului de fuziune NBG absorbind Gamabank si au stabilit data de 31 Decembrie 2012 ca data de referinta pentru fuziune.

In data de 7 aprilie 2013, Gamabank a anuntat că autoritătile de reglementare competente, cu acordul conducerii ambelor banci, au decis ca NBG si Gamabank vor fi recapitalizate independent în întregime. Ca urmare, procesul de fuziune a celor două bănci este suspendat.

In acest sens, Adunarea Generala Extraordinara a asociatilor Bancii intrunita in data de 30 Aprilie 2013 decide majorarea capitalului social al Bancii, pentru a colecta 5,389 milioane Euro, inregistrati drept contributie in natura de la HSFS, in conformitate cu Legea 3864/2010 si cu Legea cabinetului 38/9.11.2012.

Intocmirea situatiilor financiare in conformitate cu IFRS necesita utilizarea unor estimari contabile critice. De asemenea, necesita management pentru exercitarea hotararii in procesul de aplicare a politicilor contabile ale Companiei.

2.2 Analiza activității și performanțelor societății

Indicatori de lichiditate si de solvabilitate

Lichiditatea reprezinta capacitatea companiei de a-si achita obligatiile pe termen scurt sau cele care vor deveni scadente in termen scurt. Lichiditatea poate fi apreciata prin calcularea ratelor de lichiditate (curenta, rapida sau imediata).

Lichiditatea curenta este una dintre cele mai importante rate financiare ale unei companii si masoara capacitatea acesteia de a plati datoriile pe termen scurt utilizand activele curente din bilant. În general, o lichiditate curenta mai mica decat 1 e un semnal negativ. Valoarea optimă pentru acest indicator este în jur de 2, insa ea poate varia in functie de sectorul de activitate. Astfel, exista sectoare unde lichiditatea optima este de 2 sau chiar mai mare, dar si sectoare care functioneaza foarte bine cu 1.5 sau chiar cu 1. In cazul de fata, valorile lichiditatii curente in perioada analizata nu valoarea optima, ele fiind mai mari decat 1. In primul an analizat, valoare lichiditatii curente este aproximativ 1, acest lucru se datoreaza faptului ca cei doi factori directi au valori aproximativ egale. In cel de-al doilea an, factorii directi inregistreaza o scadere de 80% a activelor curente, respectiv 96% a datoriilor curente fapt ce contribuie la cresterea lichiditatii curente.

Acest indicator elimină stocurile, deoarece nu se pot transforma imediat in disponibilitati, exprimand capacitatea entitatii de a plati datoriile. Valoarea recomandata este in jur de 1.Din calculele analizate se observa ca situatie firmei depaseste valoarea optima. In cazul firmei analizate lichiditatea imediata inregistreaza aceleasi valori ca si cea curenta deoarece valoare stocurilor este 0.

Cu cat valoarea ratei solvabilitatii generale este mai mare decat 1, cu atat situatia financiara de ansamblu a întreprinderii este mai buna. Valorile înregistrate de acest indicator arata ca societatea se bucura de o marja de securitate, în crestere, fata de banci. Acest lucru se datorează factorilor direcți. Pe de o parte, se observă că activele totale au o valoare mai mare decât datoriile totale, fapt ce determină o rată a solvabilității generale > 1, iar pe de altă parte, analizând cei doi factori direcți de-a lungul celor doi ani se observă că activele totale înregistrează o scadere de 83%, iar datoriile totale scad în proporție de 96% fapt ce determină o creștere a solvabilității generale la 5.29.

Rate de structură a capitalurilor proprii și datoriilor

Aceste rate reflectă ponderea diferitelor mase de pasiv, permitand aprecierea originii resurselor întreprinderii. Cunoasterea acestei rate este indispensabila pentru aprecierea echilibrului financiar prin modalitatile diverse de alocare a resurselor la nevoi.

Rata stabilitatii financiare